STUDIUL CUNOȘTERII ÎN DOMENIU . SINTEZĂ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE . Aspecte generale privind Impozitul pe prof it. Considerat ca unul din cele… [603228]

STUDIUL CUNOȘTERII ÎN DOMENIU .
SINTEZĂ DIN LITERATURA DE
SPECIALITATE .
Aspecte generale privind Impozitul pe prof it.
Considerat ca unul din cele mai dificile Standarde elaborate de IASC , Norma
international ăregelementeaz ăproblematica impozitelor curente si am ânate.
Un subiect foarte abordat în literatură de specialitate este problema raportului între
contabilitate și fiscalitate. Contabilitatea a apărut ca necesitate cu scopul de a supraveghea și de
a controla resursele , cheltuielile și rezultatele obținute din activitatea agenților economici.
Contabilitatea trebuie să ofere o imagine fidelă asupra înt regii activități a întreprinderii.
De aceea, cel mai important principiu contabil este acela al imaginii fidele. În România, acest
principiu este sursa uneia dintre cele mai mari divergențe între contabilitate și fiscalitate, aceasta
nesubordonându -se principiului imaginii fidele, ci principiilor fiscale de impunere a
întreprinderii. O explicație a celor menționate anterior ar fi că din nevoia de a -și acoperi
cheltuielile, statul, prin intermediul sistemului fiscal este preocupat de a fixa o serie de reguli
fiscale privind determinarea bazei de impozitare. Regulile fiscale au menirea atât de a stimula
activitatea agenților economici, cât și de a o inhiba. Conducătorii întreprinderii sunt puși în

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
6situația de a alege între prezentarea imaginii fidele și dorinț a de a optimiza costul fiscal.
Adoptarea unei soluții din punct de vedere contabil atrage după sine penalizări fiscale.
Teoretic se poate vorbi de o “poluare a contabilității de c ătre fiscalitate”. Specialiștii
consideră că problema acută între contabilita te și fiscalitate poate fi rezolvată de o manieră
gestionară. Întreprinderea asa cum dispune de o gestiune financiar ăși de o gestiune commercial ă
ar trebui să organizeze și o gestiune fiscală,a căror obiective să fie :
Căutarea și asigurarea securit ățiifiscale,în sensul respect ării prescrip țiilor
fiscale de fond,form ăși amânarile impuse de dreptul fiscal (evitarea de cătreîntreprindere a
penalit ățilorși sanc țiunilor fiscale)
Căutarea și asigurarea eficacit ăți fiscaleîn condi țiileîn care sistemul fis cal ofer ă
modalit ăți de incitare la dezvoltarea și cresterea profitabilit ății (găsirea unui cost fiscal în
concordan țăcu obectivele și strategia urm ăritădeîntreprindere).1
Un sistem bazat pe norme internaționale presupune deconectarea contabilități de
fiscalitate. Deconectarea nu înseamnă înșelătorie, ci acceptarea respectului reciproc al celor două
domenii economice, fiecare, în câmpul său de aplicare, bazându -se pe reguli proprii.
Contabilitatea are ca obiectiv informarea diverșilor utilizatori, de la investitor la puterea publică
și de la finanțatorul bancar la populație, precum și asistarea deciziilor ce vor fi luate de aceștia.
În același timp, fiscalitatea se rezumă la conceperea de reguli privind calculul bazelor impozabile
și al impozitelor și tax elor, precum și la controlul respectării de către agenți a câmpului lor de
competențe și prerogative, conștientă fiind că nu are cum să acopere prin regulile cu valoare
contabilă adevărul economic.
Pornind de la aceste considerente întreprinderile vor c ăutaîn permanență să diminueze
în mod deliberat masa impozabilă a operațiuniilor desfăș urate, pentru a pl ăti un impozit mai mic.
Înacest fel, informa ția prezentată în situa țiile financiare este afectată în mod deliberat. Bernard
Colasse afirma că: “grija co ntabilului francez de a se proteja juridic pare s ăfie mai important ă
decâtaceea de a furniza o imagine câ t se poate de adev ărată a întreprinderii prin intermediul
situa țiilor financiare pe care le elaboreaz ă. Dar doctrina este evolutiv ăși se poate ca înviitor s ă
ne îndrept ăm spre o interpretare mai economică și mai pu țin juridic ăa acestui nou principiu”.2
1Morariu Ana -Contabilitate si fiscalitate in dezvoltarea firmei,Ed.ExPonto,2005, pag. 201 -202
2Atanasiu Pop -Contabilitate financiara romaneasca, Ed.IntelCredo, Deva, 2002

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
7În acest sens pe plan mondial s -au făcut numeroase eforturi prin care s -aîncercat deconectarea
contabilit ății de fiscalitate, în ultima perioad ăaceste eforturi au avut rezultate favorabile în
majoritatea sistemelor contabile, în special în cele care au aderat la normele contabile
interna ționale.
În cea mai mare parte a sistemelor contabile naționale, rezultatul constatat în situațiile
financi are servește ca bază de calcul a impozitului pe profit de plătit de către o
întreprindere .Totuși legislația fiscală poate autoriza sau prescrie uneori, ca anumite elemente să
fie, în scopuri fiscale, contabilizate pe baza altor sume decât cele aplicate în scopul elaborării
situațiilor financiare. Efectele fiscale ale acestor abateri între rezultatul contabil și cel impozabil
pentru un exercițiu dat, conduc la impozite amânate.
IAS 12 “Impozitul pe profit” este standardul care analizează contabilitatea impo zitului
pe profit. Obiectivul standardului este de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe
profit. Acest standard mai operează și cu recunoașterea creanțelor privind impozitul amânat
rezultate din pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolo site și cu prezentarea informațiilor
referitoare la impozitul pe profit.
Cheltuiala cu impozitul pe profit recunoscută de întreprindere în timpul perioadei de
raportare financiară trebuie calcutată în funcție de profitul contabil si nu de cel fiscal și cup rinde
atât cheltuiala cu impozitul curent, c ât și pe cea cu impozitul amânat. În contabilitate, fiecare
activ sau datorie are o valoare contabilă netă, care poate diferi de baza sa fiscală. Astfel de
diferențe se numesc diferente temporare, pot fi deductib ile sau impozabile și generează impozite
amânate, care la rândul lor pot fi creanțe sau datorii

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
81.1.ARIA DE DEFINIȚIE ȘI APLICABILITATE A
STANDARDULUI INTERNATIONAL IAS 12 „IMPOZITUL
PE PROFIT “.DEFINIȚII ȘI CONCEPTE CHEIE .
1.1.1.Obiectivul standardului de contabilitate IAS 12 ”Impozitul pe profit” .
Obiectivul normei contabile este de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe
profit. Principala problemă apărută în procesul de contabilizare al impozitelor pe profit o
constituie felul în care se contabilizează consecințele fiscale curente și viitoare ale:
 Recuperării/decontării viitoare a valorii contabile a activelor/pasivelor ce sunt
recunoscute în bilanțul contabil al unei întreprinderi și
 Tranzacțiilor și ale altor evenimente ale perioadei cu rente ce sunt recunoscute
în sutuațiile financiare ale unei întreprinderi.”3
În mod inerent, la recunoașterea unui activ sau a unei datorii, întreprinderea raportoare
se așteapta să recupereze sau să deconteze valoarea contabilă a activului sau datoriei. Dacă este
probabil ca recuperarea sau decontarea acestei valori contabile să ducă la efectuarea unor plați
viitoare mai mari(sau mai mici), privind impozitele, decât ar fi valoarea acestora dacă o
asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecințe fiscale, acest Standard impune unei
întreprinderi să recunoască o datorie privind impozitul amânat (sau o creanță privind impozitul
amânat), cu anumite excepții limitate.
1.1.2.Aria de aplicabilitate .
În contextul acestui Standard,impozitul pe profit include totalitatea impozitelor
autohtone și străine care se stabilesc asupra profiturilor impozabile. Impozitul pe profit mai
include, de asemenea, contribuții, cum ar fi impozitele reținute, care sunt plăt ite de către o filială,
3Ghid pentru ințelegerea ș i aplicarea IAS 12:Impozitul pe profit ,A.Morariu, I. Jianu Ed.CECCAR 2004 pag23

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
9întreprindere asociată sau asociere în participa ție(“joint ventures ”) odata cu repartiz ările c ătre
întreprinderea raportoare
IAS 12 trateaz ăproblema recunoa șterii,evalu ăriiși prezent ării impozitelor p eprofit
curente și amânate,p recum și a altor impozite re ținute de c ătre o filial ăsau societate asociata la
repartizarea profiturilor c ătre societatea raportatoare.
Acest Standard impune unei întreprinderi să contabilizeze consecințele fiscale ale
tranzacțiilor și altor evenimente în același fel în care înscrie în contabilitate tranzacțiile și
celelalte evenimente în sine.Astfel, pentru tranzacțiile și celelalte evenimente recunoscute în
contul de profit și pierdere, orice efecte fiscale aferente se vor recunoaște și ele în contul de profit
și pierdere. Pentru tranzacțiile și alte evenimente recunoscute direct în capitalul propriu, orice
efecte fiscale aferente vor fi, de asemenea, recunoscute direct în capitalul propriu. În mod similar,
recunoașterea creanțelor și a datoriilor privind impozitul amânat într -o combinare de
întreprinderi afectează valoarea fondului comercial și a fondului comercial negativ apărute în
acea combinare
Acest Standard mai operează și cu recunoașterea creanțelor privind impozitul amânat
rezultate din pie rderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite, cu prezentarea impozitelor pe
profit în situațiile financiare și cu prezentarea informațiilor legate de impozitele pe profit .
1.1.3.Definiții.
În acest Standard sunt folosiți următorii termeni cu înțeles uri specific e:
Profituleste surplusul ob ținut de o societate comercial ăatunci când venitul total pe care
acestaîlobține din toate activit ățile sale dep ășește cheltuielile necesare realiz ării acestor
activit ăți.
Rezultatul contabileste profitul net sau pierderea net ăaferent unei perioade, î naintea
deducerii cheltuielilor cu impozitul.
Rezultatul impozabil este profitul (pierderea fiscal ă) pe perioada exerci țiului, determinat
în concordan țăcu regulile stabilite de autoritatea fiscal ă, pebaza c ărora impozitul pe profit
este pl ătibil (recuperabil).

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
10Cheltuiala cu impozitul pe profit (venitul din impozit ul pe profit ) reprezint ăvaloarea
globală inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exerci țiuluiîn
ceea ce prive ște impozitul curent și pe cel am ânat.
Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit pl ătibil (recuperabil) î n raport cu
profitul impozabil (pierderea fiscal ă) pentru o perioadă .
Impozitul amânat
Datorii privind impozitul am ânatsunt reprezentate de valorile impozitului pe profit,
plătibileîn perioadele contabile viitoare, în ceea ce prive ște diferen țele temporare impozabile
Creante privind impozitul am ânatsunt reprezentate de valorile impozitului pe profit,
recuperabile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce prive ște:
diferen țele temporare deductibile
reportarea pierderilor fiscale nefolosite
reportarea creditelor fiscale nefolosite
Diferența t emporară este diferența între valoarea economică (contabilă) a unei creanțe
sau datorii din bilanț și baza lui fiscală. Diferențele temporare pot fi:
 diferențe temporare impozabile , sunt acele diferen țe temporare ce vor avea
rezultat valori impozabile îndeterminarea profitului impozabil al perioadelor viitoare, atunci
când valoarea contabil ăa activului sau a datoriei este recuperat ăsau decontat ă
diferentele temporare deductibile ,sunt acele diferen țe temporare ce vor avea
ca rezultat valori ce sunt deductibile pentru dete rminarea profitului impozabil al perioadelor
viitoare, atunci c ând valoarea contabil ăa activului sau a datoriei este recupera tăsau
decontat ă.4
Valoarea contabil ăa unui activ este valoarea la care activul este înregi strat în bilanț și
se determin ăca diferenț ăîntre valoarea de intrare sau valoarea reevaluată, pe de o parte, și
amortiz ările și ajustările pentru depreciere, pe de altă parte.
4Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Ed. Economică 2001,pag 127 -128

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
11Valoarea contabilă a unei datorii este valoarea la care datoria este înscrisă în bilanț și
reprezint ăsuma ce trebuie platită de întreprindere pentru achitarea datoriei.
Baza de impozitare a unui activ este suma ce va putea fi scăzuta din beneficiile
economice impozabile atunci când se re cuperează valoarea contabil ăa unui activ. În condițiile
în care beneficiile economice nu vor fi impozabile, baza de impozitare a unui activ va fi egal ă
cu valoarea sa contabil ăși nu apar impozite amânate.
Baza de impozitare a unei datorii estevaloarea s a contabilă, mai puțin orice sum ăcare
va fi depusă în scopuri fiscale în perioadele contabile viitoare în ceea ce privește respectiva
datorie.
Baza fiscal ăa unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuit ă acelui activ sau acelei
datoriiîn scopuri fiscale.5
1.2.REFERENȚIALUL CONTABIL. STANDARDE ȘI
REGLEMENTĂRI CONTABILE ÎN DOMENIU
5Adriana Florina Popa, Ileana Cosmina Pitulice, Nirela Nichita, Iulia Jianu –„Studii practice privind
aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare în România”, Editura ContaPlus 2007, pag.277

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
12În acceptie generală, standardul contabil reprezintă o regulă sau un ansamblu de reguli
care reglementează înregistrarea și evaluarea în contabilitate, elaborarea și prezentarea
informației contabile î n situa țiile financiare. În limba francez ă, termenul de standard are
semnifica ția de norm ăcare are semnifica ția unei date de referin ță. Fiecarestandard este centrat
pe un set de principii generale, pe o tema contabil ăsau un sector de activitate
institu ționalizat. În raport cusfera de aplicare, standardele pot fi interna ționale, europene și
naționale (locale).
În literatura de specialitate s -au conturat mai multe abordări ale noțiunii de profit. Î ntr-
o primă abordare, profitul este sinonim cu venitul net. Într -o altă viziune, profitul este
elementul final al diferenței dintre venitul total și costuri.
Cea mai relevantă abordare reiese din etimologia termenului latin proficere care
înseamnă „a progresa, a da rezultate”. Profitul presupune creștere economică, progres social,
ceea ce înseamnă că însușirea lui depinde de caracterul rațional al acțiunilor și operațiunilor
economice.
Aprecierea performantelor obținute de o întreprin dere se efectuează înbaza profitului.
Profituleste rezultatul final al activității unei întreprinderi șicaracterizează eficienta
lucrului acesteia. încondițiile de piată, profitul obținut asigura baza financiara învederea
extinderii acesteia.
Profitul este o forma de venit obținut prin intermediul unei activit ăți economice, ca
urmare a investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat săpoată fi calificat profit, este
necesar ca activitatea economica săfie desf ășuratăcu scopul obținerii de câștig.
Aceasta subliniere este foarte importanta, întrucât, înpractica, exista situația încare o
entitate desfasoara o activitate producătoare de venit ce nu este calificata drept profit, pentru
ca nu exista intenția obținerii unui c âștig, ci veniturile sunt destinate susținerii unei alte
activit ății proprie entit ății respective. Este cazul persoanelor juridice f ărăscop lucrativ.
Impozitul pe profit reprezintă o cheltuială foarte importantă pentru întreprindere.
Ca pârghie economica, impozitul pe profitu l societ ății comerciale, este folosit pentru
stimularea investițiilor întreprinderilor, a cercetării științifice, progresului tehnic, lărgirea
exportului, sau dezvoltarea economica.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
13Redefinirea dreptului de proprietate, apariția agenților economici cu ca pital de stat
privat șimixt, reconversia propriet ății publice înproprietate privata, a necesitat eliminarea
transferului subiectiv șiautomat a beneficiilor către bugetul de stat.
Odată cu cre area cadrului legal pentru desfăș urarea unor activit ăți economice pe baza
liberei inițiative înindustrie, comet, servicii, conform Decretului Lege nr 54/1990, impunerea
profiturilor obținute de întreprinderile mici șimijlocii cu scop lucrativ, s -a făcut prin aplicarea
unor cote progresive (intre 1% și50%) petranse de profit, transa pana la 50000 lei fiind scutita.
După apariția Legii 15/1990 privind reorganizarea unit ăților economice de stat ca regii
autonome șisociet ăți comerciale șia Legii 31/1990 privind societ ățile comerciale, prelevările
pentru societa te din valoarea producției nete șivărsămintele din beneficii au fost înlocuite prin
introducerea începând cu anul 1991 a impozitului pe profit.
Tehnica de impunere s -a caracterizat prin instabilitate. Aceasta a fost generata de
modificările stabilite înmod succesiv printr -un ansamblu de acte normative : Legea 12/1991,
Legea 55/1991, Legea 35/1991, HG 804/1991, HG 127/1991, OG 70/1994 modificata prin OG
34/1995 șiOG 23/1996.
Studierea ajustărilor aduse tehnicii de impunere a profitului permite evidențiere a mai
multor etape:
Prima etapa (anul 1991) s -a caracterizat prin impunerea pe cote progresive pe transe de
profit, transa pana la 25000 lei fiind exonerata. Pentru restul de 66 transe cotele au fost cuprinse
între2,5% și77%. Concomitent s -au acordat o seama de facilitați fiscale. Numărul mare de
cote șitranse nu a asigurat o previzionare optima a cuantului monetar al fluxurilor fiscale șia
incidenței acestora asupra gestiunii financiare a întreprinderilor
In a doua etapa (1991 -1994 inclusiv) s -aaplicat impunerea prin cote proporționale pe
2 transe de profit:
-Pana la 1000000 lei 30%
-Peste 1000000 lei 45%
Aceasta decizie deși a contribuit la simplificarea administrării impozitului, șia
prognoz ării dimensiunii prelevării, nu fost corelata cu dimensiunea șipotențialul financiar real
al agenților economici . Practic s -a urmărit creșterea neutralit ății impozitului. Totuși principiul

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
14neutralit ății a fost denaturat de ansamblul facilitaților fiscale st abilite, prin care nu s -a reușit
atingerea finalit ăților dorite. Acestea au rămas simple costuri fiscale, care înlocsăgenereze
creșterea capitalului productiv șia materiei impozabile, au facilitat evaziunea fiscala.
Prin acordarea unor facilitați fisc ale, s-a dorit stimularea apariției unui sector privat
viabil șiatragerea capitalului străin. înpractica aceasta finalitate a fost distorsionata.
Exonerările, deducerile, reducerile de natura fiscala au urmărit obținerea unor finalit ăți fie
sociale, fie ecologice, fie economice.
Decizia de reducere cu 50% a impozitului aferent profitului utilizat pentru tehnologii
șiinvestiții destinate protejării mediului a urmărit obținerea unei finalit ăți ecologice. Totuși
aceasta a fost insuficienta pentru eliminarea efectelor fluidelor șiproduselor poluante, sau
pentru a induce comportamente responsabile.
Facilit ățile economice au cuprins:
-deducerea din baza impozabila a veniturilor realizate înscopul cre șterii calit ății
produselor, precum șicele destinate recl amei șipublicit ății;
-reducerea cu 50% a impozitului aferent profitului reinvestit înscopul dezvoltării,
modernizării șiobținerii de profit suplimentar
-reducerea cu 25% a impozitului pe profitul realizat de agenții economici cu capital
străin ce realiz au o seama de investiții, creau un anumit număr de locuri de munca, intermediau
furnizarea unor materii prime necesare Rom âniei,etc.
Principala cauza a creșterii numărului de agențieconomici înmatricula ți la sfârșitul
anului 1994 a constituit -o modificar ea regimului de impozitare a profitului începând cu 1
ianuarie 1995, prin care exonerările temporare erau eliminate. Acestea au fost ut ilizateîn
scopul sustragerii de la plata impozitului, prin înfiin țarea de noi societ ăți comerciale principalul
scop fiin d de a beneficia de scutirile legale. Toate acestea au contribuit la creșterea costurilor
de gestiune a impozitelor la nivel administrației fiscale, care s -au adăugat la costurile
determinate de acordarea facilitaților.
Facilit ățile acordate investitorilo r străini au dus la distorsionarea relațiilor
concuren țialeîntrecapitalul autohton șicel străin. Evaziunea fiscala șiacordarea de facilitați

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
15suplimentare investitorilor au influențat asupra încasărilor cuvenite la bugetul de stat având ca
rezultat str icarea relațiilor de piața între agenții economici pe cale legislativa.
In a treia etapa (1995 -1996) s-a urmărit creșterea neutralit ății impozitului pe profit, prin
stabilirea unei cote normale de 38% șieliminarea exonerărilor temporare acordate agențilo r
economici nou înfiin țați.înacelași timp, prin intermediul cotei, amortizării deductibile fiscal,
creditului fiscal, tehnicii de actualizare la inflație șide plata s-a urmărit obținerea unor facilitați
de natura economica.
Deoarece profitul brut al persoanelor juridice romane era lovit de impozitarea dubla,
întâi cu 38%, iar apoi 10% pentru cel distribuit acționarilor sau asociaților, iar persoanele
juridice străine erau impozitate doar cu 38%, s -a aplicat o cota suplimentara de 6,2% pentru
impunerea profitului acestora di nurma .In acest mod s -a influențat decizia investitorilor de
capital, alegerea de către aceștia a persoanelor juridice romane sau străine pornind de la baze
relativ egale din punctul de vedere fiscal legat de impozitarea profitului.
Profitul BNR, obținut după deducerea cheltuielilor deductibile șia fondului de rezerva
legal, a fost supus impozitării cu o cota de 80%, partea lăsata la dispoziția Băncii Naționale
fiind destinata realizării șifuncționarii sistemului de decontări inte rbancare.
Persoanele juridice cu scop lucrativ ce obțin cel puțin 80% din venituri din agricultura,
sunt supuse unei cote de impozitare de 25%. Persoanele juridice ce obțin peste 50% din venituri
din organizarea de jocuri de noroc sau baruri sau cluburi de noapte, suporta o cota adi țională
de 22%.
Inițial tehnica de impunere a profitului, determinarea profitului impozabil, acordarea
de facilitați fiscale șimodul de plata a obligațiilor fiscale, a cuprins unele reglementari
specifice pentru contribuabilii m ici, mari șirespectiv persoanele juridice străine. Concomitent
s-au stabilit condiții cumulative pe care trebuiau săle îndeplinească contribuabilii pentru a fi
încadrațiînuna din cele doua categorii.
Determinarea profitului impozabil realizat de contr ibuabilii mari șide persoanele
juridice străine printr -un sediu permanent, s -a calculat ca diferența între patrimoniul net de la
sfârșitul anului fiscal șicel de la începutul aceluiași an, minus aportul efectuat la capitalul
socialîncursul anului șiveniturile neimpozabile, plus cheltuielile nedeductibile.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
16Pe baza profitului impozabil de al sf ârșitul anului fiscal se determina impozitul pe profit
de la sfârșitulși plățile anticipate încontul impozitului pe profit pe tot parcursul anului fiscal
următor.
Pentru contribuabilii mici, profitul impozabil se calculează lunar, cumulat de al
începutul anului fiscal, stabilindu -se ca diferența întrevenituri șicheltuielile aferente
veniturilor realizate, cu excepția cheltuielilor nedeductibile.
Contribua bilii mari șipersoanele juridice străine au beneficiat de dreptul de a raporta
șirecupera pierderile înurmătorii cinci ani fiscali din profitul impozabil datorat, pe când, cei
mici raportau pierderea lunar pana la recuperarea acesteia, dar fără a depăș i36 luni de la
înregistrare.
In a patra etapa (începuta în1997) tehnica de impozitare a profitului s -a simplificat. A
dispărut distincția dintre contribuabilii mici șimari. Cu unele excepții tehnica impunerii
profitului, a devenit aproape identica cu cea aplicata anterior contribuabililor mici.
Cota normala de impunere de 38%, diminuările șimajorările de cota, precum șitehnica
de aplicare a acestora s -au menținut cu o singura excepție: cota adiționala de 22% aplicata
societăț ilor care obțineau peste 50% din venituri din organizarea de jocuri de noroc, sau care
dispuneau de baruri șicluburi de noapte, se apl ica, în prezent, numai acelei părț i din profitul
impozabil aferente ponderii veniturilor provenite din activitățile menționate mai sus întotalul
veniturilor obținute de firme.
Exonerările de la plata impozitului au fost extinse, înscopul obținerii unor facilitați
sociale. Astfel s -au acordat exonerări pentru asociațiile de bine facere, cooperativele care
funcționeaz ăca unit protejate, organizați ile de nev ăzătorișiinvalizi, asociațiile persoanelor cu
handicap fizic șiintelectual șiunitățile economice ale acestora, unitățileaparținând diferitelor
culte religioase.
Prin reducerile de impozit s -au urmărit finalit ăți de natura sociala, economica și
ecologica. Totuși suma reducerilor acordate a fost limitata la 50% din impozitul pe profit
determinat înainte de aplicarea reducerilor. S -a stabilit șio prioritate pentru aplicarea
reducerilor.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
17S-au menținut si/sau modificat reduceri la impozitul pe profit pentru agenții economici
care angajează persoane cu deficiente fizice șiintelectuale ,agenții economici care produc
bunuri de export, agenții economici care reinvestesc înmodernizare șidezvoltare.
Decizia de limitare a sumei totale a reducerilor a urmărit menținerea unei relații directe
întrefacilit ățile fiscale acordate șiasumarea unor obligații de către agenții economici,
concomitent cu asigurarea unui anumit grad de protecție a finan țării bugetului statului. Ordinea
de prioritate a reduceril or reflecta importanta acordata susținerii procesului de privatizare,
integrării intr -o activitate economica a persoanelor cu handicap șicorectării balanței
comerciale, concomitent cu stimularea unor investiții.
Fluxurile de trezorerie legate de plata imp ozitului pe profit de la nivelul agenților
economici de stat șirespectiv cele de încasare de la nivelul bugetului de stat sau bugetelor
locale, sunt influențate de tehnica evaluării prin echivalenta pentru ultima luna din an șide
sfera aplicării tehnicii decalajului.
Prin lege se stabilește ca BNR șisociet ățile bancare de rang doi săplătească impozitul
înluna următoare realizării profitului. Pentru ultima luna din an băncile plătesc un impozit egal
cu cel din luna noiembrie urmând ca regularizarea săse facă pana la termenul stabilit pentru
depunerea bilanțului.
Pentru restul agenților economici s -a stabilit aplicarea tehnicii decalajului. Aceștia sunt
obligați săplătească impozitul trimestrial, înprima luna a trimestrului următor celui încares-
a realizat profitul. Pentru ultimul trimestru, impozitul pe profit se calculează însumând
impozitul pe octombrie șide 2 ori impozitul pe noiembrie (pentru decembrie considerându -se
un impozit egal cu cel pe noiembrie). în1997 tehnica decalajului nu s -a aplicat, toate societ ățile
calculând impozitul după metoda aplicata băncilor.
Modificările aduse tehnicii de impozitare a profitului s -au produs încondițiile
liberalizării treptate a preturilor factorilor de producție, ale renun țăriiînetape la alocare a
direcționata a resurselor bugetare către unii agenți economici din unele sectoare de activitate
prin subvenții șicredite bancare.
Existenta îneconomie a preturilor administrate alături de cele liberalizate a distorsionat
semnalele pieței, șia influen țat alături de alocarea direcționata ,a resurselor înmod diferențiat
asupra veniturilor, cheltuieli lorșirezultatelor agenților economici.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
18Pentru eliminarea evaziunii fiscale legale eliminarea multiplelor cote de impunere
constituia o necesitate. Poli tica economica șitehnica de impunere a profitului nu au contribuit
la apariția, dezvoltarea șiconsolidarea unui acționariat energic șidinamic.
Începând cu 1 iulie 2002, o noua lege reglementează impozitul pe profit înRomânia, și
anumeLegea 414/2002 .Deși la nivel conceptual nu diferă față de legislația anterioara
referitoare la impozitul pe profit (si anume Ordonanța de Guvern 70/1994, cu modificările
aferente –denumita “OG 70/1994” încontinuare), noua lege privind impozitul pe profit și
instrucțiunile de aplicare a acesteia, denumite încontinuare “Normele de aplicare” (aprobate
prin Hotărârea de Guvern 859/2002) conțin totuși anumite aspecte de noutate care influențează
intr-o proporție mai mica sau mai mare activitatea agenților economi ci.
Legea 414/2002 introduce obligația contribuabililor de a întocmi un ‘ registru de
evidenta fiscala’ , înregistrat la organul fiscal teritorial, pentru ca modul de calcul al profitului
impozabil, precum șitratamentul fiscal al diverselor elemente de natu ra veniturilor și
cheltuielilor săpoată fi urmărite mai ușor.
O asemenea evidenta se impune înmăsuraîncare anumite categorii de venituri și
cheltuieli au un tratament fiscal diferit de cel contabil, de exemplu: calculul dobânzilor șial
diferentelor d e curs deductibile fiscal, amortizarea fiscala, reduceri șiscutiri de impozit pe
profit, evidenta fiscala a vânzărilor cu plata înrate.
Un element nou introdus de Legea 414/2002 este opțiunea pe care o poate exercita
contribuabilul fațăde tratamentul fiscal al veniturilor șicheltuielilor aferente vânzărilorîn
ratede bunuri mobile șiimobile rezultate din producția proprie.
Anterior Legii 414/2002, prevederile OG 70/1994 privind înregistrarea veniturilor și
cheltuielilor încazul vânzărilor de bunuri cu plataînrate au oscilat de -a lungul anilor. în
conformitate cu ultima varianta a ordonanței, contribuabilii puteau înregistra valoarea ratelor
ca venituri impozabile la termenele scadente, iar cheltuielile aferente realizării acestor bunuri
puteau fi tratate integral ca deductibile la calculul profitului impozabil la momentul efectuării
lor.
Un tratament complet nou din punct de vedere al impozitului pe profit este cel referitor
ladeductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile aferente împrumuturilor șia diferentelor de curs
aferente datoriilor învaluta.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
19Odată cu intrarea învigoare a noii legi privind impozitul pe profit (Legea 414/20024),
societ ățile care intenț ioneaz ăsa-si finan țeze desf ășurarea activităț ii prin împrumuturi trebuie
săaibăînvedere anumite limite introduse de noua lege înceea ce privește deductibilitatea
cheltuielilor cu dobânzile aferente împrumuturilor respective.
Aproape imediat după Decembrie 1989, necesitatea adoptării unui nou cod fiscal a
devenit evidentă pentru toată lumea . Până la data apariției noului Cod Fiscal, legislația fiscală
s-ar putea caracteriza, așa cum am văzut, prin: măsuri neadecvate, aplicare neunitară, precum
și prin cerințe adesea neclare. Deși au existat încercări de reformare fiscală, cu toate acestea,
au trecut peste 10 ani până când a apărut noul cod fiscal.
Din fericire, mult -așteptatul Cod Fiscal Român a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004.
Adoptat la 22 decembrie, Codul Fiscal a fost urmat de Codul de Procedură Fiscală,
care conține dispoziții atât cu privire la drepturile procedurale și obligațiile contribuabililor,
cât și cu privire la procedurile aplicabile în cazul controlului fiscal, contestațiile împotriva
deciziilor organelor de control fiscal, precum și plafoanele amenzilor aplicabile. Multe dintre
dispozițiile Codului Fiscal vor fi clarificate abia după intrarea în vigoare a Normelor sale de
aplicare, neelaborate încă de Ministerul Finanțelor Publice.
Obiectivul fundamental al elaborării Codului fiscal s-a dorit a fi armonizarea cu
legislați a fiscală a Uniunii Europene precum și asigurarea concordanței cu acordurile fiscale
internaționale la care România este parte, adică 72 de țări, cifră în care sunt cuprinse toate țările
Uniunii Europene.
Așa după cum precizează Ministerul Finanțelor Publi ce, Codul fiscal a fost construit
într-un mod transparent, astfel încât: plătitorii de impozite și taxe să poată urmări și înțelege
sarcina fiscală ce le revine; să existe informarea necesară asupra principiilor, mecanismelor și
procedurilor fiscale; contr ibuabilii să poată analiza ușor influența deciziilor lor de management
financiar asupra sarcinii lor fiscale.
Codul fiscal asigură pentru perioada de pre -aderare tranziția măsurilor fiscale din
actele normative, respectiv menținerea anumitor stimulente fis cale, care însă sunt
compatibilizate sau în curs de compatibilizare, în conformitate cu legislația comunitară privind
acordarea ajutorului de stat.
Avantajele majore ale noului Cod Fiscal :

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
201. Unificarea legislației fiscale. Regimul fiscal al României s -acaracterizat, până la
apariția noului Cod Fiscal, atât printr -un număr foarte mare de acte legislative și ordonanțe de
guvern, cât și printr -o modificare excesivă a acestora, creând o ambiguitate rar întâlnită. Astfel
o mare realizare este faptul că prin i ntermediul Codului Fiscal s -a obținut o unificare a
legislației fiscale.
2. Claritate în privința impozitelor
3. Siguranța juridică. Parlamentul a făcut eforturi semnificative în vederea prevenirii
intervenției nefericite a Guvernului în legislația fiscală prin ordonanțe de guvern. Poate și
datorită, de exemplu, experienței dezastruoase pe care a constituit -o anularea retroactivă a
facilităților fiscale la impozitul pe profit, acordate la începutul anului 1999. În acest sens,
Parlamentul a instituit obligativitatea modificării Codului Fiscal numai prin lege. „Toate
reglementările cu caracter fiscal au fost introduse în Codul fiscal și od ată cu adoptarea acestuia
orice modificare sau completare a reglementărilor fiscale vor putea fi promovate numai prin
măsuri de modificare și completare a legii de adoptare a Codului fiscal.”
4. Precizarea principiilor fiscalității. Codul Fiscal, aduce un element de noutate
absolută în practica fiscală românească, precizând „principiile de bază ale fiscalității în
România” –Titlul I Prevederi generale. Acestea stau la baza întregii construcții a Codului
fiscal, similar cu practica din celelalte țări europe ne.
Impozitul pe profit. De la început trebuie reținută o constatare generală a modului în
care este construit acest titlu (și nu numai) „se observă că Ministerul Finanțelor lucrează cu
consultanți, cu experți străini în domeniu. Proiectul din noul Cod Fis cal este mai coerent, mai
unitar, mai accesibil unui contribuabil pentru a înțelege care este politica fiscală românească”.
Codul Fiscal prezintă o serie de îmbunătățiri ale cadrului legislativ în domeniul
impozitului pe profit, după cum urmează:
asigură impunerea persoanelor juridice în concordanță cu principiile „Codului de
conduită privind impozitarea afacerii”, respectiv: prevederi fiscale neutre, tratament fiscal
nediscriminatoriu pentru nerezidenți indiferent de natura proprietății, structura capital ului;
regulile de determinare a profitului, inclusiv pentru operațiunile din cadrul unui grup
multinațional sunt concordante cu principiile internaționale acceptate, respectiv cu regulile
convenite de O.E.C.D.;

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
21armonizarea cadrului legal intern cu Directiv a Consiliului Europei 90/434 pentru
sistemul comun de impozitare aplicabil fuziunilor, divizărilor, transferului de active și
schimbului de participații privind companiile din diferite state ale Uniunii Europene, prin
perfecționarea unor reguli fiscale.]
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS
provenit de la denumirea în limba engleză International FinancialReporting Standards)
reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de International Accounting
Standards Board (IASB).
Normele IAS au fost emise intre 1973 și 2001 de catre consiliul Inte rnațional
Accounting Standards C ommittee (IASC). In aprilie 2001, ISAB a adoptat toate standardele
IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poarta însa denumirea de IFRS .
Standardele contabile trebuie elaborate folosind un cadru acceptabil și coerent de
principii fundamentale. Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASC)
acum Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate, (IASB) a publica t Cadrul
general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare în 1989, iar IASB l -adoptat în
2001.
Scopul și principalele caracteristici ale Standardelor Internaționale de Contabilitate așa
cum se desprin de din strategia IASC, constau î n:
furnizarea de reguli contab ile general valabile acceptate î n toate țările lumii,
capabile s ă amornizeze în cât mai mare mă surăstandardele și procedurile contabile practicate
în diverse țări
asigurarea aceleiasi baze pentru elaborarea situa țiilor financiare, astfel încât
investitorii și băncile interna ționale s ăpoatăface analize comparative ale diferitelor
oportunit ăți de investi ții
IASnu se supra pun standardelor de contabilitate na ționale (locale). Statutul
IASC prevede ca atunci cand rapoartele financiar e naționale sunt conforme cu IAS î n toate
elementele esentiale.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
22sfera decuprindere a IAS se circumscri e numai la elementele esentiale si de
la data specifica in te xtul standardului cu exceptia când se aplic ăretroactive. Orice limitare a
sferei deaplicare este inscrisa si explicitata in continutul fiecarui standard
fiind un organism privat, IASC nu are autoritatea de a adopta acorduri
interna ționale de natura sa oblige alinierea tuturor țărilor laIAS.
Standardele Contabile Europene sunt elaborate de Uniunea Europeana, fiind
formalizate prin Directiva a IV -acare cuprinde normele privind întocmirea ș i prezentarea
conturilor anuale sociale (ale societatilor comerciale)
Sfera și caracteristicile Directivelor europene sunt circumscrise la zona țărilor member
ale Uniunii Europene, iar aplicarea lor este obligatoriu deoarece reprezinta o sursa de drept
contabil. Standardele nationale sau locale sunt elaborate de fiecare țăraîn raport cu
Standardele Interna ționale și Directivele europene.
Standarde le Internationale de Contabilitate (IAS) pot prezenta interes pentru normele
nationale in urmatoarele ipostaze:
adoptarea directa ca norme nationale
izvor docume ntar pentru elaborarea reglementarilor nationale
baza de referinta pentru armonizare intre nati onal si international
adaptarea de norme pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare de
catre intreprinderile multinationale si marile societati cotate pe pietele financiare.
Impozitul pe profit se aplica de către întreprinderile care cumuleaz ă cel puțin două
criterii prevăzute în OMF 94/2001:
Cifra de afaceri a anului anterior în Euro mai amre de 5 milioane
Total active în anul anterior msi mare de 2,5 milioane Euro
 Numarul de salariați în anul anterior sa fie mai mare de 50
Conținutul econom ic,func ția contabil ăși corespondențele conturilor din
planul de conturi general aprobat prin OMFP Nr. 1752/2005

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
23În planul de conturi, impozitul pe profit se situează pe poziția 4411”Impozitul pe profit”
și face parte din clasa 4 „Conturi cu terții”. Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și
a creanțelor unității patrimoniale în relațiile acesteia cu furnizorii, clienții, personalul,
asigurările sociale, bugetul statului, unitățile afiliate din cadrul grupului, asociați, acționari,
diverși debitori și alte persoane fizice sau juridice.
Contul 441 ține evidența decontărilor cu bugetul statului/bugetele locale privind
impozitul pe profit. Este cont bifuncțional. Soldul creditor reprezintă sumele datorate de
unitate, iar soldul debitor, sumele vărsate în plus.
La acest cont se asociază, când se crediteazâ, contul corespondent debitor
691”Cheltuieli cu impozitul pe profit” și 698”Cheltuieli cu impozitul pe venit și cu alte
impozite care nu apar în elementele de mai sus” (adică nespecificată expr es) care se tratează
în ordinea cronologică a conturilor la clasa 6 din Planul de Conturi General.
În Planul General de Conturi, aprobat prin OMF 1752/2005, contul 441”Impozitul pe
profit” se dezvoltă în două conturi sintetice de gradul II:
Contul 4411”Imp ozitul pe profit curent ”
Contul 4412 „Impozitul pe profit amânat ”6
Contul 4411 „impozitul pe profit curent ” ține evidența impozitului pe profit calculat
conform cu legislația fiscală privind impozitul pe profit. Este cont de Pasiv. Soldul creditor
reprez intăsumele datorate, bugetul pentru impozite pe profit. I se asociază la creditare, contul
9611”Cheltuieli cu impozitul pe profit”7
1.3. SINTEZĂ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE
6OMFP-Ghid practic de aplicare a IAS, Partea 1, pag.249
7Ladislau Posser, Gheorge Lambru, Bogdan Lambru –“Îndruător practic actualizat si completat” Ediția a
VIII-a, Ed. Andrei Șaguna,2006,pag. 169

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
24Contabilitatea are ca obiectiv informarea diverșilor utilizatori, de la investitor la
instituția publică și de la finanțatorul bancar la populație, precum și asistarea deciziilor ce vor
fi luate de aceștia.
În același timp, fiscalitatea se rezumă la conceperea de regu li privind calculul bazelor
impozabile și al impozitelor și taxelor, precum și la controlul respectării de către agenți a
câmpului lor de competențe și prerogative, conștientă fiind că nu are cum să acopere prin
regulile cu valoare contabilă adevărul econo mic.
Asemenea majorității sistemelor contabile aferente țărilor Europei continentale, cu
accentele specifice spațiului european în care se află, contabilitatea românească este dominată
de caracteristicile dreptului scris și operează în contextul existenței unei profesii liberale tinere,
fără puterea de a se impune, și al unei piețe financiare instabile. Contabilitatea românească este
bazată pe un sistem legislativ, fiind orientată, în principal, pentru satisfacerea cerințelor puterii
publice și sistemului b ancar și nu ale investitorilor bursieri. Puțin transparentă, ea este
influențată de regulile fiscale în foarte mare măsură.
Se dă o importanță mare preciziei, uniformității și stabilității, fiind promovată
superprudența în evaluare. Intenția justificată a investitorilor și managerilor de a evalua
performanța întreprinderii și de a previziona fluxurile de trezorerie viitoare este influențată
semnificativ și nefavorabil de scopul principal al contabilității de a calcula bazele impozabile,
conform regulilor fiscale. Astfel de reguli nu permit determinarea performanței.
Țara noastră a optat pentru o schimbare radicală în evoluția contabilității, și, anume,
fundamentarea acesteia pe litera și spiritul normelor contabile internaționale. Pentru a răspunde
obiecti velor acestui referențial, contabilitatea trebuie să se bazeze pe un set coerent de politici
contabile și tehnici de estimare, situate în planul recunoașterii elementelor care compun
situațiile financiare, al evaluării acestor elemente și al publicării pro duselor sale finale.
În acest proces de reformă, un obiectiv de atins este acela al deconectării contabilității
de fiscalitate.
Diferențele dintre rezultatul contabil și cel fiscal sunt cele care generează, în final,
metode diferite de contabilizare a impo zitului pe profit. Mai concret, diferențele temporare
dintre cele două tipuri de rezultate reprezintă motivația apariției impozitelor amânate. Și la noi
în țară se dorește implementarea acestor impozite, motiv pentru care au apărut conturi specifice
în pla nul de conturi, cu toate că reglementările fiscale nu creează cadrul necesar adecvat .
În alegerea și proiectarea unui sistem de contabilitate nu se poate pierde din vedere
sintagma „Nici un sistem de contabilitate nu este bun și toate sunt infinit variabil e. Cei care au
curajul, umorul și energia să adopte, să construiască și să aplice un sistem de contabilitate au
o singură șansă: să -l aleagă și să nu permită schimbarea prea deasă a acestuia. Totodată,
sistemul ales nu trebuie să fie nici prea flexibil și nici prea rigid, iar în răgazul dintre cele două
extreme trebuie încurajat raționamentul profesional în adoptarea deciziilor de detaliu privind
tratamentul contabil al tranzacțiilor economice și evenimentelor
1.4.RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA ELEM ENTELOR ,
TRANZACȚIILOR ȘI EVENIMENTELOR

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
251.4.1. Dispozi ții legislative privind impozitul pe profit .
Sunt obligate la plata impozitului pe profit, următoarele persoane, denumite în continuare
contribuabili :
a.persoanele juridice române ;
b.persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent în România;
c.persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară activitate
în România într -o asociere fără personalitate juridică;
d.persoanele juridice s trăine care realizează venituri din/sau în legatură cu propriet ăți
imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de p articipare deținute la o
persoană juridică română;
e.persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice româ ne, pentru veniturile
realizate atât în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz,
impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă de catre persoana juridică
română.
Important pentru ana liza impozitului pe profit este stablirea categoriilor de
contribuabili plătitori de impozit. Acestea sunt diferite de la o țară la alta . Pentru România
categoriile de plătitori de impozit pe profit sunt următoarele:
a. Persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursă, atât din
România, cât ș idinstrăinătate:
regiile autonome;
 companiile naționale;
 societățile naționale;
 societățile comerciale indiferent de forma juridică de organizare și forma de
proprietate, inclusiv cele cu participare de capital străin sau cu capital integral străin;
 societățile agricole și alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică;
 organizațiile cooperatiste;

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
26 instituțiile financiare și de credit;
 fundațiile.
b. Persoanele juridice străine care desfășoară activități printr -un sediu permanent în
România asupra profitului impozabil atribuibil acelui sediu permanent .Sediul permanent nu
include folosirea de spații pentru depozitarea sau distribuirea de mărfuri;
c.Persoanele juridice și fizice nerezidente care desfășoară activitați în România într-o
asociere fără personalitate juridică asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile
fiecărei persoane
d.Persoanele juridice străine care realizează venituri in legătură cu proprietăți imobiliare
situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute de o persoană
juridică română asupra profitului impozabil aferent acestor venituri
e.Asocierile dintre persoane fizice rezidente și persoane juridice române care nu dau
naștere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate;
e.instituțiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activități economice desfășurate
în condițiile legii.8
Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit:
a.trezoreria statului;
b. instituțiile publice, pentru fondurile publice, inclus iv pentru veniturile proprii
șidisponibilitățile realizate și utilizate potrivit Legeii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu
modificarile ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele
publice locale, dacă legea nu prevede altfel
c. persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor;
d. fundațiile române constituite ca urmare a unui legat;
e.cultele religio ase, pentru veniturile obținute din activități economice care sunt
utilizate pentru susținerea activităților cu scop caritabil;
8Codul Fiscal in contextual integrării europene,Ghid practice pentru înțelegere si aplicare,Ed. Contaplus
2007, pag 153 -154

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
27f.cultele religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor
și produselor necesare activității de cult, potrivit legii, și pentru veniturile obținute din chirii, cu
condiția ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în anii următori, pentru
întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrările de construcție, de reparație și de
consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ și pentru acțiuni
specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obținute ca
urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile pr ivind reconstituirea dreptului de proprietate;
g. instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru
veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învățământului nr. 84/1995,
republicată, cu modific ările și completările ulterioare și Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțări i învățământului superior, cu
modificările ulterioare;
h. asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari
recunoscute ca asociații de proprietari, potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu
modificările și co mpletările ulterioare, pentru veniturile obținute din activități economice și care
sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătățirea utilităților și a eficienței clădirii, pentru
întreținerea și repararea proprietății comune;
i.Fondul de garantare a depoz itelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
j.Fondul de compensare a investitorilor, înființat potrivit legii.
k. Banca Naționala a României
l.Fondul de garantare s pensiilor private,înființate potrivit legii
Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la
plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri :
cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor;
contribuții bănești în natură ale membrilo r și simpatizanților
taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
28veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții
și demonstrații sportive;
donațiile și banii sau bunurile primite prin spo nsorizare;
dividendele, dobânzile și veniturile realizate din vânzarea -cesionarea titlurilor de
participare obținute din plasarea veniturilor scutite;
venituri pentru care se datoreaza impozit pe spectacole
resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;
veniturile realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri
cu taxă de participare ,serbări,tombole , conferințe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit
statutului acestora;
veniturile excepț ionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea
organizațiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într -o activitate
economică;
sumele primite ca urmare a nerespectării condițiilor cu care s -a făcut donația/
sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective să fie utilizate de către
organizațiile nonprofit, în anul curent sau în anii următori, pentru realizarea scopului și
obiectivelor acestora, potrivit actului constitutiv sau statutului, după caz.
veniturile realizate din despăgubiri de la societățile de asigurare pentru pagubele
produse la activele corporale proprii, altele decât cele care sunt utilizate în activitatea
economică
sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice
veniturile obținute din reclamă și publicitate, realizate de organizațiiile nonprofit de
utilitate publică, potrivit legilor de organizare și funcționare, din domeniul culturii, cercetării
științifice, învățământului, sportului, sănătății, precum și decamerele de comerț și industrie,
organizațiile sindicale și organizațiile patronale9
9N. Măndoiu, Codul fiscal comparat 2004 -2005-2006 , București, 2006, pag.29 -31

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
29Organiza țiile nonprofit, organiza țiile sindicale și organizatiile patronale sunt scutite de
la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activitati economic e realizate pana la
nivelul echivalentului în ron a 15.000 euro, intr -un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din
veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit. Organizatiile nonprofit, organizatiile
sindicale si organizatiile patronale datoreaz a impozit pe profit pentru partea din profitul
impozabil ce corespunde veniturilor, altele decat cele prevazute calculat prin aplicarea cotei de
16%.
Contribuabili care desfșoară activitați de natura barurilor de noapte,cluburilor de noapte
discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive,inclusive persoanele juridice care realizează
aceste venituri in baza unui contract de asociere si la care impozitul pe profit datorat pentru
aceste activitati este mai mic de 5 % din veniturile respective sunt obligate la plata unui impozit
de 5% aplicat acestor venituri realizate.
1.4.2. Anul fiscal
Anul fiscal este anul calendaristic. Când un contribuabil se înființează sau încetează să
mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic
pentru care contribuabilul a existat
1.4.3. Cotele de impunere aferente profitul ui.
Nu este necesar ca impozitul pe profitul societății să fie progresiv, deoarece societățile
nu sunt persoane fizice carora să li se aplice principiul entități i.
O singură rată limitează și posibilitățile de evaziune fiscală.În ciuda acestui lucru,
întreprinderile mici și mijlocii se bucură de rate mai mici de impozitare.
În determinarea impozitului pe profitul firmei și a ratelor de impozitare a venitului
personal are loc o anumită cooperare. Deseori, rata impozitului pe profitul firmei este unificată
sau aproape unificată cu limita de sus a ratei de impozitare a venitului personal. Scopul este de
a preveni luarea de decizii de către oameni cu privire la invest iții personale sau de firmă pe baza
diferențelor dintre ratele de impozitare.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
30Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%, cu
exceptiile prevăzute în l ege:
a)În cazul persoanelor juridice care au obținut, înainte de 1 iulie 2003, certificatul
permanent de investitor în zona defavorizată, scutirea de impozit pe profitul aferent investițiilor
noi se aplică în continuare pe perioada existenței zonei defavorizate.
b)Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investiții î nainte de 1 iulie 2002, potrivit
Ordonanței Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care
domiciliează sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei
"Delta Dunării", republicată, cu modificările ul terioare, și care continuă investițiile conform
ordonanței menționate, beneficiază în continuare de deducerea din profitul impozabil a
cheltuielilor distinct evidențiate, făcute cu investițiile respective, fără a depăși data de 31
decembrie 2006.
c)Contrib uabilii care își desfășoară activitatea în zona liberă pe bază de licență și care
până la data de 1 iulie 2002 au realizat investiții în zona liberă, în active corporale amortizabile
utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel puțin 1.000.000 U SD, beneficiază de
scutire de la plata impozitului pe profit, în continuare, până la data de 31 decembrie 2006.
Dispozițiile prezente nu se mai aplică în situația în care survin modificări în structura
acționariatului contribuabilului. Modificarea de acțio nariat în cazul societăților cotate se
consideră a fi o modificare a acționariatului în proporție de mai mult de 25% din numărul
acțiunilor, pe parcursul unui an calendaristic.
d)Contribuabilii care obțin venituri din activități desfășurate pe bază de lice nță într-o
zonă liberă au obligația de a plăti impozit pe profit în cotă de 5% pentru profitul impozabil
care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004.
e)Unitățile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin Ordonanța de
urgență a Guvern ului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a
persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002 , cu
modificările ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit dacă minimum 75% din
sumele obținute prin scutire se reinvestesc în vederea achiziției de echipament tehnologic,
mașini, utilaje, instalații și/sau pentru a menajarea locurilor de muncă protejate. Scutirea de la
plata impozitului pe profit se aplică până la data de 31 decembrie 2006.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
31f)În cazul Băncii Naționale a României cota de impozitare este de 80%.10
Contribuabilii care desfășoară activități de natura baru rilor de noapte, cluburilor de
noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care
realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și la care impozitul pe profit datorat
pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decat 5% din veniturile respective sunt
obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.
1.4.4.Stabilirea bazei de calcul a impozitului pe profit .
Rezultatul unei activități se determină prin compararea efectelor obținute cu eforturile
depuse pentru realizarea acelei activități.
Rezultatul economic poate fi definit prin prisma relației
Rezultat economic = Venit total -Cost total ,
având în vedere că orice activitate este simultan consumato are de resurse și generatoare
de rezultate. În această concepție rezultatul este evidențiat de diferența între veniturile din
livrarea (vânzarea) bunurilor mobile și a bunurilor imobile pentru care s -a transferat dreptul
de proprietate, servicii prestate ș i lucrări executate, inclusiv câștigurile din orice sursă și
cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora dintr -un exercițiu financiar.
Întrucât principiile contabile subordonate imaginii fidele nu sunt întotdeauna
convergente în totalitate cu princip iile impunerii fiscale, trebuie făcut distincție intre rezultatul
contabil și rezultatul fiscal.
1.4.4.1Rezultatul contabil
Rezultatul contabil înainte de impozitare se calculează în general ca diferență între
veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s -a transferat dreptul
de proprietate, servicii prestate și lucrări executate, inclusiv din câștigurile de orice natură și
cheltuielile angajate pentru realizarea veniturilor.
10Contabilitatea financiară românească conformă cu Di rectivele Europene , Ed. Intercredo, 2007, pag.266

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
32Rezultatul brut al exerciți ului sau rezultatul exercițiului înainte de impozitare se
calculează având în vedere cerințele unei contabilități de angajament și respectând principiul
independenței exercițiului (“principiul independenței exercițiilor presupune delimitarea în timp
a veni turilor și cheltuielilor, aferente activității curente, pe măsura angajării acestora și trecerii
lor la rezultatul exercițiului la care se referă “).
Rezultatul contabil = Veniturile realizate -Cheltuieli
înainte de impozitare corespondente
veniturilor
realizate
A. Veniturile totale
Veniturile totale reprezintă sumele sau valorile încasate ori de încasat.
Dacă se face recurs la „Cadrul pentru elaborarea și prezentarea situațiilor financiare”
elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASC) definiția ce
poate fi reținută pentru această structură este:
Veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice pe perioada exercițiului
financia r sub forma intrărilor sau creșterilor de active sau a reducerilor de pasive care au ca
rezultat creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele legate de contribuțiile participanților
la capitalul propriu;
În definiția veniturilor aceeași sursă docume ntară face distincție între veniturile
propriu-zise și câștiguri.
Astfel, veniturile propriu -zise apar în cadrul activităților obișnuite, curente ale unei
întreprinderi „și se prezintă sub diferite denumiri incluzând vânzările, dobânzile, dividendele
și chiriile”.
În ceea ce privește câștigurile, ele sunt creșteri ale beneficiilor economice care pot să
nu apară în cursul activităților obișnuite ale întreprinderii, ca de exemplu venituri din vânzarea
unor active, altele decât circulante, câștigurile constata te sau nerealizate, cum sunt veniturile
din reevaluarea portofoliului de titluri și acelea provenite din creșterea activelor pe termen
lung. În aceeași categorie se includ sconturile obținute de întreprindere de la furnizori,
câștigurile nete din cumpărare a / vânzarea de titluri de plasament și diferențele de curs valutar.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
33Odată recunoscute în contul de rezultate, câștigurile sunt evidențiate separat deoarece
informația corespunzătoare prezintă importanță pentru luarea deciziilor economice. De
asemenea, des eori aceste câștiguri sunt raportate fără a lua în calcul cheltuielile asociate.
În plan patrimonial, potrivit principiilor partidei duble, veniturile sunt delimitate și
evidențiate prin echivalență cu intrările și creșterile de active, sub forma numerarul ui,
creanțelor și serviciilor primite în schimbul bunurilor și serviciilor oferite. La creșterile de
active se adaugă micșorările de pasive prin stingerea obligațiilor, prin furnizarea de bunuri și
servicii unui creditor pentru a stinge obligația de rambursare a creditului.
Veniturile , după natura lor, sunt clasificate astfel:
1. Venituri din exploatare , respectiv :
-venituri din vânzarea produselor , lucrărilor executate și serviciilor prestate
-venituri din producția stocată
-venituri din producți a de imobilizări
-venituri din subvenții de exploatare
-venituri din cedarea activelor
2.Venituri financiare
-venituri din participații
-venituri din alte imobilizări financiare
-venituri din diferențe de curs valutar
-venituri din dobânzi
-venituri din sconturile obținute
-alte venituri financiare
3. Venituri din activități extraordinare
Veniturile se recunosc în contul de profit și pierdere odată cu recunoașterea creșterii
activelor sau reducerii datoriilor, deoarece , conform SIC 2001, veni turile sunt recunoscute
atunci când “a avut loc o creștere a beneficiilor economice viitoare aferente creșterii unui activ
sau diminuării unei datorii, modificare ce poate fi evaluată credibil”.
B. Cheltuielile totale

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
34Conform „Cadrului pentru elaborarea ș i prezentarea situațiilor financiare” elaborat de
Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASC) cheltuielile sunt definite
astfel:
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice pe perioada exercițiului
financiar sub forma ieșirilor sau scăderilor de active sau creșteri de pasive care au ca rezultat
diminuări ale capitalului propriu, altele decât cele legate de sumele distribuite participanților
la capitalul propriu.
Și la nivelul cheltuielilor se face diferența între cheltuielile propriu -zise și pierderi.
Primele apar în cadrul activităților obișnuite ale firmei regăsindu -se sub forma costului
vânzărilor, costului consumului de stocuri, salariilor și amortismentelor. Se evidențiază în
echivalență cu ieșirile sau reduce rile de active, cum ar fi lichiditățile, stocurile, bunurile
imobile, utilajele și echipamentele. De asemenea, ele se pot înregistra și prin echivalență cu
creșterile de pasiv, ca de exemplu datoriile față de terți, datoriile salariale, fiscale și sociale și
alte datorii.
Pierderile, ca reduceri ale beneficiilor economice, pot sau nu să apară în activitățile
obișnuite ale întreprinderii. În această situație se află rezultatul din calamități, cel din lichidarea
activelor imobilizate precum și pierderile cons tatate sau realizate cum sunt cele din diferențe
nefavorabile de curs valutar, sconturile acordate clienților, pierderile nete din vânzarea de
titluri de plasament.
Recunoașterea pierderilor în contul de rezultate impune, de regulă, evidențierea lor
separa tă, informația fiind necesară în luarea deciziilor economice. Totodată, raportarea
pierderilor se face fără a lua în calcul veniturile asociate.
După natura lor, cheltuielile sunt clasificate astfel :
a) Cheltuieli de exploatare
-cheltuieli c u materii prime, materiale și mărfuri;
– cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți;
-cheltuieli cu personalul;
– cheltuieli cu impozitele , taxele și vărsămintele asimilate;
-cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat;
-cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe și
circulante;

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
35-cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de
muncă;
– contribuțiile care condiționează organizarea și funcționarea activităților
respective potrivit normelor leg ale în vigoare;
-alte cheltuieli de exploatare;
-cheltuieli din cedarea activelor.
b) Cheltuieli financiare
-cheltuieli privind titlurile de plasament cedate;
– cheltuieli cu diferențele de curs valutar;
-cheltuieli cu dobânzile;
– pierderi din creanțe legate de participații;
-alte cheltuieli financiare.
c) Cheltuieli extraordinare
– cheltuieli privind calamitățile naturale;
-cheltuieli privind exproprierile
Recunoașterea cheltuielilor are loc odată cu recunoașterea creșterii datoriilor sau
reducerii activelor, deoarece , conform Standardelor Internaționale de Contabilitate,
“cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când a avut loc o reducere
a beneficiilor economice viitoare, aferente diminuării unui activ sau creșterii unei datorii,
modificare ce poate fi evaluată credibil”.
Recunoașterea cheltuielilor se bazează pe procesul de conectare a costurilor la venituri,
care conform prevederilor SIC 2001 , reprezintă “recunoașterea simultană sau combinată a
veniturilor și cheltuielilor care rezultă direct și concomitent din aceleași tranzacții sau
evenimente”. În cazul unor active precum : terenuri și mijloace fixe, fond comercial, licențe și
mărci de comerț, cheltuiala este prezenta tă ca amortizare și recunoașterea ei se realizează prin
intermediul unei “proceduri de alocare sistematică și rațională “ , deoarece beneficiile
economice se așteaptă a fi obținute pe parcursul mai multor perioade contabile, iar asocierea
cu veniturile poa te fi determinată doar vag și indirect.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
36O cheltuială este recunoscută imediat în contul de profit și pierdere atunci când un cost
nu generează beneficii economice viitoare sau atunci când viitoarele beneficii economice sub
formă de activ nu mai corespund condițiilor de recunoaștere în bilanț. De asemenea mai poate
fi recunoscută și în cazul în care apare o datorie fără recunoașterea unui activ, de exemplu
datoria care apare ca urmare a acordării de garanții pentru produsele vândute.
Suma globala a profitului sau pierderii exercițiului financiar figurează în contul 121
„Profit și pierdere” înainte de impozitare.
Pentru a stabili rezultatul exercițiului, încontul de profit șipierdere se procedează la
închiderea conturilor de venituri șicheltuieli. Înregistrările contabile de principiu care intervin
sunt:
decontarea sau repartizarea veniturilor înrezultatul exercițiului, pentru soldul creditor
al conturilor asociate;
Conturi de venituri = Pro fitșipierdere
decontarea sau repartizarea înrezultatul exercițiului, a cheltuielilor pentru soldul
debitor al conturilor asociate;
Profit șipierdere = Conturi de cheltuieli
Înurma efectuării acestor operații , contul de profit șipierdere reflecta încredit suma
veniturilor exercițiului iar îndebit suma cheltuielilor aferente. Soldul intermediar debitor sau
creditor al contului Profit șipierdere reprezintă rezultatul exercițiului înainte de impozita re
(rezultatul contabil )
1.4.4.2 Rezultatul impozabil
Trecerea de la rezultatul contabil la rezultatul fiscal
Pentru determinarea rezultatului impozabil , la sfârș itul exercițiului se procedează la
corectarea rezultatului contabil(soldul contului 121 “Profit șipierdere”) cu o suma de elemente
deductibile (care diminuează baza impozabila) șinedeductibile (care sunt reintegrate înbaza de
impozitare). Rezultatul astfel calculat este rezultatul fiscal.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
37Rezultatul fiscal = Rezultatul exercițiului înainte de impozitare
+ Cheltuieli nedeductibile
-Venituri neimpozabile
Sfera și con ținutul veniturilor și cheltuielilor la calculul impozitului pe profit
Așa cum am văzut anterior, profitul impozabil ,conform Codului Fiscal, se determină ca
diferență între veniturile rezultate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de
venituri, dintr -un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă
cheltuielile nededuct ibile.
La stabilirea profitului se vor lua în calcul venituri și cheltuieli înregistrate în contabilitate
potrivit reglementărilor legale, precum și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor
potrivit normelor de aplicare, cum sunt:
-referitor la venituri -diferențe favorabile de curs valutar rezultate în urma evaluării
creanțelor și datoriilor în valută, înregistrate în evidența contabilă, în rezultatul reportat, ca
urmare a retratării sau transpunerii;
-rezerve din reevaluare la casarea sau cedarea activelor în
situația în care au fost deductibile din profitul impozabil.
-referitor la cheltuieli -diferențe nefavorabile de curs valutar rezultate în urma
evaluării creanțelor și datoriilor în valută , înregistrate în evidența contabilă, în rezultatul
reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;
-cheltuieli cu valoarea neamortitizată a cheltuielilor de
cercetare și dezvoltare și a mijloacelor fixe, de nat ura obiectelor de inventar care au fost
înregistrate în rezultatul reportat.
În cazul contribuabililor care produc bunuri mobile sau imobile valorificate pe baza unui
contract cu plata în rate, contribuabilii pot opta ca veniturile aferente contractului s ă fie luate
în calcul la determinarea profitului impozabil pe măsură ce ratele devin scadente; cheltuielile
eferente acestor venituri sunt deductibile la aceleași termene scadente prevăzute în contracte,
încheiate între părți.
a)Sfera și conținutul veni turilor la calculul profitului impozabil

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
38Veniturile impozabile ale unui an fiscal sunt veniturile și câștigurile realizate pe
parcursul acelui an fiscal din orice sursă, altele decât veniturile și câștigurile care nu sunt
impozabile.
Venituri neimpozabile
Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a)dividendele primite de la o persoana juridica romana. Sunt, de asemenea,
neimpozabile, după data aderării României la Uniunea Europeana, dividendele primite de la o
persoana juridica străina , din statele Comunităț ii Europene, daca persoana juridica romana
deține minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridica străina, pe o perioada
neîntrerupta de cel puțin 2 ani, care se încheie la data plații dividendului;
b)diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare
a incorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care
se dețin titluri de participare, precum și diferentele de evaluare a in vestițiilor financiare pe
termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionarii, a
retragerii titlurilor de participare, precum și la data retragerii capitalului social la persoana
juridica la care se dețin titlurile de p articipare;
c)veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s -a acordat deducere, veniturile
din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s -a acordat deducere, precum și
veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
d)veniturile neimpozabile, prevăzute expres înacorduri șimemorandumuri
aprobate prin acte normative.
b)Sfera și conținutul cheltuielilor la calculul profitului impozabil
Cheltuielile care se iau în calculul impozitului pe profit, din punct de vedere fiscal,
prezin tă trei componente:
Cheltuieli deductibile
Cheltuieli nedeductibile
 Cheltuieli cu deductibilitate limitată

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
39Cheltuieli deductibile
Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin
acte normative în vigoare.
Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri si:
 cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor, pe durata de viata stabilita de către
contribuabil;
 cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecția muncii șicheltuielile
efectuate pentru prevenirea accidentelor de munca șia bolilor profesionale;
 cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de
munca și boli profesiona le, potrivit legii, și cheltuielile cu primele de asigurare pentru
asigurarea de riscuri profesionale;
 cheltuielile de reclama și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei,
produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum și cost urile asociate producerii
materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria
cheltuielilor de reclama și publicitate și bunurile care se acorda în cadrul unor campanii
publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor și demonstrații la punctele de vânzare,
precum și alte bunuri și servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;
cheltuielile de transport și cazare în tara și în străinătate efectuate de către salariați
și administratori, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercițiul curent si/sau din
anii precedenți;
 taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile obligatorii, reglementate de
actele normative în vigoare, precum și contribuțiile pentru fondul destinat negocierii
contractului colectiv d e munca;
cheltuielile pentru formarea șiperfecționarea profesionala a personalului
angajat;
 cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețele existente
sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de ma teriale
informative proprii;

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
40 cheltuielile de cercetare, precum și cheltuielile de dezvoltare care nu
îndeplinesc condițiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere
contabil;
 cheltuielile pentru perfecționarea managementului, a s istemelor informatice,
introducerea, întreținerea și perfecționarea sistemelor de management al calității, obținerea
atestării conform cu standardele de calitate;
cheltuielile pentru protejarea mediului șiconservarea resurselor;
taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de
comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale;
 pierderile înregistrate la scoaterea din evidenta a creanțelor neîncasate, în
următoarele cazuri:
1.procedura de faliment a debit orilor a fost închisa pe baza hotărârii
judecătoreș ti;
2. debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperata de la moștenitori;
3. debitorul este dizolvat, în cazul societății cu răspundere limitata cu asociat
unic, sau lichidat, fără succesor;
4.debitorul î nregistrează dificultăț i financiare majore care ii afectează intre
patrimoniul.
Cheltuieli cu deductibilitate limitata si i mplicațiile fiscale ale acestora la
calcululimpozitului pe profit
a)Implicațiile fiscale ale cheltuielilor de protocol
Cheltuielile de protocol sunt deductibile în limita cotei de 2% aplicata asupra diferenței
rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor
impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu im pozitul pe profit;
Baza de calcul la care se aplică cota de 2% o reprezintă diferența dintre totalul veniturilor
și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile, la care se efectuează ajustările

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
41fiscale. Astfel din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent și amânat,
cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile , iar din totalul
veniturilor se scad veniturile neimpozabile.
Exemplu:
O societate prezintă următoarele informații:
Totalvenituri25000leidin care:
Venituri din vânzarea mărfurilor 8000 lei
Venituri din divide nde 500lei
Venituri din provizioane 1 0 00lei
Total cheltuieli 15000lei, din care:
Cheltuiala cu impozitul pe profit 2000 lei
Cheltuiala cu protocolul 40 00lei
Total venituri neimpozabile = 5 00+ 1000= 1500
Cheltuiala deductibilă = 2% (25 000–15000+ 2000+ 4000–1500) = 290lei
Cheltuiala nedeductibilă = 4 000–290= 3 710 lei
b)Implicațiile fiscale ale cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată
salariaților pentru deplasări în țară și în străinătate
Cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordata salariaților pentru deplasări în
România și în străinătate, sunt deductibile în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru
instituțiile publice, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercițiul curent si/sau
din anii precedenți. Cheltuielile de transport, cazare și indemnizația acordata salariaților, în
cazul contribuabilului care realizează pierdere în exerciț iul curent si/sau din anii precedenți,
sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
42Exemplu:
Cheltuieli efectuate cu diurna pe trei zile 1 50 lei
Cheltuiala deductibilă = 78 ,9lei/3 zile
( 10,52lei/zi x 2.5 = 26, 3lei/zi x 3 zile = 78 ,9lei/zi)
Cheltuiala nedeductibilă = 71 ,1lei/3 zile
( 150 –78,9= 71,1 lei/3 zile)
c)Implicațiile fiscale ale cheltuielilor sociale
Cheltuielile sociale sunt deductibile în limita unei cote de pana la 2% , aplicata asupra
valorii cheltuielilor cu salariile personalului. Intra sub incidența acestei limite cu prioritate
ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau
incurabile și protezele, precum și cheltuielile pent ru funcționarea corespunzătoare a unor
activități sau unitari aflate în administrarea contribuabililor: grădinițe, creșe, servicii de
sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și ale accidentelor de munca pana la internarea
intr-o unitate sanitara, m uzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști,
precum și pentru școlile pe care le au sub patronaj. în cadrul acestei limite pot fi deduse și
cheltuielile reprezentând: cadouri în bani sau în natura oferite copiilor minori ai sal ariaților,
cadouri în bani sau în natura acordate salariatelor, costul prestațiilor pentru tratament și odihna,
inclusiv transportul, pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare
pentru salariații care au suferit pierderi în gospodărie și contribuția la fondurile de intervenție
ale asociației profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din scoli și centre de plasament;
Exemplu:
O societate are un fond de salarii în valoare de 1 00000lei. În cursul perioadei
înregistreaz ă următoarele cheltuieli sociale:
-cadouri de Crăciun pentru copiii salariaților –300lei
-cheltuieli o cazionate de grădiniță –15000lei
-cheltuieli privind transportul sal ariaților la locul de muncă –500 lei
-ajutoare sociale acordate în afara celor sup ortate de bugetul CAS 10 000lei

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
43Ce sumă va putea deduce societatea în contul acestor cheltuieli la calculul impozitului
pe profit?
Conform legii se poate deduce o sumă egală cu 2% din fondul de salarii, adică
100000* 2% = 20 000 lei. Diferența de 5800 lei este o cheltuială nedeductibilă.
d)Perisabilități
Perisabilitățile sunt deductibile în limitele stabilite de organele de specialitate ale
administrației centrale, împreuna cu instituțiile de specialit ate, cu avizul Ministerului
Finanțelor Publice;
În timpul procesului de transport sau comercializare apar diverse pierderi. O parte din
aceste pierderi sunt deductibile, potrivit normei privind limitele admisibile de perisabilitate la
mărfuri în procesele de comercializare. Ceea ce depășește procentul respective este o cheltuială
nedeductibilă, TVA -ul aferent fiind la rândul său nedeductibil.
Exemplu:
O societate transportă ouă clienților săi. La un transport în valoare de 50 00lei, a
înregistrat o pierder e de 30 lei. Ce cheltuială se va putea deduce și ce sumă va fi
nedeductibilă? Limita de perisabilitate admisă 0.5%.
Cheltuiala deductibilă = 50 00* 0.5% = 25 lei
Cheltuiala nedeductibilă = 30 –25 = 5 lei
TVA nedeductibilă = 5 * 19% = 0,95
Total cheltuieli nedeductibile = 5 ,95 lei
cheltuielile reprezentând tichetele de masa acordate de angajatori, potrivit legii;
cheltuielile cu taxele și cotizațiile către organizațiile neguvernamentale sau
asociațiile profesionale, în limita echivalentului în lei a 2.000 euro anual,
cheltuielile cu provizioane și rezerve, în limita prevăzuta de lege;
cheltuielile cu dobânda și diferentele de curs valutar, în limita prevăzuta la de lege;

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
44amortizarea, în limita prevăzuta la de lege;
cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii
ocupaționale, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro intr -un an
fiscal, pentru fiecare participant;
cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate, în limita unei sume
reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro intr -un an fiscal, pentru fiecare participant;
e)Cheltuieli aferente locuinței de serviciu
cheltuielile pentru funcționarea , întreținerea șirepararea locuințelor de serviciu
situateînlocalitatea unde se afla sediul social sau unde societatea are sedii secundare,
deductibile înlimita corespunzătoare suprafețelor construite prevăzute de legea locuinței, care
se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferența nedeductibilă trebuie recuperat a de
la beneficiari, respectiv chiriași/locatari;
cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuința
proprietate personala a unei persoane fizice, folosita și în scop personal, deductibile în limita
corespunzătoare suprafețelor puse la dispoziția societarii în baza contractelor încheiate intre
părți, în acest scop;
f)Cheltuieli aferente folosirii autoturismelor
cheltuielile de funcționare , întreținere șireparații aferente autoturismelor folosite de
angajații cu funcții de conducere șide administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la
cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții. Pentru a fi
deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.
Cheltuieli nedeductibile
Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile :
a)Cheltuielile cu impozitul pe profit

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
45cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele
reprezentând diferente din anii precedenți sau din anul curent, precum șiimpozitele pe profit
sau pe venit plățiteînstrăinătate. Sunt nedeductibile șicheltuielile cu impozitele nereținute la
sursaînnumele persoanelor fizice șijuridice nerezidente, p entru veniturile realizate din
România; Cheltuielile cu impozitul pe profit amânat, înregistrate de contribuabil, sunt
nedeductibile.
b)Cheltuieli cu amenzi, majorări de întârziere, penalități
dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile de
întârziere datorate către autoritățile romane, potrivit prevederilor legale.
Amenzile, dobânzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine ori
în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente s i/sau autorități străine sunt
cheltuieli nedeductibile, cu excepția majorărilor al căror regim este reglementat prin
convențiile de evitare a dublei impuneri;
Amenzile, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere, datorate ca urmare a
clauzelor prevăzute în contractele comerciale, altele decât cele încheiate cu autoritățile, nu intra
sub incidența prevederilor prezentei litere;
c)Cheltuieli cu unele bunuri lipsă sau degradate
cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate
lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de
asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugata aferenta;
cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferenta bunurilor acordate salaria ților
sub forma unor avantaje în natura, daca valoarea acestora nu a fost impozitata prin reținere la
sursa;
d)Cheltuieli făcute în favoarea acționarilor
cheltuielile făcute înfavoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate
de plăti pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piața pentru
aceste bunuri sau servicii;
Sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea participanților următoarele:

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
461. cheltuieli cu amortizarea, întreținerea ș i repararea mijloacelor de transport utilizate
de către participanți, în favoarea acestora.
2. bunurile, mărfurile și serviciile acordate participanților, precum și lucrările executate
în favoarea acestora.
3. cheltuielile cu chiria și întreținerea spațiil or la dispoziția acestora.
4. alte cheltuieli în favoarea acestora.
e)Cheltuieli înregistrate fără documente justificative
cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la baza un document justificativ,
potrivit legii, prin care sa se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după
caz, potrivit normelor;
Înregistrările în evidența contabilă se fac cronologic și sistematic, pe baza
înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea
persoanelor care l -au întocmit, conform reglementărilor contabile în vigoare.
f)Cheltuielile determinate de unele diferențe nefavorabile
Sunt nedeductibile cheltuielile determinate de diferentele nefavorabile de valoare a
titlurilor de participare la persoanele juridice la care se dețin participații, precum și de
diferentele nefavorabile de valoare aferente obligațiunilor emise pe termen lung, cu excepția
celor determinate de vânzarea -cesionarea acestora;
Cheltuielile reprezentând pierderi de va loare a titlurilor de participare, ca urmare a
reducerii valorii capitalului social la societatea comercială la care se dețin titluri de participare
sau ca urmare a modificării cotației de piață bursieră, sunt cheltuieli nedeductibile la calculul
profitului impozabil.
Nu intră sub incidența acestor prevederi cheltuielile reprezentând valoarea titlurilor de
participare tranzacționate sau cesionate.
În cazul vânzării titlurilor de participare, profitul impozabil se determină ca diferență
între valoarea obținu tă în urma vânzării și valoarea nominală în cazul primei vânzări sau costul
de achiziție ori valoarea fiscală definită, după caz. La scoaterea din gestiune a titlurilor de
participare se poate utiliza una dintre metodele folosite pentru scoaterea din evide nță a
stocurilor.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
47g)Alte cheltuieli nedeductibile
cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepția celor prevăzute de lege;
cheltuielile cu contribuțiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt
reglementate prin acte normative;
cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care
nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului;
alte cheltuieli salariale si/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat;
cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestări de
servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul
desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte;
cheltuielile cu primele d e asigurare care nu privesc activele contribuabilului,
precum și cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepția celor care privesc
bunurile reprezentând garanție bancara pentru creditele utilizate în desfășurarea activității
pentru care e ste autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau
de leasing, potrivit clauzelor contractuale;
pierderile înregistrate la scoaterea din evidenta a creanțelor incerte sau în litigiu,
neîncasate, pentru partea neacoperita de provizion, precum și pierderile înregistrate la
scoaterea din evidenta a creanțelor incerte sau în litigiu, neîncasate. în aceasta situație,
contribuabilii care scot din evidenta clienții neîncasati sunt obligați sa comunice în scris
acestora scoaterea din evidenta a creanțelor respective, în vederea recalculării profitului
impozabil la persoana debitoare, după caz;
cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat efectuate potrivit legii.
Contribuabilii care efectuează sponsorizări si/sau acte de mecenat, p otrivit
prevederilor legii privind sponsorizarea șiale legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit
datorat sumele aferente, daca sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
1. suntînlimita a 3 ‰ din cifra de afaceri;
2. nu depășesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
In limitele respective se încadrează și cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de
drept public, în scopul construcției de localuri, a dotărilor, achizițiilor de tehnologie a

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
48informației și de documente specifice, finanțării programelor de formare continua a
bibliotecarilor, schimburilor de specialiști, a burselor de specializare, a participării la congrese
internaționale.
1.4.5. Recunoașterea datoriilor și a creanțelor privind impozitul amânat .
Recunoașterea datoriei cu impozitul amânat .
IAS 12 menționează că datoria cu impozitul pe profit amânat trebuie recunoscută pentru
toate diferențele temporare impozabile. Există trei excepții de la recunoașterea unei datorii cu
impozitul pe profit amânat, după cum urmează:
 Datorii care provin din recunoașterea fondului comercial, pentru care
amortizarea nu este deductibilă fiscal;
 Datorii care provin din recunoașterea inițială a unui element de activ/pasiv altul
decât din consolidare, care în moment ul tranzacției nu afectează profitul contabil sau fiscal;
 Datorii care provin din profiturile nedistribuite din investiții în care
întreprinderea este în măsură să controleze momentul reluării diferenței și este posibil ca această
reluare să nu aibă loc în viitorul previzibil.
Recunoașterea unei creanțe cu impozitul amânat .
O creanță privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru toate diferențele
temporare deductibile, pierderi fiscale neutilizate, și credite fiscale nefolosite în măsura în care
este posibil ca profitul impozabil din care să fie deductibilă diferența temporara să fie disponibil
cu următoarea excepție:
 Fond comercial negativ care a fost tratat ca și venit amânat prin IAS 22,
 Recunoașterea inițială a unui activ/datorii, alta decât ce a prevăzută inițial și care
în momentul tranzacției nu afectează profitul contabil sau impozabil
Creanțele cu impozitul pe profit amânat pentru diferențe temporare deductibile ce rezultă
din participații în sucursale, filiale, întreprinderi asociate sau de tip joint -venture trebuie

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
49recunoscute în măsura în care este probabil ca diferența temporară să se reia într -un viitor
previzibil, și profitul impozabil să fie disponibil, iar diferența temporară să fie utilizată.
Valoarea contabilă a creanțelor cu impozitul pe profit amânat trebuie revizuită la
închiderea exercițiului și diminuată în măsura în care nu mai este probabilă disponibilitatea unui
profit impozabil suficient pentru a permite utilizarea acestui activ. Orice astfel de diminuare
trebuie reluată în măsura în care profitul devine suficient.
O creanță cu impozitul pe profit amânat trebuie recun oscută pentru o pierdere fiscală
neutilizată cât și pentru credite din impozite (credite fiscale) neutilizate, în măsura în care este
probabil să se dispună de beneficii impozabile viitoare, asupra cărora vor putea fi imputate aceste
pierderi fiscale și cr edite de impozit neutilizate
1.4.5.1. Diferențe temporare impozabile.
O datorie privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru toate diferențele
temporare impozabile, cu exceptia măsurii în care datoria privind impozitul amânat rezultă din:
1.Recunoașterea inițială a fondului comercial; sau
2.Rcunoașterea inișială a unui activ sau a unei datorii intr -o tranzanție care:
Nu este o combinare de întreprinderi; si
În momentul realizării tranzacției, acesta nu afectează ni ci profitul contabil, ni ci
profitul impozabil (pierderea fiscală)
Pentru diferențele temporare impozabile asociate investițiilor în filiale, sucursale sau
întreprinderi asociate , precum și intereselor în asocierile în participație, trebuie recunoscută o
datorie privind impozitul amânat.
 Diferențele temporare impozabile apar în următoarele situații:
• valoarea netă contabilă a unui activ > baza de impozitare a activului respectiv;
• valoarea contabilă a unei datorii < baza de impozitare a datoriei respective.
În aceste cazuri, valoarea beneficiilor economice depășește valoarea permisibilă
pentru deducerea în scopuri fiscale. Pe măsură ce întreprinderea recuperează valoarea
contabilă a activului sau decontează valoarea contabilă a datoriei, diferența temporară s e

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
50inversează și întreprinderea va realiza (înregistra) profit impozabil pentru care va trebui să
plătească impozit.
 Relațiile care dezvăluie mărimea acestor diferențe sunt :
a)în cazul activelor :
Diferența temporară = Valoarea contabilă -Valoarea fiscală
Impozabilă a activului a activului
b)în cazul datoriilor :
Diferența temporară = Valoarea fiscală -Valoarea contabilă
Impozabilă a datoriei a datoriei
Diferențele temporare impozabile dau naștere la datorii privind impozitul amânat
care se determină prin aplicarea cotei de impunere (în vigoare la data la care valoarea netă
contabilă a unui activ sau valoarea contabilă a unei datorii va fi recuperată sau lichidată)
asupra diferenței temporare impozabile.
1.4.5.2. Diferente temporare deductibile .
O creanță privind impozitul amânat trebuie să fie recunoscută pentru toate diferențele
temporare deductibile în limita în care este probabil ca profitul impozabil va fi disponibil si fața
de care diferența temporară deductibilă săpoatăfi utilizată, cu excepția cazurilor în care creanța
privind impozitul amânat apare în urma:
Fondului comercial negativ care este tratat drept venit înregistrat în avans în
conformitate cu IAS 22, Combinări de întreprinderi; sau
Recunoașterii inițiale a nuni activ sau a nebi datorii in cadrul unei tranzacții care nu
reprezintă o combinare de întreprinderi și la momentul realizarii tranzacției nu afecteaza nici
profitul contabil,nici profitul impozabil (pierderea fiscală)
Diferențele temporare deductibile apar în următoarele situații:
• valoarea netă contabilă a unui activ < baza de impozitare a activului respectiv;
• valoarea contabilă a unei datorii > baza de impo zitare a datoriei respective.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
51Relațiile care dezvăluie mărimea acestor diferențe sunt :
a)în cazul activelor :
Diferența temporară = Valoarea fiscală -Valoarea contabilă
deductibilă a activului a activului
b)în cazul datoriilor :
Diferența temporară = Valoarea contabilă -Valoarea fiscală
deductibilă a datoriei a datorie i
Diferențele temporare deductibile dau naștere la creanțe privind impozitul amânat,
care se determi nă prin aplicarea cotei de impunere (în vigoare la data la care valoarea netă
contabilă a unui activ sau valoarea contabilă a unei datorii va fi recuperată sau lichidată) asupra
diferenței temporare deductibile. Creanțele din impozitul amânat rezultă și în cazul reportării
pierderilor și creditelor fiscale nefolosite.
1.4.5.3. Pierderi fiscale și credite fiscale neutilizate .
O creanță privind impozitul amân at trebuie recunoscută pentru re portarea pierderilor
fiscale și a creditelor fiscale neutilizate în limita probabilității că va exista profit impozabil viitor
față de care pot fi utilizate pierderile și creditele fiscale nefolosite.
Existența pierderilor fiscale neutilizate este o dovad ă a faptului că s -ar putea să nu existe
profit impozabil viitor.11
1.4.5.4. Reevaluarea creanțelor nerecunoscute privind impozitul amânat .
11Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Ed Economică,2001,pag.139

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
52La fieca re data a bilanțului, o întreeprindere reevaluează creanțe le nerecunoscute
privind impozitul amânat. Întreprinderea recunoaste o creanță privind impozitul amânat
nerecunoscută anterior în măsura în care a devenit probabil faptul că profitul impozabil viitor
va permite recuperarea creanței privind impozitul amânat.
1.4.5.5. Investiții în filiale, sucursale și întreprinderi asociate și interesele în
asocierile în participație .
Diferențele temporare apar atunci când valoarea contabilă a investițiilor în filial e,
sucursale și întreprinderi asociate sau a intereselor în asocierile în participație dife ră de baza
fiscală a investiției sau a interesului ,
1.4.6. Evaluare .
Datoriile (respective creanțele) privind impozitul curent pentru perioada curentă și pentru
cele anterioare trebuie evaluate la valoarea ce se asteaptă a fi plătită către autoritățile fiscale,
folosind ratele de impozitare care au fost reglementate sau aproape reglementate până la data
bilanțului.
Creanțele și datoriile privind impozitul amânat trebuie evaluate la ratele de impozitare
ce se asteaptă a se aplica pentru peri oada in care activul este realizat sau datoria este decontată,
pe baza ratelor de impozitare care au fost reglementate sau aproape reglementate până la data
bilanțului. Creanțele și datoriile privind impozitul amânat și impozitul curent sunt evaluate
folos ind, de regulă, ratele de impozitare care au fost reglementate. Totuși în unele jurisdicții,
anunțarea ratelor de impozitare de catre guvern are efectul unei reglementări efective, care poate
urma anunțului la o perioadă de câteva luni. În astfel de circum stanțe, creanțele și datoriile fiscale
sunt evaluate folosind ratele de impozitare anunțat.
Atunci când la niveluri diferite ale profitului impozabil se aplică rate de impozitare
diferite, creanțele și datoriile privind impozitul amânat sunt evaluate folo sind ratele medii ce se
asteaptă a fi aplicate profitului impozabil aferent perioade lorîn care diferențele temporare sunt
asteptate a se relua.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
53Evaluarea datoriilor privind impozitul amânat și a creanțelor privind impozitul amânat
trebuie să reflecte co nsecințele fiscale ce ar decurge din modul în care întreprinderea anticipează,
la data bilanțului, să recupereze sau sa stingă valoarea contabilă a activelor și a datoriilor sale.
Valoarea contabilă a unei creanțe privind impozitul amânat trebuie revizuită la fiecare
dată a bilanțului. O întreprindere trebuie să reducă valoarea contabilă a unei creanțe privind
impozitul amânat în măsura în care nu mai este probabil ca suficient profit impozabil sa fie
disponibil pentru a permite utilizarea beneficiului unei părți a creanței privind impozitul amân at
sau a totalității acesteia.Orice astfel de reducere se impune a fi reluată daca se deovedeste ca
există posibilitate să fie disponibil sufficient profit impozabil
1.4.7. Recunoașterea impozitului curent și a impozitului amânat .
Contabilizarea efectelor impozitului curent și a celui amânat ale unei tranzacții sau ale
altor evenimente este consecventă cu contabilizarea tranzacției sau a evenimentului în sine.
Impozitul current și cel amânat trebuie să fie recunoscute ca venit sau ca și cheltuiala in
profitul net sau pierderea netă aferentă perioadei,cu excepția cazului în care acel impozit apare
din :
O tranzacție sau un eveniment care să fie recunoscute direct in capitalul
propriu ,în aceiași perioadă sau î n una diferită
Combinări de întreprinderi care sunt reprezentate de o achiziție
Impozitul curent si impozitul amânat trebuie să fie debitate sau creditate direct în
capitalurile proprii dacă aceste impozite sunt aferente elementelor care au fost debitate sau
creditate direct în capitalurile proprii,în aceiași perioadă sau într -o perioadă diferită.
Calculul impofitului pe profit curent și amânat
Calculul impozitului pe profit se realizează prin aplicarea unei cote procentuale asupra
rezultatului fiscal. Este vorba despre aceeași cotă procentuală atât pentru impozitul pe profit
curent cât și pentru impozitul pe profit amânat.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
54Rezultatul fiscal se calculează conform formulei
Rezultatul = Rezultatul Diferentele Diferentele
Fiscal contabil permanente temporare
Iar acest rezultat fiscal este împărțit , la fel că și impozitul pe profit, în rezultat fiscal
curent și rezultat fiscal amânat:
Rezultatul fiscal curent = Rezultat contabil ± Diferențele permanente
= Rezultatul contabil + Reintegrările fiscale –
Deducerile fiscale
Rezultatul fiscal amânat = +/ -Diferențele tem porare
Astfel:
Impozitul pe profit curent = Rezultatul fiscal curent * Cota de impozitare
Impozitul pe profit amânat = Rezultatul fiscal amânat * Cota de impozitare
Se precizează că în toate formulele de trecere de la rezultatul contabil la rezultatul
fiscal, rezultatul contabil se ia în calcul cu semnul plus dacă este profit și cu semnul minus
dacă este sub formă de pierdere.
Cheltuiala/ Venitul cu impozitul pe profit
Cheltuiala cu impozitul pe profit (Venitul din impozitul pe profit) reprezintă valoa rea
globală inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exercițiului în
ceea ce privește impozitul curent și pe cel amânat.
Cheltuielile cu impozitul pe profit (veniturile din impozitul pe profit) cuprind
cheltuielile cu impozit ul pe profit curent (sau veniturile din impozitul pe profit curent, cu
semnul minus) + cheltuielile cu impozitul pe profit amânat (sau veniturile din impozitul pe
profit amânat, cu semnul minus).

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
55Cheltuielile cu impozitul curent se determină, prin aplicar ea cotei de impunere în
vigoare, asupra profitului impozabil și corespunde impozitului pe profit curent plătit de
întreprindere pentru activitatea desfășurată în perioada curentă.
Veniturile din impozitul curent apar în situația în care societatea înregist rează o pierdere
fiscală care se recuperează din impozitul plătit în perioada precedentă (la noi în țară reportul
în „urmă” al impozitului pe profit nu este posibil) sau în situația în care societatea a înregistrat
mai mult impozit decât datorează.
Cheltuielile/ veniturile privind impozitul amânat se obțin prin aplicarea aceleași cote
procentuale asupra profitului impozabil amânat.
Din punct de vedere fiscal, la calculul profitului impozabil, cheltuielile cu impozitul
pe profit amânat sunt cheltuieli nedeductibile, iar veniturile rezultate din impozitul pe profit
amânat sunt venituri neimpozabile.
Prin urmare , pentru calculul ambelor forme ale impozitului pe profit se pleacă, de
regulă, de la aceeași cotă de impozitare, respectiv cea prevăzută de legi slația fiscală. Totuși,
creanțele și datoriile privind impozitul amânat trebuie evaluate la ratele de impozitare ce se
așteaptă a se aplica pentru perioada în care activul va fi realizat sau datoria va fi decontată, pe
baza ratelor de impozitare (și a prev ederilor fiscale) care au fost reglementate sau se estimează
a fi reglementate până la data bilanțului
Rezultatul net
Rezultatul net se obține astfel :
Rezultatul net (profit sau pierdere) = Rezultatul brut (profit sau pierdere) –
Cheltuielile cu impozitul pe profit
sau
Rezultatul net (profit sau pierdere) = Rezultatul brut (profit sau pierdere) +
Veniturile din impozitul pe profit.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
561.5. TRATAMENTE ȘI PRACTICI CONTABILE
1.5.1. Calculul impozitului pe profit
1.5.1.1Impozitul pe profit amânat
1.Se calculează dif erențele temporare impozabile pentru fiecare element de activ și
datorie din bilanț:
B.I.=Bază de impozitare
VCA=valoarea contabilă a activului
VCD=valoarae contabilă a datoriei

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
57Δti=diferență temporală impozabilă
Δtd=diferență temporală deductibilă
B.I.=VCA/VCD –elemente deductibile fiscal
Δt =VCA/VCD din bilant –BI
Dacă VCA >BI sau VCD<BI =>Δti => datorii de impozit am ânat
Constatarea datoriei privind impozitul amânat:
6912 = 4412
Cheltuieli privind impozitul Impozit pe profit amânat
pe profit amânat
DacăVCA<BI sau VCD>BI =>Δtd =>crean ță de impoz it amânat
Constatarea creanței privind impozitul amânat:
4412 = 791
Impozit pe profit amânat Venituri din impozitul
pe profitamânat
2.Se calculeaz ă datoria / cre anța privind impoz itul amânat
Reluarea creanțelor privind impozitul amânat:
6912 = 4412
Cheltuieli privind impozitul Impozit pe profit am ânat
pe profit amânat
Datoria dinimpozit am ânat = Δti* % cota de impozit
4412 = 791
Impozit pe profit amâna t Venituri din impozitul
pe profit amânat

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
58Creanțadinimpozit am ânat = Δtd* % cota de impozit
3.Recunoașterea în bilanț a creanțelor și datoriilor privind impozitul amânat
Sd 4412Impozit pe profit amâna t=> creanța din impozit am ânat
Sc 4412Impozit pe profit amâna t=>datoria din impozit am ânat
4. Rec unoașterea în contul 121 a mișcărilor dintre Si si Sf al impozitului amânat
121 = 6912 și 7912 = 121
5.Verificarea posibilităților de compensare dintre datoriile și creanțele privind
impozitul amânat.
Impozitul pe profit datorat se calculează și se înregistrează trimestrial, pa rcurgându-se în
acest scop, următoarele etape:
1. determinarea rezultatului contabil, cumulat de la începutul anului (RCo)
Rezultat contabil o= Venituri Curente -Cheltuieli Curente
2.determinarea rezultatu lui impozabil, cum ulat de la începutul anului (RI o)
Rezultat impozabil o= RCo+ Cheltuieli Nedeductibile -Venituri Neimpozabile –
Pierderea fiscală din anii precedenți
3. Calcularea impozitului pe profit datorat, cumulat de la începutul anului până l a sfârșitul
trimestrului pentru care se face calculul (IPC)
IPC = RI ox Cota de Impozit
4. Determinarea impozitului pe profit aferent trimestrului pentru care se face calculul
(IPT)
IPT = IPC–Impozitul pe profit datorat cum ulat la sfârșitul trimestrului
precedent
În funcție de fluctuația rezultatului impozabil de la un trimestru la altul, difrența
trimestruală privind impozitul pe profit poate fi:

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
59pozitivă, dacă în trimestrul respectiv s -a realizat profit
negativă, dacă în trimestrul respect iv s-a realizat pierdere
Dacă rezultatul impozabil stabilit la sfârsitul exercițiului financiar este negativ,aceasta
reprezintă pierdere fiscală și se va recupera din profiturile impozabile obținute în exercițiile
financiare urmatoare.
Pierderea fiscală din anii precedenți se acoperă trimestrial, din profitul fiscal, odată cu
calcularea și înregistrarea impozitului pe profit.
Dacă din profitul contabil brut (mai mare) se scad cheltuielile cu impozitul pe profit
(mai mici), rezultă profitul contabil net ,care reprezintă soldul creditor al contului 121 “Profit
și pierdere“.
În cazul în care volumul veniturilor realizate este mai mic decât cel al cheltuielilor,
rezultă pierdere contabilă netă , care reprezintă soldul debitor al contului 121 “Profit și
pierde re”.
Pierderile contabile se recuperează din profiturile contabile nete în următorii 5 ani
consecutivi. Pierderile contabile din anii precedenți se acoperă numai la sfârșitul exercițiului
financiar, când are loc repartizarea anuală a profitului net contab il.
1.5.1.2 Impozitul pe profit curent
Din punct de vedere al contabilizării, potrivit Reglementărilor contabile, pentru
impozitul pe profit curent se efectuează înregistrările:
a) la începutul lunii de referință, la deschiderea lucrărilor contabile pentru
impozitul pe profit cumulat din lunile precedente :
4411 = 6911
Impozitul pe profit curent Cheltuieli cu impozitul pe profit curent
b) la sfârșitul lunii de referință pentru impozitul pe profit cumulat calculat:

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
606911 = 4411
Cheltuieli cu impozitul pe profit curent Impozitul pe profit curent
c)stabilirea soldului contul ui 4411 “Impozitul pe profit curent” și decontarea
sa după cum urmează:
 pentru soldul creditor, impozit de plată:
4411 = 512
Impozitul pe profit curent Conturi curente la bănci
 pentru soldul debitor, impozitul decontat în plus se menține spre a fi reținut
în trimestrul următor din impozitul datorat.
1.5.1.3 Contabilizarea plății
Pe baza declarației de impunere întocmită și depusă în prima lună a trimestrului
următor, se fac înregistrările:
 stabilirea soldului contului 4411 “Impozitul pe profit curent” și decontarea
sa după cum urmează:
 pentru soldul creditor, impozit de plată:
4411 = 512
Impozitul pe profit curent Conturi curente la bănci
 pentru soldul debitor, impozitul decontat în plus se menține spre a fi reținut
în trimestrul următor din impozitul datorat.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
611.5.2. Plata impozitului
Vărsarea la buget a impozitului pe profit se face până în data de 25 ale lunii următoare
încheierii trimestrului. Achitarea cu întârziere a impozitelor atrage plata unor penalități de
întârziere, calculate în funcție de suma datorată, nunărul de zile de în târziere și cota de penalizare
reglementată prin lege.
Contribuabili vor plati pentru ultimul trimestru o sumă egală cu impozitul calculat
pentru Trimestrul III al aceluiaș an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit să se
facă până la data stabilită ca termen limită pentru depunerea Situațiilor financiare ale
contribuabilului.
Organizațiile nonprofit au obligația de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de
15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impoz itul.
Contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura cerealelor și plantelor tehnice,
pomicultură și viticultură au obligația de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15
februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calcu lează impozitul.
Contribuabilii care efectuează plați trimestriale și, respectiv, lunare plătesc pentru ultimul
trimestru sau pentru luna decembrie, în cazul BNR, societăților comerciale bancare, persoane
juridice române, și în cazul sucursalelor din Român ia ale băncilor, persoane juridice străine, o
sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru trimestrul III al aceluiași an fiscal, respectiv
o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru luna noiembrie a aceluiași an fiscal,
urmând ca pla ta finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la data stabilită
ca termen limită pentru depunerea situațiilor financiare ale contribuabilului.
Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exercițiului
financiar anterior depun declarația anuală de impozit pe profit și plătesc impozitul pe profit
aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor.
Persoanele juridice care încetează să existe au obligația să depună declaraț ia de impunere
și să plăteasca impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenței
persoanei juridice la registrul comerțului.
Dacă o persoană juridică romană obtine venituri impozabile atât în România, cât și într –
un stat str ăin, atunci impozitul plătit catre statul străin se deduce din impozitul datorat în

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
62România. Deducerea nu poate depăși impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei de impozit
pe profit calculată în România la profitul obținut în statul străin.
Contrib uabili care efectuează sponsorzări si/sau mecenat, potrivit prevederilor legii
privind sponsorizarea și legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumele eferente,
dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) Sunt în limită de 3‰ din cifra de afaceri;
b) Nu depașesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat12
1.5.3. Depunerea declarațiilor de impozit pe profit
Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit, până la
termenul prevăzut pe ntru depunerea situațiilor financiare. În cursul anului fiscal, contribuabilii
au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată al impozitului pe profit,
inclusive.
O dată cu declarația de impozit pe profit anuală, contribuabilii au obligația să depună și
o declarație privind plățile și angajamentele de plată către persoanele nerezidente, care cuprinde
scopul și suma fiecărei plăți, numele și adresa beneficiarului. Nu se cuprind în această declarație
sumele angajate sau plătite pen tru bunurile importate sau pentru transportul internațional.
De menționat este faptul că c ontribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului
pe profit.
12Codul Fiscal, acualizat, art.21, alin (4)

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
631.6. INTERPRETĂRI ȘI ANALIZE FINANCIARE
1.6.1. Analiza rentabilit ății
Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit
prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora. Pentru
axprimarea rentabilității se utilizează doua categorii de ind icatori profitul și ratele de
rentabilitate. Mărimea absolută a rentabității este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul
sau utilizarea resurselor intreprinderii acuc profit este reflectat de rata rentabilității .
Analiza rentabilitatii se reali zeaza pe baza “contului de profit si pierdere”, care arata
modul in care s -a ajuns la o anumita stare patrimoniala finala, care au fost fluxurile de
venituri si cheltuieli.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
64Legea contabilitatii Nr. 82/1991, si regulamentul de aplicare aprobat prin H.G. nr.
704/14 dec.1993, precizeaza modul de structurare a cheltuielilor si veniturilor si reflectarea
lor in contabilitate.
In general, cheltuielile si veniturile sunt structurate pe domenii de activitate, respectiv:
de exploatare (de baza), privind sectorul ind ustrial, commercial sau prestari de
servicii;
financiara, adica participatiile cu capital propriu la alte societati, precum si
folosirea de capital strain;
exceptionala, respective veniturile si cheltuielile care nu sunt legate de
activitatea comerciala, curenta a unitatii patrimoniale si se refera fie la operatii
de exploatare, fie le operatii de capital, cum sunt:
despagubiri si penalitati incasate
venituri din cedarea activelor
perisabilitati si lipsuri de inventar
donatii si subventii acordate.
Scopulamalizei rentabilitatii il constituie stabilirea performantei proprii in ceea ce
priveste capacitatea actuala si in perspective de a genera prfit, ca singura sursa care poate asigura
amplificarea activitatii .
1.6.2 Analiza pe baza ratelor de rentabilitat e
Exprimarea relative a nivelului de rentabilitate, completeaza diagnosticul prin
capacitatea informationala a indicatorilor respectivi.
In analiza economico -financiara a firmei, ratele de rentabilitate permit efectuarea de
comparatii in spatiu, precum si fata de anumite norme sau standarde elaborate si acceptate
de organisme de specialitate.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
65In functie de elementele luate in calculul, teoria si pratica economica opereaza cu mai
multe forme de exprimare a rentabilitatii.
Rata rentabilitatii se determina ca raport intre profitul brut (respectiv profitul net ) si
venituri, cheltuieli, capitaluri avansate (capital propriu, capital permanent).
Fiecare indicator are o putere are o putere informationala proprie indeplinind o functie
specifica in activitatea practi ca de gestionare a capitalului si a plasamentelor de capital.
În cadrul ratelor de gestionare a capitalului se includ:
A.Rata rentabilitatii economice a activului caracterizeaza eficinta elementelor
materaile angajate in activitatea firmei
Optiunea pentru o asemenea rata este data de faptul ca intregul capital folosit de firma
este investit in elemente de activ, care, intr -o forma sau alta, direct sau indirect, contribuie la
obtinerea profitului. Prezinta importanta in gestionarea capitalu lui in dimensionarea
eforturilor pentru obtinerea unui anumit profit in raport cu rezultatele concurentei sau diferite
marimi “normative” specifice domeniului in care functioneaza firma.
Relatia de calcul este urmatoarea:
Re = Profit brut / Activ tota l *100
Factorii care influen țeazămodificarea ratei rentabilit ății economice a activelor sunt:
a)randamentul activelor imobilizate
b)viteza de rotatie a activelor circulante
c)rata rentabilitatii veniturilor
B.Rata rentabilitatii veniturilor caracterizeaza eficienta intregii activitati a
firmei in cursul exercitiului.

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
66Sporirea rentabilitatii pe categorii de venituri se determina pe ansamblul firmei,
majorarea nivelului de rentabilitate, ceea ce constituie o rezultanta a imbunatatirii intregii
activitati.
Relatia de calcul este urmatoarea :
Rv = Profit brut / Venituri totale *100
In practica economica internationala se utilizeaza si asa -numita “Rata profitului ”, ca
raport intre venitul net dupa plata impozitelor si cifra totala a vanzarilor (cifra de afaceri).
C.Rata ren tabilitatii costurilor caracterizeaza eficienta costurilor. In
activitatea practica, prezinta importanta in estimarea si negocierea preturilor de vanzare a
produselor sau tarifelor pentru prestari de servicii.
Elementele de calcul ale acestei rate sunt pr ofitul brut si cheltuielile totale.
Rc = Profit brut / Cheltuieli totale *100
În ceea ce priveste marimea acestei rate, in literatura de specialitate sunt exprimate
opinii potrivit carora aceasta ar trebui sa se incadreze intre
9–15 % , in fu nctie de sectorul de activitate.
D.Rata rentabilitatii financiare calculata ca raport intre profitul net ( Pn) si
capitalul propriu ( Kp) :
Rf = Profit net / Capital propriu *100

CAPITOLUL 1 STUDIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA
DE SPECIALITATE
67Rata rentabilitatii financiare a capitalului este dependenta de:
a)viteza de rotatie a activelor totale ( V/A), care exprima volumul vanzarilor
pe unitate monetara investita. Cu cat creste rotia activelor este mai mare,
cu atat sporeste eficienta capitalului investit, cu atat sporeste eficienta
capitalulu i investit, daca in activitatea de exploatare se obtine profit
b)pargia financiara (A/Kp), prin care se exprima, in mod sintetic, corelatia
dintre structura financiara si capitalul imprumutat
rentabilitatea neta a veniturilor (Pn/V) in care se reflecta in pr incipal eficienta activitatii de
exploatare
1.6.3. Analiza structurală a profitului
Analiza structurală a profitului are rol de a evidenția ponderea și dinamica rezultatelor
aferente celor trei categorii de activități în cadrul unei întreprinderi: de expl oatare, financiară
și excepțională.