Studiul Daunatorilor din Culturile de Porumb Si Combaterea Lor
Lucrarea de licență are ca obiectiv studiul dăunătorilor din culturile de porumb și combaterea lor în condițiile fermei agricole S.C. [NUME_REDACTAT] SRL Răuseni, din județul Botoșani. Alegerea temei are o motivație științifică datorită rolului pe care județul Botoșani îl are în agricultutura țării.
Rezolvarea problemei alimentare mondiale, depinde în mod direct și hotărâtor de mărirea producției agricole, prin utilizarea rațională a resurselor de producție și modernizarea tehnică a agriculturii.
Alături de resursele solului (fertilitatea solurilor), precipitațiile, combaterea dăunătorilor din cultura de porumb este una din verigile importante ale tehnologiei cultivării și obtinerii producțiilor ridicate de porumb, nerespectarea prevenirii și combaterii dăunătorilor putând aduce pierderi la cereale între 27 – 36%.
Lucrarea este structurată în opt capitole. În capitolul 1 este prezentată importanța culturii de porumb pe glob, răspândirea sa în lume și în țara noastră, cerințele față de factorii ecologici, zonarea culturii de porumb în România, cadrul natural al zonei și descrierea unității agricole. Pe parcursul capitolului 2 este prezentat studiul actual al cunoașterii pe plan național și internațional al dăunătorilor și combaterea acestora din cultura porumbului. Capitolul 3 expune principalii dăunători din cultura de porumb.
Capitolul 4 prezintă principalele verigi tehnologice la cultura porumbului.
În capitolul 5 este prezentă tehnologia de prevenire și combatere integrată a dăunătorilor la porumb.
Capitolul 6 prezintă scopul, obiectivele și metodica experienței.
Rezultatele obținute prin tehnologia de cultivare, atacurile și tratamentele efectuate asupra culturii de porumb pe perioada anilor 2009 – 2011 este prezentată în capitolul 7.
În capitolul 8 este prezentată analiza eficienței economice la cultura porumbului în anii 2010 – 2011 unde se arată cheltuielile cu fiecare lucrare în parte și profitul obținut pe 1 hectar de porumb prin vânzarea producției realizate.
Concluziile asupra studiului dăunătorilor și combaterii acestora din cultura de porumb în ferma agricolă S.C. [NUME_REDACTAT] SRL și condițiile climatice de cultivare a porumbului în zonă sunt prezentate în final adăugându-se și câteva recomandări.
CAPITOLUL 1
Porumbul – Importanța sa în lume și în [NUME_REDACTAT] culturii de porumb. Răspândirea sa în România și în lume
Porumbul este alături de grâu, orz și soia, una dintre cele mai importante culturi. Porumbul este o plantă nouă pentru [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] însă porumbul se cultiva cu aproximativ 2500 – 3000 de ani î.Hr. În timpul civilizațiilor aztecă în Mexic, maya în [NUME_REDACTAT] și incașă în America de Sud, era singura cereală cultivată în acea vreme.
După suprafața cultivată în lume porumbul ocupă locul al doilea dupa grâu suprafețele din ultimii ani depășind 155 de milioane de hectare.
În țara noastră porumbul se cultiva de la sfârșitul secolului al XVII-lea, în Muntenia (pe timpul domniei lui [NUME_REDACTAT]), apoi în Moldova și Transilvania.
[NUME_REDACTAT], porumbul este principala plantă de cultură, ocupând primul loc
atât ca suprafață (în medie 30% din terenurile arabile), cât și ca producție (totală
și în medie pe hectar). De aceea, nivelul producției și eficiența economică a culturilor de poumb sunt o problemă de interes național. Chiar dacă la începutul secolului XX producțiile medii nu depășeau 1000 kg /ha începând cu a doua jumătate a secolului, atenția sporită acordată culturii porumbului, prin efectuarea unor investiți pentru mecanizarea lucrărilor de pregătire a solului și înmulțirea unor soiuri, mai ales în fermele de stat, a determinat, pentru prima dată, o creștere a producției de porumb a țării prin ridicarea nivelului producției la hectar, însă nu pe măsura așteptărilor și a necesităților. În ultimii 10 ani suprafețele cultivate cu porumb în România au oscilat între 2,3 și 3,1 milioane hectare, iar producțiile medii pe hectar au fost cuprinse între 1500 și 4500 kilograme/ha.
Extinderea pe care o are se datorează atât valorii sale alimentare, cât și paticularităților agrofitotehnice ale culturii, cele mai importante fiind :
potențial mare de producție (cu circa 50% mai mare decât la celelalte cereale) ;
are o mare plasticitate ecologică ;
capacitate foarte bună de valorificare a îngrășămintelor și a apei de irigație ;
suportă foarte bine monocultura ;
coeficient mare de înmulțire, necesitând cantități mici de sămânță (de 150 – 400 de ori) ;
cultura este mecanizabilă 100% ;
recoltarea se face fără pericol de scuturare ;
păstrarea ușoară a producției ;
este o plantă prășitoare fiind bună premergătoare pentru aproape toate plantele de cultură ;
semănându-se primăvara mai târziu, poate permite eșalonarea mai bună a lucrărilor agricole de primăvară ;
posibilități variate de de utilizare a producției ;
În alimentația omului din totalul producției mondiale se utilizează aproximativ 15% sub diferite forme : mămăligă, turtă, pâine în amestec cu făina de grâu, crupe, porumb fiert (știuleți in faza de lapte) etc. Cea mai mare parte a producției de porumb (aproximativ 75%) este utilizată in hrana animalelor. Un kilogram de porumb asigură 1,2 unități nutritive și 80 – 90 grame proteină. El are deasemenea un conținut de fibre scăzut.
Porumbul este utilizat preponderent la îngrășarea porcilor și a păsărilor, dar și în furajarea cabalinelor, taurinelor și ovinelor.
Boabele de porumb au o largă utilizare în industrie datorită conținutului lor. Din 100 kg de boabe se pot obține 63 kg de amidon, 71 kg glucoză sau 44 l alcool, 77 kg făină de porumb, iar din embrioni se pot obține 1,8 -2,7 l ulei și 3,6 kg turte.
Din ciocălăi se obțin: furfurol, nutrețuri pentru rumegătoare, săpunuri, vitamine sau sunt folosiți drept combustibili.
Din producția mondială de porumb, 6 – 10% se utilizează în industrie unde este procesat pe cale umedă sau fermentativă. Prin prelucrare umedă (45% umiditate) se obține amidon, dextrine, produse dulci, ulei de porumb, produse furajere.
Prin prelucrarea uscată a boabelor se obține griș de porumb și făină de porumb, grișul obținându-se prin măcinarea endospermului cornos, iar făina de porumb din endospermul făinos.
Tabelul 1.1
Evoluția suprafețelor cu porumb pe glob (mii ha)
Primii 4 cultivatori de porumb din lume sunt SUA, China, Brazilia și Mexic, aproximativ 45% din cantitatea totală de porumb de pe glob fiind produsă de SUA.
Tabelul 1.2
Producția medie (kg/ha) la porumb pe glob
Tabelul 1.3
Evoluția suprafețelor și producțiilor de porumb în România
1.2 Cerințele porumbului față de factorii ecologici
1.2.1Cerințele față de temperatură
Porumbul este o plantă iubitoare de căldură, cerințele sale mari față de temperatură ieșind în evidență chiar cu germinația, care are loc la minim 8 – 10 grade C. În luna mai temperatura trebuie să fie de peste 13 grade C, la apariția paniculului de aproximativ 18 grade C, iar după aceea până la apariția mătăsii și în timpul fecundării de 22 grade C. În timpul formării boabelor temperatura poate să scadă până aproape de 10 grade C, iar în timpul maturării lor pană la 15 grade C.
Temperatura optimă pentru creștere și dezvoltare este cea de 25-30oC. Maxima la care porumbul încetează creșterea este 45-47oC, la o temperatură de 49-51oC, în timp de 10 minute, plantele pier. La temperaturi de 32-35oC si umiditatea relativă a aerului de aproximativ 30%, în răstimp de 1-2 ore dupa crăparea anterelor, grăuncioarele de polen se usucă, pierd capacitatea de încolțire, condiționând împlinirea slabă a știuleților. La o temperatură diurnă medie mai mica de 15oC și mai mare de 30oC, procesele de creștere se rețin semnificativ. La începutul vegetației (la temperaturi de 15oC), porumbul va crește încet, va avea culoare galbenă, sistem radicular prost dezvoltat; plantele vor fi ușor atacate de boli, fapt ce diminuează producția. Brumele ușoare de -2 -3oC distrug frunzele plantelor tinere, iar temperaturile de -4oC distruge întreaga plantă. În condiții de temperaturi ridicate în timpul zilei și scăzute pe timp de noapte, ritmul de creștere al plantelor de porumb se reduce, perioada de vegetatie se prelungește și producția scade.
1.2.2 Cerințele față de umiditate
Porumbul este o plantă care rezistă foarte bine la secetă, mai ales în prima parte a perioadei de vegetație. Perioada critică se situează între 10 – 20 iunie si până pe 10 – 20 august cand porumbul consumă aproximativ 70% din necesarul de apă.
Pentru germinare, boabele de porumb absorb o cantitate de apă egală cu 27-34% din greutatea lor. În perioada intensivă de creștere, plantele mature evaporă zilnic 4-4,5 l de apă; 6-10 mm la ha. Pentru a forma 1 t de boabe, porumbul consumă aproximativ 800 t de apă.
Există o corelație directă între cantitatea anuală de precipitații căzută și producția de boabe obținută, în sensul că se obțin producții mai mari când suma precipitațiilor anuale este de peste 500 mm, o repartizare optimă a precipitațiilor, în țara noastră, pentru cultura de porumb ar fi: luna mai 60 – 80 mm, luna iunie 100 – 120 mm, iulie 100 – 120 mm și august 20 – 60 mm.
1.2.3 Cerințele față de lumină
Porumbul fiind o plantă de origine sudică considerat plantă de zi scurtă, manifestă pretenții mari față de lumină. Energia chimică din întreaga biomasă poate reprezenta 5 – 6% din energia solară incidentă pe masa foliară.
Înflorește mai repede atunci cand ziua durează 9-8 ore, dacă durata zilei este mai mare de 12-14 ore, perioada de vegetație se lungește. La aceeași latitudine, la fiecare deplasare cu 16 km spre sud sau spre nord față de zona în care a fost creat, un hibrid devine cu o zi mai timpuriu sau mai tardiv. Insuficiența luminii, ca urmare a umbririi porumbului de către buruieni sau a semănatului prea des, conduce la diminuarea suprafeței foliare, reducând productia.
1.2.4Cerințele față de sol
Porumbul asigură recolte pe soluri foarte variate însă rezultatele cele mai bune se obțin pe solurile curate de buruieni, cu un strat de humus adânc, fertile, luto-nisipoase și o reacție neutră a solului (pH – 6,5 – 7,0), cele mai potrivite pentru porumb fiind cernoziomurile levigate și solurile aluviale ușoare. Pe solurile cu pH sub 5,8 este necesară amendarea. Mai puțin favorabile sunt solurile argiloase, tasate, compacte, cu hardpan.
Porumbul nu rezistă la soluri sărate, înmlăștinite, cu pH mai mic de 5.
1.2.5 Zonarea porumbului în [NUME_REDACTAT] favorabilității zonelor de cultură pentru porumb în țara noastră are la bază potențialul termic al zonei. Potențialul termic al unei zone în cazul porumbului este reprezentat de suma temperaturilor medii zilnice biologic active (temperaturi mai mari de 10 oC).
În țara noastră s-au stabilit 3 zone de cultură pentru porumb, în cadrul fiecărei zone delimitându-se agroecosistemele în care se pot cultiva cu succes diferiți hibrizi.
Zona I
Această zonă arealele unde suma unităților termice utile este cuprinsă între 1400 și 1600 oC: câmpia din sudul țării, Dobrogea și sudul [NUME_REDACTAT], Câmpia de Vest (județele Timiș, Arad, Bihor) pană la sud de Oradea. În această zonă sunt predominante solurile fertile corespunzătoare culturii porumbului.
[NUME_REDACTAT] de Sud, Dobrogea și sudul [NUME_REDACTAT] factorul principal care poate limita producțiile de porumb îl reprezintă precipitațiile insuficiente din perioada de vegetație. În această zonă sunt recomandaațin în cultură hibrizii tardivi în proporție de 75 – 80% aceștia valorificând prin producții potențialul termic și hibrizii mijlocii 20 – 25% ca premergători pentru cerealele păioase de toamnă și pentru eșalonarea recoltatului.
Zona II
Zona II cuprinde areale în care unitățile termice utile sunt cuprinse între 1200 și 1400 oC. Această zonă include cea mai mare parte a [NUME_REDACTAT], o fâșie îngustă în partea de nord a Câmpiei de Sud în zona colinară subcarpatică și câmpia din nord – vestul țării (la nord de Oradea).
În această zonă sunt recomandați în cultură preponderant hibrizii mijlocii 50 – 60%, hibrizii timpurii până la 30% și hibrizii tardivi până la 20%.
Zona III
Zona III cuprinde areale unde constata termică are valori cuprinse între 800 și 1200 oC. În această zonă se încadrează zonele submontane ale [NUME_REDACTAT], de Curbură și Orientali, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. În această arie se cultivă circa 75% hibrizi timpurii, diferența revenind hibrizilor mijlocii. Pentru a se evita situațiile în care hibrizii nu ajung la maturitate datorită nerealizării sumei gradelor de temperatură biologic active, la zonarea hibrizilor se va lua în calcul o marjă de siguranță de aproximativ 100 – 150 oC.
1.3Studiul cadrului natural al zonei în care este situată ferma agricolă S.C. [NUME_REDACTAT] SRL
1.3.1 Situația geografică. Descrierea comunei [NUME_REDACTAT] Răuseni este așezată în partea de N-E a țării fiind strabătută de paralela de 47o34’ latitudine nordică și meridianul de 27o11’ longitudine estică. Teritoriul comunei, din punct de vedere administrativ, se află situat în partea de sud-est a județului Botoșani mărginindu-se cu:
• La nord-est: comuna Călărași
• La nord-vest: comuna Hlipiceni
• La sud-est: comuna Andrieșeni (jud. Iași)
• La sud-vest: comuna Șipote (jud. Iași)
Figura 1.1 [NUME_REDACTAT] Răuseni pe harta județului [NUME_REDACTAT] aceste limite teritoriul comunei are o formă poligonală, neregulată și cu o suprafață de 5099 ha.
Centrul comunei, satul Răuseni, ocupă o poziție favorabilă fiind situat la întâlnirea unor vechi drumuri și anume: DJ 282A – Botoșani – Sulița – Răuseni – Călărași – [NUME_REDACTAT], cu DJ 282 Todireni – Răuseni – Rediu – Șipote – Vlădeni – Iași și calea ferată Iași-Dorohoi, construită în anul 1896, având astfel o bună legătură cu principalele orașe.
1.3.2 [NUME_REDACTAT] comunei Răuseni face parte din [NUME_REDACTAT] (subdiviziune a [NUME_REDACTAT]) fiind situată în partea centrală a acestuia, străbătut de râul Jijia pe direcția NV-SE și apoi NS.
Limitele comunei sunt date la NE de [NUME_REDACTAT] (247 m altitudine), cea mai mare altitudine din zonă, la Vest de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].
Situată în partea centrală a [NUME_REDACTAT], comuna Răuseni se prezintă sub forma unei regiuni colinare, cu dealuri prelungite și scunde, altitudinea maximă fiind de 208 m ([NUME_REDACTAT]) in parte de SE a satului Răuseni. Relieful s-a format în urma acțiunii rețelei hidrografice (râul Jijia și afluenții săi) și a proceselor deluviale dând naștere la forme caracteristice de eroziune și acumulare, altitudinile cele mai reduse se găsesc în albia majoră a râului Jijia (cca. 60 m). Energia maximă a reliefului depășește cu puțin 100 m. Pe teritoriul comunei se întâlnesc 2 subunități geomorfologice de bază: valea râului Jijia și a afluenților acestuia și dealurile (terasele) ce însoțesc aceste văi.
Dealurile (interfluviale) cu orientare în general NV-SE prezintă în marea lor majoritate o înclinare slabă de 3-5o fapt ce favorizează procesul de mecanizare a agriculturii. În fruntea versanților apar râpe adânci (5-15 m) cu un grad superior de degradare a vegetației și solului (versantul estic al [NUME_REDACTAT], versantul vestic al [NUME_REDACTAT]). Procesele de surpări, alunecări, regolări, spălări au un rol deosebit în evoluția reliefului și în special al versanților cei cu expunere nordică și nord – vestică (coasta Pogorăști, [NUME_REDACTAT], Mihăiasa, La odaie) cu funcția de creste au degradări mai intense. Larga dezvoltare a degradărilor de teren se datorează condițiilor naturale favorabile (alcătuirea petrografică dominată de faciesul argilo – marnos) cât și utilizări neraționale a terenurilor în condițiile agriculturii individuale (a parcelării existente) din trecut și de astăzi când majoritatea lucrărilor erau sau sunt executate perpendicular pe curbele de nivel. Eroziunea torențială (liniară) este seminodată pe teritoriul comunei, suprafețe întinse de teren fiind brăzdate de numeroase rigole, ogașe și ravene.
Alunecările de teren sau porniturile reprezintă un element important al peisajului local cu rol negativ, fenomene semnalate mai ales în partea de vest a satului Răuseni, în partea vestică a satului Stolniceni, alunecări care au afectat chiar și vatra celor două sate.
1.3.3 [NUME_REDACTAT] geografică din NE țării creează comunei Răuseni, ca de altfel întregii regiuni din care face parte ([NUME_REDACTAT]) condiții de climat temperat continental cu influențe de ariditate. Concret, caracteristicile climatului continental excesiv în care se află teritoriul comunei Răuseni, sunt date de înregistrările efectuate în cadrul secției meteorologice Răuseni (47o34’ latitudine și 27o11’ longitudine E, alt. – 62 m) după cum urmează:
Temperatura medie anuală (1963 – 1977) a fost de 9,2oC cu variații între 7,8 oC și 10,3 oC;
Temperatura maximă absolută +38,1 oC la 13.07.1989;
Temperatura minimă absolută a fost de -29,9 oC la 18.01.1999;
Vânturile dominante sunt cele de NV – 23% și SE – 17,2%. Predominarea vânturilor din direcția NV, N, NE (40%) se reflectă și în modul de orientare a locuințelor populației din satele componente care au intrarea predominant spre S, SV.
Precipitațiile atmosferice nu depășesc în medie 520 l/mp/an, prezentând mari variații în cursul anului de la an la an, cu tendința scăderii cantităților acestora în ultimii ani, mai ales sub formă de zăpadă.
1.3.4 [NUME_REDACTAT] de suprafață și subterane au un rol de bază în existența oricărei așezări omenești, de aceea este necesară cunoașterea raporturilor dintre aceste elemente.
Sub formă de izvoare, ape curgătoare, întâlnim apa răspândită pe toată raza comunei și s-ar părea că omul o poate folosi din belșug și fără prea multă străduință, realitate e însă alta. Clima, sărurile solubile din sol, adâncimea mare a pânzei de apă freatică reduc simțitor rolul ei antropogenetic.
Regimul apelor freatice depinde în mare parte de condițiile climatice ale anului respectiv (precipitații atmosferice, temperatura aerului) mai ales apele suprafreatice din șesul Jijiei și terasele inferioare ale acestuia (ex.Vatra satului Răuseni). Numeroasele izvoare ce sunt răspândite pe versanții dealurilor sau la baza acestora și a căror prezență este dovedită de așa numitele „ochiuri de apă”, fiind supuse influenței climei, nu aduc mari foloase omului deoarece în perioada când este nevoie de mai multă apă, ele își reduc debitul sau chiar seacă. În timpul perioadelor mai secetoase pe coastele dealurilor unde este mai la suprafață apar eflorescențe saline, cu vegetație halofilă în dese rânduri, cum este cazul izvoarelor de pe coasta “Mihăiasa” și versantul estic al [NUME_REDACTAT]. Fântânile cu apă dulce (bună) sunt foarte rare mai ales în vatra satului Răuseni și de aceea pentru a eterniza binele celui ce a construit aceste fântâni poartă de obicei numele lui (ex. Fântâna “[NUME_REDACTAT]”, “[NUME_REDACTAT]”, ș.a.)
Apele de adâncime sunt cantonate în cea mai mare parte în depozitele permeabile ale sarmațianului inferior, în aluviunile de bază din șesul Jijiei și depozitele din baza teraselor la adâncimi cuprinse între 12 – 14 m în zona de interfluvii (satul Doina, Stolniceni).
Pe teritoriul comunei există două captări de apă: iazul Tiliuță din [NUME_REDACTAT] în suprafață de 4 ha și iazul Mihăiasa cu suprafața de 12 ha.
Principalul curs de apă este râul Jijia care străbate comuna pe direcția NV-SE prin partea estică a teritoriului pe o lungime de cca. 9 km în linie dreaptă, iar împreună cu meandrele (cotiturile) măsoară 24 km. Alimentarea cu apă a Jijiei și a pâraielor ce sunt afluienți ai acestora (Mihăiasa, Vultur) se face în proporție de peste 86% din precipitații, de unde și dependența accentuată a scurgerii de factorul climatic, cu valori ridicate în martie – aprilie și foarte scăzute iarna sau vara.
1.3.5 Vegetația și fauna
Vegetația și fauna s-au dezvoltat și evoluat sub influența climatului stepic al silvostepei caracterizat prin amplitudini termice mari, precipitații reduse.
Silvostepa este formată din pâlcuri de pădure, pășuni și fânețe naturale.
Pădurile ocupau în 1902 o suprafață de circa 90 ha și acopereau o parte a [NUME_REDACTAT], dealului Viilor, [NUME_REDACTAT] situate în partea de V și SV a comunei, păduri ce erau proprietăți particulare. Suprafețele de pădure sunt reprezentate prin stejărete în amestec cu alte foioase: carpen, ulm, frasin, arțar, tei, salcâm.
În prezent suprafața ocupată cu păduri este de 183 ha din care proprietat de stat – 140 ha, iar proprietate privată – 43 ha.
Pajiștile naturale (pășunile) ocupă o suprafață mai mare din care în șesul Jijiei mai bine de jumătate.
În lunca Jijiei și a pâraielor afluente ale acestora sau ale Miletinului apare vegetația de luncă constituită din sălcii, stuf și alte specii ierboase.
Fauna specifică: rozătoarele, vulpea, căprioara, graurul, ciocârlia, huhurezul, gaia, uliul porumbar.
1.3.6 [NUME_REDACTAT] în plin centrul [NUME_REDACTAT], teritoriul comunei Răuseni, din punct de vedere pedologic se caracterizează prin prezența molisolurilor (cernoziomuri propriu-zise și cernoziomuri levigate), argilosolurile, soluri aluvionare gleizate și lacoviști, sărături (soluri malomorfe).
1.3.7 Surse ale solului și ale subsolului
Principalele resurse cu un potențial determinant pentru dezvoltarea localităților o reprezintă solul care datorită climei și factorilor pedoclimatici favorizează dezvoltarea culturilor vegetale, cât și creșterea animalelor.
[NUME_REDACTAT] nu deține un fond silvic important, fapt pentru care populația întâmpină greutăți în ceea ce privește aprovizionarea cu lemn de foc, material de construcție. Subsolul comunei prezintă importanță prin argila foarte bună care poate fi valorificată pentru fabricarea de cărămizi, teracotă.
1.3.8 Zone cu riscuri naturale
Zone inundabile se întâlnesc în albia majoră a râului Jijia, precum și a celorlalte pâraie mai ales primăvara la topirea zăpezilor și în lunile anului bogate în precipitații. Ca urmare a viiturilor an de an sunt inundate aproximativ 500 ha de teren agricol.
În comuna Răuseni se întâlnesc zone cu alunecări de teren în special pe versantul [NUME_REDACTAT] și Tânăr, Pogoroaia, Odaia și [NUME_REDACTAT]. Suprafața afectată de zonele de risc natural din comuna Răuseni este de cca. 80 ha.
1.3.9 [NUME_REDACTAT] teritoriul administrativ al comunei Răuseni nu au fost depistate surse de poluare majore ale solului, apelor și aerului.
În principal poluarea teritoriului comunei Răuseni este determinată de zonele de riscuri naturale de inundabilitate și alunecărilor de teren, precum și de depozitarea la întâmplare a gunoiului menajer, situație ce trebuie rezolvată foarte urgent prin înființarea de puncte de colectare a gunoaielor și a platformelor ecologice.
Amplasamentele necorelate cu distanțele optime față de vecinătăți și față de direcția vânturilor dominante și dimensionarea necorespunzătoare a dotărilor de salubritate, cât și inexistența sistemului de colectare și tratare a apelor uzate, constituie factori generatori de inconveniente pentru protecția și conservarea mediului.
1.4 PREZENTAREA UNITĂȚII
Unitatea SC [NUME_REDACTAT] SRL Răuseni a fost înregistrată în data de 14 februarie 2007 având sediul în sat Răuseni comuna Răuseni județul Botoșani, având codul unic de inregistrare RO 21087752, societatea administrând in momentul înființării 160 hectare teren arabil din care 40 hectare aparținând administratorului si 120 hectare luate în arendă. În anul înființării firma dispunea de următoarele dotări în parcul agricol:
– 2 tractoare U650 M de 65 cai putere;
– grapă cu discuri GD 3,2
– 2 pluguri P 325 M;
– mașină de pulverizat soluții lichide MIL 600;
– remorcă auto basculabilă pentru transport cereale cu o capacitate de 8000 kg;
– remorcă auto basculabilă pentru trasport cereale cu o capacitate de 5000 kg;
– cultivator purtat CSC 7 B;
– semănătoare pentru plante prășitoare SPC 6;
– cultivator de cultivație totală CCT 4 ;
– semănătoare pentru cereale păioase SUP 29 M;
– mașină de împrăștiat îngrășăminte solide;
– sapă rotativă pentru spargerea crustei și întreținerea culturilor;
Totodată ferma dispunea de un efectiv de muncă compus din 2 mecanizatori si 2 angajați sezonieri.
Mai târziu în anul 2009 ferma agricola SC [NUME_REDACTAT] SRL își mărește suprafața agricolă ajungând să lucreze 300 hectare teren arabil, ca in 2010 să ajungă să lucreze 330 de hectare, iar în 2011 355 de hectare.
În următorii ani 2010-2011 unitatea agricolă își mărește efectivul de muncă ajungând să aibă 8 angajați permanenți și își înnoiește parcul de utilaje și tractoare agricole prin intermediul fondurilor europene dar și prin investiții proprii creând firma SC SSL Agromar SRL, firmă de utilaje agricole, activitatea acesteia fiind prestări servicii în agricultură, achizițiile acestei firme fiind:
– tractor [NUME_REDACTAT] 6330 având 105 cai putere;
– tractor [NUME_REDACTAT] 7430 de 165 cai putere;
-tractor [NUME_REDACTAT] 7200R de 200 cai putere;
– plug reversibil purtat [NUME_REDACTAT] 102 cu 3 trupițe;
– plug reversibil purtat cu roată de transport [NUME_REDACTAT]-Master 122 cu 5 trupițe;
– combinator [NUME_REDACTAT] cu o lățime de lucru de 5 metri;
– semănătoare pneumatică pe discuri pentru prășitoare [NUME_REDACTAT] 2 GT cu 8 secții pentru porumb și floarea-soarelui și 12 secții pentru soia și sfeclă pentru zahăr fiind echipată cu un bazin pentru îngrășăminte solide cu o capacitate de 1350 litri;
– cultivator CSC 9 cu echipament de fertilizare pe rând;
– remorcă transport cereale Pronar T669/1 cu o capacitate de 18000 kg;
– distribuitor de împrăștiat îngrășăminte solide [NUME_REDACTAT] Axis 40.1 cu o capacitate de 3000 de litri și o lățime de lucru de 36 de metri;
– scarificator Laforge echipat cu 6 organe active și o lățime de lucru de 3 metri.
Din punct de vedere managerial unitatea agricolă are o structură ierarhică în care administratorul ei este singurul în masură sa ia deciziile din cadrul unității.
Punctul forte al unității este reprezentat de factorul seriozitate, factor ce a ajutat într-un mod de necontestat la executarea lucrărilor agricole la timpul optim, la impunerea unor indici de calitate ai lucrărilor cât mai superiori, la păstrarea conduitei în cadrul unității, toate acestea reflectându-se în rezultatele muncii depuse.
Un alt avantaj este reprezentat de utilajele achiziționate în ultima perioadă care măresc eficiența și acuratețea în executarea lucrărilor diminuând astfel costurile de producție și permițând deasemeni mărirea suprafeței lucrate și totodată sporirea producției.
CAPITOLUL 2.
Stadiul actual al cunoașterii pe plan național și internațional al dăunătorilor și combaterea acestora din cultura porumbului
Cerințele actuale, dar mai ales cele de perspectivă, acordă o importanță deosebită factorilor care contribuie la creșterea producției, unul din acești factori fiind protecția plantelor împotriva dăunătorilor, factor care a fost perfecționat în timp prin diferite cercetări în țară și în străinătate.
[NUME_REDACTAT] cercetările efectuate se referă la ecologia, biologia, pagubele, dar în special la combaterea chimică a principalilor dăunători și agenți patogeni din cultura de porumb.
Lucrările prezentate mai jos au avut scopul cunoașterii biologiei și combaterii principalilor agenți patogeni și dăunători ai culturii de porumb:
[NUME_REDACTAT], Profitul agricol nr. 18 din 2012 – Combaterea dăunătorilor începe primăvara, încă de la semănatul porumbului;
[NUME_REDACTAT] 2003 – [NUME_REDACTAT] în perspectiva anului 2010;
Iacob N. Și colab. 1975 – Rolul combaterii integrate a bolilor, dăunătorilor si buruienilor în prevenirea efectelor secundare negative ale pesticidelor. Probleme de protecția plantelor, vol II;
Monica M, Popa A., 2005 – Specii dăunătoare produselor de morărit depozitate (III), Sănătatea plantelor nr. 82;
[NUME_REDACTAT], 2005 – Reducerea înmulțirii speciei Tanymecus dilaticollis prin evitarea monoculturii de porumb, Sănătatea plantelor nr. 82;
[NUME_REDACTAT], 2005 – Protecția culturilor de porumbîmpotriva dăunătorilor specifici, în condițiile din silvostepa Moldovei, Sănătate plantelor nr. 82;
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 1990 – Rezistența unor specii de insecte dăunătoare față de insecticide. Analele I.C.P.P.;
Ciochia V., [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., 1993 – Tehnologii de creștere industrială a câtorva specii de insecte auxiliare folosite în combaterea biologică a dăunătorilor;
[NUME_REDACTAT], 2005 – Perspective ale rentabilității și retehnologizării agriculturii din România prin trecerea treptată la agricultura eco – biologică;
Pușcașu A. 1999 – Tratarea semințelor – măsura cea mai economică de protecție a culturilor, Sănătatea plantelor nr. 19;
[NUME_REDACTAT], 2005 – Protejarea culturilor de porumb împotriva atacului adulților de Diabrotica virgifera virgifera (I), Sănătatea plantelor, nr. 86;
[NUME_REDACTAT], 2001 – Protecția chimică a plantelor și mediul înconjurător;
Brudea V., Roșca I., 1992 – Identificarea celor mai buni feromoni sintetici utilizați în activitatea de prognoză și avertizare a tratamentelor chimice. Cercetări agronomice în Moldova;
Georgescu T., 2006 – Entomologie agricolă;
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Kumbakisaka S., [NUME_REDACTAT], 2007 – Extracte din soia cu acțiune insecticidă;
[NUME_REDACTAT], 2007 – Insectele și mediul înconjurător;
[NUME_REDACTAT], 2004 – 2005 – Alternative biologice și combaterea dăunătorilor – Mijloace biochimice (I – X);
[NUME_REDACTAT], 2006 – Tehnologii de efectuare a tratamentelor fitosanitare specifice conceptului de agricultură ecologică, bazată pe substanțe fitofarmaceutice nepoluante din biomasă;
[NUME_REDACTAT], Borza I., Dancea I., 2000 – Posibilităși de prevenire și combatere a poluării recoltelor datorită potențialului toxic al acumulărilor nitrice;
[NUME_REDACTAT], 2005 – Diferend cu privire la porumbul modificat, rezistent la atacul de Diabrotica spp., Sănătatea plantelor nr. 86;
[NUME_REDACTAT], 2005 – Monitorizarea conținutului de micotoxine în producția cerealieră primară și în produsele alimentare, Sănătatea plantelor nr. 86.
[NUME_REDACTAT], 1997 – Prădători entomofagi activi în limitarea biologică naturală a
dăunătorilor culturilor cerealiere în agroecosistemele cu perdele forestiere de protectie din
centrul Transilvaniei.
[NUME_REDACTAT], 2007 – Managementul integrat al dăunătorilor și dezvoltarea durabilă a
agroecosistemelor cerealiere, Ecologie aplicată.
[NUME_REDACTAT], 2003 – Viermele vestic al răcinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera) – un nou dăunător al porumbului în Transilvania, [NUME_REDACTAT] Nr.8.
Pe plan internațional dintre cercetările efectuate asupra dăunătorilor și combaterii acestora din cultura de porumb putam exemplifica o serie de lucrări ale mai multor autori cum ar fi: Williams IH 2002; Williams IH 2002; Williams IH, Buchs H., Hokanen HMT, Buchs W., Klukowski K., Luik A., Nilsson C., 2006; Kirchner H.A., 1974; Konig, K., 1984; Winfield, A.L., 1986; Alford D., Nilsson C. & Ulber B., 2003; Anonym, 1966, 1985;
În lucrările de mai sus cele mai importante aspecte sunt: bolile și dăunătorii din cultura porumbului; pagube produse de dăunătorii porumbului; metode practice pentru capturarea dăunătorilor din culturile de porumb; identificarea dăunătorilor din cultura porumbului.
Prima semnalare a sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis) a fost menționată de Line în 1758 în lucrările “Sistema naturae II” și “[NUME_REDACTAT]”.
Asupra rățișoarei porumbului, cercetări mai importante au fost făcute de către Herrik și Hungate, 1911; Lamb și Low, 1959; Elze, 1935; Matunian, 1964; Bonnemaison, 1948, 1951.
CAPITOLUL 3
PRINCIPALII DĂUNĂTORI LA CULTURA DE PORUMB
3.1 Dăunătorii din cultura de porumb
Tabelul 3.1
Din câte se observă în tabelul de mai sus majoritatea dăunătorilor la porumb provin din ordinul Coleoptera, în număr de 13, cei din ordinul Lepidoptera sunt în număr de 3. Din ordinul Homoptera se găsesc numai 2 insecte, 3 insecte aparțin ordinului Orthoptera și o insectă din ordinul Diptera. Mai găsim 2 dăunători din ordinul Rodentia și mistrețul care aparține ordinului Artiodactyla.
3.2Principalii dăunători ai porumbului
3.2.1. Viermii sârmă (Agriotes spp.) – [NUME_REDACTAT], familia [NUME_REDACTAT] dăunatori se întâlnesc aproape în toate regiunile globului. În țara noastră sunt frecvenți în culturile agricole, mai ales în solurile podzolice, în luncile râurilor și [NUME_REDACTAT]. Cele mai importante specii sunt următoarele: Agriotes lineatus L., Agriotes ustulatus Schall. [NUME_REDACTAT] obscurus L.
Figura 3.1 Viermii sârmă (Agriotes spp.)
Descriere. Adultul de Agriotes lineatus L. Are 7 – 10 mm lungime, este de culoare brun roșcată, cu elitrele mai deschise. Interstriile sunt mai late și sunt prevăzute cu o pubescență deasă.
Ouăle sunt aproape ovoide de 0,5 – 1,5 mm lungime, având chorionul tare și rezistent, de culoare albă.
Larvele sunt de tip elaterid și sunt cunoscute sub numele de „viermi sârmă”. Larvele au corpul alungit și cilindric, fiind acoperit de un tegument puternic chitinizat, de culoare galben – castanie. Picioarele sunt scurte și au aceeași mărime. Ultimul segment abdominal este conic și prezintă pe partea dorsală două escavațiuni ovale. Larva matură are în lungime până la 25 mm. Pupa este de culoare galbenă. Unghiurile anterioare ale pronotului prezintă excrecențe chitinizate.
Biologie. Iernează în sol ca larve de diferite vârste și ca adult și prezintă o generație la 3 ani.
Plante atacate și mod de dăunare. Adulții de Agriotes spp. Au un regim de hrană mixt, putând să consume diferite insecte mici, râme, boabe de cereale, iar după unele cercetări atacă și frunzele de cereale păioase producând mici rozături alunginte.
Larvele atacă deosebit de păgubitor, prezentînd un polifagism accentuat. Ele atacă în special culturile prășitoare rozând semințele în curs de germinație, părțile subterane ale plantelor sau la colet. Plantele atacate se îngălbenesc și se usucă.
3.2.2 Gărgărița frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollisGyll.), ordinul Coleoptera, familia [NUME_REDACTAT] răspândită în zona de cultură a porumbului din Europa, vestul Asiei, Iran. La noi se întâlnește frecvent, fiind deosebit de dăunătoare în zonele din sudul, sud – estul și estul țării.
Descriere. Adultul are corpul oval – alungit de 6,5 – 8,0 mm lungime, de culoare brun – cenușiu, mai deschis pe partea ventrală. Solzii și perișorii, care acoperă elitrele sunt dispuși longitudinal sub formă de dungi. Rostrul este lat și mai lung, capul asemănător cu un cioc de rață, de aici revenindu-i denumirea de ‘’rățișoara porumbului’’. Pronotul mai puțin lung decât lat.
Oul este cilindric, rotunjit la ambele capete, având 1 mm lungime și 0,5 mm lățime. La depunere este de culoare galbenă – stafidie, apoi devine negru strălucitor.
Larva matură are 8,0 – 9,0 mm lungime, este apodă, având corpul brăzdat de cute. Tegumentul are o culoare albă – lucioasă, cu o pubescență gălbuie.
Figura 3.2 Gărgărița frunzelor de porumb ( Tanymecus dilaticollisGyll.)
Biologie. Iernează ca adult în sol, la adâncimi cuprinse între 40 și 100 cm. Prezintă o singură generație pe an.
Când în locurile de hibernare temperatura ajunge la 4 oC, de obicei către sfîrșitul lunii februarie, adulții părăsesc lojele pupale și migrează spre stratul superior al solului, unde stau până când condițiile devin favorabile apariției și anume temperatura medie la suprafața solului ajunge la 9 oC.
Activitatea insectei se desfașoară în orele însorite ale zilei, mai ales când temperatura depășește 18 oC. Adulții se hrănesc la început cu cereale păioase de toamnă sau diferite plante din flora spontană având predilecție pentru pălămidă. Când răsare porumbul, gărgărițele se concentrează masiv pe această cultură, unde se desfășoară și procesele lor biologice: hrănirea, copulația și ponta. Cea mai mare parte din pontă este depusă în lanurile de porumb.Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe de până la 109 ouă, la adâncime mică în sol sau sub bulgării de pământ. În funcție de temperatură dezvoltarea embrionară durează între 9 – 25 zile. Apariția larvelor este eșalonată pe durata a două luni, începând cu luna mai. Dezvoltarea larvei durează între 40 -50 zile, timp în care se succed 4 vârste. La completa dezvoltare la sfârșitul lunii iulie, începutul lunii august, larvele își pregătesc câte o lojă ovală în care se transformă în pupă. Acest stadium durează în medie 20 zile. Adulții care apar în masă în a doua jumătate a lunii august, rămân în diapauză în lojile pupale până în primăvara următoare.
Plante atacate și mod de dăunare. Este un dăunător polifag ce atacă peste 70 de specii de plante. În țara noastră atacurile au fost semnalate pe 34 specii de plante, însă cele mai mari pagube sunt înregistrate la porumb.Atacul adulților începe din faza de răsărire și durează până la formare a 3 – 4 frunze. Plantele abia răsărite sunt retezate de la colet, iar apoi atacă frunzele pe margini în trepte. Larvele se hranesc cu rădăcinile diferitelor plante cultivate (porumb, sorg) și spontane (pălămidă), fără a produce pagube însemnate.
3.2.3 Sfredelitorul porumbului – Ostrinia nubilalis Hb., ordinul Coleoptera, familia [NUME_REDACTAT] porumbului are o largă răspândire în Europa, Asia, Africa de Nord și America fiind unul dintre principalii dăunători ai porumbului. [NUME_REDACTAT] se întâlnește pretutindeni, atacuri puternice înregistrându-se în Transilvania, Banat, nordul Moldovei și în [NUME_REDACTAT].
Descriere. Adultul prezintă dimorfism sexual. Femela are aripile anterioare de culoare galben – deschisă, cu dungi transversale fine din care una în formă de zig – zag de-a lungul marginii externe. Aripile posterioare sunt galbene – cenușii, median cu o dungă mai deschisă la culoare. Anvergura aripilor este de 27 – 32 mm. Masculul are aripile de culoare brună – cenușie și prezintă în lungul marginii externe 5 – 6 puncte mici, galbene – deschise, iar pe ultima treime o bandă transversală galbenă – cenușie, lățită posterior. Aripile anterioare sunt galben – deschise, cu o bandă mediană lată, mai închisă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 25 – 30 mm.
Oul este turtit și transparent; ponta are aspectul unei picături de ceară de diferite forme.
Larva matură are corpul de culoare cenușie – gălbuie, uneori cu nuanță roșiatică. Capul, placa pronotală și segmental anal au culoare brună. Segmentele abdominale prezintă dorsal câte 6 sclerite de culoare cenușie – închisă, prevăzute cu peri lungi. Lungimea corpului ajunge până la 25 mm.
Pupa este de culoare brun – deschisă și prezintă în varful abdomenului 4 spini curbați. Lungimea corpului este de 18 – 20 mm.
Figura 3.3 Sfredelitorul porumbului – Ostrinia nubilalis
Biologie. Sfredelitorul porumbului iernează ca larvă în tulpinile de porumb, cânepă, sorg etc. Larvele se transformă în pupe primăvara, la începutul lunii mai.
Apariția primilor fluturi începe către sfârșitul lunii mai, iar zborul maxim se înregistrează în ultima decadă a lunii iunie și prima decadă a lunii iulie. Copulația și ponta au loc la 2 – 4 zile de la data apariției. Depunerea de ouă coincide cu zborul în masă al adulților, acestea fiind depuse pe partea inferioară a frunzelor, în grupe obișnuit de 3 – 39 ouă. O femelă depune între 300 – 350 ouă, incubația durând între 3 – 13 zile, obișnuit 7 – 8 zile. Larvele se hrănesc cu inflorescențele și cu parenchimul frunzelor, apoi cu măduva tulpinilor. Evoluția larvelor durează 20 – 30 zile, timp în care trec prin 5 vârste. În zonele sudice ale țării noastre o parte din larve (până la 30%), în mod normal cele provenite din ecloziuni, se transformă în pupe, din care apar fluturii care dau naștere celei de-a doua generații.
Dinamica populației de Ostrinia nubilalis Hb., este puternic influențată de factorii biotici și abiotici. Astfel, temperaturile ridicate din timpul pontei duc la uscarea ouălor în proporție destul de mare; de asemenea ploile și vânturile puternice determină pieirea în masă a larvelor în perioada de ecloziune și până la pătrunderea lor în zona tecii frunzelor și în tulpinile de porumb.
Plante atacate și mod de dăunare. Este un dăunător polifag ce atacă numeroase specii de plante cultivate (porumb, cînepă, sorg, hamei, floarea soarelui) și spontane (Echinochloa crus – gali, Arthemisia vulgaris). Pagubele cele mai mari se înregistrează la culturile de porumb. Larvele neonate rod inflorescențele mascule și una din epiderme și parenchimul frunzelor. Într-un stadium mai avansat omizile perforează tulpinile deasupra unui nod și pătrund în interior, unde consumă măduva dintre noduri, stânjenind dezvoltarea plantelor, care rămân mici și se frâng ușor la vânt. Larvele se pot localiza și în peduncul sau în știuleți.
3.2.4Viermele (vestic al porumbului) rădăcinilor de porumb – Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT], ordinul Coleoptera, familia [NUME_REDACTAT] dăunător este considerat in S.U.A. drept unul dintre cei mai importanti 4 dăunători ai culturii porumbului, producând pagube între 60 – 85 milioane dolari/an.
Ca dăunător al porumbului zaharat, Diabrotica virgifera virgifera a fost menționat pentru prima dată în S.U.A., în 1909, răspândindu-și rapid arealul în perioada 1955 – 1970.
[NUME_REDACTAT] a fost semnalat pentru prima dată în Iugoslavia, în luna iulie 1992, într-un mic câmp de porumb de lângă aeroportul internațional din Belgrad. Arealul acestui dăunător se extinde cu circa 20 -25 km/an, fiind semnalat în 1995 în Ungaria și Croația, lângă granița cu Iugoslavia, iar în 1996 în Bosnia – Herțegovina și în România la Nădlac în județul Arad, iar în 1997 este semnalat în județele Arad, la Deta, Timiș, Caraș – Severin și Mehedinți.
Până în prezent specia este numai semnalată în Romania, fără să se înregistreze pagube în culturile de porumb, dar există toate șansele ca în următorii câțiva ani, să devină unul din principalii factori de scădere drastică a recoltelor de porumb.
Figura 3.4 Viermele (vestic al porumbului) rădăcinilor de porumb – Diabrotica virgifera
Descriere. Adultul are 4,2 – 4,6 mm lungime, de culoare galben – cenușie.
Pe elitrele femelei se disting 3 linii simetrice, de culoare mai închisă. Antenele femelei sunt mai scurte, iar abdomenul mai lung decât al masculului.
Oul este sferic, de 0,5 mm lungime, având culoarea galben – deschis.
Larva este de tip oligopod, de 13 mm lungime, de culoare albă și capsula cefalică este negricioasă.
Pupa este liberă.
Biologie. Iernează în stadiul de ou, în sol și rămâne în diapauză 10 luni. Are o singură generație pe an. Temperatura sub -8 oC este nefavorabilă. Larvele apar din prima decadă alunii mai, până la sfârșitul lunii iunie. Prezența acestora în populații mari se înregistrează între 10 – 20 iunie. Larva parcurge 3 vârste, iar dezvoltarea larvară durează 30 de zile. Primele pupe apar din a doua decadă a lui iunie, până la sfârșitul lui august. Adulții încep să apară la sfârșitul lunii iunie, până în a doua jumătate a lunii octombrie. Longevitatea adulților este de 30 – 70 zile.
La o săptămână de la apariție are loc copulația și depunerea ouălor. O femelă depune 108 – 1087 ouă la o adâncime de 15 – 35 cm. Perioada de depunere a ouălor durează 3 săptămâni.
Lucrările solului (arături, discuiri, grăpat) scot la suprafață ouăle, care sunt expuse la acțiunea unor factori climatici nefavorabili și sunt distruse mecanic.
Plante atacate și mod de dăunare. Specie oligofagă. Adulții se hrănesc cu frunzele sau polenul din inflorescențele de porumb. Atacul produs de adulți se asemănă cu cel al gândacului ovăzului (Oulema melanopa), adică dungi longitudinale, roase în limbul foliar.
Larvele rod rădăcinile plantelor în plină dezvoltare, până la înspicare putând chiar să le reteze. Plantele atacate stagnează în dezvoltare, iar dacă 50% din rădăcini sunt roase, plantele se usucă. La peste 50% din plante atacate, producția este compromisă. Perioada de atac este maximă între iunie și august.
3.2.5 [NUME_REDACTAT] – Scotia segetum Schiff., ordinul Lepidoptera, familia [NUME_REDACTAT] insectă este răspândită în [NUME_REDACTAT], în partea de est a Asiei, în nordul Africii și în toată Europa. În țara noastră se întâlnește pretutindeni, cu o frecvență mai mare în [NUME_REDACTAT].
Descriere. Adultul are aripile anterioare brune – cenușii, cu pete caracteristice speciilor de Noctuidae (reniformă, orbiculară și cuneiformă), mai deschise și încercuitecu negru. Câmpul aripilor este străbătut de linii fine, brune, transversale, în zig – zag. Aripile posterioare sunt albe – sidefii la masculi și cenușii la femele. Nervurile și marginile aripii sunt mai închise. Anvergura aripilor este de 35 – 45 mm.
Oul este sferic, ușor turtit în regiune micropilului, cu diametrul de 0,4 – 0,5 mm; chorionul este brăzdat de aproximativ 40 de creste, dispuse sub formă de raze. Culoarea este albă – sidefie la depunere și roz – gălbuie spre sfârșitul incubației.
Larva matură are o culoare cenușie – verzuie, spre deosebire de prima vârstă, când are culoarea gălbuie. Capul este brun și prevăzut cu 2 macule în formă de semilună. Pe partea dorsală a corpului prezintă 3 dungi brune, dintre care cea mediană este mai lată. Pe fiecare segment abdominal se găsesc 3 – 4 negi mici (sclerite) de culoare cenușie închisă. Lungimea corpului variază între 45 – 50 mm. Pupa este brun roșcată, prevăzută apical, pe abdomen, cu 2 spini, lungimea corpului având 18 – 20 mm.
Figura 3.5 [NUME_REDACTAT] – Scotia segetum
Biologie. Iernează în stadiul de larvă în ultimele vârste, în sol și are 2 generații pe an. Primăvara, în luna aprilie, larvele se transformă în pupe.
Stadiul de pupă durează 2 – 3 săptămâni. Fluturii apar la începutul lunii mai, când temperaturile medii ale aerului sunt cuprinse între 14 – 16oC. Zborul fluturilor este nocturn și durează până la sfârșitul lunii iulie.
Copulația are loc imediat după apariție iar ponta începe la 2 – 3 zile. Ouăle sunt depuse izolat, frecvent pe partea inferioară a frunzelor unor plante spontane ca pălămida, loboda, știrul, nalba, pătlagina și mai rar frunzele plantelor cultivate: sfeclă pentru zahăr, porumb.
O femelă depune 500 – 2000 ouă, în funcție de cantitatea și calitatea hranei pe care s-au dezvoltat larvele. Perioada de incubație durează 4 – 5 zile. În primele 3 vârste, larvele sunt diurne și se hrănesc cu părțile aeriene ale plantelor.
După a patra năpârlire, larvele se retrag în stratul superficial al solului. Dezvoltarea larvară durează 30 – 35 zile, ajungând la maturitate la începutul lunii iulie când se transformă în pupe. Stadiul de pupă durează 2 – 3 săptămâni, astfel că în iulie – august apar fluturii, care vor da naștere la generția a doua.
Larvele acestei generații se dezvoltă până în octombrie, când intră în diapauză hiemală. Ouăle de Scotia segetum sunt parazitate de viespea Trichogramma evanescens, iar larvele si pupele sunt distruse de numeroșii dușmani naturali, dintre care 24 specii de himenoptere, 13 diptere, 2 nematozi și 16 specii prădătoare. Mai frecvente sunt speciile parazite Apanteles congestus, Meteorus scutellator, Rhogas dimidiatus, Histor spp.
Plante atacate și mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă peste 80 specii de plante. Cele mai mari pagube se înregistrează la culturile de cereale: porumb, grâu, orz.
3.2.6 Cărăbușul de stepă – Anoxia villosa L., ordinul Coleoptera, familia [NUME_REDACTAT]. Cărăbușul de stepă este citat faunistic în diferite țări din [NUME_REDACTAT] și Meridională. Zona de atac a acestui dăunător este limitată la unele regiuni din Bulgaria și Franța. În țara noastră a fost semnalat ca dăunător încă din anul 1934, în Dobrogea (Hârșova). În prezent este răspândit în județele Tulcea, Constanța și sud – estul județului Ialomița.
Descriere. Adultul prezintă partea dorsală de culoare castanie – roșcată, acoperită cu o pubescență fină, culcată, albă. Antenele sunt lamelate, la mascul din 5 lamele, iar la femelă din 4 lamele. Pronotul este convex, cu o pubescență scurtă, cafenie. Scutelul prezintă o punctuație deasă, gălbuie, culcată. Sternitele abdominale prezintă lateral pete albe, triunghiulare. Lungimea corpului este de 24 – 28 mm.
Figura 3.6 Cărăbușul de stepă – Anoxia villosa
Oul este oval, la început de culoare alb – lăptoasă, apoi spre alb – cenușie sau galbenă – brună. Dimensiunile oului înainte de ecloziune sunt de 3,7 – 5,3 mm lungime și 2,7 – 4,3 mm lățime. Larva este de tip melolontoid, având corpul voluminos, puțin arcuit, de culoare alb – gălbuie. Capul este castaniu – deschis. Lungimea corpului în ultima vârstă este de 38 – 55 mm.
Pupa are corpul alungit, de culoare galben – cenușie, cu vârful mandibulelormai închise. Lungimea corpului este cuprinsă între 28 și 35 mm.
Biologie. Cărăbușul de stepă are o generație la 3 ani. Iernează ca larvă de diferite vârste, în sol, la adâncimi cuprinse între 90 și 135 cm. Primăvara, când temperatura solului la 30 cm adâncime depășește 10oC, larvele migrează în stratul arabil, unde se hrănesc cu părțile subterane ale plantelor speciale din pământ, obișnuit în prima decadă a lunii iunie și corespunde fenologic cu recoltarea orzului și înflorirea urzicii înalte (Urtica dioica). Zborul maxim are loc după 10 – 12 zile, iar întreaga perioadă de zbor durează 30 – 40 de zile. După 10 – 12 zile de la apariție, obișnuit în prima decadă a lunii iulie, începe ponta. Ouăle sunt depuse în sol, la adâncimi de 20 – 40 cm. O singură femelă depune între 15 și 50 de ouă. Incubația durează 20 – 24 de zile. Dezvoltarea larvelor are loc pe seama organelor subterane ale plantelor. Evoluția larvară durează aproape 3 ani, după ce iernează de 3 ori.
Plante atacate și mod de dăunare. Insectele adulte nu se hrănesc și ca urmare nu produc pagube. Larvele cărăbușului de stepă prezintă un polifagism accentuat, atacând părțile subterane ale diferitelor plante. Pagube mai mari produc însă la culturile de cereale (porumb, grâu). Preferă plantele de porumb, experimental dovedindu-se că larvele cărăbușului de stepă pot determina o scădere a producției de porumb cu 26 – 56%.
3.2.7 Păduchele verde al porumbului – Rhopalosiphum maydis Fitch., ordinul Homoptera, familia [NUME_REDACTAT]. Este răspândit în țările din Europa și Asia.
[NUME_REDACTAT] se întâlnește în toate zonele de cultură a cerealelor, situându-se pe locul 2 în cadrul complexului de păduchi de frunze (afide), care atacă culturile de cereale.
Descriere. Femela aripată are corpul oval – alungit de circa 2,0 mm lungime. Culoarea corpului este cenușiu – verzuie. Antenele și corniculele sunt de culoare neagră.
Femela are corpul de circa 2,5 mm lungime și de culoare cenușie – castanie, pe părțile laterale prezintă pete de culoare neagră. Trompa nu depășește de două ori lungimea cozii.
Biologie. Este o specie nemigratoare, având un ciclu biologic incomplet, dezvoltându-se pe diferite graminee cultivate și spontane. Temperaturile din timpul iernii influențează foarte mult gradul de înmulțire al afidului, în sensul că, un climat mai cald favorizează supraviețuirea populației hibernante, capacitatea de înmulțire și gradul de dăunare. De asemenea, dușmanii naturali influențează negativ populația dăunătorului. Astfel, dintre microorganismele entomopatogene, un rol important îl au speciile de Entomophthora, iar dintre paraziți, specii de afide (Aphididae – Homoptera). În funcție de gradul de parazitare, se poate întocmi prognoza și avertizarea tratamentelor.
Figura 3.7 Păduchele verde al porumbului – Rhopalosiphum maydis
Plante atacate și mod de dăunare. Păduchele verde al porumbului atacă următoarele plante: porumbul, grâul, sorgul, meiul, orzul, secara, ovăzul, orezul și diferite graminee spontane, fiind o specie oligofagă. Produce și pagube indirecte, fiind un transmițător al unor viroze de la plantele bolnave la cele sănătoase.
CAPITOLUL 4
PRINCIPALELE VERIGI TEHNOLOGICE LA CULTURA PORUMBULUI
4.1Rotația culturilor
Porumbul nu este pretențios față de planta premergătoare și poate fi cultivat mai mulți ani în monocultură. Cultivarea porumbului în cadrul unui asolament determină sporuri de recoltă cuprinse între 15,3 și 25,2%.
Această plantă dă rezultate foarte bune după leguminoasele anuale (mazăre, fasole, soia) și perene (trifoi, sparcetă, lucernă), dar cel mai adesea aceste plante sunt utilizate ca premergătoare pentru grâul de toamnă. Bune premergătoare pentru porumb sunt cerealele păioase, cartoful, sfecla pentru zahăr, inul, cânepa și floarea – soarelui.
În zonele mai secetoase fără posibilități de irigare, datorită consumului mare de apă care duce la secătuirea solului, lucerna nu se recomandă ca premergătoare pentru porumb. Nu se va cultiva porumb după sorg, iarba de sudan din aceleași motive.
Pe solurile podzolice rezultate foarte bune s-au obținut prin introducerea trifoiului în asolament ca premergătoare pentru porumb. Efectul favorabil nu se datorează doar aportului de azot fixat simbiotic, ci și capacității rădăcinilor de trifoi de a pătrunde adânc în solurile grele asigurând afânarea biologică a solului, cu efecte favorabile asupra aerării solului și a rezervelor de apă.
Foarte bune premergătoare sunt și pajiștile care se desțelenesc.
În structura actuală de culturi din România porumbul și grâul ocupă peste 60% din suprafață, ceea ce face ca rotația grâu – porumb să fie foarte frecventă. După grâu, care eliberează terenul devreme, lucrările de bază ale solului se fac în vară favorizându-se procesele de nitrificare din sol și acumularea apei. Practicată timp îndelungat rotația grâu – porumb favorizează atacul fusarioză, boală comună a celor două culturi. În această situație se va întrerupe această succesiune prin intercalarea unei plante din altă familie botanică.
Porumbul suportă bine monocultura, însă rezultatele obținute sunt inferioare celor obținute în asolament. În monocultură crește gradul de atac al bolilor și dăunătorilor, în ultimii ani fiind frecvente atacurile de : Ostrinia nubilalis și Diabrotica virgifera virgifera.
Monocultura determină și înrăutățirea însușirilor solurilor : reducerea conținutului în humus, deteriorarea structurii, acidifierea solului și scăderea conținutul în azot.
Pe terenurile în pantă, porumbul asigurând un grad de acoperire a solului de numai până la 25% este o plantă care favorizează eroziunea. Ploile torențiale și vânturile au o acțiune de distrugere a solului, care este antrenat. Pe terenurile în pantă cultivate cu porumb în monocultură se întâlnesc cele mai avansate forme de eroziune ale solului. La o pantă de 2 – 6% pierderile de apă și sol sunt de 4 – 10 ori mai mari decât în rotație.
Pe aceste soluri porumbul se va încadra în asolament, iar lucrările de bază ale solului și semănatul se vor face pe curbele de nivel. În aceste condiții “bilonatul “ porumbului la prășit contribuie la reducerea eroziunii.
Porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară. Pentru grâu, porumbul poate fi o bună premergătoare dacă se cultivă hibrizi cu o perioadă scurtă de vegetație. În cadrul utilizării unei tehnologii “minim tillage“ semănatul grâului după porumb se poate face imediat, ceea ce permite cultivarea unor hibrizi cu o perioadă mai lungă de vegetație.
4.2 Administrarea îngrășămintelor
Porumbul este o plantă mare consumatoare de substanțe nutritive. Consumul specific pentru 100 kg boabe și producția secundară aferentă este de 1,8 – 2,8 kg N, 0,86 – 1,4 kg P2O5 și 2,4 – 3,6 kg K2O, limitele minime înregistrându-se la nivelul unor producții mari, iar cele maxime în cazul unor producții mici la unitatea de suprafață.
Cea mai mare parte din azot și fosfor (circa 2/3) este folosită la producerea boabelor, iar potasiul intră în compoziția tulpinilor și frunzelor.
Consumul elementelor nutritive este lent la începutul vegetației și se intensifică odată cu creșterea plantelor, ajungând la cel mai înalt nivel în perioada de creștere intensă – fructificare.
Azotul este elemental care influențează cel mai puternic producția de porumb.
O aprovizionare bună cu azot determină o creștere viguroasă și rapidă a plantelor, un ritm de dezvoltare normal, realizarea unei mari suprafețe foliare.
Insuficiența azotului încetinește creșterea plantelor, reduce suprafața foliară, coloritul frunzelor fiind verde – pal sau verde – gălbui. Fenomenul apare mai întâi la baza plantei, de unde trece spre frunzele superioare.
Carența de azot duce la scăderea producției cu până la 70%.
Excesul de azot duce la o masă vegetală bogată scade rezistența la secetă și prelungește perioada de vegetație a plantelor întârziind recoltatul datorită umidității mari a boabelor.
Fosforul influențează favorabil procesul de fructificare și creștere normală a plantelor, favorizând înrădăcinarea și implicit creșterea rezistenței la secetă.
Carența acestui element se manifestă în primele faze de creștere când rădăcinile au o capacitate redusă de descompunere și absorbție a compușilor cu fosfor din sol. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în anii cu primăveri reci și în sourile tasate cu un conținut deficitar în aer al solului.
Excesul se manifestă prin prin apariția unor dungi de culoare deschisă de-a lungul nervurilor, piticirea plantelor și chiar necrozarea funzelor.
Potasiul. Rolul potasiului este deosebit de complex. Deși nu este un element de bază încorporabil în substanța organică, potasiul este un element care susține desfășurarea normală a proceselor metabolice.
Deficitul de potasiu determină perturbări ale proceselor enzinmatice care duc la o asimilare deficitară a azotului.
Insuficiența potasiului duce la reducerea lungimii internodurilor, plantele capătă aspect de tufă. Îngălbenirea frunzelor și ofilirea lor este caracteristică fiind cunoscută sub numele de “opăreala frunzelor”. Alte efecte nefavorabile ale insuficienței ar fi regimul hidric al plantelor datorită reducerii masei de rădăcini cu 12 – 40%.
4.2.1 Fertilizarea chimică
Porumbul reacționează puternic la fertilizarea chimică. Sporurile de recoltă sunt mai mari în urma aplicării îngrășămintelor cu azot, ajungând la 14 – 16 kg/1 kg N.
Îngrășămintele cu fosfor determină sporuri de 4 – 6 kg boabe/1 kg P2O5.
Potasiul asigură sporuri de recoltă, pe luvosoluri, cuprinse între 3 și 6 kg boabe/1 kg K2O.
Producții mari nu pot fi obținute decât printr-o fertilizare optimă cu toate cele 3 elemente. Dozele de îngrășăminte chimice se vor stabili în funcție de producția planificată, consumul specific, fertilitatea solului, planta premergătoare și precipitații.
Tabelul 4.1
Doze orientative de azot pentru fertilizarea porumbului (kg)
În cultura irigată dozele vor fi mai mari cu 30 – 90 kg/ha.
După leguminoasele perene sau anuale dozele se reduc cu 25 – 40 kg/ha, iar după floarea – soarelui, sfeclă sau porumb se reduc cu 15 – 30 kg/ha. Doza va crește sau va scădea cu 5 kg/ha pentru fiecare 10 mm peste, respectiv sub media multianuală. La aplicarea gunoiului de grajd doza de azot se reduce cu 2 kg/tonă aplicată, iar dacă gunoiul s-a administrat plantei premergătoare reducerea va fi de 1 kg/tona de gunoi de grajd.
Este recomandat ca azotul sa se aplice la pregătirea patului germinativ, iar pe solurile ușoare 2/3 din doză la pregătirea patului germinativ și 1/3 la prașila a doua.
Dozele de fosfor vor scădea cu 1 kg/tona de gunoi de grajd și 0,5 kg dacă aplicarea s-a făcut plantei premergătoare. Fosforul care nu se află în imediata apropiere a rădăcinilor nu poate fi folosit de plante, de aceea se apreciază că doar 20% din fosforul administrat este utilizat de plante, date fiind aceste particularități, în primele faze de vegetație plantele utilizează fosforul aplicat superficial, fie la pregătirea solului, fie din îngrășămintele starter aplicate o dată cu semănatul.
Tabelul 4.2
Dozele orientative de fosfor pentru fertilizarea porumbului
Dozele de potasiu se reduc cu 2,5 kg/tona de gunoi de grajd administrat în același an și cu 1 kg/tonă administrat plantei premergătoare.
Trebuie avut în vedere că, porumbul este o mare consumatoare de potasiu (peste 20 kg K2O/tonă) iar valorificarea capacității de producție a hibrizilor presupune folosirea unor cantități mari de azot și fosfor, astfel încât se creează un dezechilibru în mediul nutritiv al plantelor, cu consecințe negative asupra plantelor. Evitarea acestor neajunsuri presupune administrarea potasiului chiar pe solurile bine aprovizionate. Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se administrează sub arătură sau ca îngrășăminte complexe N:P:Kla pregătirea patului germinativ sau la semănat.
Tabelul 4.3
Dozele orientative de potasiu pentru fertilizarea porumbului
4.3 Lucrările solului
Arătura se face imediat după recoltarea plantei premergătoare. Adâncimea diferă în funcție de tipul de sol și este cuprinsă între 20 și 30 cm, pe solurile ușoare sau cu strat arabil subțire va fi va fi de 20 – 25 cm, iar pe cele medii și grele va fi de 25 – 30 cm.
Pe terenurile în pantă, se recomandă arături la 30 cm de-a lungul curbei de nivel, care favorizează infiltrarea apei în sol, împiedicând scurgerea apei la suprafață.
Până în toamnă arăturile de vară se mențin afânate și curate de buruieni prin 1 – 2 lucrări cu grapa cu discuri sau freza. În primăvară, dacă terenul este denivelat, cu resturi vegetale neîncorporate, îmburuienat sau foarte tasat, patul germinativ se va pregăti prin 1 – 2 lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți. Și în acest caz este de preferat ca ultima lucrare să se efectueze cu combinatorul sau freza perpendicular pe direcția pe care se va semăna. Datorită pierderilor de apă din sol ca urmare a întoarcerii stratului de sol, lucrările cu grapa cu discuri se vor face doar în situațiile bine motivate, enumerate anterior. Adâncimea de pregătire a patului germinativ va fi cea de semănat, 5 – 8 cm.
4.4 Sămânța și semănatul
Sămânța trebuie să fie hibridă, să aparțină unui hibrid zonat, să aibă o puritate de minim 98% și o germinație de peste 90%.
Importantă pentru porumb este analiza capacității de germinație la rece (cold – testul), care evidențiază capacitatea semințelor de a suporta în câmp temperaturile scăzute și umiditatea ridicată a solului, relativ frecvent întâlnite în unele primăveri după semănatul porumbului.
Uniformitatea semințelor realizată prin calibrare este importantă pentru obținerea unei răsăriri uniforme.
Tratarea semințelor împotriva agenților patogeni (Fusarium sp., Ustilago sp., Phythium sp., Penicillium sp., Aspergilius sp.) se va face folosind un fungicid.
Pentru combaterea dăunătorilor care atacă porumbul la răsărire, sămânța se tratează cu unul din insecticidele : GAUCHO 600 FS, 8 l/to ; GAUCHO 70 WP, 12,5 kg/to ; IMIDASEED 70 WS, PALISADE 600 FS, SENTINEL 70 WS, NUPRID Al 600 FS, în doză de 8 l/to ; COSMOS 250 FS, 5 l/to ; CRUISER 350 FS, 9 l/to.
Semănatul porumbului va începe când, în sol la 10 cm adâncime temperatura este de 8 oC, iar tendința este crescătoare.
Lipsa temperaturilor mai mari sau cel puțin de 8 oC necesare germinării are efecte negative asupra semințelor îmbibate cu apă, care nu pot germina, determinând clocirea lor.
La întârzierea semănatului există riscul unui deficit de apă necesar germinației, iar fenofazele cu sensibilitate ridicate pentru apă (înflorire – fecundare) sunt împinse în perioadele cu temperaturi ridicate și umiditate scăzută.
Calendaristic semănatul porumbului se face între 20 – 30 aprilie în nordul Moldovei și dealurile subcarpatice.
Desimea de semănat este dependentă de hibridul cultivat, fertilitatea solului, îngrășămintele aplicate și umiditatea solului la desprimăvărare și regimul hidric din cursul perioadei de vegetație, acesta situându-se între 50000 – 70000 boabe/ha.
Adâncimea de semănat este determinată de umiditatea și textura solului fiind cuprinsă între 5 – 8 cm.
Cantitatea de sămânță la hectar în funcție de desime și MMB este de 15 – 25 kg/ha. Față de desimea de recoltare (mii plante/ha) se seamănă cu 10 – 20% boabe/ha mai mult, acest procent reprezentând pierderile în cursul răsăririi și pe parcursul perioadei de vegetație.
4.5 Recoltatul și păstrarea semințelor
Porumbul poate fi recoltat în boabe sau știuleți. Recoltarea se face cu combine autopropulsate.
Intervalul de umiditate considerat optim pentru recoltarea în boabe este cuprins între 20 și 25%. O umiditate mai mică de 20% duce la o fragilitate ridicată a boabelor, care crapă și se sparg ușor.
O umiditate mai mare de 25% nu asigură o detașare completă a boabelor de pe ciocălău, înregistrându-se pierderi. La o recoltare corespunzătoare, pierderile sunt sub 2,5%, iar boabele sparte sub 3%.
La recoltare cocenii pot fi tocați și împrăștiați pe teren în cazul combinelor echipate cu tocător.
Recoltarea în știuleți se face cu combine tractate sau autopropulsate, care smulg știuleții și îi depănușează. O reglare corespunzătoare asigură o depănușare de peste 90%. Recoltarea în știuleți se face la o umiditate cuprinsă între 20 și 30%. Știuleții sunt depozitați în pătule.
După recoltarea boabelor, acestea se usucă până la umiditatea de 14 – 16% în funcție de tipul de depozit.
Producțiile ce se pot obține sunt de 10 – 12 t/ha.
[NUME_REDACTAT] producția medie este de 3 – 4 t/ha, iar producții de 6 – 8 t/ha se obțin frecvent în zonele de bună favorabilitate și în condiții climatice normale.
CAPITOLUL 5
TEHNOLOGIA DE PREVENIRE ȘI COMBATERE INTEGRATĂ A DĂUNĂTORILOR LA PORUMB
În vederea micșorării pagubelor produse dăunătorii culturilor de porumb se vor prezenta măsurile de combatere a acestora.
În funcție de biologia dăunătorilor, răspândirea acestora, momentul impactului parazit-plantă gazdă și unele particularități ale tehnologiei de cultură, diferitele componente ale luptei integrate pot interveni major în reducerea sau eliminarea atacului.
Tabelul 5.1
Combaterea integrată a principalilor dăunători din cultura de porumb
5.1 Măsuri agrofitotehnice de prevenire și combatere
Alegerea terenului are un rol deosebit de important în prevenirea atacului unor dăunători, ceea ce duce la asigurarea unor capacități de producție cât mai ridicate.
Terenurile excesiv de umede și usor acide, sunt preferate de viermii sârmă (Agriotes spp.)
Asolamentul pe lângă rolul pe care îl are datorită succesiunii culturilor în timp și spațiu, contribuie la limitarea populațiilor de dăunători, ceea ce duce la obținerea de producții sporite din punct de vedere cantitativ și calitativ.
Cultivarea porumbului mai mulți ani consecutiv pe același teren, duce la creșterea populațiilor de rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis).
Pentru micșorarea daunelor produse de viermii sârmă (Agriotes spp.) se vor introduce în asolament plante ca rapița, mazărea, fasolea, inul, care în general sunt evitate de aceste specii.
Lucrările solului : arătura de vară și de toamnă, grăpatul, discuitul, prășitul contribuie la crearea condițiilor optime pentru dezvoltarea plantelor, ceea ce duce la diminuarea rezervei biologice a dăunătorilor care își desfășoară în întregime sau parțial ciclul biologic în sol (ouă, larve, pupe, adulți), prin acțiunea directă a pieselor active ale utilajelor sau indirectă prin schimbarea vegetației și a microclimei.
Astfel, arăturile efectuate imediat după recoltare determină distrugerea a numeroase specii de dăunători. Prin arăturile de toamnă efectuate adânci se distrug larvele de viermi sârmă (Agriotes spp.), viermi albi (Melolontha melolontha). De asemenea lucrările solului pe lăngă rolul de prevenire și combatere a dăunătorilor, contribuie și la distrugerea buruienilor și a samulastre, care sunt gazde intermediare pentru dăunători.
5.1.1 Epoca de semănat și sămânța
Respectarea epocii de semănat are o importanță deosebită, deoarece în anumite situații prin deplasarea acesteia se poate evita sau limita atacul unor dăunători.
Crearea de soiuri și hibrizi rezistenți și introducerea acestora în cultură, rezolvă în bune condiții problema protecției plantelor împotriva dăunătorilor. Rezistența plantelor la atacul dăunătorilor este o însușire complexă, care se formează în urma unui proces evolutiv îndelungat al interacțiunii plantă – gazdă – dăunător. Sunt considerate rezistente soiurile de plante, speciile, hibrizii, care reunesc un complex de însușiri și caractere care permit evitarea atacului pe de o parte, cât și refacerea plantelor după atac pe de altă parte, în condițiile în care factorii climatici sunt favorabili dezvoltării dăunătorilor.
Hibrizii de porumb sunt mai rezistenți la atacul sfredelitorului tulpinilor de porumb ([NUME_REDACTAT]) care conțin alcaloidul toxic DIMBOA, care imprimă plantelor un caracter repulsiv pentru larve și cauzează stagnarea dezvoltării și mortalitatea larvelor.
La irigarea prin aspersiune se realizează o umiditate relativ ridicată în interiorul culturilor de porumb care favorizează înmulțirea și atacul sfredelitorului porumbului Ostrinia nubilalis). Prin drenarea terenurilor cu exces de umiditate, se creează condiții mai puțin favorabile dezvoltării larvelor viermilor sârmă (Agriotes spp.).
5.1.2 [NUME_REDACTAT] rațională a îngrășămintelor și a amendamentelor are un efect benefic asupra plantelor sporind rezistența acestora la atacul dăunătorilor. Astfel, aplicarea azotatului de amoniu, duce la creșterea mortalității larvelor viermilor sârmă (Agriotes spp.). Aplicarea de calciu pe terenurile podzolice, creează condiții nefavorabile dezvoltării viermilor sârmă, care preferă solurile acide.
Îngrășămintele cu azot aplicate în exces au în general acțiune nefavorabilă asupra plantelor, mărind astfel sensibilitatea acestora la atacurile dăunătorilor. La un conținut ridicat de azot, insectele reacționează printr-o dezvoltare mai rapidă.
Recoltarea la timp a culturilor are o importanță mare în lupta împotriva dăunătorilor.
Modul de recoltare poate să contribuie la preîntâmpinarea atacului de dăunători. La recoltatul porumbului se recomandă tăierea cât mai de jos a tulpinilor pentru a se distruge o parte din larvele hibernante ale sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis).
5.2 Metode biologice de combatere
În comparație cu celelalte metode de control ale dăunătorilor, metoda biologică nu prezintă pericol pentru om sau animale, protejează fauna utilă, nu determină apariția fenomenului de rezistență, în unele cazuri este economică, iar în cazul utilizării biopreparatelor, acestea sunt în general compatibile cu multe insecticide.
Lupta biologică nu este ceva nou, empiric ea a fost folosită de oameni cu secole în urmă [NUME_REDACTAT] de sud, prin anii 900, oamenii cumpărau cuiburi de furnici din specia Oechophylla smaragdina pentru a le pune în livezile de pomi fructiferi și a preîntâmpina astfel “viermănoșirea fructelor”, aproximativ în același timp într-o altă zonă geografică, Yemen, în același scop se utiliza o altă specie de furnici. ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2004)
[NUME_REDACTAT], promotorul combaterii biologice cu ajutorul insectelor entomofage, este considerat cu certitudine unul dintre marii specialiști în domeniu, și anume [NUME_REDACTAT] (1874 – 1936), care prin lucrarea sa “Rolul insectelor prădătoare și parazitate în agricultură” prezintă rolul și importanța entomofagilor în limitarea populațiilor de insecte dăunătoare ale plantelor cultivate.
Tabelul 5.2
Paraziți și prădători ai dăunătorilor din cultura de porumb
Paraziții de larve sunt destul de numeroși ca specii și este remarcat că larva unui dăunător, poate fi parazitată de mai mulți paraziți, dar în foarte puține cazuri simultan de mai mulți paraziți din specii diferite.
5.3 Metode chimice de combatere
Metoda chimică constă în combaterea dăunătorilor, agenților patogeni și buruienilor cu ajutorul pesticidelor.
Cu toate fenomenele secundare negative ce le însoțesc, mijloacele chimice se perfecționează continuu. Produsele foarte toxice și cele persistente treptat sunt eliminate, apar produse mai selective și mai puțin toxice, iar altele au o acțiune biologică deosebit de ridicată.
În funcție de grupa sistematică de dăunători împotriva cărora se folosesc produsele fitofarmaceutice se clasifică în: insecticide, acaricide, nematocide, moluscocide, raticide, substanțe repelente (iepurifuge), substanțe atractante (atractanți de nutriție și sexuali), substanțe adjuvante.
Insecticidele, după modul lor de acțiune, se clasifică în:
insecticide de contact, care acționează direct asupra dăunătorului;
insecticide de ingestie, care acționează asupra insectelor după ce sunt introduce în tubul digestive, odată cu hrana;
insecticide asfixiante (gazoase sau fumigante), care produc asfixierea insectelor prin aparatul respirator;
Unele insecticide au acțiune complexă: de ingestie, de contact și asfixiantă, ele fiind
cunoscute sub denumirea de pesticide mixte.
Evoluția cercetării, producției și utilizării pesticidelor în agricultură, permite să se tragă următoarele concluzii:
a)-substanțele chimice au în momentul de față un rol de bază în protecția plantelor și pe viitor, de asemenea, vor juca un rol important;
b)-pesticidele au fost îmbunătățite și pe viitor vor fi mult ameliorate din punct de vedere al reducerii dozelor, creșterii selectivității, reducerii persistenței și controlului persistenței.
c)-sortimentul de pesticide conține tot mai puține substanțe toxice.
d)-în cadrul sistemelor de combatere integrată, pesticidele joacă un rol important.
Norme de protecție a muncii la lucrările de combatere a dăunătorilor
Măsuri generale
1.Nici un muncitor nu poate fi admis la lucru înainte de a fi examinat de medic. Nu au voie să lucreze cu pesticide tineri sub 18 ani, cei cu răni deschise, femeile gravide sau care alăptează, persoanele suferinde de unele boli (ficat, plămâni), alcoolici.
2.Nici un muncitor nu poate fi admis la lucru pană nu i se face un instructaj introductiv asupra tehnicii securității muncii, precum și instructaj la locul de muncă de către coordonatorul acțiunii de combatere.
3.Muncitorii folosiți în acțiunile de combatere cu pesticide, precum și cei ce le manipulează vor purta obligatoriu echipamentul de protecție individuală, ce li se va atribui conform normativului în vigoare.
4.Echipamentul va fi spălat și reparat iar în cazul folosirii substanțelor toxice, acestea vor fi neutralizate.
5.Ambalajele produselor pesticide vor purta o etichetă tipărită într-una din culorile :
-roșie pentru cele foarte toxice
-verde pentru cele toxice
-albastru pentru cele moderat toxice
-negru pentru cele cu toxicitate redusă.
6.Apele provenite din spălarea individuală a echipamentului de protecție, a aparaturii și a utilajelor pentru stropiri și prafuri vor fi colectate în gropi separate în așa fel încât să se evite contaminarea fântânilor sau a altor surse de apă potabilă, apelor curgătoare, furajelor, alimentelor.
CAPITOLUL 6
SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI METODICA EXPERIENȚEI
6.1 Scopul și obiectivul lucrării
În țara noastră cultura porumbului este a doua cultură ca importanță din punct de vedere al suprafețelor cultivate, iar tendințele actuale de cultivare porumbului sunt îndreptate în vederea creșterii producțiilor și de schimbare a tehnologiilor de cultivare.
Este necesară cunoașterea modului cum influențează fiecare factor asupra producției de porumb, cât și interacțiunea dintre acești factori.
La extinderea porumbului în cultură, a contribuit cererea continuu crescândă datorită utilizărilor diverse, dar și a potențialului ridicat de producție, dar în mod special faptul că prin experimentele efectuate în diferite instituții de profil s-au găsit soluții pentru stabilirea celor mai rentabile tehnologii de cultură.
Obiectivele propuse în condițiile actuale ale concurenței pe piața liberă în agricultură, constau în angajarea rapidă a specialiștilor în activitatea de introducere a progresului constant, elaborarea și promovarea de noilor tehnologii, care să asigure reducerea forței de muncă și a materialelor, implicit a prețului de cost pe unitatea de produs, activitate care devine singura cale pentru sporirea productivității muncii și realizarea unor beneficii sigure care să permită prosperitatea unităților producătoare.
Pentru realizarea scopului și obiectivului propus în perioada 2009 – 2011 s-a întreprins un studiu în cadrul fermei agricole S.C. [NUME_REDACTAT] SRL Răuseni.
6.2 Materialul și metoda de experimentare
Observațiile au fost efectuate în perioada 2009 – 2011 în ferma agricolă S.C. [NUME_REDACTAT] SRL comuna Răuseni, județul Botoșani. Observațiile s-au efectuat la diferiți hibrizi cum sunt: PR37D25, PR38A24, Kornelius, Dkc 3511, Dkc 4490, Dkc 4889, înregistrându-se diferite aspecte și observații pornind de la tehnologia de cultivare și lucrările efectuate la cultura de porumb, dar punându-se accent în mod special pe apariția dăunătorilor și tratamentele efectuate pentru combaterea acestora.
Rezultatul activității biologice a dăunătorilor: atacul, dauna și paguba.
Atacul – reprezintă acțuinea dăunătorului asupra plantelor și se exprimă prin daune și pagube.
Dauna – sau vătămarea este rezultatul atacului în urma căruia planta manifestă simptome de suferință, care se caracterizează prin reducerea producției, fără ca aceasta să poată fi evaluată în greutate.
Paguba – sau pierderea este expresia cantitativă, economică a atacului.
Ca expresie matematică, dauna și paguba reprezintă produsul dintre frecvență (F%) și intensitatea atacului (I%), raportat la 100. Dauna se exprimă prin grad de dăunare (Gd), iar paguba se exprimă prin pierdere cantitativă de recoltă (P). Gradul de dăunare reprezintă gradul de îmbolnăvire sau de suferință exprimat procentual al plantei în funcție de frecvența și intensitatea atacului, pe când paguba reprezintă pierderea exprimată în greutate la unitatea de măsură (hectar, plantă).
Frecvența atacului (F%) reprezintă valoarea relativă a numărului de plante sau de organe ale plantei atacate (n) raportat la numărul total de plante sau de organe vegetative analizate (N).
Intensitatea atacului (I%) reprezintă procentul în care este atacată o plantă sau un organ al ei sau pierderea de recoltă înregistrat de o plantă sau de o cultură de pe unitatea de suprafață (hectar, ar, metru pătrat).
a)Expresia cantitativă a intensității atacului și implicit al pierderii de recoltă înregistrată de o plantă sau de o cultură este :
în care :
a=producția plantei sau a culturii neatacate la hectar
b=producția plantei sau a culturii atacate la hectar.
b)Expresia calitativă, relativă a intensității atacului este dată de relația :
în care:
I,f și n sunt elemente rezultate din notări.
Notările sunt aprecieri ale frecvenței și intensității atacului, exprimate în valori relative, cuprinse între 0,1-100%.
Intensitatea atacului I% se exprimă în procente față de numărul de plante sau de organe ale plantei atacate (n).
Gradul de dăunare sau atac (Gd) reprezintă atacul raportat la numărul total N al plantelor analizate și exprimă gradul de îmbolnăvire sau de suferință al plantei și de scădere a recoltei.
Calculul gradului de atac se face după relația :
CAPITOLUL 7
REZULTATE OBȚINUTE
7.1 Tehnologia de cultivare, atacurile și tratamentele efectuate în anul 2009
Pentru anul 2009 firma S.C. [NUME_REDACTAT] SRL și-a planificat din totalul suprafeței cultivate de 300 hectare, ca pe 100 hectare să înființeze cultura de porumb. În vara anului 2008 după recoltarea grâului, s-a executat dezmiriștitul cu grapa cu discuri GD 3,2 la o adâncime superficială pentru a se evita pierderea apei din stratul de sol, dar și pentru a stimula germinarea semințelor de buruieni.
După o perioadă de câteva zile s-a efectuat lucrarea de bază, aratul, la o adâncime de 27 centimetri cu tractorul U650M în agregat cu plugul P 325 M. Până în toamnă arătura s-a menținut curată de buruieni și afânată prin executarea unei lucrări cu grapa cu discuri.
În toamnă s-a continuat cu efectuarea arăturii după recoltarea culturilor de floarea – soarelui și porumb la adâncimi cuprinse între 26 și 28 centimetri cu mențiunea că pe terenurile unde arătura prezenta denivelări s-a mai executat și o trecere cu grapa cu discuri.
Figura 7.1 Culturile premergătoare pentru porumb (100 ha) în anul 2008 și procentajul fiecăreia în asolament
În primăvara anului 2009 în perioada 1 mai – 9 mai s-au efectuat lucrările de pregătire a patului germinativ cu tractorul U650M în agregat cu cultivatorul de cultivație totală CCT 4 la adâncimea de 7 – 8 centimetri urmată de lucrarea de semănat efectuată cu semănătoarea pentru plante prășitoare SPC 6 la adâncimea la care a fost pregătit terenul.
Odată cu lucrarea de semănat s-a efectuat și fertilizarea starter pe rând, administrându-se o cantitate de 180 kg/ha îngrășământ complex tip N:P:K 15:15:15.
Densitatea de semănat a fost de 56.000 de boabe/ha hibrizii semănați fiind PR37D25, hibrid semi – timpuriu având grupa de precocitate FAO 360 și PR38A24 hibrid semi – timpuriu, grupă de precocitate FAO 350. Acești hibrizi sunt caracterizați printr-o rezistență foarte bună la Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis). S-a efectuat în prealabil și un tratament la sămânță împotriva dăunătorilor Tanymecus dilaticollis și Agriotes spp cu insecticidul Gaucho 600 FS, doza aplicată fiind de 8 litri/t.
Modul de acțiune al insecticidului
Gaucho are acțiune sistemică de lungă durată în semințe și plante. După semănat, produsul formează un halou de protecție în jurul seminței, acționând prin contact asupra dăunătorilor din sol. În acelasi timp, Gaucho pătrunde în bob și de aici în plante, acționând prin ingestie asupra dăunătorilor care atacă plantele în primele faze de vegetație. Gaucho perturbă ireversibil funcțiile vitale ale centrilor nervoși ai insectelor dăunătoare, conducând la moartea lor. Modul de acțiune complex conduce la un spectru larg de combatere și la o eficacitate excepțională chiar și asupra dăunatorilor rezistenți la insecticidele convenționale utilizate în prezent la tratarea semințelor de porumb.
Erbicidatul s-a efectuat postmergent cu Mistral în doză de 1 l/ha pentru buruienile monocotiledonate anuale si perene, în amestec, cu Banvel 480 S în doză de 0,4 /ha împotriva buruienilor dicotiledonate anuale și perene răsărite, acest amestec efectuându-se pentru un 58ystem mai bun și lărgirea spectrului de combatere a buruienilor din cultura de porumb.
În faza de 2 -3 frunze a fost observat atac de Tanymecus dilaticollis însă nu a fost necesar aplicarea tratamentului, deoarece densitatea era de 1 adult/mp, PED-ul acestui dăunător fiind stabilit la 3 adulți/mp.
După 20 de zile s-a executat prima prașilă mecanică la adâcimea de 10 cm, această lucrare efectuându-se la o viteză de deplasare de 6 km/h.
La un interval de 7 – 8 zile s-a efectuat și a doua prașilă mecanică la adâncimea de 7 – 8 cm cu viteza de 10 km/h.
În continuare s-au efectuat observații pe toată durata vegetației în cultura de porumb în vederea apariției atacului Sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis), dar nu au fost semnalate atacuri ale acestui dăunător în anul 2009.
Recoltatul s-a desfășurat în condiții bune la începutul lunii noiembrie pe o perioadă de 7 zile cu combina autopropulsată [NUME_REDACTAT] 470 echipată cu heder Geringhoff rota disc pe 6 rânduri special pentru recoltat porumb boabe. În momentul recoltării umiditatea boabelor era cuprinsă în intervalul 17 – 18%.
Producția medie pe suprafața de 100 hectare cultivate cu porumb a fost de 6,5 tone/ha.
Tabelul 7.1
Precipitațiile înregistrate pe raza comunei Răuseni în anul 2009
7.2 Tehnologia de cultivare, atacurile și tratamentele efectuate în anul 2010
În anul 2010 firma S.C. [NUME_REDACTAT] SRL și-a planificat din totalul suprafeței cultivate de 330 hectare, ca pe 105 hectare să înființeze cultura de porumb. În vara anului 2009 după recoltarea grâului, s-a efectuat dezmiriștitul cu grapa cu discuri GD 3,2 la o adîncime superficială pentru a se evita pierderea apei din stratul de sol, dar și pentru a stimula germinarea semințelor de buruieni.
Aratul s-a executat la o adâncime de 28 centimetri cu tractorul U650M în agregat cu plugul P 325 M. Arătura s-a menținut curată de buruieni și afînată prin executarea unei lucrări în diagonală cu grapa cu discuri, această lucrare având și scopul de nivelare al solului dar și pentru o mai bună înmagazinare a precipitațiilor căzute în perioada sezonului rece dar și în primăvară până în apropierea epocii optime de semănat a culturii de porumb.
După recoltarea culturilor de floarea – soarelui, porumb și soia s-a efectuat arătura la adâncimi cuprinse între 25 și 30 centimetri. În aceeași perioadă pentru o mai bună nivelare a terenului s-a executat și o lucrare cu grapa cu discuri perpendicular pe direcția arăturii.
Figura 7.2 Culturile premergătoare pentru porumb (105 ha) în anul 2009 și procentajul fiecăreia în asolament
În epoca optimă de semănat a culturii de porumb în anul 2010 în perioada 5 mai – 11 mai s-a efectuat pregătirea patului germinativ în preziua semănatului cu tractorul U650M în agregat cu cultivatorul de cultivație totală CCT 4 la adâncimea de 7 – 8 centimetri în funcție de evoluția umidității solului, lucrarea de semănat efectuându-se cu semănătoarea pentru plante prășitoare SPC 6 la adâncimea la care a fost pregătit terenul.
Împreună cu semănatul s-a efectuat și fertilizarea starter pe rând, administrându-se o cantitate de 200 kg/ha îngrășământ complex tip N:P:K 15:15:15.
Desimea la semănat a fost stabilită prin intermediul reglajelor semănătorii la 59.000 de boabe/ha. Hibrizii folosiți în anul 2010 au fost PR37D25, hibrid semi – timpuriu, grupă de precocitate FAO 360 și PR38A24 hibrid semi – timpuriu, cu grupa de precocitate FAO 350. Rezistența acestor hibrizi este recunoscută ca fiind foarte bună la atacul Sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis). Înainte de semănat s-a efectuat un tratament la sămânță cu insecticidul Nuprid AL 600 FS cu o doză de 10 litri/t, spectrul de combatere al acestui insecticid cuprinzând Viermii sârmă (Agriotes spp.), Gărgărița frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis), dar și Viermele vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera).
Modul de acțiune al insecticidului
Nuprid AL 600 FS este un insecticid sistemic cu acțiune de contact și prin ingestie. Fiind aplicat pe sămânță, este absorbit prin rădăcini și translocat în plantele aflate în curs de răsărire și creștere, asigurându-le o foarte bună protecție față de mai mulți dăunători care prejudiciază culturile agricole în prima parte a perioadei de vegetație. Acțiunea insecticidă a produsului se bazează pe efectul rapid asupra sistemului nervos al insectelor.
În faza de vegetație de 2 – 3 frunze a culturii, s-a efectuat erbicidatul postmergent cu Mistral în doză de 1 l/ha pentru buruienile monocotiledonate anuale si perene, în amestec, cu Banvel 480 S în doză de 0,4 /ha împotriva buruienilor dicotiledonate anuale și perene răsărite. Un avantaj al aplicării acestui amestec de erbicide a fost efectul mai bun și lărgirea spectrului de combatere a buruienilor din cultura de porumb.
După tratamentul pentru combaterea buruienilor din cultură, datorită temperaturilor ridicate din acea perioadă propice atacului Rățișoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis), cultura de porumb a fost atacată de acest dăunător, densitatea fiind de 4 adulți/mp.
În aceste condiții s-a efectuat un tratament pe data de 24 mai cu insecticidul Calypso 480 SC, doza aplicată fiind de 90ml/ha. Efectul tratamentului a fost cel scontat, combaterea făcându-se în condiții bune datorită aplicării la timp a insecticidului, acest atac neafectând producția culturii de porumb.
Un alt factor ce poate duce la atacuri ale rățișoarei porumbului și creșterea populațiilor acestui dăunător, este cultivarea porumbului mai mulți ani consecutive pe același teren.
Modul de acțiune al insecticidului
Calypso are o eficacitate foarte bună și un spectru larg de activitate atât împotriva insectelor care înțeapă și sug sucul celular cât și asupra acelora care rod părțile aeriene ale plantei. El este un produs cu activitate sistemică ridicată în plantă, acționând asupra insectelor dăunătoare prin contact și ingestie. Tiacloprid (substanța activă) actionează la nivelul sistemului nervos al insectelor, blocând desfășurarea activităților vitale. Datorită acestui mod de acțiune, Calypso combate la fel de bine și formele rezistente la insecticidele convenționale utilizate până acum. Activitatea sa nu este influențată de temperaturile din momentul efectuării tratamentului sau de precipitațiile căzute ulterior acestuia.
În continuare, după 20 de zile de la erbicidat s-a executat prima prașilă mecanică la adâcimea de 12 cm, această lucrare efectuându-se la o viteză de deplasare de 6 km/h.
La un interval de 7 – 8 zile s-a efectuat și a doua prașilă mecanică la adâncimea de 7 – 8 cm cu viteza de 10 km/h.
Lucrările de prașilă mecanică s-au executat cu tractorul U650M în agregat cu, cultivatorul purtat CSC 7 B.
În anul 2010 nu s-au mai înregistrat atacuri ale Sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis), sau ale altor dăunători importanți în suprafețele cultivate cu porumb de către S.C. [NUME_REDACTAT] SRL.
Recoltatul s-a desfășurat conform perioadei, în condiții bune în luna noiembrie pe o perioadă de 9 zile cu combina autopropulsată [NUME_REDACTAT] 470 echipată cu heder Geringhoff rota disc pe 6 rânduri special pentru recoltat porumb boabe. În momentul recoltării umiditatea boabelor a fost de 15%.
Producția medie în anul 2010 pe cele 105 hectare cultivate cu porumb a fost 7150 kg/ha.
Tabelul 7.2
Precipitațiile înregistrate pe raza comunei Răuseni în anul 2010
7.3 Tehnologia de cultivare, atacurile și tratamentele efectuate în anul 2011
În anul 2011, suprafața cultivată cu porumb de către S.C. [NUME_REDACTAT] SRL a fost de 110 hectare. În vara anului 2008 după ce grâul a fost recoltat, s-a executat dezmiriștitul cu grapa cu discuri GD 3,2 la o adîncime superficială pentru evitarea pierderii umidității din stratul de sol, dar și pentru stimularea germinării semințelor de buruieni.
Următoarea lucrare efectuată a fost aratul, după recoltarea din toamnă a culturilor, adâncimea lucrării de bază fiind de 29 centimetri, executată cu tractoarele [NUME_REDACTAT] 6330 în agregat cu plugul reversibil purtat [NUME_REDACTAT] 102 cu 3 trupițe și [NUME_REDACTAT] 7430 în agregat cu plugul reversibil purtat cu roată de transport [NUME_REDACTAT]-Master 122 cu 5 trupițe. Arătura s-a menținut curată de buruieni și afînată prin executarea unei lucrări cu grapa cu discuri.
Figura 7.3 Culturile premergătoare pentru porumb (110 ha) în anul 2010 și procentajul fiecăreia în asolament
În primăvară perioada de semănat a porumbului a fost între zilele 5 – 8 mai. Pregătirea patului germinativ s-a efectuat cu tractorul [NUME_REDACTAT] 7430 în agregat cu, combinatorul [NUME_REDACTAT] la adâncimea de 8 – 8,5 datorită slabelor precipitații înregistrate în primăvara anului 2011. Semănatul s-a executat cu semănătoare pneumatică pe discuri pentru prășitoare [NUME_REDACTAT] 2 GT la adâncimea pregătirii patului germinativ.
În același timp cu semănatul s-a efectuat și fertilizarea pe rând, administrându-se o cantitate de 250 kg/ha îngrășământ complex tip N:P:K 15:15:15.
Desimea la semănat a fost stabilită prin intermediul reglajelor semănătorii la 62.000 de boabe/ha. Hibrizii folosiți în anul 2010 au fost Kornelius, hibrid semi – timpuriu, grupă de precocitate FAO 390, Dkc 3511 hibrid timpuriu, cu grupa de precocitate FAO 310, Dkc 4490, hbrid semi – timpuriu, grupă de precocitate FAO 360 și Dkc 4889 hibrid semi – timpuriu cu grupa de precocitate FAO 380. Acești hibrizi sunt recunoscuți printr-un sistem radicular puternic cu o foarte bună rezistență la stresul hidric, o toleranță foarte bună la frângere și cădere și o foarte bună toleranță la boli în special Fusarium pe tulpină.
Înainte de semănat s-a efectuat un tratament la sămânță cu insecticidul Poncho 600 FS cu o doză de 10 litri/ha, spectrul de combatere al insecticidului cuprinzând Viermii sârmă (Agriotes spp.), Gărgărița frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis), dar și Viermele vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera).
Modul de acțiune al insecticidului
Poncho 600 FS are acțiune sistemică de lungă durată în semințe și plante. După semănat, o parte din substanța de pe bob formează un halou de protecție în jurul acestuia, datorită căruia Poncho actionează prin contact asupra dăunătorilor din sol. În același timp, substanța activă pătrunde în bob și de aici în plante, acționând prin ingestie asupra dăunătorilor care afectează plantele în primele faze de vegetație. Efectul propriu-zis asupra insectelor dăunătoare constă în perturbarea ireversibilă a funcțiilor vitale ale centrilor nervoși ai acestora și în final moartea lor. Acest mod de acțiune complex conferă produsului un spectru larg de acțiune și o eficacitate exceptională chiar și asupra acelor dăunători care sunt rezistenți la insecticidele convenționale utilizate în prezent la tratarea semințelor de porumb, floarea soarelui și cereale.
Poncho 600 FS se utilizează numai pentru tratarea semințelor de înaltă valoare biologică, condiționate si calibrate, cu indici calitativi specifici soiului sau hibridului din care provin. Pentru a nu diminua calitatea tratamentului, este necesar ca acesta să se efectueze cu mașini de tratat care să asigure o dozare precisă și o distribuire foarte uniformă a substanței pe suprafața boabelor.
Erbicidarea s-a executat preemergent cu erbicidul Adengo 465 SC în doză de 0,35 l/ha. Acest erbicid este eficace împotriva majorității buruienilor dicotiledonate si monocotiledonate cel mai frecvent întâlnite.
Prima prașilă mecanică a fost stabilită la adâcimea de 12 cm, această lucrare efectuându-se la o viteză de deplasare de 6 km/h.
La un interval de 7 – 8 zile s-a executat și a doua prașilă mecanică la adâncimea de 7 – 8 cm cu viteza de 10 km/h.
Lucrările de prașilă mecanică s-au executat cu tractorul [NUME_REDACTAT] 6630 în agregat cu, cultivatorul purtat CSC 7 B.
Pe data de 2 iulie 2011 s-a înregistrat în cultura de porumb atac al larvelor Sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis), densitatea lavelor fiind de 2/plantă.
Pentru a combate atacul acestui dăunător s-a efectuat un tratament cu insecticidul Avaunt 150 SC, doza aplicată fiind de 0,25 l/ha, nemaifiind nevoie de un al doilea tratament datorită combaterii eficiente al primului tratament. În urma atacului nu s-au înregistrat pagube asupra recoltei.
Modul de acțiune al insecticidului
Avaunt 150 SC acționează prin contact și ingestie.
În corpul insectei acționează neurotoxic prin blocarea canalelor de sodiu din nervii organismelor țintă. Substanța activă, după ce pătrunde în organism prin contact sau ingestie produce bioactivarea metaboliților și efectul neurotoxic.
Comportarea insectelor se schimbă imediat după expunerea la doza recomandată de substanță activă. După bioactivare, se întrerupe rapid hrănirea ceea ce conferă o excelentă protecție culturii tratate. Fiziologic insecta este paralizată după bioactivarea substanței active (2-12 ore de la aplicare) și după scurt timp moare. Are acțiune ireversibilă asupra sistemului nervos.Efectul insecticid nu este afectat de temperaturile ridicate din momentul aplicării. Temperatura mai ridicată de până la 34 °C (optimul aplicării 22-34°C) crește eficacitatea insecticidului prin bioactivarea rapidă a substanței active pătrunse în organism și în mod special în stomacul insectei. Prin modul său de acțiune și utilizarea rațională a insecticidului riscul apariției insectelor rezistente este evitat. Persistența biologică a insecticidului este de 10-14 zile.
Recoltarea porumbului s-a desfășurat în luna noiembrie în perioada 1 – 7 a lunii cu, combina autopropulsată [NUME_REDACTAT] 470 echipată cu heder Geringhoff rota disc pe 6 rânduri special pentru recoltat porumb boabe. În momentul recoltării umiditatea boabelor a fost de 14 – 16%.
Producția medie realizată în anul 2011 pe suprafața de 110 hectare cultivate cu porumb în ferma agricolă S.C. [NUME_REDACTAT] SRL a fost de 8000 kg/ha.
Tabelul 7.3
Precipitațiile înregistrate pe raza comunei Răuseni în anul 2011
7.4 Avertizarea aplicării tratamentelor
Prin avertizare se înțelege stabilirea termenelor de apariție a unui dăunător pe un anumit teritoriu, în vederea aplicării tratamentelor de combatere. De fapt avertizarea este o prognoză de scurtă durată. Pe baza datelor de apariție, a densității numerice a dăunătorilor și condițiile climatice, specialiștii de la stațiile de prognoză și avertizare emit buletine de avertizare către unitățile agricole asupra necesității și termenelor optime de aplicare a tratamentelor chimice,indicându-se pesticidele ce se vor folosi și concentrațiile acestora.
Tabelul 7.4
Avertizări emise pentru boli și dăunători de către Stația de Prognoză și [NUME_REDACTAT]
Din totalul celor 3 avertizări, măsuri de combatere în urma avertizărilor au fost efectuate numai în anul 2010 prin efectuarea unui tratament cu insecticidul Calypso 480 SC datorită densității de 4 adulți/mp.
Figura 7.4
CAPITOLUL 8
ANALIZA EFICIENȚEI ECONOMICE LA CULTURA PORUMBULUI ÎN ANII 2010 – 2011
Tabelul 8.1
Din datele prezentate în tabelul de mai sus reiese faptul că totalul cheltuielilor/ha de porumb calculate în media anilor 2010 – 2011 reprezintă suma de 1663 lei.
Prețul mediu în acești doi ani la vânzarea boabelor de porumb a fost de 0,58 lei/kg. La o producție medie de 7,5 tone/ha veniturile realizate pe un hectar la prețul menționat mai sus au fost de 4350 lei, profitul obținut pe un hectar fiind de 2687 lei, iar profitul realizat pe tonă fiind de 359 lei.
CONCLUZII
Condițiile naturale existente în zona Răuseni, Botoșani, sunt favorabile culturii de porumb, iar prin aplicarea unei tehnologii adecvate se pot obține beneficii importante din această cultură.
Anii agricoli 2009, 2010 și 2011 au prezentat condiții climatice oscilante din punct de vedere pluviometric, în 2011 precipitațiile căzute în această zonă, 344 l/mp fiind aproape la jumătate din cantitatea celor înregistrate în anul 2010, 733 mm, iar în anul 2009 precipitațiile căzute în zonă au totalizat 442 l/mp. Totuși, prin aplicarea tehnologiilor adecvate de cultivare și combatere a dăunătorilor prin tratamente eficace, dar și printr-o fertilizare echilibrată producțiile nu au fost influențate foarte mult, recoltele în anii cu precipitații scăzute cum ar fi 2011, în acest an realizându-se o producție medie, de 8000 kg/ha.
În cei trei ani de observații, principalii dăunători care au fost semnalați în cultura porumbului au fost Tanymecus dilaticollis și Ostrinia nubilalis.
Măsurile de prevenire și combatere care au fost aplicate la porumbului în cei trei ani au fost:
-fertilizarea echilibrată cu îngrașăminte pe bază de N,P și K;
-combaterea buruienilor care s-a efectuat prin erbicidări și prașile mecanice;
-utilizarea de sămânță sănătoasă, certificată;
-tratamentul la sămânță s-a efectuat cu produsele: Gaucho 600 FS, Nuprid AL 600 FS și Poncho 600 FS.;
-tratamentele în perioada de vegetație s-au efectuat cu: Calypso 480 SC și Avaunt 150 SC.
Din analiza cheltuielilor și veniturilor la cultura porumbului, realizându-se media anilor 2010 și 2011 se observă că această cultură este rentabilă din punct de vedere economic, S.C. [NUME_REDACTAT] SRL Răuseni realizând un profit de 287509 lei.
BIBLIOGRAFIE
Axinte M și colab. – 2003 – Fitotehnie, Editura ”[NUME_REDACTAT] de la Brad” Iași;
Baciu T., Săvescu A., – 1978 – Combaterea integrată în protecția plantelor, [NUME_REDACTAT], București;
Baicu T. -1986 – Sisteme de combatere integrată a bolilor și dăunătorilor pe culturi, Editura CERES, București.;
[NUME_REDACTAT]., Popov C., Mateiaș M.C., 2002 – Bolile și dăunătorii culturilor de câmp, Eitura CERES, București;
Gheorghieș C și colab., -2001 – Fitopatologie, Editura CERES, București;
Hatman M. și colab. – 1989 – Fitopatologie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, [NUME_REDACTAT] Roșca și colab., – 2011 – Tratat de Entomologie generală și specială, [NUME_REDACTAT] MDN, Buzău;
[NUME_REDACTAT], – 2009 – Tehnologii agricole performante, [NUME_REDACTAT], București;
Perju T., Bobîrnac B., Costescu C., Duvlea I., Filipescu C., Ghizdanu I., Pașol P., – 1983 – Entomologie agricolă, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București;
[NUME_REDACTAT], – 1998 – Fitopatologie, [NUME_REDACTAT], Timișoara;
Rogojanu V., Perju T., – 1979 – Determinator pentru recunoașterea dăunătorilor plantelor cultivate, [NUME_REDACTAT], București;
[NUME_REDACTAT] Valentin și colab. – 2011 – [NUME_REDACTAT]. 1, [NUME_REDACTAT], București;
Roșca I și colab., – 2000 – Combaterea integrată a bolilor, buruienilor și dăunătorilor culturilor agricole, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București;
Șandru D.I., – 1996 – Protecția culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor, [NUME_REDACTAT], Timișoara ;
Tălmaciu M., Georgescu T., Bădeanu M., – 1998 – Entomologie: Curs: Partea specială Editura ”[NUME_REDACTAT] de la Brad” Iași;
[NUME_REDACTAT], – 2003 – Protecția plantelor: Entomologie – Editura ”[NUME_REDACTAT] de la Brad” Iași;
[NUME_REDACTAT], – 2005 – Entomologie agricolă, Editura ”[NUME_REDACTAT] de la Brad” Iași;
Ulea E., 2001 -2001 – Protecția plantelor – [NUME_REDACTAT] ”[NUME_REDACTAT] de la Brad” Iași;
[NUME_REDACTAT], – 2003 – Fitopatologie, Editura ”[NUME_REDACTAT] de la Brad” Iași;
***http://www.bayercropscience.ro/ accesat la data de 02.05.2012, ora 12:32;
***http://www.syngenta.com/country/ro/ro/Pages/home.aspx accesat la data de 19.05.2012, ora 17:45;
***http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b5/Rauseni_jud_Botosani.png accesat la data de 03.06.2012, ora 21:12;
***http://www.alchimex.ro/ accesat la data de 07.06.2012, ora 01:20.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiul Daunatorilor din Culturile de Porumb Si Combaterea Lor (ID: 2138)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.