Studiu teoretico -legal privind contractul [612264]

M O L D C O O P
UNIVERSITATEA COOPERATIST -COMERCIALĂ DIN
MOLDOVA

Departamentul : Drept

Se admite pentru susținere:
Șef departament _________
/conf.univ., dr.L.Dandara/
„_____”____________2018

T E Z Ă D E L I C E N Ț Ă

la tema: Studiu teoretico -legal privind contractul
matrimonial conform cadrului legal național

Executa tă de studenta Dandara -Leahu Daniela
Specialității 042 Drept ____________ _
Gr. 3DR -51c /semnătura/

Conducător științific: Dandara Liliana
conf.univ., doctor în drept _____________
/semnătura/

CHIȘINĂU 2018

2
M O L D C O O P
UNIVERSITATEA COOPERAT IST COMERCIALĂ DIN
MOLDOVA

Departamentul : Drept

A P R O B :
Șef departament __________
„___”______________20 17

S A R C I N A
pentru teza de licență

Student: [anonimizat] 042 Drept

Grupa 3DR -51c

Conducător științific: __ Dandara Liliana, doctor în drept______
/ N.P., titlu științific /

Chișinău – 2017

3
1.Teza de master : Studiu teoretico -legal p rivind contractul matrimonial
conform cadrului legal național

2. Aprobată prin dispoziția facultății nr._______din ___________.

3. Obiectivele tezei: Cercetarea, analiza și interpretarea doctrinei și
reglementărilor naționale privind instituția contractului matrimonial.
Elucidarea conceptelor cu privire la noțiunea contractului matrimonial, al
caracterele juridice și elementelor acestuia, precum și particularităților
reglementărilor acestora conform legislației în vigoare a Republicii
Moldova. În temeiul analizei și int erpretării legislațiilor și doctrinei
elucidarea novațiilor și lacunelor în reglementările autohtone, propunerea
soluțiilor viabile pentru înlăturarea lor întru perfecționarea cadrului
legislativ și a practicii aplicării.

4. Termenul de prezentare a teze i finalizate la catedră: 10.05.20 18

5. Conținutul tezei (compartimentele, întrebările principale ce se vor
aborda și volumul etc.):

Introducere: Argumentarea actualității și importanței studierii
problematicii contractului matrimonial în contextul refor mării legislației
familiale în Republica Moldova și analiza succintă a cadrului legal în acest
domeniu. Expunerea succintă a conținutului și structurii tezei cu indicarea
capitolelor, paragrafelor și anexelor. (3 -4 pag.).

Capitolul I. Considerații genera le privind contractul matrimonial
§ 1.1. Conceptul contractului matrimonial și caracterele juridice ale acestuia
§ 1.2. Natura juridică a contractului matrimonial
§ 1.3. Contractul matrimonial – parte integrantă a regimului matrimonial

Capitolul II. Regim ul juridic al contractului matrimonial
§ 2.1. Formarea contractului matrimonial
§ 2.2. Elementele contractului matrimonial
§ 2.3. Efectele contractului matrimonial

Capitolul III. Executarea contractului matrimonial
§ 3.1. Modificarea și rezilierea contra ctului matrimonial
§ 3.2. Încetarea și declararea nulității contractului matrimonial
§ 3.3. Răspunderea părților în contractul matrimonial

Încheiere : Concluziile rezultate din studierea doctrinei juridice și legislației
în vigoare a Republicii Moldova cu privire la contractul matrimonial.
Elucidarea lacunelor existente în acest domeniu precum și propunerea

4
soluțiilor posibile de lichidarea a cestora.

Bibliografie

Partea teoretică va conține: Elucidarea conceptului de contract
matrimonial în as pect doct rinal. Analiza prevederilor legale privind
caracterele juridice. Elementele și modalitățile de modificare și reziliere a
acestui contract, luându -se în vedere specificul reglementărilor naționale.
Evidențierea lacunelor în legislația națională privind con tractul matrimonial
și propunerea soluțiilor concrete de lichidare a acestora.

Partea practică : Prezentarea analizei practicii judiciare în domeniu precum
și al activității birourilor notariale în vedere autentificarea contractelor
matrimoniale. Analiza i ndicatorilor de bază dinamicii aplicării acestui
contract conform datelor Organelor de Înregistrare a Actelor de Stare Civilă
din municipiul Chișinău.

6. Materialul grafic care se va elabora.

7. Materialele și informația necesară pentru executarea tez ei:
I. Acte normative:
1. Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie, în vigoare la 27
august 1994 /Monitorul Oficial nr.1 din 1994/.
2. Codul Civil al Republicii Moldova din 06 iunie 2002 /Monitorul Oficial ,
2002, nr. 82 – 86 din 22.06.2002/.
3. Codul Familiei al Republicii Moldova din 26 octombrie 2000 /Monitorul
Oficial nr.47 -48 din 26.04.2001/.
4. Codul de procedură Civilă al Republicii Moldova din 30 mai 2003
/monitorul Oficial nr.111 -.115 din 12.06.2003/.
5.Legea Republicii Moldova cu priv ire la Cadastrul Bunurilor Imobile din
21 mai 1998 /Monitorul Oficial nr.44 -45 din 21.05.1998/.
6. Legea Republicii Moldova cu privire la Actele de Stare Civilă din 08
noiembrie 2001 /Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.97 -99 din
17.08.2001/.
7. Le gea Republicii Moldova cu privire la notariat 08 noiembrie 2002
/Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.154 -157 din 21.11.2002/.

II. Bibliografie :
1. Arama E. Istoria dreptului românesc,. Chișinău: ОEP Tipografia Centrala,
1995.
2. Albu I. Dre ptul familiei, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1993.
3. Baieș S., Roșca N. Drept civil. Partea generală. Persoanele, Editura F.E.P.

5
„Tipografia Centrală”, Chișinău, 2004.
4. Cebotari V. Dreptul familiei, Editura Acad de Șt. Al RM, Chișinău, 200 1.
5. Lupșan G. Dreptul familiei, București, 2001.
6.Mărgineanu M., Mărgineanu G. Dreptul familiei, Editura Tip. Elena V.I.,
Chișinău, 2002.

8. N.P. consultanților la teză cu indicarea compartimentelor ce le
vor consulta:

9. Planul calendaristic de elaborar e și prezentare al tezei:
Nr.
crt. Denumirea etapelor
(compartimentelor) de executare
a tezei Ponderea
etapei (%) Termenul de executare
și prezentare
după plan real
1. Cercetarea literaturii de
specialitate și cadrului legal.
Întocmirea planului -sarci nă de
întocmire a tezei. 10 IX.2017 IX.2017
2. Studierea și însușirea metodelor
de cercetare 15 X.2017 X.2017
2. Efectuarea cercetărilor practice
la temă și analiza datelor obținute 15 XI.2017 XI.2017
3. Întocmirea părții teoretice 30 XII.2017 XII.2 017
4. Întocmirea părții practice și a
materialului grafic 20 I-II.20 18 I-II.20 18
5. Perfectarea materialului teoretic
și practic 10 III-IV.2018 III-
IV.2018
6. Prezentarea tezei finisate la
catedră – V.2018 V.2018
Conducător științific:_______________ ________________________
Consultant științific:________________________________________
Sarcina a fost recepționată la_________________________________

10.Data întocmirii sarcine i „_____”___________________201 ___

Semnătura studentului ______________

6
CUPRINS:
Încheiere………………………………………………… 7-10
CAPITOLUL I. CONSID ERAȚII GENERATE PRIV IND
CONTRACTUL MATRIMONI AL………………… 11-46
§ 1.1.Conceptul contractului matrimonial și caracterele juridice ale
acestuia……………………………………………….. .11-21
§ 1.2. Natura juridică a contractului matrimonial…. …21 -33
§ 1.3. Contractul matrimonial – parte integrantă a regimului
matrimonial………………………………………….. …33 -46

CAPITOLUL II. REGIMU L JURIDIC AL CONTRAC TULUI
MATRIMONIAL Î N REPUBLICA MOLDOVA …47 -84
§ 2.1. Formarea contractului mat rimonial……… …….47 -54
§ 2.2. Elementele contractului matrimonial ………….54 -69
§ 2.3. Efectele contractului matrimonial………………..70 -84

CAPITOLUL III. EXECU TAREA CONTRACTULUI
MATRIMONIAL ……. ……………….. ……………….. ….85-101
§ 3.1. Modificarea și rezilierea contractului matrimonial ..85-91
§ 3.2. Încetarea și declararea nulității contractului matrimonial …91 -98
§ 3.3. Răspunderea părților în contractul matrimonial……… 98-101

Încheiere……………………………………………………….. 102-105
Bibliografie…………………………………………….. …106-111

7

INTRODUCERE
Obiectul și actualitatea investigației. Orice st at, de la începutul
apariției sale, este supus unui permanent proces de evoluție, proces care
intersectează toate domeniile, inclusiv dreptul unui stat. Acest proces,
însă, respectând t radițiile și spiritul fiecărui popor în parte, se bazează
pe anumite valori sacre, una din aceste valori fiind familia.
Deoarece familia dintotdeauna a fost și va fi unul din pilonii
oricărei societăți, mereu s -a încercat, prin diferite mijloace, de a
reglementa atât relațiile personale cât și cele patrimoniale dintre
membrii familiei, ceea ce determină caracterul dinamic al Dreptului
Familiei.
Republica Moldova, până la etapa actuală, a tr ecut prin importante
schimbăr i în toate domeniile, ceea ce a determi nat evoluția specifică a
dreptului patrimonial al familiei.
Statul nostru, mulți ani a fost parte integrantă a sistemului comunist,
cu o ideologie specifică acestuia, adică recunoașterea proprietății
obștești și negarea proprietății private, situație care, un timp
îndelungat, a limitat libertatea de organizare și funcționare a relațiilor
patrimoniale dintre soți.
Astfel, Codul Familiei al Republicii Moldova adoptat la 26
decembrie 1969 prevedea instituirea unui regim matrimonial legal, unic și
obligatoriu a l comunității bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Situația s -a schimbat odată cu intrarea în vigoare a noului Cod a1
familiei la 26 aprilie 2001, în care pe lângă majoritatea normelor cu
caracter imperativ, au fost introduse și norme dispozitive, pr intre care
un loc important îl are contractul matrimonial – obiectul lucrării date.
Pentru Republica Moldova, contractul matri monial este o novație, un
pas important, care fa va favoriza desăvârșirea trecerii de la un sistem centralizat,

8
cu un cadru legisl ativ aparent și superficial în reglementarea relațiilor
patrimoniale dintre soți, la un sistem total diferit.
Prin contractul matrimonial statul nu impune cetățenilor săi voința
proprie, ci acordă o anumită libertate în reglementarea relațiilor
patrimonial e dintre ei. Și totuși, practica notarială în acest domeniu, ne
lipsește de posibilitatea de a opera cu anumite date statistice sau
sociologice, pentru a vedea evoluția contractului matrimonial.
Pentru Republica Moldova, contractul matrimonial este ceva
neobișnuit și este acceptat de un număr mic de persoane, ceea ce și m -a
determinat să cercetez cauzele acestei neacceptări, în situația în care rata
divorțurilor este în creștere, iar contractul matrimonial ar fi un mijloc
inteligent și pașnic de reglementar ea a relațiilor patrimoniale dintre soți,
atât în timpul căsătoriei, cât și în cazul desfacerii acesteia.
Lucrarea de fată se dorește a fi o tentativă de prezentare
sistematizată a unui subiect mereu actual și care atinge partea sensibilă a
fiecărui om.
Scopul investigației constă în examinarea practică a subiectului,
analiza legislației, confruntarea reglementărilor cu situația existentă la
momentul de față.
Pentru realizarea acestei lucrări, mi -am pus următoarele sarcini:
➢ dezvăluirea esenței contractulu i matrimonial și a problemelor din acest
domeniu la etapa actuală;
➢ evidențierea rolu lui contractului matrimonial în reglementarea
relațiilor patrimoniale dintre soți;
➢ elaborarea unor propuneri pentru perfecționarea legislației în
domeniu.
Lucra rea de față răspunde necesităților de ordin general, deoarece:
– prezintă o cercetare actuală a contractului matrimonial, fiind
facilitată înțelegerea și cunoașterea principalelor probleme;
– în lucrare s -a încercat studierea aprofundată a tuturor aspectelor

9
din acest d omeniu și nu s -a făcut un studiu superficial;
– este o lucrare în care au fost studiate actele normative necesare,
s-au analizat concepțiile teoreticienilor și opiniile practicienilor.
Gradul de cercetare a temei. Problematica tezei este una foarte largă și complexă.
Având in vedere scopul cercetărilor efectuate s-a realizat un studiu amplu atât a
lucrărilor autorilor autohtoni V.Cebotari, S.Cebotari, O.Pisarenco, S.Baieș,
N.Roșca, L. Mărgineanu, F.Măprgineanu, V.Pîzari. , cât și ale celor de peste
hotare: I.Albu, A. Balcaci, V.Dumitrache, C. Hageanu, I. Filipescu ,
A.Filipescu, E. Florian, G. Lupșan, T. Popescu, Gr. Turuianu, Cor.Turuianu.
Baza n ormativă a investigațiilor o reprezintă legislația în vigoare a
Republicii Moldova.
Baza metodologică aplicată în ca drul cercetării a constituit -o: analiza,
sinteza, abstactizarea și generalizarea. Suplimentar a fost utilizate metoda
comparativ -juridică, istorică, de interpretare a normelor juridice.
Structura lucrării. Lucrarea este structurată în trei capitole, care p un
la dispoziția cititorului un material teoretic util și abordează atât aspecte
generale, cât și momentele esențiale, pentru familiarizarea tuturor
doritorilor cu contractul matrimonial.
În primul capitol am cercetat conceptul contratului matrimonial și
caracterele juridice ale acestuia. Am analizat natura juridică a
contractului matrimonial, stabilind corelația acestuia cu contractul civil.
De asemenea, am încercat să analizez contractul matrimonial – ca parte
integrantă a regimului matrimonial.
Capitolu l doi se referă la regimul juridic al contractului matrimonial
in Republica Moldova, prin studiul aprofundat al formării contractului
matrimonial, al elementelor contractului matrimonial și analiza efectelor
acestuia.
Capitolul trei este dedicat executării contractului matrimonial, prin
analiza modificării și rezilierii contractului matrimonial, încetarea și
declararea nulității și răspunderea părților în contractul matrimonial.

10
În încheierea lucrării sunt expuse unele concluzii și propuneri
referitor la ob iectul cercetat.
Sper ca lucrarea dată să faciliteze accesul tuturor la informația din
domeniul dat

11

CAPITOLUL I.
CONSIDERAȚII GENERAL E PRIVIND CONTRACTUL
MATRIMONIAL
§ 1.1. Conceptul contractului m atrimonial și caracterele
juridi ce ale acestuia
De-a lungul existenței omenirii, s -a demonstrat faptul că evoluția
unui stat depinde de mat mulți factori luați în ansamblu. Totul, însă,
pornește de la anumite valori, care stau la baza creării unor principii de
direcționare spre evoluția mult dorită.
Una din aceste valori, de o importanță semnificativă este familia,
care: ,,constituie elementul natural și fundamental al societății"1.
Familia „este veșnică, aproape ca și însăși omenirea2, iar întemeierea
unei familii, pentru majoritatea oam enilor este scopul primordial al
existenței, „la originea căreia se află căsătoria”3.
Căsătoria nu presupune doar un statut legal al soților, este o asociere
pentru toată viața, o împărțire a dreptului civil și religios, este un act juridic
prin care un bărbat și o femeie, care s -au ales reciproc în scopul întemeierii
unei familii, „se angajează să trăiască împreună până la moarte"4, este o
alianță ridicată de Cristos la demnitatea de sacrament.
A face un asemenea pas important în viață, înseamnă a conștien tiza
bine faptul că se trece la o nouă etapă, în care soții nu vor avea doar
drepturi, dar își vor asuma și anumite responsabilități.
Însă, pentru întreținerea și supraviețuirea unei familii, pentru creșterea și
educarea copiilor, pentru acordarea ajutorul ui material altor persoane, cât și
pentru „satisfacerea necesităților spirituale și intereselor culturale ale tuturor

1 Constituția Republicii Moldova, a doptată la 29 iulie 1994. – Chișinău: Moldpres, 1996, art.48 alin.1
2 Абашина Э.А. Семейное право. – Москва: Инфра -М, 2002, стр.2
3 Filipescu I.P., Filipescu A.I. Tratat de Drept Familial, Ed.a VI -a.-Bucureștiu: All -Beck, 2002, pog.28
4 Carbonnier J. Droit civil. La famille. Les incapacites. – Paris: Presse Universitaire de France, 1083,
pag.28: după Filipescu I.P., Filipescu A.I., op.cit., pag.23

12
membrilor familiei”5, e necesară o anumită bază materială, iar în condițiile în
care scumpirile evoluează foarte rapid, această bază mater ială trebuie să fie
cât mai solidă.
În acest fel între soți apar relații patrimoniale care vin în
completarea relațiilor personale dintre aceștia. Împletirea intereselor
patrimoniale ale soților, atât sub aspectul drepturilor, cât și al obligațiilor
sunt s ubordonate aceleiași finalități: asigurarea suportului material necesar
existenței și pe cât posibil, confortului familiei.
Deoarece familia, alături de alte valori, formează temelia juridica a
oricărui stat, relațiile patrimoniale dintre soți intersecteaz ă interesele
economice ale întregii societăți. De aceea, articolul 28 din Constituția
Republicii Moldova enunță expres faptul că: „statul respectă și ocrotește
viața intimă, familiala și privată”.
În acest sens, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod al
Familiei la 26 aprilie 2001, pe lângă majoritatea normelor cu caracter
imperativ, au fost introduse și norme dispozitive, printre care un loc
important îl are contractul matrimonial.
Prin contractul matrimonial, statul nu impune cetățenilor săi voința
proprie, în ceea ce privește relațiile familiale.
Introducerea contractului matrimonial în legislație, a fost un pas
important, care va favoriza desăvârșirea trecerii de la un sistem
centralizat, cu un cadru legislativ aparent și superficial, în care omul nu era
apreciat ca valoarea supremă a unui stat la un sistem total opus.
Este bine cunoscut faptul că asupra procesului de statornicire al unui
stat, influențează practica țărilor vecine. Dintotdeauna, Republica Moldova a
avut ca inspirație fie legislația Rom âniei, fie cea a Federației Ruse.
În România, nu există decât regimul legal al comunității de bunuri,
cu excluderea oricărui regim convențional, fapt argumentat în felul următor: „În

5 Filipescu I.P., Filipescu A.I., op.cit., pag.23

13
virtutea principiului constituțional al deplinei egalității în drepturi d intre bărbat
și femeie, au fost înlăturate regimurile matrimoniale, ca regim dotal și
sistemul convențiilor matrimoniale, specifice unei legislații în care căsătoria
era clădită pe inegalitatea juridică a sexelor și a fost introdus un regim nou,
necunoscut dreptului nostru anterior, acela al comunității bunurilor
dobândite de soți în timpul căsătoriei.”6
Orice posibilitate ce s -ar fi acordat soților, de a încheia între ei
convenții cu privire la regimul juridic al bunurilor lor, în deceniile precedente,
era considerată drept un mijloc juridic pentru o întoarcere la formele trecutului,
când în virtutea libertății convențiilor matrimoniale, relațiile dintre soți, cu
privire la bunurile lor, se întemeiau pe supremația bărbatului.
Regimul matrimonial introdus pr in Codul Familiei este legal, unic,
imutabil și obligatoriu.7
Spre deosebire de Codul Familiei din 1954, Codul Civil de la 1864 al
României, consacră în privința raporturilor patrimoniale dintre soți regimul
separației de bunuri, care se aplică numai atun ci când soții nu au înțeles, prin
convenție patrimonială, să se supună unui alt regim.8 Ca unic regim
convențional, Codul Civil reglementează regimul dotal.
După opinia noastră, renunțarea la regimul convențional în
România, pr in adoptarea Codului familiei din 01.02.1954, s -a făcut mai mult
din considerentele ideologice existente, pentru recunoașterea proprietății
obștești și negarea proprietății private.
În prezent, tot mai mulți teoreticieni și practicieni români se
întreabă dacă reglementările Codului Fa miliei privitoare la relațiile patrimoniale
dintre soți „se află sau nu în pas cu realitățile zilelor noastre?”9 .
Se merge pe direcția: „abandonării ideii caracterului obligatoriu al
regimului legal al comunității, permițând soților intervenția directă, p e calea

6 Popescu T.R. Dreptul familiei. Tratat. Noțiuni introductiv e, căsătoria. – București, 1960, pag.163
7 Albu I. Căsătoria în dreptul român. – Cluj-Napoca, 1988, pag.119
8 Bacaci A., Dumitrache V., Hageanu C. Dreptul familiei, Ediția a II -a. – București: All Beck, 1001,
pag.35
9 Florian E. Dreptul familiei. – Cluj-Napoca: LIMES, 2003, pag.82

14
convențiilor matrimoniale, în reglementarea intereselor lor pecuniare. ”10
Majoritatea legislațiilor contemporane, printre care și cea a Federației
Ruse, sunt mult mai permisive în această privință, lăsând părților libertatea
de a organiza aspectele patrimoniale ale vieții conjugale.
Dar, libertatea nu este absolută, pentru că în toate sistemele de drept
cu pluralitate de regimuri matrimoniale aplicabile, există un minimum de reguli
imperative tuturor căsătoriilor, indiferent de regimul matrimonial al es,
numit ,,statut imperativ de bază” sau „regim primar”.11
Și Republica Moldova a intrat în rândul acestor legislații, având ca
model contractul matrimonial al Federației Ruse. Această orientare spre Rusia
este și normală, luând în considerație toți anii p etrecuți în același sistem
economic, ideologic, politic.
Plus la aceasta, contractul matrimonial este legiferat în Rusia de la
01.01.1995, mai întâi în Codul Civil și mai apoi în Codul Familiei din
01.03.1996.12 Prin urmare, Rusia are o anumită practică în acest domeniu. Deci,
reglementările referitoare la contractul matrimonial în Republica Moldova și
Federația Rusă, sunt asemănătoare.
Pentru prima dată, noțiunea de contract matrimonial a apărut în
legislația Republicii Moldova odată cu adoptarea Codului Fa miliei din 26
octombrie 2000, care în articolul 27 prevede: „Contractul matrimonial este
convenția încheiată benevol între persoanele care doresc să se căsătorească
sau între soți, în care se determină drepturile și obligațiile patrimoniale ale
acestora în timpul căsătoriei și/sau în cazul desfacerii acesteia.”13
Definițiile date de doctrinarii români nu diferă, în esență, de definiția
legală.
Astfel, într -o accepțiune: „Convenția matrimonială sau de căsătorie este

10 Zlătescu V.D. Sugestii pentru viitorul Cod al Familiei. // Revista Română de Drept. – 1972. – Nr.3,
pag.66 -74
11 Florian E., op.cit., pag.84
12 Максимович Л.Б. Брачный договор (контракт): Правовые режимы имущества супругов. –
Моск ва: «Ось -89», 2000, стр.41
13 Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2000. – nr.47 -48/ 210

15
acea convenție prin care viitorii soți stab ilesc regimul matrimonial căruia i se
supun.”14
În altă accepțiune, contractul matrimonial este: „convenția prin care
viitorii soți reglementează regimul lor matrimonial, condiția bunurilor lor
prezente și viitoare, în raporturile pecuniare ce izvorăsc din căsătorie”15,
sau: „actul convențional prin care viitorii soți, uzând de libertatea conferită de
legiuitor, își stabilesc regimul matrimonial propriu sau își modifică, în timpul
căsătoriei, regimul matrimonial sub care s -au căsătorit.”16
Contractul matrimoni al este numit în doctrină atât „convenție
matrimonială”, cât și „contract de căsătorie”.
Deși, în mod obișnuit, acești termeni sunt considerați sinonimi și utilizați
ca atare, în doctrină s -a făcut deosebirea între contractul de căsătorie și
convenția matrimonială, contractul de căsătorie putând să conțină, pe lângă
convenții matrimoniale (prin care se reglementează regimul matrimonial adoptat
de viitorii soți) și alte prevederi, cum ar fi recunoașterea unui copil, donații făcute
de alte persoane (în speci al, de către părinți) soților sau unuia dintre aceștia,
etc..17
În doctrina românească, contractul de căsătorie este o facultate acordată
de lege de a se reglementa în mod convențional și în limitele anume
determinate efectele patrimoniale ale puterilor și ale incapacităților
rezultând din căsătoria privită ca raport de civil.
Contractul matrimonial are următoarele caractere juridice: este un
contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros.
Contractul consensual este contractul care se încheie valabil pri n simplu
acord de voință al părților, fără să fie necesară o formă specială de
manifestare a acordului de voințe.
Dacă contractul a fost încheiat de persoanele care vor să se căsătoreasca,

14 Corban A., Dreptul familiei – Teoria și practică. – București: Lumina – Lex, 2001, pag.103
15 Hamangiu C., Băicoianu Al., Rosetti -Bălănescu I. Tratat de drept ci vil român, Vol.III. – București: ALL
Educational S.A., 1998, pag.4
16 Crăciunescu C.M. Regimurile matrimoniale. – București: All Beck, 2000, pag.11
17 Ibidem, pag.12

16
el se consideră încheiat sub condiție suspensivă, deoarece va fi va labil din
momentul încheierii căsătoriei. Dar și în cazul acesta el este un contract
consensual.18
Principiul consensualismului, în dreptul nostru, cunoaște și unele excepții
expres prevăzute de lege pentru anumite contracte, existența cărora este
determina tă de necesitatea ocrotirii intereselor părților și terților, iar alteori,
pentru apărarea unui interes public.
Astfel, în ce privește părțile, obligația de a respecta anumite condiții de
formă este dispusă de lege pentru a le atrage atenția asupra importa nței hotărârii
lor de a contracta și le oferă un răgaz de odihnă, pe de altă parte, respectarea
unei anumite forme, care constă, de regulă, în redactarea unui înscris,
înseamnă precizie și claritate în stabilirea efectelor contractului și a
răspunderii păr ților, oferind terților, care intenționează să contracteze cu una din
ele, posibilitatea de a cunoaște cu certitudine raportul juridic existent.19
Alteori, forma scrisă a contractului este de natură a servi interesul
public constând în necesitatea cunoașter ii, de către anumite autorități ale
statului, a tuturor schimbărilor care intervin în situația juridică a unor
bunuri de mare importanță pentru societate, cum sunt imobilele.20
Conform art. 704, alin. 1 din Codul Civil al Republicii Moldova:
„un contract este sinalagmatic dacă fiecare din părți se obligă reciproc,
astfel încât obligația fiecăreia din ele să fie corelativă obligației
celeilalte.”21
Rezultă că specificul contractului sinalagmatic constă în caracterul
reciproc și interdependent al obligațiilor p ărților, astfel fiecare parte are
concomitent, atât calitatea de creditor, cât și calitatea de debitor, față de
cealaltă parte; obligația ce revine uneia dintre părți își are cauza juridică
în obligația reciprocă a celeilalte părți; ele nu pot exista una f ără cealaltă,

18 Cebotari V., Dreptul familiei. – Chișinău: Tipogr. Acad. De Șt. A Republicii Moldova, 200 4, pag.117
19 Popescu T.R., Anca P. Teoria generală a obligațiilor. – București: ED.Științifică, 1968, pag.45
20 Pop L. Drept civil. Teoria generală a obligațiilor. – Iași: Ed.Chemarea, 1998, pag.41 -42
21 Monitorul oficial al Republicii Moldova. – 22.06.2002. – nr.82 -86/661

17
fiind interdependente.
Contractul matrimonial este un contract cu titlu oneros, deoarece
fiecare parte vrea să -și procure un avantaj, un folos patrimonial în
schimbul altui folos patrimonial.
Titlul oneros se manifestă în conținutul contractu lui, care modifică
regimul legal și dacă unuia dintre soți i se oferă mai multe drepturi, el,
respectiv, are și mai multe obligații sau obligațiile sunt mai
voluminoase.22
Faptul că contractul matrimonial este o novație pentru legislația noastră,
nu ne împi edică să stabilim importanța acestuia, bazându -ne pe practica
statelor în care contractul matrimonial este legiferat de ceva timp. Totuși,
faptul că contractul matrimonial este un fenomen nou, ne lipsește de
posibilitatea de a opera cu anumite date statist ice sau sociologice, pentru
a vedea evoluția contractului matrimonial și acceptarea sau neacceptarea
acestuia în practica Republicii Moldova.
Contractul matrimonial încheiat de către soți, asigură o importantă
stabilitate în relațiile patrimoniale dintre a ceștia, reglementându -le inițial în
așa fel, astfel ca în timpul căsătoriei și în cazul desfacerii acesteia, soții să
cunoască dinainte drepturile și obligațiile sale cu caracter patrimonial.
Introducerea contractului matrimonial în legislația Republicii
Moldova, a fost consecința multiplelor schimbări ce au avut loc și ca
urmare a apariției noilor instituții, necunoscute în deceniile trecute,
printre care un rol decisiv l -a avut proprietatea privată. Proprietatea
privată și alte instituții au diversificat relațiile patrimoniale dintre soți.
În acest sens, contractul matrimonial este considerat: „o modalitate
civilizată de reglare a relațiilor patrimoniale dintre soți în timpul
căsătoriei, ori în caz de desfacere a acesteia”.23
Este și normal ca contractul ma trimonial să apară ca urmare a

22 Cebotari V., op.cit., pag.118
23 Mărgineanu L., Mprgineanu F. Dreptul familiei. – Chișinău: Tip. Elena – V.I., 2002, pag.190

18
schimbărilor majore survenite în stat. Pe vremea când statul nostru făcea
parte dintr -un sistem centralizat, cu un cadru legislativ superficial și
ideologic în reglementarea relațiilor patrimoniale dintre soți, în cazul
divor țului soții: „nu aveau ce împărți, nu aveau ce regreta decât anii mulți,
petrecuți unul lângă altul”.24
În prezent situația s -a schimbat, viitorii soți pot avea în proprietatea
privată, până la căsătorie, mai multe bunuri, atât mobile cât ș imobile. Și după
încheierea căsătoriei, prin intermediul actelor juridice soții pot obține noi
bunuri. Astfel, dacă intervine divorțul, în majoritatea cazurilor apar
numeroase dificultăți la partajarea bunurilor.
Contractul matrimonial este un mijloc eficace pentru unul d in soți,
de a -și apăra interesele patrimoniale, de cerințele și abuzurile celuilalt soț, la
partajarea bunurilor în cadrul unui divorț.
Schimbările survenite în societatea noastră au dus și la creșterea
numărului divorțurilor față de deceniile precedente.
În Rusia, fiecare a doua căsătorie încheiată pe teritoriul acesteia, este
desfăcută25, iar acțiunile privind partajarea bunurilor între foștii soți, este una
foarte dificilă, anevoioasă, destul de delicată din punct de vedere emoțional.
Pentru Republica Mol dova, contractul matrimonial este ceva
neobișnuit. Mulți consideră că încheierea contractului matrimonial este
necesară pentru un număr mic de persoane, bogate și nu pentru majoritatea
populației.
După unele date, numai 5% din cei ce se căsătoresc în țări le în care
legislația recunoaște contractul matrimonial, îl încheie. Aceasta se întâmplă,
mai ales, la a doua căsătorie.26
Aceasta se explică prin faptul că tinerii care se căsătoresc, nu se
gândesc bine la consecințele acestui pas și nici la un posibil div orț.
În feeria momentelor de pregătire a evenimentului mult așteptat, este

24 Абашина Э.А. , op.cit., pag.5
25 Абашина Э.А. , op.cit., pag.8
26 Mărgineanu L., Mărginenanu G., op.cit., pag.190

19
greu să te gândești la un eventual divorț în cazul eșecului căsătoriei,
nemaivorbind să te gândești la un partaj a bunurilor care, de fapt, încă nici
nu există.
Optimismul care te î nvăluie, te face să crezi că fericirea va dura o
veșnicie, până când „moartea ne va desparți”, fiind exclus orice contract
matrimonial, pe care unii îl pot considera drept o lipsă de încredere între
soți.
Dacă tinerii provin din familii bine asigurate, ini țiativa de a încheia
un contract matrimonial poate parveni de la părinții acestora, care
cunoscând bine surprizele vieții, vor sa -și asigure copiii de la un
eventual eșec sentimental și material.
În anii precedenți, pentru a nu ajunge la partajul bunurilor , mulți
preferau să nu înregistreze căsătoria. În prezent, a apărut posibilitatea de a
folosi norma dispozitivă a Codului Familiei, și anume contractul
matrimonial, pentru a minimaliza pierderile, că consecința a desfacerii
căsătoriei.
Scopul încheierii co ntractului matrimonial este de a modifica
regimul patrimonial al soților, pentru că el sa satisfacă necesitățile acestora.
Motivul acestor acțiuni poate fi diferit, de la dorința soțului de a păstra capitalul
societății comerciale care îi aparține, în caz de divorț, până la tendințele femeii
de a obține egalitate cu soțul în toate domeniile.27
Majoritatea persoanelor care încheie contractul matrimonial aparțin
claselor bine asigurate material, care tind să -și păstreze după sine bunurile
materiale. De asemene a soții, cu o diferența de vârsta destul de evidentă,
preferă încheierea unui contract matrimonial, fie pentru a se încrede în
dragostea celuilalt soț, fie pentru a apăra drepturile și interesele
patrimoniale ale copiilor săi din căsătoriile precedente.
În ultimul timp, și persoanele cu câștig mediu preferă încheierea
contractului matrimonial, sub influența creșterii numărului divorțurilor, pentru

27 Cebotari V., op.cit., pag.118

20
a se proteja atât de prejudiciile materiale, cât și de cele morale, în cazul unei
căsătorii nereușite.

§ 1.2. Natura juridica a contractului m atrimonial
Problema determinării naturii juridice a contractului matrimonial a
generat și generează discuții controversate între teoreticienii și practicienii din
acest domeniu, cea mai importantă problemă fiind stabilirea c orelației
contractului matrimonial cu contractul civil.
Articolul 27 din Codului Familiei enunță expres că: „contractul
matrimonial este convenția încheiată benevol între persoanele care doresc să
se căsătorească sau între soți, în care se determină dreptu rile și obligațiile
patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei și /sau în caz de divorț.”
Din această definiție, rezultă clar că contractul matrimonial este indisolubil
legat de căsătorie, prin urmare determinarea naturii juridice a contractului
matrim onial trebuie privită paralel și prin prisma naturii juridice a căsătoriei,
dar în același timp trebuie să nu uitam de acel specific stabilit de caracterul
patrimonial al obiectului contractului matrimonial.
Pe lângă aceasta, determinarea naturii juridice a contractului
matrimonial are legătură și cu stabilirea locului dreptului familiei în sistemul
dreptului.
Data fiind complexitatea, în general, a raporturilor interumane și, în
special, acelor ce se stabilesc în legătură cu familia, ele constituie obiect de
reglementare pentru diferite ramuri ale dreptului, din multiple unghiuri de
vedere, fără a se exclude unele pe altele.28 De aici și numeroasele discuții
iscate privitor natura juridică a contractului matrimonial.
Referitor la natura juridica a căsătoriei , în doctrina juridică română s -au
exprimat trei teorii principale: teoria instituțională, mixtă contractual –
instituțională, contractuală, iar în doctrina rusă căsătoria este privită: „fie

28 Bacaci A., Dumitrache V., Hageanu C., op.cit., pag.10

21
un contract, fie un statut, fie un parteneriat”.29
Aceste teorii i nfluențează, într -o oarecare măsură și stabilirea naturii
juridice a contractului matrimonial.
Teoria instituțională – consideră căsătoria o instituție juridică, un statut
reglementat de lege. Teoria mixtă contractual – instituțională, dominantă în
doctrin a juridică occidentală, atribuie căsătoriei atât natura juridică de contract, cât
și pe cea de instituție juridică.34
Această teorie răspunde intereselor patrimoniale ale soților, care pot
încheia convenții matrimoniale, dar care, dobândesc în același timp statutul de
căsătoriți.30
O altă teorie, cea contractuală consideră căsătoria fie un contract civil sui
generis , fie un act juridic – condițiune, fie un act juridic uniune. Conform
acestei teorii, dreptul familiei nu reprezintă o ramură distinctă, autonomă , ci
este o instituție a dreptului civil.
Această teorie ține seama de acordul de voințe, exprimată în mod
solemn de ambii soți în fața ofițerului de stare civilă.
În acest sens, M. B. Cantacuzino afirma: „Căsătoria privită în sine ca
act relativ la starea persoanelor și independent de convențiile matrimoniale
privitoare la raporturile patrimoniale dintre soți, constituie (orice ar zice unii
autori) un contract, deoarece pe de o parte legătura nu se poate forma decât
prin acordul de voință dintre soți deoar ece, pe de altă parte acest acord de
voințe dă naștere la obligații cu caracter juridic susceptibile de a se traduce în
acțiuni. Acest contract însă e relativ nu la bunuri, ci la persoane, sau mai
exact nu la patrimoniu, ci la starea persoanelor.”31
Concepț ia contractuală este cea mai răspândită, apărută încă în Roma
Antică, atunci când: „toate modalitățile de încheiere a unei căsătorii erau
considerate simple contracte civile, iar partea morala și religioasă rămâneau

29 Васильев Е. Гражданское и торговое право капиталистических государств. – Москва:
Международные отношения, 1993, стр.516
30 Corhan A., op.cit., pag.55
31 Cantacuzino M.B . Elementele dreptului civil. – București: Ed.”All Education S.A.”, 1998, pag.656

22
în afara dreptului.
Concepția contractua lă se fundamentează pe un șir de idei, precum
creșterea cerințelor, stabilite de lege, pentru încheierea căsătoriei, condiții de
valabilitate ale acesteia, posibilitatea reparării prejudiciului cauzat ca urmare
a desfacerii căsătoriei, adică cerințe care s unt stabilite de legislație pentru
contracte. Analizând aceste idei, putem afirma că această concepție este mai
mult aplicabilă regimului contractual al bunurilor soților, în același timp,
este necesar de a nu confunda noțiunile „căsătorie” și „regim”.
Legislația stabilește pentru soți un minimum de drepturi și obligații, care
sunt imperative, neputând fi modificate prin voința soților. Și chiar dacă
există posibilitatea de a încheia un contract matrimonial, acest fapt nu poate
fi un argument suficient în f avoarea concepției contractuale.
După Kant: „Contractul nu poate crea căsătoria, deoarece contractul are
un scop temporar, care dispare în momentul realizării acestuia. Căsătoria,
însă, cuprinde întreaga existență umana și nu încetează în momentul realizăr ii
unui scop concret, dar dispare odată cu moartea celor căsătoriți.”32
Pe lângă această, relațiile de căsătorie sunt în strânsă legătură cu
începuturile existenței umane, încât: „orice încercare de imixtiune a dreptului în
relațiile intime, spirituale dint re soți, poate duce la atingerea directă a
personalității umane și a drepturilor inerente acesteia.
Contractul are scopul juridic de a crea pentru participanți drepturi și
obligații. Căsătoria, însă, are scopul de a crea o familie, „este o comuniune pe
toată viața și are un conținut moral și nu economic” , „fundamentul căreia –
dragostea și respectul reciproc nu se includ în conținutul juridic”.33
Contractul matrimonial, apărut odată cu intensificarea reglementărilor
dispozitive, oferă soților posibilitatea d e a modifica total sau parțial raporturile
sale patrimoniale. Prin urmare, căsătoria este o premisă necesară pentru ca

32 Кант И. Метафизика нравов в двух частях. – Москва, 1965, Т.4.4.2, стр.191.197
33 Абашина Э.А. , op.cit., pag.14

23
soții să dobândească drepturi și obligații.
Actul juridic prin care se încheie căsătoria are o structură juridică proprie,
asemănându -se cu contractul, însă deosebindu -se în mod radical de acesta.
Adepții poziției căsătoria -contract (Antokolskaia, J. Carbonnier, E.
Ghetman) aduc următoarele argumente în susținerea concepției sale:
– căsătoria este un act juridic bilateral, așa cum poate fi, de cele mai multe
ori și contractu1;
– încheierea căsătoriei este liberă în înțelesul contractual ca orice
persoană are libertatea neîngrădită de a se căsători sau de a nu se căsători;
– în înțeles contractual, viitorii soți sunt egali, adică consimțământ ul
la căsătorie este liber și este exprimat în condiții de egalitate juridică și nu
de subordonare a unuia față de celălalt;
– căsătoria produce efecte juridice numai dacă este încheiată în forma
prevăzută de lege, la fel ca unele din contractele civile.34
Cei ce combat teoria căsătoria -contract, aduc următoarele argumente:
– în cazul contractului fiecare parte urmărește un scop diferit de al
celeilalte părți, pe când în cazul căsătoriei ambele părți urmăresc un scop
comun, respectiv întemeierea unei familii ;
– efectele juridice ale contractului sunt determinate de părți în limitele
legii, pe când în cazul căsătoriei voința părților are doar rolul de a
determina aplicarea statutului legal al căsătoriei;
– căsătoria nu poate fi afectată de modalități (termen s au condiție) așa
cum poate fi contractul;
– căsătoria este un act strict personal, nu poate fi încheiat prin
reprezentare;
– nulitatea căsătoriei prezintă particularități față de nulitatea
contractului;
– fiind rezultatul unui mutuus consensats, contractu l poate înceta prin acordul
de voință al părților în sens opus inutitus dissensus, căsătoria însă nu poate lua

34 Cebotari V., op.cit., pag.76

24
sfârșit doar prin simplu acord al soților, fiind necesară intervenția autorității
publice;
– neexecutarea unei obligații contractuale atrage rezo luțiunea, pe când
căsătoria poate fi desfăcută numai prin divorț.35
Prin intermediul argumentelor aduse mai sus, indirect stabilim și natura
juridică a contractului matrimonial.
În stabilirea naturii juridice a contractului matrimonial, este important
să determinăm care este corelația contractului matrimonial cu contractul civil.
Din definiția dată de legiuitor în art. 27 al Codului Familiei, observăm că
s-a folosit următoarea terminologie: contract și convenție. Care ar fi sensul
acestor termeni?
Convenția reprezintă un acord de voințe între două sau mai multe persoane
privind apariția, modificarea sau încetarea relațiilor juridice civile.
Codul Civil din 1964 utiliza acest termen nu ca un acord de voință, ci
ca o manifestare de voință, admițând ș sensul ina decvat de manifestare
unilaterală de v oință.36
Dicționarele explicative ale limbii romane definesc convenția ca o
înțelegere între două sau mai multe persoane, instituții, state, acord, pact 37. Ținând
cont de această realitate lingvistică, elaboratorii Codu lui Civil în vigoare, au
substituit, pe alocuri, termenul convenție prin act juridic civil.
Cât privește contractul ca temei de naștere a obligațiilor și respectiv a
drepturilor (art. 514 Cod Civil, temeiurile nașterii obligațiilor: obligațiile se nasc
din contract, fapt ilicit (delict) și din orice act sau fapt susceptibil de a le produce
în condițiile legii), doctrinar acesta e definit ca fiind: „acordul de voință realizat
între două sau mai multe persoane pentru a crea un raport juridic – dând naștere un ei
obligații sau constituind un drept real – a modifica sau stinge un raport juridic
preexistent.”38

35 Albu I., op.cit., pag.13
36 Baieș S., Roșca N., Drept civil: Partea generală. Persoana fizică. Persoana juridică. – Chișinău: F.E.P.
„Tipografia Centrală”, 2004, pag.164
37 Șaineanu L. Dicționar universal al limbii române. – Chișinău, 1998, pag.199
38 Pop L., op.cit., pag.30

25
O expunere similară în ceea ce privește efectele pe care le produce
un contract, dar cu distincție de formulare este regăsită în articolul 666 al Codului
Civil al Republicii Moldova: „contract este acordul de voință realizat între
două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting
raporturi juridice.”
În opinia lui O. S. Ioffe: „… uneori prin contract se înțelege însăși
obligația c e apare dintr -o convenție (privind apariția, modificarea sau
încetarea relațiilor juridice civile), iar în alte cazuri acest termen
înseamnă documentul, actul ce fixează apariția obligației conform voinței
tuturor participanților lui.39
În acest sens, ne in teresează nu atât evidențierea unei sau altei
definiri a conceptului de contract, motivul este determinarea legăturii contractului
civil cu contractul matrimonial.
Din definițiile date contractului și convenției se observă că între acești
termeni nu există diferențe, de aceea se poate afirma că termenii convenție și
contract sunt sinonime.
Totuși, în literatura juridică română mai veche, s -a încercat să se facă
distincție între convenție și contract,40 afirmându -se că ele ar fi noțiuni diferite.
Contractul e ste convenția care dă naștere unei obligații. Convenția
este acordul de voințe realizat cu scopul de a produce efecte juridice, adică de a da
naștere unei obligații, de a modifica o obligațiune sau de a stinge o
obligațiune.41
Fiind un acord de voință al so ților sau al viitorilor soți, contractul
matrimonial este supus dreptului comun al actelor juridice. Legea declară
aplicarea normelor cu privire la actul juridic și contractului (art. 666 alin. 2
Codul Civil), fără a se ține cont de deosebirile care există între acestea.
Aceasta din punctul de vedere al coraportului dintre actul juridic și
contract, primul reprezentând genul, iar cel de -al doilea specia. De unde

39 Иоффе О. Обязательное право. – Москва, Юридическая литература, 1975, стр.187.188
40 Cantacuzino M., op.cit., pag.26
41 Ibidem, pag.27

26
truismul: orice contract este un act juridic, dar nu orice act juridic este un
contract.
După na tura sa juridică, contractul matrimonial este o varietate a
contractelor juridice civile. Existența unui oarecare specific, nu presupune faptul
ca contractul matrimonial reprezintă un contract deosebit al Dreptului
Familiei, diferit de contractul civil.
În această situație apare întrebarea: de ce unei instituții a Dreptului Familiei
i se aplică normele Dreptului Civil și de ce, dat fiind importanța acestei instituții,
legislația familială nu reglementează toate aspectele contractului matrimonial?
Unele inst ituții juridice complexe, datorită importanței lor,
interesează mai multe ramuri de drept. Datorită caracterului omogen al
relațiilor sociale care fac obiectul contractului matrimonial, normele care
reglementează acest contract fac un tot unitar și, datori tă interferentelor
complexe cu alte ramuri de drept, ele nu pot fi integrate doar într -o singură
ramură a dreptului.
Contractul matrimonial nu este și nici nu poate fi, în virtutea complexității
lui, un contract izolat și absolut autonom. De aceea, uneori normele unei
ramuri de drept pot servi pentru altă ramură de drept în calitate de „drept
comun”. În cazul contractului matrimonial, calitatea de drept comun o au
normele Dreptului Civil.
Astfel, art. 4 al Codului Familiei prevede: „pentr u reglementarea
relațiilor personale nepatrimoniale și patrimoniale dintre membrii familiei,
prevăzute la art. 3, nereglementate de legislația familială, se aplică legislația
civilă în măsura în care aceasta nu contravine esenței relațiilor familiale”.
În acest sens, foarte plastică este ideea exprimată de către civilistul
roman Gheorghe Zeleiu conform căruia, ori de câte ori o altă ramură de drept nu
conține norme proprii care să reglementeze un anumit aspect al unui raport
juridic, se apelează la forma corespunzătoare din d reptul civil, astfel se poate
spune că „ dreptul civil „împrumută” norme ale sale altor ramuri de drept
când acestea nu au norme proprii pentru un caz ori aspect, sau alte ramuri

27
de drept „împrumută” norme de la dreptul civil.”42
Posibilitatea aplicării sub sidiare a normelor care se conțin în legislația
civilă în cadrul contractului matrimonial reiese și din art. 2, alin. 2 din Codul Civil
al Republicii Moldova, care menționează expres că raporturile familiale, locative,
raporturile de muncă etc., ce corespu nd prevederilor alin.1 (legislația civilă
determină statutul juridic al participanților la circuitul civil, temeiurile
apariției dreptului de proprietate și modul de exercitare a acestuia,
reglementează obligațiile contractuale și de altă natură, alte rapo rturi
patrimoniale și personal nepatrimoniale conexe lor), sunt reglementate de
prezentul cod și de alte legi.43
Acest mod de abordare îl consider binevenit și benefic, deoarece la
formarea contractului matrimonial se aplică principiile și normele generale ale
valabilității contractelor, cum ar fi consimțământul părților, obiectul licit, cauza
contractului, obligația executării lui cu bună -credința, anumite aspecte ale
nulității convențiilor etc..
Legiuitorul a reglementat în Codul Familiei, aspectele ce țin strict de
specificul acestui contract. Este normal ca în această situație lacunele, vidurile din
Codul Familiei ce se referă la contractul matrimonial să fie „împlute”, apelându -se
la aplicarea subsidiara a normelor dreptului civil. Bineînțeles ca utiliza rea
normelor de drept civil în cadrul contractului matrimonial trebuie să fie strict
subsidiară, cu îndeplinirea a două condiții: dacă în Codul Civil nu există o
altă reglementare specială și dacă normele la care se recurge sunt
compatibile, evident. Cu pa rticularitățile contractului matrimonial și a
sensului raporturilor juridice familiale.
Aplicarea subsidiară a normelor Dreptului Civil, constitute temei de a
considera contractul matrimonial o varietate a contractelor civile.
Dreptul Familiei nu conține u nele dispoziții esențiale, de bază, pe
care le „împrumută” de la Dreptul Civil. Astfel, Codul Familiei nu

42 Beleiu Gh. Dreptul civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil. – București: Casa
de editură și presă „Șansa”, 1992, pag.28
43 Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 22.06.2002. – nr.82 -86/661

28
reglementează capacitatea de exercițiu și de folosință, nu conține dispoziții
cu privire la obligații, răspundere, de aceea e necesară aplicarea subsi diară a
normelor Dreptului Civil.
De fapt: „ceea ce pentru Dreptul Civil este excepție, pentru Dreptul Familiei
este regula generala.
În doctrina românească, se consideră că, însăși căsătoria fiind un contract,
cel principal, convenția matrimonială constit uie un contract accesoriu acesteia,
întrucât existența și durata sa depind de existența și durata căsătoriei, între
căsătorie și contractul de căsătorie găsindu -se următoarele deosebiri principale:
a) căsătoria este un contract relativ la persoana și stare a soților, în
vreme ce contractul de căsătorie este relativ numai la bunurile soților;
b) căsătoria este foarte strict organizată și reglementată de legiuitor, în
ceea ce privește condițiile și efectele sale, și părțile nu pot modifica aceste
reguli prin convenții particulare; dimpotrivă, contractul de căsătorie se
bucură de o libertate excepțională și părțile pot determina în mod liber
clauzele sale.44
Deși contractului matrimonial i se aplică dreptul comun al actelor
juridice, el este supus: „în primul râ nd, regulilor ce au fost stabilite în
considerarea obiectului său principal, adoptarea unui regim matrimonial. Deși
exprimă un statut de ordin pecuniar, contractul matrimonial este un act
complex, intim legat de statutul căsniciei ce se va forma.”45
Deaseme nea, nu avem nici un indiciu conform căruia am putea exclude
contractul matrimonial din categoria contractelor civile, neignorând
specificul acestuia.
În primul rând, însăși actul poartă denumirea de „convenție” și „contract”.
În al doilea rând, nu se poa te explica: de ce în privința patrimoniului comun
trebuie să acționeze raporturile familiale specifice, dar în privința
patrimoniului separat al soților – contracte civile. Contractul matrimonial

44 Hamangiu C., Băicoianu Al., Rosetti -Bălănescu I., op.cit., pag.4
45 Crăciunescu C., op.cit., pag.12

29
trebuie privit în calitate de categorie distinctă de contrac te civile, în care se
includ contracte îndreptate spre stabilirea sau modificarea regimului
patrimonial.”46
Reglementarea contractului matrimonial se efectuează de normele a două
ramuri de drept, fapt ce îi conferă un caracter dublu.
Contractul matrimonial nu trebuie confundat cu convenția privind
împărțirea proprietății în devălmășie a soților.
Spre deosebire de contractul matrimonial, convenția privind împărțirea
proprietății în devălmășie a soților poate fi încheiată numai în privința
patrimoniului dobând it în timpul căsătoriei. Prin intermediul acestei convenții
soții nu sunt în drept să modifice regimul proprietății personale a fiecărui soț
de asemenea să stabilească regimul proprietății în devălmășie viitoare. În
rezultatul încheierii convenției privind împărțirea proprietății în devălmășie a
soților, nu ia naștere regimul contractual al bunurilor acestora. Prin aceasta
convenție încetează regimul proprietății în devălmășie a bunurilor, iar acele bunuri
care nu au fost împărțite sau dobândite ulterior su nt proprietate în devălmășie a
soților.47
§ 1.3. Contractul matrimonial – parte integranta a regimului
matrimonial
Fiecare ramură a dreptului, se caracterizează prin anumite trăsături
specifice doar ei, chiar și în cazul în care prezintă interferente comple xe cu alte
ramuri de drept. Astfel, se poate afirma că Dreptul Familiei, în complexitatea
particularităților sale, este, poate, cea mai sensibilă ramură a dreptului,
deoarece: „nicăieri nu se intersectează interesele atât de intime ale
personalității umane , ca în cadrul acestei ramuri.
În procesul evoluției istorice, familia a parcurs un drum lung, aflându -se, de
fapt, într -o permanentă schimbare, datorită transformărilor survenite în
societate.

46 Антокольская М.В. Брачный контракт // Закон. – 1992, Москва , стр.62
47 Полозов В.Н., Иванова Е.В. О соотношении понятий брачного договора и соглашения о разделе
общего имущества супругов Юрист. – 2002. – 2002. – №11, стр.28

30
Chiar dacă în drumul lung al evoluției sale, familia a fost de diferite
tipuri, caracteristice fiecărei perioade istorice, între soți mereu au existat două
tipuri de relații: personale și patrimoniale. Aceste relații, de asemenea, au
fost într -o permanentă evoluție, având trăsături specifice de la o etapă a
istoriei la alta.
Personale sunt drepturile și obligațiile soților care nu au un conținut
economic.
Drepturile personale: „sunt legate nemijlocit și firesc de astfel de
valori ca libertatea, egalitatea, inviolabilitatea persoanei, deoarece ele au
constituit princip iul luptei dintre nou și perimat, dintre progres și
conservatism.”48
Reglementarea juridică poate fi aplicată numai în relațiile
nepatrimoniale asupra cărora statul poate influența, cum ar fi educația copiilor,
egalitatea în drepturi a bărbatului cu femeia, libertatea credinței,
corespondenței personale etc..49 Relațiile de dragoste, prietenie, stima etc.
sunt reglementate de normele etice și morala societății.
Aceste relații, deși în diferite perioade ale dezvoltării societății au
avut un conținut diferit, s unt deosebit de importante pentru fiecare om, ele sunt
inseparabile de persoana soților, nu pot fi obiect al actelor juridice, nici al
contractului matrimonial, nu pot fi înstrăinate.
Relațiile patrimoniale dintre soți cunosc o reglementare mult mai detali ată
decât cele personale, deși au un rol mai puțin important în relațiile dintre
soți, deoarece scopul primordial al unei căsătorii este întemeierea unei familii.
Patrimoniale sunt acele relații care apar între soți în legătură cu bunurile ce
le aparțin cu drept de proprietate privată, în special cu dreptul de dispoziție al
acestora și în legătură cu acordarea întreținerii unuia dintre soți celuilalt.50
Spre deosebire de relațiile personale ale soților, care reprezintă
esența unei vieți de familie, cele patr imoniale au un alt rol. Despre existența

48 Baieș S., Roșca N., op.cit., pag.123
49 Cebotari V., op.cit., pag
50 Рясинцев В.А. Семейное право. – Москва:Юридическое литература, 1971, стр.90

31
acestor relații, de cele mai dese ori, îți aduci aminte în cazul destrămării
familiei, care aduce ca consecință multe probleme.51
Având în vedere multitudinea și complexitatea relațiilor patrimoniale
dintre soți și n ecesitatea de reglementare a relațiilor de familie cu mai multă
grijă și atenție: „ne duce la concluzia că normele dreptului comun nu sunt
suficiente pentru reglementarea eficientă a acestor raporturi patrimoniale.”52
De aceea, prin normele Dreptului Famili ei s -a introdus o
reglementare specială a raporturilor patrimoniale dintre soți, care aduce o mai
mare stabilitate și întărește relațiile de familie, luând în considerație specificul
raporturilor juridice familiale, făcând mai multe precizări și excepții.
În doctrina română aceste dispoziții se numesc regim matrimonial, definit
ca: ,,totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile dintre soți cu
privire la bunurile lor și pe cele care se stabilesc între soți și terțele persoane
privind bunurile soților.”53
Altfel spus, regimul matrimonial exprimă regimul juridic a1 bunurilor
soților și al obligațiilor soților pe care și le asumă împreună sau separat,
în interesul satisfacerii sarcinilor căsătoriei.
Regimul matrimonial a mai fost definit ca fiind: „ un ansamblu de
regimuri care cârmuiesc chestiunile de ordin pecuniar ce se nasc din unirea
soților prin căsătorie”54, sau „un ansamblu coerent de reguli, mai mult sau mai
puțin numeroase și mai mult sau mai puțin complexe, a căror finalitate este
de a confe ri, în domeniul patrimonial, un statut special soților în cadrul
raporturilor dintre ei ca și în relațiile lor cu terții.”55
Noțiunea de regim matrimonial exprimă regimul juridic al bunurilor
soților, al drepturilor lor patrimoniale și al obligațiilor pe ca re soții și le
asumă, împreună sau separat, în interesul amândurora, sau în interesul

51 Гомола А.И., Гомола И.А., Саламатов Е.Н. Семейное право. – Москва: Мастерство, 2001. стр.48
52 Ibidem, pag.49
53 Filipescu I.Tratat de dreptul familiei. – București: Ed. ALL, 1996, pag.41
54 Рясенцев В.А . Семейное право. – Москва: Юридическая литература, 1971, стр.90
55 Гомола А.И., Гомола И.А., Саламатов Е.Н. , op.cit., pag .48

32
satisfacerii nevoilor familiei, raporturi ce: „decurg din faptul căsătoriei lor.”56
Până la punerea în vigoare a noului Cod al Familiei (26.04.2001),
raporturile patrimoni ale dintre soți erau reglementate ca un regim unic
alcătuit din două grupuri de relații:
a) relații privind bunurile soților dobândite în timpul căsătoriei;
b) relații privind obligația de întreținere reciprocă a soților.
Datorita sistemului politic, ideol ogic care a dominat Moldova multe
decenii, bunurile soților dobândite în timpul căsătoriei erau supuse unui singur
regim, cel al comunității de bunuri. La fel și obligația de întreținere era
reglementată de normele imperative ale legii.
Din momentul intrăr ii în vigoare a noului Cod al Familiei, normele
imperative ale legii au fost înlocuite cu norme dispozitive, fiind introdus
regimul contractual al bunurilor soților, care se aplică în cazurile când
soții, dorind să înlăture prevederile regimului legal, încheie un contract
matrimonial: „prin care își stabilesc regimul matrimonial căruia i se supun.”57
Obiectul regimului matrimonial poate fi definit în sensul material și în
sensul juridic al termenului. În sens material, regimul matrimonial
reglementează ansam blul bunurilor soților, deci totalitatea bunurilor soțului și
soției, indiferent de data și modul de dobândire al acestora. Obiectul său îl
formează, prin urmare, toate bunurile pe care soții le aveau în momentul
încheierii căsătoriei, precum și cele dobân dite de ei în timpul căsătoriei,
împreună sau separat, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. În sens juridic,
regimul matrimonial supune bunurile soților unor reguli având un obiect
propriu, dar formând împreună un tot coerent.
Viața comună a soților, gosp odăria lor comună și creșterea copiilor
determină împletirea intereselor patrimoniale ale celor doi soți atât cu privire la
drepturi, cât și la obligații. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri
afectată întâmpinării sarcinilor comune ce le revin soțil or în cadrul

56 Filipescu I., op.cit., pag.41
57 Lupșan Gh. Dreptul familiei. – Iași: Junimea, 2001

33
căsătoriei, în același timp existând și bunuri personale ale fiecărui soț.
Raporturile patrimoniale dintre soți nu alcătuiesc o reglementare
desinestătătoare, ci una care este subordonată finalității raporturilor personale.
Regimul matrimonial este prevăzut în vederea desăvârșirii căsătoriei ca
uniune de persoane întemeiată pe prietenie și afecțiune reciprocă.
În doctrină, regimurile matrimoniale se clasifică după mai multe
criterii.
I) O primă clasificare este în dependență de izvorul lor:
1. Regimul legal al bunurilor soților – prin care înțelegem ordinea
stabilită de lege, privind patrimoniul soților și care acționează: „ori de câte
ori soții nu încheie o convenție privind aspectele pecuniare ale căsătoriei.”58
Regimul convențional – este stab ilit de către soți prin intermediul încheierii
unui contract matrimonial. Prin intermediul acestui contract soții au
posibilitatea de a -și alege în mod liber fie regimul separației de bunuri, fie să –
și construiască un regim propriu „personalizat”, prin mod ificarea regulilor
diferitor regimuri, sau pur și simplu „inventând” un regim total diferit,
nereglementat de lege, cu singura condiție ca regimul astfel creat să nu fie
contrar ordinii publice și bunelor moravuri. ”59
Încheind contractul matrimonial, soții singuri pot să -și stabilească
desfășurarea relațiilor patrimoniale dintre el. Acest contract reprezintă un
contract civil ordinar, căruia îi sunt aplicabile regulile generale în materia
încheierii contractelor sau executării obligațiilor, având și unele
particularități:
a) părțile acestui contract sunt persoanele ce încheie căsătorie sau au
încheiat -o deja, adică subiecții sunt calificați – soții sau viitorii soți;
b) prin acest contract se stabilesc doar relații patrimoniale între soți sau
se reglementeaz ă drepturile și obligațiile soților în cazul desfacerii
căsătoriei.

58 Florian E., op.cit., pag.82
59 Hamangiu C., Băicoianu Al., Rosetti -Bălănescu I., op.cit., pag.8

34
De la aceste două moduri de determinare a regimului matrimonial se
cunosc și unele excepții.
În dreptul Elvețian există un regim ordinar, aplicabil în situațiile în
care soții nu au închei at o convenție matrimonială și este destinat să mențină un
echilibru în cuplu și să asigure o protecție a terților cu care soții intră în
raporturi juridice în timpul căsătoriei (care caracterizează bunurile soților și
care își găsește justificarea în impo rtanța pe care societatea o acordă
instituției familiei), un regim convențional, ce presupune un contract
încheiat de soți (care poate fi un regim al separației de bunuri sau un regim
al comunității de bunuri) și un regim extraordinar, considerat o măsură
de protecție a intereselor cuplului, regim extraordinar: „a cărui instaurare
are loc la cererea unuia dintre soți, sau în împrejurări excepționale, dacă
interesele unui soț sau ale uniunii conjugale, în ansamblu sau ori
interesele terților creditori se cer protejate.”60
După structura regimului matrimonial, există mai multe clasificări, de
la un autor la altul și în dependență de legislația fiecărui stat în parte, la o
anumită etapă a istoriei.
Astfel, în dreptul românesc interbelic, C. Hamangiu, I. Rosetti -Balanescu
și Al. Baicoianu61 au făcut următoarea clasificare a regimurilor matrimoniale
existente în Europa în acea epocă:
1. Regimul separațiunii de bunuri – sau patrimonii. În acest regim
matrimonial, bunurile prezente și viitoare ale fiecărui soț, sunt c u totul
separate de bunurile celuilalt soț, iar fiecare dintre soți păstrează
proprietatea, folosința și administrarea tuturor bunurilor sale, cu singura
obligație de a contribui la sarcinile căsătoriei, cu restricțiile de ordine
publică rezultând din inca pacitatea femeii măritate, datorate nu tipului de
regim matrimonial, ci condiției de femeie măritată. Regimul separației
conferea femeii măritate cea mai mare libertate și independența patrimonială

60 Crăciunescu C.M., op.cit., pag.9
61 Hamangiu C., Băicoianu Al., Rosetti -Bălănescu I., op.cit., pag. 12

35
posibilă, pentru ca bărbatul nu dobândea un drept de propr ietate, de
folosința sau de administrare asupra averii soției, ceea ce era în contradicție cu
scopul ideal și moral al căsătoriei.
2. Regimul comunitarii – în care totalitatea bunurilor soților sau numai
o parte din ele formau, pe toată durata căsătoriei, o masă comună
aparținând soților în coproprietate și care erau administrate, cu puteri
foarte întinse, de bărbat. Regimul comunității avea trei forme: comunitatea
universală (Germania, Elveția) – care includea toate bunurile soților,
comunitatea de bunuri mobile și achiziții (astăzi acest regim este numit
legal) și comunitatea redusă la achiziții (în care masa comună era formată
din bunurile soților și din valorile pe care soții le dobândesc prin munca lor sau
prin economii în timpul căsătoriei.).
3. Regim ul fără comunitate. În acest regim matrimonial bunurile soților
rămâneau separate în ceea ce privește proprietatea, neexistând bunuri comune,
însă bărbatul avea administrarea și folosința tuturor bunurilor ambilor soți.
4. Regimul dotal – este ca și cel al separației de bunuri, cu deosebirea că o
parte mai mare sau mai mică din bunurile femeii constituiau dota sau zestrea.
Dota era: „averea ce se aduce bărbatului, din partea sau în numele
femeii, spre a-l ajuta să susțină sarcinile căsătoriei.”62
De fapt, av erea dotală a femeii nu trecea în proprietatea bărbatului care
dobândea numai dreptul de administrare și folosință a dotei, femeia putea
înstrăina dota imobiliară, dar numai cu autorizarea bărbatului.
Celelalte bunuri ale femeii, care nu făceau parte din d ota, se numeau bunuri
parafernale, asupra cărora femeia măritată își păstra dreptul de administrare,
folosința și dispoziție.
Caracteristic pentru regimul dotal era inalienabilitatea dotei imobiliare și
alte garanții pe care legea le prevedea spre a îngrăd i puterea bărbatului față de
dotă și spre a asigura păstrarea ei.
În prezent, în viziunea unor autori (I. Albu, Cristina și Corneliu Turianu, I.

62 Florian E., op.cit., pag.80

36
P. Filipescu etc.) regimurile matrimoniale sunt clasificate în felul următor:
după structura lor, regimuri matr imoniale sunt de comunitate, universale sau parțiale
de bunuri și de separație (regimul separației de bunuri și regimul dotal); de
asemenea, există regimuri matrimoniale eclectice, care îmbina separația de
bunuri în timpul căsătoriei cu principiul comunita r ce se manifesta la
desfacerea acesteia.63
În viziunea lui Emese Florian, regimurile matrimoniale se împart in :
I. regimuri separatiste – care pot fi regimul separației de bunuri și regimul
participării la achiziții și
II. regimuri comunitare, care sunt variat e. De fapt și in doctrina rusă toate
regimurile matrimoniale existente se împart în regimul comunității de bunuri și
regimul separației.
II) Această clasificare, după structura regimurilor matrimoniale, este
cea mai importantă.
1. Regimul separației de bun uri – conferă cea mai accentuată
independență patrimonială a soților și poate fi stabilit de către soți de comun
acord în contractul matrimonial, fiind recomandat mai cu seama în cazul
soților ale căror profesii incumba riscuri financiare apreciabile, prec um și
în cazul soților recăsătoriți având copii din căsătoriile anterioare, de
asemenea, poate fi impus pe cale judiciară, la cererea unuia dintre soți,
când interesele acestuia ar fi periclitate prin menținerea unui regim de tip
comunitar.
În statele musu lmane, unde bărbatul poate avea până la patru soții,
regimul matrimonial unic existent este cel al separației de bunuri,
îmbinat cu elemente specifice regimului dotal. Impusă de lege sub forma
unei condiții de validitate a căsătoriei sau ca efect obligator iu al căsătoriei,
orice căsătorie presupune o dotă, pe care, spre deosebire de ceea ce însemnă
regimul dotal din legislațiile europene, o primește femeia de la bărbat.64

63 Eliescu M. Căsătoria în dreptul RSM. – București: Ed.Academiei, 196 4, pag.406
64 Crăsiunescu C., op.cit., pag.56

37
Regimul separației de bunuri permite soților să păstreze fiecare în
proprietate atât bu nurile pe care le aduc în căsătorie, cât și pe cele
dobândite după data încheierii căsătoriei, astfel încât, în caz de divorț nu
vor exista probleme, deoarece fiecare va păstra bunurile sale.
Dar, trebuie de menționat că acest regim întâmpină anumite dific ultăți
privind cerința confirmării documentare în privința bunurilor mobile ce nu
necesita înregistrare.
Răsfrângerea regimului separației asupra întregului patrimoniu
dobândit în timpul căsătoriei poate să influențeze negativ asupra
căsătoriei, iar ținere a unui registru special al bunurilor dobândite este
dificilă.
Chiar dacă există regimul separației de bunuri: „soții vor afecta o parte din
veniturile personale pentru cheltuielile căsătoriei. De asemenea, terții care
contestează cu unul dintre soți vor pu tea invoca regula solidarității de
menaj a soților.”65 , contracteaza cu unul dintre soti vor putea invoca regula solidaritatii de menaj a sotilor."81
2. Regimul matrimonial al participării la achiziții, ca un regim de tip
separatist, este foarte puțin util izat, este legal în Germania, Elveția,
convențional în Franța, Italia, Belgia.
Acest regim funcționează în două faze: în timpul căsătoriei soții
păstrează dreptul de administrare și dispoziție cu privire la bunurile
personale ca și în cazul separației de b unuri; deosebirile se ivesc abia în
cazul dizolvării regimului matrimonial – când fiecare soț are dreptul să
solicite jumătate din valoarea achizițiilor nete, determinate prin raportare la
patrimoniul originar și la cel final, diferența – reprezintă masa d e achiziții a
fiecărui soț.
Masele de achiziții ale celor doi soți sunt apoi comparate, diferența
valorică dintre cele două mase de achiziții se împarte la doi și reprezintă
creanța de participare, datorată de șotul cu masa de achiziții superioară.
3. Regi murile matrimoniale de tip comunitar sunt variate, de la

65 Corhan A., op.cit., pag.103

38
comunitatea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei – regim legal în
România, Franța, până la comunitatea universală de bunuri – regim legal în
Danemarca, Tarile de Jos și au ca trăsătură caracteris tica existența unei
mase de bunuri comune, alături de patrimoniul propriu al fiecăruia dintre
soți. Aceasta, în principiu, pentru ca în cazul comunității universale, regula
este comprimarea patrimoniilor proprii într -unul singur, comun.
La regimul comunită ții de bunuri se atribuie toate regimurile conform
cărora patrimoniul soților, în întregime sau parțial se afla în proprietatea
comuna și se împarte la încetarea căsătoriei.
Comunitatea de bunuri poate fi absolută sau deplină, limitată sau
parțiala.
III. U n alt criteriu de clasificare a regimurilor matrimoniale este în
dependență de posibilitatea modificării regimului matrimonial în timpul
căsătoriei:
1. regim imutabil, adică cel care nu poate fi modificat;
2. regim mutabil care poate fi modificat.
În Rep ublica Moldova, legislația prevede atât un regim legal, cât și unul
convențional.
Regimul legal este aplicabil ori de câte ori soții nu încheie o convenție
privind aspectele patrimoniale ale căsătoriei și este reglementat în Capitolul 5
din Codul Familiei.
Astfel, conform art. 19 din Codul Familiei, bunurile dobândite de către
soți în timpul căsătoriei sunt supuse regimului proprietății în devălmășie.
Acest regim legal, stabilește două categorii de bunuri: comune ambilor soți și
proprii fiecăruia dintre ei (strict reglementate de Codul Familiei).
Sunt proprietate în devălmășie bunurile procurate din contul: a) veniturilor
obținute de fiecare dintre soți din:
– activitatea de muncă;
– activitatea de întreprinzător;
– activitatea intelectuală;

39
b) premiilor, indemnizațiilor și altor plăți, cu excepția celor care au un
caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea
sănătății etc.)
Sunt proprietate în devălmășie a soților bunurile mobile și imobile,
valorile mobiliare, depunerile și cotele de participație în capitalul social din
instituțiile financiare sau societățile comerciale, care au fost construite,
constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum și alte
bunuri dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă sunt pro curate sau depuse pe
numele unuia dintre soți.
Bunurile care au aparținut fiecăruia dintre soți până la încheierea
căsătoriei și bunurile primite în dar, obținute prin moștenire sau în baza altor
convenții gratuite de către unul dintre soți în timpul căsăt oriei, sunt proprietate
personală a fiecăruia dintre soți.
Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălțămintea și alte
obiecte), cu excepția bijuteriilor de preț și a altor obiecte de lux, sunt
proprietate personală a soțului care le folosește, indifere nt de timpul și modul
de dobândire.
Din cele expuse mai sus, două idei pot fi desprinse: nici o legislație
nu obligă pe viitorii soț să încheie vre -o convenție matrimonială, ci doar
oferă și această posibilitate; fiecărei casatorii i se aplică un regim
matrimonial, legal sau convențional, nefiind permisă o înțelegere prin care
soții ar refuza orice modalitate de reglare a intereselor lor patrimoniale.66
Cu certitudine, eficiența regimurilor matrimoniale – legale și
convenționale este considerabil influențată de o multitudine de variabile
spațio -temporale, printre care realitățile economice, tradiția, mentalitatea
nu pot fi neglijate. „Implantul" unei concepții care și -a dovedit viabilitatea
într-un sistem, poate să nu aibă succes în alt sistem.

66 Florian E., op.cit., pag.82

40

CAPITOLUL I I. REGIMUL JURIDIC AL
CONTRACTULUI MATRIMO NIAL IN REPUBLICA MO LDOV A
§ 2.1. Formarea contractului m atrimonial
Existenta oricărui contract presupune parcurgerea anumitor etape,
prima etapă fiind formarea contractului, sau altfel spus încheierea contractului.
În mod clasic, contractul apare ca acord de voințe realizat între două
sau mai multe persoane, spre a da naștere unor efecte juridice. Prin
încheierea contractului înțelegem mecanismul formării acordului de voințe
asupra tuturor clauzelor contractuale. Ac est acord se realizează prin
întâlnirea, pe deplin concordanta sub toate aspectele, a unei oferte de a
contracta, cu acceptarea acelei oferte.
Formarea contractului este guvernată de principiul libertății contractuale.
Orice persoană are dreptul la încheie rea unui contract matrimonial, în
virtutea principiului libertății contractuale sau libertății convenționale,
enunțat în art. 667 Cod Civil.
Acest principiu presupune dreptul oricărei persoane de a încheia
contracte în mod liber, în limitele normelor imper ative de drept, precum și
protecția intereselor prioritare ale societății sau ale unui individ, ale statului – în
cadrul încheierii de către părți a unor contracte ce își răsfrâng incidența și
asupra acestora.
Libertatea contractuala înseamnă stabilirea un or priorități imperative,
care nu trebuie să fie afectate sau trebuie ocrotite, în mod corespunzător de
către normele de drept.
Libertatea contractuală poate fi examinată în mai multe aspecte. În primul
rând, libertatea contractuală se referă la posibilit atea ce este oferită tuturor, de a
încheia, un contract matrimonial. Î n acest caz, părțile își aleg varianta optimală
necesităților acestora, dar, care, prin esența ei nu contravine legislației în
vigoare. În al doilea rând, nimeni mu poate fi obligat să î ncheie un contract
matrimonial, iar părțile au facultatea să -și determine în conținutul contractului,

41
în mod liber, drepturile și obligațiile pe care le consideră necesare, fără ca
acestea să contravină legii.
Principiul libertății de voința a parților con feră acestora o largă autonomie
în ceea ce privește determinarea efectelor actului juridic încheiat.67
Acest drept al părților, de a -și stabili drepturile și obligațiile în mod
liber, poate fi limitat, doar în cazurile prevăzute de lege. Pentru contractul
matrimonial, aceste limitări sunt prevăzute de articolul 29 alin. 6 Codul
Familiei și sunt instituite doar în scopul de protecție. De exemplu, părțile
nu sunt în drept să stipuleze în contractul matrimonial clauze care ar afecta
capacitatea juridică sau de exercițiu a soților etc..
Limitele libertății contractuale sunt:
– ordinea publică, adică ansamblul normelor fundamentale pentru un
anumit sistem de drept. Se consideră, îndeobște, ca dispozițiile imperative
sunt cele care dau conținut conceptului de ordin e publica;
– bunele moravuri, ca totalitate a regulilor de conduită instituite în
practica vieții sociale și a căror respectare s -a impus cu necesitate.
Atât formarea, cât și existența acestuia trebuie să fie reglementate în
conformitate cu principiul egal ității în drepturi în relațiile de familie, dintre femeie
și bărbat, enunțat în art. 5 alin. 1 Codul Familiei.
Egalitatea dintre bărbat și femeie depășește sfera relațiilor de familie,
existând în toate domeniile vieții sociale.68
Părțile contractului matri monial își stabilesc un regim propriu, în
dependență de necesitățile acestora, în condiții de perfectă egalitate.
Egalitatea părților se traduce prin aceea că soții au aceleași drepturi și
obligații patrimoniale, ca exercițiul acestora nu poate fi organiza t distinct după
cum este vorba de bărbat sau femeie. Nici unul dintre soți, oricare ar fi
puterea lui economică, nu poate să -și impună discreționar propriile reguli la
încheierea contractului matrimonial. Sfidarea principiului egalității în drepturi

67 Florian E., op.cit., pag.27
68 Lupșan G., op.cit., pag.13

42
dintre soți abate nulitatea absolută asupra actului care a îndrăznit -o.
În conformitate cu art. 28 alin. 1 Codul Familiei, contractul matrimonial
poate fi încheiat până la înregistrarea căsătoriei sau în orice moment, în
timpul căsătoriei. În dependență de aceas ta se determină momentul intrării în
vigoare a contractului și apariția drepturilor și obligațiilor prevăzute de acesta.
În ceea ce privește momentul încheierii contractului matrimonial practica
altor state demonstrează, ca, de regulă, încheierea contractu lui matrimonial are
loc până la înregistrarea căsătoriei. Drept exemplu, din treizeci de contracte
matrimoniale încheiate în regiunea Moscova, zece au fost încheiate până la
înregistrarea căsătoriei, paisprezece în primele două luni de căsătorie și șase –
între soți ce erau căsătoriți de mai mult timp.69
Nu are nici o importanță, este încheiat contractul matrimonial până la
înregistrarea căsătoriei sau după mulți ani de la acest eveniment. Principalul este
că el să se formeze în timpul căsătoriei. Durata re lațiilor de căsătorie se
răsfrânge, de obicei, asupra conținutului contractului matrimonial. Dacă acesta
este încheiat până la înregistrarea căsătoriei, sau în scurt timp după înregistrare,
volumul drepturilor și obligațiilor patrimoniale de obicei este mi c. Toate acțiunile
părților cel mai des sunt îndreptate pentru viitor. Excepție fac cazurile când
cei care doresc să se căsătorească, sau unul din aceștia sunt proprietarii unui
patrimoniu mobil și imobil imens. Anume aceste categorii de persoane sunt
interesați de influența contractului matrimonial asupra patrimoniului său.
Dacă contractul matrimonial a fost încheiat de persoanele care vor să se
căsătorească, el se consideră încheiat sub condiție suspensivă, deoarece va
fi valabil din momentul încheierii c ăsătoriei, rămânând a fi și în acest ca un contract
consensual. În cazul în care contractul matrimonial este încheiat după
înregistrarea căsătoriei – el intră în vigoare din momentul încheierii lui (data
autentificării lui notariale).
Legea nu prevede expr es cu cât timp înainte de înregistrarea căsătoriei poate
fi încheiat contractul matrimonial, nelimitând astfel acest interval de timp. Dacă

69 Mărgineanu L., Mărgineanu G., op.cit., pag.191

43
părțile, conviețuind mult timp împreuna au decis să încheie un contract
matrimonial, atunci pentru intrarea acestuia în vigoare va fi necesară înregistrarea
căsătoriei la organele stării civile.
Celebrarea căsătoriei este o condiție esențială pentru a însufleți contractul
matrimonial.
Aceasta are legătură cu faptul că contractul matrimonial presupune existența
unei comp onente subiective speciale – soții, statut care este obținut doar după
înregistrarea căsătoriei.
Faptul încheierii contractului matrimonial până la căsătorie nu poate fi
privit ca un stimulator psihologic în vederea înregistrării căsătoriei cât mai repede.
Mai ales că legea nu obligă părțile contractante să înregistreze căsătoria într -un
anumit termen, sau de a o înregistra în genere. Momentul înregistrării căsătoriei
servește doar ca un mecanism care acordă putere juridică contractului
matrimonial încheiat anterior.
Părțile contractante aleg în mod liber și desinestătător momentul potrivit
încheierii contractului matrimonial și al căsătoriei, deoarece acesta este dreptul lor
și nu obligația.
Contractul matrimonial trebuie deosebit de convenția de curtaj și logodna.
În materia regimurilor matrimoniale, contractul de curtaj nu se poate referi decât la
intermedierea de contacte între persoane în vederea căsătoriei lor viitoare. Cu alte
cuvinte, curtajul matrimonial ar fi pețitul oneros realizat de un terț (de agențiile
matrimoniale).
Curtajul matrimonial nu este decât o mijlocire, o intermediere între două
persoane, care de regulă nici nu se cunosc și nu urmărește atât încheierea
căsătoriei. Iar contractul matrimonial are drept conținut un ansamblu de reguli,
care au vocația de a reglementa raporturile patrimoniale dintre soți apărute după
încheierea căsătoriei.
Prin logodnă putem înțelege acordul de voință consensual și neobligator, prin
care două persoane își promit să se căsătorească în viitor. Logodna nu poa te
genera prin sine nici un efect juridic raportat la căsătorie. Promisiunea de a se

44
căsători nu poate fi firesc executată forțat în temeiul unui act de logodnă,
nu este un antecontract sau o promisiune de a contracta, nu este un act juridic.
Logodna nu pr oduce efecte juridice din cel puțin două motive: unul tras din
caracterul solemn al căsătoriei, din care rezultă că viitorii soți își manifestă valabil
consimțământul numai în fața ofițerului de stare civilă chiar în momentul
celebrării căsătoriei, iar con simțământul lor este liber de orice influență sau
coercițiune ce ar rezulta dintr -o făgăduință anterioară; celalalt motiv rezultă din
însăși natura logodnei, care are ca scop posibilitatea logodnicilor de a se
cunoaște, ceea ce implică pentru fiecare din e i dreptul de a se retrage dacă
rezultatul cunoașterii nu -l satisface.70
De asemenea apare întrebarea dacă contractul matrimonial poate fi încheiat
între persoane care au ales concubinajul ca mod de conviețuire.
Concubinajul sau uniunea liberă desemnează con viețuirea în cuplu a două
persoane de sex diferit, între ele creându -se raporturi copiate după cele de
familie.71
Concubinajul nu schimbă starea civilă a partenerilor, ei fiind
considerați juridic terți și – prin urmare, putând să încheie orice acte juridic e
doresc ei, mai puțin un contract matrimonial.
Concubinajul nu se află sub incidența Codului Familiei, adică persoanele
respective nu sunt recunoscute drept soți, contractul matrimonial încheiat între
aceste persoane este privit ca un raport de drept comu n.
În literatura de specialitate s -a distins între condițiile de existență a
contractului și condițiile de validitate a contractului. Condițiile de existență
ar fi acelea a căror nerespectare atrage nulitatea absolută a contractului
(consimțământul părțilo r, obiectul și cauza). Condițiile de validitate a
contractului ar fi acelea a căror neîdeplinire nu împiedica formarea
contractului însă acesta va fi lovit de nulitate relativă (capacitatea părților).
De asemenea, consimțământul poate fi afectat de nulitat ea relativă atunci

70 Cantacuzino M., op.cit., pag.656
71 Vasile scu P. Regimuri matrimoniale. Parte generală. – București: Rosetti, 2003, pag.191

45
când este viciat prin eroare, dol sau violență.72
Contractul matrimonial, chiar dacă are unele particularități, trebuie
să corespundă cerințelor de bază, ce se referă la contractele juridice civile, după
conținutul și libertatea manifestă rii voinței părților, deoarece contractul
matrimonial este, în primul rând, manifestarea de voință soților sau a viitorilor
soți.
Consimțământul este una din condițiile pentru încheierea contractului
matrimonial, și ca parte a voinței juridice, acesta îngl obează deopotrivă atât
consimțământul, cât și cauza actului juridic.
Voința omului care se manifestă cu intenția de a produce efecte juridice,
constituie un proces psihic, un fapt al vieții psihice. Într -adevăr, fenomenele
psihologice se împart în fapte de inteligență, fapte de sensibilitate și fapte
de voință. Granița dintre aceste fapte nu este de netrecut deoarece fiecare dintre
ele conține elemente ale celorlalte. Astfel, voința psihică cuprinde și stări
intelectuale și stări afective, de aceea este un fenomen complex.
În măsura în care stările voliționale la fel ca și cele cognitive și afective, se
referă la aspecte juridice, vom fi în prezența voinței juridice ca fenomen
complex care, în procesul de formare, va cuprinde și consimțământul.
În doctrină73 s-a evidențiat că în procesul de formare a voinței
juridice se disting mai multe etape:
– reflectarea în conștiința omului a unor nevoi materiale sau spirituale
ce trebuie satisfăcute;
– conturarea – sub impulsul acestor nevoi – a motivelor care îndeamnă
la acțiune;
– deliberarea (sau cântărirea) mentală a motivelor și a mijloacelor de
satisfacere a nevoilor respective;
– intervenția motivului determinant care nu este altceva decât
reprezentarea intelectuală a scopului urmărit ;

72 Ghimpa N. Izvoarele obligațiilor. Vol.I. – București, 1947, pag.102
73 Ionașcu Tr. Consimțământul ca element al voinței juridice în Tratat de drept civil. Vol.I. Partea gene rală.
– București: Ed.Academiei, 1967

46
– hotărârea de a încheia actu l juridic necesar pentru realizarea scopului
urmărit, cu alte cuvinte formarea consimțământului.
Consimțământul este manifestarea, exteriorizată de voință a
persoanei de a încheia un act juridic. Validitatea contractului matrimonial
presupune coincidența voinței lăuntrice cu cea externă.
Pentru a dobândi valoare juridică, deci pentru a fi valabil,
consimțământul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
1. să emane de la o persoană cu discernământ;
2. să fie exteriorizat;
3. să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice;
4. să nu fie alterat de vre -un viciu de consimțământ, adică să nu fie
afectat de eroare, dol și violență.

§ 2.2. Elementele Contractului matrimonial
Contractul matrimonial fund una din varietățile contractelor juridice civ ile,
are și unele particularități, cum ar fi componența specială a subiectelor, obiectul
contractului etc.74
Aceste particularități împreună cu alte prevederi generale din Dreptul
Civil, formează elementele contractului matrimonial, fără de care acesta nu ar
exista.
Conform articolului 27 din Codul Familiei, contractul matrimonial este
convenția încheiată benevol între persoanele care doresc să se căsătorească
sau între soți, în care se determină drepturile și obligațiile patrimoniale ale
acestora în timpul căsătoriei și/sau în cazul desfacerii acesteia.
1) Din acest articol reiese că subiecte ale contractului matrimonial
pot fi persoanele care doresc să se căsătorească sau soții.
Conform legislației în vigoare, soți sunt persoanele care au încheiat
căsători a în modul prevăzut de lege. În ceea ce privește persoanele care
doresc să se căsătorească, legea nu stabilește expres, din ce moment persoana

74 Cebotari V., op.cit., pag.119

47
este atribuită la categoria dată. Reieșind din articolul 10 din Codul Familiei,
acestea pot fi persoanele care au depus declarația de căsătorie la organul de
înregistrare a actelor de stare civilă. Pentru persoanele care nu au depus această
declarație, intenția de a înregistra căsătoria nu este determinată și deci contractul
încheiat în așa mod va fi lipsit de import anță.75
Contractul matrimonial poate fi încheiat până la înregistrarea căsătoriei, sau
în orice moment în timpul căsătoriei.
Dacă contractul matrimonial a fost încheiat de persoanele care doresc să se
căsătorească, până la înregistrarea căsătoriei, el se co nsideră încheiat sub condiție
suspensivă, deoarece va fi valabil din momentul încheierii căsătoriei. Până la acest
moment, drepturile și obligațiile părților nu apar. În cazul neîndeplinirii condiției de
a încheia căsătoria, contractul matrimonial urmează a fi anulat, deoarece
contractul matrimonial presupune existența componenței subiective speciale
– soții, condiție legală care nu va fi îndeplinită în cazul neînregistrării
căsătoriei.76
Celebrarea căsătoriei este un fapt esențial pentru a „însufleți” contr actul
matrimonial, regimul matrimonial contractual reglementează raporturile între soți:
cum ar putea să producă efecte contractul matrimonial dacă părțile n -au calitatea
de soți?!
Expresia: „persoanele care doresc sa se căsătorească” poate fi
interpretat ă ca necesitatea, obligația de a înregistra căsătoria în cel mai scurt timp
după încheierea contractului matrimonial, interpretare eronată. Legiuitorul nu a
avut intenția de a impune înregistrarea căsătoriei în careva limite de timp
după încheierea contrac tului, fapt confirmat prin aceea că în lege nu este stipulat
un termen pentru înregistrarea căsătoriei.
Persoanele care doresc să încheie un contract matrimonial trebuie să
aibă capacitate juridică, ce presupune prezența capacității de folosință și de
exercițiu. Adică aptitudinea persoanelor fizice: „de a fi subiect de drept, de a

75 Cebotari V., Cebotari S. Considerații generale privind noțiunea și conținutul contractului matrimonial //
Revista Națională de Drept. – 2002. – Nr.10, pag.29
76 Антокольская М.В., op.ci t., pag.156

48
sta în raporturi juridice civile și de a încheia acte juridice civile spre a deveni
astfel titular de drepturi și obligații civile.”77
Capacitatea de folosință a persoanelor care doresc să încheie un
contract matrimonial este o aptitudine legală, recunoscută în mod egal tuturor
persoanelor fizice, nu este o stare naturală a omului.
Capacitatea de folosință a părților contractului matrimonial prezintă
următoarele caractere juridice:
– legalitate;
– generalitate;
– inalienabilitate;
– intangibilitate;
– egalitate și universalitate.
Legalitatea capacității de folosință a persoanei fizice reiese din articolul
15 din Constituție, care prevede: „cetățenii Republicii Moldova beneficiază de
drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligații
prevăzute de acestea”. Legalitatea presupune ideea că capacitatea de folosință
este creația legiuitorului, începutul, conținutul și încetarea acestei
capacități sunt î n exclusivitate determinate de lege.
Generalitatea exprimă caracterul abstract și atotcuprinzător al
posibilității omului de a avea drepturi și obligații civile.78
Inalienabilitatea capacității de folosință presupune că această
capacitate nu poate forma obi ect de renunțare în tot sau în parte și nici
obiect de înstrăinare. Astfel, art. 23 Cod Civil, alin. 2 prevede: „persoana
fizică nu poate fi lipsită de capacitatea de folosință”, iar în alin. 4:
„renunțarea totală sau parțială a unei persoane fizice la cap acitatea de
folosință, alte acte juridice îndreptate spre limitarea persoanei în capacitatea
de folosință sunt nule.”
Intangibilitatea exprimă caracteristica capacității de folosință a persoanei

77 Bîrsan C., Beleiu Gh., Deak Fr. Instituții de drept civil. Curs selectiv pentru licență. 2001 -2002. –
București: Universul Juridic. 2001, pag.14 -16
78 Lupan E. Drept civil. Persoana fizică. – București, 1999, pag.29

49
de a nu i se putea aduce limitări, îngrădiri, decât în cazuri le și în condițiile
prevăzute de lege. Omul pierde integral capacitatea de folosință numai în cazul
dispariției sale ca subiect de drept.
Egalitatea capacității de folosință se bazează pe principiul egalității în
fața legii civile, reiese din prevederile a rt. 18 alin. 1 Cod Civil: „capacitatea
de a avea drepturi și obligații civile se recunoaște în egală măsură tuturor
persoanelor fizice.”
Universalitatea constă în faptul că această capacitate este recunoscută
tuturor persoanelor fizice.
Simpla existență a persoanei fizice nu este suficientă pentru ca subiectul
să poată încheia un contract matrimonial. Este necesar ca persoana să
dispună de capacitatea de exercițiu, adică acea parte a capacității de drept civil
a omului, care constă în aptitudinea de a dobân di și a exercita drepturi civile și de
a-și asuma și execută obligații civile prin încheierea de acte juridice civile.
Ca și capacității de folosință, capacității de exercițiu a persoanei și
sunt specifice următoarele caractere juridice: legalitatea, gener alitatea,
inalienabilitatea ș i intangibilitatea.79
Legalitatea este acel caracter ce constă în faptul că legea
reglementează toate aspectele referitoare la instituirea, stabilirea conținutului
și încetarea capacității de exercițiu, voința individuală neavân d nici o
importanță în acest caz.
Chiar dacă legiuitorul admite dobândirea capacității de exercițiu
depline înaintea împlinirii vârstei de 18 ani, în literatura de specialitate se
consideră că acest fapt nu ar fi un efect al voinței individuale80, ci se fac e în
virtutea legii care, printr -o dispoziție expresă o declară majoră.
Generalitatea privește conținutul capacității de exercițiu, constând în
aptitudinea abstractă a persoanei de a dobândi și exercita drepturile civile și de
a-și asuma și de a executa ob ligații civile prin încheierea de orice act civil,

79 Baieș S., Roșca N., op.c it., pag.304
80 Lupan E., op.cit., pag.94

50
cu excepția celor interzise de lege. Gradul de generalitate diferă după cum
este vorba de capacitatea de exercițiu deplină sau restrânsă.
Inalienabilitatea capacității de exercițiu presupune că nimeni nu p oate
renunța, nici în tot, nici în parte, la capacitatea de exercițiu. Nimeni nu poate
încheia valabil un contract matrimonial care ar afecta capacitatea juridică a
părților.
Intangibilitatea presupune că nimeni nu poate fi limitat în capacitatea de
exerci țiu decât în cazul și modul prevăzut de lege.
Pot încheia contracte matrimoniale persoanele cu capacitate de exercițiu
deplină, adică, conform art. 20 -25 Cod Civil:
1. Persoanele majore ( care au împlinit vârsta de 18 ani);
2. persoanele care s -au căsătorit înai ntea împlinirii de 18 ani;
3. persoanele emancipate.
Respectiv, nu pot încheia contracte matrimoniale persoanele majore
incapabile, precum și minorii care încă nu au calitatea de soți, cui excepția
minorilor emancipați.
Art.20 Cod civil prevede că minorul do bândește prin căsătorie capacitate
de exercițiu deplină și, deci, poate încheia un contract matrimonial. Conform
art.14 Codul familiei, vârsta matrimonială este de 18 ani pentru bărbați și 16
ani pentru femei.
Necesitatea recunoașterii capacității depline de exercițiu persoanelor care
s-au căsătorit înaintea de împlinirea vârstei de 18 ani este dictată și de
principiul egalității în drepturi a soților în relațiile de familie. Anume atribuirea
către minorul care se căsătorește înainte de împlinirea vârstei d e 18 ani asigură
egalitatea în drepturi a soților și apără drepturile părintești și alte drepturi ale
persoanelor care s -au căsătorit înainte de majorat.81
Vârsta minimă de căsătorie, din motive întemeiate, poate fi redusă până
la doi ani pentru bărbați.
Cererea pentru micșorarea vârstei de căsătorie o pot depune cei ce vor să

81 Baieș S., Roșca N., op.cit., pag.307

51
se căsătorească cu acordul părinților minorului. La cerere trebuie să fie anexate
documentele ce confirmă existența unui motiv temeinic. 82
În cazul desfacerii căsătoriei, până la împl inirea vârstei de 18 ani de către
cel care a dobândit capacitate de exercițiu deplină prin căsătorie, această
capacitate se păstrează, fapt prevăzut de art.20 alin.2 Cod civil. În cazul
declarării căsătoriei nule, instanța de judecată îl poate lipsi pe soț ul minor de
capacitatea de exercițiu deplină.
Poate încheia un contract matrimonial și persoana emancipată,
emanciparea fii nd o instituție nouă față de prevederile Codului Civil din 1964.
Conform art. 20 alin. 3 Cod Civil în vigoare: „minorul care a atins
vârsta de 16 ani poate fi recunoscut ca având capacitate de exercițiu deplină
dacă lucrează în baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinților,
adoptatorilor sau curatorului, practică activitate de întreprinzător. Atribuirea
capacității depline de exercițiu unui minor (emancipare) se efectuează prin
hotărâre a autorității tutelare, cu acordul ambilor părinți, adoptatorilor sau
curatorului, iar în lipsa unui astfel de acord, prin hotărâre judecătorească.”
Persoana emancipată se consideră că are capaci tate de exercițiu
deplină și poate săvârși orice acțiune ce nu contravine legii, inclusiv sa
încheie un contract matrimonial.83
Incapacitatea – ca excepție de la regula capacității de a încheia un act
juridic nu trebuie confundată cu inalienabilitatea sau c u indisponibilizarea
unor bunuri, căci incapacitatea este o calitate a persoanei ca subiect de
drept, calitate care o împiedică să încheie un contract matrimonial, în timp ce
inalienabilitatea se referă la bunuri, în sensul că numai bunul sau bunurile
respective nu pot fi înstrăinate, chiar dacă titularul dreptului de proprietate
asupra lor este pe deplin capabil și poate încheia un contract matrimonial ce
vizează aceste bunuri.
Contractul matrimonial este manifestarea de voință a soților sau a celor

82 Cebotari V., op.cit., pag.79
83 Антокольская М.В., op.cit., pag.157

52
care doresc să se căsătorească, prin urmare subiecții trebuie să -și exteriorizeze
voința juridică de a încheia un contract matrimonial.
Termenul „consimțământ” este folosit în două sensuri diferite. Într -un prim
sens, prin consimțământ se înțelege manifestarea d e voință, adică voința
exteriorizată a autorului actului juridic unilateral sau a uneia dintre părțile
actului juridic bilateral sau multilateral. Într -un al doilea sens, care este mai
apropiat de semnificația etimologică a cuvântului (cum sentire) prin
consimțământ se desemnează acordul de voință al părților în actele juridice
bilaterale sau multilaterale (concursus voluntatum). 84
Validitatea convenției presupune coincidența voinței lăuntrice cu cea
externă. Pentru a dobândi valoare juridică, deci pentru a fi valabil,
consimțământul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
1. să emane de la o persoană cu discernământ;
2. să fie exteriorizat;
3. să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice;
4. să nu fie viciat;
5. în opinia unor autori,85 consimțământul trebuie să fie „serios și
precis”.
S-a subliniat însă, în mod justificat că nu este necesar să se rețină și
aceste cerințe, întrucât cerința potrivit căreia consimțământul trebuie să fie
făcut cu intenția de a produce efecte juridice o includ e și pe aceea de a fi
serios, cerință ce vizează mai degrabă obiectul (să fie determinat sau
determinabil) sau oferta, manifestarea de voință poate să fie nu numai
expresa, ci și tacită, iar în acest din urmă caz ea nu este întotdeauna precisă,
dar totuși poate avea valoarea de consimțământ. 86
2) Scopul contractului matrimonial este de a modifica regimul patrimonial
al soților pentru satisfacerea maximală a intereselor acestora.

84 Boroi Gh., op.cit., pag.157
85 Ionașcu Tr. Consimțământul, ca element al voinței juridice în Tratat de d rept civil, Vol.I. Partea
generală. – București: Ed. Academiei, 1967, pag.263 -264
86 Pop A., Beleiu Gh. Drept civil. Teoria generală a dreptului civil. – București, 1999, pag.217

53
Motivele acestor acțiuni pot fi diferite, dar oricare ar fi acestea, nu prezintă
importanță juridică în conținutul contractului matrimonial.
3) Obiectul contractului matrimonial, fiind un contract cu unele
particularități, îl constituie drepturile și oblig ațiile patrimoniale ale soților, în
special, partea ce reglementează regimul juridic al bunurilor soților.
Într-o opinie, obiect al actului juridic civil este numită prestația (adică
acțiunea sau inacțiunea) pe care subiectul activ o poate pretinde, iar su biectul
pasiv este obligat să o săvârșească în temeiul angajamentului luat prin
încheierea actului juridic,87 noțiune legală care se desprinde din art. 206 alin. 1:
„obiect al actului juridic este obligația persoanei care a încheiat actul juridic”.
Pot fi obiectul contractului matrimonial doar relațiile patrimoniale ale
soților.
Nu pot forma obiectul contractelor matrimoniale, sub sancțiunea nulității
acestora, relații care nu se referă la relațiile patrimoniale, în special cele personale
familiale. Se cons ideră că drepturile care au un echivalent bănesc, patrimonial, pot
fi mai ușor reglementate cu ajutorul normelor de drept. .
Astfel, în cazul destrămării unei familii, care duce la desfacerea unei
căsătorii, nu se poate interveni în relațiile personale fami liale. Dar, divergențele
cu caracter patrimonial pot fi mai ușor soluționate dacă a fost încheiat un
contract matrimonial.
Legislația familială a altor state prevede că obiect al contractului
matrimonial pot fi nu numai drepturile patrimoniale, dar și cele nepatrimoniale
dintre soți, cum ar fi, de exemplu, problemele educației copiilor și locul de trai,
în cazul divorțului părinților. 88
Specificul obiectului contractului matrimonial constă în aceea că
acesta poate avea ca obiect atât drepturile și obligații le care există la momentul
încheierii contractului, cât și pe cele care vor apărea în viitor.
Obiectul unui act juridic civil, adică al contractului matrimonial trebuie

87 Ungureanu O. Manual de drept civil. Partea generală. – București, 1999, pa g.123
88 Cebotari V., Cebotari S., op.cit., pag.30

54
să îndeplinească anumite condiții de valabilitate.
Obiectul trebuie să fie licit, adică să nu contravină legii, ordinii
publice și bunelor moravuri. Trebuie să fie în circuitul civil, să fie
determinat sau determinabil (urmează s ă se precizeze elementele de
individualizare). Obiectul trebuie să existe, în cazul nostru pot fi obiect dr epturi
și obligații viitoare. Obiectul trebuie să fie posibil, deoarece nimeni nu poate fi
impus la imposibil.
4) Termenul contractului matrimonial nu este un element esențial pentru
acesta. Contractul matrimonial poate fi încheiat fără indicarea termenului, în a cest
caz el produce efecte până la încetarea căsătoriei.
Dacă părțile se gândesc la o bătrânețe liniștită, netulburată de revendicările
terțelor persoane, ei pot limita acțiunea contractului matrimonial printr -un termen
determinat, la expirarea căruia drep turile și obligațiile soților vor fi reglementate
de regimul legal.
Contractul matrimonial poate condiționa începutul acțiunii, apariția unor
relații, în dependență de anumite circumstanțe concrete (de exemplu nașterea
copiilor).
De exemplu, soții pot sti pula în contractul matrimonial că în cazul nașterii
unui copil, apartamentul ce -i aparține cu drept de proprietate soțului, va
deveni proprietate comună a soților. Circumstanțele din viitor trebuie să fie doar
fapte juridice, apariția sau neapariția cărora pot să nu de pindă de voința soților.
Se poate indica în contractul matrimonial începutul acțiunii juridice al
acestuia. De exemplu, soții care au încheiat un contract matrimonial la
07.02.1999, indică începutul acțiunii acestuia la 07.02.2001.
În doctrina rusă, soții pot conveni asupra faptului că contractul matrimonial
să aibă efect asupra bunurilor dobândite până la încheierea sa. De exemplu,
căsătoria a fost înregistrată la 07.02.1999, contractul matrimonial a fost
încheiat la 07.02.2001, cu condiția că produce efecte asupra relațiilor
patrimoniale apărute din momentul înregistrării căsătoriei.
În Republica Moldova, Codul Familiei în art. 29 alin. 3 prevede că

55
contractul matrimonial încheiat în timpul căsătoriei nu are acțiune retroactivă.
Bunurile dobân dite până la încheierea contractului sunt supuse regimului legal
prevăzut de prezentul Cod.
5) Articolul 28 alin. 3 Codul Familiei dispune: „contractul matrimonial se
încheie în formă scrisă și se autentifică notarial. Nerespectarea acestor
prevederi atrag e nulitatea contractului.”
Forma scrisă presupune redactarea unui document, cu conținut
corespunzător cerințelor părților. În caz de necesitate, persoanele care au interes
în alcătuirea proiectului contractului matrimonial, pot solicita ajutorul
competent fie al unui avocat, fie al unui notar.
Contractul matrimonial trebuie autentificat notarial, în conformitate cu
Legea Republicii Moldova cu privire la notariat Nr. 1453 -XV din 08.11.2002.89
Notarul are obligația de a explica părților importanța și conținutu l actului,
de a controla legalitatea conținutului și conformitatea cu interesele părților.
Textul documentului trebuie să fie scris citeț, cifrele să fie scrise, cel
puțin o dată și cu litere, iar numele și prenumele cetățenilor sa fie scrise fără
prescurt ări, indicându -se adresa ori domiciliul.
Contractul matrimonial se alcătuiește în trei exemplare, câte un
exemplar pentru fiecare parte, iar unul se păstrează la biroul notarial. Toate
exemplarele se semnează de către părți, fiind egal autentice.
Aceste ce rințe ce țin de forma contractului matrimonial permit părților :
– de a dispune liber de dreptul său;
– de a preîntâmpina încălcarea drepturilor patrimoniale ale fiecăruia
dintre soți;
– de a preîntâmpina încălcarea drepturilor patrimoniale ale soțului
incapabil de muncă, care necesită ajutor;
– de a păstra o anumită stabilitate în asigurarea drepturilor patrimoniale
ale soților;
– de a garanta respectarea intereselor patrimoniale atât ale soților, cât și

89 Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 21.11.2002. – nr.154 -157/1209

56
ale statului.
Forma contractului matrimonial este o condiție de valabilitate a acestuia.
Legiuitorul a impus această formă, pentru a atenționa părțile asupra
import anței contractului matrimonial atât pentru aceștia, cât și pentru terți. Acest
contract acționează, de regulă un timp îndelungat, de aceea este necesară o
anumită precizie și determinare, care este posibilă doar prin forma autentică.90
Pentru unele categorii de acte juridice, legiuitorul cere să fie
înregistrate în modul stabilit de lege. Pe lângă înregistrarea actelor juridice
civile, legislația consemnează și înregistrarea dreptului. Înregistrarea nu este o
condiție propriu -zisă de valabilitate, ea face ca actul juridic să fie opozabil și
terților.
Astfel încât, dacă contractul matrimonial privește un anumit bun
imobil, atunci el trebuie înregist rat în Registrul Bunurilor Imobile la Oficiul
Cadastral Teritorial.
Contractul trebuie să fie semnat de către părți în prezența notarului.
Dacă, o parte, din cauza unor deficiente fizice, a unei boli sau din alte cauze,
nu poate semna personal, atunci ea p oate împuternici o altă persoană să
semneze documentul în prezenta sa și a notarului. În acest caz se va indica
din ce cauză partea care a cerut efectuarea acestui act nu poate semna personal
documentul. 91
Nerespectarea formei notariale atrage nulitatea co ntractului. De la
această regulă este și o excepție: dacă una din părți a contractului matrimonial a
început executarea acestuia, iar cealaltă parte se eschivează de la
autentificarea contractului, atunci acest contract poate fi declarat valabil de
instanț a de judecată, fără a fi necesară autentificarea ulterioara.
Astfel. conform art. 213 alin. 1 Cod Civil: dacă o parte a executat total sau
parțial actul juridic pentru care se cere forma autentică, iar cealaltă parte
se eschivează de la autentificarea lui notarială, instanța de judecata are dreptul, la

90 Антокльская М.В.,op.cit., pag.158
91 Mărgineanu L., Mărgineanu G., op.cit., pag.193

57
cererea părții care a executat total sau parțial actul juridic, sa îl declare valabil
dacă nu conține elemente care contravin legii.
Contractul matrimonial, ca și orice act juridic – în special contractele,
prezintă un document juridic, semnat de ambele părți. De regulă, însă, un simplu
contract poate fi semnat și de către reprezentanții părților ce acționează în
baza unei procuri.
Apare întrebarea, a cărei răspuns nu poate fi găsit nici în legislația civilă,
nici în cea familială: poate fi semnat un contract matrimonial de către
reprezentanții părților?
Codul Civil prevede (art. 242, alin.5) ca nu se admite încheierea
prin reprezentare a actului juridic care are caracter personal, sau actul juridic
încheierea căruia prin reprezentare se interzice de lege. Este, oare, contractul
matrimonial un contract cu caracter personal?
În opinia unor autori,92contractul matrimonial se atribuie la convențiile
cu caracter personal, de aceea nu poate fi încheiat prin reprezent are.
Prin aceasta se evidențiază natura contractului personal – de încredere a
raporturilor familiale, atribuind acest caracter și la contractul matrimonial. Nu
putem spune, că acest caracter nu influențează contractul matrimonial, dar nici nu
interzice ap licarea normelor juridice privind contractele civile sau aplicarea
alternativă a normelor juridice.
În altă opinie,93 contractul matrimonial poate fi încheiat prin reprezentare
în baza unei p rocuri perfectate legal, care conține condițiile de bază ale
contr actului matrimonial, ceea ce reiese din caracterul patrimonial al
convenției.
Legislația altor state, cere atât forma scrisă și autentificată notarial a
contractului matrimonial cât și prezența părților.
În Franța, de exemplu, contractul matrimonial este f ormulat în scris de către
un notar, semnat personal de părți, autentificat, pe lângă acestea, contractul trebuie

92 Игнатенко А.,Скытников Н. Брачный контракт. Законный режим имущества супругов. – Москва,
1997, стр.45
93 Cebotari V., op.cit., pag.120

58
să îndeplinească condiția de publicitate – adică înscrierea în Registrele Stării
Civile (se face o mențiune despre existența contractului și în actul de căsătorie).
Iar, dacă unul din soți este comerciant – mențiunea despre existența
contractului trebuie făcută în Registrul Comerțului, sub sancțiunea
inopozabilității față de terți.
În Italia, contractul matrimonial urmează a fi înregistrat la o rganele
publice locale, iar dacă privește bunurile imobile – la organele împuternicite să
înregistreze convenții imobiliare.
În majoritatea statelor, este asigurat accesul liber al persoanei interesate de a
face cunoștință cu conținutul contractului matrim onial. Această regulă asigură, în
primul rând, interesele creditorilor soților și are importanță pentru raporturile din
domeniul antreprenoriatului.
Categoriile de acte ce pot fi încheiate doar personal urmează a fi
prevăzute expres de lege. În cazul inexi stenței unei astfel de prevederi legale în
acest sens, se prezumă că actul juridic poate fi încheiat și de reprezentant.94

§ 2.3. Efectele contractului m atrimonial
Efectele imediate ale contractelor matrimoniale constau, după caz, în
nașterea, mo dificarea, transmiterea sau stingerea unor raporturi juridice și,
implicit, a drepturilor și obligațiilor care alcătuiesc conținutul acestor raporturi.
Există trei mari principii care guvernează efectele contractului: principiul
forței obligatorii – adică contractul este legea părților, principiul irevocabilității
contractului prin voința unuia dintre contractanți, principiul relativității efectelor
contractului – contractul are efect numai între părțile contractante.95
Condițiile, în privința cărora și -au e xprimat voința părțile, constituie
conținutul contractului. Stabilirea conținutului contractului matrimonial este
efectul contractului matrimonial.
Uneori, în conținutul contractului matrimonial se includ drepturile și

94 Baieș S., Roșca N., op.cit., pag.177
95 Ungureanu O. și alții, op.cit., pag.190 -191

59
obligațiile părților.
Nu suntem de a cord cu această opinie, deoarece drepturile și
obligațiile părților constituie conținutul raportului juridic obligațional, bazat pe
contract, și nu a însăși contractului – ca fapt juridic – ce a dat naștere raportului
juridic obligațional.
Conținutul cont ractului matrimonial reprezintă, prin sine, alegerea și
constatarea regimului juridic matrimonial dintre soți sau viitorii soți.
De obicei, persoanele care doresc să se căsătorească nu au bunuri comune.
Însă, ei pot prevedea în contractul matrimonial cine și în ce mărime va suporta
cheltuielile pentru nuntă, care va fi soarta bunurilor transmise soților în calitate de
daruri de către părinți, rude, prieteni.
Elementul principal al conținutului contractului matrimonial este stabilirea
regimului juridic al pa trimoniului soților. Un astfel de regim, determinat de
contractul matrimonial, se numește regimul contractual al bunurilor soților. La
crearea unui astfel de regim, soților li se acordă un spectru destul de larg
de drepturi.96
Articolul 29 alin. 1 Codul Fa miliei prevede că prin contractul matrimonial
soții pot modifica regimul legal al proprietății în devălmășie, sau pot menține acest
regim. Prin contractul matrimonial poate fi stabilit și regimul separației de bunuri
sau proprietății pe cote -părți, atât as upra intregului patrimoniu, cât și asupra unor
categorii de bunuri, sau asupra bunurilor fiecărui soț în parte.
Contractul matrimonial poate stabili regimul proprietății comune asupra
tuturor bunurilor soților – care presupune că orice bun, cu excepția cel or ce
aparțineau unuia dintre soți înaintea încheierii căsătoriei, devine proprietate
comuna, care poate fi stabilită atât în privința mai multor bunuri sau a unui bun.
Acest regim convine persoanelor, care au încredere nelimitată unul în altul,
și pe care nu îi vor deranja consecințele comportării incorecte a unuia din soț .
Bunurile pot deveni comune, fără a distinge dacă sunt mobile sau imobile,

96 Антокльская М.В.,op.cit., pag.158

60
corporate sau incorporate. Astfel, s -a decis că prin noțiunea de bunuri dobândite în
timpul căsătoriei se înțe leg toate raporturile patrimoniale, deci și drepturile de
creanță.97
Comunitatea poate fi absolută sau deplină, și limitată sau parțială.
De regulă, regimul comunității de bunuri limitate sau parțiale diferă, în
dependență dacă comunitatea se răsfrânge asupra întregului patrimoniu dobândit de
către soți în timpul căsătoriei, inclusiv venituri, obligații patrimoniale, sau asupra
unei părți din acest patrimoniu.
Este posibil excluderea din regimul comunității a anum itor bunuri, de
exemplu, pensia sau indemniza ția, obiectele activității profesionale,
veniturile suplimentare, bijuteriile, obiectele folosite pentru hobby. În astfel de
situații relațiile patrimoniale ale soților vor fi reglementate, în același timp de
normele regimului legal, în partea în care nu a u fost reglementate de
contractul matrimonial. Acest regim se va numi regimul comunității
contractuale.98
Regimul proprietății comune stabilit în privința mai multor bunuri, sau a unui
bun, prezintă rațiune numai în cazul în care aceste bunuri, în cadrul re gimului
legal, nu intrau în componența comunității. Într -un astfel de regim, în privința
restului patrimoniu (care nu e reglementat de contractul matrimonial) actionează
regimul legal.
Articolul 29 alin. 2 Codul Familiei, prevede posibilitatea stabilirii î n
contractul matrimonial a regimului separării de bunuri: toate bunurile dobândite de
fiecare dintre soți în timpul căsătoriei sunt proprietate personală a soțului care le -a
dobândit. Acest regim presupune că între soți nu există nici un fel de proprietate
comună, toate bunurile aparțin cu drept de proprietate soțului care le -a
procurat.
În esența sa, acest regim este cel mai corect pentru familia modernă, în
care ambii soți, pe cât de posibil, în mod egal, împart obligațiile casnice și ambii

97 Eliescu M. Transmisiune și împărțeala moșt enirii în dreptul R.S.R. – București: Ed. Academiei, 1966,
pag.8
98 Антокльская М.В.,op.cit., pag.158

61
au venituri pr oprii. Acest regim este preferabil și pentru familia, în care soția are un
venit mai mare în comparație cu soțul, dacă ea în aceste condiții continuă să ducă
gospodăria și să educe copiii . 99
Acest regim necesită a determina, în ce măsură fiecare dintre so ți va
participa cu venitul sau la administrarea gospodăriilor comune. Participațiunea
poate fi atât egală, cât și proporțională venitului fiecăruia dintre soți. În viața
familială, practic este imposibil de a nu procura obiecte comune (mobilă, mașină).
În cadrul acestui regim, soții pot stabili, ca excepție, că aceste bunuri vor aparține
pe cote -părți, sau vor fi comune. De asemenea, se poate face o schemă de folosire a
bunurilor și de suportare a cheltuielilor de intreținere, precum și este posibil de
hotărât soarta acestor bunuri în caz de divort.
Soții pot stabili regimul separației în privința unei categorii de
bunuri. De exemplu, în contractul matrimonial se poate indica că
întreprinderea sau altă proprietate imobiliară va aparține acelui soț, pe numele
căruia aceste bunuri au fost cumparăte și înregistrate.
Articolul 214 Cod Civil, prevede că contractul ce are ca obiect bunuri
imobile urmează să fie înregistrat în modul stabilit prin lege. Înregistrarea bunului
imobil, obiect al contractul matrimonial , se face la Oficiul Cadastral Teritorial,
conform Legii Republicii Moldova cu privire la cadastru bunurilor imobile
Nr. 1543 din 25.02.1998 și intrată în vigoare la 21.05.1998.100
Conform articolul 4 alin. 2 al Legii, obiecte ale înregistrării sunt:
bunuri le imobile, dreptul de proprietate asupra lor, alte drepturi patrimoniale.
La bunurile imobile se raportă terenurile, construcțiile capitale, apartamentele și
alte încăperi izolate. La alte drepturi patrimoniale se raportă dreptul de folosință,
ipoteca, servituțile , dreptul de administrare fiduciară și alte drepturi patrimoniale
ce grevează dreptul de proprietate, a căror înregistrare este prevazută de
legislația în vigoare.
Cetățenii pot avea în proprietate case de locuit privatizate, case și

99 Ibidem, pag.159
100 Monitorul oficial al Republicii Moldova. – 21.05.1998. – nr.44 -46/318

62
apartamente construite și cumpărate, apartamente în cooperativele de
construcție a locuințelor (CCL) etc..
Pe lângă bunuri imobile, necesită înregistrare și anumite bunuri mobile
cum ar fi: mijloacele de transport, acțiunile și alte valori mobiliare (cu
excepția valori lor mobiliare la purtător).
Regimul separației de bunuri, nu în toate cazurile corespunde pe deplin
intereselor ambilor soți. De exemplu, fiecare soț până la căsătorie avea în
proprietatea personală un automobil. După înregistrarea căsătoriei, soții au
convenit să vândă un automobil și au cont inuat să folosească în comun celălalt
automobil. Banii obținuți din vânzarea automobilului au fost cheltuiți pentru
necesitățile familiale. La momentul intervenirii partajului matrimonial,
automobilul de care s -au folo sit ambii soți, după lege, a fost atribuit în proprietatea
personală a soțului, care l -a deținut cu drept. În lipsa unei înțelegeri, se încalcă
interesele unuia dintre soți, fiind lipsit de proprietate și de banii obținuți din
înstrăinarea bunului.
Regimul separației asigură independența totală a fiecăruia dintre
soți, protejează contra pretențiile creditorilor, sau rudelor celuilalt soț, dă
posibilitate de a administra patrimoniul desinestătător și nu creează divergențe
în cazul divorțului. În același timp , contractul matrimonial prezintă și unele
neajunsuri, anume atunci când este vorba despre înregistrarea bunurilor
procurate de fiecare soț în parte. Este imposibil de a cere soților să încheie o
convenție, de fiecare dată când aceștia procură un bun nou.
Contractul matrimonial poate stabili regimul proprietății pe cote -părți,
care presupune trecerea proprietății fiecăruia dintre soți în proprietatea comună
pe cote -părți. Acest regim se stabilește în privința bunurilor comune și celor
personale și, de regu lă, se determină mărimea cotei fiecăruia dintre soți. Dacă
nu este indicată mărimea cotei, atunci cotele vor fi determinate prin evidența
investițiilor și cheltuielilor fiecărui soț în proprietatea comună,101 sau pe cale
judecătorească, în acest caz: „mult t imp și cu plictiseală va trebui de

101 Cebotari V., op.cit., pag.60

63
determinat cotele patrimoniale și munca, depuse de fiecare soț în proprietatea
comună, vor fi necesari martori și înscrisuri -probe.”
Regimul proprietății pe cote -părți poate acționa și după desfacerea
căsătoriei. Astfel, soții pot stabili în contractul matrimonial că locuința procurată
în timpul căsătoriei le aparține pe cote -părți ( soțului 2/3, soției 1/3), sau este
proprietate comună, iar în cazul desfacerii căsătoriei din motivul purtării
inadecvate a soției, in pri mul caz – proprietatea pe cote -părți se menține, sau se
instituie în al doilea caz (în aceeași proporție).102
De asemenea, soții sau persoanele care doresc să se căsătorească, sunt în
drept să-și construiască un regim propriu ”personalizat”. De exemplu, soții p ot
utiliza modelul contractului matrimonial existent în Țările Scandinave, în
conformitate cu care, patrimoniul în timpul căsătoriei este privit ca patrimoniu
distinct, dar în cazul desfacerii căsătoriei, sporirea patrimoniului fiecărui soț,
făcută în timp ul căsătoriei, se sumează și suma obținută se împarte în mod egal.
Contractul matrimonial poate fi încheiat atât în privința bunurilor prezente,
cât și în privința bunurilor viitoare. Deoarece patrimoniul poate să se
mărească, să prezinte o valoare mai mar e, mai ales atunci când este vorba de
dobânzi, venit, procente bancare.
Contractul matrimonial poate conține și alte prevederi, enumerate în articolul
29 alin. 4 Codul Familiei, pe lângă stabilirea regimului patrimonial al soților.
Soții sunt în drept să determine în contractul matrimonial drepturile și
obligațiile privind întreținerea reciprocă.
Obligația de întreținere reciprocă, nu trebuie confundată cu pensia de
întreținere a unei persoane incapabile, care necesită această pensie. Obligația
de întrețin ere reciprocă poate să nu aibă legătură cu necesitatea. De
exemplu, la insistența soției a fost posibilă introducerea în contractul
matrimonial a următoarei condiții: în cazul în care soțul va fi inițiatorul divorțului,
atunci soția va primi dreptul la înt reținere, în limitele stabilite în contract. Aceasta

102 Антокльская М.В.,op.cit., pag.61

64
va fi posibil chiar dacă soția nu va fi în necesitate.103
Atunci când este vorba despre întreținerea soțului inapt de muncă, care în
virtutea legii are dreptul la pensia de întreținere, prevederile contrac tului
matrimonial se supun tuturor restricțiilor, care sunt stabilite pentru contractul
privind plata pensiei de întreținere, iar condițiile de întreținere nu pot fi
înrăutățite, ci doar îmbunătățite și nu pot încălca drepturile persoanelor incapabile,
care necesită sprijin material.
Prin contractul matrimonial, de dreptul la întreținere poate beneficia și soțul
care prin lege, nu dispune de acest drept.
Aceasta se referă, în primul rând, la soțul care a renunțat la serviciu sau
studii, la comun acord al so ților, pentru a acorda mai multă atenție familiei.
Acest soț, desigur, este cointeresat de a introduce în contractul matrimonial a
clauzei privind dreptul de întreținere a acestuia din partea celuilalt soț, pe toată
perioada căsătoriei, cât și după desface rea acesteia. În caz contrar, soțul care a
renunțat la carieră pentru familie, poate să se afle într -o situație destul de delicată
– neavând posibilitatea de a se angaja în câmpul muncii după un repas
îndelungat.104
Toate prevederile ce se referă la întrețin ere nu pot fi inferioare celor
prevăzute de lege.
Soții pot prevedea în contractul matrimonial obligația de întreținere
reciprocă în cazul survenirii anumitor împrejurări. Aceste obligații pot fi diferite
după volum, dar, obligator trebuie să fie reciproce .
Părțile sunt în drept să stabilească în contractul matrimonial ordinea
împărțirii patrimoniului, în cazul desfacerii căsătoriei. Acest fapt este important,
atunci când unul dintre soți se ocupă de gospodăria casnică și îngrijirea copiilor,
renunțând la interesele profesionale pentru binele familiei.
Soții sunt în drept să prevadă în contractul matrimonial modul de participare
a fiecăruia la veniturile obținute de fiecare dintre el.

103 Абашеев А.М., op.cit., pag.139
104 Антокльская М.В.,op.cit., pag. 160

65
Această condiție prezintă rațiune de a fi introdusă în contractul matrimon ial,
în cazurile în care ambii soți dispun de venituri proprii, și atunci când unul din
soți nu are venituri, dar obține, astfel, dreptul de proprietate asupra veniturilor
celuilalt soț, de exemplu, sub forma unui procent din activitatea de întrepr-inzător .
În cazul când ambii soți dispun de venituri proprii, este important de a stabili
cota și ordinea de participare a fiecăruia, la veniturile obținute de fiecare dintre
ei.
Trebuie de menționat ca participarea trebuie să fie mereu reciprocă,
pentru a nu defavoriza pe cineva, dar nu este obligator să fie întotdeauna
echivalentă.
Un exemplu, soțul se obligă să transmită soției o jumătate din veniturile
sale provenite din activitatea de întreprinzător , iar soția se obligă să
transmită soțului 1/3 din salariul p rimit de ea. În cazul regimului comun,
sau pe cote -părți, soții oricum participă la veniturile comune sau pe cote –
părți, dar modul de participare la un anumit tip de venit poate fi schimbat.105
De regulă, prin venituri se înț elege atât sume de bani și alte m ijloace
antrenate în circuitul civil (de exemplu, dividendele de la acțiuni și alte
titluri de valoare, procentele din depunerile bancare, plățile din arendă etc.).
În unele cazuri, termenul „venit ” este utilizat într -un sens mai larg,
incluzându -se fruct ul acestor mijloace, fructele, recolta, prăsilă animalelor
domestice etc. (art. 299 Cod Civil).
În contractul matrimonial, soții pot modifica această ordine, de exemplu,
stabilind că procentele din depunerile bancare ale soțului sunt proprietate în
devălmă șie.
Soții pot determina în contractul matrimonial, modul de participare a
fiecăruia la cheltuielile comune familiale.
Cheltuielile familiale, prezintă o noțiune destul de largă, prin care se
subînțelege acele cheltuieli care există în familia dată și care sunt diferite,
în dependență de nivelul de asigurare materială a familiei, adică de

105 Cebotari V., op.cit., pag. 121

66
volumul posibilităților și cel al necesităților, precum și în dependență de
cerințele familiei.
Cheltuielile familiale pot fi grupate convențional în următoarele
categorii :
1. cheltuielile curente, cele mai necesare – precurn plata chiriei și a
serviciilor comunale; plata pentru transport și întreținerea
automobilului (parcare, benzină, reparație); plata pentru alimentație
(hrana); plățile pentru achitarea serviciilor de comu nicație (telefon,
fax, poșta electronică etc.); cheltuieli de întreținere ale vilei, ale
lotului de pământ, depunerile de asigurare, etc.;
2. cheltuielile legate da plata studiilor; asigurare medicală și servicii
medicale;
3. cheltuielile pentru odihnă, călători i;
4. așa-zisele „cheltuieli de buzunar” – adică acele sume pe care
fiecare dintre s oți sunt în drept să le cheltui e după bunul lor
plac.
Introducerea în contractul matrimonial a clauzei privind participarea la
cheltuielile comune, presupune că soții vor stab ili cine dintre ei și în ce măsură –
total sau parțial, va participa la cheltuielile familiale.
Enumerarea de mai sus nu este completă, dar dă posibilitate soților să
observe multitudinea acestor cheltuieli, pentru a le ușura procesul de formare
al conținu tului contractului matrimonial.
În cadrul regimului comunității, soții suportă cheltuielile familiale în
mod egal, ceea ce este și normal și nu ar trebui să trezească dubii. În cadrul
regimului pe cote -părți, cheltuielile vor fi suportate în dependență de cota-parte
stabilită pentru fiecare soț.
La stabilirea regimului separat, temeiurile de stabilire a cheltuielilor
comune dispar, de aceea apare necesitatea de a stabili modul de suportare a
cheltuielilor.
Soții pot stabili limitele în care fiecare soț treb uie să contribuie la

67
cheltuielile familiale. De exemplu, soții pot conveni ca cheltuielile legate de
plata domiciliului comun le suportă soția, iar de procurarea alimentelor – soțul.
Soții pot conveni nu numai asupra cheltuielilor comune, dar și asupra cel or
personale. În cazul dat, trebuie indicat la care anume cheltuieli și în ce
condiții sunt gata să participe, deoarece în caz contrar vor fi nevoiți să
participe la toate cheltuielile individuale.106
Soții pot prevedea în contractul matrimonial, bunurile ce vor fi transmise
fiecăruia dintre ei, în cazul divorțului. De exemplu, soții pot stabili dinainte cui îi
vor fi transmise bunur ile concrete și cine va achita c ompensații.
Astfel de prevederi, au scopul de a preîntâmpina anumite divergente,
legate de faptu l că anumite bunuri, în care unul din soți a depus eforturi și
mijloace bănești, va fi transmis celuilalt soț, la partajul patrimoniului.107
Soții pot indica în contractul matrimonial bunurile ce vor fi transmise
fiecăruia din ei, doar în caz de divorț și nu în cazul survenirii decesului al unuia
din ei, deoarece prin contractul matrimonial nu se pot face dispoziții pentru cauza
de moarte.
Prin contractul matrimonial soții sunt în drept de a împărți patrimoniul
ce aparține fiecărui soț, au posibilitatea de a stabili că acest patrimoniu va
constitui proprietate în devălmășie.
Nu trebuie de confundat această clauză a contractului matrimonial cu dreptul
soților de a încheia o convenție privind partajul proprietății în devălmășie în caz
de desfacere a căsătoriei ( art. 25 Codul Familiei).
Soții pot include în contractul matrimonial și alte clauze referitoare la
relațiile patrimoniale dintre soți, deoarece legea nu a prevăzut o limită a acestora.
Orice clauză, dacă se referă la raporturile patrimoniale dintre soți și care nu
contravin Codului Familiei și normelor generale privind contractele, sunt valabile.
Aceste prevederi pot fi diferite, se pot referi, de exemplu, la
convențiile patrimoniale dintre soți, la dreptul de posesie, folosință, dispoziție

106 Cebotari V., op.cit., pag.122
107 Антокльская М.В.,op.cit., pag. 160

68
a celuilalt sot, sau la obligația de a procura, într -un anumit termen un bun
concret.
Legea acordă soților, prerogative destul de largi în stabilirea conținutului
contractului matrimonial.
Totuși, această libertate contractuală este limitată de legiuitor, în scopul
ocroti rii anumitor drepturi ale persoanelor.
Limitările în conținutul contractului matrimonial sunt stabilite in art. 29 alin.
6 Codul Familiei.
1. Părțile nu sunt în drept să stipuleze în contractul matrimonial clauze
care al afecta capacitatea juridică sau de exercițiu a soților (a persoanelor
care doresc să se căsătorească).
De exemplu, contractul matrimonial nu poate conține clauze care interzic
părților de a încheia anumite acte juridice (donație),108 sau interdicția unui soț
de a se ocupa de o anumită activit ate, de a obține anumite studii, de a circula
liber etc.. Soțul nu este în drept să impună soția să renunțe la serviciu, în
schimbul întreținerii din partea lui, deoarece, conform art. 16 alin. 2 Codul
Familiei: fiecare din soți este în drept să -și continu e ori să -și aleagă independent
îndeletnicirea.
Contractul matrimonial nu poate limita dreptul unei persoane de a întocmi
un testament. Nu se permite de a obliga unul din soți să întocmească un
testament în favoarea persoanelor indicate de celălalt soț, deo arece dreptul
de a întocmi un testament este un element al capacității de exercițiu.
2. Nu se permite stipularea în contractul matrimonial a clauzelor care ar
afecta dreptul soților de adresare în instanța de judecată, pentru reglementarea
relațiilor perso nale dintre el.
De exemplu, condiția contractului matrimonial în conformitate cu care
soțul refuză de la dreptul la apărare judecătorească, este lipsită de putere juridică și
nu impedică adresarea în instanța de judecată.
3. Nu pot fi stipulate în contract și clauze care ar afecta drepturile și

108 Абашин Э.А. Брачный контракт. – Москва : Инфа -М, 2004, зфпю18

69
obligațiile dintre părinți și copiii lor.
În conformitate cu art. 74 Codul Familiei, părinții sint obligați să -și
întrețină copiii minori și copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin
material. Modul de plat ă a pensiei de întreținere se determină în baza unui contract
încheiat între părinți sau între părinți și copilul major inapt de muncă.109
Relațiile dintre soți privind copiii sunt subordonate relațiilor părintești, având
un caracter nepatrimonial și sunt reglementate de normele imperative ale legii.
Deoarece copiii sunt subiecți de drept independenți, toate actele care se
referă la drepturile copiilor, trebuie să fie încheiate separat, iar în unele cazuri,
se cere părerea copilului care a atins o anumită vâr stă.
Părinții acționează în calitate de reprezentanți legali ai copiilor, chiar și în
cazurile în care ei au dreptul să încheie convenții privind educația și întreținerea
copiilor.110
Această limitare este c orectă, deoarece copilul nu trebuie atribuit la
categoria bunurilor.
4. Contractul matrimonial nu poate limita dreptul soțului inapt de muncă la
întreținere. Legea stabilește expres obligația de întreținere materială
reciprocă a soților.
Contractul matrimonial poate conține prevederi privind întreținerea, dar nu în
detrimentul soților.
Contractul matrimonial poate prevedea garanții mai mari în acest sens, decât
legea, astfel că aceste prevederi ar trebui să aibă efect. De exemplu, dacă
legea stabilește pentru soțul inapt de muncă suma de 500 lei, iar contra ctul
matrimonial 2000 lei, această prevedere ar trebui să aibă prioritate față de cea
legală. Cu atât mai mult că statul nu poate acorda această sumă, iar soțul a fost de
acord cu ea prin încheierea contractului.111
Art. 82 CF stabilește categoriile de perso ane car e au drept de a porni o
acțiune în instanța de judecată, privind încasarea pensiei de întreținere de la celălalt

109 Mărgineanu L., Mărjineanu G., op.cit., pag.198
110 Антокльская М.В.,op.cit., pag. 161
111 Cebotari V., op.cit., pag.124

70
soț, în cazul refuzului de a acorda întreținere și dacă între soți nu există un
contract privind plata pensiei de întreținere.
5. Contra ctul matrimonial nu poate reglementa relațiile personale dintre
soți, deoarece în contractul matrimonial pot fi incluse doar acele drepturi și
obligații, față de care se poate aplică forța coercitivă. Iar relațiile personale nu pot
fi reglementate silit.112
Relațiile pers onale nepatrimoniale nu form ează obiectul contractului
matrimonial. Nu poate fi, de exemplu, stabilită în contract obligația soților de a se
stima și iubi reciproc, de a -și păstra fidelitatea conjugală, de a determina cercul
datoriilor casnic e pentru fiecare dintre ei etc.. Drepturile nepatrimoniale sunt
stabilite de lege și, după regula generală, nu pot fi modificate la voința părților.
Introducerea elementului juridic în relațiile personale se consideră fără
rațiune și nu -și atinge scopul. D acă normele juridice coincid cu normele
etice – sunt considerate inutile, dacă se contrazic, atunci lupta dintre
acestea nu este egală, deoarece relațiile familiale au un specific psihologic.
Elementul juridic este necesar și eficient în domeniul raporturi lor patrimoniale
ale membrilor familiei.
6. Soții nu sunt în drept să includă în contractul matrimonial și prevederi ce
privesc ordinea soluționării altor chestiuni ale vieții familiale, deoarece și aceste
clauze nu pot fi executate în mod silit. Soții pot reglementa relațiile sale
personale prin convenții, dar ele nu vor avea efect juridic. 113
Soții pot stabili în contractul matrimonial raporturi patrimoniale, care pot
depinde de survenirea (nesurvenirea) unor condiții de ordin nepatrimonial.
De exemplu, es te permis de a stabili în contractul matrimonial dreptul unuia
dintre soți la compensarea prejudiciului moral, cauzat prin conduita nedemnă din
partea celuilalt soț, sau obligația soțului de a face un cadou scump soției în
legătură cu nașterea copilului.
Clauzele contractului matrimonial nu trebuie să defavorizeze pe cineva

112 Антокльская М.В.,op.cit., pag. 162
113 Idem, pag. 162

71
dintre soți, nu trebuie să lezeze drepturile și interesele legitime ale soților, sub
sancțiunea nulității relative.
Vor fi lovite de nulitate convențiile prin care until dintre soți renu nță total
la drepturile asupra patrimoniului comun (din timpul căsătoriei), transmite
bunurile sale personale (dobândite până la căsătorie) celuilalt soț etc..
Contractul matrimonial nu trebuie să conțină clauze care contravin
principiilor și naturii relaț iilor familiale. Principiile de bază ale legislației
familiale sunt: ocrotirea familiei din partea statului, egalitatea în drepturi a
soților, acordare de sprijin material și moral reciproc, fidelitate conjugală,
prioritate a educației copilului în familie , manifestarea grijii pentru
întreținerea, educația și apărarea drepturilor și intereselor membrilor minori și
ale celor inapți de mu ncă ai fam iliei, soluționare pe cale amiabilă a tuturor
divergențelor vieții familiale, inadmisibilitatea amestecului delib erat în relațiile
de familie, accesul liber la apă rare pe cale judecătorească a drepturilor ș
intereselor legitime ale membrilor familiei.

72
CAPITOLUL III.
EXECUTAREA CONTRACTU LUI MATRIMONIAL

§ 3.1. Modificarea și rezi lierea contractului m atrimonial
Orice contract matrimonial, încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, este
guvernat de trei mari principii și anume: principiul forței obligatorii, principiul
irevocabilității contractului și principiul relativității efectelor contractului.
În virtutea acestor principii, contractul matrimonial: este obligator pentru
părțile contractante, nu va putea fi modificat sau desfăcut prin voința unilaterală a
uneia dintre părți și: „ creează legături juridice numai între părțile care au
participat la încheierea lui.”114
Obligativitatea contractului prezintă o deosebită însemnătate, nu numai
pentru raporturile dintre părți, dar și pentru certitudinea și eficiența raporturilor
juridice în general, deoarece, dacă oricare din părțile contractante ar putea să
revoce „ad nuturra" consimțământul, în raporturile juridice ar domni o totală
nesiguranță, fapt ce ar fi de natură să tulbure climatul de securitate și ordinea
juridică ce trebuie să existe în societate .”115
Există, însă, situații în care din anumite cauze es te necesar de a
modifica conținutul contractului matr imonial, sau acesta trebuie desf ăcut. Astfel,
legislația familială prevede că contractul matrimonial poate fi modificat sau
reziliat în orice moment, în baza acordulu i dintre soți (art. 30 Codul Fa miliei ).
Modificarea și rezilierea contractului matrimonial se face în conformitate cu
normele Codului Familiei și cu normele din Codul Civil privitor la aceste
instituții.
Codul Familiei stabilește anumite cerințe față de acordul de mdificare sau
reziliere a co ntractului matrimonial. Astfel, acordul pentru modificarea
sau rezilierea contractului matrimonial se întocmește în scris și se autentifică
notarial (art.30 alin. 1 CF).

114 Ungureanu O. și alții, op.cit., pag.191
115 Ghidul judecătorului în materie civilă și comercială a republicii Moldova. – Chișinău: Rolsi Media
SRL, 2004, pag,197

73
Acordul privind modificarea contractului matrimonial, în esența sa, prezintă
un docum ent care conține lista modificărilor și completărilor în contractul
matrimonial, semnat de ambii soți și obligatoriu autentificat notarial. Din diferite
cauze, obiective sau subiective, în relațiile patrimoniale dintre soț pot intervem
anumite schimbări, c are, implicit, cer modificarea drepturilor și obligațiilor în
contractul matrimonial.
În cazul rezilierii, contractul matrimonial încetează de a produce efecte
pentru viitor.
În literatura juridică română se deosebesc două termene ca „rezoluțiune ” și
,,reziliere ” . Pentru contractul matrimonial acționează termenul reziliere.
Rezoluțiunea desemnează orice desființare a unui contract valabil încheiat,
este: „o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în
desființarea retroacti vă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior
încheierii contractului. ”
Este important de menționat că, deși asemenea nulității, rezoluțiunea are ca
efect desființarea retroactivă a contractului, între aceste noțiuni există deosebiri
esenț iale.
În timp ce cauzele nulității – absolute sau relative – sunt întotdeauna
contemporane, concomitente cu momentul încheierii contractului, cauza
rezoluțiunii este înto tdeauna posterioară încheierii contractului, constând în refuzul
nejustificat de execu tare a acestuia.116
Nulitatea se întemeiază pe ide a că un contract nu a fost valabil încheiat, iar –
rezoluțiunea are ca premisă un contract perfect valabil, care însă a fost executat
din vina uneia dintre părți.
Principalul efect al rezoluțiunii este desfii nțarea retroactivă a
contractului, parole fiind eliberate de obligațiile de a presta și a primi
prestații contractuale. În al doilea rând, parole contractului vor fi repuse în
situația anterioară efect specific, parole trebuind să restituie prestațiile pe
care le -au primit și veniturile realizate (art. 738 alin. 1 CC). De asemenea,

116 Stoica V. Rezoluțiunea și rezilierea contractelor civile. – București: Ed.All Beck, 1997, pag.4

74
în toate cazurile, partea care și -a executat sau s -a declarat gata să -și
execute obligațiile este îndreptățită a obține despăgubiri pentru acoperirea
prejudiciilor suferite ca ur mare a neexecutării obligațiilor de către partea în
culpă.
Termenul reziliere, este folosit în Codul Civil, ca desemnând
cazurile în care încetează cu efecte pentru viitor un contract cu executare
succesivă.
Rezilierea este sancțiunea de drept civil ce int ervine în cazul
neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare succesivă
și constă în încetarea efectelor pentru viitor.117
Respectiv, deosebirea între rezoluțiune și reziliere este că
rezoluțiunea se aplică în caz de neexecutare culpabilă a unor contracte cu
executare instantanee, desființând retroactiv, iar rezilierea se aplică în
cazul neexecutării unor contracte cu executare succesivă, operând pe viitor.
La rezilierea contractului matrimonial, drepturile și obligațiile
patrimoniale ale s oților încetează din momentul autentificării notariale
pentru viitor.
Nu se admire refuzul unilateral de executare a clauzelor
contractului matrimonial, ceea ce nu înseamnă că clauzele contractului nu
pot fi modificate în perioada acțiunii acestuia.
În caz ul în care unui dintre soți refuză să modifice sau să rezilieze
contractul matrimonial, celălalt soț poate să se adreseze în instanța de
iudecată cu o cerere pentru a -și realiza, astfel dreptul lezat.
Instanța de judecată va soluționa cazul în modul și tem eiurile
prevăzute de legislația civilă. Nici o altă persoană nu este în drept să ceară
modificarea sau rezilierea contractului matrimonial.
Deoarece contractul matrimonial se supune normelor din Dreptul civil,
rezilierea acestuia va produce efecte în baza Capitolului VII Cod Civil.
În conformitate cu articolul 668 alin. 3 Cod Civil, contractul poate fi

117 Boroi G., op.cit., pag.224

75
modificat sau reziliat numai în conformitate cu clauzele sale ori prin acordul
părților, daca legea nu prevede altfel.
Articolul 735 alin. 1 Cod Civil preved e că o parte poate rezilia contractul
dacă există o neexecutare esențială din partea celeilalte părți. Prin neexecutare
Codul Civil înțelege orice încălcare din partea unei părți a oricărei dintre
obligațiile sale contractuale, inclusiv executarea necoresp unzătoare sau
executarea cu întârziere (art. 602 alin. 2 Cod Civil).
În scopul eliminării unor dificultăți obiective și prevenirii unor interpretări
abuzive a dispozițiilor legale, Codul Civil prezintă în articolul 735 alin. 2 o listă de
circumstanțe care sunt relevante pentru determinarea caracterului esențial al
neexecutării unei obligații, orice situație urmând a fi analizată sub aspectul
tuturor criteriilor evocate:118
a) nerespectarea însemnată a obligației lipsește persoana de ceea la ce s -a
așteptat d e la executarea contractului, cu excepția cazului, când cealaltă parte
va dovedi, că nu a prevăzut și nu putea rațional sa prevadă un astfel de
rezultat;
b) executarea întocmai a obligației se atribuie la esența contractului;
c) neexecutarea este intențion ată sau din culpă gravă;
d) neexecutarea da temei părții să presupună că nu poate conta pe
executarea în viitor a contractului.
Un alt temei pentru modificarea sau rezilierea contractului matrimonial este
schimbarea esențială a conditiilor, a circumstanțel or care au determinat pârțile
să încheie contractul.
Există situații, când părțile nu au întocmit un acord privind modificarea sau
rezilierea contractului matrimonial, dar în același timp, schimbarea circumstanțelor
care au determinat încheierea contractul ui, poate aduce atingeri grave intereselor
uneia dintre părți.119
Se consideră modificare esențială a circumstanțelor, cazul când acestea s –

118 Ghidul judecătorului în materie civilă și comercială a Republic ii Moldova. – Chișinău: Rolsi Media
SRL, 2004, pag.202
119 Антокльская М.В.,op.cit., pag. 163

76
au schimbat în așa măsură, încât, dacă părțile ar fi prevăzut aceasta, atunci ele
nu ar fi încheiat contractul sau l -ar fi încheiat în alte condiții.
De exemplu, schimbarea situației materiale familiale poate fi privită ca
modificare esențială a situației din care soții au reieșit la încheierea
contractului matrimonial.120
În cazul în care părțile nu au ajuns la un consens privind adaptarea
contractului matrimonial la împrejurările modificate sau privind desfacerea
acestuia, rezilierea se poate face în baza hotărârii instanței de judecată, la
cererea părții interesate. Instanța la rândul ei va ține seama de următoarele
momen te:
– în momentul încheierii contractului părțile considerau că împrejurările nu
se vor modifica;
– schimbarea circumstanțelor a survenit din motive pe care partea interesată nu
a putut să le înfrunte odată cu apariția lor, indiferent de măsurile de precau ție
cerute de caracterul contractului.
De exemplu, pot fi recunoscute schimbările ca fiind esențiale în cazul când
unul dintre soți a suferit eșec în activitatea sa de întreprinzător prin faptul că
întreprinderea a fost falimentată, iar prevederile contrac tului s -au bazat pe
veniturile lui din activitatea de întreprinzător. La fel esentiale pot fi considerate
schimbările sociale care au dus la faptul că soțul care și -a asumat anumite
obligații nu mai are posibilitatea obiectivă de a realiza un câștig pentru întreținerea
familiei.
– executarea contractului în forma inițială, ar leza coraportul intereselor
patrimoniale ale părților și ar provoca părții interesate un prejudiciu care ar fi lipsit -o
de rezultatul avut în vedere la încheierea contractului;
– din c onținutul și esența contractului nu reiese că riscul modif icării
circumstanțelor este suportat de partea cointeresată.
În cazul rezilierii contractului matrimonial în legătură cu schimbarea
esențială a împrejurărilor , instanța de judecată la cererea uneia dintre părți,

120 Mărgineanu L., Mărgineanu G., op.cit., pag.199

77
determină consecințele rezilierii, reieșind din repartizarea echitabilă a
cheltuielilor dintre părți, suportate de aceștia în legătură cu executarea
contractului.121
Modificarea contractului matrimonial prin intermediul instanței de
judecată s e admite în cazuri excepționale, atunci când rezilierea contravine
intereselor obștești sau provoacă o pagubă destul de mare față de cheltuielile
necesare pentru executarea contractului în condițiile modificate.
Contractul matrimonial poate fi modificat și pentru refuzul unuia din soți de
ași executa obligațiile ce -i revin. În acest caz instanța de judecată trebuie să
stabilească că neexecutarea este intenționată sau din culpă gravă și că
neexecutarea dă temei soțului cointeresat să presupună că nu poate c onta pe
executarea în viitor a contractului.122
Dacă contractul matrimonial nu va fi modificat de instanța de judecată, dar
reziliat, atunci asupra relațiilor patrimoniale dintre părți – care rămân a fi
căsătoriți, va acționa regimul legal, al comunității de bunuri, cu toate consecințele
care survin.
Obligațiile părților încetează în funcție de momentul rezilierii contractului
matrimonial. Cu acordul ambilor soți, contractul matrimonial este modifcat sau
reziliat din momentul încheierii de către soți a acordu lui privind modificarea sau
rezilierea contractului și autentificarea lui notarială. În cazul când litigiul este
soluționat de instanța de judecată, contractul matrimonial este modificat sau
reziliat din momentul în care hotărârea judecătorească a r ămas de finitivă.

§ 3. 2. Încetarea și declararea nulităț ii contractului
matrimonial

Articolul 31 alin. 1 Codul Familiei prevede următoarele: clauzele
contractului matrimonial se sting din momentul încetării căsătoriei, cu excepția

121 Cebotari V., op.cit., pag.125
122 Ibidem, pag.126

78
celor care au fost stipulate pentru perioada de după încetarea căsătoriei.
Această prevedere are legătură cu faptul că în contractul matrimonial
pot fi stabilite drepturi și obligații care se vor realiza după desfacerea
căsătoriei, în special obligațiile care privesc întreținerea soțu lui.
Dacă contractul matrimonial prevede dispoziții de reglementare a
partajului patrimoniului comun, aceștia vor acționa, de regulă după încetarea
căsătoriei. Contractul matrimonial poate stabili și ordinea de folosire a
bunurilor după încetarea căsătorie i.
Prin încetarea căsătoriei înțelegem încetarea raporturilor juridice dintre
soți izvorâte din căsătoria legală în urma survenirii anumitor fapte juridice și
anume (art. 33 Codul Familiei):
a) decesul unuia dintre soți, care duce implicit la încetarea con tractului
matrimonial;
b) declararea pe cale judecătorească a decesului unuia dintre soți (art. 297 –
300 Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova Nr. 225 -XV din
30.05.2003 și intrat în vigoare la 12.06.2003123);
c) desfacerea căsătoriei prin divorț în baza cererii unuia dintre soți sau
a ambilor soți, ori a tutorelui soțului declarat incapabil.
Nu este necesară rezilierea contractului matrimonial, în cazul încetării
căsătoriei, deoarece ma joritatea clauzelor contractuale încetează în mod
automat. Tot p atrimoniul dobândit din acel moment aparține acelui soț care l -a
dobândit. Aceasta se explică prin aceea că numai soții au dreptul de a stabili
regimul contractual al patrimoniului, iar din momentul desfacerii căsătoriei ei nu
mai au statutul de „soți”.
Contractul matrimonial poate fi declarat nul în baza acelorași temeiuri ca și
orice contract civil.
Articolul 31 alin. 2 Codul Familiei prevede: contractul matrimonial poate
fi declarat nul total sau parțial de către instanța judecătorească în baza
temeiuri lor prevăzute de Codul Civil.

123 Monito rul Oficial al republicii Moldova. – 12.06.2003. – nr.111 -115

79
Codul Civil în vigoare, spre deosebire de cel din 1964, consacră un
capitol nulității actului juridic (art. 216 -233).
În legislația no astră civilă nu există o definiție a nulității, de aceea
definirea ei, asemeni altor institu ții, a revenit doctrinei.
O definiție care s -a impus prin conciziunea sa este aceea care
definește nulitatea ca fiind acea: „sancțiune de drept civil care lipsește actul
juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa
valabilă .”124 Adică, sancțiunea civilă care desființează actul juridic în cazul în
care acesta a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor de validitate cerute de
lege (de fond sau de forma).
Actul lovit de nulitate este considerat ca și când nu ar fi existat, iar părțile
sunt repuse în situația anterioară.
Nulitatea are următoarele trăsături carac teristice :
l. este o sancțiune de drept civil și privește numai actele juridice și nu faptele
juridice stricto sensit;
2. intervine în cazul în care nu s -au respectat cond ițiile de validitate cerute de
lege;
3. constă în desființarea actului juridic în întregime sau a acelor clauze care
contravin normelor juridice;
4. pentru stabilirea concordanței sau neconcordanței cu legea a efectelor
actului juridic, se recurge la final itatea legii, în sensul că actul juridic este lipsit
numai de acele efecte care contravin scopului urmărit de dispoziția legală încălcată;
5. momentul în raport cu care se apreciază conformitatea actului juridic cu
legea este acela al încheierii actului ju ridic.
Ca sancțiune juridică civilă, nulitatea îndeplinește: o funcție preventivă
pentru că părțile știind că actul lor va fi lipsit de efecte dacă nu respectă
cerințele legii, vor fi diligente să -l încheie cu respectarea tuturor condițiilor
legale de vali ditate; de asemenea, o funcție represivă sancționând încălcarea
săvârșită; și o funcție reparatorie prin care se asigură, pe de o parte,

124 Boroi G., op.cit., pag.172

80
restabilirea ordinii de drept încălcate, iar pe de altă parte, repararea
prejudiciului cauzat prin încălcarea sancționa tă și, uneori, în masura prevazută
de lege, adaptarea sau refacerea actului juridic prin înlocuirea de drept a
clauzei ilegale cu clauză conformă dispoziției legale imperative.125
Deoarece art.666 alin. 2 Cod Civil prevede că contractului îi sunt
aplicabile normele cu privire la actul juridic, prin urmare declararea nulității
totale sau parțiale a contractului matrimonial de către instanța de judecată,
se va face în aceeași ordine și în baza acelorași temeiuri juridice care sunt
prevăzute de Codul Civil privi nd nulitatea actului civil.
În dependență de natura interesului ocrotit de lege prin sancțiunea nulității
actului juridic, nulitatea poate fi absolută și relativă.
Nulitatea absoluta intervine în cazul în care la încheierea actului s -au
încălcat norme juri dice imperative care au scop ocrotirea unor interese
generale și poate fi invocată de orice persoană, iar nulitatea relativă intervine în
cazurile în care la încheierea actului s -au încălcat dispozițiile legale care au ca
scop ocrotirea unor interese perso nale, și poate fi invocată doar de persoanele
arătate limitativ de lege.
Contractului matrimonial este declarat nul (nulitate absolută) dacă
contravine normelor imperative, ordinii publice sau bunelor moravuri, dacă
prezintă prin sine un act juridic fictiv sau simulat, dacă la momentul încheierii
acestuia unul dintre soți a fost incapabil. Nulitatea clauzei nu atrage nulitatea
întregului contract matrimonial dacă se presupune că acesta ar fi fost încheiat
și în lipsa clauzei declarate nulă.
Contractului mat rimonial contravine legislației atunci când nu corespunde
normelor imperative ale dreptului civil sau dreptului familiei, are un scop
antisocial.
Prin ordinea publică înțelegem ansamblul normelor fundamentale pentru un
anumit sistem de drept.126 Bunele morav uri sunt totalitatea regulilor de conduită

125 Ungureanu și alții, op.cit., pag.86
126 Ungureanu O. și alții, op.cit., pag.181

81
instituite în practica vieții sociale și a căror respectare s -a impus cu necesitate.
Încheierea contractului matrimonial în scopul ce contravine ordinii publice și
bunelor moravuri se întâlnește foarte rar. O astf el de situație este posibilă atunci
când contractul se încheie între o prostituată și un proxenet, în scopul de a induce în
eroare organele de ocrotire a normelor de drept. 127
Contractul matrimonial este fictiv atunci când este încheiat fără intenția de a
produce efecte juridice, adică îi lipsește un element esențial – intenția părților de a
da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. De exemplu, contractul
matrimonial este îneheiat cu scopul de a înceta urmarirea bunurilor.
Contractul matrimo nial este simulat în cazul când este încheiat de părți
pentru a da terților impresia creării unei situații juridice diferite de cea reală,
consemnată într-un act secret, încheiat concomitent și nedivulgat terților.128 De
exemplu, contractul matrimonial ascun de un contract de vânzare -cumpărare în
scopul eschivării de la plata impozitelor.
Contractul matrimonial este nul dacă a fost încheiat de un soț declarat
incapabil (fără capacitate de exercițiu). Soțul cu capacitate de exercițiu
deplină, este obligat să re pare prejudiciul cauzat celeilalte părți prin încheierea
actului juridic nul, dacă se demonstrează că a știut sau trebuia să știe că cealaltă
parte nu are capacitate de exercițiu (art. 222 Cod Civil).
Dacă la momentul încheierii contractului matrimonial, persoana nu era
lipsită de capacitatea de exercițiu, dar nu putea să conștientizeze acțiunile
sale ori să le dirijeze, de exemplu din cauza unei boli psihice, un asemenea act
juridic poate fi declarat nul printr -o hotărâre judecătorească conform art. 225
Cod Civil.
Contractul matrimonial neî ncheiat în forma scrisă și autentificat notarial
este declarat nul. Dacă o parte a executat total sau parțial actul juridic pentru
care se cere forma autentică, iar cealaltă parte se eschivează de la
autentificarea lui notarială, instanța de judecată are dreptul, la cererea părții

127 Антокльская М.В.,op.cit., pag. 165
128 Baieș S., Roșca N., op.cit., pag.222

82
care a executat total sau parțial actul juridic, să îl declare valabil dacă nu
conține elemente care contravin legii. În acest caz, nu se cere autentificarea
notarială ulterioară a actului juri dic (art. 213 alin. 2 Cod Civil).
Temeiurile speciale de declarare a nulității contractului matrimonial reies
din limitările impuse în art. 29 alin. 6 Codul Familiei și anume: sunt nule
clauzele contractului care afectează capacitatea juridică a soților, d reptul lor
de adresare în instanța judecătorească pentru reglementarea relațiilor personale
dintre ei, inclusiv a drepturilor și obligațiilor dintre ei și copiii lor, care ar limita
dreptul soțului inapt de muncă la întreținere, care ar leza drepturile și interesele
legitime ale soților sau ale unuia dintre ei, precum și clauze care contravin
principiilor și naturii relațiilor familiale.
Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părți a
contractului matrimonial lovit de nulitate.
Nulitatea relativă a contractului matrimonial poate fi invocată de
reprezentanții legali al soțului minor, de exemplu în cazul când contractul
matrimoni al a fost încheiat de o persoană minoră neemancipată la vârsta de 14 ani
până la 18 ani fără consimțământ ul reprezentantului legal și până la înregistrarea
căsătoriei. Curatorul este în drept de a invoca nulitatea relativă a contractului
matrimonial încheiat de către un soț cu capacitatea de exe rcițiu limitată fără
consițământul lui. Soțul, care a încheiat c ontractul matrimonial, aflându -se în starea
când el nu poate conștientiza sau dirija acțiunile sale, poate invoca nulitatea
contractului din acest motiv. În art. 225 Cod Civil nu sunt enumerate cazurile care
fac ca persoana să nu -și conștientizeze acțiunil e ori să nu le poată dirija. În
practică, acestea de cele mai dese ori sunt: trauma fizică, beția, hipnoza, mânia
puternică etc..
Contractul matrimonial poate fi lovit de nulitate dacă a fost încheiat prin
dol, violență sau din cauza unui concurs de împrej urări grele de care a profitat
cealaltă parte (art. 228 -230 Cod Civil). De asemenea, contractul matrimonial
poate fi lovit de nulitatea relativă, dacă acesta a fost afectat de eroare.
Eroarea este considerabilă, dacă la încheiere a existat o falsă reprezen tare

83
referitor la natura actului juridic. Eroarea asupra motivului este considerabilă
doar în cazul în care motivul este inclus în obiectul actului juridic (art. 227 Cod
Civil).
Eroarea referitor la natura contractului matrimonial este posibilă atunci când
unul din soți, din motive neimputabile lui, nu poate să realizeze ca prin contractul
matrimonial este stabilit un alt regim relațiilor patrimoniale. El poate considera că
este vorba de partajul patrimoniului comun, sau are o falsă reprezentare privind
împrejurările care l -au determinat la încheierea contractului.129
Violența fizică sau psihică este temei de anulare a contractului numai în
cazul în care are un caracter real, adică se demonstrează că este de natură să
determine o persoană să creadă că ea, soțu l, o rudă sau o altă persoană
apropiată sau patrimoniul sau sunt expuși unui pericol iminent.
Conform art. 31 alin. 3 Codul Familiei, contractul matrimonial poate fi
declarat nul la cererea unuia dintre soți sau a procurorului în cazul când el conține
clauze care lezează drepturile și interesele unui dintre soți, ale copiilor minori ori
ale altor persoane ocrotite prin lege. Este de menționat faptul că în acest caz
contractul poate fi declarat nul total sau parțial, adică nulitatea se aplică numai în
privin ța clauzelor care contravin legislației.130
Dacă căsătoria este declarată nula prin hotărârea judecătorească în temeiul
art. 41 Codul Familiei, contractul matrimonial este și el declarat nul, cu unele
excepții, când unul din soți a fost de bună -credință, adi că nu a știut și nici nu
putea să știe despre existența impedimentelor la căsătorie.
De fapt, nulitatea absolută, ca excepție poate fi acoperită printr -o
confirmare, de cele mai dese ori aceasta se referă la nulitatea căsătoriei și
anume în două cazuri:
– instanța judecătorească este în drept să respingă cererea de declarare
a nulității căsătoriei încheiate de către un minor care nu a atins vârsta
matrimonială dacă aceasta o cer interesele minorului sau dacă nu exista

129 Антокльская М.В.,op.cit., pag. 166
130 Cebotari V., op.cit., pag.1 28

84
acordul lui de încetare a căsătoriei (a rt. 43 alin.2 Codul Familiei);
– alin. 3 se referă la acoperirea căsătoriei fictive și dispune
imposibilitatea declarării nule a căsătoriei fictive, dacă, la momentul
examinării cauzei, persoanele care au încheiat -o au creat împreună o familie.
Contractul matrimonial declarat nul, încetează cu elect retroactiv, din
momentul încheierii lui și nu produce efectele juridice care au fost stipulate
în conținutul lui. Fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în
baza contractului matrimonial nul, iar în cazul imposibilității de restituire, este
obligată să plătească contravaloarea prestației.

§ 3.3. Răspunderea părților în contractul m atrimonial

În componența patrimoniului soților pot exista atât drepturi și obiecte
materiale, dar și obligațiile ace stora (datorii). În cazul încheierii unui contract
matrimonial, este important de a cunoaște cum răspund părțile pentru obligațiile
asumate.
Trebuie de menționat, întâi de toate, că legiuitorul a prevăzut în art. 32
Codul Familiei un minimum de garanții dr epturilor creditorilor soților care doresc
să încheie, să modifice sau să rezilieze un contract matrimonial.
Astfel, potrivit acestui text de lege, fiecare dintre soți este obligat să
înștiințeze creditorii săi despre încheierea, modificarea sau rezilierea contractului
matrimonial. În cazul neexecutării acestei obligații, soțul debitor răspunde pentru
obligațiile sale indiferent de conținutul contractului. Creditorii soțului debitor pot
cere modificarea sau rezilierea contractului matrimonial, dacă acesta l e lezează
drepturile și interesele ocrotite prin lege.
Această normă are scopul de a proteja drepturile și interesele patrimoniale
ale creditorilor, care nu trebuie să sufere în urma încheierii, modificării ori
rezilierii contractului matrimonial de către debitor.
De exemplu, este posibilă situația când unul dintre soți, care a împrumutat o
sumă mare de bani nu se achită la timp cu creditorul și încheind contractul

85
matrimonial, trece toate bunurile lui în proprietatea celuilalt soț. Drept urmare,
creditorul este lipsit de posibilitatea de a -și întoarce împrumutul prin urmărirea
bunurilor debitorului.
Prin datorie se înțelege obligația patrimonială a debitorului, în
cazul neexecutării căreia survine răspunderea față de creditor. Datoriile pot apărea
din mult e cauze, fie din raporturile de muncă, raporturi civile sau din cauzarea de
daune etc.. Datorii pot fi interne fi externe, personale și comune.
Datoriile interne apar în cadrul familiei, de exemplu, obligația de plată a
pensiei de întreținere soțului, sau membrilor familiei. Datoriile externe apar față
de torțe persoane, de exemplu, datoria față de bancă rezultată dintr -un contract de
credit. La categoria datoriilor personale se atribuie:
1. datoriile apărute până la înregistrarea căsătoriei;
2. datoriile apărute după încheierea căsătoriei pentru a satisface
inter esele personale ale soților;
3. datoriile cu caracter personal, care nu pot fi transmise nici în virtutea legii,
nici în baza contractului;
4. datoriile care g uvernează moștenirea dobândită de soțu l supraviețuitor;
5. datoriile apărute față de alți membri al familiei.
Datoriile personale sunt acele datorii, care au fo st contractate pînă la încheierea
căsătoriei sau în timpul acesteia, dar legate de bunurile personale ale unuia dintre
soți și care n -au fost destinat e satisfacerii interesului celui lalt soț, sau al întregii
familii.
Întâi de toate, acestea sunt datoriile contractate de soț pentru întrețin erea și
îmbunătățirea proprietății personale (de exemplu, un imobil, automobile), pentru
satisfacere a necesităților personale (cumpărarea în credit a unui costum ).
Personale sunt și acele obligații, care în virtutea legii pot fi astimate doar de către o
anumită persoană (plata pensiei de întreținere, repararea prejudiciu lui cauzat vieții,
sănătății sau p atrimoniului etc.).
Fiecare soț răspunde pentru obligațiile proprii cu bunurile etate
personale și cu cota -parte din proprietatea în devălmășie care poate fi determ inată

86
de către instanța judecătorească la cererea creditorului (art.24 alin.1 Codul
Familie i). Excepția este cazul privind pretențiile de reparare a prejudiciului cauzat
ca urmare a săvârșirii de către soți a unei infracțiuni, când soții vor răspunde ca
urmare a săvârșirii de către soți a unei infracțiuni, când soții vor răspunde cu întreg
patrimoniul lor (comun), dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soților.
În cazul că bunurile personale ale soțului debitor nu sunt suficiente pentru
acoperirea integrală a creanțelor, creditorii lui pot cere împărțirea bunurilor
comune și satisfacere a creanțelor din contul cotei -părți care i -a fost determinată
soțului debitor de către instanța judecătorească. Soții pot singuri să -și
împartă patrimoniul comun printr -un acord încheiat în scris și autentificat notarial.
Dacă creditorii soțului debitor nu sunt de acord cu această împărțire, având
bănuieli că nu e prea corectă, ei sunt în drept să se adreseze instanțelor
judecătorești pentru o nouă împărțire.
Soții răspund cu întreg patrimoniul lor pentru obligațiile care au fost
asumate în interesul famil iei, fie și numai de unul dintre ei, dacă prin aceasta au
sporit bunurile comune ale soților.
Temeiurile juridice ale răspunderii patrimoniale a soților vor fi diferite.
Soțul care a încheiat o convenție, răspunde față de creditor pentru obligațiile
asumat e, celalalt soț – răspunde în partea în care au sporit bunurile comune și cota
sa din patrimoniul comun (ca urmare a îmbogățirii fără justă cauză).
Sunt comune, obligațiile care au apărut în timpul căsătoriei din aceeași
bază juridică: fie datoriile asumat e printr -o convenție încheiată de către soți de
comun acord (indiferent a fost convenția semnată de ambii soți, sau numai de
către unul dintre ei participând prin reprezentare); fie din cauzarea de daune în
comun de soți, sau din îmbogățirea fără just teme i pe seama altei persoane.
Urmărirea bunurilor comune ale soților este condiționată de următoarele:
l. coproprietarul proprietății comune nu trebuie să aibă alt patrimoniu
pentru satisfacerea pretențiilor creditorilor;
2. celălalt coproprietar – adică celă lalt soț – este în drept să răscumpere
cota-parte sau anumite bunuri la prețul de piață existent, în vederea stingerii

87
obligației. În cazul refuzului de răscumpărare a cotei, creditorului este în drept
să ceară instanței de judecată urmărirea cotei debitor ului.

88
INCHEIERE

Din toate cele prezentate în lucrare, după un studiu profund al doctrinei și
ai legislației în vigoare, mai multe concluzii pot fi deduse.
În primul rând, contractul matrimonial este o instituie nouă pentru Repu blica
Moldova, apărută pentru prima oară odată cu adoptarea Codului Familiei
la 26 octombrie 2000 și în esența sa, este o normă dispozitivă, care acordă
libertatea persoanelor care doresc să se căsătorească sau soților, de a -și
stabili drepturile și obliga țiile patrimoniale în timpul căsătoriei și/sau în
cazul desfacerii acesteia.
În procesul de tranziție de la un sistem comunist la un sistem total
opus Republica Moldova a suferit mari schimbări în toate domeniile. În sfera
relațiilor patrimoniale dintre s oți, Republica Moldova s -a orientat spre
majoritatea legislațiilor contemporane, care sunt mult mai permisive,
lăsând persoanelor libertatea de a -și organiza aspectele patrimoniale ale
vieții conjugale.
În același timp, libertatea oferită nu este absolută, legiuitorul instituind un
minimum de reguli imperative, anumite limitări cu scopul de a proteja părțile
de eventualele abuzuri.
Contractul matrimonial asigură o importantă stabilitate în relațiile
patrimoniale dintre părți, reglementându -le inițial în a șa fel, astfel ca în timpul
căsătoriei și în cazul desfacerii acesteia, aceștia să cunoască dinainte drepturile și
obligațiile sale cu caracter patrimonial.
Cu toate acestea, în pofida avantajelor pe care îl prezintă un contract
matrimonial, cetățenii Repu blicii Moldova nu se grăbesc să-l încheie. Una din
cauze ar fi faptul că contractul matrimonial este o novațiune în legislația
Republicii Moldova și nu are un fundament stabil, nu un mecanism bine
organizat pentru a aduce la cunoștința tuturor importanța unui contract matrimonial și
avantajele pe care le oferă . Este și normal, deoarece fiecare dintre noi se atârnă specific
față de orice reglementare, care vine să ne intersecteze viața familială și o privim ca o

89
imixiune a statului în viața personală, i nterpretându -se ca o încălcare a egalității dintre
soți.
Plus la aceasta, deoarece în contractul matrimonial părțile stabilesc ordinea
împărțirii patrimoniului în cazul divorțului, în așa fel admițându -se
posibilitatea survenirii acestui rezultat, apare su spiciunea dacă nu va fi oare
divorțul rezultatul scontat al căsătoriei, iar contractul matrimonial catalizator al
divorțului?!
Din păcate, nu avem posibilitate de a opera cu anumite date statistice
sau sociologice pentru a analiza evoluția contractului mat rimonial, cert este
faptul că practica notarială este săracă la acest capitol, deși au trecut patru cinci
de la intrarea în vigoare a Codului Familiei.
Cu certitudine , eficiența regimului convențional este considerabil influențată
de o multitudine de condi ții, printre care realitățile economice, tradiția,
mentalitatea. Și totuși, în statele în care contractul matrimonial este legiferat de
ceva timp, numai 5% dintre cei care se căsătoresc încheie un astfel de contract.
Un număr mare de persoane încheie un co ntract matrimonial la a doua căsătorie.
După suferirea unui eșec în prima căsătorie, aceste persoane prim esc
contractul matrimonial ca o măsură de protecție, ca un mijloc eficace de apărare a
intereselor patrimoniale la partajarea bunurilor în cadrul un ui divorț. În aceste
cazuri este regretabil faptul că pe aceste persoane le determină să încheie un
contract matrimonial, anumite momente neplăcute, care marchează tot restul
vieții, în loc să -și reglementeze dinainte, după bunul său plac, aspectele
patrimoniale ale vieții conjugale.
Pentru Republica Moldova, contractul matrimonial este ceva neobișnuit,
mulți considerând că încheierea unui contract matrimonial este necesară pentru
un număr mic de persoane, care au un nivel economic foarte bun, părere ce es te
greșită. Doar soții, sau persoanele care doresc să se căsătorească sunt în măsură
că determine corespunderea intereselor personale, fie cu încheierea unui contract
matrimonial, fie cu regimul legal stabilit de fiecare stat în parte. Problema este că
oamenii nu cunosc finalitățile unui contract matrimonial, ori tinerii nu realizează

90
posibilitatea desfacerii căsătoriei, sau consideră contractul matrimonial drept o
lipsă de respect și încredere între soți.
Printre cei care preferă încheierea unui contract matrimonial se află
persoanele care aparțin claselor sociale asigu rate material foarte bine, care
tind să nu -și modifice negativ patrimoniul personal, ci doar pozitiv și doar
în favoarea sa. În special, antreprenorii preferă contractul matrimo nial
pentru asigurarea î mpotriva riscurilor ce pot influ ența existența afacerilor
proprii.
De asemenea, soții cu o diferența de vârstă destul de pronunțat ,
privesc contractul matrimonial fie ca o măsură de încredere în dragostea
celuilat soț, fie pentru a apăra dreptu rile și interesele patrimoniale ale
copiilor săi din căsătoriile precedente.
Persoanele care doresc să încheie un contract matrimonial trebuie să
analizeze foarte bine clauzele acestuia și să conștientizeze avantajele și
dezavantajele unui astfel de contra ct. Pentru cei care nu sunt căsătoriți,
faptul încheierii unui contract matrimonial nu poate fi privit ca un stimulator
psihologic în vederea înregistrării căsătoriei.
De asemenea, la încheierea unui contract matrimonial pot exista și
cazurile când unul di ntre soți, cârmuit de propriile ambiții, poate avea
scopuri ca de exemplu, sporirea valorii patrimoniului personal pe seama
celuilalt soț. În astfel de cazuri, tendința soțului ambițios contravine
finalității contractului matrimoni al de a stabili regimul optimal de
reglementare a relațiilor patr imoniale dintre soți, atât în timpul căsătoriei, cât
și în cazul desfacerii acesteia.
Pentru astfel de cazuri, legiuitorul a prevăzut anumite soluții ca de
exemplu, declararea nulității contractului matrimonial, dar sentimentele
soțului înșelat, dragostea și încredere acestuia pot fi declarate nule și
considerate ca și când nu ar fi existat ?!
Chiar dacă contractul matrimonial nu este absorbit de practica Republicii
Moldova, este necesar de a nu sta pe loc. Odată cu trecerea timpului, totul

91
evoluează, realitatea se schimbă. De aceea trebuie de modificat unele aspecte în
legislația Republicii Moldova pentru a fi în pas cu realitatea. Posibil ar fi
binevenită intenția de a folosi tehnologiile informaționale și facilit area
limbajului juridic, pentru a -l face mai accesibil, pentru a aduce la
cunoștința tuturor despr e posibilitatea încheierii unui contract matrimonial,
despre avantajele pe care îl prezintă. Ar fi binevenită și perfecționarea
legislației în domeniu, prin c ompletarea cu mai multe garanții.
Contractul matrimonial, odată ce va fi larg răspândit în practica
Republicii Moldova, va micșora numărul litigiilor de judecată între soți,
deoarece va prevedea soluționarea diferitor divergente, înainte de apariția
acesto ra și fără a recurge la soluționarea judecătorească.

92
BIBLIOGRAFIE

I. Acte normative:
l. Constituția Republicii Moldova adoptata la 29 iulie 1994. intrată în
vigoare la 29.08.1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.
1 din 29. 08.1994.
2. Codul Familiei al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Parlamentului
Republicii Moldova Nr. 1316 -XIV din 26.10.2000 și intrat în vigoare la
26.04.2001// Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 26.04.?001. –
nr. 47 -48/210.
3. Codul Civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Parlamentului
Republicii Moldova Nr. l 107 -XV din 06.06.2002 și intrat în vigoare la
12.06.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 22.O6.2002. –
nr. 82 -86/661.
Codul civil al României. Nr.287 din 17.07.200 9, în vigoare începând cu 01.10.2011. În:
Monitorul Oficial al României, Partea I, 24.07.2009, nr.511.
4. Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova, adoptat prin Legea
Parlamentului Republicii Moldova Nr. 225 -XV din 30.052003 ) în
vigoare la 12.06.200 3 // Monitorul Oficial a1 Republicii Moldova. –
12.06.2003 ).- nr.111 -115.
5. Legea Republicii Moldova cu privire la Cadastru Bunurilor imobile
Nr. 1543 din 25.02.1998 și intrată în vigoare la 21.05.1998 // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova. – 21.05. 1998. – nr.44 -46/318 .
6. Legea Republicii Moldova cu privire la Actele de Stare civila Nr.
110-XV din 26.04.2001 și intrată în vigoare la 17.08.2001 // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova. – 17.08.2001 – nr. 97 -99/765.
7. Legea Republicii Moldova cu privire la notariat Nr. 1453 -XV din
08.11.2002 și intrată în vigoare la 21.02.2003 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. – 21.11.2002 . – nr. 154 -157/1209

93
II. Literatura de specialitate:
1. Aioanei G., Poenaru E. Căsătoria și divorțul. București: Haman giu, 2008.
2. Albu I. Dreptul familiei. – București: Editura Didactică și
Pedagogică, 1975.
3. Albu I. Căsătoria în dreptul român. – Cluj -Napoca: Dacia, 1988.
4. Amuza T. Căsătoria și divorțul în vechiul Drept Românesc. –
București: Sylvi, 2001.
5. Aniței N.C. Regimur ile matrimoniale potrivit noului Cod civil. București:
Hamangiu, 2012.
6. Avram M., Nicolescu C. Regimuri matrimoniale. Bucuresti: Hamangiu,
2010.
7. Baias F. -A., Chelaru E., Constantinovici R., Macovei I. ș.a. Noul Cod
Civil. Comentariu pe articole. București: C.H. Beck, 2012.
8. Balcaci A., Dumitrache V., Hageanu C. Dreptul familiei. Ediția
a II-a. – București: All Beck, 2001.
9. Baieș S., Roșca N., Drept Civil: Partea generală. Persoana fizică.
Persoana juridiă . – Chișinău: F. E. P. „Tipografia Centrală”, 2004 .
10. Baies S. Roșca N. Drept civil. Partea generală. Persoana fizică. Persoana
juridică. Ediția a IV -a. Chișinău: USM, 2011.
11. Banciu A. Al. Raporturile patrimoniale dintre soți potrivit noului Cod
civil. Ediția a II -a. București: Hamangiu, 2011.
12. Beleiu Gh. Drept ci vil român. Introducere în dreptul civil Subiectele
dreptului civil. – București: Casa de editură și pressă
„Șansa”, 1992.
13. Bârsan C., Beleiu Gh., Deak Fr. Instituții de drept civil. Curs
selectiv pentru licență, 2001 -2002. – București: Universal Juridic,
2001.
14. Boroi G. Drept civil. Partea generală, Ediția a II -a. – București:
Ed. All, 1999.
15. Boroi G. Drept civil. Pertea generală. Persoanele. – București: All

94
Beck, 2001 .
16. Boroi G. Drept civil. Partea generală. Persoanele. Ediția a III -a revizuită
și adăugită. Bu curești: Hamangiu, 2008.
17. Cantacuzino M. B. Elementele dreptalai civil. – București : ED.
ALL Educational S.A., 1998.
18. Cebotari V. Dreptul Familiei. – Chisinau: Tipogr. Acad. De Șt. A
Republicii Moldova, 2004.
19. Cebotari V. Dreptul familiei. Ediția a II -a. Rev ăzută și completată.
Chișinău: USM, 2008.
20. Cebotari V. Dreptul familiei. Ediția a III -a. Revăzută și completată.
Chișinău: USM, 2014.
21. Cebotari V., Cebotari S. Considerații generale privind noțiunea și
conținutul contractului matrimonial // Revista Națională de Drept. –
2002. – Nr.10.
22. Cebotari S. Relațiile patrimoniale ale soților în statul Roman. În: Revista
Națională de Drept, 2003, nr.11, p.44 -45.
23. Cebotari V. Regimuri matrimoniale: Aspecte de drept comparat. În:
Revista Națională de Drept a USM, 2009, nr.1 0-12, p.66 -67.
24. Cebotari V., Pisarenco O. Restricții legale asupra conținutului regimului
matrimonial contractual. În: Dreptul privat ca factor în dezvoltarea
relațiilor economice: tradiții, actualitate și perspective. Tezele conferinței
științifice cu part icipare internațională. Chișinău: U.S.M., 2013, p.132 –
141.
25. Cocoș Șt. Dreptul familiei : Vol.I. – București : Ed.Lumina -Lex,
2001.
26. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova. Colectiv de autori.
Volumul I. Chișinău: Arc, 2005.
27. Corhan A. Dreptul Familie i. – Teorie și practică. – București: Lumina –
Lex, 2001.
28. Cracinescu C. M. Regimuri matrimoniale. – București: Al1 Beck,

95
2000 .
29. Crăciunescu C -M. Dreptul de dispoziție al soților asupra bunurilor ce le
aparțin, în diferite regimuri matrimoniale. București: Uni versul Juridic,
2010.
30. Dandara L., Cecan L. Dreptul familiei. Note de curs. – Chișinău: UCCM,
2015.
31. Dobre A. Aspecte generale privind clasificarea bunurilor în noul Cod
civil. În: Revista de drept comercial, 2010, nr.6, p.86 -92.
32.
33. Eliescu M. Căsătoria în dre ptul R.S.R. – București: Ed.All Beck, 2000.
34. Filipescu L. Tratat de dreptul familiei. – București: Ed. All, 1996.
35. Filipescu I.P., Filipescu A.l. Tratat de Dreptul Familiei. Ed. a VI-a.
– București: All -Beck, 2002.
36. Florian E. Dreptul familiei. – București: E d. Lumina -Lex, 1997.
37. Florian E. Dreptul familiei. – Cluj-Napoea: LIMES, 2003.
38. Ghidul judecătorului în materie civilă și comercială a Republicii
Moldova. – Chișinău: Rolsi Media SRL, 2004.
39. Ghimpa N. Izvoarele obligațiilor. Vol.I. – București, 1947 .
40. Zlătesc u V.D. Sugestii pentru viitorul Cod al Familiei. // Revista Română
de Drept. – 1972. – Nr.3.
41. Hamangiu C., Băicoianu Al., Rosetti -Bălănescu I. Tratat de Drept
civil roman. Vol.3. – București : ALL Educational S.A., 1998.
42. Ionașcu A. Drept civil. Partea gener ală. – București: Ed.Didactică
și Pedagogică, 1963.
43. Ionașcu Tr. Consimțământul, ca element al voinței juridice în
Tratat de Drept civil, Vol.I. Partea generală. – București:
Ed.Academiei, 1967.
44. Lupan E. Drept civil. Persoana fizică . – București, 1999.
45. Lupșan G. Dreptul familiei. – Iași: Junimea, 2001.
46. Mărgineanu L., Măprgineanu F. Dreptul Familiei. – Chișinău,

96
Tip.Elena V.I., 2002.
47. Mureșan M. Drept civil. Partea generală. – Cluj-Napoca:
Ed.Cordial SRL, 1992.
48. Pisarenco O. Categoriile de bunuri care pot cons titui obiect al regimului
matrimonial contractual. În: Revista Națională de Drept a U.S.M.,
Chișinău, 2013, nr.5, p.27 -33.
49. Pisarenco O. Considerații privind delimitarea contractului matrimonial de
contractul de căsătorie. În: Revista științifico -practică, informativă și de
drept a Institutului Național al Justiției, Chișinău, 2014, nr.3(30), p.25 -29.
50. Pisarenco O. Dovada apartenenței bunurilor soților. Partea I. În: Revista
Națională de Drept a U.S.M., Chișinău, 2013, nr.7, p.32 -37.
51. Pisarenco O. Dovada ap artenenței bunurilor soților. Partea II. În: Revista
Națională de Drept a U.S.M., Chișinău, 2013, nr.9, p.49 -52.
52. Pisarenco O. Drepturile și obligațiile patrimoniale contractuale ale
soților. În: Revista Națională de Drept a U.S.M., Chișinău, 2013, nr.1,
p.29-36.
53. Pisarenco O. Evoluția istorico -juridică a instituției regimului matrimonial
contractual. În: Revista Națională de Drept a U.S.M., Chișinău, 2012,
nr.5, p.39 -47.
54. Pisarenco O. Explicații terminologice ale conceptului de regim
matrimonial contractual . În: Analele științifice ale Catedrei Drept
Patrimonial, Universitatea Tehnică din Moldova, Chișinău, 2012, nr.3,
p.79-83.
55. Pisarenco O. Noțiuni generale privind instituția regimului matrimonial
contractual. În: Analele științifice ale Catedrei Drept patr imonial,
Universitatea Tehnică din Moldova, Chișinău, 2010, nr.2, p.107 -111.
56. Pisarenco O. Reflecții asupra cercului de persoane care pot încheia valid
un contract matrimonial până la înregistrarea căsătoriei. În: Revista
științifico -practică, informativă și de drept a Institutului Național al
Justiției, Chișinău, 2014, nr.2(29), p.35 -40.

97
57. Pisarenco O. Tipurile de regimuri matrimoniale contractuale în legislația
diferitor state. În: Revista Națională de Drept a U.S.M., Chișinău, 2012,
nr.9, p.53 -62. 105.
58. Pisarenco O. Regimul matrimonial contractual. Teză de doctor în drept. –
Chișinău, 2015.
59. Pîzari V. Dreptul familiei. – Chișinău: Universitas, 2000.
60. Pînzari V. Căsătoria în legislația României și a Republicii Moldova.
Chișinău, 2006.
61. Pînzari V. Unele considere nte cu privire la regimul contractual al
bunurilor soților în legislația familială a Republicii Moldova. În: Studia
Universitatis Babeș -Bolyai, ClujNapoca, România, Nr.1/2006, anul LI,
p.116 -126.
62. Pînzari V. Unele reflecții cu privire la reglementarea regi mului
contractual al bunurilor soților în legislația familiei a Republicii
Moldova. În: Legea și viața, 2006, nr.3, p.14.
63. Plastara G. Curs de Drept Civil. Vol. IV. – Bucuresti: Ed. Cartea
Românească, 1925.
64. Pop A., Beleiu Gh. Drept civil. Teoria generala a dreptului civil. –
București, 1999.
65. Pop. L. Drept civil. Teoria generală a obligațiilor. – Iași :
Ed.Chemarea, 1998.
66. Popescu T. R. Dreptul Familiei. Tratat. Noțiuni introductive, căsătoria. –
București, 1960.
67. Pricopi A. Căsăto ria în Dreptul Român. – Bucureș ti : Lumina -Lex, 2002.
68. Oprea D. -S. Regimurile matrimoniale. Brașov: Centrul Teritorial al
Institutului pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților Brașov, 2010.
69. Stătescu C., Bîrsan C. Drept civil. Teria generală a obligațiilor. –
București : Ed.All Bec k, 2000.
70. Stoica V. Rezoluțiunea și rezilierea contractelor civile. – București :
Ed.ALL Beck, 1997.

98
71. Șaineanu L. Dicționar universal al limbii române. – Chișinău, 1998.
72. Turuianu Cr., Turuianu Cor. Dreptul familiei. – București : Press, 2000.
73. Ungureanu O. Ma nual de drept civil. Partea generală. – București, 1999.
74. Ungureanu O., Bacaci A., Turuianu C., Jugastru C. Principii și instituții
de drept civil. Curs selectiv pentru licență 2002 -2003. – București :
Rosetti, 2002.
75. Vasilescu P. Regimuri matrimoniale. Part ea generală. – București :
Rosetti, 2003.
76. Vasilescu P., Relativitatea actului juridic civil. Repere pentru o nouă
teorie generală a actului de drept privat. – București : Ed. Rosetti, 2003.
77. Абашин Э.А. Семейное право. – Москва: Инфра -М., 2002.
78. Абашин Э.А. Брачный контракт. – Москва : Инфа -М, 2004.
79. Антокольская М.В. Брачный контракт // Закон. – 1992, Москва.
80. Васильев Е. Гражданское и торговое право капиталистических
государств. – Москва: Международные отношения, 1993.
81. Гомола А.И., Гомола И.А., Саламатов Е.Н . Семейное право. –
Москва: Мастерство, 2001.
82. Иоффе О. Обязательное право. – Москва, Юридическая литература,
1975.
83. Игнатенко А., Скытников Н. Брачный контракт. Законный режим
имущества супругов. – Москва, 1997.
84. Кант И. Метафизика нравов в двух частях. – Москва, 1965, Т.4.4.2.
85. Максимович Л.Б. Брачный договор (контракт): Правовые режимы
имущества супругов. – Москва: «Ось -89», 2000.
86. Полозов В.Н., Иванова Е.В. О соотношении понятий брачного
договора и соглашения о разделе общего имущества супругов
Юрист. – 2002 . – 2002. – №11.
87. Рясинцев В.А. Семейное право. – Москва: Юридическое литература.

99

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnatul(a)___________________________, declar pe proprie
răspundere că materialele prezentate în teza de licenț ă, se referă la propriile
activități și realizări, în caz contrar urmând să suport consecințele, în
conformitate cu legislația în vigoare.

____________________ „____”__________________2018

100