Studiul Concentratiei de Ozon In Functie de Radiatia Solara

Cuprins

Abstract

Capitolul 1: NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Capitolul 2: DESPRE OZON

2.1. Tipuri de poluanți

2.2: Ozonul troposferic

2.3: Ozonul stratosferic

2.4: Cadrul legislativ

Capitolul 3: EXPERIMENTE. DISPOZITIVE EXPERIMENTALE

3.1: Determinarea OZONULUI

3.2: Aparatura instrumentală

Capitolul 4: REZULTATE OBȚINUTE

4.1: Zona cercetată

4.2: Concentrații ozonului atmosferic

Capitolul 5: CONCLUZII

LISTĂ DE SIMBOLURI

BIBLIOGRAFIE

Abstract

În lucrarea de față prezint studiul concentrației de ozon în funcție de radiația solară. Am redat rezultatele obținute ca urmare a cercetărilor efectuate asupra concentrației de ozon, corelate cu radiația solară atât în Pitești cât și în Călinești unde an facut o comparație între cele două. Cercetările au fost efectuate în intervalul (1 ianuarie 2014 – 31 Decembrie 2014), în arealul municipiului Pitești și implicit Călinești.

Lucrarea se constituie într-o analiză detaliată, atât cantitativă cât si calitativă, structurată în patru capitole si opt subcapitole.

Capitolul I cuprinde noțiunile introductive evidențiind poluarea atmosferică ce afectează calitatea vieții, majoritatea poluanților atmosferici fiind generați în mare parte de către om.

Capitolul II prezintă concentrația de ozon și cadrul legislativ care reglementează prezența lui în mediul înconjurător.

Capitolul III , cu o dezvoltare mai amplă, prezintă determinarea ozonului și a radiației solare și aparatura necesară folosită.

Capitolul IV analizează concentrațiile ozonului atmosferic în Pitești și Călinești. Se evidențiază impactul care îl au asupra mediului înconjurător.

În final, sunt prezentate concluziile generale și bibliografia, cu lucrări de referință pentru spațiul analizat.

INTRODUCERE

Aerul este esențial pentru viața noastră. Calitatea aerului a preocupat și preocupă continuu, începând de la fiecare cetățean, cu factorii de decizie din guvernul fiecărei țări de pe glob și până la forurile internaționale alese pentru a supraveghea conservarea sistemului de mediu al planetei noastre; aceasta pentru că o atmosferă curată asigură un mediu sănătos dezvoltarii a tot ce este viu începând de la oameni până la plante.

Poluanții sunt transportați cel mai rapid în mediul înconjurator prin aerul atmosferic, iar efectele acestora fiind resimtite atât în mod direct, cât si indirect de către ființele umane și de alte componente ale mediului, fapt pentru care a prevenirea poluarea atmosferei a devenit o problemă de interes general, cu largi conotații în plan național și la nivel internațional.

Unele dintre activitățile umane care cunosc o intensificare din ce în ce mai mare și o extindere a arealului geografic pe care se manifestă, precum și conditiile naturale de loc si de clima se constituie în cauze ale poluării aerului.

Emisiile de oxizi de carbon, oxizi de azot, dioxid de sulf, și pulberi care provin de la centralele termice, precum și de la mijloacele de transport au o contribuție însemnată la degradarea calității aerului.

În România va fi din ce în ce mai cald, vom avea veri secetoase cu schimbări bruște de temperatură, cu ploi torențiale urmate apoi de inundații iar până în anul 2030 este de așteptat o încălzire medie anuală între 0,5 și 1,5 oC.

Stă la îndemâna fiecaruia dintre noi să încerce să lupte pentru diminuarea emisilor și a efectelor globale pe care le provoacă. Pentru aceasta ar trebui reduse cantități individuale de combustibili fosili prin utilizarea automobilelor mai puțin poluante, prin micșorarea consumului individual de energie deoarece este esențial ca omenirea să ia aceste probleme în serios.

"Omul și-a pierdut capacitatea de a prevedea și de a anticipa. Va sfarși prin a distruge planeta". ( Albert Schweitzer )

Cap.2. Ozonul

2.1.Tipuri de poluanți

Se vorbește despre poluarea atmosferică atunci când “una sau mai multe substanțe sau amestecuri de substanțe poluante sunt prezente în atmosferă în cantități sau pe o perioadă care pot fi periculoase pentru om, animale sau plante și contribuie la punerea în pericol sau vătămarea activității sau bunăstării persoanelor” (definiție OMS / WHO). [27]

Substanțele poluante care se găsesc în atmosferă sunt substanțe gazoase, lichide sau solide. Gazele sunt substanțe care în condițiile normale de temperatură și presiune sunt în stare gazoasă, lichefiindu-se la temperatură joasă (condensare), ca de exemplu: CO2, SO2, ozonul (O3). Vaporii sunt gaze care se condensează în condiții normale, de exemplu: vaporii de apă, substanțe organice volatile. Presiunea de vapori a unei substanțe reprezintă presiunea la care un lichid sau un sistem lichid se află în echilibru cu vaporii formați din respectivul lichid ca urmare a tranziției de fază. [34]

Ca și poluanți ai aerului se regăsesc :

Dioxidul de sulf – are ca și sursele de emisie :

– Sursele naturale: erupțiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentația bacteriană în zonele mlăștinoase, oxidarea gazului cu conținut de sulf rezultat din descompunerea biomasei.

– Sursele antropice care se datorează activităților umane: sistemele de încălzire a populației care nu utilizează gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale, industria celulozei și hârtiei iar în mică măsură emisiile provenite de la motoarele diesel.[33]

Ca și efecte asupra sănătății umane: În funcție de concentrație și perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sănătății umane.

Figura 2.1. Surse de poluare cu SO2, pe sectoare de activitate [7]

Oxizii de azot – Efectul global duce la o producere limită de NO, un echivalent estimat de 10% prezent în fluxuri, iar alte cantități de NO devin NO2 ajung în atmosferă datorită ciclului fotochimic ca o consecință directă a interacțiunii dintre lumina solară și NO.[3]

În figura de mai jos putem urmări etapele unui ciclu fotochimic :

Figura 2.2. Ciclul fotochimic al oxizilor de azot

În figura de mai jos vom vedea principalele surse de poluare cu oxizi de azot în atmosferă :

Figura 2.3. Surse de poluare cu oxizi de azot , pe sectoare de activitate [8]

Monoxidul de carbon – sursele de emisie ale monoxidului de carbon CO sunt:

– Surse naturale : arderea pădurilor, emisiile vulcanice și descărcările electrice.

– Surse antropice: se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili. Alte surse antropice: producerea otelului și a fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier , aerian și feroviar.[3]

Monoxidul de carbon se poate înmagazina la un nivel periculos, în special în perioada de calm atmosferic din timpul iernii și primăverii acesta fiind mult mai stabil din punct de vedere chimic la temperaturi scăzute, când arderea combustibililor fosili atinge un maxim. Monoxidul de carbon produs din surse naturale este foarte repede împrăștiat pe o suprafață întinsă, fară să mai pună în pericol sănătatea umană.

Efecte asupra sănătății populației : În concentrații mari este un gaz destul de toxic fiind letal la concentrații de aproximativ 100 mg/m3 prin reducerea capacitații de transport a oxigenului în sânge, cu consecințe asupra sistemului respirator și a sistemului cardiovascular.

Poluanții aerului exercită o serie de efecte negative atât asupra materialelor,cât și asupra vegetației, animalelor și oamenilor, producând daune care actual sunt bine cunoscute.

Vegetația este mai sensibilă decât animalele la mai mulți contaminanți ai aerului și de aceea au fost dezvoltate metodele ce folosesc reacția plantelor pentru a măsura și identifica contaminanții. Efectele poluării aerului asupra vegetației pot produce: moartea, reducerea producției și degradarea culorilor. Printre poluanții care pot afecta plantele se enumeră dioxidul sulfurat, fluorura de hidrogen și etilenul. [2]

Efectele poluanților asupra oamenilor reprezintă o problemă importantă, deoarece poluarea aerului poate avea efecte semnificative asupra sănătății și în special asupra copiilor, bătrânilor sau oamenilor bolnavi.

Figura 2.4. Reacțiile fotochimice din atmosferă care duc la formarea ozonulu.

( http://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/Poluantii-atmosferici12499.php )[29]

Poluarea fotochimică este un efect indirect, care numește un întreg de poluanți formați la baza atmosferei la aproximativ 7÷10 km altitudine, care pornește de la reacțiile chimice între diverși compuși, calificați drept precursori cum ar fi COV, azotați, monoxid de carbon, datorită efectului radiațiilor solare cu lungime de undă scurtă. [42]

Poluarea fotochimică grăbește degradarea materialelor, în special plasticul și contribuie la scăderea vizibilității atmosferice, prin particulele fine pe care le provoacă.

Ca și principal poluant fotochimic este ozonul, gaz a cărui producere este însoțită de alte specii cu proprietăți acide și oxidante cum ar fi aldehidele, nitrați organici, acidul citric, peroxid de hidrogen, etc., numiți precursori ai ozonului.

În schimb, ozonul stratosferic alcătuiește o protecție generală admisă pentru oameni, prin formarea unui strat protector împotriva razelor ultraviolete. Însă, formarea ozonului în troposferă reprezintă un adevărat pericol asupra oamenilor. Ozonul intrat în aparatul pulmonar poate afecta căile respiratorii datorată proprietății sale oxidante. [42]

Aceste efecte pot fi accentuate de prezența altor poluanți, cum ar fi oxidul de sulf și oxidul de azot. Ozonul poate perturba activitatea de fotosinteză a plantelor și are urmări climatice, deoarece este un gaz ce determină efectul de seră: o moleculă de ozon este de circa 2000 de ori mai absorbantă față de radiațiile infraroșii în comparație cu o moleculă de dioxid de carbon. S-a calculat că la dublarea concentrației de ozon din troposferă temperatura atmosferică poate crește cu aproximativ un grad Celsius. [7]

Figura 2.5. Stratul de ozon ( www.comune.ro ) [35]

Poluanții atmosferici pot fi emisi în atmosferă (poluanti primari) sau formați în atmosferă (poluanți secundari). Poluanții sunt gazoși sau particule solide și lichide. Poluanții primari sunt aceia care sunt emiși direct în aer. Cei mai importanți sunt: bioxidul de sulf, monoxidul de carbon, monoxidul de azot, hidrocarburile, compuși organici volatili, particulele în suspensie care reprezintă de fapt aerosolul atmosferic. Autovehiculele emit cea mai mare parte a acestor poluanți alături de sursele naturale și cele industriale.( Bewrkowicz R, 1985; Bewrkowicz R, 1984) [3]

În condiții adecvate poluanții primari pot intra în reacții chimice în atmosferă și pot produce noi substanțe, poluanții secundari.

Unele reacții au nevoie de energie solară pentru a avea loc și acestea sunt cunoscute ca reacții fotochimice. Probabil cel mai cunoscut poluant secundar este ozonul un produs rezultat din reacțiile fotochimice în aerul poluat.

Poluanții gazoși

Poluanții gazoși sunt cei prezenți în atmosferă sub forma de gaze sau vapori, capabili să treacă prin filtre, cu condiția ca acestea să nu absoarbă sau să reacționeze chimic cu mediul de filtrare. Poluanții gazoși ai aerului pot fi ușor preluați de sistemul respirator uman iar, dacă sunt solubili în apă, se pot depune pe tractul respirator superior (Carter W,1990; Diter Kley 1994).[5]

Ozonul troposferic reprezintă o problemă atât regională cât și globală pentru calitatea aerului și deci a sănătății umane. În și în jurul zonelor urbane se află cantități ridicate de ozon troposferic. Ozonul și o parte dintre precursorii săi sunt transportati pe distanțe mari în atmosferă și sunt considerați, prin urmare, o problemă transfrontalieră.( Rusu-Zagar G, Zagar L, 2011).[20]

Formarea fotochimică a ozonului troposferic, a concentrațiilor crescute de metan și monoxid de carbon poate duce de asemenea la un nivel mai ridicat de ozon la scară globală. (Patil S.D., 2009; Cooper S.M., 2000; Sandorini S, 1994). [26]

Ozonul (O3) este o forma alotropica a oxigenului, avand molecula formata din trei atomi; este un oxidant puternic, are miros caracteristic, culoare albastruie si este foarte toxic (Volker Grewe, 2007; Zheng Xiangdong, 1996). Se formeaza in atmosfera in mod natural in urma descarcarilor electrice si sub actiunea razelor solare, iar pe cale artificiala rezulta din reactiile unor substante nocive, provenite de la surse de poluare terestre.Ozonul format in troposfera constituie poluantul principal al atmosferei in tarile si orasele puternic industrializate (Kuang Jung Hsu, 2007; Twan Van Noije, 2005). [28]

Autovehiculele sunt responsabile de producerea substanțelor care determină formarea ozonului troposferic. Acestea sunt: oxizii de azot (in principal dioxidul de azot) si compușii organici volatili. Raportul optim de formare a ozonului este pentru concentrația de hidrocarburi / concentrația de oxizi de azot egal cu 5/1 (Seinfeld, 1992). [23]

Figura 2.6. Ciclul azonului ( www.comune.ro ) [35]

Reacția de formare a ozonului troposferic (Domenico Palli , 2009 ) [7]

NO2 + hν→ NO + O

O + O2 → O3

Reacția de distrugere a ozonului troposferic și re-generarea dioxidului de azot este:

O3 + NO → NO2 + O2

În orașele mari, cu circulație intensă, în timpul orelor de vârf se înregistrează concentrații ridicate ale ozonului. Odată cu formarea ozonului se produce pe cale fotochimică și smogul, care are aspectul unei cețe dense.

Ozonul cauzează afecțiuni ale sistemului respirator (dificultăți respiratorii, reducerea funcțiilor plămânilor, astm), iritarea ochilor, congestii nazale, reducerea rezistentei la infectii, degradarea prematura a plamanilor, etc. (Readings C.J., 1976). [22]

În troposfera cresterea concentratie de ozon are urmari nefaste asupra sănătății umane (stări de disconfort, iritarea mucoasei ochilor și a aparatului respirator, afectarea funcției respiratorii, cefalee), asupra stării fiziologice normale a vegetației, asupra fiabilității materialelor (cauciucul natural și artificial sunt distruse rapid, coloranții organici se degradează, etc.) (Aris Robert, 1993) [1]. Este de remarcat faptul ca ozonul are, asupra vegetației, efect sinergic cu oxizii de azot și cu dioxidul de sulf, astfel încât, chiar la nivele reduse ale acestor trei poluanți, apar situații de stres chimic. Ozonul este, de asemenea, incriminat pentru participarea indirectă la formarea ploilor acide (Visan S, 2000; Zagar Laurentiu, 2010). [26]

Ozonul troposferic provine în proporție de circa 20 % din stratosferă, iar în proporție de circa 80 % ca urmare a activităților antropice. Studiile efectuate în țările occidentale remarcă o creștere a concentrației ozonului troposferic cu 1-2% pe an ( Carlsaw D.C., 2005; Cuvelier C, 2007).[5]

Procese troposferice de generare și distrugere a ozonului

Interesul științific față de ozonul troposferic liber a crescut constant în ultimii ani. A devenit evident că:

• ozonul influențează semnificativ forcingul radiativ al sistemului troposferă-sol;

• fotodisocierea O3 definește eficiența de oxidare a aerului troposferei și, ca rezultat, ozonul modifică indirect concentrația și timpii de viață ale altor gaze, în special a monoxidului de carbon, metanului și hidrocarburilor non-metan.

Evaluările concentrației ozonului s-au focalizat pe două straturi ale atmosferei:

• stratul limită planetar, unde nivelele crescânde ale ozonului constituie un pericol pentru sănătate și mediul înconjurător;

• stratosfera, unde scăderea ozonului duce la creșterea radiației UV care pătrunde în troposferă, influențând negativ organismele vii și, posibil, chiar chimia troposferei.

Chimia troposferei curate a arătat că oxidarea CO, CH4, sau a hidrocarburilor organice conduce la o producție netă de oxigen impar, dacă este prezentă o cantitate suficientă de NOx (NOx > 30 ppt). În troposfera poluată, spre deosebire de troposfera curată, nu este necesar ca rata de formare a ozonului să fie proporțională cu concentrația NOx, dar este o funcție complexă dependentă de raportul și concentrațiile hidrocarburilor, NOx și de compoziția chimică a hidrocarburilor.

Cercetările s-au concentrat pe elucidarea proceselor pentru formarea oxidantului/ozonului în zonele urbane. Focalizarea interesului asupra zonelor urbane se datorează, în principal, densității ridicate a emisiilor precursorilor ozonului (hidrocarburi și NOx), ceea ce conduce la concentrații foarte ridicate ale ozonului în condiții meteorologice de vară. În multe cazuri, concentrațiile de ozon în zonele urbane depășesc standardele de calitate ale aerului stabilite pentru protejarea stării de sănătate publică.

Transformările chimice care se produc în atmosfera poluată, sub influența luminii solare, includ interacția multor specii chimice. Prin aceste transformări chimice se produce conversia rapidă a NO în NO2, printr-o secvență de reacții ce implică aceleași specii de radicali liberi care se contribuții la cunoașterea stării și tendinței de variație a ozonului total în românia întâlnesc în cazul troposferei curate și un număr mare de radicali organici derivați din speciile complexe de hidrocarburi regăsiți în troposfera poluată

2.2: Ozonul troposferic

Având în vedere faptul că aproximativ 9% din cantitate de ozon total se regasește în troposferă, este importantă cunoașterea distribuției acestuia (în timp și spatiu) pentru marile oglomerări urbane.

Ozonul troposferic, de la nivelul solului, este un gaz toxic și un important poluant din marile orașe. Principalii precursori ai ozonului troposferic provin din activități industriale și trafic rutier. Din punct de vedere chimic, ozonul troposferic este un gaz greu (are densitatea de 1.66 ori mai mare decât aerul) și se menține aproape de sol. Concentrația de ozon troposferic este variabilă în timp și spațiu, știut fiind că precursorii sunt transportați la distanțe mari de sursele de generare. Cele mai multe surse antropogenice de ozon sunt cele situate în regiunile urbane unde emisiile de monoxid de azot (NO) și hidrocarburi sunt ridicate în primele ore ale dimineții, din cauza traficului auto ridicat. Aceste emisii vor distruge oxidanții existenți, fie că aceștia sunt de origine naturală, fie că sunt rămași din ziua precedentă.

Aceasta este urmată de creșterea concentrației de dioxid de azot (NO2). Creșterea va fi lentă la început, deoarece la acest nivel al concentrației de NO2 reacția NO cu oxigenul molecular este extrem de lentă. Oxidarea monoxidului de azot devine rapidă odată ce s-a format o cantitate suficient de mare de ozon.

Reacțiile fotochimice vor atinge maximul în jurul orei prânzului, ducând la o concentrație maximă de ozon. Concentrațiile scad pe măsură ce scade intensitatea radiației solare, ducând la o variație diurnă a ozonului.

Adesea, ozonul produs în timpul zilei este ținut captiv la o înălțime față de sol, care este determinată de o inversiune termică datorată radiației nocturne. Dacă apare un amestec pe verticală, acest ozon poate fi adus spre nivelul solului. În general, aceasta se întâmplă datorită încălzirii produse de Soare în primele ore ale dimineții, atunci când se dezvoltă celule convective dar, ocazional și din alte cauze, se poate întâmpla pe timpul nopții, ducând la concentrații ridicate de ozon la o înălțime oarecare deasupra solului.

Nu toate concentrațiile ridicate de ozon urban sunt rezultatul proceselor fotochimice locale. Pentru estimarea componentei naturale (nu antropogenice) de ozon în zonele urbane, se fac măsurători în zonele rurale din care se estimează concentrațiile de ozon natural.

Structura și caracteristicile se subliniază importanța studiului fenomenelor din acest strat al troposferei joase atât pentru ceea ce se întâmpla cu aspectele de vreme dar și cu procesele fizico-chimice în care sunt implicați poluanții atmosferici.

Stratul Limită Planetar (PBL în abrevierea din limba engleză), este partea inferioară a troposferei care are un rol foarte important în viața noastră de toate zilele pentru că în această parte este aerul pe care il respiram. În acelasi timp, el are un rol important pentru sistemul Atmosferă-Pamânt deoarece acționează ca “interfața” pentru cuplajul dintre atmosferă și suprafața Pământului iar adâncimea PBL-ului controlează transferul de impuls, căldură sau vapori de apă. Stratul limită planetar (PBL) conține cea mai mare parte din aerosolul și vaporii de apă din atmosferă și astfel are o influență majoră asupra fluxurilor radiative (Readings, 1976). În plus, oamenii își petrec tot timpul în această parte a troposferei, simțind modificările în aspectele de vreme prin temperatură, presiune, vânt, poluarea este majoră tot în acest strat ca și ceața sau furtunile puternice. Se poate spune, de asemenea, ca și din punct de vedere economic este important acest strat atmosferic limită date fiind transporturile de orice fel dar si toate culturile agricole.

Stratul limită planetar are o grosime de 1–3 km în care are loc un schimb activ de căldură, de vapori de apă și de impuls între pământ și atmosferă. În acest strat se formează fronturile atmosferice bine conturate și au loc toate fenomenele asociate acestora. În cadrul acestui strat se separă stratul atmosferic adiacent (suprafața subdiacentă), partea inferioară a stratului limită planetar, cu o grosime de 50–100 m. În acest strat gradientul vertical de temperatură și de umiditate precum și viteza vântului sunt deosebit de ridicate.

Ca urmare, aerul în acest strat este turbulent și turbulența realizează în mod rapid schimbul de energie sub formă de căldură, umezeală, impuls între atmosferă și suprafață. Cele mai importante schimburi sunt cel de umezeală prin evaporarea de la suprafață și cel de impuls datorită frecării (Fleagle, 1963; AndreeaeM.O.,1995).

Cunoasterea caracteristicilor acestui strat este important : a) pentru o corectă parametrizare a proceselor fizice care au loc în această parte a troposferei; b) la validarea parametrizărilor în modele de circulație generală și a celor de calitatea aerului; c) la îmbunătățirea modelării cuplajului dintre atmosferă și suprafața pământului.

Caracteristicile stratului limită sunt determinate în special de doi parametri meteorologici importanți: vântul și temperatura. Trebuie adaugata umezeala și ținut cont de adâncimea stratului limită sau înalțimea de amestec cum i se mai spune. Adâncimea stratului limită planetar variază foarte mult în timp și spațiu (Stull, 1988) și la nivel global.

Comportarea adâncimii stratului limită planetar nu este încă cunoscută, deoarece nu poate fi observată prin instrumentele operaționale de măsurare la distanță, însă cunoașterea înălțimii de amestec este foarte importantă pentru validarea parametrizărilor proceselor din stratul limită în modelele de circulație generală. (Murry L, Salby,1996).

2.3: Ozonul stratosferic

Ozonul a fost descoperit pentru prima dată în 1839 de către Christian Friedrich Schönbein, un cunoscut și reputat om de știință german.

Ozonul este un gaz cu molecula relativ instabilă formată din trei atomi de oxigen dispuși în vârfurile unui triunghi isoscel cu unghiul la vârf de 116,5o. El se formează în stratosferă prin reacția dintre o moleculă de oxigen și un atom de oxigen, rezultat în urma ruperii moleculei de oxigen de către radiația solară din domeniul ultraviolet în doi atomi de oxigen.

În atmosfera înaltă (stratosferă), prezența sa este indispensabilă pentru existența vieții pe Pământ, deoarece el joacă rolul de ecran pentru radiațiile ultraviolete B (UV-B), extrem de nocive pentru orice formă de viață. Cele mai periculoase radiații solare sunt cele din spectrul UV, și anume: UV-A, UV-B, și UV-C.

Se impune, o importanță deosebită a ozonului stratosferic pentru existența vieții pe Pământ și trebuie să înțelegem urmările impactului radiației solare asupra sistemului de viață de pe planeta noastră.

Figura 2.3.1.Schema principalelor procese care afectează ozonul stratosferic

Creșterile cantităților de dioxid de carbon, metan, oxizi de azot afectează direct, atât temperaturile troposferice, dar și pe cele stratosferice, prin variații ale ratelor de încălzire și răcire, ce conduc la încălzirea troposferei și la răcirea globală a stratosferei. Aceste gaze au concentrații relativ uniforme în troposferă, dar nu și în stratosferă, exceptând CO2. Variațiile de temperatură ce se datorează gazelor cu efect de seră, influențează ozonul prin variația vitezei reacțiilor chimice, ce are ca rezultat creșterea sau scăderea ozonului, în funcție de circumstanțe. Spre exemplu, în stratosfera medie și superioară, temperatura mai scăzută conduce la o distrugere mai lentă a ozonului, iar în stratosfera joasă în cazul temperaturilor scăzute din iernile reci este posibilă formarea norilor stratosferici polari (PSCs) ce conduce la distrugerea ozonului prin reacțiile chimice heterogene. În contrast, în iernile calde, creșterea ozonului (datorată proceselor fotochimice) poate domina scăderea datorată chimiei heterogene. Aerosolii proveniți din erupțiile vulcanice și din alte emisii de sulf afectează temperaturile stratosferice, prin creșterea absorbției, atât a radiației solare directe, cât și a radiației termice infraroșii și, implicit ozonul, prin chimia heterogenă. Cantitatea de ozon stratosferic este afectată de procesele de transport ( exemplu: schimburile verticale dintre troposferă și stratosferă).

Dependența ozonului de temperatura stratosferei reprezintă o componentă extrem de importantă în cercetările privind evoluția pe termen lung a ozonului atmosferic.

2.4. Cadrul legislativ

Un poluant al aerului este definit ca o substanță (naturală sau antropică) prezentă în aer și care poate cauza daune oamenilor sau mediului (EPA, 2008). Poluanții atmosferici, proveniți din diferite surse, sunt transportați de vânt dintr-o zonă în alta, peste unele forme de relief, către vegetație. În atmosferă au loc transformări ale poluanților în forme chimice sau fizice. Aceste transformări influențează rata de eliminare din atmosferă, prin precipitații (depunere umedă) și prin depunerea directă a gazelor și a aerosolilor pe suprafața terestră sau marină (depunere uscată). [8]

Legislația Uniunii Europene privind calitatea aerului face distincție clară între cele două domenii de concentrații: în aerul ambiental (imisii) și la sursă (emisii).

Evaluarea calității aerului, bazată pe metode și criterii comune cu cele ale Uniunii Europene, în vederea menținerii calității aerului înconjurător acolo unde aceasta este bună și îmbunătățirii în alte cazuri, are la bază Directiva Cadru nr. 96/62/CE privind evaluarea și managementul calității aerului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 296 din 21 noiembrie 1996. Aceasta a fost urmată de cele patru directive fiice: Directiva 1999/30/CE privind valorile limită pentru dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie și plumb în aerul atmosferic, Directiva 2000/69/CE privind valorile limită pentru benzen și monoxidul de carbon din aerul înconjurător, Directiva 2002/3/CE privind ozonul din aerul înconjurător și Directiva 2004/107/EC privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel și hidrocarburi policiclice aromatice în aerul înconjurător.

Directiva 96/62/CE a Consiliului privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător și directivele fiice stabilesc ținte în ceea ce privește calitatea aerului, cu scopul de a evita sau reduce efectele dăunătoare ale poluanților atmosferici asupra sănătății umane și a mediului. Transpunerea acestor Directive Europene s-a realizat în România prin adoptarea următoarelor acte legislative:

– OUG 243/2000 privind protecția atmosferei / Legea 655/2001;

– HG 586/2004 privind înființarea și organizarea Sistemului Integrat de Evaluare și Gestionare a Calității Aerului (SNEGICA);

– HG 543/2004 privind elaborarea și punerea în aplicare a planurilor și programelor de gestionare a calității aerului;

– Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 35/2007 privind aprobarea metodologiei de elaborare și punere în aplicare a planurilor și programelor de gestionare a calității aerului;

– HG 731/2004 privind Strategia Naționale pentru Protecția Atmosferei;

– HG 738/2004 privind Planul Național de Acțiune pentru Protecția Atmosferei;

– Ordinul Ministrului Apelor și Protecției Mediului nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerărilor și clasificarea aglomerărilor și zonelor pentru evaluarea calității aerului;

– Legea 104/2011 privind Calitatea aerului înconjurător :

Tabelul 1. Scopul și obiectivele Legii 104/2011 pentru O3

Scopul și obiectivele Legii 104/2011 privind Calitatea aerului înconjurător sunt:

– stabilirea valorilor limită și a valorilor de prag pentru concentrațiile de dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM10 și PM2.5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren în aerul ambiental, în scopul evitării, prevenirii sau reducerii efectelor nocive asupra sănătății umane și asupra mediului ca întreg;

– evaluarea concentrațiilor de poluanților de mai sus în aerul ambiental pe baza unor metode și criterii comune;

– obținerea informației corecte cu privire la concentrațiile acestor poluanți în aerul ambiental și asigurarea acesteia ca fiind disponibilă publicului;

– menținerea calității aerului ambiental acolo unde aceasta este bună și îmbunătățirea acesteia acolo unde este cazul, cu privire la aceeași poluanți.

3.1: Determinarea OZONULUI

1.Caracteristici generale

Gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros înecăcios. Se concentrează în stratosferă și asigură protecția împotriva radiației UV dăunătoare vieții. Ozonul prezent la nivelul solului se comportă ca o componentă a"smogului fotochimic". Se formează prin intermediul unei reacții care implică în particular oxizi de azot și compuși organici volatili.

Efecte asupra sănătății

Concentrația de ozon la nivelul solului provoacă iritarea tractului respirator și iritarea ochilor. Concentrații mari de ozon pot provoca reducerea funcției respiratorii.

Efecte asupra mediului

Este responsabil de daune produse vegetației prin atrofierea unor specii de arbori din zonele urbane.

2. Metode de măsurare

Metoda de referință pentru măsurarea ozonului este cea prevazută în standardul SR EN 14625 Calitatea aerului înconjurator. Metoda standardizată pentru măsurarea concentrației de ozon prin fotometrie în ultraviolet.

3. Norme

Tabelul 3.1. Scopul și obiectivele Legii 104/2011 pentru O3 [9]

În conformitate cu prevederile Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, responsabilitatea monitorizării calității aerului înconjurător în România revine asupra autorităților pentru protecția mediului.

Poluanții monitorizați, metodele lor de măsurare, valorile limită ale acestora, pragurile de alertă și de informare și criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislația națională privind protecția atmosferei și sunt în conformitate cu cerințele prevăzute de reglementările europene.

În prezent Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului efectuează măsurători continue de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), particule în suspensie (PM10 și PM2.5), benzen (C6H6), plumb (Pb). Calitatea aerului în fiecare stație este reprezentată prin indici de calitate sugestivi, care se stabilesc pe baza valorilor concentrațiilor principalilor poluanți atmosferici măsurați.

În România sunt amplasate 142 stații de monitorizare continuă a calității aerului, dotate cu echipamente automate pentru măsurarea concentrațiilor principalilor poluanți atmosferici. Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului cuprinde 41 de centre locale, care colectează și transmit panourilor de informare a publicului datele furnizate de stații, iar după confirmarea primară le transmit spre certificare Laboratorului Național de Referință pentru Calitatea Aerului din cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.[13]

Rețeaua de monitorizare a calității aerului în aglomerarea Pitești este alcătuită din 6 stații automate de monitorizare a calității aerului, care permit, prin aparatura cu care au fost dotate, monitorizarea on-line a următorilor poluanți: NOx, SO2, CO, compuși organici volatili, pulberi în suspensie PM10, O3. Stațiile de monitorizare a calității aerului din județul Argeș se află pe următoarele amplasamente:

Tabel 3.2. Amplasamentele stațiilor de monitorizare [19]

Figura 3.1. Amplasarea stațiilor de monitorizare a calității aerului din județul Argeș

Metodele de măsurare a calității aerului ambiental se împart de obicei în : metode discontinue care sunt în general metode manuale, prelevarea pe amplasament și analiza în laborator reprezentând două etape separate și metode continue care implică de obicei o aparatură automată aflată pe un amplasament fix, pentru a realiza atât prelevarea cât și analiza.

Dispozitivele metrologice de măsurare continuă a calității aerului ambiental sunt disponibile pentru următoarele substanțe poluante: dioxidul de sulf, oxizii de azot, monoxidul de carbon, ozonul.

Măsurarea absorbției UV

Măsurarea absorbției UV este utilizată pentru măsurătorile continue ale ozonului din aerul ambiental. Măsurătoarea constă din absorbția luminii ultraviolete de către ozon, având o lungime de unda maxima de 254 nm.

Aerul prelevat este trecut printr-o celula de măsurare, amplasată între sursa de radiație UV și receptorul radiației (de ex. fotomultiplicator).

Figura.3.4. Schemă fotomultiplicator ( http://colectietuburi.ro )

Aerul este trecut într-o celulă cu ajutorul unei valve magnetice care alternează între fluxul direct și fluxul care trece printr-un convertor catalitic, care reduce cantitativ ozonul în oxigen. Intensitatea radiației, măsurate în aerul fără conținut de ozon și scăzută din intensitatea măsurata în aerul cu conținut de ozon.

3.2. Aparatura instrumentală

Metoda de referință pentru măsurarea ozonului este cea prevăzută în standardul SR EN 14625 – Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru măsurarea concentrației de ozon prin fotometrie în ultraviolet.

Figura 3.2 Sonda ce aspiră aerul

Analizorul O3 exploatează caracteristică de absorbție puternică a ozonului în spectrul ultraviolet de aproximativ 250 nm pentru a măsura cu acuratețe concentrațiile mai mici de 0.5 ppb.[27]

Legea Beer / Lambert ilustrează relația dintre măsurători și concentrația ozonului cum se vede in relația :

unde : [ O3 ]OUT = O3 concentrația , ppm

l = lungimea traseului optic , cm

T = temperatura esantionului , ˚K

P = presiunea esantionului , torr

L = lungimea de corectie pentru O3 pierderi.

Microprocesorul și elementele electronice ale analizatorului controlează, măsoară și corectează toate variabilele externe majore, pentru a asigura stabilitatea și acuratețea operării.

Analizorul conține senzori de temperatură și presiune care sunt folosiți pentru a corecta coeficientul în funcție de condițiile predominante. Utilizarea filtrului îmbunătățește metoda de măsurare prin stabilirea constantei de timp variabilă,depinzând de viteza de schimbare a valorii măsurate.

Dacă raportul semnalului se schimbă foarte des instrumentul poate să răspundă rapid. Atunci când semnalul este constant este utilizat un timp de integrare mare pentru a reduce zgomotul. Sistemul analizează continuu semnalul și folosește filtrul de timp adecvat.[2]

Instrumentul constă în modul microprocesor / alimentare și un modul de senzor.

Modulul microprocesor / alimentare conține sursa de alimentare, regulatorii de voltaj și microprocesorul sistemului. Modul de senzor conține toate componentele necesare măsurări gazelor poluante.

Figura 3.3. Schema elementelor componente ale analizatorului automat O3

Figura 3.4. Analizor automat O3

Capitolul 4. REZULTATE OBȚINUTE

4.1: Zona cercetată

În scopul evaluării studiului concentrației de ozon a fost cercetată zona urbană a Municipiului Pitești, mai exact zona străzii Victoriei. Evoluția concentrațiilor de poluanți gazoși în această zonă este urmărită în mod continuu cu ajutorul stației automate de monitorizare a calității aerului, aparținând Agenției pentru Protecția Mediului Argeș.

Figura 4.1. Localizarea geografică a zonei cercetate (http://maps.google.com ) [36]

Stația automată de monitorizare a calității aerului este de tip urban și evaluează influența "așezărilor urbane" asupra calității aerului. Raza ariei de reprezentativitate este de 1-5 km, iar poluanții monitorizați sunt dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), compuși organici volatili (COV) și pulberi în suspensie (PM10 si PM2,5) și parametrii meteo (direcția și viteza vântului, presiune, temperatură, radiația solară, umiditate relativă, precipitații). Coordonatele geografice ale zonei cercetate sunt E: 24º 52’ 14,132’’; N: 44º 51’ 30,965’’, altitudinea: 278,47 m.

Zona studiată este de tip rezidențial și comercial, caracterizată de lipsă traficului auto, principalele surse de emisie aflate în apropierea stației fiind centralele termice de apartament din blocurile din zonă.

Figura 4.2. Stația automată de monitorizare a calității aerului Pitești

2. Zona martor a fost aleasă în Satul Radu Negru, Comuna Călinești, unde evoluția concentrațiilor de poluanți gazoși este urmărită în mod continuu cu ajutorul stației automate de monitorizare a calității aerului aparținând Agenției pentru Protecția Mediului Argeș.

Figura 4.3. Stația automată de monitorizare a calității aerului situată în Radu Negru, Comuna Călinești

Satul Radu Negru este situat la aproximativ 20 Km Est de Pitești, departe de orice influență a activităților industriale. Zona este caracterizată de un trafic auto extrem de redus și de activități casnice, agricole și zootehnice.

Circulația aerului și, implicit, dispersia poluanților nu este împiedicată de existența clădirilor din zona, nu mai înalte de 3-5 m.

Rețeaua stradală se reduce la un singur drum public asfaltat. În zonă există suprafețe de pământ extinse cultivate, necultivate sau cu livezi.

Figura 4.4. Stația automată de monitorizare a calității aerului Pitești

Figura 4.5. Stația automată de monitorizare a calității aerului Pitești

4.2: Concentrații ozonului atmosferic

Cu aparatura instrumentală și metodele descrise în capitolele anterioare au fost efectuate determinări ale poluantului atmosferic în zona selectată, în perioada 01 ianuarie 2014 – 27 decembrie 2014. Scopul acestor determinări a fost acela de a evalua concentrației de ozon în funcție de radiația solară.

Grafic 4.1. Evoluția concentrațiilor de ozon în Pitești în anul 2014

În perioada 01 ianuarie 2014 – 27 decembrie 2014 au fost efectuate determinări ale concentrațiilor de ozon , în zona urbană a Municipiului Pitești mai exact zona străzii Victoriei, dar și în zona Satul Radu Negru, Comuna Călinești,. Evoluția valorile obținute este reprezentată în graficele de mai jos:

Din analiza datelor obținute se observă că în sezonul cald s-au înregistrat concentrații mai mari de ozon. Valorile înregistrate în toată perioada monitorizată nu au depășit valorare limită de 90 µg/m3, conform Legii 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Grafic 4.2. Evoluția concentrațiilor de ozon în Călinești în anul 2014

Concentratiile de ozon cresc proporțional cu radiația solară. Primăvara și toamna valorile sunt mai mari din cauza creșterii radiației solare si a inversiunii termice din atmosferă. Acestea sunt principalele cauze.

1.Valori anuale

Grafic 4.3. Evoluția concentrațiilor de ozon anuale în Pitești și Călinești în anul 2014

În anul 2014 au fost efectuate determinări ale concentrațiilor de ozon atmosferic în număr de 8761 în Pitești mai exact zona străzii Victoriei și respectiv 8761 în Călinești.

Valoarea maximă determinată în Pitești strada Victoriei a fost de 86.9 µg/m3, iar în Călinești a fost de 159.6 µg/m3. În zona rurală valoarea a fost mai mare deoarece, în perioada de iarnă, locuitorii din zona folosesc combustibil solid pentru încălzirea casnică, arderea lemnului fiind principala sursă de emisie a ozonului.

Valoarea minimă pentru zona Pitești deste de -0.30 µg/m3 iar pentru zona Călinești este de 1.54 µg/m3 .

Valoarea medie anuală a tuturor înregistrărilor în Pitești a fost de 28.53 µg/m3 ceea ce arată ca nu sa depășit limita anuală iar valoarea medie anuală pentru zona Călinești este de 60.38 µg/m3 .

2. Valorile medii la 8 ore

Grafic 4.3. Evoluția concentrațiilor de ozon la 8 ore în Pitești și Călinești în anul 2014

În anul 2014 au fost efectuate determinări ale concentrațiilor de ozon atmosferic în număr de 8761 în Pitești mai exact zona străzii Victoriei și respectiv 8761 în Călinești.

Valoarea maximă determinată în Pitești strada Victoriei a fost de 77.90 µg/m3, în Călinești a fost înregistrată valoarea de 142.76 µg/m3 iar după cum se observă valoarea este mult cu mult mai mare depășind valoarea maximă admisă de 120.0 µg/m3 .

Valorile minime pentru zona Pitești au înregistrat o valoare de 5.42 µg/m3 iar în zona Călinești valoarea minimă atinsă este de 6.58 µg/m3 .

3. Maxime medii la 8 ore

Grafic 4.4. Evoluția concentrațiilor medii de ozon la 8 ore în Pitești și Călinești în anul 2014

Analizând relația dintre concentrațiile de de ozon din zonele menționate, determinate în perioada 01.01.2014-27.12.2014 , se constată că valoarea limită este de 120 µg/m3 iar aceasta este depășită în Călinești iar aceasta atinge valoarea de 141 µg/m3 în luna Aprilie în timp ce în Pitești volorile se află în standardele permise cea mai ridicată valoarea fiind în luna August de 80 µg/m3 .

Variația solară a concentrației de ozon la cele două stații automate de monitorizare a calității aerului pe anul 2014 a scos în evidență , înregistrarea unor concentrații de ozon mai ridicate primăvara și vara datorită radiației solare intense.

Grafic 4.5. Evoluția concentrațiilor medii de ozon în funcție de radiația solară în anul 2014

 Din datele obținute și monitorizate permanent pe parcursul întregului an, am constatat că valorile diurne ridicate ale ozonului în orele după-amiezii, ca urmare a activităților solare și temperatura din mediu este responsabilă pentru aceste valori ridicate din timpul verii.

Stațiile de monitorizare au prezentat cicluri diurne pronunțate,în special vara și primavera

Variațiile zilnice ale ozonului troposferic pe anul 2014 arată existența unor valori mai ridicate ale ozonului troposferic la stația din sat Radu-Negru, com Călinești, deoarece stația este situată în câmp deschis, unde traficul auto nu poluează zona, dar radiația solară este foarte ridicată și de aceea conduce la valori crescânde ale concentrațiilor.

Stația de monitorizare din strada Victoriei este înconjurată de clădiri înalte. Radiația solară este mai scăzută în această zonă și de accea am obținut valori mai mici ale concentratiilor de ozon. În această zona radiația solară nu influențează concentrația de ozon.

În tebelul de mai jos sunt valorile minime și valorile maxime înregistrate în perioada monitorizărilor în Pitești.

Tabel 4.1 valorile minime și valorile maxime înregistrate în Pitești

Datele din table sunt reprezentate grafic unde putem obserba o maximă de 86.95 µg/m3 în luna August iar o minimă de – 0.31 µg/m3 în luna Septembrie. Concentrația de ozon este mai ridicată primăvara și implicit toamna, iar temperaturile cele mai scăzute se găsesc în perioada de vară toamnă.

Grafic 4.6. Evoluția concentrațiilor de ozon pe 12 luni în Pitești

În tebelul de mai jos sunt valorile minime și valorile maxime înregistrate în perioada monitorizărilor în zona Satul Radu Negru, Comuna Călinești.

Tabel 4.2. valorile minime și valorile maxime înregistrate în Cășinești

Datele din table sunt reprezentate grafic unde putem obserba 2 valori ridicate a concentrației de ozon,o maximă de 159.61 µg/m3 în luna Aprilie și alta de 159.1 µg/m3 în luna August iar o minimă de 1.54 µg/m3 în luna Aprilie. Concentrația de ozon are o curbă asimetrică, ea are valori constante atât în maxime cât și în minimele înregistrate.

Grafic 4.7. Evoluția concentrațiilor de ozon pe 12 luni în Călinești

5.Concluzii

Concentrațiile de ozon prezente în atmosferă continuă să fie ridicate, în special în zonele industriale, urbane cu trafic intens sau pe porțiuni unde infrastructura rutieră nu este corespunzătoare. Pentru atenuarea impactului produs de trafic asupra mediului, pe lângă măsurile legislative privind calitatea carburanților introduși pe piață, administrațiile locale ar trebui să inițieze o serie de măsuri, cum ar fi:

Realizarea unor acțiuni de informare și conștientizare a populației cu privire la promovarea transportului durabil,

Inițierea unui sistem pentru monitorizarea traficului, în special în intersecții;

Măsuri care să asigure îmbunătățirea capacității de implementare a tuturor factorilor implicați în creșterea radiației solare și implicit a ozonului troposferic.

Analizând evoluția calității aerului în ultimii ani putem concluziona că s-au înregistrat progrese semnificative în acest domeniu. Prin implementarea prevederilor directivelor din domeniul calității aerului și controlului integrat al poluării au fost realizate și s-au prevăzut o serie de măsuri care să conducă în final la îmbunătățirea calității aerului.

Poluarea mediului înconjurator are implicații directe asupra sănătății populației. Poluarea cu noxe gazoase și ozon rezultate din traficul rutier afectează în special locurile de muncă din mediul exterior în special a celor din apropierea zonelor intens circulate dar și întreaga populație activă copii, adulți, oameni vârstnici care locuiesc sau parcurg zilnic zonele intens circulate.

În final țin să precizez concluziile și contribuțiile personale ce rezultă din întreaga lucrare de disertație cu numele de „Studiul concentrației de ozon în funcție de radiația solară". Ele sunt, precum urmează:

Studiul concentrației de ozon pentru perioada 1 Ianuarie 2014 – 30 Decembrie 2014 s-a realizat folosind datele măsurate la stația de monitorizare a Agenției de Protecția Mediului Argeș , zona studiată fiind chiar cea din centrul orasului iar zona martor cea de al Călinelști. S-au urmărit efectele poluării cu ozon asupra organismului uman și calității aerului în zona cercetată în funcție de radiația solară.

Metoda de referință folosită a fost : pentru poluantul O3 se determină prin metoda de referință fotometrică UV

S-a realizat o bază de date pentru ozon. Bazele de date conțin variații zilnice și medii orare pe parcursul anului în funcție de radiația solară.

În anul 2014 au fost efectuate determinări ale concentrațiilor de ozon atmosferic în număr de 8761 în Pitești mai exact zona străzii Victoriei și respectiv 8761 în Călinești.

Valoarea maximă determinată în Pitești strada Victoriei a fost de 86.9 µg/m3, iar în Călinești a fost de 159.6 µg/m3. Acestea nu au depașit valoarea maximă admisă de 180 µg/m3

Variația solară a concentrației de ozon la cele două stații automate de monitorizare a calității aerului pe anul 2014 a scos în evidență , înregistrarea unor concentrații de ozon mai ridicate primăvara și vara datorită radiației solare intense.

Variațiile zilnice ale ozonului troposferic pe anul 2014 arată existența unor valori mai ridicate ale ozonului troposferic la stația din sat Radu-Negru, com Călinești, deoarece stația este situată în câmp deschis, unde traficul auto nu poluează zona, dar radiația solară este foarte ridicată și de aceea conduce la valori crescânde ale concentrațiilor.

LISTĂ DE SIMBOLURI

BIBLIOGRAFIE

[1] Aris Robert et al, Boli respiratorii, American Review de Vol. 148,. 1993, pp. 1368-1369

[2] ASRO, Standard SR EN SR EN 14625 – Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru măsurarea concentrației de ozon prin fotometrie în ultraviolet

[3] Berkowicz, R., Olesen, H.R. and Torp, U. (1985): The Danish Gaussian air pollution model (OML): Description, test and sensitivity analysis in view of regulatory applications. Proceedings of the 15th International Technical Meeting on Air Pollution Modeling and its Applications – St. Louis, USA, April 16-19, 1985.

[4] Berkowicz R., Palmgren F., Hertel O., Vignati E. – Using measurements of air pollution in streets for evaluation of urban air quality – meteorological analysis and model calculations, Science Total Environment 189/190, 1996, p.259–265.

[5] Carter, W., 1990. A detailed mechanism for the gas-phase atmospheric reactions of organic compounds. Atmospheric Environment 27A, 481–518

[6] Dieter Kley, Heiner Geiss, Volker A. Mohnen , Tropospheric ozone at elevated sites and precursor emissions in the United States and Europe , Atmospheric Environment, Volume 28, Issue 1, January 1994, Pages 149-158

[7] Domenico Palli, Francesco Sera, , Lisa Giovannelli, Giovanna Masala , Daniele Grechi, Benedetta Bendinelli, Saverio Caini , Piero Dolara and Calogero Saieva, Environmental ozone exposure and oxidative DNA damage in adult residents of Florence, Italy, Environmental Pollution, Volume 157, Issue 5, May 2009, Pages 1521-1525,

[8] Environmental Protection Agency, EPA-452/K-00-002 – Environmental Protection Planning and Standards – Taking Toxics Out of the Air, United States Office of Air Quality, USA, August 2000, www.epa.gov/airquality/takingtoxics/, accesat la 28.11.2014

[9] European Environmental Agency, Report No 10/2005 – Environment and health, Copenhagen, Denmark, 2005, www.eea.europa.eu/themes/human , accesat la 24.01.2015

[10] Omasa K., Nouchi I., De Kok L.J. – Plant responses to air pollution and global changes, Springer, 2007, p.300

[11] Fenger J. – Urban air quality, Atmospheric Environment, 1999, 33, p.4877–4900

[12] European Environmental Agency, Report No 2/2007 – Air pollution in Europe 1990–2004, Copenhagen, Denmark, 2007, www.eea.europa.eu/publications/ eea_report_2007_2 , accesat la 26.01.2015

[13] Popescu Camelia – Workshop on Meteorological Phenomena and the Impact of Air Pollution on Human Health and the Environment, Pitești, Technical Assistance and Information Exchange TAIEX 16-18 iunie 2009

[14] http://www.scrigroup.com/geografie/ecologiemediu/Poluantiiatmosferici12499.php, accesat la 23.05.2015

[15] Environmental Protection Agency – Air pollutants, USA, 2008, http://www.epa.gov/ebtpages/airairpollutants.html ,accesat la 11.12.2015

[16] European Environmental Agency, Report No 7/2010 – Air pollution in Europe 1990–2008 European Union emission inventory report 1990 – 2008 under the UNECE Convention on Long-range Transboundary Air Pollution (LRTAP), Copenhagen, Denmark, 2010, www.eea.europa.eu/publications/european-union-emission-inventory-report , accesat 16.02.2015

[17] Popescu Camelia – Rețeaua de Monitorizare a Calitătii Aerului în Regiunea 3 Sud Muntenia, Pitești, Technical Assistance and Information Exchange TAIEX Workshop on Air Management Systems in Meteorology and Environment, 4-5 martie 2009

[18] Popescu Camelia – Raport privind starea mediului în județul Argeș. Pitești, APM Argeș, www.apmag.ro, anual 2010-2012, accesat la 29.05.2015

[19] Popescu Camelia – Amplasarea stațiilor automate demonitorizare a calității aerului în județul Argeș, Pitești, www.apmag.ro, 2008, accesat la 18.04.2015

[20] Rusu-Zagăr G, Stepa R., Stefan S., Analiza concentratiei diferitelor tipuri de noxe în corelatie cu conditiile de mediu, Facultate de Fizica Magurele, Universitatea Bucuresti, sesiune comunicari stiintifice mai, 2005.

[21] Rusu-Zagar G., Stepa R., Stepa R., Zagar L, Monitorizarea factorului de mediu aer. Metode si echipamente , IMEDI, Politehnica Bucuresti, 2008

[22] Rusu-Zagar G., Stepa R., Stepa R., Zagar L, Rusu-Zagar C., Metode instrumentale pentru monitorizarea factorului de mediu aer, Revista Risc si Securitate in munca, 2009

[23] Seinfeld J.H., Atmospheric Chemistry and Physics of Air Pollution, Ed. John Wiley &Sons 1992, 800pg

[24] Trîmbițașu E. – Fizico-chimia mediului. Factorii de mediu și poluanții lor, Editura Universității din Ploiesti, 2002, p.205

[25] Manescu S., Cucu M., Dumitrascu G. – Chimia sanitară a mediului, Editura Medicală Bucuresti, 1994, p.260

[26] Vișan Sanda, Angelescu Anca, Alopi Cristina – Mediul înconjurător. Poluare și protecție, București,2000

[27] WHO, 2005. WHO Air Quality Guidelines; Global Update 2005, World Health Organization; Regional Office for Europe; Copenhagen; 25p; EUR/05/5046029

[28] Kuang-Jung Hsu , Relationships between ten-year trends of tropospheric ozone and temperature over Taiwan , Science of The Total Environment, Volume 374, Issue 1, 1 March 2007, Pages 135-142 ,

[29] http://www.scrigroup.com/geografie/ecologiemediu/Poluantiiatmosferici12499.php, accesat la 23.05.2015

[30] http://mmediu.ro, accesat la 28.05.2013

[31] Manual Operare analizator O3 ML®9810B

[32] http://colectietuburi.ro, accesat la 28.05.2015

[33] http://www.calitateaer.ro/parametri.php

[34] http://www.eco-research.eu/CURS%2011%20ECO.pdf , accesat la 25.11.2014

[35] www.comune.ro, accesat la 20.04.2015

[36] http://maps.google.com, accesat la 05.06.2015