Studiul Corelational Intre Autonomia din Familia de Origine Si Satisfactia Fata de Viata

Psihologie

Studiul Corelational Intre Autonomia din Familia de Origine Si Satisfactia Fata de Viata

Byadmin ianuarie 1, 2024

Studiul corelațional între autonomia din familia de origine și satisfacția față de viață

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Conceptul de familie

1.1. Definire termenului de familie

1.2. Structura sistemului de familie

1.3. Functia familiei fata de copil

1.4. Atitudinea parintilor fata de copil

1.5. Calitatile unui parinte

1.5.1. Consecventa

1.5.2. Intelegere

1.5.3. Autocontrol

1.6. Dimensiunea afectivă a familiei

1.6.1. Iubirea

1.6.2. Intimitatea

Capitolul II. Importanta familiei in satisfactia de viata

2.1. Definirea conceptului de satisfacție

2.2. Indicatori privind satisfactia

2.3. Relațiile de familie in Romania

2.4. Satisfacția față de viața

2.4.1. Satisfactia fata de viata de familie

2.4.1.1. Satisfactia fata de viata de familie in functie de varsta

2.4.2. Starea de spirit a populatiei

Capitolul III. Designul cercetarii

3.1. Scopul cercetării

3.2. Obiectivele cercetării

3.3. Ipoteza cercetării

3.4. Variabilele cercetarii

3.5. Metoda de cercetare

3.6. Instrumentul de cercetare

3.7. Lotul de cercetare

Capitolul IV. Rezultatele cercetarii

4.1. Analiza psihologica a raspunsurilor primului chestionar

4.2. Analiza psihologica a raspunsurilor celui de-al doilea chestionar

4.3. Analiza psihologica a corelatiei celor doua chestionare

4.4. Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Lucrarea de fata prezinta sinteza unor investigatii prezentate in literatura de specialitate despre familia de origine si satisfactia fata de viata, precum si rezultatele unei cercetari personale, prin care mi-am propus investigarea nivelului autonomie , nivelul de intimitate si nivel auto-perceput de sanatate din familia de origine, prin coleratie cu gradul de satisfactie fata de viata.

Mi-am ales aceasta tema deoarece consider ca familia reprezinta primul nostru context de viata in care invatam moduri de comportament exersam strategii de rezolvare a problemelor de viata. Familia de origine este familia în care am crescut și in care m-am dezvoltat . Ei ne-au format credințele și valorile. De la ei știm cum să comunicăm, să interacționăm, cum să ne satisfacem nevoile și cum să gestionăm emoțiile. Membrii familiei noastre de origine și relațiile cu fiecare dintre ei dar și cu familia ca întreg au o influență profundă asupra persoanei care devenim. Astfel modul in care o persoana se dezvolta in familia de origine poate influenta si anumite aspecte ale vietii proprii, cum ar fi satisfactia fata de viata.

Lucrarea este origanizata in patru capitole , dintre care primele doua aborteaza o serie de probleme teoretice, legate de: perspectivele de abordare in psihologie ale conceptului de familie, particuralitatile familiei ( am insitat asupra functiilor, atitudinea parintilor fata de copil, calitatea unui parinte si dimensiunea afectiva a familiei) si satisfactia fata de viata ( indicatori privind satisfactia, ultimile cercetari facute asupra satisfactiei fata de viata in Romania).

In cea de-a doua parte a lucrarii, am prezentat obiectivele, ipotezele, metodologia utilizata, precum si rezultalele cerectarii, prin care am corelat nivelul autonomiei din familia de origine si gradul de satisfactie fata de viata, evaluate de 60 de studenti ai Facultatii de Psihologie din anul III.

Datele obtinute au confrimat toate ipotezele de la care am pornit, indicand faptul ca exista o relatie intre nivelul de autonomie dn familia de origine si gradul de satisfactie fata de viata. De asemenea exista o relatie intre nivelul de intimitate, nivelul auto-perceput de sanatate din familia de origine si satisfactia fata de viata. Desi nu am obtinut o corelatie ridicata intre nivelul de autonomie din familia de origine si gradul de satisfactie fata de viata , corelatiile detaliate au relevat o serie de legaturi intre cele doua scale studiate, care sunt prezentate detaliat in capitolul 4.

Capitolul I. Conceptul de familie

1.1. Definirea familiei

“Familia, în pofida extremei varietăți structurale- de origina istorică- sau culturală- nota proprie a familiei, ca instituție socială având la bază alegerea reciprocă a partenerilor maritali, asigură reproducerea speciei, în condiții socioculturale determinate. Astfel, conform definiției lui Cl. Levi- Strauss, familia este un grup care își are originea în căsătorie, fiind alcătuit din soț –soție și copiii născuți din unirea lor ( grup căruia i se pot adăuga și alte rude), pe care –i unesc drepturi și obligații morale, juridice, economice, religioase și sociale.”

“Familie – institutie sociala bazata pe sexualitate si pe tendintele materne si paterne, a carei forma variaza de la o cultura la alta ( monogama, poligrama, poliandra etc). In societatea occidentala familia are drept functie esentiala asigurarea securitatii membrilor sai si educareare copiilor. Acestia dobandesc aici limbajul, obiceiurile si traditiile grupului lor. Prin jocul imitarii si identificarii cu parintii, ei isi elaboreaza personalitatea, isi formeaza caracterul si trec de la egoism la altruism. Familia este necesara dezvoltarii copilului, dar calitatea sa depinde de valoarea acesteia. Autoritatea este tot atat de nefasta ca si neinterventia: intr-un caz se creeaza situatii frustrante, de unde decurg agresivitatea refulata si anxietatea, in celalalt caz se ajunge la mofturi, la insecuritate si la lene. Coeziunea familiei este un factor important in evolutia ulterioara a membrilor sai.”

Familia are un stil propriu de viata practicat, prin normele, obiceiurile, variabile promovate si transmise de la o generatie la alta.

“ Aparteneta individului la grupul familial presupune responsabilitati in cadrul societatii, dar si satisfactii. Antropologul R. Linton sustinea “un barbat obtine numeroase avantaje personale din casatorie si din intemeierea unei familii proprii, dar, totodata, devine raspunzator in fata legii pentru datoriile sotiei si pentru stricaciunile pe care le provoaca copii sai si isi asuma obligatii speciale fata de sotie si copii.”

“Familia de origine- desemneaza familia in care se naste si creste un individ; este compusa din parinti, frati, surori si eventual alte rude. Este familia care-si pune amprenta pe evolutia individului, modeleaza personalitatea acestuia, il orienteaza si formeaza pentru viata.

Functiile acestei familii sunt concentrate spre asigurarea protectiei materiale si afective a copiilor, socializarea si integrarea sociala a acestora. Pentru individ acesta forma de familie este unica ( el se naste intr-o singura familie); parintii alcatuiesc o comunitate fundamentala orientata spre cunosterea, ingrijirea, educarea descendentilor. Relatiile de rudenie sunt fundamentale marcand intr-un mod specific locul si evolutia individului in grup.”

1.3. Structura sistemului familial

“ Salvador Minuchin defineste structura familială ca fiind setul invizibil de cerințe funcționale ce organizează modurile în care membrii familiei interacționează. Minuchin consideră că structura familială are nevoie de flexibilitate, deoarece ea trebuie să reziste la schimbare (până la un anumit nivel), dar să se și adapteze atunci când circumstanțele o cer, pentru a-și putea menține integralitatea și funcționalitatea.”

1.4. Functia familiei fata de copil

Familia indeplineste o serie de functii pe care alte grupuri nu le poate desfasura, astfel asigurandu-si specificitatea, durabilitatea si universalitatea ca forma de comunitate. Prin punct de vedere al mediului afectiv, in cadrul familiei, copilul invata cum sa fie iubit si sa iubeasca. De asemenea, in grupul familial va putea investi toate resursele emotionale si va invata sa se controleze treptat, avand pe parcus dezvoltarii experiente care vor intragii gama de sentimente. Familia constituie o adevarata scoala a sentimentelor ; astfel familia modeleaza personalitatea in dinamisele sale fundamentale. Prin perspectiva mediului social, un rol foarte important in achizitionarea coerentei personale de catre individ il are grupul familial. De asemenea, copilul descopera in acest grup comportamentele sociale de baza , desfasurand un joc continuu si variat de actiuni si reactii reciproce care asigura simultan socializarea si individualizarea copilului. Prin punct de vedere al mediului cultural, familia il ajuta pe copil sa traiasca, sa stabileasca schimburi cu mediul ambiant, ii ofera cadul de referinta afectiv, social, material cadrul impregnat profund de o cultura dupa care el isi va organiza aceste schimbari.

1.5. Atitudinile parintilor fata de copil

Parintii constituie in primul rand un model social de influentare a copiilor, astfel construind la formare conceptei despre viata, a modelului comportament si de relationare a copilului.

Modelele educationale adoptate de parinti pot avea influente negative asupra dezvoltarii personalitatii copilului. Prin utilizarea unor strategii educationale necorespunzatoare pot aparea o serie de cosecinte nedorite, in functie de atitudinile parintilor fata de copil:

“Ce origine pot avea aceste atitudini care la prima vedere apar ca fiind impotriva naturii, revoltatoare, dar care sunt mai frecvente decat s-ar crede?

Este evident ca in primul rand trebuie invocata insasi personalitatea parintilor si propriul lor trecut educativ. Dupa unii autori, mamele rejective par sa fi fost la randul lor copii “ respinsi”, care nu au avut posibilitatea de a-si construi “imagini ale parintilor “ satisfacatoare; ele nu au invatat de la parintii lor decat atitudinea rejectiva cu toate elementele ostile si revendicative pe care le implica aceasta atitudine: “Eu nu am beneficiat de toate aceste avantaje; nu vad pentru ce ar beneficia de ele copilul meu!”. Dupa alti autori, parintii rejectivi s-au bucurat, in copilarie, de o dragoste parinteasca excesiva, iar sentimentul lor de responsabilitate nu a fost educat; copii rasfatati, ei fac mai tarziudovada unei lipse de maturitate afectiva caracteristica datorita careia sunt incapabili sa accepte copilul si restrictiile normalepe care le impune prezenta acestuia, si sunt incapabili sa-l priveasca cu obiectivitate. Se invoca, de asemenea, si conflictele conjugale, in care copilul apare ca tap ispasitor: tatal este gelos pe copil, care ii “rapeste ” sotia, sau mama vede in copil amintirea prea evidenta a unei iubiri nefericite; unele asemanari neplacute cu sotul detestat trezesc ostilitate. Alteori copilul poate sa apara ca o povoara insuportabila: prezenta lui restrange libertatea parintilor sau posibilitatile lor economice si ii obliga sa munceasca mai mult, impiedica mama sa-si realizeze aspiratiile profesionale sau mondene. “

“A. Rahier a definit copilul supraprotejat ca fiind acela care “ este aparat si admirat cu exagerare de parinti; acestia il trateaza, indiferent de varsta la care a ajuns , ca pe un copil mic, il tin sub depedenta si sub controlul lor permanent.(…)

Copilul supraprotejat se intereseaza mai ales de propria-i persoana: se analizeza, viseaza mai des graba la trecut decat la viitor: el prefera activitatile care il indeparteaza de orice contact cu realitatea( de exemplu, lectura); mediul in care evolueaza este lumea jucariilor , domeniul feeriei si al visului. Toate acestea il fac sa intampine dificultati in contactele sociale(…) Obisnuit sa nu aiba nici o initiativa, el este esential pasiv. Aceasta lipsa de activitate personala pare sa determine aparitia unui sentiment de inferioritate: el se considera incapabil de a reusi fara ajutorul mamei si astfel va depinde multa vreme de ea (…) Orice tentativa de a se arata indepedent, orice incercare de eliberare provoaca in copilul supraprotejat un puternic sentiment de culpabitate si o anxietate difuza; ca urmare, el va cauta pozitiile singure si se va stradui sa aiba raporturi bune cu altii .”

“Cattell afirma despre parintii indulgenti ca “ parintii cu vointa puternica au copii cu vointa slaba.” Acesta mai sublinieaza dificultatile de adaptare sociala. Depresia si anxietatea la tre de parinti; acestia il trateaza, indiferent de varsta la care a ajuns , ca pe un copil mic, il tin sub depedenta si sub controlul lor permanent.(…)

Copilul supraprotejat se intereseaza mai ales de propria-i persoana: se analizeza, viseaza mai des graba la trecut decat la viitor: el prefera activitatile care il indeparteaza de orice contact cu realitatea( de exemplu, lectura); mediul in care evolueaza este lumea jucariilor , domeniul feeriei si al visului. Toate acestea il fac sa intampine dificultati in contactele sociale(…) Obisnuit sa nu aiba nici o initiativa, el este esential pasiv. Aceasta lipsa de activitate personala pare sa determine aparitia unui sentiment de inferioritate: el se considera incapabil de a reusi fara ajutorul mamei si astfel va depinde multa vreme de ea (…) Orice tentativa de a se arata indepedent, orice incercare de eliberare provoaca in copilul supraprotejat un puternic sentiment de culpabitate si o anxietate difuza; ca urmare, el va cauta pozitiile singure si se va stradui sa aiba raporturi bune cu altii .”

“Cattell afirma despre parintii indulgenti ca “ parintii cu vointa puternica au copii cu vointa slaba.” Acesta mai sublinieaza dificultatile de adaptare sociala. Depresia si anxietatea la tinerii adulti dominati excesiv in timpul copilariei sau arata ca subiectii care s-au bucurat de mai multa libertate si independenta in timpul tineretii dunt si cei care ulterior apar ca mai dominatori.”

E. Coulon scoate in evidenta notiunea de acceptare si a definit-o astfel:

“1. Existenta copilului este intampinata ca o sursa de bucurie si de satisfactie. Ea il face pe parinte fericit.

2. Parintele cauta sa inteleaga copilul, sa priveasca lumea si din punctul lui de vedere. Parintele nu are prejudecati in ceea ce priveste copilul si-l trateaza cu o obiectivitate binevoitoare.

3. In comportarea sa educativa, parintele este orientat pozitiv: el ajuta copil sa-si faca ucenicia, sa invinga dificultatile, ii ofera ocazia de a deveni pe incetul autonom, ii pune la dispozitie prezenta si timpul sau.”

Pentru Wattier “copii “liberi” sunt cei acceptati, iar in studiul sau factorul accepatre are cu siguranta dimensiuni mult mai mari:

originalitate, spontaneitate;

jocuri de constructie, de inventie;

autonomie, abilitate in rezolvarea situatiilor ;

tendinta de a se impune , de a fi liber;

dorinta de a creste;

capacitate de a se apara, agresivitatea exteriorizata;

nivel de aspiratii inalt, preferinta pentru situatii dificile;

perseverenta in vederea atingerii scopului, lipsa de interes pentru sarcinile indiferente, automate;

concentrare;

eu puternic care cauta afirmarea in lumea din afara.”

1.6. Calitatile unui parinte

“Actiunea educativa inseamna crestere, dezvoltare, formare, socializare, culturalizare.

Este un fenomen complex, ificil, pentru ca are in vedere perosana educata si persoana care educa.

1.6.1.Consecventa.

Educatia nu poate da rezultate, daca parintele:

isi schimba mereu atitudinea fata de copil, dupa diversele stari emotionale;

ameninta, fara sa faca nimic din ce spune;

trateaza aceeasi fapta, cand cu severitate,cand cu indulgenta;

isi neglijeaza copilul o perioada, aproape ignorandu-l;

impune anumite restctii nemotivate.

1.6.2. Intelegere

De ce oamenilor maturi li se permite sa aiba indispozitii, toane sau dorinte? Copilul isi pune o astfel de intrebare atunci cand parintele il obliga sa faca ceva impotriva vointei sale. Sunt cazuri in care, de exemplu, copilul nu poate manca un anumit fel de mancare, fie pentru ca nu-i place, fie pentru ca nu are chef, iar parintele il obliga s-o faca. In acesta situatie, parintele ii va arata copilului ce este spre binele lui, argumentand de ce , in ce fel, cu ce efect.

1.6.3. Autocontrol

Exista parinti care se infurie repede. La cea mai mica abatere, adreseaza copilului cuvinte urate, jignitoare, ameninta. Aceste atitudini insa nu conduc, obligatoriu, la indreptarea comportamentului. Numai autocontrolul adultului indeamna la atitudini similare.

Daca la cea mai mica greseala, copilul este aspru pedepsit, urmarea fireasca va fi aparitia sentimentului de ura si a dorintei de rabunare. Se stie ca prea multa severitate dauneaza in educatie.

Este importanta recunoasterea de catre copil a spiritului nostru de dreptate.

Pentru copil, consecinta naturala a greselii este suficienta pentru a o regreta. Parintii vor interveni cu masura si justete in pedepse.

Cand parintii impun nejustificat anumite lucurui, copilul intelege ca n-ar fi iubit si se comporta in consecinta –rautatea generand rautate.

Vorbele, tonul si atituinea sunt hotaratoare in apropierea sau indepartarea dintre parinte si copil.”

1.7. Dimensiunea afectivă a familiei

“Familia și relațiile familiale reprezintă principalul izvor al vieții afective a omului. Relația afectivă a copilului cu mama și tatăl său vor fi modelul de bază al dezvoltării sentimentelor față de sine și ceilalți.

1.7.1 Iubirea

Iubirea este sentimentul puternic de afecțiune, atracție și unire a celor doi parteneri care formează cuplul (marital sau nu). Actualmente iubirea este principala motivație pentru transformarea cuplurilor erotice în cupluri conjugale (căsătorie).

Dincolo de aceste modalități, putem diferenția între o dragoste sau iubire imatură și una matură. Iubirea imatură se caracterizează printr-o intenistate mare, printr-un amestec de dependențe și deci de aștepări ca partenerul să satisfacă mult din nevoile personale; este de fapt dragostea fuzională, despre care vorbește M. Bowen și D. Schnarck, cel care a aplicat concepția boweniană la relațiile erotice sexuale ale cuplurilor. Astfel, dragostea imatură este specifică adolescenților și tinerilor. O dată cu maturizarea emoțională, cu dezvăluirea reciprocă a partenerilor și dezvoltarea încrederii în sine și în partener, apare și dragostea matură.

Dragostea matură este mai puțin intensă (nu îți „dă fluturi în stomac”), dar este mult mai profundă; implică încredere, respect și acceptarea partenerului așa cum este el (fără tendințe de a-l schimba, a-l controla sau manipula); presupune a te bizui pe partener, în orice situație, indiferent dacă este sau nu de acord cu tine, dacă îi place sau nu; știi că este acolo și te va ajuta în ceea ce faci; presupune și admirație și valorizarea partenerului așa cum este el. Bineînțeles, la o astfel de dragoste ajung persoanele care se iubesc și pe sine, persoane cu un Eu bine diferențiat, care pot să fie autonome și totuși să fie implicate emoțional în relația cu partenerul. Multe relații de cuplu trec de la dragostea imatură la cea matură. Altele se destramă în această tranziție din cauza incapacității unuia sau ambilor parteneri de a iubi matur. Trecerea nu se face ușor, ci dimpotrivă cu conflicte, suferințe, adaptări(…).”

De altfel, toți cei care au ajuns la dragostea matură afirmă că satisfacția maritală este mult mai crescută, că intimitatea și satisfacția sexuală sunt incomparabil mai plăcute și pline de satisfacții decat în timpul îndrăgostirii sau la tinerețe.

1.7.2. Intimitatea

Dennis Bagarozzi definește intimitatea ca „relație personală apropiată, familiară și de regulă afectuoasă sau de dragoste cu o altă persoană care presupune o cunoaștere detaliată sau o înțelegere profundă a celeilalte persoane, precum și o exprimare activă a gândurilor și sentimentelor ce oferă o bază pentru familiaritate” Tot Bagarozii afirma ca intimitatea este „un proces interactiv care conține o serie de componente bine structurate și interrelaționate” în centrul acestora stau „cunoașterea, înțelegerea, acceptarea celuilalt și aprecierea modului unic al partenerului de a vedea lumea” . Nevoia de intimitate poate fi conceptualizată, din punctul de vedere al dezvoltării, ca o manifestare mai matură, mai diferențiată și mai avansată a nevoii biologice universale de apropiere, de contact cu o altă ființă umană. De aceea, această nevoie de intimitate va varia în intensitate de la o persoană la alta, astfel încât, în fiecare cuplu, partenerii vor avea nevoie de intimitate diferite atât per global, cât și pe fiecare componentă a intimității în parte.

“Gerard Leleu vorbește și el clar și pe înțeles despre intimitatea în cuplu, care de altfel se constituie ca fundament pentru intimitatea familială; merită să menționez ceea ce el consideră condiții pentru o bună intimitate psihică:

 autocunoașterea;

 încrederea în sine și intimitatea cu sine;

 a trăi în prezent, adică „aici și acum”;

îndepărtarea barierelor fizice (mirosuri neplăcute, atmosferă neprielnică, eliminarea sau diminuarea complexelor corporale etc.);

 îndepărtarea barierelor psihice (în special temerile);

 crearea cadrului pentru dezvoltarea și manifestarea senzualității.”

Capitolul II. Importanta familiei in satisfactia de viata

2.1. Definirea conceptului de satisfacție

Conform Dictionarului Explicativ satisfactia este definita ca “sentimetul de multumire, de placere. 1. Sentiment de mulțumire provocat de împlinirea unei dorințe. 2. Fapt care produce mulțumire; motiv care satisface. 3. Act prin care se face dreptate sau se obține un drept.”

Satisfacția este definită in Dictionarul de Sociologie (1993) ca „starea subiectivă rezultată din împlinirea necesităților, lipsa de tensiuni, de anxietate; se fundează pe apreciere pozitivă a modului de desfășurare a vieții în general sau a unei stări particulare a acesteia”

Petru Ilut descrie principalele mecansime ale cunoasterii de sine dintr-o perceptie sociala, care influenteaza satisfactia fata de viata:

“1.Socializarea, experientele de viata din copilarie, felul in care am fost tratati de ceilalti semnificativi (parinti, invatatori, profesori etc), fiind cruciale in formarea identitatii de sine si in raspunsul la intrebarea “cine suntem?”.

2.Constatarile si aprecierile celorlalti reprezinta o sursa cu totul semnificativa in a ne cunoaste pe noi insine si, incepand din copilarie, trecand prin faza pubertattii, are o valenta proeminenta.

3.Sursa permanenta, desi mai diferita, de a vedea cine suntem noi o reprezinta comparatia sociala, prin care ne evaluam capacitatile si performantele comparandu-le cu ceea ce au realizat altii, cu modurile lor de comportment.”

2.2. Indicatori privind satisfactiei

“Cercetătorul olandez Ruut Veenhoven plasa indicatorii privind satisfacția, alături de cei ce măsoară fericirea sau mulțumirea, în centrul abordărilor privind cunoașterea calității subiective a vieții indivizilor (Veenhoven, 1989). În perspectiva oferită de Veenhoven, satisfacția față de viață („overall happines”) privește evaluarea globală pe care individul o face propriei vieți prin realizarea unei analize la nivel cognitiv a acesteia. Indicatorii privind fericirea („indicators of hedonic level of affect”) sunt expresia evaluării la nivel afectiv a vieții individului (Veenhoven, op. cit., 1989). Distincția dintre aceste două categorii de indicatori se face, conform explicației oferite de autor, pe baza nivelului la care se realizează evaluarea vieții (afectiv sau cognitiv).(…) Indicatorii privind fericirea sunt rezultatul implicării emoționale a individului în actul evaluator, descriind astfel o imagine puternic ancorată în subiectivitatea fiecărei persoane. Cea de-a doua categorie de indicatori privind bunăstarea subiectivă, în viziunea lui Veenhoven, se referă la mulțumirea individului cu propria viață („contentment”). Indicatorii privind mulțumirea se caracterizează printr-o pregnantă latură comparativ-evaluativă asupra vieții umane, prin prisma faptului că mulțumirea asumată de subiecți rezultă din gradul în care aceștia consideră că și-au îndeplinit propriile obiective (Veenhoven, op. cit, 1984) . Veenhoven (1989) consideră satisfacția față de viață ca reprezentând măsura în care indivizii își evaluează „viața ca întreg”, subliniind astfel caracterul general al acestui indicator. Măsurarea satisfacției se realizează și prin utilizarea unei palete largi de indicatori privind aspectele concrete ale vieții (satisfacția față de serviciu, satisfacția față de viața de familie, satisfacția față de nivelul material, satisfacția față de petrecerea timpului liber etc.)”

2.3. Relațiile de familie

“Dinamica aprecierilor relațiilor din familie este relativ constânt în timp. Pornind de la un nivel ridicat (87% apreciau în 1991 relațiile din familie drept bune și foarte bune), a înregistrat în 1999 o ușoara deteriorare a aprecierilor, pentru ca ulterior evaluările să se redreseze, revenind la un nivel similar celui inițial.

Este de remarcat că în 1990 o treime apreciau relațiile din familie drept „foarte bune”, pentru că în prezent numai aproximativ un sfert se mai consideră la fel. Dacă la evaluările negative nu se remarcă nicio variație semnificativă (sub 3% apreciind relațiile de familie drept „proaste” și „foarte proaste” în fiecare an), la aprecierile pozitive se conturează o tendință de deplasare de la „foarte bune” la „bune”.

Grafic 1.Aprecierea relațiilor din familie (Mărginean, I. și Precupețu,I., 2010, p 37)

Aprecierea relațiilor de familie este diferită de la o categorie socio-demografică la alta. Starea civilă, educația, vârsta, venitul sau numărul de persoane din gospodărie reprezintă factori de diferențiere. Conform ( Grafic 1) cei mai satisfacuți de relațiile din familie sunt cei care nu au fost căsătoriți niciodată și cei căsătoriți. Este de remarcat, totuși, ca familia la care se raporteaz evalurile poate fi diferită: cei necăsătoriți se raportează la cea de origine, cei căsătoriți la cea proprie, precum toate categoriile se pot raporta și la familia lărgită, în general. Cu cât nivelul de educație este mai ridicat, cu atât relațiile din familie sunt apreciate mai pozitiv. Dacă numai o cincime dintre cei fără școala sau cu educația primară neterminată apreciază relațiile din familie drept „foarte bune”, ponderea este dublă în cazul celor cu studii superioare (44%).

Vârsta are un efect negativ asupra aprecierilor relațiilor din familie, cele mai bune evaluări înregistrându-se la cei tineri și cele mai negative la cei vârstnici. Dacă peste 40% dintre tinerii de 18-24 de ani evaluează relațiile din familie drept foarte bune, mai puțin de jumtate (18%) dintre cei de peste 65 de ani sunt de aceeași părere.

Venitul are o influență pozitivă asupra evaluării relațiilor familiale: cu cât este mai ridicat, cu atât aprecierile sunt mai bune. Numărul de membri în familie pare, de asemenea, sa influențeze pozitiv evaluările: cu cât gospodria este mai numeroasă, cu atât relațiile de familie sunt mai apreciate.

2.4. Satisfactia fata de viata

Satisfacția față de viață este evaluarea subiectiv pe care o persoană o face propriei vieți, indicând cât de bună este viața în general pentru cel care evaluează. Ea exprimă o stare de lung durată, ce este rezultatul experimentării condițiilor ce compun viața unei persoane (resurse materiale, educație, loc de muncă, sănătate, viață de familie, condițiile de locuire, viața social etc) dar și al valorilor, dorințelor și aspirațiilor sale.

În anul 2010, conform (Grafic 2.) 35% dintre persoanele investigate au declarat că sunt mulțumite sau foarte mulțumite față de viață pe care o duc, 30% s-au declarat nemulțumite sau foarte nemulțumite, iar 35% s-au situat pe o poziție neutră.

Satisfacția față de viață în 2010 a înregistrat o scădere ușoar, comparativ cu 2006, însă se păstrează la cote superioare minimului înregistrat în 1999. Aceast evoluție s-a produs prin creșterea ușoar a ponderii persoanelor ce se declar nemulțumite cu viața pe care o duc, precum și a persoanelor ce-și evaluează în mod neutru viața.

Grafic 2. Satisfacție față de viață- Institutul de Cercetare a Calitații Vieții

http://www.iccv.ro/node/150

2.4.1. Satisfacția făță de viața de familie

Satisfacția făță de viața de familie, preponderent pozitivă în toată perioada investigată, înregistrează, în special după 1999, un trend ascendent. Dacă în 1990 numai două treimi erau mulțumiți și foarte mulțumiți de viața de familie și aproximativ un sfert se plasau pe o poziție neutră, în 1999 aprecierile neutre se înjumatațesc și aproape 80% fac aprecieri pozitive. Trendul ascendent de după 1999 s-a datorat, așadar, în principal transformării evaluărilor neutre în evaluări pozitive. În 2006 se înregistreaz nivelul de satisfacție cel mai ridicat, trendul ușor descendent din 2010 datorându-se unei ușoare creșteri a aprecierilor neutre, cele negative ramânând constante.

Garfic 3. Satisfacția față de viața de familie (Mărginean, I. si Precupețu, I., 2010, p 38)

Satisfacția făță de viața de familie urmează (Grafic 3.) același model cu cel identificat pentru aprecierea relațiilor din familie. Există diferențe semnificative statistic în funcție de toate caracteristicile socio-demografice considerate în analiză.

2.4.2. Satisfactia fata de viata de familie in functie de varsta

Grafic 4. Satisfactia fata de viata de familie in functie de varsta (Mărginean, I., Precupețu, I., 2010, p 38)

Pe vârste, conform ( Grafic 4.) cea mai ridicată satisfacție o au categoriile mai tinere. Numărul de persoane în gospodărie, ca și numărul de copii aflați în întreținere sunt, de asemenea, criterii de diferențiere: sunt mai satisfăcuți de viața de familie cei din gospodării numeroase și cei cu mai multi copii. Venitul influențează pozitiv nivelul de satisfacție: cu cât acesta este mai ridicat, cu atât și satisfacția făță de viața de familie este mai crescută.

2.4.3. Starea de spirit a populației

Starea de spirit cuprinde universul afectiv al sentimentelor, emoțiilor și speranțelor pe care oamenii le încearc dar și universul cognitiv al evaluărilor pe care oamenii le fac propriei vieți. Sentimente și evaluări pozitive cum sunt mulțumirea, fericirea, optimismul sau dimpotrivă, negative, incluzând opusul acestora, pot domina spațiul vieții personale.”

Capitolul III. Designul cercetarii

3.1. Scopul studului este de a identifica posibilele corelatii intre nivelul de autonomie resimtit in familia de origine si nivelul de satisfactie fata e viata.

3.2. Obiective:

a) identificarea unor instrumente psihologice valide, prin care sa evaluăm gradul de autonomie din familia de origine

b) identificarea unor instrumente psihologice valide, prin care sa evaluăm gradul de satisfacția față de viață;

c) indentificarea corelatiilor dintre nivelul de autonomie resimtit in familia de origine si gradul de satisfactie fata de viata.

3.3. Ipoteza

Cu cat nivelul de autonomie din familia de origine este mai mare cu atat gradul de satisfactie fata de viata este mai mare.

Cu cat nivelul de intimitate din familia este mai mare cu atat gradul de satisfactie de viata este mai mare.

Cu cat nivelul auto-perceptiv de sanatate din familia de origine este mai mare cu atat gradul de satisfactie de viata este mai mare.

3.4. Variabile

Variabila indepedentă :

autonomia din familia de origine;

intimitatea ;

nivelul auto-perceptiv de sanatate din familia de origine ;

Variabila depedentă: satisfacția față de viață;

3.5. Metoda de cercetare

“Modalitate specifica de descriere cantitativa, constand in redarea intensitatii de manifestare a diferitelor proprietati calitative ale fenomenelor si proceselor psihologice . Presupune ordonarea proprietatilor pe un continuum, alcatuind o scala de intensitati. (…) Fiecarui element al scalei ii corespunde o valoare sau un simbol. Clase de scale Simple (un singur indicator) Compuse (set de indicatori) ce se refera la aceeasi proprietate (dimensiune) a fenomenului studiat.”

3.6. Instrumentul de cercetare

Scala-Nivelului auto-perceput de sanatate din familia de origine a unei persoane

Autori: Alan J Hovestadt, William T. Anderson, Fred P. Piercy, Samuel W. Cochran și Marshall Fine.

Scop: Măsurarea nivelului auto-perceput de sănătate din familia de origine a unei persoane.

Descriere: Familia de origine este un instrument cu 40 de itemi, desemnat să măsoare percepția persoanei asupra „sănătății” familiei ei de origine. Scala se centrează pe autonomie și intimitate ca două concepte cheie în viața unei familii sănătoase. În acest model familia sănătoasă dezvoltă autonomie prin accentul pus pe:

claritatea expresiei (CE; itemi pozitivi 24 și 34, itemi negativi 9 și 16)

responsabilitate (R; itemi pozitivi 11 și 38, itemi negativi 5 și 18)

respect pentru alții (Ra; itemi pozitivi 15 și 19, itemi negativi 4 și 28)

deschidere către alții (DA; itemi pozitivi 6 și 14, itemi negativi 23 și 37)

acceptarea separării și pierderii (A itemi pozitivi 10 și 36, itemi negativi 20 și 25).

O familie sănătoasă este văzută ca dezvoltând intimitate prin:

încurajarea expresiei diferitelor sentimente (Es; itemi pozitivi 1 și 12, itemi negativi 32 și 39)

crearea unei atmosfere calde în casă de dispoziție și ton (Dt; itemi pozitivi 29 și 40, itemi negativi 2 și 22)

rezolvarea conflictelor fără provocarea stresului suplimentar (Rc; itemi pozitivi 27 și 31, itemi negativi 7 și 13)

promovarea senzitivității sau empatiei (E; itemi pozitivi 21 și 35, itemi negativi 17 și 30)

dezvoltarea încrederii în oameni ca fiind în esență buni (Î; itemi pozitivi 3 și 8, itemi negativi 26 și 33).

Această scală este utilă în special în terapia de familie atunci când se discută chestiuni legate de familia de origine.

Norme: Scala a fost studiată inițial pe 278 de studenți de colegiu din Texas, dintre care 39 de negri și 239 albi. Nu s-au prezentat alte date demografice. Mediile generale nu disting semnificativ între negrii (147) și albi (144,1). Mediile (și deviațiile standard) pentru fiecare construct în ordinea prezentată mai sus au fost: CE – 3,52 (1,12), R – 3,43 (1,15), Ra – 3,50 (1,18), DA – 3,41 (1,15), A – 3,44 (1,25), Es – 3,57 (1,26), Dt – 4,06 (1,11), Rc – 3,42 (1,21), E – 3,51 (1,11), Î – 3,78 (1,12).

Scorare: Pentru fiecare item, cel mai sănătos răspuns (menționat mai sus ca itemi pozitivi) primește un scor de „5”, în timp ce cel mai puțin sănătos (itemii negativi) primește un scor de „ 1”. Scorurile totale – suma itemilor variază de la 40 la 200, iar scorurile înalte indică percepții ale unei sănătăți familiale mai bune.

Fidelitate: Scala are o consistență internă medie spre bună, cu un alpha general de 0,75 și un item alpha standardizat de 0,97. stabilitatea este bună spre excelentă cu o corelație test – retest la două săptămâni care a avariat pentru dimensiunea autonomie de la 39 la 88 cu o mediană de 0,77 și pentru dimensiunea intimitate de la 0,46 la 0,87, cu o mediană de 0,73.

Validitate: Scala are o validitate discriminativă bună, discriminând semnificativ între mariajele cu bărbați alcoolici și bărbați non alcoolici și între percepții ale mariajului actual și raționalitatea partenerilor din mariaj. De asemenea scala a corelat semnificativ cu percepția asupra sănătății familiilor actuale ale respondenților.

Referințele primare: Hovestadt, A.J., Anderson, W.T., Piercy, F.A., Cochran, S.W. și Fine M. (1985). O scală a familiei de origine, Jurnalul de căsătorie și Terapia de Familie, 11 no. 3, 287 – 297. instrument reprodus cu permisiunea Asociației Americane a Căsătoriei și terapia de familie.

Disponibilitate: Articolul din jurnal.

Scala-Satisfacția față de viață

Autori: Ed Diener, Robert A. Emmons, Randy J. Larsen, Sharon Griffin

Scop: Evaluarea sentimentului subiectiv față de viață

Descriere: Scala cuprinde 5 itemi ce se constituie ca un corp de cercetare asupra sentimentului subiectiv de bine, și se referă la aspecte cognitiv-judecative ale satisfacției generale față de viață. Astfel, în contrast cu măsurătorile care aplică unele standarde externe, această scală relevă propria judecată a individului asupra calității vieții sale. Acest instrument este foarte scurt și unidimensioanl. Pentru că satisfacția față de iață este deseori o componentă a stării mentale de bine, instrumentul poate fi util în clinică pentru o arie largă de clienți, de la adolescenți care traversează criza identității la adulții ce trec prin criza de la mijlocul vieții.

Norme: Acest instrument a fost dezvoltat pe un eșantion de 176 de studenți de la Universitatea din Illinois. Media a fost de 23,5 cu o abatere standard de 6,43. Cercetătorii raportează și o medie de 25,8 pentru un eșantion de 53 de cetățeni mai în vârstă dintr-un alt oraș; media de vârstă a acestui eșantion a fost de 75 de ani iar 32 de persoane din 53 au fost femei.

Scorare: fiecare item este scorat de la 1 la 7 în termeni de „dezacord foarte puternic” la „acord foarte puternic”. Scorurile itemilor sunt adunați într-un scor total care variază de la 5 la 35, unde scorurile înalte reflectă o satisfacție mare față de viață.

Fidelitate: Itemii scalei au fost selectați dintr-un grup de 48 prin analiză factorială. Consistența internă a instrumentului este foarte bună, coeficientul alpha fiind 0,87. scala pare să aibă o excelentă fidelitate test-retest, cu o corelație de 0,82 pentru o perioadă de două luni, sugerănd că este foarte stabilă.

Validitate: SSV a fost testată pentru validitatea concurentă pe două eșantioane de studenți de colegiu. Scorurile au corelat cu nouă măsurători ale stării subiective de bine pentru ambele grupuri. Scala nu a corelat cu măsurarea intensității afectului. SSV a corelat de asemenea cu stima de sine, o listă de verificare a simptomelor clinice, nevrotism și emoționalitate. Scorurile la această scală a corelat și cu evaluări independente ale satisfacției față de viață la persoanele de vârsta a treia.

Referințe primare: Diener, E., Emmons, R.A., Larsen, R.J., și Griffin, S. (1985). Scala satisfacției față de viață, Jurnalul de evaluare a personalității, 49,71-75. Instrument reprodus cu acordul lui Ed. Digner.

Disponibilitate: Dr. Ed Digner, Asociația profesorilor, Departamentul de Psihologie, Universitatea din Illinois, 603, E. Daniel, Champaign, IL 61820

3.7. Lotul de subiecți

Participantii la acest studiu au fost 60 de studenti în anul III ai Universitătii Hyperion din Bucuresti- Facultatea de Psihologie. Intervalul de vârstă al acestora este de 21-55 de ani ( media de vârstă fiind 27 de ani). Participantii au fost atât de gen masculin( in numar de 15 ) cât și gen feminin (in numar de 45). Subiecții au fost informați cu privire la desfăsurarea studiului corelațional. De asemenea, participanților li s-a menționat că datele vor fi confidențiale și în ce scop vor fi utilizate.

Capitolul IV. Rezultatele cercetarii

Operationalizarea raspunsurilor la cele doua chestionare pentru fiecare subiect .

Tabel.1. Tabel descriptiv- valorile de raspuns ale subiectilor la cele doua chestionare

4.1. Analiza psihologica a raspunsurilor primului chestiona

Tabel 2. Statistica descriptiva-Scala autonomie fata de familia de origine

In tabelul 2 este prezentata statistica descriptiva a scalei de autonomie: media este egala cu 70.37, mediana este egala cu 70.50, modul este egal cu 70; cea mai mica valoare fiind 33, iar cea mai mare fiind 99.

Tabel 3. Frecventa valorilor -Scala de autonomie fata de familia de origine

In tabelul 3 sunt prezentate frecventele de valori a celor 60 de subiecti pe scala de autonomie.

Tabel 4. Statistica descriptive- Scala de intimitate din familia de origine

In tabelul 4 este prezentata statistica descriptiva a scalei de intimitate: media este egala cu 75.12, mediana este egala cu 77.00, modul este egal cu 81; cea mai mica valoare fiind 42, iar cea mai mare fiind 100.

Tabel 5. Frecventa valorilor- Scala de intimitate din familia de origine

In tabelul 5 sunt prezentate frecventele de valori a celor 60 de subiecti pe scala de intimitate.

Tabel 6. Satistica descriptiva –Scala nivel auto perceput de sanatate din familia de origine

In tabelul 6 este prezentata statistica descriptiva a scalei de nivel auto-perceput de sanatate din familia de origine: media este egala cu 145.02, mediana este egala cu 150.50, modul este egal cu 122; cea mai mica valoare fiind 75, iar cea mai mare fiind 192.

Tabel 7. Frecventa valorilor- Scala nivel auto perceput de sanatate din familia de origine

In tabelul 7 sunt prezentate frecventele de valori a celor 60 de subiecti pe scala de nivel auto-perceptiv de sanatate din familia de origine.

4.2. Analiza psihologica a raspunsurilor celui de-al doilea chestionar

Tabel 8. Statistica chestionar 2-satisfactie fata de viata

In tabelul 8 este prezentata statistica descriptiva a scalei de satisfactie fata de viata: media este egala cu 27.30, mediana este egala cu 28.00, modul este egal cu 122; cea mai mica valoare fiind 18, iar cea mai mare fiind 34.

Tabel 9. Frecventa chestionar 2- Scala satisfactie fata de viata

In tabelul 9 sunt prezentate frecventele de valori a celor 60 de subiecti pe scala de satisfactie fata de viata.

4.3. Analiza psihologica a corelatiei celor doua chestionare

Tabel 10. Statistica descriptive celor doua scale (Scala de autonomie si Scala de satisfactie fata de viata)

In tabelul 10 ne sunt prezentate mediile celor doua variabile, respectiv media scale de autonomie este egala cu 70.37 si media scale satisfactia fata de viata este egala cu 27.30. De asemenea, deviatia standard pentru scala de autonomie este egala cu 13.330 si 4.035 pentru scala satisfactiei fata de viata.

Tabel 11. Corelatia intre cele doua scale (Scala de autonomie si Scala de satisfactie fata de viata)

In tabelul de mai sus coeficientul de corelatie r este egal cu 0,416, iar p (sig.(2-tailed) este egal cu 0.001<0.05 cele doua variabile avand o legatura semnificativa, cu o incredere de 99%. Confrom regulilor empirice ale lui Colton (1974) coeficient de corelație de la 0,25 la 0,50 indică un grad de asociere acceptabila.

Avand datele statistice si confirmand ca exista o corelatiei intre nivelul de autonomie din familia de origine si gradul de satisfactie fata de viata putem realiza si o interpetarea psihologica, in ceea ce priveste influenta familiei de origine in satisfactia fata de viata.

In cadrul familiei și în funcție de relația cu părinții, persoana își dezvoltă anumite abilități: de comunicare, de conștientizare și gestionare a emoțiilor, de interacțiune cu alte persoane, toate aceste abilități contribuind la dezvoltarea inteligenței emoționale, atât de importantă in satisfactia individului. Astfel, cu cât relațiile cu părinții sunt unele armonioase, contribuind la dezvoltarea unui tip de atașament autonom, cu atât crește probabilitatea ca individul respectiv să își dezvolte abilitățile enumerate mai sus, respectiv sa fie satisfacut de viata proprie.

Grafic 5. Relatia dintre nivelul de autonomie din familia de origine si gradul satisfactia fata de viata

Corelatie directa si pozitiva cele două variabile corelate variază în același sens,când una crește, și cealaltă crește.

Tabel 12. Satistica descriptive a celor doua scale ( Scala satisfactia fata de viata si scala scala de intimitate din familia de origine)

In tabelul 12 ne sunt prezentate mediile celor doua variabile, respectiv media scale de intimitate este egala cu 75.12 si media scale satisfactia fata de viata este egala cu 27.30. De asemenea, deviatia standard pentru scala de autonomie este egala cu 13.178 si 4.035 pentru scala satisfactiei fata de viata.

Tabel 13. Corelatia dintre cele doua scale (Scala satisfactia fata de viata si scala scala de intimitate din familia de origine)

In tabelul de mai sus coeficientul de corelatie r este egal cu 0,402, iar p (sig.(2-tailed) este egal cu 0.001<0.05 cele doua variabile avand o legatura semnificativa cu o incredere de 99%. Confrom regulilor empirice ale lui Colton (1974) coeficient de corelație de la 0,25 la 0,50 indică un grad de asociere acceptabila.

Grafic 6. Relatia dintre nivelul intimitate si gradul de satisfactie fata de viata

Corelatie directa si pozitiva cele două variabile corelate variază în același sens,când una crește, și cealaltă crește.

Tabel 15. Satistica descriptiva a celor doua scale ( Scala de nivel auto-perceput de sanatate din familia de origine si scala de satisfactie fata de viata)

In tabelul 12 ne sunt prezentate mediile celor doua variabile, respectiv media scalei de nivel auto-perceptiv de sanatate din familia de origine este egala cu 142.02 si media scale satisfactia fata de viata este egala cu 27.30. De asemenea, deviatia standard pentru scala de autonomie este egala cu 25.363 si 4.035 pentru scala satisfactiei fata de viata.

Tabel 16. Corelatia dintre cele doua scale ( Scala de nivel auto-perceput de sanatate din familia de origine si gradul de satisfactie fata de viata)

In tabelul de mai sunt coeficientul de corelatie r este egala cu 0,452, iar p (sig.(2-tailed) este egal cu 0.001<0.05, cele doua variabile avand o legatura semnificativa cu o incredere de 99%. Confrom regulilor empirice ale lui Colton (1974) coeficient de corelație de la 0,25 la 0,50 indică un grad de asociere acceptabila.

Grafic 7. Relatia dintre nivelul auto-perceput de sanatate si gradul de satisfactia fata de viata

Corelatie directa si pozitiva cele două variabile corelate variază în același sens,când una crește, și cealaltă crește.

Urmarind rezultalele ultimului recesamand din 2010 pe populatia Roamaniei satisfactia fata de viata de familie este de 82% in favoarea dispozitiilor pozitive, adica cea mai mare parte din populatie sustin ca sunt multumiti si foarte multumiti.

Facand o trimitere la studiul, rezultatele statistice au aratat nivelul auto-perceput de sanatatea din familia de origine coreleaza cu satisfactia fata de viata. Putem spune ca o prima influenta asupra satisfactie fata de viata o are familia, insa nu putem spune ca este singura.

Asadar, datele pe care le-am obtinut, in urma efecturaii corelatiei dintre nivelul de autonomie din familia de origine si gradul de satisfactie fata de viata au confirmat ipotezele generale de la care am pornit.

Limite si dificulati ale cercetarii

In mod evident, cercetarea a avut un grad ridicat de complexitate in virtutea obiectivelor si rezultatelor estimate propuse, presupunand un imens volum de informatii. In acest sens estimam o serie de dificultati si limite ale cercetarii.

Prima dintre dificultatile pe care le-am intampinat in cadrul acestui cercetari a fost lipsa de informatii in literatura de specialitate despre studierea autonomiei din familia de origine.

Cea de-a doua dificultate pe care am intalnit-o in cadrul elaborarii cercetarii a fost gradul sporit de complexitate in ceea ce privesc procedurile de raspuns la itemi, cat si calcularea acestora.

Lotul de cercetare se rezuma exclusiv la subiectii din Facultatea de Psihologie Anul III, fapt care conduce, cel putin initial, la o limitare a conluziilor cercetarii.

Concluzii

Cercetarea a fost realizata cu scopul verificarii existentei unei relatii dintre nivelul de autonomie din familia de origine si gradul de satisfactie fata de viata. Cercetarea a inceput prin aplicarea a doua scale .Acestea au fost aplicate pe 60 de studenti ai Facultatii de Psihologie Anul III. Rezultatele ne-au aratat ca exista o corelatie intre nivelul de autonomie din familia de origine si gradul de satisfactie fata de viata.

In reumat, datele obtinute au confirmat cele trei ipoteze la care am pornit . Nivelul de autonomie din familia de origine a corelat cu gradul de satisfactie fata de viata semnificativ

În rezumat, datele obținute au confirmat prima ipoteză generală de la care am pornit

și parțial pe cea de-a doua. Adolescenții instituționalizați au obținut o medie semnificativ

mai mare a notelor la autoaprecierea imaginii de sine, comparativ cu cei neinstituționalizați,

ceea ce semnifică o discrepanță mai accentuată între percepțiile cu privire la propriul Eu

actual și expectanțele legate de devenirea Eului (Eul ideal).

În schimb, diferența între media notelor la stima de sine globală, obținută de lotul

adolescenților instituționalizați și media notelor, obținută de lotul adolescenților

neinstituționalizați a fost nesemnificativă statistic. Cu toate acestea, adolescenții

instituționalizați au obținut, în comparație cu adolescenții neinstituționalizați, medii

semnificativ mai scăzute la dimensiunile stimei de sine legate de sinele emoțional, sinele

social, respectiv de sinele proiectiv.

Cercetarea noastră a evidențiat o discrepanță între Eul actual, perceput de

adolescenții instituționalizați și Eul ideal – ceea ce ar dori aceștia să ajungă. Această

discrepanță este expresia unor dificultăți, pe care adolescenții instituționalizați le întâmpină

în cunoașterea de sine.

De aceea, considerăm că un program pentru cunoașterea de sine și îmbunătățirea

imaginii de sine îi poate ajuta pe adolescenții instituționalizați să se accepte cu resursele pe

care le dețin, să integreze problema familială în propria lor istorie de viață, să dobândească

respectul de sine, necesar unei normale integrări psihice și dezvoltări din punct de vedere

social și profesional.

Bibliografie

Bagarozzi, D., Enhancing Intimacy in Marriage. A Clinician’s Guide, Brunner-Routlege, 2001;

Cattell, R., Personality. New York, Mac Graw-Hill, 1950 ;

Coulon ,E., Quelques aspects du rejet parental et de ses effets sur le developpement de la personnalite de l’enfant. Mémoire de licence en Sciences psychologiques, non publie. Univeriste libre de Bruxelles, 1956 ;

Ilut, P., Sinele si cunoasterea lui . Teme actuale de psihosociologie, ed. Polirom , Iasi, 2001;

Leleu, G., Cum să fim fericiți în cuplu. Intimitate, senzualitate, sexualitate., ed. Trei, București, 2004;

Linton, R., Fundamentul Cultural al Personalitatii, ed. Stiintifica, Bucuresti, 1968;

Mărginean, I., Precupețu, I., Calitatea vieții în România în 2010, ed. Expert, București, 2010;

MINUCHIN, S., Families and Family Therapy, Cambridge, MA., Harvard University Press, 1974;

Nichols, M., Schwartz, R., The essentials of family therapy, ed. Person, 2005;

Osterrieth, P., Traducere Urma,C., Copilul si Familia, ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973;

Popescu Neveanu, P., Dicționar de psihologie., ed. Albatros, București, 1978;

Rahier, A., L’ attitude parentale dite de suprotection: reactions des enfants aux tests projectifs. Mémoire de licence en Sciences psychologiques, non publie, Universite libre de Bruxelles, 1953 ;

Soitu, L., Vrajmas, E., Paun, E., Consiliere Familiala, ed Institutul European, Iasi, 2001 ;

Vlăsceanu, L., Zamfir, C., Dicționar de sociologie, ed. Babel, București, 1993;

Voinea, M., Psihosociologia Familiei, ed. Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1996;

Wattier, E. De l’ interruption systematique du jeu de l’ enfant comme facteur perturbant le developpement de la personnalite. Mémoire de licence en Orientation et selection professionnelees, non publie, Universite de Liege, 1955 ;

http://www.revistacalitateavietii.ro/2008/CV-1-2-2008/04.pdf

http://dexonline.ro/definitie/satisfac%C8%9Bie

http://www.studentie.ro/cursuri/metodologie/curs-metodologie-masurare-si-scalare_i47_c1118_56177.html

ANEXE

Chestionar –Satisfactie fata de viata

Nume:

Prenume:

Varsta:

Aveți mai jos cinci afirmații cu care puteți fi sau nu de acord. Folosind scala de mai jos, indicați acordul dumneavoastră cu fiecare item, prin plasarea numărului potrivit pe linia care precede acel item. Vă rugăm fiți deschiși și onești în răspunsul dumneavoastră.

În foarte mare măsură nu sunt de acord.

Nu sunt de acord.

Nu sunt de acord în mică măsură.

Nici de acord nici în dezacord.

Sunt puțin de acord.

Sunt de acord.

Sunt foarte de acord.

În multe feluri viața mea e aproape de idealul meu

Condițiile mele de viață sunt excelente.

Sunt mulțumit (ă) de viața mea.

Până acum am obținut lucruri importante pe care vreau în viață.

Dacă mi-aș putea trăi din nou viața, n-aș schimba mai nimic.

Chestionar- Autonomia fata de viata de familie

Nume:

Prenume:

Varsta:

Familia de origine este familia cu care ai petrecut majoritatea sau toți anii copilăriei tale. Această scală este destinată să te ajute să îți reamintești modul în care funcționa familia ta de origine.

Fiecare familie este unică și are propriile sale moduri de a face lucrurile. Astfel nu există alegeri corecte sau greșite în această scală. Ceea ce este important este ca tu să răspunzi cât de onest poți.

Atunci când citești următoarele afirmații, aplică-le la familia ta de origine așa cum îți amintești tu. Folosind următoarea scală, încercuiește numărul pozitiv. Te rog răspunde la fiecare afirmație.

5 (FA) – sunt foarte de acord că asta descrie familia mea de origine

4 (A) – sunt de acord că asta descrie familia mea de origine

3 (N) – neutru

2 (D) – nu sunt de acord că asta ar descrie familia mea de origine

1 (DP) – nu sunt deloc de acord că asta descrie familia mea de origine

definiția dată de Dicționarul Random House al limbii engleze. Acesta

definește intimitatea ca „relație personală apropiată, familară și de regulă afectuoasă sau de

dragoste cu o altă persoană care presupune o cunoaștere detaliată sau o înțelegere profundă a

celeilalte persoane, precum și o exprimare activă a gândurilor și sentimentelor ce oferă o bază

pentru familiaritate”.

Nevoia de intimitate poate fi

conceptualizată, din punctul de vedere al dezvoltării, ca o manifestare mai matură, mai

diferențiată și mai avansată a nevoii biologice universale de apropiere, de contact cu o altă ființă

umană. De aceea, această nevoie de intimitate va varia în intensitate de la o persoană la alta,

astfel încât, în fiecare cuplu, partenerii vor avea nevoi de intimitate diferite atât per global, cât și

pe fiecare componentă a intimității în part

Stima de sine are la baza o suma de credinte si/sau sentimente pe care le avem fata de persoana noastra sau fata de propriile noastre perceptii. Modul in care ne definim ne influenteaza motivatiile, atitudinile, comportamentele si ne afecteaza adaptarea emotionala.

In esenta, stima de sine reprezinta modul in care ne iubim pe noi insine si ne autoacceptam. O stima de sine scazuta creeaza in oameni o prapastie de deprivatiuni atat de profunda, incat acestia nu mai sunt capabili sa-i iubeasca pe altii, nu mai au capacitatea de a-si asuma responsabilitatea propriilor actiuni si isi petrec viata incercand sa umple golul pe care il simt cu comportamente distructive ce le dau, pe moment, senzatia puterii si un scurt, dar superficial sentiment al valorii.

Tiparele stimei de sine apar foarte devreme, inca din copilarie; atunci cind copilul incearca, greseste, incearca din nou, greseste din nou iar in cele din urma reuseste, el isi dezvolta idei despre sine si despre propriile sale capacitati. In acelasi timp isi creeaza o conceptie despre sine bazata pe interactiunile cu ceilalti oameni. In acest context, parintii au rolul esential de a ajuta copilul sa-si dezvolte o auto-perceptie realista si sanatoasa.

In general, daca mediul actioneaza stabil, organizat si asigura satisfacerea trebuintelor legitime ale copilului, conduita acestuia are sanse sa fie corecta; daca insa copilaria se desfasoara in cadrul unui mediu necorespunzator, incarcat de privatiuni si ostilitati, de dispret si tiranie, lipsit de afectiune, copilul poate intra in asa zisul "conflict de adaptare", ce se traduce printr-o atitudine protestatara in fata oricarei rezistente, opozitii sau interdictii.