Studiul Comparativ Asupra Performantei Sectorului Agroalimentar din Romania Si din Unele State Ue

STUDIUL COMPARATIV ASUPRA PERFORMANȚEI SECTORULUI AGROALIMENTAR DIN ROMÂNIA ȘI DIN UNELE STATE UE

CUPRINS

CAPITOLUL I

ASPECTE CONCEPTUALE ALE PERFORMANȚEI ECONOMICE ………………………………….

Conceptul de performanță economică ……………………………………………………………………….

Performanța economică și eficientă economică ………………………………………………………….

Aspecte metodologice ale performanței economice …………………………………………………….

Cuantificarea performanței la nivel macroeconomic …………………………………

Cunatificarea performanței la nivel microeconomic ………………………………….

CAPITOLUL II

CAPITOLUL I

ASPECTE CONCEPTUALE ALE PERFORMANȚEI ECONOMICE

Elementele specifice noii economii globale: liberalizarea economică, globalizarea, concurența tot mai acerbă, trecerea de la economia industrială la economia bazată pe cunoștințe și informații, provocările sociale și ecologice aduse de necesitățile dezvoltării durabile, au determinat modificarea cerințelor îndreptate către diversele entități economice, precum și diversificarea responsabilităților acestora față de toate categoriile de deținători de interese, față de societate în ansamblul său.

În cadrul acestui nou sistem economic entitățile economice pot fi percepute asemenea unor celule care influențează sănătatea întregului organism. Prin urmare, se pune problema viabilității unei entități economice într-un mediu concurențial, instabil și turbulent, fără performanță.

Mediul economic global actual, prin elementele sale specifice, impune entităților economice noi standarde de performanță care depășesc sfera economicului.

Conceptul de performanță economică

În prezent un rol fundamental îi revine performanței entităților economice în contextul în care competiția pentru fiecare segment de piață a devenit tot mai strânsă, iar mecanismele globalizării îi înlătură din cale pe cei mai slabi. Șansa de a supraviețui în această competiție crește considerabil pentru acele entități economice care își descoperă și își reduc vulnerabilitățile foarte repede și, mai mult decât atât, implementează instrumente performante de gestiune, care le facilitează depistarea, explicarea și rezolvarea diverselor lacune de management.

Activitatea umană, indiferent de domeniul în care se desfășoară, poate fi caracterizată în funcție de realizări, de efectele ei, de modul de îndeplinire a obiectivelor prestabilite. În domeniul economic, activitatea poate fi cuantificată prin diverși indicatori și apreciată prin compararea valorilor atinse de acești indicatori sau prin raportarea lor la un element de referință prestabilit.

Într-un asemenea context, se impune necesitatea de a cunoaște care dintre rezultatele înregistrate constituie performanță în condițiile asigurării viabilității firmei sau sectorului în cadrul competiției interne și internaționale, cu respectarea restricțiilor impuse de dezvoltarea durabilă.

Reliefarea performanței se poate realiza numai prin comparație cu alte rezultate înregistrate, această raportare constituind una din cerințele conceptului de performanță.

Performanța este importantă în orice activitate, și cu atât mai mult în domeniul economic. Astfel, managerii sunt interesați de performanța globală a companiei , investitorii (actuali si potențiali) vor percepe performanța prin prisma rentabilității investiției, salariații și clienții vor manifesta interes față de stabilitatea întreprinderii iar creditorii au în vedere solvabilitatea și lichiditatea.

Conceptul de performanță a cunoscut o evoluție remarcabilă, astfel că, dacă până în perioada anilor ‘50 toate definițiile făceau referire la măsuri financiare ale performanței, aceasta fiind apreciată în special prin cuplul costuri/beneficii, ulterior au fost folosite și alte măsuri cum ar fi calitatea oferită clienților.

Ultimii ani sunt marcați de apariția a numeroase concepții în ceea ce privește definirea, clasificarea și evidențierea modalitãților de amplificare a performanțelor dintr-un sector, organizație, mai cu seamă dintr-o firmă.

În accepțiunea Dicționarului explicativ al limbii române, performanța este privită drept un rezultat deosebit obținut într-un anumit domeniu de activitate.

Performanța constã în atingerea scopurilor care ți s-au dat în convergențã cu orientãrile întreprinderii.

Într-o altă accepțiune, performanța reprezintă un anumit nivel al celor mai bune rezultate obținute de aceasta. Modelul unei firme de înaltă performanță este bazat pe factorii de mai jos:

resursele de producție ale întreprinderii (tehnice, energetice, materiale, umane, financiare);

procesele de muncã derulate în cadrul sãu;

latura organizatoricã a întreprinderii (structura organizatoricã și cultura întreprinderii);

beneficiarii afacerii (stakeholders, adicã deținãtorii de interese economice, ce se manifestã din interiorul și din afara firmei).

Performanța poate fi considerată ca fiind un rezultat deosebit obținut în domeniul managementului, cel economic, comercial etc. ce implică eficiența, eficacitatea și competitivitatea companiilor și comportamentele lor procesuale și structurale.

Performanța economică reflectă o stare a activității economice determinată de un anumit consum de resurse pentru obținerea unui anumit bun economic, într-un timp dat. Performanța economică se măsoară fie prin raportarea efectelor obținute (în expresie fizică sau monetară), la eforturile depuse (resursele utilizate și consumate), fie prin raportarea eforturilor la efecte.

Performanțele economice se înregistreazã în domeniul condus, în mediul aplicativ, prin implicarea efectivă și activă, atât a managerilor, cât și a executanților, pe când performanțele manageriale sunt generate și se obțin la nivelul managerilor, adică la nivelul celor care exercită procese de management (previzionează, organizează, coordonează, antrenează, controlează și evaluează).

Performanțele economice, consecință a „prestării” unui management performant, vizează

atingerea unor niveluri cât mai ridicate, față de obiective, concurență și situația din anii precedenți, ale unor rezultate măsurabile prin indicatori de volum (cantitativi) și de eficiență (calitativi).

Performanțele, indiferent de domeniul în care se manifestă, sunt exprimate, în principal, prin indicatori și indici și evidențiate în urma unor comparații, dupã cum urmează:

cu propriile realizări înregistrate într-o perioadã trecută (de referință)

cu obiectivele asumate pentru o anumitã perioadă.

1.2 Performanță economică și eficientă economică

La nivel microeconomic este strâns legată de alte concepte cum sunt: productivitatea, eficiența eficacitate, economicitate și rentabilitate.

Productivitatea este considerată drept sursa inițială a performanței. Productivitatea este de regulă definită ca fiind raportul dintre intrările și ieșirile unui sistem economic. Fiind o variabilă foarte importantă în luarea deciziilor precum și un factor determinant al performanței, conceptul de productivitate este legat de resursele implicate în procesul productiv.

Acestea trebuie să fie disponibile la momentul potrivit și în cantitățile necesare, iar pentru a maximiza productivitatea activității costurile de procurare a resurselor trebuie să fie cât mai reduse. Rezultatele obținute în procesul de producție trebuie să fie maxime. Prin urmare activitățile și resursele implicate trebuie să adauge valoare produsului final fabricat.

Conform Oxford Dictionary of Economics productivitatea se exprimă de regulă prin numărul (sau valoarea) unităților de ieșire (output), raportat la o unitate de intrare (input). Pentru măsurarea productivității totale a procesului economic se va lua în calcul valoarea totală a factorilor de producție consumați, respectiv valoarea totală a produselor realizate.

Prin mãsurarea corelativã a performanțelor sunt invocate concepte de competitivitate și avantaj concurențial, noțiunea de performanță economică aducând în prim plan eficiența și eficacitatea. Așadar, obținerea de performanțe la nivel de firmã presupune, direct sau indirect, reevaluarea conceptelor de competitivitate, avantaj concurențial, eficiențã și eficacitate.

Potrivit Oxford Dictionary of Economics eficiența înseamnă a obține anumite rezultate prestabilite cu un consum minim de resurse sau a obține rezultatele maxime posibile cu o cantitate prestabilită de resurse.

Eficiența este prezentată ca raportul dintre dintre nivelul minim de resurse teoretic necesare pentru a desfășura activitățile dorite într-un sistem dat (companie) și resursele efectiv consumate. Figura de mai jos relevă interdependența dintre performanță-avantaj competitiv-eficiență.

Figura nr.1.1 Interdependența dintre performanță și avantaj concurențial-competitivitate-

eficiență-eficacitate

Sursa: Modelat după date culese din Bâgu, C., Bărbulescu, C., Managementul producției, Politici manageriale de producție, vol. II, Editura Tribuna Economică, București, 2001

În viziunea generală a cercetătorilor români eficacitatea se referă numai la dimensiunea rezultatelor activității companiei. Aceasta este reprezentată de raportul dintre rezultatul obținut si obiectivul de atins.

Pe de altă parte, economicitatea este considerată drept o categorie economică care exprimă relațiile dintre unitățile economice, dintre acestea și mediul ambiant sau bugetul de stat în legătură cu economisirea resurselor.

Trebuie făcută o distincție clară între categoria de economicitate și cea de cost, aceasta din urmă având o sferă de cuprindere mai mare, referindu-se la toate resursele reflectate în cheltuielile de producție, în timp ce economicitatea vizează doar resursele care se economisesc.

Conținutul categoriei de economicitate constă în bținerea de economii în desfășurarea unei activități, fenomen sau proces economic, astfel, abordarea economicității ca o categorie economică are o importanță deosebită în prezent, când resursele materiale, energetice, umane sunt tot mai limitate și scumpe.

Rentabilitatea companiei este un rezultat al întregii activități care depinde în mare măsură de productivitatea activității de exploatare.

Performanța este un concept mai cuprinzător decât productivitatea și rentabilitatea. Acesta include toate aspectele care țin de latura economică, operațională și comercială a companiei (costuri, flexibilitate, fiabilitate, responsabilitate în livrări, viteză și calitate).

Legătura dintre productivitate, rentabilitate și performanță este reliefată în figura de mai jos.

Figura nr.1.2 Modelul celor 3 P (Productivitate, Profitabilitate și Performanță)

Sursa: Modelat după date culese din Tangen, S., Theoretical Foundation for Productivity Measurement and Improvement of Automatic Assembley, Stockholm, 2007

Prezentarea schematică a modelului urmărește o serie de aspecte esențiale precum:

costurile scăzute permit obținerea unui profit ridicat la prețurile existente pe piață;

flexibilitatea presupune adaptarea rapidă a operațiunilor la schimbările de pe piață;

fiabilitatea și responsabilitatea asigură desfășurarea activităților conform planului și fără întreruperi sau evenimente neprevăzute;

viteza ciclului operațional înseamnă reducerea cheltuielilor privind stocurile și alte cheltuieli administrative;

calitatea procesului de producție ajută la evitarea situațiilor în care lucrurile trebuie făcute din nou.

Se pun în relief legătura și diferențele dintre cele trei mărimi. Eficacitatea și eficiență vizează atât productivitatea cât și celelalte laturi ale performanței fiind general aplicabile tuturor obiectivelor pe care compania le are de atins. Modelul celor trei P prezintă o abordare integrativă a elementelor performanței, reliefând de unde izvorăște și cum se formează performanța companiei și care sunt principalii factori care o influențează.

Performanța se poate interpreta drept realizarea obiectivelor propuse, putând fi pozitivă, dacă obiectivul propus este de a obține profit și negativă, dacă obiectivul propus este de a obține pierdere. O întreprindere nu poate să declare că este peformantă dacă ea nu obține o marjă în raport cu costul capitalului.

Performanța nu este însă asigurată de productivitate, deoarece aceasta se referă numai la partea operațională a activității. Prin urmare performanța depinde și partea financiară, de prețurile la care sunt achiziționate resursele consumate (cheltuielile totale) și prețurile la care se vor vinde produsele sau serviciile realizate (veniturile totale), rezultatul diferenței dintre acestea măsurându-se de fapt prin rentabilitatea companiei.

În funcție de aceste considerente productivitatea își pune amprenta mai mult sau mai puțin asupra performanței. Mai mult decât atât o rentabilitate ridicată, datorată unei productivități ridicate constituie o bază solidă a performanței prezente dar nu garantează menținerea acesteia în viitor.

Pentru păstrarea acestei stări competitive sunt necesare o serie de măsuri:

calitatea și responsabilitatea în livrarea produselor și prestarea serviciilor;

viteză sau scurtarea timpilor de producție și livrare;

flexibilitate pentru o adaptare rapidă la cerințele pieței și inovare.

Dezvoltarea durabilă este un concept bazat pe trei piloni: dezvoltarea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului. Acestui concept macroeconomic i se pot asocia diverse concepte la nivel microeconomic dintre care: performanța globală, sustenabilitatea și responsabilitatea socială.

Aspecte metodologice ale performanței economice

Deoarece performanța reprezintă un ansamblu al etapelor logice elementare ale acțiunii, de la intenție la rezulta, nu se poate separa rezultatul, și anume performanța obținută, de mijloacele și activitățile prin care aceasta s-a realizat, de obiectivele stabilite a se atinge deoarece un rezultat nu reprezintă nimic dacă acesta este analizat de unul singur. Mai mult decât atât, „dacă nu poți măsura, nu poți controla, dacă nu poți controla, nu poți gestiona, dacă nu poți gestiona, nu poți îmbunătăți și nu poți fi performant.”

Dimensiunea pe care termenul performanță a luat-o prin utilizarea acestuia în toate domeniile economicului a determinat conturarea conceptului de management al performanței, care presupune abordarea performanței ca preocuparea centrală a managementului entității economice. Existența și dezvoltarea unui sistem de management performant la nivelul unei entități economice reprezintă un avantaj concurențial deoarece acesta reprezintă punctul de plecare pentru obținerea unor performanțe sustenabile, respectiv atingerea unor performanțe înalte pe termen mediu și lung.

Măsurarea și managementul performanței nu pot fi separate, în procesul de măsurare a performanței distingându-se o serie de activitățI evidențiate mai jos.

Figura nr.1.3 Procesul performanței

Sursa: Modelat după date culese din Aubery, C., Popa, C., Managementul performanței: stretgii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați, Editura Polirom, Iași, 2007

1.3.1 Cuantificarea performanței la nivel macroeconomic

Pentru obținerea unei imagini pertinente și coerente referitoare la performanța la nivel macroeconomic este necesară folosirea unui sistem de indicatori. un set de indicatori utilizat în evaluarea performanței globale cuprinde, în măsura în care sunt relevanți pentru entitatea economică în cauză, cele două mari categorii de indicatori: financiari și non-financiari.

Principalele clase de indicatori pentru cuantificarea performanței la nivel macroeconomic sunt evidențiați în cele ce urmează:

Indicatori macroeconomici (niveluri și tendințe): PIB cu componentele sale la prețurile interne;

Indicatori din sfera schimburilor internaționale – exprimă gradul de integrare a țării în circuitele economiei mondiale și evaluaeză gradul de protecționism sau de deschidere al unei economii: componentele contului curent (exporturi, importuri, transferuri), componentele contului de capital (investiții străine directe, de portofoliu, credite pe termen lung);

Indicatori ai sistemului demografic și al pieței forței de muncă, cu accent pe oferta de resurse umane, calificarea forței de muncă și pe o serie de indicatori valorici calitativi cum ar fi nivelul calității vieții, gradul de educație, complexitatea sistemului de valori individuale și sociale, setul de preferințe și de motivații;

Indicatori ai eficienței politicilor guvernamentale (management la nivel macroeconomic) – se referă la reducerea intervenționismului direct al statului în activitatea la nivel microeconomic și implicarea acestuia în asigurarea unui climat competitiv intern;

Indicatori ai subsistemelor infrastructurale – sistemul financiar bancar (costurile și disponibilitatea capitalului financiar, dinamica piețelor de valori mobiliare, eficiența sectorului bancar, dimensiunea gamei de instrumente financiare utilizate, mobilitatea transferurilor de capital financiar); sistemul cercetării-dezvoltării (resursele de cercetare dezvoltare și ponderea acestora în produsul național, capacitatea de organizare a activității tehnologice, nivelul general al mediului cultural științific, nivelul de protecție asigurat proprietății intelectuale, sistemul infrastructurii de bază)

Sistemele de măsurare a performanței au evoluat în ultimii ani manifestându-se concomitant două tendințe majore și anume: integrarea măsurilor non-financiare și reîntărirea legăturilor dintre strategie și operațiile derulate la nivelul entităților economice.

1.3.2 Cunatificarea performanței la nivel microeconomic

Performanțele economice, consecință a prestării unui management performant vizează atingerea unor niveluri cât mai ridicate, față de obiective, concurență și situația din anii precedenți, ale unor rezultate măsurabile prin indicatori de volum (cantitativi) și de eficiență (calitativi).

Principalii indicatori ce reflectă obiectivele și rezultatele obținute sunt:

Indicatori de volum:

capacitatea de producție, respectiv producția maximă ce poate fi obținută în anumite condiții tehnice, tehnologice, organizatorice, umane;

patrimoniul care reflectă valoarea economică a firmei, capacitatea acesteia de a face față necesităților financiare la un moment dat;

costurile exprimă totalitatea cheltuielilor ocazionate de obținerea producției;

numărul de salariați, respectiv necesarul sau existentul de personal;

producția marfă fabricată, indicator de calcul determinat ca produs între producția fizică și prețurile de vânzare;

valoarea adăugată (alcătuită atât din eforturi – cheltuieli cu personalul, impozite, taxe, cheltuieli financiare, amortizare – cât și din efecte – profitul).

Indicatori calitativi:

productivitatea muncii definită ca rodnicie a muncii omenești în procesele de producere a bunurilor;

ratele rentabilității: a costurilor, a activelor, comerciale, economice, financiare;

viteza de rotație a activelor circulante.

Indicatorii prezentați mai sus nu sunt exhaustivi, lor adăugându-li-se alții cu capacitate similară de reflectare a capacității de plată.

perioada de rambursare a datoriilor exprimă intervalul de timp necesar pentru stingerea datoriilor.

perioada de recuperare a creanțelor se determină ca raport între creanțe și cifra de afaceri. Normală este o perioadă mai mică de 30 de zile.

Se constată necesitatea integrării cerințelor sociale și de mediu într-un sistem de management pentru o abordare globală a performanței prin intermediul unor indicatori de măsurare a performanței entității în ceea ce privește aspectele de natură socială și ecologică. Măsurarea performanței trebuie să se realizeze prin intermediul mai multor indicatori pentru a diminua limitele acestora, atât financiari, cât și non-financiari.

BIBLIOGRAFIE – parțială

Dicționar explicativ al limbii române, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1996

Didier N., Manager les performances, INSEP CONSULTING Editions, Paris, 2002

Bâgu, C., Bărbulescu, C., Managementul producției, Politici manageriale de producție, vol. II, Editura Tribuna Economică, București, 2001

Niculescu, M., Diagnostic global strategic, vol.II, Editura Economică, București, 2005

Albu, C., Albu N., Soluții practice de eficientizare a activității și de creștere a performanței organizaționale, Editura CECCAR, București, 2005

Stefănescu, A., Performanța financiară a întreprinderii între realitate și creativitate, Editura Economică, București, 2005

Verboncu, I., Zalman, M., Management și performanțe, Editura Universitară, București, 2005

Tangen, S., Theoretical Foundation for Productivity Measurement and Improvement of Automatic Assembley, Stockholm, 2007

Secara, B., Valoarea economică adăugată în cuantificarea performanței economice a întreprinderii, Tribuna Economică, v.16, 2005, p.55

Aubery, C., Popa, C., Managementul performanței: stretgii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați, Editura Polirom, Iași, 2007

*** The Oxford Dictionary of Economics, Ed. John Black, Oxford University Press, 2006