Studiul Climatologic al Municipiului Ramnicu Sarat

CUPRINS

DECLARAȚIE

INTRODUCERE

ARGUMENT

DATE GENERALE STAȚIE

CAPITOLUL I – FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Factorii radiativi

Factorii fizico-geografici

Poziția geografică, așezare și limite

Rolul climatogen al reliefului

Hidrografia

Rolul climatogen al vegetației

Solurile

Factorii antropici

CAPITOLUL II – PARTICULARITĂȚILE PRINCIPALELOR ELEMENTE CLIMATICE

2.1 Temperatura aerului

2.1.1 Temperatura medie anuală

2.1.2 Temperatura medie lunară

2.2 Durata de strălucire a Soarelui

2.3 Umezeala aerului

2.4 Nebulozitatea

2.5 Precipitațiile atmosferice

2.6 Vântul

2.7 Stratul de zăpadă

2.8 Alte fenomene meteorologice

CAPITOLUL III – CARACTERIZARE CLIMATICĂ

3.1 Fenomene meteorologice specifice

3.2 Clasificarea riscurilor climatice

CAPITOLUL IV – ATMOSFERA

4.1 Poluarea atmosferei

4.2 Surse de poluare

4.3 Factori atmosferici ce favorizează poluarea

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

DECLARAȚIE

Subsemnata……………………… , candidat la examenul de licență la Facultatea de Geografie, Universitatea București, specializarea Meteorologie-Hidrologie, declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică. Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

Semnătura

INTRODUCERE

Subiectul prezentei lucrări de licență este ,, Studiul climatologic al orașului Rm.Sărat ’’, aceasta are ca scop evidențierea unor caracteristici ale indicatorilor climatologici.

Pentru studiul realizat am folosit mai multe metode ca: metoda interpretării datelor cu ajutorul careia am reușit să acumulez noi informații, metoda analizei graficelor, fiindu-mi necesară pentru îmbunătățirea aptitudinilor de lucru în domeniu. În lucrare se remarcă absența unor date despre nebulozitatea și durata strălucirii soarelui, acestea nefiindu-mi oferite de la stația meteorologică.

Am ales această temă pentru însușirea deprinderilor de analiză și sinteză, cunoașterea în detaliu a evoluției climei de-a lungul perioadei de studiu.

Realizarea lucrării a fost posibilă cu ajutorul datelor furnizate de la stație pe o perioadă de zece ani (1971-1980). Pe baza acestor valori găsite și prelucrate, am realizat tebele cu mediile lunare, anuale și multianuale, grafice ale temperaturilor aerului și solurilor, alecare ulterior au fost analizate și comentate.

Analiza datelor se va face prin structurarea datelor în tabel și apoi realizarea unor grafice pe baza acestor date. Urmează apoi interpretarea acestora.

Primul capitol este reprezentat de factorii genetici ai climei, radiativi, fizico-geografici și antropici. Sunt prezentate aspecte generale privind influența pe care acesti factori îi au asupra climei.

Al doilea capitol tratează concret datele climatice preluate de la ANM, analiza vizând elemente de temperatura, precipitații, nebulozitate, vânt etc.

Al treilea capitol are în vedere aspecte legate de fenomenele climatice dar și riscurile climatice specifice zonei.

Ultimul capitol tratează subiectul delicat al poluării aerului, prin localizarea surselor de poluare dar și substanțe care poluează.

Lucrarea se va încheia cu concluziile de rigoare dar și cu precizarea bibliografiei de specialitate.

ARGUMENT

Alegerea temei a avut la bază cunoașterea foarte bună a zonei dar și posibilitatea ca în urma analizării datelor statistice să se poată determina eventualele modificări climatice care au loc în prezent.

Din punctul meu de vedere iată care sunt argumentele care m-au determinat să realizez această lucrare.

În primul rând pasiunea mea pentru cunoașterea și înțelegerea unor fenomene climatice, evoluția parametrilor climatici de-a lungul timpului.

Abordarea acestui subiect va avea ca și consecință o îmbogățire a cunoștințelor generale despre meteorologia locală și generală.

Profesionalismul și experiența coordonatorului științific m-a ajutat foarte mult în structurarea lucrării și abordarea subiectelor

În redactarea lucrării am folosit exclusiv date din surse științifice sigure.

Prezenta lucrare se dorește a fi o analiză complexă a elementelor climatice. Mi-am propus să identific și să preconizez chiar o evoluție climatică viitoare, fie pe baza unei ritmicități a datelor aflate în studiu dar având în vedere și eventualele distorsiuni identificate.

Această lucrare se dorește a fi una de calitate, o lucrare premium, în care argumentele forte sunt utilizarea unor date mai vechi din perioda în care modificările climatice nu erau atât de evidente. Climatul avea păstra atunci nuanțele caracteristice perioadei, anotimpului. Existau foarte puțin elemente inedite, cum ar fi tornadele sau furtunile violente, caderile masive de apă.

Veridicitatea datelor nu poate fi pusă la îndoială, datele fiind trimise de către Agenția Națională de Meteorologie.

DATE GENERALE STAȚIE

Stația meteorologică din Rm.Sărat este localizată pe strada 8 Martie nr. 2 A.

CAPITOLUL 1

FACTORII GENETICI AI CLIMEI

FACTORII RADIATIVI

Factorii radiativi includ toate fluxurile de energie radiantă care străbat atmosfera, dar pot fi reduși la radiația solară, deorece radiația terestră, radiația atmosferei nu sunt altceva decât energie solară transformată.

Pe drumul parcurs de la limita superioară a atmosferei și până la suprafața terestră radiația solară suferă o serie întreagă de transformări cantitative, prin slăbirea intensității ei dar și calitative. Radiația este absorbită sau difuzată de către gazele ce compun atmosfera, de vaporii de apă dar și suspensiile care plutesc în atmosferă.

Radiația globală

Rezultă din însumarea radiației solare directe, S, cu radiația difuză.

Repartiția geografică a radiației globale este determinată, pe de o parte, de unghiul înălțimii Soarelui deasupra orizontului, iar pe de altă parte de transparența atmosferei ( nebulozitate, concentrarea pulberilor în suspensie ).

Valorile cele mai mici corespund zonelor ecuatoriale cu o nebulozitate accentuată. De regulă, regiunile temperate au au valori cuprinse între 80- 140 kcal / cmp / an. Pe continente valorile sunt mult mai mici, în zona temperată oscilând între 30-50 kcal / cmp / an . Pentru regiunile de câmpie valoarea este de 110 kcal /cmp .

Fluxurile radiative de undă scurtă

Sunt fluxurile radiative care vin direct de la Soare, pot fi separate radiația solară directă și radiația difuză .

Radiația solară directă, valoarea constantei solare, reprezintă cantitatea totală de energie radiantă ce trece într-un minut printr-o suprafață de 1 cmp, orientată perpendicular pe razele Soarelui, situată în afara atmosferei terestre, la distanța medie Pământ- Soare, având o valoare de 1,95 cal / cmp / min. La trecerea prin atmosfera terestră cantitatea de energie radiantă este diminuată sensibil din cauza absorției și difuziei. Fracțiunea din radiația solară care străbate atmosfera, ajungând nemodificată la suprafața terestră sub forma unui flux de raze paralele se numește radiație solară directă și se notează cu S. Intensitatea acesteia depinde de înălțimea Soarelui deasupra orizontului și de transparența atmosferei, având ponderi mai mici odată cu creșterea latitudinii.

Pentru orașul Rm.Sărat valoarea cea mai mare a radiației solare directe se înregistrează în sezonul de vară, pe timp senin, atunci când se manifestă cel mai pregnant influențele estice de ariditate ce aduc deasupra orașului aer continental cu presiune ridicată și timp senin.

Radiația difuză, reprezintă acea parte a radiației solare, care, după ce a fost difuzată de moleculele gazelor cu compun atmosfera și de suspensiile din cuprinsul acesteia, ajunge la suprafața terestră venind din toate direcțiile, este notată cu D. Depinde foarte mult de înalțimea Soarelui deasupra orizontului și de transparența atmosferei pentru că scăderea transparenței determină creșterea intensității radiației difuze. Intensitatea radiației difuze crește în cazul creșterii albedoului dar și atunci când cerul este acoperit de nori. Pe verticală intensitatea scade din cauza creșterii transparenței atmosferei.

În perimetrul orașului Rm.Sărat valori mari ale radiației difuze se înregistrează primăvara și în prima parte a verii, cănd crește gradul de nebulozitate a aerului care favorizează difuzarea de către nori a razelor solare.

Radiația reflectată, fenomenul reflexiei constă în abaterea fascicolelor de radiații de la direcția lor inițială, fără a li se provoca vreo modificare de altă natură. Depinde de însușirile fizice ale scoarței terestre cum ar fi culoarea și rugozitatea. Însușirile de reflectare se exprimă printr-un raport numit albedou, A, exprimat în procente, fiind raportul dintre radiația reflectată și radiația globală incidentă x 100. în natură are valori între 2- 95 %. Cel mai mare albedou il are zăpada prospătă, între 84-95 % iar apa are între 2-70 % . Formați din cristale de gheață și picături de apă, norii au un albedou ridicat de până la 80 %. Caracterul urban al orașului Rm. Sărat determină în general o reflexie în cantități diferite a razelor solare, mai mare în timpul iernii când albedoul este ridicat datorită stratului de zăpadă așternut dar și datorită transparenței atmosferice.

Fluxurile radiative de undă lungă

Sunt radiațiile emise de suprafața terestră și de atmosferă, formând fluxuri orientate opus, cea terestră de jos în sus, iar cea atmosferică invers.

Radiația terestră, reprezintă emisia neîntreruptă a suprafeței terestre în domeniul infraroșu al spectrului, fiind notată cu E. De menționat că temperatura absolută a suprafeței terestre este comandată de intensitatea radiației globale. Valorile maxime se produc în zilele de vară, pe terenurile cu sol uscat, iar cele minime în nopțile de iarnă.
Radiația atmosferei, cea mai mare parte a radiației terestre este absorbită de atmosferă, la a cărei încălzire contribuie în bună măsură, absorția are caracter selectiv și de datorează vaporilor de apă, particulelor lichide de apă, bioxidului de carbon și ozonului. Atmosfera emite neîncetat și în toate direcțiile energie radiantă.

Radiația efectivă, reprezintă diferența dintre cele două fluxuri opuse de radiații infraroșii, cea terestră de jos în sus și cea atmosferică de sus în jos. De regulă intensitatea radiației terestre este mai mare pentru că are temperatura mai mare. În regiunile aride, lipsa norilor și umezeala foarte scăzută favorizează creșterea apreciabilă a radiației efective.

Bilanțul radiativ

Este diferența dintre suma tuturor fluxurilor radiative de undă scurtă și lungă primite și suma fluxurilor radiative de undă scurtă și lungă cedate de o suprafață oarecare. Pentru această Câmpia Română este de 45 kcal / cmp

FACTORII FIZICO- GEOGRAFICI

Aceeași cantitate de radiației solară este însușită și reflectată diferențiat din cauza neomogenității condițiilor fizontribuie în bună măsură, absorția are caracter selectiv și de datorează vaporilor de apă, particulelor lichide de apă, bioxidului de carbon și ozonului. Atmosfera emite neîncetat și în toate direcțiile energie radiantă.

Radiația efectivă, reprezintă diferența dintre cele două fluxuri opuse de radiații infraroșii, cea terestră de jos în sus și cea atmosferică de sus în jos. De regulă intensitatea radiației terestre este mai mare pentru că are temperatura mai mare. În regiunile aride, lipsa norilor și umezeala foarte scăzută favorizează creșterea apreciabilă a radiației efective.

Bilanțul radiativ

Este diferența dintre suma tuturor fluxurilor radiative de undă scurtă și lungă primite și suma fluxurilor radiative de undă scurtă și lungă cedate de o suprafață oarecare. Pentru această Câmpia Română este de 45 kcal / cmp

FACTORII FIZICO- GEOGRAFICI

Aceeași cantitate de radiației solară este însușită și reflectată diferențiat din cauza neomogenității condițiilor fizico-geografice ale suprafeței terestre.

1.2.1 Poziția geografică, așezare și limite

Râmnicu Sărat se găsește în partea nord – estică a județului Buzău, între coordonatele geografice 45°23' latitudine nordică și 27°03' longitudine estică.

Comunele vecine sunt: Slobozia Bradului, Râmnicelul, Valea Râmnicului, Topliceni, Podgoria.

Din punct de vedere climatic orașul este situat într-o zonă de influență continentală, departe de o unitate acvatică importantă, ocean, mare sau lac care să influențeze decisiv clima orașului.

Este situat în Câmpia Română, iar partea ei nordică, în subdiviziunea numită chiar Câmpia Râmnicului, o câmpie de tip piemontan.

Poziția geografică conferă orașului un climat temperat-continental cu influențe estice continentale, cu ierni reci și geroase și veri călduroase și cu puține precipitații.

Fig. nr.1 Situarea orașului Rm.Sărat în interiorul județului Buzău

Rolul climatogen al relieful

Relieful este unul de câmpie piemontană, cu altitudini cuprinse între 110- 170 m, fapt ce încadrează orașul în etajul climatic de câmpie, care se desfășoară până la o altitudine de 250 m. Relieful neted și puțin înalt nu induce o etajare climatică . Culoarul de vale al râului Râmnic induce oarecare influență climatică prin creșterea locală a umezelii aerului și concentrarea curenților de aer.

Rețeaua hidrografică

Orașul Rm.Sărat este situat în bazinul hidrografic al râului cu același nume.

Râul Râmnicu Sărat este al doilea ca lungime – 123 Km – în județul Buzău și reprezintă afluentul drept al Siretului. Izvorăște din vârful Furu din Munții Vrancei, traversează zona subcarpatică a Curburii și Câmpia Râmnicului și se varsă în Siret cu o viteză de 17,7 cm/secundă. Principalii afluenți sunt Sărățel, Râmnicul, Motnău, Coțatcu și Voetin.

În apropierea orașului există și trei lacuri Amara, situat la 25 de Km sud-est de Râmnicu Sărat, Jirlău, situat la 25 de Km sud de Râmnicu Sărat și Balta Albă, situat la 21 Km de sud- est de municipiu. Ultimul are o apă foarte sărată, cu calități medicale, utilizate în tratamentul afecțiunilor reumato – dermatologice, dar care au o influenșă climatică doar locală, materializată prin creșterea umidității aerului, o cantitate mai mare de vapori de apă, temperaturi mai moderate.

Rolul climatogen al vegetației

Orașul este situat în zona de silvostepă a Câmpiei Române, mult transformată însă de activitățile omului. Izolat sunt și pâlcuri de pădure dar de mici dimensiuni, în special spre nord-estul orașului dar și de-a lungul râului Râmnic spre nord-vest.

Zona râului este dominată de salcie cu speciile sale: salcia albă (Salix alba), salcia purpurie (Salix purpurea) și salcie amestecată (Salix viminalis). Pe lângă acestea sunt alte specii dominante, ca plopul alb (Populus alba), plopul negru (Populus nigra), hamei (Humulus Lupus), mure (Rubus caesius) și altă vegetație de pădure (Clematis vitalba).

În câmpie cresc specii precum: primulă (Primula elatior), păpădie (Taraxacum officinale), iarbă grasă (Polygonum hydropiper), rândunică gențiană (Gentiana ascletiadea) cât și gherghină (Crataegus monogyna) și porumbar (Prunus spinosa) .

Ponderea foarte mică a pădurilor duce la scăderea evapotranspirației, la reducerea precipitațiilor, la înregistrarea unor temperaturi ridicate, generate de creșterea intensității radiației solare directe.

În perimetrul orașului există un parc central iar de-a lungul cursului râului Rm.Sărat există un pâlc de pădure dar nu de mari dimensiuni cu o influență climatică foarte redusă numai la nivel local pe o suprafață mică prin umbră și temperaturi ceva mai scăzute față de împrejurimi.

Solurile

Solul din câmpia Râmnicului este, în genere, foarte bogat și fertil, în special tipul de sol cernoziom, bogat în humus de culoare neagră, iar de-a lungul râului sunt și soluri cu exces de umiditate, aluviale dar și soluri nisipoase. Sub padurile din zonă sunt soluri brun-roșcate de pădure.

Fig. nr.2 Harta solurilor din România, după Atlasul Geografic General al României

1.3 FACTORII CLIMATICI ANTROPICI

Prin activitatea sa, societatea omenească exercită asupra climei o influență modificatoare.

Despăsuririle iraționale efectuate în perimetrul apropiat orașului au condus la creșterea amplitudinilor termice , sporirea numărului de zile cu îngheț și la scăderea umezelii aerului.

Pentru îmbunătățirea condițiilor climatice locale se impun în primul împăduriri, drenări, amelioarea stratului de zăpadă dar și metode de apărare a plantelor împotriva împotriva înghețurilor.

Un alt element disturbator climatic îl reprezintă traficul auto, gazele emanate fiind în primul rând toxice iar în al doilea rând sunt gaze cu efect de seră fapt ce contribuie la creșterea temperaturii aerului.

Industria orașului, chiar dacă a cunoscut în ultimul timp o restructurare, multe unități fiind desființate iar altele restructurate, a rămas totuși un element care poluator. Dintre unitățile industriale mai sunt active : o fabrică de garnituri și etanșare, o fabrică de mecanică fină, o unitate de regenarare a uleiurilor uzate, unități ale industriei materialelor de construcție, o industrie alimentară diversificată cu câteva centre, și câteva mici unități ale industriei textile și de pielărie .

Modificările climatice locale sunt prezente și în acest caz, se leagă de prezența unor microclimate specifice de seră, de așezări umane, urbane și rurale, de platformele industriale,. În principal acestea sunt orientate pe schimburi în regimul temeperaturii aerului, umidității, stărilor de calm atmosferic, cer acoperit, accentuarea unor fenomene meteorologice cum este ceața, schimbarea direcției curenților atmosferici prin construirea blocurilor, Extinderea cartierelor de locuințe în detrimentul spațiilor verzi, a pădurilor, , creșterea suprafețelor asfaltate sau betonate, însoțite de urmări directe ale în receptarea radiației solare și în încălzirea excesivă a aerului din oraș .

CAPITOLUL II

PARTICULARITĂȚILE PRINCIPALELOR ELEMENTELOR CLIMATICE

2.1 TEMPERATURA AERULUI

2.1.1 TEMPERATURA MEDIE ANUALĂ

Temperatura medie anuală se calculează realizând suma temperaturilor medii lunare de-a lungul anului și împărțind totul la 12.

În acest caz, am ales ca ani reprezentativi, perioada 1971-1980,iată mai jos situația temperaturilor medii anuale din respectivii ani.

Tabelul nr. 1. Evoluția temperaturii medii anuale, orașul Rm.Sărat, pentru perioada 1971-1980

Sursa : ANM

Se observă foarte clar că cel mai cald an a fost 1975, cu peste 11 grade Celsius, o valoare ridicată pentru această regiune, o medie de litoral sau deltă, în rest temperaturi medii specifice unității de câmpie și poziției geografice cu deschidere spre est.

2.1.2 TEMPERATURA MEDIE LUNARĂ

Se calculează adunând temperaturile medii ale zilelor din timpul lunii, iar suma se va împărți la numărul de zile, ca ulterior să rezulte și temperatura medie a anului respectiv.

În tabelul nr. 2 sunt prezentate mediile lunare ale anilor de studiu, grade C ( sursa : ANM )

Evoluția valorilor medii lunare este una tipică pentru o regiune de câmpie cu temperaturi mai ridicate pe perioda verii dar care nu depășesc decât foarte rar 22 grade Celsius, iar iarna temperaturile medii scad în cele mai multe cazuri sub zero grade Celsius, chiar sub 5 grade Celsius fapt ce scoate în evidență continentalismul termic al regiunii de câmpie.

Per ansamblu nu există mari diferențe între temperaturile medii lunare ale aceleași luni, cu oscilații normale, existând desigur și luni mai calde decaât este normal cum este de exeeplu luna februarie a anului 1977 cu o medie de 5,3 grade Celsius, dar putem să observăm că per ansamblul celor 10 ani de studiu luna martie este destul de rece cu medii destul de scăzute chiar de 2- 3 grade Celsius și un maxim de 7 grade Celsius în anul 1975.

AMPLITUDINEA TERMICĂ ANUALĂ

Rezulta din diferenta obtinuta intre media lunii celei mai calde si a celei mai reci de regulă se iau în considerație lunile iulie și ianuarie.

Pentru cei zece ani de studiu situația se prezintă astfel :

Tabel nr.3 Amplitudinile termice anuale pentru perioada anilor 1971-1980, grade C , Rm.Sărat

Sursa : ANM

Din graficul de mai sus se observă că amplitudinea termică este tipică acestei regiuni unități geografice ,Câmpia Română, cu valori oscilând între 20 și un pic peste 25 grade Celsius, mai mici decât în Câmpia Bărăganului sau Podișul Dobrogei dar mai mari decât în Câmpia de Vest .

Evoluția temeraturilor medii ale lunii ianuarie

2.2 DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI

Se exprimă în ore și reprezintă totalitatea perioadei în care Soarele strălucește nestingerit pe cer.

Tabel nr.4 Evoluția duratei de strălucire a Soarelui pentru orașul Rm.Sărat pentru perioada 1971-1980, se exprimă în ore. Sursa ANM

Din analiza datelor reiese foarte clar că luna cu cele mai multe ore de Soare este iunie cu aproape 206 ore iar cea mai puțin luminată a fost februarie cu numai 67 ore de Soare.

2.3 UMEZEALA AERULUI

Se exprimă în procente și au fost colectate date pentru perioada anilor 1971-1980

În tabelul de mai jos sunt prezentate mediile lunare și anuale ale umezelii aerului fiind exprimate în procente.

Tabelul nr. 5 Mediile lunare și anuale ale valorii umezelii relative a aerului, %.

Sursa : ANM

Umezeala aerului este determinată de prezența vaporilor de apă care este unul dintre elementele meteorologice. De valoarea umezelii aerului depind în bună masură cantitatea norilor și precipitațiilor, opacitatea atmosferei și bilanțul radiativ-caloric .

Din datele analizate mai sus , observăm valori normale pentru regiunea de câmpie situată într-o clima temperată cu nuanțe moderate. Lunile mai reci prezintă o umiditate mai ridicată, de regulă peste 80, chiar și un 91 în luna noiembrie a anului 1976, la polul opus, anotimpul cald cu influențe de tip continental dinspre este generează secete care duc la scăderea umidității aerului chiar la valori de 59 cum a fost în august 1971.

Umezeala aerului este un indicator foarte important, pentru că prezența sau absența unei cantități mari de vapori de apă în aer poate determina anumite fenomene meteorologice.

Picăturile de apă care alcătuiesc norii au dimesiuni diferite.

Variația umezelii aerului în direcție verticală este influențată de un număr mare de factori din care pot fi menționați : temperatura, gradul de dezvoltare a mișcărilor convective, căderea precipitațiilor.

În cazul tipului continental de evoluție diurnă a tensiunii vaporilor de apă, minimul prinsipal se înregistrează înaintea răsăritului Soarelui, iar cele doua maxime se înregistrează dimineața între orele 8-9 și seară între orele 20-21 .

Regimul anual al umezelii relative prezintă medii ale lunilor de iarnă între 80-90 % iar ale lunilor de vară între 60-70 % și scad odată cu creșterea altitudinii.

Prezența în atmosferă a vaporilor de apă determină acest indicator de umezeală a aerului, este cu siguranță unul dintre principalele elemente meteorologice. Depind în bună măsură de umezeala aerului cantitatea norilor și precipitațiilor, opacitatea atmosferei și bilanțul radiativ.

2.4 NEBULOZITATEA

Reprezintă gradul de acoperire cu nori și se exprimă în zecimi.

În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile lunare și anuale ale nebulozității pentru perioada 1971-1980

Tabelul nr. 6 Evoluția valorii nebulozității pentru perioada 1971-1980

Sursa : ANM

Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire cu nori al cerului la un moment dat. Nebulozitatea se exprimă în optimi din bolta cerească după un anumit cod. În observațiile asupra norilor se disting: nebulozitatea parțială sau nebulozitatea norilor inferiori și nebulozitatea totală în care se cuprind toate formele de nori.

Diferitele forme ale norilor constituie indici importanți pentru stabilirea stării generale a vremii la un moment dat și pentru prevederea unor fenomene viitoare cum ar fi: înrăutățirea sau îmbunătățirea vremii, intensificarea vântului, precipitațiile, descărcările electrice, etc.

Din datele prezentate în tabelul nr. 5 observăm ca valorile cele mai mari se înregsitrează în lunile mai reci iar vara cerul este mai mult senin.

2.5 PRECIPITAȚIILE ATMOSFERICE

Cantitățile medii lunare și anuale de precipitații ( mm/mp )

Tabelul nr. 7 Evoluția cantităților medii lunare și anuale de precipitații căzute, Sursa: ANM

Sursa : ANM

În cei zece ani analizați, mediile anuale de precipitații cazute au oscilat destul de mult, între aproximativ 350- 850 mm pe an, adică între mediile de precipitații căzute ale Deltei Dunării și litoralului românesc al Mării Negre și valorile medii ale munților joși cu altitudini între 800 și 1200 m. Este foarte clar că influențele continentale , estice de ariditate determină ani foarte secetoți cum a fost cel din 1973 cu numai 370 mm precipitații căzute, iar ocazional mișcările maselor de aer umede ajung aici generând ani ploioși cum au fost 1972 cu peste 800 mm precipitații căzute dar și 1980 cu peste 700 mm.

Privind tabelul cu precipitațiile cazute observăm că valorile cele mai mari cad, lunar, cel mai mult primăvara și vara, și în acest sens semnalăm câteva valori ridicate căzute în luna mai în anii 1971 de 131 mm, în anul 1977 de 114 mm, dar și în luna iulie a anului 1980 de 144 mm, și a anului 1971 de 144 mm, și maxim de peste 200 mm în august 1972.

La polul opus , cele mai mici cantități lunare de precipitații au căzut iarna, avem chiar și un caz excepțional de 0 mm în decembrie 1975, dar și de 3,5 tot în decembrie dar anul 1972.

Per ansamblul celor 10 ani cantitatea totală de precipitații căzută a fost de 5858,4 mm repatizată astfel pe anotimpuri :

Primăvara – 26,5 %, Vara – 35,5 %, Toamna – 24,2, Iarna – 13,8 %

Cantitățile de precipitații căzute pe anotimpuri

Cantitățile maxime de precipitații căzute în 24 ore exprimate în mm pe mp pentru perioada 1971-1980

Tabelul nr. 8 Cantitățile maxime de precipitații căzute în 24 ore

Sursa : ANM

2.6 VÂNTUL

Din datele analizate mai sus reiese o frecvență slabă a vântului din direcția est cu procente care nu depășesc decât foarte rar 7 % din totalul circulației generale, fiind așadar o direcție secundară .

Frecvența nordică a vântului este însă mult mai intensă cu procente și de aproape 50 % . datorită circulației maselor de aer continentale predominante vara și iarna, lunile cele mai prezente sunt august și septembrie cu peste 40 % din intensitatea totală a vântului.

Și frecvența aerului pe direcția Nord-Est este una principală , cu valori care pot atinge și 45 % din totalul circulației mai ales în sezonul de vară, în luna august în mod deosebit, datorită prezenței maselor de aer cu profil continental, fapt care contribuie la accentuarea fenomenului de secetă și la înregsitrarea unor temperaturi ridicate.

Circulație moderată cu puțin peste 20 % în lunile de vară, venind din zona înaltă de relief.

Circulația sudică este de asemenea una secundară , dar oarcum impreviziblă, existând și situații în care poate să depășească 20 % din total mai ales în lunile de toamnă. În rest este puțin prezentă cu valori sub 10 % din valoarea circulației totale.

Circulația sud-estică este are valori moderate, de regulă între 5- 20 %, este mai prezentă în perioada de toamnă târzie, determinată însă de circulația estică a maselor de aer.

Nici circulația sud-vestică nu este una dominantă, foarte rar depășind 10 % , mai prezentă primăvara și toamna după cum retultă din graficul de mai sus.

Relativ constant de-a lungul anului, cu valori cuprinse între 30-50 % uneori aproape de 60 %, mai mult în luna decembrie dar și august. Determină fie temperaturi foarte scăzute prin stagnarea aerului continental foarte rece iarna sau vara temperaturi foarte ridicate.

2.7 STRATUL DE ZĂPADĂ

În tabelul de mai jos sunt prezentate numărul zilelor cu fenomen de strat de zăpadă pentru orașul Rm.Sărat, pentru perioada anilor 1971-1980

Tabel nr.9 Zile cu strat de zăpadă

Sursa : ANM

Analiza datelor ne relevă faptul normal ca lunile reci ale anului să beneficieze de strat de zăpadă. Astfel luna cu cele mai multe zile cu fenomen de strat cu zăpadă este luna cea mai rece din an, ianuarie cu o medie de 5,4 zile în cei zece ani de studiu. Urmează apoi lunile februarie și martie cu o medie de peste 4 zile în cei zece ani de analiză a datelor, iar pe locul la patrulea este decembrie cu numai 2 zile, ca medie a perioadei 1971-1980.

Cifrele relativ mici se datorează faptului că în această regiune geografică, cantitățile de precipitații căzute iarna sunt de regulă mici, influența maselor de aer continentale fiind predominante iar viscolul care este un fenomen des întâlnit aici iarna nu permite instalarea unui strat compact de zăpadă care de regulă se topește repede la prima lună mai caldă.

2.8 ALTE FENOMENE METEOROLOGICE

CEAȚA

Reprezintă suspensia în pătura troposferică inferioară a unor picături mici de apă, cristale fine de gheață sau picături și cristale laolată, care micșorează sub 1 km vizibilitatea orizontală din stratul de aer .

Ceața prezintă în general, aspectul unui văl albicios care acoperă peisajul. În orașele și regiunile industriale cu emanații puternice de fum și praf, ceața capătă adesea o nuanță galben-murdară. Ceața crează senzația certă de umezeală.

Tabelul nr. 10 Număr mediu de zile cu ceață pentru perioada 2001-2010

Sursa : ANM

Cea mai cețoasă luna este decembrie cu 84 de zile cu ceață pentru cei zece ani de studiu, iar cele mai puține sunt în lunile de vară, luna iunie . fără nici o zi cu ceață în zece ani. Alte luni cețoase sunt : ianuarie și februarie peste 50 zile, noiembrie cu 45 zile în zece ani.

BRUMA

Este depunerea pe suprafața solului sau a obiectelor de pe acesta a unor cristale fine de gheață albicioasă, având adesea forme de solzi, ace sau evantaie. Ea se produce în nopțile senine, calme și reci, primăvara, toamna și iarna, prin sublimarea vaporilor de apă din aer, pe suprafețe a căror temperatură scade sub 0 grade Celsius ca urmare a răcirii radiative nocturne.

Depozitul de gheață poate avea grosimi între 1-5 mm , se depune în cantități mai mari pe suprafețele superioare, puțin înclinate ale obiectelor plate, pe suprafețele de culoare închisă cu multe asperități.

Bruma este favorizată de timpul calmsau cu un vânt slab, timp senin sau cu nori foarte subțiri și umed. Bruma dispare de regulă prin evaporare, rar prin topire.

Din datele analizate pentru intervalul de timp 1971-1980, se observă clar existența unor perioade distincte de apariție a brumei, luna cu cele mai multe zile de brumă este decembrie cu 117, apoi ianuarie cu 75, și pe locul al treilea , noiembrie. Deci lunile de iarnă și cea mai târzie lună din toamnă sunt cele în care se înregistrează cele mai multe zile cu brumă.

În rest, bruma mai apare ocazional și în aprilie, cu 9 zile, septembrie cu numai 3 zile, dar și februarie, martie și octombrie care au peste 30 zile cu brumă în cei zece ani analizați.

Tabel nr.11 Evoluția numărului zilelor cu brumă pentru orașul Rm.sărat pentru perioada 1971-1980

Sursa : ANM

CHICIURA

Chiciura este o depunere de granule de gheață albicioasă, separate între ele prin incluziuni de aer și ornate uneori de ramificații cristaline cu aspect de ghirlande pufoase, ciucuri, frunze de ferigă sau ramuri de vâsc care se scutură la cea mai mică atingere sau la viteze ale vântului de peste 5 m pe sec.

Se formează prin sublimarea vaporilor de apă pe obiecte subțiri cum ar fi ramurile arborilor, conductorii aerieni, fibre, în condiții de timp calm sau cu vânt foarte slab, cu ceață sau cu aer cețos și cu temperaturi foarte scăzute. Temperaturile cele mai favorabile sunt cele situate sub – 15 grade Celsius.

Chiciura poate fi tare sau moale. Cea tare este o depunere de gheață granulară albă-mată. Are aspect de zăpadă sau măzăriche, devenind apoi compactă și sticloasă. Se formează de obicei la temperaturi cuprinse între -2 și -7 grade Celsius pe timp cețos și cu vânt tare, prin inghețarea rapidă a picăturilor de apă suprarăcită pe arborii subțiri, pe conductorii aerieni, pe firele de iarbă. Depunerile de chiciură tare, granulară, cresc aproape exclusiv pe părțile obiectelor aflate în direcția vântului. Creșterea vântului atrage după sine o accelerare a depunerii de gheață.

Din datele prezentate mai jos, observăm că lunile cele mai predispuse fenomenului de chiciură sunt lunile de iarnă: decembrie cu 10 zile de chiciură în 10 ani de studiu, ianuarie cu 12 zile și februarie cu numai 4 zile. Chiciura lipsește cu desăvârșire în anotimpurile mai calde , pentru că este nevoie de o vreme foarte rece pentru formare acesteia.

Tabel nr 12 Evoluția numărului zilelor cu chiciură pentru orașul Rm.Sărat pentru perioada 1971-1980

Sursa : ANM

Capitolul III

CARACTERIZARE CLIMATICĂ

3.1 FENOMENE METEOROLOGICE SPECIFICE

Dintre fenomenele meteorologice specifice acestei zone pot fi amintite seceta și orajele, ploi torențiale dar și viscol, geruri persistente, căderi masive de zăpadă.

SECETA

Fig,nr. Teren afectat de secetă pe ternurile agricole de langă orașul Rm.Sărat

Seceta este o stare extremă, caracterizată prin faptul că o anumită regiune suferă din cauza lipsei necesarului de apă. Seceta poate fi clasificată ca:

Secetă meteorologică când domnește o perioadă mai lungă de timp lipsa completă a precipitațiilor sau când precipitațiile cad în cantități foarte mici.

Secetă agricolă când există o cantitate insuficientă de apă necesară agriculturii (provenită din precipitații sau ape freatice)

Secetă hidrogeologică când scade substanțial nivelul pânzei de ape freatice (rezervorul de apă subterană), nivelul apelor curgătoare și al celor stătătoare.

Seceta este un fenomen meteorologic periculos care afecteaza violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocand pierderi de vieti omenesti, pagube materiale degradarea mediului ambiant. Seceta este definita ca o perioada mai lunga de tip in care media ploilor scade mult sub limita normala. Ea poate cauza o scadere a recoltelor si o reducere a suprafetelor agricole sau a celor destinate pasunatului

Cauza fenomenului: deficit pluviometric, degradarea solului, cresterea temperaturii apei oceanelor, cresterea concentratiei de dioxid de carbon in atmosfera.

Seceta este un dezastru cu efect temporar, mai ales asupra agriculturii, a caror forme de manifestare depind de o serie de factori cum ar fi existenta sistemului de irigatii.
Perioadele de precipitatii reduse sunt normale pentru toate sistemele climatice. Prognozele meteorologice fac posibila avertizarea din timp asupra posibilitatii de producerea a fenomenului.

Ca factori de vulnerabilitate amintim localitatile situate in zone aride, terenurile
agricole izolate, lipsa unor resurse de alimentare cu apa, lipsa unei planificari privind alocarea resurselor in zonele de risc, etc.

Seceta are ca efecte: scaderea productiei agricole, viticole si zootehnice, cresterea preturilor, cresterea ratei inflatiei, reducerea starii nutritionale a populatiei, imbolnaviri, criza energetica, etc. si se poate combate prin sisteme de monitorizare si instiintare imediata, prin dezvoltarea unor planuri de aparare impotriva efectelor dezastrului

ORAJELE

Reprezintă una sau mai multe descărcări bruște de electricitate atmosferică, ce se manifestă printr-o lumină scurtă și intensă (fulger) și printr-un zgomot sec sau printr-un bubuit surd {tunet). Orajele sunt asociate norilor Cb și, în general, sunt însoțite de precipitații cu caracter de aversă, sub formă de ploaie, grindină, măzăriche moale, măzăriche tare sau, mai rar, de ninsoare.

După localizarea în spațiu și modul de manifestare, fulgerele au fost clasificate în trei tipuri principale (Instrucțiuni pentru observarea, identificarea și codificarea norilor și a fenomenelor meteorologice, 1986):

Descărcări interne sau fulgere în pânză, care se produc în interiorul norului orajos și se manifestă printr-o iluminare difuză, în care nu se poate identifica un canal net delimitat.

Descărcări la sol sau trăsnete, care au aspectul unor scântei imense, ce se formează între norul Cb și suprafața terestră. Au o traiectorie sinuoasă și, de obicei, prezintă ramificații orientate în jos, care pleacă dintr-un canal principal net conturat (fulger în linie sau în bandă).

Fulgere liniare, care se observă sub forma unor descărcări sinuoase, adesea ramificate, care pornesc dintr-un canal bine conturat provenit din norul orajos, dar fără să atingă suprafața terestră.

Fig.nr1. Descărcări electrice ( sursa www.meteo.ro )

În funcție de natura impulsului care le generează, se deosebesc: oraje locale (termice sau de insolație), oraje frontale (specifice fronturilor reci, dar fiind posibile și la trecerea fronturilor calde) și oraje orografice (Iliescu, 1989).

Orajele locale apar în interiorul unei mase de aer mai rece, care ajunge deasupra unei suprafețe de uscat puternic încălzite. Covecția termică duce la apariția norilor Cumulus (Cu), apoi la transformarea lor în nori Cb cu mare dezvoltare pe verticală (celule convective foarte puternice, în care viteza curenților ascendeți și descendeți poate depăși 100 km/h), care generează descărcări electrice. Orajele locale durează puțin, au o intensitate mică și o repartiție spațială punctiformă, izolată.

Orajele frontale sunt asociate, în primul rând, fronturilor reci (mai ales celor de ordinul II), norii Cb apărând în urma ridicării violente a aerului cald preexistent de către aerul rece. Orajele de front rece pot să apară în orice anotimp, atât ziua, cât și noaptea. Oraje se pot produce și la trecerea unui front cald, acest lucru întâmplându-se vara, în condițiile unei stratificații termice a aerului deosebit de instabile. Orajele frontale au o intensitate și o durată mai mare decât cele locale.

PLOI TORENȚIALE

Sunt caracteristice îndeosebi perioadei calde a anului. Cea mai importantă urmare a unor astfel de situații este apariția inundațiilor.

Avresa de ploaie este o ploiae de scurtă durată cu început și sfârșit brusc, cu schimbări de intensitate foarte rapide, adesea violente.

În general cantitatea de apă căzută în timpul unie averse este mare.

Cel mai adesea aversele cad din norii Cumulonimbus, iar uneori din Cumulus , nori cu dezvolteare verticală mare.

În general aversele de ploaie sunt alcătuite din picături mari și însoțite frecvent de descărcări electrice sau mai rar de grindină .

VISCOL

La latitudinile temperate, viscolul este caracteristic iernii, dar el poate să apară și în anotimpurile de tranziție, spre sfârșitul toamnei sau la începutul primăverii.

În Dicționarul meteorologic (Țâștea și colab., 1965), viscolul este definit ca fiind “un transport de zăpadă deasupra suprafeței Pământului, provocat de un vânt suficient de puternic și turbulent, însoțit sau nu de ninsoare”.

Viscolul reprezintă un fenomen meteorologic de risc asociat unei perturbații atmosferice extratropicale, conținând un aer mai cald și mai umed, care vine în contact cu un câmp anticiclonic, caracterizat de un aer foarte rece și mai uscat. Această definiție este valabilă atunci când se consideră simultaneitatea viscolirii zăpezii cu căderea ninsorii. Pe de altă parte, dacă se are în vedere varianta conform căreia în momentul viscolirii nu ninge, ci doar este spulberată zăpada căzută anterior, atunci fenomenul trebuie asociat numai vântului puternic, care se manifestă în timpul instalării unui regim anticiclonic.

Conchidem cu menționarea condițiilor obligatorii pentru definirea viscolului: vânt foarte intens; prezența stratului de zăpadă la sol, depus anterior (cazul mai frecvent și mai caracteristic) sau în momentul respectiv; scăderea accentuată a temperaturii aerului.

Fig.nr.2 Viscol puternic aproape de orașul Rm.Sărat ( sursa : Mediafax )

Factorii de risc asociați viscolului sunt multipli. În primul rând, este vorba despre vântul puternic, care determină troienirea zăpezii (respectiv acumularea acesteia în dreptul unor obstacole), dar având și efecte mecanice importante. În al doilea rând, trebuie menționată scăderea semnificativă a temperaturii aerului, care poate fi privită din două puncte de vedere: aerul foarte rece care se instalează în condițiile existenței unui regim anticiclonic continental de iarnă, la care trebuie adăugată răcirea suplimentară datorată vitezei mari a vântului, fapt care conduce la definirea noțiunii de temperatură echivalentă. Cu cât temperatura aerului este mai mică și viteza vântului este mai mare, cu atât temperatura echivalentă va fi mai scăzută.

În al treilea, dar nu în ultimul rând, trebuie amintite și depunerile groase de gheață, rezultate în urma înghețării precipitațiilor lichide suprarăcite sau a fulgilor de zăpadă, la contactul acestora cu obiectele de la sol care au o temperatură mult mai scăzută. Este vorba de un fel de polei, dar de dimensiuni mult mai mari.

Efectele negative ale viscolului sunt numeroase. Pagubele cele mai mari se datorează blocării, din cauza troienirilor, a activității din domeniul transporturilor, în primul rând a celor rutiere și feroviare, dar și a celor aeriene

GERURI PERSISTENTE

Reprezintă fenomene climatice de risc caracteristice zonelor subtropicale și temperate. Ele sunt determinate de advecții de mase de aer foarte rece, arctic sau continental polar. În cazul Europei, câmpul baric la nivelul suprafeței terestre indică cel mai adesea prezența unei dorsale a Anticiclonului Scandinav (mai rar a celui Groenlandez) sau a Anticiclonului Est European.

Astfel de răciri se pot produce în cazul unei circulații nordice, ultrapolare (de NE) sau tipice de NE (Atlas RSR, 1972-1979). Lipsa obstacolelor orografice majore în partea de nord și nord-est a Europei, la fel ca și în nordul Americii de Nord, favorizează aceste advecții de aer foarte rece. Intr-o primă fază, advecția rece poate fi asociată cu fenomenul de viscol. Apoi se instalează un regim anticiclonic persistent, răcirea fiind accentuată de inversiunile de temperatură și de prezența stratului de zăpadă.

Valurile de frig se produc cel mai frecvent în timpul iernii. În România, cele mai intense sunt considerate răcirile în care temperaturile minime zilnice ating sau coboară sub -30° C. Deoarece aceste valori reprezintă, de multe ori, minime absolute pentru mai multe stații meteorologice, ele au mai fost denumite singularități termice negative, care se produc în cadrul unor răciri masive ale vremii (Bogdan, Niculescu, 1999). Conform metodologiei de lucru a INMH București, dacă în lunile de iarnă temperaturile medii zilnice sunt mai scăzute cu mai mult de 8° C față de mediile multianuale sau dacă în cea mai mare parte a țării se înregistrează minime mai coborâte de -20° C, se vorbește despre o vreme geroasă.

CĂDERILE MASIVE DE ZĂPADĂ

Acestea formează un strat gros de zăpadă, care creează probleme în special în desfășurarea normală a activității diferitelor categorii de transporturi. La latitudini medii, formarea stratului de zăpadă în extrasezon, în regiunile mai joase, poate dăuna grav agriculturii.

De asemenea, zăpada abundentă reprezintă un risc potențial pentru apariția inundațiilor, având în vedere posibilitatea topirii sale bruște în cazul unei încălziri masive a vremii, riscul crescând când solul este saturat cu apă încă din perioada premergătoare formării stratului respectiv (Bogdan, Niculescu, 1999).

Stratul de zăpadă, chiar dacă nu este gros, poate crea mari dificultăți transporturilor rutiere, în special în primele ore de după căderea ninsorii și mai ales pe drumurile în pantă, cu curbe, intens circulate. Astfel de sectoare, unde se produc frecvent derapări ale autovehicolelor de mare tonaj, urmate de blocarea traficului, se întâlnesc în toate treptele de relief.

Fig.nr.3 Zăpadă și viscol în Rm.sărat ( sursa : Stirile Realitatea TV )

3.2 CLASIFICAREA RISCURILOR CLIMATICE

Pentru început trebuie să dăm câteva definiții pentru a înțelege cât mai bine fenomenele :

Hazardul reprezintă “un eveniment amenințător sau probabilitatea de apariție într-o regiune și într-o perioadă dată a unui fenomen natural cu potențial distructiv (pagube materiale, daune aduse mediului înconjurător, victime umane)”.

Riscul este definit ca “numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube materiale de orice fel, produse în timpul unei perioade de referință și într-o regiune dată, în cazul existenței unui fenomen natural particular”.

Dezastrul natural reprezintă “o gravă întrerupere a funcționării unei societăți, care cauzează pierderi umane, materiale și de mediu, pe care societatea respectivă nu le poate depăși cu resurse proprii”.

Vulnerabilitatea înseamnă “gradul de pierderi (0-100%), rezultate din potențialitatea unui fenomen de a produce victime și pagube materiale”, gradul de vulnerabilitate depinzând de nivelul de dezvoltare socio-economică al zonei în cauză.

Clasificarea fenomenelor climatice de risc se poate face după mai multe criterii:

Un prim criteriu care trebuie amintit este cel genetic. Spre exemplu, Dauphine (citat de Sorocovschi, 2002), menționează patru grupe genetice de fenomene de risc (în original, catastrofe): fizice, tehnice, biologice și social-economice .

Pentru caracterizarea acestora au fost folosite mai multe categorii de descriptori:

descriptori spațio-temporali, care se referă la localizare (precisă, difuză, aleatorie), la modul de evoluție în timp (ciclică, complexă, aleatorie), la durata de manifestare (scurtă, medie, lungă), la extinderea spațială (locală, regională-zonală, mondială), la modul de declanșare (lent, brusc) și la gradul de reversibilitate (puternic, slab);

descriptori de vulnerabilitate și impact, care cuprind următoarele aspecte: gradul de vulnerabilitate (slab, puternic), evoluția vulnerabilității (în creștere, în scădere), impactul asupra omului (slab, moderat, puternic), impactul socio-cultural (slab, moderat, puternic), impactul economic (slab, mijlociu, puternic) și gradul de control individual asupra fenomenelor (slab, puternic);

descriptori de percepere, care se referă la gradul de percepere a fenomenelor de risc (slab, moderat, puternic) și la evaluarea fenomenelor, inclusiv a consecințelor acestora (supraevaluare, subevaluare);

descriptori de previziune și prevenire, ambii putând fi cotați cu trei variante – existență, existență parțială sau inexistență.

Conform aceluiași criteriu genetic, alți autori separă riscuri naturale, antropice (umane) și ecologice (Bogdan, Niculescu, 1999, Benedek, 2002).

Dacă ne referim strict la fenomenele climatice de risc, constatăm aceeași multitudine de criterii folosite pentru clasificarea acestora, o parte dintre criteriile utilizate putând fi întâlnite și în clasificările altor tipuri de fenomene de risc, nu numai ale celor atmosferice. În țara noastră, abordări în acest sens au fost realizate, spre exemplu, de Ciulache și Ionac (1995), Bogdan și Niculescu (1999), Moldovan (1999 b). Prezentăm, în continuare, principalele criterii care se pot utiliza pentru clasificarea fenomenelor climatice de risc:

Criteriul vitezei de declanșare și de evoluție a fenomenelor, care poate fi: rapidă sau bruscă (tornadele, descărcările electrice, vijeliile, grindina, aversele foarte intense, avalanșele de zăpadă etc.); intermediară (bruma, chiciura, poleiul, ceața persistentă, viscolul etc.); lentă sau progresivă (secetele).

Criteriul mărimii arealului afectat de fenomenele climatice de risc distinge: fenomene la scară locală (averse puternice, vijelii, avalanșe de zăpadă etc.), la scară regională (precipitații abundente, secete, cicloni tropicali etc.) și la. scară mondială (încălzirea globală actuală).

Criteriul elementului meteorologic sau climatic principal care generează riscul conduce la următoarea clasificare:

Fenomene climatice de risc generate de perturbațiile majore ale presiunii atmosferice. În această categorie pot fi încadrați ciclonii tropicali, ciclonii extratropicali, anticiclonii oceanici subtropicali, anticiclonii continentali (inclusiv cei mobili) de la latitudini medii și superioare. Toate aceste perturbații atmosferice generează o gamă foarte largă de fenomene, putându-se spune că, în principiu, orice manifestare meteorologică și climatică de risc are ca punct de plecare caracteristicile și evoluția câmpului presiunii. În funcție de repartiția presiunii se dezvoltă circulația generală a atmosferei, activitatea ciclonică și cea anticiclonică, apar fronturile atmosferice și fenomenele meteorologice asociate lor, inclusiv cele care intră în categoria fenomenelor periculoase. Spre exemplu, regimului baric de tip ciclonic (presiune scăzută) îi sunt caracteristice furtuni, precipitații abundente, vânt foarte intens, descărcări electrice, căderi de grindină etc., iar situațiile anticiclonale (presiune ridicată) pot genera secete, valuri de căldură sau de frig, inversiuni de temperatură, cețuri persistente etc. Pe de altă parte, repartiția inegală a presiunii este determinată de diferențierile existente în repartiția temperaturii aerului, astfel încât nu putem decât să remarcăm permanenta interdependență dintre elementele meteorologice care definesc starea atmosferei și fenomenele specifice acesteia.

Capitolul IV

ATMOSFERA

4.1 POLUAREA ATMOSFEREI

În zona supusă analizei sursele de poluare sunt punctiforme și dispersate, influența lor asupra calității atmosferei fiind redusă.

Sursele de poluare atmosferică specifice zonei analizate sunt urmatoarele:

– activitatea fabricilor și întreprinderilor din zonele industriale și agricole;

– circulația rutieră cotidiană;

– lucrările specifice de modernizare a infrastructurii și a rețelei de apă.

Acestea pot fi: surse de sol, surse aflate în apropierea solului (emisii la o înâltime de până la 4 m față de nivelul solului), surse deschise (manevrarea pământului),surse mobile.

Emisia de particule din timpul lucrarilor de manevrare a pamantului este direct proportionala cu continutul de particule mici (d < 75 µm), invers proportionala cu umiditatea solului si, unde este cazul, cu greutatea echipamentului .

Calculul cantitatilor de particule eliberate in aer a fost facut pe baza spectrului de emisie a particulelor eliberate si a materialelor folosite la fiecare activitate. Cantitatea de particule pentru activitatile/sursele mai sus mentionate a fost calculata la baza diametrul urmatoarelor particule

Particule cu diametrul: d ≤ 30 µm;

Particule cu diametrul: d ≤ 15 µm;

Particule cu diametrul: d ≤ 10 µm;

Particule cu diametrul: d ≤ 2,5 µm (particule care ajung in plamani, asa-numitele

particule “respirabile”)

Particulele din gazele de esapament de obicei apartin categoriei de particule “respirabile”.

Particulele cu diametrul ≤30 µm sunt particule in suspensie. Particulele cu diametru mai mare se depun rapid pe sol.

Tabel nr. Emisii gaze de eșapare

Sursa : Primăria Rm.Sărat

Cea mai importantă sursă de poluare a atmosferei o reprezintă procesele de ardere a carburanților la motoarele cu ardere internă de pe urma cărora rezultă următorii efluenți: CO, oxizi de azot (NOx), SO2, hidrocarburi arse incomplet (COV), particule solide

Distanța maximă până la care emisiile de pulberi în atmosferă ar putea influența indicii de calitate ai aerului este, conform estimărilor efectuate pe baza modelului de dispersie a lui Sutton, de 80 – 100 m.

4.2 SURSE DE POLUARE A ATMOSFEREI

Sursele de poluare a atmosferei din zona orașului Rm.Sărat sunt cele clasice pentru un centru urban care deși nu foarte mare ca număr de locuitori sau activități economice înregistrează un grad de poluare rezonabil.

Amintim în acest sens principalele surse de poluare :

traficul auto, mai intens în zona centrală a orașului dar și la periferie

activitățile industriale care deși nu sunt foarte agresive au un anume impact asupra atmosferei

activitățile menajere, arderea lemnului în gospodării

arderea suprafețelor uscate care generează fum, cenușă și elimină dioxid de carbon

diferitele lucrări,șantiere care aruncă în atmosferă praf

Municipiul dispune de o industrie cu ramuri diversificate potențial poluante :

Industria constructoare de mașini și prelucrarea metalelor este reprezentată de două turnătorii de fontă: o fabrică de garnituri și etanșare și o fabrică de mecanică fină.

Industria chimică este reprezentată de o unitate de regenerare a uleiurilor petroliere uzate.

Industria materialelor de construcții este în continuă expansiune, având ca produse de bază betoane, bolțari, pavele și alte produse specifice.

Industria alimentară este foarte diversificată, în domeniile pâinii și produselor de panificație, lactatelor, produse și preparate din carne, prelucrarea legumelor și fructelor și altele.

Industria ușoară este axată pe: industria pielăriei și încălțămintei și industria de textile și confecții, care are o bună reprezentare în municipiu, prin intermediul a 16 companii de confecții îmbrăcăminte și 2 de prelucrare a pielii și încălțăminte.

Mica industrie acoperă domeniul procesării lemnului și a producției de mobilă.

4.3 FACTORI ATMOSFERICI CARE FAVORIZEAZĂ POLUAREA

Fenomenul de poluare – determinat de concentrația si tipul poluanților emiși în aer. Intervin o serie de factori meteo-climatici care pot favoriza procesul de poluare.

Factori:

Calmul atmosferic: absența curenților de aer .

Poluanții emiși stagnează, crește concentrația lor.

Inversia termică:

Aerul din straturile inferioare ale atmosferei care vin în contact cu scoarța terestră înmagazinează radiația calorică emisă, devine mai cald și mai usor decat stratul de aer supradiacent. Se formează curenții de aer pe verticală care antrenează la altitudini mari poluanții emiși.

Sunt perioade la începutul și sfârșitul iernii când prin apariția bruscă a unei mase de aer cald, aerul care se gasește în straturile inferioare, are o temperatură mai mică decât masa de aer cald din atmosfera mai înaltă și nu se mai produce ascensionarea maselor de aer. Se produce o inversie a temperaturilor straturilor atmosferice ce determină acumularea unor cantități crescute de poluanți care nu mai sunt antrenați in atmosfera superioară.

Umiditatea aerului e reprezentată de umiditatea crescută a aerului care favorizează absorția particulelor în suspensie, a moleculelor de gaze sau se produc reacții chimice între poluanți ăi apa rezultând poluanți secundari cu efecte mult mai puternice. Ceața e un factor favorizant al poluării.

Factorii geografici – zonele depresionare, văile de-a lungul apelor cugatoare, înconjurate de relief înalt favorizează cumularea pentru că limitează formarea curenților de aer pe orizontală.sunt mult mai frecvente fenomenele de inversie termică.

Absența vegetatiei – vegetația înglobează poluantii atmosferici. Reducerea fenomenului de fotosinteză cu o captare mai mica a dioxidului de carbon.

Urbanistica amplasării clădirilor crează adevarate culoare în care poluantii atmosferici nu pot fi diseminați.Amplasarea incorectă a clădirilor pe direcția curenților de aer dominanți care favorizează deplasarea poluanților din zonele industriale spre zona rezidentială. Toate fenomenele pot sta la baza producerii unui poluări severe cu afectarea stării de sanatate a unor comunități umane.

CONCLUZII

Voi prezenta concluziile structurat pe capitole.

Capitolul I

Factorii care determină clima și procesele climatice, fenomenele meteorologice, sun tipice pentru o regiune de câmpie, cu amplitudini termice mai mari, relieful influențează clima prin altitudinile mai coborâte. Timpul este mai însorit iar precipitațiile sunt ceva mai scăzute decât în vest datorită influenței climatice estice de ariditate.

Mișcarea maselor de aer imprimă anumite caracteristici vremii, prin frecvența precipitațiilor, oscilația temperaturilor și desfășurarea fenomenelor meteorologice.

Apropierea de anumite surse de apă imprimă un anume topoclimat ca și absența sau prezența pădurilor. Omul are si el o contribuție la modificare unor parametri climatici dar într-o mai mică măsură , aici existând mai puțin eunități industriale gigant care să polueze atmosfera.

Capitolul II

Din analiza datelor meteorologice tragem următoarele concluzii:

media termică anuală variază între 10 și 11 grade Celsius

ca medie cea mai caldă lună este august cu aproximativ 20 grade Celsius

ca medie cea mai rece lună este ianuarie cu – 4,4 grade Celsius

luna iulie ca medie este cea mai luminată lună cu 230 ore medie pe 10 ani

luna februarie este cea mai innourată cu numai 67 ore medie în 10 ani

umezeala aerului variază între 60 și peste 90 %

Capitolul III

Dintre fenomenele meteorologice caracteristice pentru acest tip de climat temperat-continental cu influențe estice cele mai frecvente sunt secetele, orajele și viscolul.

La toate acestea se adaugă ceața, bruma și chiciura. Crivățul este vânt predominant, componentă continentală, iarna bate rece , geros și uscat iar vara cald, fierbinte și aduce secetă fiind de origine continentală.

Capitolul IV

Influențele umane sunt relativ scăzute ca intensitate, față de alte regiuni, dar totuși există un topoclimat specific unei așezări de tip urban, cu temperaturi mai ridicate în interior, curenți de aer orientați în lungul străzilor principale.

BIBLIOGRAFIE

S.Ciulache, Meteorologie și climatologie, Editura Universitară, București,

M.Ielenicz, România.Geografie fizică,Vol.II Edit.Univ.Buc. 2007

www.primariarmsarat.ro

Atlasul Geografic General al României

www.meteo.ro

Prof.univ.dr. Ovidiu Murărescu – Riscuri climatic extreme, Univ Valahia, Târgoviște

Plan integrat de dezvoltare urbană a orașului Rm.Sărat-Primăria Rm Sărat

Agenția Națională de Meteorologie

BIBLIOGRAFIE

S.Ciulache, Meteorologie și climatologie, Editura Universitară, București,

M.Ielenicz, România.Geografie fizică,Vol.II Edit.Univ.Buc. 2007

www.primariarmsarat.ro

Atlasul Geografic General al României

www.meteo.ro

Prof.univ.dr. Ovidiu Murărescu – Riscuri climatic extreme, Univ Valahia, Târgoviște

Plan integrat de dezvoltare urbană a orașului Rm.Sărat-Primăria Rm Sărat

Agenția Națională de Meteorologie