Studiul Cererii Unui Produs pe O Piata Externa

Studiul cererii unui produs pe o piață externă

CUPRINS:

Introducere

Mediul în care-și desfășoară activitatea o entitate economică pe piața romanească este tot mai complex și imprevizibil, iar ritmul schimbărilor acestuia este tot mai accentuat și accelerat. Pentru a face față unui astfel de mediu, entitățile economice sunt nevoite să-și dezvolte o serie de capacități cu ajutorul cărora să fie în măsură să reacționeze adecvat astfel încât să dobândească sau să își consolideze avantajul concurențial.

Dinamismul mediului permite entității economice să devină un sistem aparte, deosebit, în care echilibrul este rezultatul derulării unui vast program de autoorganizare.

În contextul actual se observă că organizarea în entitățile economice dobândește noi valențe, conținutul acesteia se îmbogățește, iar principiile, procedeele, tehnicile și mijloacele pe care le utilizează se schimbă profund.

Firma S.C. Apidava S.R.L și-a început activitatea în anul 1992, ca o mică afacere de familie, cu doar 2 angajați și cu cei 50 de stupi ai profesorului de fizică Victor Mateș. Acesta a moștenit plăcerea pentru apicultură de la bunicul său și a transformat-o într-un hobby, între anii 1980 -1992.

În prezent S.C. Apidava S.R.L. poate fi considerată fortăreața mierii, locul unde se produc de 23 ani, doar miere de calitate superioară, un produs 100% pur, obținut doar pe cale naturală, din flora deosebită a Podișului Transilvaniei, și cu o calitate garantată.

În vederea alegerii entității economice care face obiectul studiului, pentru a identifica avantajele competitive în raport cu exigențele pieței externe, nișele de pătrundere pe piețele externe și strategiile de internaționalizare, promovare și distribuție adecvate, am făcut o cercetare analitică a activității economice.

Pentru identificarea potențialilor parteneri cu care firma S.C. Apidava S.R.L. ar putea stabili relații comerciale internaționale, în acord cu resursele si competențele interne adecvate condițiilor de piață, precum și strategia de internaționalizare pentru care aceasta ar putea opta, potențialii parteneri cu care ar putea stabili relații comerciale internaționale, principalele ținte le-au constituit țările unde veniturile populației sunt foarte ridicate și există o cerere tot mai mare pentru produsele ecologice.

La nivel european, piața de produse bio se află într-o evidentă creștere, fiind încurajat consumul unor astfel de alimente și produse. Așadar, firmele din România au șanse mari să se impună pe acest segment de piață.

Principalele candidate pentru postura de partener de afaceri au fost marile țări consumatoare ale acestui produs: Germania, Italia, Spania, Franța, Austria, Tunisia, Cuba, Israel, Grecia, Japonia și China.

  Țara aleasă pentru a se face exportul este Grecia, datorită faptului că este una dintre marile consumatoare de miere atât pe plan alimentar cât și pe plan non-alimentar (cosmetic, farmaceutic).

Conducerea firmei SC Apidava SRL a optat pentru exportul indirect ca metodă de intrare pe piață și strategia de penetrare ca strategie de intrare pe piață internațională. Firma va putea practica astfel un preț suficient de scăzut, care va asigura acoperirea costurilor medii unitare, obiectivul major fiind cucerirea unui segment mare de pieței sau descurajarea intrării pe piață a altor potențiali concurenți.

Obiectivele propuse pentru extinderea pe piața internațională sunt:

creșterea profitului

creșterea cifrei de afaceri;

atragerea unor noi potențiali consumatori

recunoașterea produselor firmei la nivel internațional;

CAPITOLUL I

Prezentarea produsului și a țării

Prezentarea succintă a produsului

Mierea este un produs apicol obținut prin transformarea și prelucrarea nectarului sau manei de către albine și depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana populației din stup. Obținerea mierii este scopul principal al apiculturii din prezent și din trecut.

Mierea de albine a fost prima substanță dulce folosită de om, fiind prețuită în special de preoți în cadrul diverselor ritualuri. Există suficiente mărturii că în civilizațiile antice mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen și levuri din faguri, însă, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană.

Mierea este substanța naturală dulce produsă de albinele Apis mellifera din nectarul plantelor sau din secrețiile secțiunilor vii ale plantelor ori din excrețiile, pe secțiunile vii ale plantelor, ale insectelor care se hrănesc prin sucțiune din plante și pe care albinele le colectează, le transformă, combinându-le cu substanțe proprii specifice, le adună, le deshidratează, le depozitează și le lasă în faguri pentru a se matura.

Mierea conține diferite tipuri de zaharuri, în special fructoză și glucoză, și alte substanțe, precum acizi organici, enzime și particule solide provenite din timpul colectării mierii. Mierea nu trebuie să conțină, pe cât posibil, materii organice sau anorganice străine compoziției sale și se utilizează în orice produs destinat consumului uman.

Utilizări

Prin calitățile sale nutritive este considerată un aliment de mare valoare în hrana oamenilor de toate vârstele, având utilizări largi în dietetică și terapeutică.Mierea este foarte des folosită în alimentație, în bucătărie sau ca medicament, fiind de medicina populară foarte apreciată. De asemenea are importante aplicații în alimentația artificială, în alimentația pre- și post-operatorie, în pediatrie și ginecologie.

Valoarea alimentară și dietetică

Valoarea alimentară a mierii constă în primul rând în bogăția ei în zaharuri (70-80%), din acest punct de vedere, fiind un aliment energetic prin excelență. Majoritatea zaharurilor din miere sunt zaharuri simple (glucoză și fructoză), care nu mai necesită o prelucrare specială prin digestie, fiind direct asimilate și arse complet, până la stadiul de bioxid de carbon și apă, eliberând energie în toate etapele de descompunere prin care trec. Un gram de zaharuri din miere eliberează ca și zahărul de sfeclă: 4,1 calorii, dar (spre deosebire de zahăr), această energie este pusă în totalitate la dispoziția organismului, astfel că mierea este un aliment ușor asimilat și digerabil. Deosebirea esențială a mierii de albine de zahărul comercial constă în conținutul său ridicat în unele substanțe nezaharoase (microelemente, enzime, aciziorganici și vitamine), care își exercită efectul pozitiv atât prin acțiunea de reglare a unor funcții importante ale organismului, dar și contribuind la conferirea calităților gustative specifice ("gust de miere"). Aspectul, culoarea, consistența și gustul fac din miere un aliment mult apreciat, dar mai ales aroma sa specifică, datorită conținutului în uleiuri eterice (volatile), parfumul mierii fiind identic cu parfumul florilor din care provine.

Valoarea terapeutică a mierii

Mierea de albine nu are doar calități nutritive ci, în urma studiilor, s-a demonstrat că are și o acțiune terapeutică eficientă, ce se exercită atât asupra afecțiunilor digestive, cât și în afecțiunile hepato-biliare, cardio-vasculare, respiratorii, afecțiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, în bolile de nutriție și cele infecțioase, în afecțiunile sanguine și în cele cutanate.

Cu toate calitățile sale prețioase, mierea are și contraindicații pentru pacienții care suferă de obezitate, diabet zaharat, tulburări glicoregulatorii, insuficiență pancreatică exocrină și pentru pacienții gastrectomizați, cât și în anumite tulburări alergice. Indicațiile apiterapice vor fi făcute numai de către medicul specialist, ca la orice medicament, iar tratamentele vor fi aplicate sub directa sa supraveghere, avându-se în vedere acțiunile farmaco-fiziologice generale și specifice ale produsului apiterapic, starea pacientului și evoluția bolii.

Piața apicolă romanească

Consumul de miere din România rămâne încă unul scăzut, în ciuda beneficiilor pe care acest produs le are pentru sănătate. La noi, consumul pe cap de locuitor al "alimentului-medicament" este foarte mic, fiind cumpărat mai ales pentru proprietatile sale unice. Comparativ, faptele stau astfel: în țara noastră media anuala a consumului pe locuitor este de circa 100-150 de grame, în timp ce în Germania se ridica la1.500-1.700 de grame. "În România, se obțin în medie circa 15.000 de tone de miere din care circa 85% este destinată exportului", declara Victor Mates, director general SC Apidava SRL, societate care comercializează brandul de miere "Roua Florilor". Cea mai mare parte este trimisă în Germania, Italia și pe îndepărtatul continent asiatic, în Japonia, chiar dacă țara vecină, China, este cel mai mare exportator mondial de miere de albine. De altfel, este binecunoscut că est-europenii importă miere din China pe care o amestecă cu cea românească.

SC Apidava ERL exportă la rândul său miere în Ungaria, Olanda, Polonia, Franța, Austria, Germania dar și în SUA, Canada, Singapore și Japonia. "Mierea se exportă vrac la butoaie de 300 kg sau en-detail și reprezintă circa 40% din cifra de afaceri", precizează directorul SC Apidava SRL. Potrivit directorului Victor Mates, mierea oferită de companie este un produs 100% natural, fără adaosuri sau modificări genetice. "De 15 ani de când suntem pe piață – cel mai vechi producător de pe piața internă – dispunem de un laborator propriu utilat cu aparatură pentru detectarea reziduurilor de antibiotice, teste care se realizează în momentul achiziționării mierii de la apicultori. Sistemul de trasabilitate este bine pus la punct, prin evidențierea parcursului produsului de la recepționarea acestuia (când fiecare butoi de miere este etichetat cu numele apicultorului, sortimentul și cantitatea, evidențierea lotului în care intră fiecare butoi recepționat) și până la livrarea produsului către rețelele de magazine, ocazie cu care pe fiecare borcan în parte este inscripționat un lot format din cifre și litere pe baza căruia se poate determina (mergând înapoi pe flux) inclusiv numele apicultorului a cărui miere a compus lotul respectiv. Suntem printre puținele firme din domeniu care au fost autorizate să desfășoare comerț intracomunitar cu produse apicole (inclusiv ecologice)", adauga acesta.

Producția autohtona de miere este în medie de 15.000 de tone din care circa 85% este destinată exportului, din cauza cererii reduse de pe piata interna.

Anul 2014 a fost critic pentru apicultură din cauza faptului că în primăvară producătorii s-au confruntat cu înghețul în perioada de înflorire a salcâmului, iar peste vară cu călduri excesive, ceea ce a diminuat drastic productivitatea familiilor de albine. Totuși, oferta de pe piață se diversifică de la an la an, iar pe rafturile magazinelor apar noi sortimente cu ingrediente dintre cele mai interesante: miez de nuca, cocktail de fructe, fagure. În curand, în magazine urmează să apară și mierea exotică.

SC Apidava SRL comercializează miere polifloră, de salcam, miere de tei și specialitățile: miere zmeură, cimbrișor și mană de pădure. Din planurile firmei pentru acest an fac parte introducerea pe piață a mierii ambalate la stick (bagheta cu miere de 8 grame sau 15 grame) pentru îndulcirea ceaiului sau a cafelei, un fel de înlocuitor la stick-ului de zahăr, dar și lansarea pe piață a mierii ambalate la PET de plastic cu capac cu valvă de silicon care împiedică prelingerea în timpul utilizării repetate. Totuși, mierea polifloră și cea de salcâm înregistrează cele mai bune vânzări deoarece mierea polifloră este o miere din buchet floral, dulce și cu arome specifice florilor de câmp, putin mai ieftină, dar foarte bogată în proprietăți datorită buchetului floral. Mierea de salcâm este o miere de calitate superioară, mai scumpă, dar cu o aromă discretă de salcâm, suavă și fină la gust.

În România, consumul mediu anual pe fiecare locuitor este de circa 100-150 de grame.

Mierea produsă de SC Apidava SRL este comercializată  mai  intens  pe plan local și, după spusele producăto producătorilor, este mult mai apreciată de consumatorii români decât de cei de peste hotare, acest lucru datorându-se slabei cunoașteri a produsului de către consumatori.

Pentru 2014, producătorul intenționează dotarea laboratorului cu utilaje noi și creșterea producției. În cadrul promoțiilor organizate pentru atragerea clienților către produsele Apidava, oferta este diversificată: produse cu cadou tematic (spatule pentru degustare de miere, brelocuri de pluș sub formă de ursuleți și albinuțe, caserole sau pungulițe de 15 grame cu polen, miere cu faguri bucăți). Recent a fost creată special pentru copii o carte de colorat cu albine care se oferă de asemenea cadou la produsul "Ursuleti 250 grame" (o figurină de plastic în formă de urs, sugestiv pictată manual) și la care se oferă, fără tragere la sorți, o cutie de creioane cerate de colorat la trimiterea unui număr de două cărți colorate de către copii. Totuși trebuie precizat faptul că producătorii de miere se confruntă cu numeroase probleme. Printre cele mai mari sunt numărul insuficient de familii de albine – stupine în general mici – sub 300 de familii, în comparație cu alte țări unde o stupinp poate avea până la 1.000- 2.000 de familii). Acest lucru înseamnă o rentabilitate scăzută datorită costurilor ridicate de exploatare pentru că un număr mic de familii înseamnă și recolte mici. O altă problemă este lipsa sprijinului din partea autorităților, dificultatea accesării fondurilor europene, neacordarea la timp a subvențiilor de către stat, producătorii precizând că nici până în prezent nu au primit subvenția aferentă anului 2014, lipsa unei legislatii care să îi sprijine pe producătorii cu facilități financiare, lipsa unor cooperative la nivel zonal și național care să le reprezinte mai bine interesele în relațiile cu autoritățile locale și marii achizitori.

1.2 Prezentarea țării

Grecia, oficial Republica Elena are cel mai mare oraș și capitala Atena – 3.072.922 locuitori și este situată în S Europei, în Peninsula Balcanică, vecini: Albania, Macedonia, Bulgaria, Turcia, M.Egee, Marea Mediterană, Marea Ionică.

Cu o suprafață de 131 957 km și o populație de 10.601.527 locuitori Grecia este formată din 10 regiuni împărțite în 51 de districte și o regiune autonomă. Speranța de viață de 78,44 ani (bărbați 75,89 ani, femei 82 ani) este cea mai mare din tarile Uniunii Europene.

Densitatea populatiei: 80,3 loc./km.

Sărbătoarea națională: 25 martie (aniversarea proclamării independenței -1821)

Limba oficială: Greaca, uzuale în mediile de afaceri engleza și franceza.

Moneda națională: începând de la 1 ianuarie 2001, Grecia a aderat la moneda unică Euro.

PIB: 149 000 mil. $

PIB/loc.: 13 900 $

Orase principale: Salonic, Patras, Iraklion, Larissa.

Porturi principale: Eleusis, Pireu, Thessaloniki, Megara, Volos.

Aeroport principal: Atena

Relief: Grecia continentală are un țărm sinuos cu golfuri și peninsule, masivele muntoase ocupă cca. 4/5din teritoriu iar câmpiile ocupă suprafețe însemnate în partea de nord. Grecia insulară cuprinde cca. 2 000 de insule grupate în arhipelagurile Sporade, Ciclade, Ionice, din care sunt locuite permanent 700.

Climă: Clima este mediteraneană, cu veri toride (temperaturi medii în iulie: 27C), temperate de brize pe litoral și de altitudine în restul țării. Iernile sunt umede, blânde (temperaturi medii în ianuarie: 10C), ploioase în sud și aspre, cu zăpezi, în munții din nord.

  Religie: Religie de stat este religia creștin ortodoxă: 98%; se mai întâlnesc în proporție de 2% musulmani, catolici, evrei, protestanți.

Forma de guvernământ: Republică parlamentară.

1.3 Produse similare comercializate pe piață

Produse locale: Mierea de Nikiti, Kassandra și Arnaia.

Cu o producție anuală de 1.910 tone de miere de cea mai bună calitate și 6.500 de apicultori înregistrați, reprezentând o treime din numărul de apicultori ai Greciei, provincia Chalkidiki deține de două ori mai mulți stupi decât Marea Britanie și de patru ori mai mulți ca Belgia și Danemarca. Creșterea albinelor constituie în zonele Nikiti, Kassandra și Arnaia una dintre principalele ramuri ale economiei locale datorită florei apicole extrem de bogate (pini, specii de Arbutus și Iarbă Neagră, migdali, castani și tei), climatului favorabil (veri răcoroase și ierni blânde) și calității deosebite a mierii. Printre cele mai apreciate tipuri de miere produse în Chalkidiki se numără: mierea de pin și mierea de castan, care se disting prin caracteristici fizice și chimice datorate atât climei cât și condițiilor geomorfologice favorabile dezvoltării unei flore extrem de bogate. 

Deși producția de miere de albine autohtonă este relativ mare, Grecia importă cantități semnificative de miere din țări precum Italia, România, Marea Britanie, Japonia pentru a putea acoperi cererea ridicată pentru acest produs. Mierea importată, în funcție de calitatea sa, este utilizată fie in domeniul alimentar (comercializarea directă a acesteia, sau folosirea ei în prepararea diverselor delicatese culinare grecești) fie în domeniul cosmetic și farmaceutic, produsele grecești pe bază de miere de albine fiind recunoscute și apreciate la nivel mondial.

Conceptul de produs nou

Produsul, indiferent că se prezintă sub formă de bun material sau serviciu, ocupă un loc dominant în activitatea de marketing a entității economice. El este în esență măsura activității economice a întreprinderii, oglinda volumului, structurii și calității acesteia, dar în același timp, prin destinațiile sale, produsul constituie “mesajul” adresat pieței de către entitatea economică, principalul său mijloc de legătură cu piața și totodată justificarea economică și socială a existenței întreprinderii însăși.

Produsul este deopotrivă un rezultat și o premisă. Rezultat al unei activități de producție cu un anumit specific, produsul este în același timp, condiția consumului, și premisa satisfacerii nevoilor de consum. Astfel, proiectat pe fundalul trebuințelor la a căror satisfacere servește produsul se impune atenției nu atât prin ceea ce reprezintă în sine, respectiv o cantitate de substanță materială organizată într-un anumit mod, cât pentru utilitatea pe care o promite beneficiarului. El se înfățișează ca un “buchet de așteptări” de satisfacții potențiale.

Consumatorul percepe produsul prin întreaga sa structură ideatică – afectivă, prin întreaga sa personalitate, iar acesta se transformă în funcție de structura particulară a fiecărui individ, adăugându-și la însușirile sale obiective, funcționale și o anumită valoare simbolică. Specialiștii susțin că orice produs are pentru consumatorul modern și o valoare simbolică, în afară de cea funcțională propriu-zisă, iar în unele cazuri valoarea simbolică prevalează asupra celei funcționale.

Așadar un produs, este considerat nou de către entitatea econbomică, atunci când acesteia îi solicită eforturi speciale de organizare în vederea asimilării în producție și comercializării, și este considerat nou de către piață, atunci când prezintă trăsături inedite, deosebite de ceea ce a existat înainte, acoperă nevoi nesatisfăcute încă până în momentul apariției lui și provoacă mutații mai mult sau mai puțin profunde, în modelul de consum al celui care-l va achiziționa sau/și folosi.

Booz, Allen & Hamilton au identificat șase categorii de produse noi, în funcție de noutatea lor pentru companie și pentru piață. Aceste categorii sunt:

Produse de noutate mondială – reprezintă produse noi, care creează o piață complet nouă.

Linii de produse noi – reprezintă produse noi, care permit unei firme, să pătrundă pentru prima oară pe o piață bine organizată.

Adăugiri la liniile de produse existente – sunt produse noi, care măresc liniile de produse ale unei firme.

Îmbunătățiri ale produselor existente – sunt produse noi, cu performanțe îmbunătățite sau cu valori superioare care înlocuiesc produsele existente.

Repoziționări – sunt produse existente, destinate unor piețe sau unor segmente de piață noi.

Reduceri de cost – sunt produse noi, cu performanțe similare la costuri mai mici.

De regulă, mixul de produs al unei firme, reprezintă o combinație între cele șase categorii, ajungându-se la concluzia că , numai a zecea parte din totalul produselor noi, reprezintă într-adevăr o noutate la nivel mondial, aceste produse implicând cele mai mari riscuri și costuri deoarece ele sunt absolut noi atât pentru firmă cât și pentru piață.

Așadar, în marketing, prin produs nou se înțelege orice produs care se deosebește sub aspect constructiv și funcțional de celelalte deja existente, fiind perceput ca nou de către consumator, și față de care firma nu are o experiență anterioară.

CAPITOLUL 2

Mediul de marketing internațional

2.1 Mediul economic

Țară a contrastelor ce coexistă în bazinul mediteranean, Grecia oferă o îmbinare unică între antic și modern, creând un spațiu aflat între realitate și fantezie. Contrastele despre care aminteam sunt evidente în primul rând la nivel economic, unde se observă că deși este cea mai săracă dintre țările Uniunii Europene, are însă un PIB/loc. mai ridicat decât orice țară din regiune.

Principalele ramuri economice

Agricultura: Importanța sectorului agricol în economia Greciei depășește cu mult importanța pe care acest sector o prezintă pentru celelalte țări europene, contribuind cu 8,7% la formarea PIB și antrenând 17,8% din populația activă, în anul 2014, de aproape 4 ori mai mult decât media din stateșe Uniunii Europene.

Aproximativ 29% din teritoriul Greciei este ocupat de terenul agricol, arabil și nearabil remarcânduse producția de măsline, struguri, pepeni, piersici, roșii și portocale. Dintre culturile industriale, cele mai profitabile rămân în continuare bumbacul și tutunul. Grecia este renumită și pentru calitatea deosebită a uleiului de măsline.

În ceea ce privește producția animalieră, Grecia se remarcă prin creșterea păsărilor și a porcilor și mai puțin a vacilor și oilor. Pescuitul în Grecia se desfășoară în cadrul unui regim foarte strict, având ca obiectiv principal protejarea Mării Mediterane de poluare și supra-pescuit. Producția de pește se menține constantă în jurul valorii de 16 milioane USD, dar nu este suficientă pentru satisfacerea cererii interne, astfel încât Grecia este nevoită să apeleze la importuri.

Industria: Industria contribuie cu 14% la formarea PIB. Printre industriile tradiționale în Grecia se numără construcțiile, industria textilă, industria alimentară și cea a cimentului. În ultimii ani, s-au dezvoltat in ritm sustinut industria echipamentelor de înaltă tehnologie și telecomunicațiile.

Industria construcțiilor

Construcțiile sunt, în mod tradițional, una dintre ramurile industriale cele mai importante ale economiei grecești. Începând cu anul 2001, acestea au înregistrat o dezvoltare puternică, datorită creșterii volumului investițiilor private și lucrărilor de construcții publice. Două motiva principale au stat la baza acestei cresteri: investitiile legate de desfasurarea Jocurilor Olimpice 2004 de la Atena si implementarea celui de-al treilea Suport de Asistenta Comunitara (CSF III) acordat Greciei de catre Uniunea Europeană în valoare de 51,3 miliarde euro.

Industria alimentară

Industria alimentară reprezintă un sector foarte dinamic și profitabil în Grecia, constituind una din industriile cheie ale economiei elene, cu aproximativ 20% pondere în industria prelucrătoare. Conform statisticilor oficiale, acest sector concentrează cca. 10.000 unități de prelucrare a alimentelor și 700 unități având ca obiect de activitate producerea băuturilor, și ocupî 17% din forța totală de muncă angajată în industrie. Acest sector prelucrează aproximativ 70% din producția agricolă a Greciei. Cele mai mari concentrări ale unităților de acest gen se regăsesc în regiunile Macedonia, Thessalia, Creta și Peloponese.

Industria extractivă

Minereuri.

Industria minieră și cea a prelucrării metalelor au constituit întotdeauna o parte mică, dar importantă în economia națională grecească și se caracterizează prin concentrarea producției într-un număr restrâns de companii(aproximativ 60% din venitul sectorului este realizat de 5 companii miniere). Cele mai importante produse miniere sunt bentonita, magnezitul și perlita, producția ultimelor două fiind cea mai mare la nivelul Uniunii Europene.

  Petrol.

Grecia are rezerve limitate de petrol, evaluate la 10 milioane barili. Producția este de 9000 de barili/zi, fiind departe de a acoperi necesarul zilnic pentru consum, de 396.000 barili/zi (estimări 2001).

Gaze naturale.

Cu resursele de gaze naturale de doar 1 miliard mc., Grecia produce o cantitate neînsemnată de gaze naturale. Consumul, deși a scăzut în ultimii ani, se preconizează că va crește simțitor, de aproape 4 ori, în acest deceniu. Cererea internă de gaze naturale este acoperită în general prin importuri.

Cărbuni.

Lignitul reprezintă cea mai importantă sursă indigenă de energie. Resursele de lignit estimate se ridică la 2874 milioane tone. Principalele zăcăminte se găsesc în nordul țării.

Sectorul energetic 

Scopul principal al politicii guvernului grec în domeniul energetic este de a crește competiția pe piața energiei (energie electrică, gaz și combustibili lichizi) și de a promova utilizarea eficientă a acesteia și a resurselor regenerabile.

Turism

Grecia este una dintre cele mai populare destinații turistice, locul 10 în lume din acest punct de vedere. În anul 2014 s-au înregistrat 15 milioane de turisti dintre care 93,2% originari din Europa, 70,2% provenind chiar din cadrul Uniunii Europene. Veniturile directe din turism depășesc 13 miliarde de Euro. În afară de capitală principalele destinații turistice sunt insulele (Creta, Rodos, Corfu, Insulele Ciclade). În anul 2014 capacitatea de cazare a celor 8.100 de hoteluri era de 592.400 locuri. Alte 450.000 de locuri aparțin de cele 28.000 capacități de cazare secundare.

Transporturi

Transportul feroviar

Rețeaua feroviară a Republicii Elene are o lungime de 2548 km, din care 1565 km sunt construiți conform standardelor internaționale și leagă țara de Macedonia și Europa de Vest, în nord, de Turcia și Orientul Mijlociu, în est. Ecartamentul corespunzător restului de 961 km este mai îngust decât cel standard. 

Transportul rutier

Transportul rutier reprezintă principala cale de transport în Grecia. Rețeaua bogată de străzi și autostrăzi construite pe 2 și 4 benzi benzi leagă diferitele regiuni ale Greciei între ele.

Transportul aerian

Liberalizarea transportului aerian, din aprilie 1997, a făcut ca un număr de companii private să devină active și să capete o importanță tot mai mare, încurajând astfel concurența și implicit scăderea prețurilor. Ca urmare a schimbărilor survenite, numărul total al locurilor disponibile a crescut cu 225%. În Grecia există 39 de aeroporturi construite la standarde internaționale, printre care se remarcă aeroporturile din: Atena – Elefterios Venizelos, Iraklio, Rodos, Corfu, Salonic, Kos, Chania, Zakynthos, Samos, Mykonos, Santorini.

Transportul maritim

Ca trăsătură generală, industria grecească este concentrată în jurul celor 20 de porturi maritime, datorită ponderii pe care o au importurile de materii prime la obținerea produselor finite. Cele mai mari porturi se află la Atena (Pireu), Salonic, Patras, Volos, Elefsinei, Igoumenitsa, Iraklio și Kavala. Portul Salonic ocupă o poziție strategică pe țărmul de NV al Golfului Thermaicos, la punctul de intersecție al drumurilor ce leagă estul de vest, fiind cel mai apropiat port european pentru traficul cu mărfuri al țărilor Balcanice, ale Europei de Est și al celor ce vin prin Marea Neagră. În mod convențional, acest port a fost divizat în două părți, o parte constituind punct terminus pentru mărfurile din Uniunea Europeană și, o parte, constituind o zonă liberă pentru mărfurile originare din țările terțe. Un alt port de importanță națională, din punctul de vedere al localizării sale, este Igoumenitsa, situat în NV Greciei, care, împreună cu Patras, formează “poarta de vest” a țării, îmbunătățind accesul spre Italiași restul Europei. La sfârșitul anului 2014, flota elenă înregistra un număr de 2.013 nave cu un tonaj total de 34,7 milioane de tone. Din acestea 632 de nave sunt tip cargo, 467 tancuri petroliere și de gaze lichefiate și 914 nave de pasageri.

Telecomunicații

Sectorul telecomunicațiilor se află în plină dezvoltare, Organizația Elenă a Telecomunicațiilor (OTE) extinzându-și rețeaua digitală, în anul 1999, cu 92%. În prezent, sunt disponibile legături telefonice cu 88 de țări, numărul total al liniilor telefonice instalate fiind de aproximativ 5,5 milioane.

La 1 ianuarie 2001 a fost începută privatizarea serviciilor de telefonie fixă, în timp celicitația pentru serviciile de telefonie mobilă universală a avut loc în aprilie 2001. În ceea ce privește piața telefoniei mobile, evoluția acesteia este una de succes. In anul 2014 principalii furnizori de servicii de telefonie mobilă COSMOTE, VODAFONE și WIND au atras împreună aproape 7 milioane de abonați

Comerț exterior 

Grecia este o țară dependentă de importuri. În anul 2014, acestea s-au cifrat la 41,09 miliarde de Euro în timp ce exporturile nu au depășit 14,0 miliarde de Euro cu o creștere de 2,3 % față de anul 2013. În mod tradițional, principalele țări furnizoare sunt țările Uniunii Europene, dintre care se remarcă Italia, Germania, Franța și Marea Britanie precum și SUA, Japonia, Coreea de Sud. Referitor la țările de destinație ale exporturilor, pe primele 3 locuri se află Germania, Italia, Marea Britanie, Bulgaria urmate de SUA și țările din zona balcanilor (acestea din urmă au o pondere de 20% din valoarea exporturilor elene). Principalele produse care fac obiectul importurilor grecesti sunt: echipamente industriale, mașini și aparate electrice, produse chimice (mase plastice, fertilizanti), petrol, alte produse minerale și materii prime, autoturisme, produse metalice, materiale de construcții, confecții și încălțăminte, băuturi, mobilă și material lemnos, produse de sticlărie și cereamică, produse alimentare și băuturi.

Principalele produse care fac obiectul exporturilor grecești sunt: echipamente electronice și de telecomunicații, tehnică de software, medicamente, produse alimentare, tutun, confectii. Sectorul bancar este unul din sectoarele dinamice ale Greciei. Conform informațiilor furnizate de către Asociația Elenă a Băncilor, pe teritoriul Greciei functionează 24 de bănci din care 13 sunt grecesti.

Principalele bănci elene: EUROBANK, BANCA NATIONALA A GRECIEI, ALPHA BANK, PIRAEUS BANK, MARFIN Bank acționează și ăn România.

2.2 Mediul cultural

Limba oficială este greaca modernă, alte limbi vorbite fiind engleza, franceza, vlaha, turca, etc. 98% dintre locuitori sunt ortodocși, 1,3% musulmani, iar 0,7% adepți ai altor religii. Biserica joacă un rol important în viața indivizilor. Rata de alfabetizare este ridicată, de 97,5%, iar durata învățământului obligatoriu este de 9 ani. Sistemul educațional este structurat pe mai multe niveluri: școală primară (200 ca număr), școală gimnazială (1.800), școală profesională, liceu (1200), facultate (18 universități).

În ceea ce privește nivelul de educație, sistemul de învățământ din Grecia este alcătuit dinînvățământul primar, învățământul secundar, învățământul superior (sistem binary format din învățământul academic și cel superior profesional). Școala primară are 6 clase. Gimnaziul cuprinde 3 clase, iar liceul alte 3 clase. Sunt la modă școlile numite frontistiria, un fel de școli particulare, unde se duc elevii după ore că să facă meditații. Sistemul grec de învățământ nu este împărțit în trimestre sau semestre, anul școlar fiind abordat ca un tot unitar (din septembrie și până în iunie). Există o vacanță de Crăciun de două săptămâni și o vacanță de două săptămâni de Paști. Sistemul de învățământ superior este prost organizat, iar accesul pe piața muncii pentru tinerii absolvenți este foarte dificil. De aceea mulți tineri preferă să rămână în universități până la 30 de ani, încercând între timp să găsească soluții de supraviețuire. Iar criza economică mondială nu a făcut decât să adâncească temerile tinerilor, care nu au încredere într-un guvern afectat de numeroase scandaluri de corupție.

Mierea de albine se bucură de o mare prețuire la greci, faptul acesta datorându-se nu numai dulceții sale, care o face un aliment preferat, ci și însușirilor sale medicinale: întrebuințarea mierii era considerată de popoarele antice un "brevet" de bătrânete. Diophan (Geoponice XV, op. cit. p. 118) o prezintă astfel: "Mierea nu numai ca este delicioasă dar totodata ne face a trăi ajungând la adânci bătrâneți; cei care au o etate înaintată consumă numai pâine și miere…" ."

 Întrebuințările mierii – scrie Pliniu –  sunt nenumărate. Ea are proprietatea de a impiedica putrefactia. Se folosește cu succes pentru gât, amigdale, angină și toate afecțiunile gurii. Încălzită se dă în peri pneumonie și pleurezie, în răniri, mușături de șarpe, în intoxicații cu ciuperci "."

Mella fluant” din latină a fost adoptat și de către vechii greci, care au și tradus-o în limba lor folosind-o drept salut între prieteni buni și apropiați și aceasta se consideră urarea de fericire și noroc la toate întâlnirile. Astfel produsele apicole fac parte integrantă din viața de zi cu zi a grecilor, în preocupările și obiceiurile lor. În acest mod albinele au fost ridicate în slavă, cântate de poeți, folosite în topo-nimie etc. Așa a devenit mierea harnicelor albine zahărul omenirii.

2.3 Mediul Politic

Statutul politic al Greciei este acela de Republica Parlamentară Prezidențială. Forma actuală a acestei denumiri a fost pusă în vigoare odată cu referendumul organizat în data de 8 decembrie 1974, prin care 70% din populație a eliminat statutul de republică monarhică. Constituția aflată în prezent în vigoare, a fost votată la 11 iunie 1975 și modificată în 1986 și în 2001. Cea mai înalta autoritate a Republicii Elene este președintele – al cărui câmp de activitate caracterizează statutul de Republica Prezidențială – și răspunde în fața Parlamentului Grec, în cadrul unui mandat de 5 ani. Actualul președinte al Republicii este Prokopis Pavlopoulos. Puterea legislativă este exercitată de Parlamentul Grec. Acesta este alcătuit din 300 de membri care sunt aleși prin intermediul alegerilor directe, de către popor, prin actul votului secret, direct și universal. Parlamentul exercită de asemenea și controlul direct asupra guvernului. Îl controlează pe președintele Republicii și acordă votul de încredere guvernului, in conformitate cu autoritatea Republicii Parlamentare. Puterea executivă este exercitată de guvern. Primul ministru al țării este Alexis Tsipras.

Din punct de vedere administrativ, Grecia este împărțită în 13 zone, Attica, Macedonia Centrală, Macedonia de Est și Tracia, Insulele ioniene, Peloponezia, Tesalia, Macedonia de Vest, Grecia Centrală,Creta, Epirus, Egeea de Nord, Egeea de Sud și Grecia de Vest, 51 de județe, pe lângă acestea adăugîndu-se și regiunea autonomă “Muntele Sfânt”. Dreptul la vot in Grecia este universal și obligatoriu pentru toți cetățenii greci care au ajuns la vârsta majoratului.

2.4 Mediul legal

Cadrul juridic

Schimburile comerciale ale României cu Republica Elenă se derulează în baza principiilor instituite de regulile pieței interne comunitare și de cele ale politicii comerciale comune a Uniunii Europene.

Alte acorduri și memorandumuri importante:

– Acord pentru promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, ratificat la 22.10.1997 (legea nr. 166 ) și intrat în vigoare la 11.06.1998;

– Convenția pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe avere, ratificată la 12.03.1992 ( legea nr. 25 ) și intrată în vigoare la 07.04.1995.

– Acordul romano-elen privind programul pe 5 ani de cooperare pentru dezvoltare.

– Acordul între Guvernul Republicii Elene și Guvernul României privind cooperarea în domeniul energiei, semnat la București pe 7 februarie 2008, intrat în vigoare la data de 3 martie 2009;

– Memorandumul de înțelegere între Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România și Ministerul Dezvoltării Rurale și Alimentației din Republica Elenă în domeniul agriculturii, semnat la București la 28 iunie 2011, a fost aprobat de Guvernul României, prin Hotărârea nr. 728 din 25 septembrie 2013.

Evoluția și structura schimburilor de mărfuri

Principalele produse care fac obiectul schimburilor comerciale sunt:

export: metale comune și articole din metale comune, animale vii și produse ale regnului animal, mașini și echipamente electrice, produse alimentare, produse ale regnului vegetal, produse ale industriei chimice.

import: metale comune și articole din metale comune, materiale plastice și articole din materiale plastice, produse ale regnului vegetal, mașini și echipamente electrice, produse ale industriei chimice, produse alimentare.

  Relațiile economice bilaterale

Relațiile și cooperarea economică dintre România și Grecia au cunoscut o evoluție crescătoare rapidă, explozivă în ultimii ani.

La export predomină următoarele grupe de produse: mașini și ehipamente electrice – 22,2 %, metale și articole din acestea 16,3 %, textile și articole din piele – 13,3 %, animale vii, produse minerale (ex. benzine și diesel) – 7,8 %, produse chimice (ex. Îngrășăminte) și materiale plastice (inclusiv fire și fibre sintetice) – 8,7 %. La import predomină: mașini, aparate și echipamente electrice – 24,9 %, produse chimice și materiale plastice – 13,6 %, produse minerale 12,1 % , metale și articole din acestea 11,1 %, textile siarticole din piele 8,6 %.

Reglementari vamale

Ca membră a UE, Grecia aplică tariful vamal comun (CCT) al UE în comerțul cu țările în afara spațiului comunitar. Taxele vamale se diferențiază în funcție de sensibilitatea economică a produsului și țara de origine astfel: 

materiile prime și produsele semifabricate, care nu sunt produse în cadrul UE și care urmează a fi prelucrate, beneficiază, în general, de taxe vamale mai scăzute sau zero în funcție de interesul produselor și destinația produsului final

produsele agricole, ce fac obiectul Politicii Agricole Comune, sunt supuse unor taxe vamalevariabile,care prin aplicarea lor conduc la egalizarea prețurilor produselor importate cu 

cele ale produselor comunitare;

majoritatea produselor alimentare sunt supuse taxelor suplimentare de import, în funcție de concentrația în zahăr, grăsime, proteine și amidon ale produsului .

Evaluarea în vamă

Apartenența la UE face ca procedurile vamale, inclusiv clasificarea și evaluarea în vamă a produselor ce intră în Grecia, să fie guvernate de regulile comunitare. Reglementările actuale de evaluare a produselor în vamă stipulează că acolo unde există "un lanț de vânzări" care conduce spre intrarea mărfurilor în Uniune, poate fi folosit ca bază pentru determinarea valorii în vamă a produsului, prețul plătit în cadrul oricăreia din aceste vânzări. UE studiază problema schimbării metodei de calcul a valorii în vamă a produselor importate. Conform noilor reglementări, valoarea la vamă nu se va putea baza decât pe prețul de vânzare final, ceea ce ar implica creșterea prețurilor la produsele extra-comunitare. În același timp, Grecia a aderat la "Acordul privind evaluarea în vamă" al OMC care, prin regulile detaliate de determinare a valorii, asigură un sistem de evaluare corect, uniform și neutru și previne folosirea valorilor arbitrare sau nereale. De altfel trebuie mentionat ca vama este foarte atenta ca nivelurile de pret stipulate în facturi să fie aliniate la cele reale practicate și în practică consultă de multe ori firme specializate sau importatoare.

Licențe de import

Licențele de import se eliberează în baza prevederilor acordurilor comerciale ale UE și respectării anumitor cote, care se stabilesc în funcție de aceste acorduri și necesitățile economiei grecești. Anumite produse agricole importate din țările din afara UE cad sub incidența Politicii Agricole Comune (PAC). Cerealele, laptele și untul, animalele pentru sacrificare și produsele din carne destinate consumului uman se importă în conformitate cu un sistem special de control și reguli din cadrul PAC și culegea ce guvernează producția și comerțul cu animale și produse animaliere. În general, produsele textile și produsele din fier și oțel importate din anumite țări, se află sub supraveghere conform cotelor impuse de Uniunea Europeană. Licențele pentru majoritatea acestor articole se acordă automat, doar câteva fiind subiectul licențierii restrictive. În ceea ce privește importul de produse farmaceutice, trebuie obținută o aprobare din partea Organizației Naționale pentru Produse Farmaceutice. Pentru produsele care corespund Codului Alimentar, nu se aplică restricții, cu excepția semințelor, păsărilor și nucilor.

Factura comercială

Factura comercială se emite în original semnată și stampilată în bună regulă, în numărul convenit cu importatorul și trebuie să conțină elementele din cotract sau din proforma invoice: 

descrierea detaliată a mărfii; 

greutatea în legatură cu specificația de colisaj; 

numărul de cod pentru fiecare produs cu prețul unitar al produselor; 

valoarea totală a mărfii, valoarea FOB și cheltuielile detaliate pentru valoarea CIF; 

discounturi sau bonificatii, dupa caz; 

modalitatea de plata.

Întrucît costurile bancare sunt destul de reduse pentru deschiderea de acreditive ( 0,2 – 0,3% ), este recomandabil a se utiliza această modalitate de plată, cel puțin în faza de început a negocierilor. De asemenea se mai recomandă ca transferul setului documentelor aferente exporturilor să se facă pe circuitul normal bancar și nu să fie transferate direct firmelor, asa cum se practica de multe ori, putând da naștere la neîndeplinirea unor condiții de plată agreate de comun acord la începutul afacerii. Cu cât factura este mai detaliată și prezintă o acuratețe mai mare, cu atât mai ușoară este vămuirea mărfurilor.

Polita de asigurare

Acest document este prezent în aproape toate tranzacțiile comerciale internaționale, urmărindu-se instrucțiunile importatorului și/sau societății de asigurări. În ceea ce privește revendicările legate de primele de asigurare, documentele de asigurare trebuie să indice sumele exacte.

Factura proforma

Factura proforma poate fi cerută de importator, ca prim pas în negocierea unui contract de import, sau poate susține lista de prețuri a vânzătorului. Informațiile cuprinse în acest document sunt informații suplimentare față de cele cerute de importator, bancă sau oficiul vamal și sunt următoarele: 

prețul unitar al produsului; 

valoarea totală a produsului; 

comisionul agentului; 

alte discounturi sau bonusuri acordate.

Întrucât factura proformă are caracterul unei comenzi și nu conține elemente de obligativitate contractuale reciproce complete (drepturi, obligații și arbitraj), se recomandă în general încheierea de contracte pe baza cărora să se emita factura proformă, ca anexă.

Alte documente

Pentru fiecare grupă de produse alimentare, la import, sunt obligatorii următoarele documente: 

certificat de sănătate pentru: păsări, carne, pește și produse derivate; 

certificat fito-sanitar pentru: legume, cartofi, plante, semințe, fructe; 

permis special pentru importul și marcarea în Grecia pentru: semințe, produse din carne, nuci, produse lactate;

certificat special, conform reglementărilor UE, pentru semințe;

un document care să ateste efectuarea testului aflatoxin, pentru nuci.

CAPITOLUL 3

Analiza SWOT

CAPITOLUL 4.

Obiective de marketing

4.1. Criterii și variabile de segmentare

Împărțirea cumpărătorilor în grupe omogene semnifică o tehnică de segmentare a cumpărătorilor, ținând cont de diferențele dintre cumpărători, este necesar ca firma să identifice mai multe seturi de politici cu care să îi poată servi pe toți. Fără existența unor variabile sau criterii de segmentare a piețelor procesul de segmentare este imposibil.

Modul în care se ia decizia de cumpărare

Cumpărătorii considerați individuali sunt, de regulă, consumatori finali ai bunurilor și serviciilor distribuite pe piața internațională. Exportatorii au de-a face cu acești consumatori foarte rar, și anume doar atunci când controlează canalele de distribuție în totalitate. Cel mai des ei intră în contact cu reprezentanți ai acetora care sunt importatorii, angrosiștii și detailiștii. Toți aceștia însă, cât și exportatorii trebuie să țină seama căt mai exact de modelul de cumpărare al consumatorilor. De aceea, este necesar ca ei să cunoască acele elemente care le permit să înțeleagă piața bunurilor de consum, în speță consumatorii. Acest lucru se realizează atunci când se clarifică modul în care se ia decizia de cumpărare.

În principiu, decizia de cumpărare se elaborează luând în calcul două categorii de motive definitorii, și anume: motivele raționale și motivele emoționale. Proporția celor două categorii de motive variază de la un produs sau serviciu la altul și de la un consumator la altul. În cazul consumatorilor care achiziționează cu predilecție bunuri de consum predomină motivele emoționale, subiective chiar și în cazul produselor de uz curent. Cînd este vorba despre bunuri de folosință îndelungată, importanța motivelor raționale crește, cumpărătorii evaluând fiecare bun prin prisma raporturilor dintre preț, consum, cheltuieli de întreținere, confort, o dată cu designul, culoarea etc.

Principalele variabile și criterii de segmentare a pieței:

Criterii:

demografice: vârstă, sex, marimea familiei, venit, ocupație, educație, rasă, religie, etnii;

geografice: regiune, mărimea județului, mărimea orașului, mediu, densitate, climat, teren;

psihografice: clase sociale, stil de viață, personalitate, comportament, mod de cumpărare, avantaje căutare, statutul utilizatorului, rată folosire, statutul loialității, atitudinea față de produs.

4.2. Segmentul țintă

Segmentarea pieței și alegerea segmentului țintă care corespunde produsului, prezintă caracteristicile și avantajele necesare penetrării zonei în care se dorește exportul de miere. Potențialul public țintă al acestei piețe îl reprezintă persoanele de orice vîrstă din zona Salonic.

Orașul Salonic, unul din marile centre urbane grecești, este situat pe malul Mării Egee ceea ce permite transportul produsului atât pe cale navală, cât și terestră.

Criteriile avute în vedere pentru realizarea segmentului țintă:

Criteriului demografic: persoanele cu venituri medii și ridicate vor fi luate în vedere, ocupația, sunt avute în vedere persoane având diverse slujbe și stilul de viață, în cauză persoanele preocupate de o alimentație sănătoasă, criteriile de vârstă și sex nefiind concludente.

Criteriului geografic, este luat în considerare mediul urban, respectiv orașul Salonic este regiunea aleasă, oraș cu un număr de aproximativ 800.764 de locuitori care se corecpund variabilelor demografice enunțate mai sus.

Criteriilor psihografice, clasele sociale mijlocii și ridicate sunt cele luate în calcul.

Criteriile de comportament modul de cumpărare al acestui produs respectiv frecvența cu care este achiziționat, avantajele căutate sunt calitatea și economia, stadiul pregătirii vizează persoane informate și interesate de produsul, atitudinea pozitivă și entuziastă față de produs. În concluzie, segmentarea va avea în vedere persoanele de orice vârstă, cu venituri medii, din mediul urban, care cumpără produsul cunoscându-i în prealabil calitățile și avantajele oferite, deținând informații despre tipurile de miere, despre utilizările și beneficiile ei.

4.3. Rezultatele așteptate

Exporturile de miere românească au aluat amploare pe piețe pe care păreau să le fi uitat, sau care erau făcute prin intermediul livrărilor în vrac care depersonalizau mierea românească. Datorită recunoașterii ca produs ecologic de calitate superioară, tipurile de miere românească au început să fie remarcate pe rafturile marile lanțuri internaționale de supermarketuri.

Obiectivul propus este obținerea unui procent de 5% din numărul total de vânzări de miere în orașul Salonic în termen de 1 an. Îndeplinirea acestui obiectiv principal are o mare importanță pentru firma românească care intre pe o piață străină, și care dorește să penetreze un segment unde se găsește atât miere produsă în Grecia, cât și miere importată din Franța și Italia.

Extinderea pe viitor în zonele apropiate orașului Salonic se va face în funcție de rezultatul acestui obiectiv. Obținerea unui procent de 10% din totalul cifrei de afaceri este stabilit drept obiectiv pentru profitul așteptat. Pentru primul an pe această piață, nu este mult, dar este un procent încurajator al profitului obținut. În viitor se poate lărgi orizontul de export, binențeles în funcție de acesta, în zonele apropiate orașului Salonic sau chiar si în restul marilor orașe ale Greciei.

CAPITOLUL 5.

Mixul de marketing

5.1. Politica de produs

În cazul exportului de miere am ales ca și politică de produs standardizarea, întrucât vorbim despre un produs generic, intens consumat, care se poate deosebi prin savoarea sau aroma sa și care este menit să își păstreze accentul țării din care provine, mierea devenind, în cadrul internațional, o emblemă a regiunii din care provine.

Standardizare – avantaje, dezavantaje

În cazul politicii de produs alese putem observa unele avantaje, cum ar fi sumele economisite (eliminarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, de marketing, etc), dezvoltarea unei economii de scară, oferă șanse ridicate de a ne putea recupera investiția, gestiunea acestei afaceri va fi facilă, etc. Desigur că această politică poate avea și dezavantaje, însă dacă este să ne gândim la cel mai important dintre ele și anume convergența gusturilor (pericolul ca gusturile consumatorilor să difere de la o țară la alta). Este un fapt cunoscut că locuitorii, însă mai exact consumatorii de miere din țările din europei, preferă mierea cu buchet floral, dulce, naturală, obținută pe căi tradiționale. Întrucât competiția în materie de producători de miere este destul de puternică pe piața Greciei, este important ca mierea Apidava să rămână neschimbată. Numeroasele premii câștigate în Grecia de către producătorul român de miere i-au adus acesteia un renume greu de zdruncinat în rândul cunoscătorilor. Nu trebuie uitat însă, că noi nu ne vom adresa numai unui public educat în acest domeniu, ci și unor consumatori normali, care nu fac neaparat diferența între mărci sau tipuri de miere asemănătoare. Iată încă un motiv pentru a testa piața Greciei prin exportul treptat în această țară.

Criterii de stabilire a politicii de produs

Având în vedere nu numai faptul că avem de-a face cu una dintre cele mai mari consumatoare de miere, ci și faptul că pe teritoriul elen mierea este considerată un produs prin excelență de tradiție, componența produsului nostru va rămâne aceeași ca cea de pe teritoriul României. În privința barierelor netarifare, produsul nostru nu are de ce să pună semne de întrebare, întrucât Apidava a obținut certificate care atestă atât autoimpunerea, cât și respectarea unor anumite standarde de calitate, deci piața căreia ne adresăm nu are, practic, de ce să privească produsul cu reticență. Având în vedere consumul de miere destul de ridicat pe cap de locuitor din Grecia (1- 1,5 kg pe cap de locuitor), însă și înclinația acestora de a o utilize nu doar ca aliment, nu vom lua hotărârea de a mări recipientul mierii Apidava, întrucât suntem de părere că o cantitate mai mare dintr-un produs de o calitate superioară îi scade acestuia renumele și îi dă un aspect ieftin pe care nu îl dorim. Deci cantitatea în care mierea Apidava va putea fi achiziționată va fi de 400 gr./buc.

Componența produsului

Produsul fizic va rămâne același ca și în cel din țara noastră.

Ambalajul de sticlă nu va fi schimbat, acesta fiind un aspect acceptat în mai multe țări în care se comercializează produsul generic.

Recipientul ușor turtit, cu aspect rotunjit și cu mici sculptui în pereții de sticlă denotă clasă și calitate, dar și aerul unui produs unic, care nu se adresează neapărat consumului frecvent, ci celui de calitate și care trebuie degustat și nu consumat. În ceea ce privește eticheta, și aceasta va rămâne neschimbată, întrucât conține logo-ul Apidava, semnul distinctiv al mărcii, dar și numele acesteia.

Nuanțele de alb, auriu, verde și maro se îmbină și se armonizează perfect cu restul borcanului. Etichetă este în limba engleză, ca și în cazul produselor exportate în alte țări din Europa, limba engleză este foarte bine cunoscută și stăpânită de către locuitorii Greciei, din toate categoriile de vârstă. Eticheta cuprinde toate datele necesare despre produs, concentrația de glucide, tipul de miere, gramajul produsului, proveniența și are rol de informare. Având în vedere faptul că, datorită nivelului calitativ pe care și-l impune, marca despre care vorbim deja s-a impus pe multe piețe, ceea ce face să nu fie necesară nici un gen de modificare a produsului deoarece ar putea să îi pericliteze poziția.

5.2. Politica de distribuție

Legătura dintre firma Apidava și utilizatorul final se face prin rețeaua de distribuție. În ceea ce privește modul în care produsul este distribut, alegem intermediarii externi, care urmand ca acestia sa ne ajute in introducere produsului pe piața locală a orașului Salonic. Acești intermediari vor avea de asemnea si rolul de distribuitori, lucrand în strânsă legătură cu firma producătoare. Lucrul cu ajutorul distribuitorilor ne va oferi un grad de control atat asupra prețurilor, cat si asupra promoțiilor întreprinse în zona respectivă dar si asupra stocurilor și serviciilor. Canalul de distribuție putand fi considerart astfel unul indirect scurt, de forma:

Am ales acest tip de distribuție oferind astfel firmei posibilitatea de a avea control asupra canalului pe care se va realiza aceasta; de asemenea prețurile nu vor practica un adaos comercial foarte mare, luându-se în calcul costurile de transport și costurile vamale prin asigurarea unei mai bune operativități a transferului mărfurilor de la firma producătoare către consumatorii finali.

În privința lățimii canalului, va fi o distribuție exclusivă, produsele firmei SC Apidava SRL vor putea fi comercializate decât în Salonic, cel puțin pentru început. Raportându-ne la vânzări, la competiția din această zonă și la cererea de produse de către clienți, în viitor va fi posibilă extinderea și în alte orașe apropiate, sau la nivelul întregii țări, Acest tip de distribuție permite câștigarea loialității față de firma SA Apidava SRL, realizând totodată prezentarea și promovarea mai bună a produselor oferite în rețeaua de magazine.

5.3. Politica de preț

Element cheie în marketing este politica de preț, având în vedere că ne confruntăm cu stabilirea unui preț pe o piață străină, caz în care trebuie avute în vedere costurile de fabricație a produsului, cheltuielile de transport și vamale, comisionul distribuitorului. Principalii factori în stabilirea prețurilor sunt costurile. Este necesară evaluate diferitele costuri atunci când se stabilesc prețurilor, respectiv: costurile de cercetare-dezvoltare, costurile cu salariile, costurile cu distribuția (cheltuieli de transport, taxe vamale, comisioane, distribuitori), costurile cu promovarea, rata inflației, fluctuația ratei de schimb.

Cactorii care determină prețurile se împart în două categorii: factori interni ai firmei și factori privind piața și sunt în plus față de cele spuse mai sus.

Prima categorie va cuprinde:

– costul de producție, acesta va rămâne neschimbat, deoarece a fost luată hotărârea de a nu se schimba nimic în formatul produsului care să influențeze acest aspect; producerea și îmbutelierea are loc în România.

– costul de transport având ăn vedere distanța dintre România și Grecia este accesibil și destul de convenabil. Transportul va fi realizat cu ajutorul unei firme de logistică din Iași, firma ce activează în domeniul transportului pe întregul continent.

– costul canalului (având ăn vedere dimensiunea scurtă a canalului de distribuție, nu ne așteptăm ca aceste costuri să fie unele ridicate; putem lua ca plafon costurile de distribuție către Bulgaria, export cu rol foarte important în demersul actual).

În cea de-a doua categorie de factori ce influentează costurile privind piața intră și:

–  cererea – ceea ce nu trebuie pierdut din vedere este faptul că ne adresăm persoanelor cu venituri medii, cu capacitate de plată medie. O previziune exactă asupra cererii sau vânzării nu poate fi realizată, singura aspiratie pe care o putem avea referitoare la estimările făcute este de a fi cât mai apropiată de imaginea reală a vânzărilor.

– competiția pe piața mierii nu este acerbă în Grecia, însă concurența nu trebuie niciodată pierdută din vedere. Obiectivele principale ale SC Apidava SRL sunt de a obține un procent minim de 5% din numărul vânzărilor obținute în total la nivelul celor înregistrate în orasul Salonic, fapt ce ar însemna un succes pentru o firmă nou intrată pe o piață străină.

În funcție de rezultatele obținute, ne putem stabili în viitor, drept obiectiv maximizarea profiturilor și stabilitatea pe această piață. Referitor la strategia de determinare a prețului, s-a optat pentru strategia prețului moderat, strategie care permite stabilirea unui preț de nivel mediu. Astfel se va evita un preț prea scăzut care ar putea avea succes doar pe termen scurt și ar putea crea impresia unei calități reduse a produsului, sau, un preț prea ridicat care ar putea forma imaginea de calitate, dar ar putea determina concurența să practice prețuri mai mici.

În privința prețului stabilit pentru mierea ce urmează să fie exportă trebuie să luăm în considerare ceea ce am menționat în primele pagini ale lucrării. Dat fiind faptul că prețul mediu al unui borcan de miere de 400 gr pe piața din Romania este de aproximativ 2 euro (aproximativ 9 lei) iar în afară prețul mediu pentru aceeași cantitate este de aproximativ 1,5 euro, ascest fapt este descurajant pentru exportatorii din Romania.

În momentul de fața, un borcan cu miere Apidava se comercializează în Romania cu un preț aproximativ de 3,5 euro, ceea ce face ca exportul aceluiași produs să ajungă la prețul de 2,5 euro. În opinia noastră acest preț este prea mic luând în considerare diferența între salariul minim pe economie din România și cel din Grecia, dar și costurile de export ce trebuiesc acoperite pentru ca firma să iasă în avantaj în urma exportului față de momentul zero al acestei operațiuni. De aceea, s-a decis ca prețul de comercializare extern să fie de 5 Euro, acesta luând în considerare inclusiv prețurile de transport inexistente în cadrul intern.

5.4. Politica de promovare

 Promovarea unui produs nou pe o piață este absolut necesară în cazul în care produsul generic nu și-a lăsat deja o amprentă. Cum ar reuși altfel un produs relativ “fragil” să reziste pe o piață noua și mai ales cum ar putea reuși să se integreze în noul mediu fără a aduce la cunoștință posibililor noi clienți existența sa?

Dat fiind acest fapt, în cazul produselor SC Apidava SRL necesitatea promovării este evidentă, deoarece și grecii la rândul lor reprezintă un popor cu tradiție în producerea mierii. În acest demers am decis promovarea produsului ales cu ajutorul reclamelor, promovării vânzărilor și a marketing-ului direct.

Reclama

Obiectivul campaniei de reclamă:

Pentru a evita confundarea funcțiilor unei reclame cu posibile obiective este necesar să le observăm care sunt acestea. Funcțiile unei reclame fac referire, atât la inaugurarea produsului pe piață cât și la anunțarea posibilelor schimbări referitoare la formatul produsului (revenind la o idee anterioară, informarea noilor consumatorilor asupra locațiilor unde poate fi găsit produsul, disponibilitatea sa, dar și eventualele modificări ale ambalajului sau prețului).

Ulterior reclama poate constitu un mod de atragere a noilor clienți, dar și de educare a consumatorilor (fapt extrem de necesar în cazul produselor biologice; luând în considerare faptul că tradiția românească nu are un impact major asupra grecilor, și că orice element referitor la aceasta nu va constitui un argument suficient de puternic pentru a-i convinge să achiziționeze produsul).

Referitor la extinderea pe o piață nouă, un alt rol al reclamei, este necesară autoeducarea referitoare la situația actuală a acesteia. Indicat ar fi să folosim o reclamă care să promoveze proprietățile mieri Apidava și de asemenea să exploateze faptul că această marcă este exportată în numeroase țări (și nu numai de pe continentul nostru), cum ar fi Germania, Bulgaria, Albania, Franța și Italia. Având în vedere că albanezii și grecii au un comportament relativ asemănător, fapt care crește posibilitatea ca produsul Apidava foarte bine primit în Albania să beneficieze de același tratament și în Grecia (deși nu constituie regulă, trebuie să luăm în calcul faptul că piața produselor și a serviciilor constituie un mediu instabil).

Pentru moment provocarea competiției nu este avantajos pentru noi. Atitudinea ofensivă față de concurenței nu constituie un avantaj deoarece ar putea conduce la eliminarea subită a produsului înainte de a ajunge pe rafturile hipermarket-urilor. În concluzie, realizarea reclamelor ajută în promovarea vânzărilor, dat fiind faptul că mierea Apidava va dispune inițial de oferte promoționale menite să impulsioneze cumpărătorii în achiziționarea produsului. Ținând cont de funcțiile importante ale reclamei, putem contura în cele ce urmează un obiectiv concis, realizabil, clar și măsurabil în timp.

Obiectiv:

În primul trimestru de la începerea campaniei, procentul din populația orașului Salonic care a conștientizat existența pe rafturi a mierii românești Apidava a fost de 45%.

Strategia campaniei de reclamă

Vom opta, în acord cu stadiul actual, reclama adaptată, ținând cont de diferențele culturale existente între România și Grecia. În România Apidava își promovează produsul punând accent pe istorie și tradiție, acestea având impactul asteptat asupra consumatorilor naționaliști care respectă brandul de țară.

Ținând cont că reputația România în Europa nu este una dintre cele mai favorabile, există varianta ca acele valori care pentru noi sunt incomensurabile, asupra elenilor să nu aibă același impact, tratând produsul nou promovat cu indiferența, ceea ce descurajantă mult mai mult decât o impresie negativă.

În privința produsului Apidava, au avut loc campanii tv și de stradă cu o desfășurare total diferită comparativ cu cea din țara noastră. În relație cu particula “dava” din titlul companiei producătoare, aspectul scos în prim plan de reclame sunt imaginea de tradiție, experiență, și vechime, acestea amintind de perioada dacilor, fiind instrumente cu impact asupra publicul românesc care gustă trimiterile istorice. Este de precizat că Apidava selectează segmentul de cumpărători care apreciază faptul că este un produs natural, tradițional, prin procedee sănătoase folosite de mii de ani.

Ad printurile transmit același mesaj ca și spotul TV, reamintind de imaginea unei regiuni apicole dacice. Un al doilea tip de ad-print este bazat pe umor, transmite mesajul că orice om indiferent de vârstă, rămâne tot copil. Locurile sau situații prezentate sunt fascinante, cum ar fi, de exemplu, interiorul unui stup care la momentul în care este vizitat pentru a convinge consumatorul asupra calitații procedeelor folosite pentru obținerea deliocioasei mieri Apidava. Asfel de prezentări nu sunt la îndemâna segmentului de clasă mic unde doar cu ajutorul fanteziei ar putea avea acces. Folosind reclame stradale sau reviste, ceea ce transmite ca mesaj primul tip de adprinturi nu este în acord cu profilul consumatorului grec, consumatorul elen ar aprecia mai mult evocarea zeităților antice grecești decât imaginea apicultorilor daci. În același timp, grecii sunt recunoscuți ca fiind un public care reacționează la campanii publicitare fundamentate pe umor chiar unul cu tente infantile, așadar umorul din reclara făcută produsului românesc poate fi în continuare păstrat. Ar fi totuși indicată conștientizarea publicului grec cu privire la valorile noastre tradiționale cu care nu pute fi siguri că sunt familiarizați. Pentru realizarea unui studiu de piață pentru a observa care fenomen cultural sau element relaționează cu stilul de viață al elenilor și înfățișează caracteristicile și preocupările pregnante din existența lor. Important este că strategia care va fi adoptată folosește ca instrument reclama adaptată cerințelor publicul țintă din Salonic. 

Mixul media 

Mediile vor fi alese în urma măsurării avantajelor și dezavantajelor pentru posibilitățile multiple pentru care optăm, ca urmare a identificării și analizării factorilor care influențează selecția mediilor de reclamă. În privința disponibilității mediilor de publicitate din Republica Elenă acestea sunt diversificate și moderne, țara în care exportăm produsele Apidava are atât de televiziune, presă, radio, cât și potențialitate pentru  promovarea stradală prin panouri publicitare, prin intermediul cinematografelor. Acest posibilități multiple permite selecția mixului media ideal de folosit pentru promovarea mierii Apidava în orașul Salonic.

Un alt factor care nu trebuie scăpat din vedere se rfeferă la costul mediilor de publicitate, care de multe ori este unul foarte ridicat, deoarece în străinătate timpul alocat pentru publicitate este câteodată foarte redus, ceea ce impnică costurii ridicate (prețuri cresc uneori cu 10-15 procente pe an). Totuși Apidava poate șă susțină financiar o campanie agresivă, în același timp este recomandat ca pentru un produs de piață nou să se folosească două tipuri de media, acestea vor fi menționate în paragrafele următoare. Unul dintre cele mai importante aspecte ale mediilor de publicitate se materializează în gradul de acoperire, este în strânsă legătură cu problema costurilor, în acest caz întâlnim două potențiale situații: atingerea unui anumit segment al consumatorilor poate fi foarte dificilă (publicul țintă în cazul nostru) sau de asemenea lipsa de informații primite despre gradul de acoperire al diverselor medii. O astfel de situație crea dificultăți în ceea ce privește atragerea segmentului de consumatori care prezintă interes, totuși ținând cont că vor fi utilizate pentru promovarea produsului două medii, problema a fost mult diminuată.

Credibilitatea reclamei reprezintă un alt aspect ce ne inghrijorează (mulți consumatori fiind reticenți în privința reclamelor, dar în același timp mulți aprobând acest gen de promovare), preferințele pentru diversele canale media (în unele țări radioul fiind mai utilizat decât televizorul, în timp ce în alte țări rata de utilizare a televizorului este mare) și natura produsului (pentru a ultiliza corect mediile de promovare a mierii Apidava va trebui să aibă în vedere faptul că produsul lor este unul de consum generic, deci atât momentele cât și locurile în care se vor realiza reclamele trebuie să fie atent alese, în vederea atragerii cât mai eficiente a atenției publicului cât și faptul că produsul promovat nu este unul ce poate fi consumat oricând sau oriunde, acesta impunând prin caracterul său tradițional un oarecare grad de rafinament). 

Mediile alese:

Dintre mediile disponibile am ales televiziunea (audiență mare, vizibilitate ridicată, influență și impact mare) și revistele (durată lungă de viață, reproducere de calitate, creșterea prestigiul produsului).

Datorită faptulului că în Grecia media de vizionare a programelor televizate de către public este de 2 ore pe zi, putem considera că acest mod de promovare va fi foarte eficient. Cum majoritatea pesoanelor vizate in segmentul tinta isi deschid televizoarele cu preponderenta în cursul serii, datorita orelor de lucru sau programului incarcat din timpul zilei, momentul cel mai optim pentru a difuza o reclamă in care la produsul vizat  sa aiba acces toată familia este seara, în special intre orele 18 – 22 (interval orar ideal ales pentru difuzarea reclamei).

Dat fiind faptul că posturile locale sunt cele care se adresează publicului pe care îl vizăm, acestea împreună cu posturile ce difuzează exclusiv filme artistice vor fi cele alese pentru difuzarea reclamelor produsului Apidava. În ceea ce privește revistele, le vom selecta pe cele care se adresează strict femeilor sau care au tiraj zonal (nu vom putea apela și la reviste naționale deoarece produsul va fi inițial comercializat doar în orașul Salonic). De asemenea, deoarece numărul revistelor locale este redus, reclame la produsele Apidava vor fi postate în cele care au tiraj ridicat.

Promovarea vânzărilor

Obiectivele utilizate pentru promovare vânzărilor sunt:

– informarea consumatorilor populației elene cu privire la tradiția și calitatea pe care o oferă produsele românești.

– cercetarea potențialilor concurenți de pe piața locală.

– atragerea consumatorilor prin reducerile tarifare.

Tehnici utilizate

În vederea promovării vânzărilor, se vor practica oferte speciale, acestea constând în reduceri de preț aplicate pe o perioadă, în mod special în primele luni ale apariției produsului Apidava pe piața Grecească. 

În același timp se vor utiliza afișe publicitare plasate în mod direct în locurile de vânzare.

Referitor la târgurile și expozițiile internaționale care au loc în Grecia, vor fi realizate clipuri publicitare care vor prezenta istoria și tradiția Apidava. În același timp se vor realiza broșuri și cupoane de reducere în care este prezentat modul în care se produce mierea românească, dar și a zonelor apicole din România.

Marketing direct

Vom utiliza marketingul direct ca și modalitate de promovare pentru a deschide terenul reprezentanților de vânzări.

Obiectivul principal al campaniei de marketing direct, direct mailing, este de a înștiința producători eleni din industria alimentară și cea cosmetică de iminenta intrare pe piață a companiei noastre, care va oferi miere de albine de calitate superioară.

Segmentul țintă vizat va fi constituit de principalii producători din industria cosmetică și alimentară, care folosesc ca și materie primă mierea de albine. Lista cu numele firmelor precum și datele de contact aferente va fi achiziționată de la Cameră de Comerț a Republicii Elene.

Campania se va materializa printr-un plic ce va conține:

• O scrisoare adresată în care se va prezenta, pe scurt, compania, produsul generic, faptul că vom intra pe piata Greciei și că suntem interesați de parteneriat.

• Broșură în care se vor prezenta principalele sortimente de miere (sorturi), prețurile acestora precum și beneficiile pe care le au asupra sănătății.

• Scrisoara va fi însoțită de o confirmare de primire pentru a sublinia impactul pe care îl poate avea asupra prospectului dorința noastră de a ne asigura că mesajul nostru a ajuns la destinatar. De asemenea această acțiune imprimă plicului un caracter personal, asigurandu-neastfel că scrisoarea nu va fi tratată ca un junk-mail.

Campania va fi secundată de contactul ulterior pe care agenții de vânzări îl vor stabili cu respectiva companie.

Concluzii și Propuneri

Lumea contemporană a afacerilor se afla intr-un permanent proces de schimbare, iar firmele nu-si pot permite sa ignore pietele externe. Cresterea dependentei statelor lumii de bunurile si serviciile produse de fiecare dintre ele a determinat sporirea intereselor firmelor pentru extinderea activitatilor la nivel international. Importanta pietelor externe este cu atat mai mare cu cat majoritatea firmelor sunt angrenate intr-un proces de dezvoltare care le obliga sa gaseasca noi ocazii de afaceri in alte tari pe masura ce pietele interne se maturizeaza.

Analizând politica și legislația aplicabilă economiei în Grecia, reiese deschiderea aceastei țari către afacerile internaționale.

Datorită faptului că în această țara consumul de miere este unul ridicat, piața grecescă este una pe care se poate exporta miere, existând un segment de populație destul de mare care uitliezează produse apicole sau pe bază de ingrediente apicole. De asemenea Grecia mai importă miere din Italia (o țară cu o bogată tradiție și cu produse de acest tip cunoscute în întreaga lume), Marea Britanie, Belgia și Japonia, două țări aflate relativ departe de Grecia. 

După 1989 și dispariția CAER – ului, România a trebuit să se reorienteze spre alte piețe, ceea ce a determinat schimbări majore atât în privința produselor exportate, cât mai ales în cea a promovării lor. Astăzi, după mai bine de un deceniu, marketerii români au la dispoziție o largă paletă de strategii promoționale.

România exportă deja miere în Bulgaria și Albania, țări aflate la granița de Nord a Greciei, ceea ce constituie un avantaj. Aceast avantaj permite lărgirea zona de export, respectiv pătrunderea pe teritoriul grecesc. O promovare eficientă a produsului care va fi importat poate crește percepția cumpărătorului asupra lui.

Prezentarea favorabilă a tradiției mierii, a istoricului acesteia, descrierea zonelor în care se produce în țara noastră și nu în ultimul rând succesului avut de mierea românescă în afara granițelor țării (medalii câștigate, premii oferite atât în Grecia, cât și în alte țări europene).

În condițiile în care produsele românești îndeplinesc standardele europene din punct de vedere calitativ, pot menține prețurile ridicate aplicate diferitelor produse fără probleme. Utilizarea Internet-ului, ca sursă media importantă pentru promovarea și informarea pieței grecești cu privire la mierea românească, ar trebui extinsă.

Există site-uri care oferă informații generale despre România, în limba engleză, și care ajuta la familiarizarea cu țara exportatoare; imaginile cu tradițiile noastre (obiectele de ceramică lucrate manual, producerea mierii etc), cu cele mai reprezentative locuri unde producția de miere este un brand local.

Frma exportatoare va avea și ea un site www.apidava.ro, site care conține și varianta în limba engleză, în vederea unei promovări cât mai eficiente a produselor. Sunt postate filmulețe despre felul în care este colectată mierea de la stupine, imagini cu zonele în care sunt amplasate acestea și tradițiile specifice pentru fiecare zonă în parte, tipurile de miere care sunt obținute în țara noastră și cele mai importante regiuni apicole românești. Din păcate România se confruntă cu o imagine nefavorabilă în afara granițelor  (mafie, corupție, țigani, sărăcie, emigrare etc.), toate cu un impact negative puternic asupra populației din Grecia.

Din acest motiv ar trebui pus accentul pe un set de imagini pozitive: resurse naturale și culturale enorme, tradiții diferite față de greci dar bogate și impresionante prin istoria pe care o aduc cu sine. Această imagine nefavorabilă poate fi îmbunătățită tot cu ajutorul unui site cât mai bine realizat, un site de promovare a imaginii României prin tradiții, cultură, obiective turistice, personalități recunoscute și în afara granițelor. Datorită faptului că multe țări europene nu dețin destule informații despre România, cu atât mai mult este necesar să se insiste pe promovarea imaginii țării noastre înainte de exportul propriu-zis.

Considerăm că intenția de a investi pe piața mierii, a cosmeticelor și a produselor farmaceutice pe bază de miere este una favorabilă, având în vedere mai multi factori dezvoltați anterior: țara este dezvoltată din punct de vedere economic (mai ales din importuri și exporturi) și deschisă la investițiile străine. Târgurile și expozițiile apicole organizate anterior reprezintă și ele un avantaj pentru România, luând în considerare faptul că țara noastră a participat la aceste evenimente și chiar a câștigat medalii, lucru ce constituie un mare avantaj, alături de intențiile declarate ale Greciei de dezvoltare și cooperare.

Nu există o concurența nu este acerbă a produselor apicole pe piața românească, Firmele concurente cu „Apidava”sunt puține, cca. 8 firme.

S.C. Apidava S.R.L. ocupă poziția de lider de piață, fiind urmată de firme precum Apicola Pastoral Georgescu, Apimond si Akybud. O cifră de 85% din producția națională de miere este destinată exportului, datorită consumului intern redus.

Bibliografie

Bibliografie