Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto- [604847]

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

1
INTRODUCERE

Pentru efectuarea unei expertize medico- legale corecte și complete este necesar să se
apeleze la cunoștințele din domeniul medicine i dentare. Datorită unicității și individualității,
particularități redate prin cele 160 de fețe ale celor 32 de unități dentare, dar și a capacității de
stocare a informației genetice pe o perioadă îndelungată de timp, dinții împreună cu arcadele
dentare formează o adevărată “cutie neagră“ a organismului.
Lucrarea prezentă își propune să informeze despre principalele aspecte teoretice și
practice ale aplicabilității stomatologiei moderne în medicina legală și în științele penale. În acest
scop, primul capitol abordează noțiunile teoretice generale privind începuturile acestei
supraspecializări și diferitele metode științifice utilizate, cu ajutorul structurilor dentare, în
studiul antropologic al identificării umane.
În capitolul al doilea am urmărit incursiunea antropologiei dentare ca știință de bază în
odontologie și aplicabilitatea acesteia în expertizarea medico -legală a unităților dentare și a
structurilor învecinate. Totodată am evidențiat utilitatea și metodele de determinare a sexului și
vârstei prin diverse analize efectuate pe dinți și arcade dentare, enunțând și avantajele oferite de
rezistența îndelungată și de compoziția chimică a dinților, la acțiunea factorilor nocivi,
conservând informațiile genetice dar și identitatea fiecărui individ în parte.
În scopul redactării lucrării de față, sursele consultate au fost reprezentate de articole
științifice din jurnalele de specialitate internaționale, având ca subiect principal examenul
antropologic dentar și aplicabilitatea odonto -stomatologiei medico-legale în problematica
identif icării umane. Consultând cursuri și tratate din domenii precum drept penal și
criminalistică, am transpus în această lucrare viziunea științelor juridice asupra medicinei
dentare, înțelegând și aprofunzând subiectul de față și din alte perspective. O altă sursă de
informații a fost constituită de site -urile de internet ale organizațiilor internaționale și ale
jurnalelor de specialitate.

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

2

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

3
CAPITOLUL I. ODONTO-STOMATOLOGIA MEDICO-
LEGALĂ

I.1. ISTORIA ODONTO-STOMATOLOGIEI MEDICO- LEGALE ܇I
INFLUEN܉A ACESTEIA ÎN CRIMINALISTICĂ

Odonto-stomatologia medico- legală , este o ramură relativ nouă atât din cadrul
medicinei le gale, cât și din cadrul medicinei dentare, oferind constatările tehnico -științifice
necesare organelor de justiție , prin analizarea și interpretarea datelor din sfera oro-maxilo-
facială . Prin participare activă, în 1975, la Zurich, Austria, Federal Bureau of Investigation (FBI)
a înființat Societatea de Odonto -stomatologie Legală [Astărăstoaie V., Cassagne J.F ., 2009].
În România, Prof. Mina Minovici a sistematizat, în anul 1930 prima lucrare științifică
românească intitulată ʺMedicina legală aplicată la arta dentarăʺ , conținând toate datele
existente la acea vreme , în care sunt dezvoltate criteriile antropologice și stomato logice folosite
în identificare [Panaitescu V., 1996].
Prima adnotare a utilizării unei forme rudimentare a stomatologiei medico -legale datează
din anul 49 î.H. Agrippina Minor Iulia, a identifica t după forma și malpoziția unităț ilor dentare,
cadavrul rivalei sale, Lollia Paulina . În urma expertizei rămășițelor lui William I Cuceritorul s- a
constatat că “structura osoasă și dinții erau într-o condiție bună, de parcă regele ar fi murit ieri și
nu acum 768 ani ” [Senn D.R., Stimson P.G., 2010]. Longevitatea țesuturilor dure dentare au
permis specialiștilor odonto -stomatologi legali să analizeze și să identifice rămășițele umane
vechi de sute de ani.
La sfârșitul celui de -al Doilea Război Mondial în urma unor săpături arheologice, a fost
găsit un fragment de mandibulă de aproximativ 10 centimetri. După o expertiză medico -legală
amănunțită s -a dovedit că fragmentul a aparținut lui Adolf Hitler , datorită unei lucrari protetice
fixe și a urmelor bolii parodontale de care acesta suferea, rezultate ce au fost corelate cu fișa
dentară păstrată de medicul dentist al Fuhrerului, Hugo Blaschke [Balachander și colaboratorii,

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

4
2015]. În prezent, în România, este mult prea puțin cunoscută această suprasp ecializare , ținând
cont de faptul că majoritatea traumatismelor ce necesită expertiză medi co-legală sunt în teritoriul
oro-maxilo- facial, medicii legiști întâmpinând dificultăți în a analiza și a utiliza corect termenii
de specialitate.
În 1970 Institutul de Medicină Legală avea să realizeze, în premieră mondială, primul
portret robot al celebrului criminal în serie, Ion Rîmaru, doar după amprentele dentare lăsate pe
corpul unei victime.
Celebrul Pr of. Dr. Cantemir Rișcuț ia, în colabora re cu Prof. Petre Firu, a reușit să execute
cu acuratețe un mulaj dentar după ʺun dinte și jumătateʺ. Pe baza acestui mulaj, după zec i de
măsurători antropologice, studii și cercetări, cei doi au realizat un portret robot ce avea să
uimească întreg mapamon dul. Criminalul avea ʺprezenți toți dinții frontali inferiori și superiori.
Nu poartă proteze. Uzura dentară este de gradul doi, ceea ce corespunde unui subiect cu vârsta
cuprinsă între 26 si 35 de ani. Prezintă o anomalie dentară, subiectul deplasând mand ibula spre
dreapta în momentul închiderii gurii. Are o statură medie, de 1,72 – 1,75, cap rotund de tip
brahiocefalic, ceafa turtită, bărbie proeminentă, ochi probabil negrii, nas coroiat, nări largi,
urechi înalte cu lobii mari, p ăr negru, pilozitate accentuatăʺ [Andrei M.D., 2015].
Expertiza medico- legală, fiind o probă științifică, constituie un element probatoriu
concludent dacă îndeplinește următoarele condiții [Astărăstoaie V., Cassagne J.F., 2009 ]:
– Sunt folosite toate mijloacele adecvate obiectivului expertizei;
– Este efectuată în timp util ;
– Concluzia să poată fi demonstrată prin unul sau mai multe mijloace, nu doar afirmată ;
– Concluzia să poată fi verificată și să corespundă în raport cu circumstanțele faptelor
medicale și/sau de posibilitatea statistică ;
– S- a ținut cont de eroarea aleatorie a instrumentelor utilizate în culegerea datelor ;
– S- a dat dovada de prudență în momentul în care faptele medicale sunt interpretabile sau
când știința nu dispune de o explicație a fenomenului ( limita progresului științific ).

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

5
Aspectele vizate de stomatologia medico- legală sunt urmatoarele [Panaitescu V.,
1996]:
– Identificarea dentară ; specialistul odonto- stomatolog legal trebuie să poată diferenția
leziunile traumatice dentare survenite în urma modificărilor postmortem (unitățile dentare
prezintă rezistență crescută la putrefacție și la actiunea focului);
– Constatarea leziunilor traumatice din sfera OMF, rolul terenului patologic local și general
preexistent în evoluția leziunilor, mecanismul de producere și probleme ale planului
terapeutic specific;
– Stabilirea legăturii de cazualitate între un tratament stomatologic efectuat și eventualele
complicații sau sechele survenite ca urmare a acestuia;
– Identificarea în dezastrele în mas ă (cutremure, accidente ,distrugerea premeditată a
corpului victimei, atacuri teroriste);
– Probleme de biotraseologie odonto- stomatologică; identificarea agresorului pe baza
amprentelor dentare lăsate prin marca mușcată pe corpul victimei sau a diverselor obiecte
delicte;
– Stabilirea vârstei și identității victimei sau a cadavrului, pe baza determinarii exacte a
statusului dentar;
– Probleme legate de responsabilitatea, conduita și tehnica medicală raportate l a actul
terapeutic s tomatologic și la eventualele deficiențe în acordarea asistenței medicale.

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

6

I.2 METODOLOGIA DE IDENTIFICARE ODONTO- STOMATOLOGICĂ
ÎN CRIMINALISTICĂ
Motto: ʺ Nu trebuie să -ți fie frică de nimic în viață.
Trebuie doar să înțelegi.ʺ Marie Curie

Identificarea ( lat. idem = la fel, facere = a face) este activitatea de demonstrare pe baza
unor criterii și probe că un individ este diferit de altul, bazându -se pe singu laritatea fiecărui
individ.
Suportul probatoriu expertal s e fundamentează pe două postulate ce susțin că “ fiecare
individ este un unicat determinat de individualitatea sa biologică (genetică) și de individualitatea
experienței existențiale și că în structura unicității individului uman, factorii genetici și cei
ambientali nu se susțin reciproc ci se intrică într -o manieră indisociabilă” [Astărăstoaie V.,
Cassagne J.F., 2009, p.23].
Activitatea de identificare presupune o muncă de echipă, în componența căreia intră
medicul legist, stomatologul medico-legal și organul de cercetare penală, prezența specialistului
odonto-stomatolog legal fiind obligatorie.

După Bertillon metodele de identificare se pot împărți în [apud Astărăstoaie V.,
Cassagne J.F., 2009]:
– Metode morfologice;
– Metode exploratorii;
– Metode biologice.

În cele ce urmează voi prezenta succint câteva dintre metodele cele mai frecvent și cu
succes utilizate în expertiza odonto- stomatologică legală.

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

7
I.2.1. Metode morfologice

Aceste metode se rezumă la evidențierea și interpretarea particularităților constituționale
ale pieselor anatomice de examinat. Aceste piese pot să contribuie atât la i dentificarea rasei din
care fac parte elementele examinate cât și la identificarea propriu -zisă a unui individ.

a) Metodele osteologi ce
Metodele osteologice au ca și bază teoretică antropometria și antroposcopia generală. Metoda de
lucru c onstă în examinarea sistemului osos, integral sau a elementelor disociate ale acestuia sau
fragmente dintr-o uni tate osoasă. Particularitățile osteologice determinate de factorii congenitali
și factorii de mediu vor facili ta, după compararea probelor culese de specialist cu cele
consemnate în documentele medicale anterioare, o identificare propriu- zisă [Senn D.R., Stimson
P.G., 2010 ].

b) Cheiloscopia
Potrivit unor cercetători japonezi, planul cutanat labial prezintă un desen unic pentru
fiecare individ. În 19 73, Renaud descrie o clasificare morfologică a rețelei labiale, clasificând -o
în 10 tipuri de șanțuri labiale (figura 1) [ apud Astărăstoaie V. , Cassagne J.F., 2009]:

Figura 1 Clasificarea cheiloscopică după Renaud
Sursa: Vasile As tărăstoaie, Jean F. Cassagne, Odonto -stomatologie medico- legală, Ed. Tipo Moldova, IaЮi, 2009, p.
25

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

8
Avantajele cheiloscopiei constau în faptul că fiecare individ prezintă o structură diferită,
existând diferențe chiar și între gemenii monozigoți.

c) Rugoscopia
Rugoscopia constă în exprimarea papilelor palatine (lat. ruga – papilă, rugae – papile).
Rugoscopia permite identificarea, prin compararea modelului rugilor palatine de la o
persoană necunoscută, cu un model existent anterior , prelevat prin diferite me tode sau cu o fișă
rugoscopică [Panaitescu V., 1996].
Rugile palatine pot fi utilizate în identificare prin amprentare sau examene fotografice
intraorale stereo scopice și stereofotogrammetrice [Astărăstoaie V., Cassagne J.F., 2009] .
În exprimarea rezultatelor se apelează la clasificarea lui Da Silva sau clasificarea lui
Basauri.
Tabelul I Clasificarea rugilor palatine după Da Silva

Formă Desen Valoare
Rectilinie
1
Curbă
2
Angulată
3
Cerc
4
Ondulată
5
Punctiformă
6

Sursa: Da Silva R.F ., Юi colaboratorii, La importancia de la documentación odontológica en la
identificación humana. Acta Odontol Venez, 2005;43(2):159- 164.

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

9
Tabelul II Clasificare a rugilor palatine după Basauri

Model Clasificare Formă Valoare
Simplă Punct 0
Simplă Linie 1
Simplă Curbă 2
Simplă Angulată 3
Simplă Ondulată 4
Simplă Circulară 5
Compusă Y 6
Compusă Pocal 7
Compusă Rachetă 8
Compusă Ramură 9

Sursa: Chávez J. E. M., Téhnicas de identificatión forense y estimatión de eda d, 2016

Pe modelul luat prin amprentare sau pe fotografia computerizată se desenează forma
rugilor palatine, fiecă reia atribuindu- se o valoare, de la 1 la 6 sau de la 0 la 9, în fucție de
clasificarea aleasă. Suma rezultată din adunarea tuturor valorilor va exprima formula finală
individuală, ce se va nota în fișa rugoscopică.
Avantajele folosirii rugilor palatine în identificare sunt datorate proprietăților acestora
[Panaitescu V., 1996]:
– Individualitate și unicitate: nu există 2 persoane cu aceeași morfologie a papilelor
palatine;
– Răm ân constante în timp, nemodificându- și dispoziția dictată genetic;
– Prezintă capacitatea de regenerare după leziunile bolții palatine, recăpătându -și aspectele
morfologice;
– Nu se modifică după diferite tratamente dentare;
– Sunt rezistente la temperaturi mari.

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

10
I.2.2 Metode exploratorii

Dintre metodele exploratorii moderne utilizate atât în stomatologia modernă, cât ș i în
odonto-stomatologia medico- legală, o valoare probatorie deosebită o au investigațiile radiologice
și tehnicile fotografice .

a) Metode radiologice
Metodele radiologice prezintă un interes considerabil în identificare, fiind dezvoltat un
nou domeniu medical utilizat în expertiza criminalistică și anume radioantropologia [Townsend
G. și colaboratorii, 2012] .
Unii autori susțin că din tot organismul uman, doar scheletul și unitățile dentare rezistă
fenomenului de putrefacție de -a lungul anilor. Astfel, examenul radiologic permite să se afirme
prin analiză comparativă dacă clișeele radiologice aparțin aceluiași subiect [Senn D.R., Stimson
P.G., 2010].
Toate metodele radiologice folosite au în comun aceeași metodologie a expertizei, ce se
desfășoară în mai multe etape [Astărăstoaie V., Cassagne J.F., 2009] :
 Bilanțul primar – radiografii executate la fața locul ui, ce sunt analizate dintr- o
perspectivă reconstructivă;
 Bilanțul secundar – clișeele sau rezultatele radiologice din dosarul medical al subiectului
sunt analizate după aceleași criterii aplicate în bilanțul primar;
 Efectuarea explorărilor suplimentare – pe piesele anatomice prelucrate, explorări ce sunt
impuse de rezultatele obținute în primii timpi, fiind necesare pentru controlul sau
aprofundarea tuturor datelor culese anterior;
 Bilanțul final – constă în compararea și analiza critică a tuturor datelor ș i elementelor
radiologice acumulate de-a lungul expertizei medico- legale, dar obligatoriu integrată și
corelată cu rezultatele altor metode.
Expertiza radiologică osteologică și odontologică apelează pentru identificarea unui
subiect la o multitudine de t ehnici, printre care enumerăm examenul radiologic simplu,
teleradiografii, stereoradiografii, tomografii computerizate, microradiografii.

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

11
b) Examene fotografice
Utilizarea examenului fotografic reprezintă un mijloc de investigație indispensabil în
stomatologia medico- legală. Pentru fotografirea unei mărci mușcate de pe o anumită suprafață ,
se folosește un șablon fotomacrografic ce indică dimensiunile exacte ale mărcii mușcate, fiind
conceput de American Board of Forensic Odontology (ABFO) . Procedura urmată în timpul
tehnicii fotografice se realizează de către specialistul stomatolog medico -legal sau sub stricta
supraveghere a acestuia, pentru a se asigura acur atețea expertizei medico -legale [McClure M.,
1995].

Figura 2 Эablonul fotomacrografic ABFO nr. 2

Sursa: American Board of Forensic Odontology: Bitemark Methodology Standard s and Guidelines

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

12
I.2.3. Metode biologice

Stomatologia medico- legală implică prelucrarea, examinarea, evaluarea și prezentarea
dovezilor provenite din sfera oro-maxilo- facială în scopul de a contribui cu date științifice și
obiective în procesele juridice. O metodă științifică de actualitate utilizată în identificare este
folosirea biologiei moleculare, datorită eficienței acesteia de a determina vârsta, sexul ,
apartenența la o rasă, doar cu ajutorul a unor mici fragmente osoase [Panaitescu V., 1996].
Cavitatea orală constituie o sursă valoroasă de substrat molecular biologic, ADN -ul
găsindu -se în țesutul pulpar, dentină, cement, ligamente periodontale și osu l alveolar
[Muruganandhan și Sivakumar, 2011], datorită rezistenței extraordinare a țesuturilor dure dentare
la acțiunile mediului înconjurător, precum incinerarea, im ersia, trauma sau descompunerea
[Saxena și Sharma, 2010]. Izolarea ADN-ului pulpar este un proces chimic complex prin care
molculele de ADN sunt scoase din sursa biologică prin trei modalități: zdrobire, secționarea
orizontală sau verticală a dinților, sau prin acces endodontic. În unele cazuri însă, dintele anal izat
nu are suficient țesut pulpar, prelevându -se fragmente de ADN din dentină sau cement, ce sunt
surse le alternative a le țesutului dentar [ Javier și Fadi, 2014].

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

13
CAPITOLUL II. STUDIUL ANTROPOLOGIC AL ARCADELOR
DENTARE

II. 1. NO܉IUNI DE CRE܇TERE ܇I DEZVOLTARE A ARCADELOR
DENTARE

Aparatul dento- maxilar, ca și alte caracteristici anatomice ale speciei noastre, a evoluat
de-a lungul timpului. Aparatul dento-maxilar ia naștere prin dezvoltarea complexului nazo –
maxilar și dezvoltarea mandibulei.
Dezvoltarea sagitală a maxilarului se datorează creșterii la nivelul suturilor pterigo –
palatină, pterigo -palato- maxilară și sfeno -maxilară, dar și creșt erii septului nazal și acțiunii
mecanice a țesuturilor moi învecinate [Stanciu și Dorobăț, 2014].
După Stanciu și Dorobăț, dezvoltarea transversală a complexului maxilar se prod uce prin
activitatea suturilor intermaxilară și interpalatină, adăugându -se și dezvoltarea suturilor
zigomato- maxilare. În timpul acestei dezvoltări, bolta palatină va coborî prin apozitie periostală.
În dezvoltarea proceselor alveolare, pe lângă creșterea suturală de la nivelul suturii
medio- palatine, un rol important îl au și ligamentele alveolo -dentare, care în dezvoltarea lor
adaptează creșterea maxilară la relațiile de ocluzie [Stanciu și Dorobăț, 2014] .
Dezvoltarea verticală a complexului nazo -maxilar se datorează suturilor perimaxilare și
cranio- faciale, sutura cu cea mai mare însemnătate fiind cea nazo -fronto- maxilară. Procesele
alveolare se dezvoltă în sens vertical cu ajutorul ligamentului dento- parodontal, cel puțin până la
erupția completă a dinților, zona cea mai activă la nivelul maxilarului fiind zona alveolară
laterală, în dreptul molarului 1, această zonă fiind supranumită și “deschizătorul d e ocluzie ”
[Schudy, apud Stanciu și Dorobăț, 2014].
Mandibula își are originea desmală din cartilajul Meckel, la nivelul acestuia , în spatele
viitoarei găuri mentoniere, luând naștere un centru de osificare, din care se va forma ramura

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

14
orizontală, având anterior gaura mentonieră și posterior gonionul și o parte a ramurii ascendente
[Marouneaud, Weidenreich, Schutz, apud Stanciu și Dorobăț, 2014] .
Ramura orizontală se va dezvolta în sens sagital prin cartilajul condilian , dar și prin
resorbțiile fețelor interne ș i externe a le ramurii verticale, permițând astfel creșterea proceselor
alveolare și încadrarea corectă a unităților dentare laterale [Chateau, apud Stanciu și Dorobăț,
2014].
Dezvoltarea transversală a mandibulei rezultă din creșterea mandibulară î n sens sagital,
împreună cu resorbția periostală de pe fața internă, apoziția osoasă de pe fața externă și
divergenței anatomice a ramurilor orizontale [Chateau, apud Stanciu și Dorobăț, 2014] .
Procesele alveolare se dezvoltă în sens transversal prin sutura mentonieră până la vârsta de 7 ani,
crescând apoi prin procesele de resorbție periostală de pe fața internă și cele de apoziție de pe
fața externă. Echilibrarea relațiilor de ocluzie și modelarea proceselor alveolare se realizează prin
participarea directă a ligamentelor dento -alveolare [Stanciu și Dorobăț, 2014] .
Creșterea în sens vertical a proceselor alveolare mandibulare se datorează, ca și în cazul
proceselor alveolare maxilare, ligamentului dento- parodontal, cu mențiunea că zona cu potențial
maxim de dezvoltare este regiunea frontală, incisivii inferiori fiind supranumiți și “închizătorii
de ocluzie ” [Schudy, apud Stanciu și Dorobăț, 2014].
În cursul dezvoltării vor avea loc migrări continue ale mugurilor dentari, care împreună
cu osul alveolar vor forma întreaga arhitectură a crestelor dento -alveolare și a relațiilor spațiale
inter- maxilare. Declanșarea erupției dinților temporari va marca începutul dezvoltării ocluziei
dentare, ce se va afla într- o permanentă schimbare de -a lungul vieții.

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

15
II. 2. CRANIOMETRIE ANTROPOLOGICĂ DENTARĂ
“A-ți cunoaЮte neЮtiința este partea cea mai bună a cunoaЮterii.”
Confucius

Antropologia dentară este o ramură specializată a antropologiei fizice sau biologice care
analizează fragmente umane, îmbinând tehnicile osteologice cu arheologia în vederea realizării
unei constatări tehnico -științifice [Senn D.R., Stimson P.G., 2010]. Pentru realizarea unei
expertize antropologice de identificare, ce răspunde corect și complet la toate obiectivele stabilite
de organele de cercetare penală sau de instanțele de judecată, experții trebuie să coreleze și să
valorifice toate datele oferite de anatomie, histologie, antropologie și recurgând la examene
antropologice dar și radiologice, microscopice, imunochi mice, histochimice sau genetice
[Panaitescu V., 1996].
Identificarea punctelor craniometrice reprezintă baza unei analize cefalometrice, fie ea
clasică sau computerizată, fiind un factor esențial în validarea informațiilor obținute prin
evaluarea filmelor cefalometrice. Actual, efectuarea unei analize cefalometrice se poate realiza
prin trei metode [Iacob M., 2010]:
 Identificarea și trasarea manuală a punctelor cefalometrice și structurilor anatomice pe
hârtia de calc, urmate de realizarea măsurătorilor;
 Identificarea manuală a punctelor pe imaginea digitală a teleradiografiei și calculul
automat al unghiurilor și distanțelor;
 Identificarea punctelor și efectuarea măsurătorilor complet computerizat.
Scott G.R. [1997] afirmă că pe lângă cunoașterea punctelor antropologi ce craniene
folosite în mod uzual în practica stomatologică, trebuiesc realizate, pentru o expertiză
cefalometrică corectă și obiectivă, calculul unor diametre craniologice și utilizarea unor indici
specifici.

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

16

Figura 3 Poziționarea punctelor antropometrice pe schema teleradiografiei de profil

Sursa: Scott G.R., Dental Anthropology, Encyclopedia of human biology, 1 997, p.179

Diametre craniologice:
– Antero-posterior maxim = distanța glabelă – opistocranion;
– Bazilobregmatic = distanța basion – bregma;
– Bizigomatic = distanța între cele două zygion;
– Frontal maxim = lățimea frontalului la nivelul suturii coronare;
– Frontal minim = distanța între crestele frontale laterale;
– Înăl܊imea bicondiliană = distanța î ntre maginile externe ale condililor;
– Înăl܊imea corpului mandibulei = distanța între rebordul alvolar și rebordul bazilar.
– Înăl܊imea fe܊ei superioare = distanța nasion – postion;
– Înăl܊imea fe܊ei totale = distanța nasion – gnation;
– Î năl܊imea mandibulei = distanța între planul orizontal de la baza mandibulei și planul
orizontal, paralel cu condilii;
– Înăl܊imea orbitei = distanța maximă între rebordul superior și inferior al orbitei,
perpendiculară pe lățimea orbitei;
– Lă܊imea bigoniacă = distanța între fețele externe ale unghiurilor goniace;

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

17
– Lă܊imea nasului = distanța orizontală maximă între aripile nasului;
– Lă܊imea orbitei = distanța orizontală maximă pe axa oblică a orbitei plecând din
dacrion;
– Lungimea totală a mandibulei = distanța între două planuri verticale ce trec tangent
prin gonion și prin fața posterioară a condilului;
– Transversal maxim = distanța biparietală, între eurioni;

Indici cranieni utiliza܊i în antropologie:
– Indicele craniano-orizontal = diametrul biparietal/diametrul antero-posterior x 100;
– Indicele facial superior = distanța nasion – incizale superior/diametrul bizigomatic x
100;
– Indicele facial total = distanța nasion – gnation/diametrul bizigomatic x 100;
– Indicele fronto-goniac = lățimea bizigomatică/lățimea frontală minimă x 100;
– Indicele mandibular = lungimea totală a mandibulei/lățimea bicondiliană x 100;
– Indicele nazal = lățimea nasului/înălțimea nasului x 100;
– Indicele zigo-goniac = lățimea bigoniacă/lățimea bizigomatică x 100.

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

18
II.3. EXAMENUL ANTROPOLOGIC AL ARCADELOR DENTARE
PENTRU DETERMINAREA RASEI, SEXULUI ܇I VÂRSTEI

II.3.1. Determinarea apartenen܊ei de rasă

Determinarea rasială pe baza dinților și a maxilarelor nu este certă, cu toate că anumite
însușiri morfologice dentare arată unele diferențe, statistice însă, între rase [Townsand și
Kanazawa, 2012]. După Scott și Turner [1997], rasa nu poate fi relevată de o singură trăsătură, ci
de un grup de trăsături, iar relațiile complexe din societatea umană modernă și creșterea
traficului internațional fac și mai greu de determinat apartenența la rasă. Cu toate acestea, există
câteva metode de identificare a rasei după o analiză completă și amănunțită a arcadelor dentare și
a unităților dentare [Daegling, 1993].
Astfel, analiza dimensiunilor arcadelor dentare ne pot orienta la un anumit tip de rasă,
arcadele scurte fiind definitorii pentru europeni, arcadele medii se întâlnesc la mongoli, africani
și japonezi, în timp ce australienii și melanezii posedă o arcadă lungă [Matei V., 2003].
Există totuși și anumite caractere morfologice la nivelul dinților ce sunt specifice
unor rase în parte, fără să facă însă obiectul unor reguli. La rasa caucazoid ă s-a constatat p rezența
tuberculului Carabelli în proporție de 50 %, fiind mai frecvente malocluziile de clasa a II- a
Angle, însoțite de un arc dentar îngust, parabolic, cu boltă palatină adâncă și menton proeminent,
bilobat [Matei V., 2003]. La rasa n egroidă apar cu o frecvență mai mare malocluziiile de clasa a
III-a Angle, asociate cu arcuri dent are largi, hiperbolice, cu boltă palatină îngustă și protruzie
bimaxilară [Astărăstoaie și Cassagne, 2009]. Aceeași autori au semnalat, tot la această rasă,
prezența taurodontismului, premolarii putând avea două sau chiar trei rădăcini. Matei V. [2003]
observă că rasa mogoloidă prezintă, în proporție de 85 – 99 %, incisivi în formă de lopată (fața
linguală este excavată), iar primul molar inferior are trei rădăcini. Arcada dentară are formă de
elipsă, cu boltă palatină plată, marginea inferioară a ramurii orizontale mandibulare fiind dreaptă,
în timp ce la rasa neagră și caucazoidă este ondulată.

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

19

Figura 4 Prezența taurodonției la rasa negroidă

Sursa: Panaitescu V., Curs de medicină legală, BucureЮti, 1996

Figura 5 Incisivi sub formă de lopată la rasa mongoloidă

Sursa: Panaitescu V., Curs de medicină legală, BucureЮti, 1996

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

20
II.3.2. Determinarea aparte n܊ei de sex

Utilitatea dinților în stabilirea apartenenței de sex este foarte redusă, deoarece dinții
prezintă un dimorfism sexual foarte redus. Matei V. [2003] aprecia că s exul se poate determina
măsurând distanța dintre vârful proceselor coronoide și unghiul mandibulei. O valoare de peste 9
cm este în proporție de 90% masculină, în timp ce o valoare mai mică de 7,8 cm este aproape
întotdeauna feminin.
De asemenea, apartenența de sex poate fi determinată și pe baza ADN – ului prelevat din
țesutul pulpar, pentru determinarea genetică a cromozomului Y.
Pennaforte, citat de Panaitescu V. [1996], a stabilit șase parametrii care pot fi examinați
atat pe examenul radiologic, cât și pe dintele izolat.

Tabelul 3 Parametrii pentru stabilirea sexului pe material dentar

Parametrul studiat Bărba܊i Femei
𝑳ăț𝒊 ࢇࢋ࢓𝒊ࢉ࢔𝒊࢙𝒊࢛࢒࢛࢜𝒊 ࢒ࢇ࢚࢘࢔ࢋࢉ
𝑳ăț𝒊 ࢇࢋ࢓𝒊ࢉ࢔𝒊࢙𝒊࢛࢒࢛࢜𝒊 ࢒ࢇ࢘ࢋ࢚ࢇ࢒ > ʹ
Gonion drept 120° – 125 ° stâng
Lă܊imea bigonială >ͳͲ͵ 𝑚𝑚 <ͺ͹ 𝑚𝑚
Lă܊imea bicondiliană >ͳʹ5 𝑚𝑚 <ͳͲ5 𝑚𝑚
Modulul radicular – metoda Bequain
∅ ࢋ࢓𝒛𝒊࢕ − ࢊ𝒊 +࢒ࢇ࢚࢙ ∅ ࢚࢙ࢋ࢜𝒊࢕࢒࢛࢈ − ࢒ࢇ࢘࢕
al fiecărui canin superior la nivelul colului ≥ͳ͵,5 𝑚𝑚
Eviden܊ierea cromatinei sexuale nucleare pe
celule pulpare, prin fluorescen܊ă – Evidențierea
corpusculului Y pe
cromozomul Y

Sursa: Panaitescu V., Curs de medicină legală, BucureЮti, 1996

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

21
II.3.3. Determinarea vârstei

Stabilirea vârstei se face în funcție de etapa ontogenetică în care sunt surprinse unitățile
dentare în momentul examinării. O estimare cu acuratețe a vârstei se face prin compararea
stadiului de dezvoltare a dentiției unei persoane cu vârstă necunoscută cu tabele ale
caracteristicilor dentare corespunzătoare fiecărei vârste în parte [Pretty și Sweet, 2001]. Dinții
temporari se evidențiează prin colorație albăstruie, coroane dentare mici și globuloase, relief
ocluzal mai șters, dinții au implantare verticală în arcade. Până la vârsta de 4 ani nu există spații
interdentare, tremele fiziologice apărând între 4 și 6 ani, în special la dinții maxilari [Luca,
2003].
Un exemplu de tabel utilizat în determinarea vârstei este cel elaborat de Uberlaker în
1989 [Dogăroiu, 2011].

Tabelul 4 Vârstele de erupție după Uberlaker

Tip denti܊ie Dinte Erup܊ia maxilară
(vârstă) Erup܊ia mandibulară
(vârstă)
Deciduală Incisiv central 7,5 – 12 luni 6 – 8 luni
Incisiv lateral 12 – 24 luni 12 – 15 luni
Canin 16 – 24 luni 16 – 24 luni
Primul molar 12 – 16 luni 12 – 16 luni
Al doilea molar 24 – 32 luni 24 – 32 luni
Permanentă Incisiv central 7 -8 ani 7 – 8 ani
Incisiv lateral 8 – 9 ani 7 – 8 ani
Canin 11 – 12 ani 9 – 10 ani
Primul premolar 9 – 10 ani 9 – 10 ani
Al doilea premolar 10 – 12 ani 11 -12 ani
Primul molar 6 -7 ani 6 – 7 ani
Al doilea molar 12 – 13 ani 11 – 13 ani
Al treilea molar 17 – 21 ani 17 – 21 ani

Sursă: Dogăroiu C., Identificarea persoanei în medicina legală, Ed. AIT Laboratories, B ucureЮti, 2011

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

22
Dinții permanenți pot oferi informații până la vârsta de 25 ani pe baza examenului clinic
și radiologic. După 25 de ani stabilirea vârstei prezintă dificultăți, doarece criteriul utilizat este
acela al gradului de uzură. Prima metodă de estimare a vârstei adulte pe baza exami nării dentiției
a fost concepută de Gustafson în 1950 [Panaitescu, 1996]. Tehnica prevedea efectuarea unor
secțiuni subțiri longitudinale la nivelul dintelui de analizat. Cu ajutorul microscopului, pe aceste
secțiuni se urmăreau șase tipuri de modificări asociate cu înaintarea în vârstă, cărora li se atribuia
un scor de pe o scară de la 0 la 3, în funcție de gradul modificărilor.
Criteriile utilizate sunt [Panaitescu, 1996]:
 Uzura suprafețelor ocluzale ale dinților antagoniști, care se notează cu A;
 Gradul de parodontopatie existentă, ce se notează cu P;
 Apoziția de dentină secundară, ce se notează cu S;
 Apoziția de cement, notată cu C;
 Resorbția radiculară, notată cu R;
 Transluciditata radiculară, notată cu T; începe la nivel apical și progresează în sens
coronar și apare din cauza obliterării canaliculelor dentinare cu dentină scleroti că.

Metoda imaginată de Gustafson utilizează tot grupul frontal, iar rezultatele obținute prin
însumarea punctajului se interpretează grafic, comparându -se mai apoi cu grafice standard,
rezultând astfel vârsta persoanei [Shrigiriwar și Jadhav, 2013] . Dificultatea acestei metode constă
însă în evaluarea schimbărilor progresive de uzură, dar și atrib uirea punctelor în mod obiectiv,
unele criterii putând da rezultate fals-pozitive [Singh și colaboratorii, 2014]. Lopes și
colaboratorii [2014] apreciează că dintre cele șase criterii utilizate de Gustafson, cea mai sigură
metodă de e valuare a vârstei este cea a ariei de trasluciditate a rădăcinii, aceasta fiind analizată
prin măsurare directă la microscop.
Formula de regresie a structurii dentare aplicată de Gustafson pentru calcularea vârstei pe
baza scorului total obținut prin însumarea scorurilor obținute pentru fiecare unitate dentară
analizată este [Dogăroiu, 2011]:
Vârsta în ani = 4.56 x Scorul total + 11.43

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

23
În 1971 Johanson aduce îmbunătățiri formulei lui Gustafson, având în vedere 7 stadii ale
acelorași modificări, în loc de doar 4 [Dogăroiu, 2011] .

Figura 6 Cele 7 stadii ale metodei Johanson

Sursa: Dogăroiu C., Identificarea persoanei în medicina legală, Ed. AIT Laboratories, B ucureЮti, 2011

Formula propusă de Johanson adaptată după formula lui Gustafson în vederea estimării
vârstei este [Dogăroiu, 2011] :
Vârsta = 11.02 + (5.14 x A) + (2.3 x S) + ( 4.14 x P) + (3.71 x C) + (5.57 x R) + (8.98 x T)
În 1992 Lamendin [ apud Dogăroiu, 2011] a propus o metodă mai simplă și nedistructivă
a materialului dentar, ce nu necesită efectuarea unor secțiuni, pornind de la un singur dinte cu
rădăcina viabilă. Furnizând cele mai exacte rezultate datorită rapidității și simplității în
efectuarea expertizei , metoda Lamendin este recomandată pentru stabilirea vârstelor cuprinse
între 30 și 69 de ani. Ecuația elaborată de Lamendin este constituită din 2 parametrii: gradul
parodontopatiei și transluciditatea rădăcinii, fiind exprimată astfel [Dogăroiu, 2011] :

A = (0.18 x P) + (0.41 x T) + 25.53

A = vârsta în ani
P = gradul parodontopatiei
T = gradul translucidității rădăcinii

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

24
II.4. AVANTAJELE UTILIZĂRII MATERIALULUI DENTAR ÎN
IDENTIFICARE

Dinții, spre deosebire de alte țesuturi și organe, prezintă unele particularități morfologice,
ce conferă anumite avantaje în expertiza identificării persoanelor de la care provin, Senn și
Weems [2013] punând accent pe:
– Rezistența îndelungată la acțiunea factorilor nocivi și distructivi, atât datorită părților moi
(buze și obraji) ce îi protejează, dar și compoziției chimice;
– Unicitatea și individualitatea structurilor dentare;
– Arcadele dentare prezintă avantajul de a menține intacte margi nile alveolare, în lipsa unor
factori distructivi. Dacă în cursul expertizei medico -legale nu sunt prezenți dinții frontali pe
arcadă, se poate preciza dacă aceștia au fost pierduți post mortem, analizând marginea
alveolară. Dacă aceasta este ascuțită iar în alveolă nu sunt prezente resturi radiculare, dinții
nu au fost extrași în timpul vieții, aceștia pierzându -se postmortem;
– Marginile alveolare netede, înălțimea redusă a alveolei și procesul de remaniere alveolară
(5 -6 luni) oferă date asupra intervalului de timp între extracție și data decesului.

Pentru exploatarea și stocarea tuturor informațiilor oferite de structurile cavității orale, s -a
conceput o “carte de identificare dentară unică” [Senn și Weems, 2013]. Circulând diferite
formulare pe pla n internațional, American Board of Forensic Odontology a propus, ca și
formular unic, diagrama Interpolului [Senn și Weems, 2013]. Avantajul acestei diagrame este
reprezentat de n omenclatura unică ce permite schimbul de informații între diferite țări .
Pe baza acestor formulare se întocmește un fișier central de date odonto-stomatologice,
provenind de la persoanele consultate sau tratate la nivelul unei țări .
În ciuda rezistenței mărite a structurilor dure dentare, acestea suferă modificări de -a
lungul timpului și în medii diferite [Ata-Ali, 2014]. Spre exemplu, în solurile acide are loc
decalcifierea treptată a smalțului, până la dispariția completă a sa, pe când în solurile nisipoase
dinții se pot conserva câteva milenii [Krishan, 2015]. Fluorescența dinților se menține timp de 15

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

25
ani în sol, după care începe să dispară, pe când dinții arși nu prezintă flourescență [Schmidt și
Symes, 2008] . În mediul acid smalțul și cementul dispar în 3 ore, dintele dispărând în totalitate
după doar 20 de ore.
În tabelul 5 este redat comportamentul materialului dentar sub acțiunea focului
[Schmidt și Symes, 2008] , iar în tabelul 6 se descrie comportamentul diferitelor materiale
dentare folosite în restaurări, sub acțiunea aceluiași factor [Dogăroiu, 2011 ].

Tabelul 5 Acțiunea focului asupra dinților

Temperatura Modificări macroscopice
150℃ Dinte de culoare galben – brună; apariția de
fisuri superficiale la nivelul rădăcinii
175℃ Smalț de culoare galben strălucitor; fisuri
longitudinale adânci pe suprafața dintelui
200 – 225 ℃ Smalț strălucitor acoperit de un strat subțire de
culoare cenușie
300℃ Rădăcini de culoare neagră; dinte fragil
400 – 800 ℃ Rădăcinile molarilor și premolarilor devin
ondulate, răsucite în ax; dentina descoperită
începe să se desprindă; explozia coroanelor
dinților cu procese carioase; expulzia dinților
din alveole

Sursa : Schmidt C.W., Symes S.A., The Analysis of Burned Human Remains, Academic Pr ess, San Diego,
USA, 2008

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto-
stomatologia medico- legală și Criminalistică
͟͠͞7

26

Tabelul 6 Acțiunea focului asupra restaurărilor dentare

Tipuri de restaurare Temperatura Tipul de modificare
Restaurări metalice
Amalgam 200 ℃ Disocierea amalgamului, ce
poate apărea sub formă de
picături de mercur în cavitatea
bucală
>ʹͲͲ℃ Transformarea amalgamului
într-o pulbere asemănătoare
scumului de țigară, ce se
găsește în cavitatea bucală
Aliaje cu aur galben 900℃ Topirea lor
Aliaje albe (sărace în aur) 1025 ℃ Topirea lor
Aliaje Cr – Co 1200 – 1400 ℃ Topirea lor
O܊el inoxidabil 1300 – 1400 ℃ Topirea lor
Restaurări minerale
Ceramică 900 ℃ Topire; unele ceramice rezistă
până la 1100 ℃, dinții trebuind
căutați în cavitatea bucală sau
faringe
Restaurări organice
Vulcanite 200 ℃ Imprimă cadavrului un miros
caracteristic, proteza
fuzionând uneori cu părțile
moi
Ră܈ini dentare 600 ℃ Topirea lor

Sursa: Dogăroiu C., Identificarea persoanei în medicina legală, Ed. AIT Lab oratories, BucureЮti, 2011