STUDIU ȘI CONTRIBUȚII PRIVIND SELECȚIA INIȚIALĂ ÎN GIMNASTICA ARTISTICĂ FEMININĂ [310117]

[anonimizat] I

Conducător științific:

Prof.univ.dr. Hidi Iozsef Laszlo

Candidat: [anonimizat]:

Prof.univ.dr. Hidi Iozsef Laszlo

Candidat: [anonimizat]

1.1. Conceptul de selecție

1.2. Criteriile cu care se operează în selecție

1.2.1. [anonimizat]

1.2.2. [anonimizat]

1.2.3. Criterii biochimice

1.2.4. Criterii psihologice

1.2.5. Criterii motrice

1.2. Etapele selecției în gimnastica artistică

1.3.[anonimizat] 6-8 ani și valorificarea lor în antrenament sportiv

2.1. Particularități biologice

2.2. Particularitățile psihologice

2.3. [anonimizat]

3.1. Probe și norme de control pentru selecția primară

3.2. Probe și norme de control pentru selecția secundară

3.3. [anonimizat]

4.1. Scopul, obiective și sarcinile studiului

4.2. Ipotezele studiului

4.3. Subiecții, locul și perioada desfășurării studiului

4.4. Sistemul probelor de selecție aplicat

4.5. Metode de cercetare folosite

4.6. Conținutul planului de pregătire aplicat

CAPITOLUL V- Analiza rezultatelor obținute

5.1.Analiza rezultatelor dezvoltării somatice

5.2.Analiza rezultatelor pregătirii motrice generale

5.3.Analiza rezultatelor pregătirii tehnice de bază

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Gimnastica artistică a [anonimizat], Comisia tehnică prin Codul de Punctaj schimbă cerințele în conținutul exercițiilor la aparate și modifică dificultatea elementelor (FIG, 2016). Pentru a [anonimizat]. Odată cu aceste progrese de ordin tehnic și fizic se impune și o [anonimizat].

Spre deosebire de alte sporturi în care performanța se mai recompensează și prin satisfacții materiale (bănești) [anonimizat]. Dar există și unele cluburi care mai au posibilitatea să satisfacă pe sportivi și cu o [anonimizat].

[anonimizat].

Privind condițiile de desfășurare a pregătirii în sălile cluburilor sportive în prezent încă nu corespund cerințelor necesare acesteia. Pentru a se desfășura în bune condiții pregătirea „cât de cât”, [anonimizat]am (ore în plus) cât și din partea părinților care au grijă să respecte programul și multe alte nevoi.

Gimnastica artistică este un sport foarte frumos și spectaculos, dar necesită multă muncă și răbdare atât din partea antrenorilor cât și din partea sportivelor. Uneori aceste concordanțe dintre pregătire și rezultate nu coincid cu ceea ce ne-am dorit să obținem și atunci mulți sportivi renunță la această activitatea de performanță.

Pentru a atinge vârful piramidei care presupune și marea performanță, vom începe cu selecția inițială care este și în același timp baza piramidei. De aceea lucrarea de față încearcă să evidențieze modalitatea de desfășurare a unei selecții inițiale într-un club sportiv școlar, subiectul cercetării fiind Clubul Sportiv Școlar nr.2 din București.

Privind documentarea teoretică și importanța practică a temei, multe informații despre selecție nu există, decât cele din literatura de specialitate. Cunoscând aspectele metodologice ale selecției în gimnastica artistică, voi încerca să evidențiez sistemul probelor și normelor de control recomandate de federația română de gimnastică, și propunerea unor probe care să contribuie la îmbunătățirea conținutului selecției inițiale.

După cum am mai amintit pentru a atinge nivelul marii performanțe se poate realiza numai printr-o bună metodologie ale selecției inițiale bazate pe date științifice și concrete din experiența profesională. De aceea această problematică m-a determinat să abordez această temă privind „Studiu și contribuții privind selecția inițială în gimnastica artistică feminină”, care prin date din cercetare voi încerca să contribui la îmbunătățirea conținutului selecției inițiale în gimnastica artistică feminină.

CAPITOLUL I

Selecția și unele particularități ale pregătirii în gimnastica artistică

1.1. Conceptul de selecție

Conceptul de selecție a fost folosit inițial pentru diagnosticarea precoce a aptitudinilor profesionale și orientarea talentelor către o profesiune sau alta, apoi a fost preluat de activitatea sportivă. Cea mai vehiculată expresie a fost specializarea timpurie, în anii '60 a apărut expresia de inițiere precoce. Apoi s-au folosit și s-a păstrat selecția primară, care reprezintă momentul intrării copilului – pe baza unor criterii- în unitățile sportive specializate.

În intervalul 1969-1972, Centrul de Cercetări a efectuat măsurători asupra potențialului biomotric al unui eșantion semnificativ de elevi și preșcolari (de la 4 la 18 ani) din populația școlară a țării, încadrate deja într-un proces de inițiere și instruire sportivă. Cele 8 probe de exerciții fizice pe care Centru de cercetări la preluat din testul internațional de verificare a capacității fizice, elaborat de Federația Internațională pentru Educație Fizică, cunoscut sub denumirea de „Standard Fitness Test” se apreciază nivelul de pregătire fizică generală. Acestea fiind valabile 8 probe pentru copii de la 7 ani în sus, iar copii între 4-6 ani se testează numai prin 5 probe.

Selecția este un proces organizat și repetat de depistare timpurie a disponibilităților înnăscute a copiilor, juniorului, cu ajutorul unui sistem complex de criterii (medicale, biologice, psiho-sociologice și motrice) pentru practicarea și specializarea lui ulterioară într-o disciplină sau probă sportivă (Nicu, A., Mazilu, V., Focșeneanu, Al., Paraschiv, V., 1978).

„Performanța sportivă izvorăște din trei surse principale: valoarea biologică și a personalității sportivului, cea intelectuală exprimată de corpul de specialiști care conduce programarea modelului de antrenament și timpul” (Nicu,. Al., 1993).

Performanța în gimnastică, ca de altfel performanța în general, este condiționată de 4 factori importanți, sugestiv numiți de M. Epuran „cei 4 A ai performanței”. Acestea sunt: aptitudini, atitudini, antrenament și ambianța (mediu).

Una din problemele esențiale ale pregătirii care-l preocupă pe specialist este selecția, proces complex prin care sunt depistați cei mai valoroși din cei mai buni, de încadrare a „omului potrivit la locul potrivit” (Dungaciu, P., 1982).

Deși copii sunt în creștere și transformările ulterioare (pubertatea) pot aduce modificări esențiale (în special la fete), încă de la vârsta de 4-6 ani se pot dezvolta pozitiv sub influența antrenamentului. Antrenorii nu trebuie să uite că la o vârstă atât de mică, copiii nu știu ce vor și că de multe ori dorința părinților este cea care le călăuzește pașii și le modelează pasiunea pentru un anumit sport sau alte activități extrașcolare.

Un alt factor important în atragerea copiilor îl reprezintă rezultatele internaționale, reputația clubului, secției, antrenorului, tradițiile sportului respectiv, precum și condițiile materiale.

1.2. Criteriile cu care se operează în selecție

În țara noastră s-a elaborat un sistem național unic de selecție, care cuprinde 5 tipuri de criterii:

Criterii medico-sportive;

Criterii somato-fiziologice;

Criterii biochimice;

Criterii psihologice;

Criterii motrice.

1.2.1. Criterii medico-sportive

În ultimele decenii, sportul de înaltă performanță a cumulat o sumedenie de date și valențe biologice, psiho-pedagogice tehnologice etc., făcând insuficientă selecția naturală și impulsionând spre selecția dirijată.

Din acest punct de vedere se recomandă selecția pe trei nivele (Nicu, Al. 1993):

– etapa primară (selecția inițială) de la vârsta de 4-5 ani până 8-10 ani (în funcție de disciplina sau proba sportivă);

– etapa secundară (pubertară) între 10-14 ani, de asemenea cu variații în funcție de sport/probă, dar la un interval de 3-5 ani față de prima etapă.

– etapa finală (de performanță națională și internațională) dominat de criteriul valorii performanței sportive.

În linii mari, nivelul primar este dominat de criterii și indici sanogenetici și genetici; nivelul secundar de realizare a „micromodelului biologic”, care reprezintă și efectul unui antrenament sistematic de durată asupra organismului în creștere, în timp ce nivelul final este dominat de performanță, de modelul biologic al performanței, având valoare atunci când avem selecționați 2-3 sportivi pentru un loc în echipa națională.

Criteriile genetice și antropologice de selecție se desprind, în linii mari din anamneza medico-sportivă, care cuprinde atât antecedentele personale, cât și cele eredocolaterale (configurație morfologică a copilului și părinților, nivelul cultural, educațional, atitudine față de sport a părinților, copilului, antecedente sportive familiale, comportamentul psihomotor, inteligență etc.)

Sanogeneza rămâne criteriul cu cea mai mare stabilitate de-a lungul diverselor etape de selecție urmărește:

– la nivelul selecției primare maximă exigență „să alegem pe cei mai sănătoși dintre sănătoși”;

– la nivelul selecției secundare – exigență la elementul limitativ în performanță (de prognoză) din motive de sănătate survenite pe parcursul pregătirii;

– la nivelul selecției finale are în vedere investigațiile morale și materiale, performanța atinsă și motivația, precum apariției de-a lungul anilor a unor maladii sau tulburări în legătură cu antrenamentul.

În concluzie putem spune, că procesul de selecție dirijată are un caracter continuu reprezentând un factor esențial al performanței, permanent corelat cu alte tipuri de criterii într-un sistem pe care teoria și practica noastră sportivă l-a creat și îl aplică cu succes.

1.2.2. Criterii somato-fiziologice

Aceasta presupune examinarea aspectului morfologic general, ca cerință de bază a selecției pentru gimnastică, deoarece conformația trebuie să corespundă exigențelor estetice și biomecanice specifice acestui sport.

Dimensiunile somatice ale căror caractere ereditare sunt stabilite, neperfectibile (înălțime sau talie, lungimea segmentelor și a diametrelor) au în gimnastica artistică un rol mai mult favorabil decât determinant.

Pe lângă înălțime și greutatea corpului, trebuie să mai avem în vedere postura umerilor, a toracelui, curbura lombară, picioarele, brațele, elementele necesare aprecierii unei ținute corecte.

!!! Serecomandă copii cu înălțime medie, membre inferioare lungi, musculatura longilină, subponderali, diametrul biacromial mai mare decât diametrul bitrohanterian.

!!!Nuse recomandă selecționarea copiilor cu segmente late, scurte sau cu următoarele deficiențe: asimetrii la axa umerilor, brațe prea lungi sau prea scurte, cu hiperextensie la articulația cotului, asimetrii ale toracelui, coapsa prea plină, picior plat, bazin lat, abdomen proeminent, lordoză accentuată, atitudine cifotică.

Centrul național de cercetări pentru sport pune la dispoziție date privind înălțimea și greutatea medie între 4-18 ani, la care se vor raporta datele copiilor selecționați.

Gimnastica de performanță a cunoscut o dezvoltare fulgerătoare pe parcursul ultimilor ani, mai ales de când au apărut cerințe tehnice noi. Gimnastele, antrenorii și cercetătorii deopotrivă sunt preocupați de atingerea „perfecțiunii”.

În realizarea acestui deziderat un rol deosebit îl are tipul somatic al gimnastelor. Cercetări intense pe plan național și internațional au stabilit un model somatic general pentru gimnastică, iar mai nou și pentru grupuri de probe (Grigore, V., 2001).

1.2.3. Criterii biochimice

Acestea se folosesc la nivele înalte ale performanței naționale și olimpice. Pentru a înțelege importanța criteriilor biochimice de selecție este necesară prezentarea aspectelor energetice ale organismului.

Sursa de energie este unică, reprezentată de radiația solară și absorbită prin procesul de asimilație clorafiliană din plante, în electronii atomilor de H din glucide, lipide, protide, întrând în circuitul lumii animale și vegetale. Această energie este apoi transferată la nivelul adenozintrifosfatului(ATP) prin transformatorii de electroni (NAD, NADP și FAD).

Placă turnantă a întregului proces metabolic energetic din organism este acetil coenzima A (acetil CoA), la care se acroșează electronii de H din glucide, lipide, protide încărcați în mod diferențiat cu energie.

Furnizarea de energie de la nivelul acetil CoA care mai departe prin transferul energetic, va reface moleculele de ATP, se poate realiza în condițiile lipsei de O2 prin procese anaerobiotice sau în prezența O2 prin procesele aerobiotice.

Între căile metabolice anaerobiotice și aerobiotice există strânse corelații și intercondiționări, cu importanță în selecția sportivă.

Un indicator deosebit de important pentru selecția sportivilor sub raport biochimic este VO2 max. s-a constat că între capacitatea respiratorie a celulei musculare, pe de o parte și VO2 max. pe de altă parte există o strânsă corelație. Introducerea în selecție a VO2 max și a oxigenpulsului, ca indicator al capacității de efort, este mai justificată cu cât coeficientul lor de eritabilitate prezintă valori peste 0,65, ceea ce impune un accent atât pe selecție, cât și pe antrenament.

1.2.4. Criterii psihologice

Criteriile psihologice se adaugă, alături de celelalte criterii, la orientarea și fundamentarea științifică a procesului de selecție a sportivilor, pentru dirijarea corespondenței a selecției, va trebui efectuate în primul rând, analiza psihologică a copilului selecționat pentru gimnastică de performanță și apoi stabilirea calităților necesare practicării ei.

Problema stabilirii de înalte performanțe, atât calitățile morale cât și cele volitive, se găsesc într-o permanentă dependență atât unele față de altele, cât și față de calitățile fizice.

Implicarea factorilor psihologici în selecție este confirmată de faptul că modelul campionului sportiv nu poate exista în afara unei anumite configurații a structurii personalității acestuia, precum și a factorilor psiho-sociali (fig. 1.1).

Selecția psihologică urmărește să asigure corespondența dintre aptitudinile și atitudinile individului, care să asigure adaptarea la efort și eficiența în antrenamente și competiții. Pentru activitatea de mare performanță, actul selecției sportive trebuie să urmărească depistarea potențialităților de excepție, a sportivilor superdotați sub raportul unor cerințe și particularități specifice fiecărei discipline sportive.

Selecția psihologică presupune neapărat colaborarea cu un specialist, care știe ce teste să aplice și cum să interpreteze rezultatele în raport cu baremurile de vârstă și mai ales ale „modelului” campionului.

Fig.1.1. Factorii psiho-sociali implicați în selecția sportivă

Nicu, Al., 1993

Direcțiile principale ale examinării psihologice în selecția primară (Nicu, Al., 1993, utilizate de către psiholog sportiv) sunt: pentru psihomotricitate, atenție (concentrare, distribuție, stabilitate), voință (tenacitate, perseverență), echilibru și maturitate afectivă, inteligență, structura personalității (temperament, atitudini, caracter), sociabilitate (relații interpersonale).

Anamneza (chestionar biografic) completează datele referitoare la subiecții care au intrat în atenția antrenorului-selecționer, precizând unele aspecte solicitate de testele aplicate. În condițiile în care subiecții se cunosc între ei, se poate recurge și la metoda Zapan de apreciere obiectivă a calităților.

Selecția psihologică nu prezintă un scop în sine ci o etapă în complexul proces de selecție și pregătire. Dintre calități psihice, cele mai importante sunt: motivația pentru succesul sportiv (dorința de a fi primul, de a câștiga), rezistența psihică, disciplina, conștiinciozitatea, dăruirea în efort, ambiție, perseverență, tenacitate.

Aceste calități se observă de către antrenor în cadrul antrenamentelor, iar la nivele superioare, de către psihologi, prin teste de specialitate și interpretare corespunzătoare.

1.2.5. Criterii motrice

Criteriile de selecție, precizate și în Sistemul național unic de selecție, prezintă o importanță diferită de la o ramură de sport la alta. Pentru majoritatea ramurilor de sport, motricitatea devine criteriul de bază al selecției. Acesta este obiectivizat printr-un sistem de probe și norme de control imaginate tocmai pentru depistarea și promovarea talentelor sportive. Conținutul acestui sistem este diferențiat în funcție de vârsta și nivelul de pregătire al sportivilor.

Gimnastica face parte din grupa sporturilor ce se caracterizează prin manifestarea completă a tuturor calităților motrice, aceste două laturi menționate exprimând nivelul dezvoltării lor. Forța se realizează în regim de rezistență, îndemânarea se realizează în regim de reacție, viteza de execuție se realizează în regim de forță și rezistență.

Atât forța, cât și rezistența, care au ca substrat morfo-funcțional sistemul neuro-muscular, sunt calități perfectibile. Posibilitatea de dezvoltare a capacității de antrenare a rezistenței, cât și a forței, se pot deci îmbunătăți continuu, până când sportivul ajunge la maturitate.

Aprecierea ritmului de progres este criteriu de bază pentru selecție, care rămâne valabil pe parcursul procesului de instruire de-a lungul anilor.

Ritmul de progres, ca factor de apreciere, este în strânsă legătură cu o bună metodică de pregătire. Numai însușirea corectă a tehnicii mișcărilor, folosind exerciții pregătitoare și ajutătoare adecvate, precum și realizarea unui echilibru între nivelul dezvoltării capacității motrice și cerințele de efectuare a mișcărilor ce se învață, asigură un proces continuu în gimnastică.

În încheierea acestui subcapitol și concluzionând cele spuse mai sus, referitor la selecție, se desprind două probleme principale, care rezultă din aspectul general al problemei aptitudinilor psiho-motrice ale individului.

1.2. Etapele selecției în gimnastica artistică

După părerile mai multor specialiști din datele recoltate din surse bibliografice și experiența personală ca fostă sportivă de mare performanță, voi încerca să împart etapele selecției și conținutul pregătirii gimnastelor în următoarele faze sau etape:

Privind conținutul selecției primare (inițiale) Dungaciu, P. (1982); Grigore, V. (2001) consideră necesare două faze pentru selecția inițială în gimnastica artistică, iar Vieru, N., (1997) se delimitează la trei faze, ambele păreri având ca scop examinarea conformației generale a corpului și a controlului medical și verificarea nivelului calităților motrice de bază și aptitudinilor specifice gimnasticii.

O altă viziune despre corelarea etapelor selecției cu conținut pregătirii este dată de Rusu, I., col. (1998), împărțind în trei etape în concordanță cu vârsta optimăde selecție care este considerată de 5-6 ani la fete și 6-8 ani la băieți, și perioadanecesară pentru consacrare de 8-10 ani pentru fete și 10 -12 ani pentru băieți.

Durata pregătirii cu grupele de începători este în medie, de 2-3 ani, după care copii participă la primele concursuri („Micul gimnast”). La sfârșitul fiecărui an de pregătire este necesar să se dea probe de control generale și specifice.

Corelând etapele selecției cu conținutul pregătirii Dungaciu, P. (1982) îi citează pe Gh. Ghișoiu, care delimitează la 10 etape de selecție: etapa preliminară: 7-8 ani la băieți și 5-7 ani la fete, continuând cu etapele selecției inițiale, preselecția, specializare 1 și 2; selecția definitivă 1, 2 și 3; de elită și supremație, terminând cu vârsta 20-26 ani la băieți și 16-21 la fete.

De asemenea Dungaciu, P. (1982) citând pe profesorii sovietici I.E. Titov și E.I. Rozin; ca și Vieru N., (1997) sunt de aceiași părere în delimitarea în 5 etape, care au același conținut al pregătirii cu unele diferențieri în împărțirea anilor pe etape.

Din punct de vedere didactic noi suntem de părerea, că specialiștii domeniului împart în trei etape de selecție cu mai multe faze:

Etapa I (selecția primară), corespunde primului contact al copilului cu gimnastica și antrenamentul în acest sport, având ca sarcini (Grigore, V., 2001):

descoperirea copiilor cu aptitudini deosebite pentru gimnastică;

constituirea grupelor de lucru pe baza selecției;

formarea bazelor generale ale mișcărilor,

asigurarea unei pregătiri de bază (fizică, acrobatică, coregrafică, poziții și mișcări la aparate),

însușirea unor norme de comportament.

Această primă etapă are la rândul ei trei faze:

prima fază are loc examinarea vizuală a copiilor de către antrenor, apoi are loc un control medical, având în vedere următoarele:

interesul manifestat de copii;

capacitatea de reproducere a sarcinilor motrice stabilite;

nivelul motricității generale;

nivelul de dezvoltare a calităților motrice;

acordul părinților pentru activitatea de performanță în gimnastică.

faza a doua are loc testarea copiilor prin trecerea probelor de motricitate generală și aptitudinilor specifice, având în vedere următoarele:

prognoza posibilităților realede a trece la o pregătire superioară;

asigurarea însușirii bazelor generale ale mișcărilor,

pregătirea fizică necesară însușirii acrobatice și a mișcărilor de bază la aparate,

disciplină, corectitudine în comportament, exigență în realizarea sarcinilor etc.

faza a III-a are loc definitivarea selecției inițiale, copiii sunt organizați în grupe și supuși unei pregătiri sistematice.

Durata etapei I de selecție este de 2-3 ani la fete și 3-4 ani la băieți, ea încheindu-se cu obținerea categoriei a IV-a “Micul / Mica Gimnastă.

Etapa a II-a (selecția secundară)– fiind etapa de bază a specializării sportive se ia în considerare “micromodelul biologic al performerului” și cuprinde copii inițiați în practicarea gimnasticii artistice și are ca sarcini:

Această etapă are drept sarciniurmătoarele (Grigore, V., 2001):

dezvoltarea armonioasă a întregului organism în creștere;

învățarea elementelor prevăzute în Programa de clasificare și a celor din Codul de Punctaj;

dezvoltarea capacității de efort adecvate vârstei;

dezvoltarea calităților motrice, morale și de voință;

îmbunătățirea pregătirii artistice;

participare la competiții oficiale la nivel național;

Durata acestei etape este 2-3 ani la fete și 3-4 ani la băieți, fiind etapa marilor acumulări în care se efectuează antrenamente zilnic sau chiar două antrenamente pe zi, ea încheindu-se cu obținerea categoriei a III-a de clasificare.

Etapa a III-a (selecția finală) este etapa perfecționării măiestriei sportive și se ia în considerare “modelul campionului” , având următoarele sarcini:

dezvoltarea la nivel superior a calităților motrice necesar exercițiilor tehnice corecte;

dezvoltarea calităților motrice la un nivel superior;

perfecționarea elementelor tehnice de mare dificultate, precum și a exercițiilor liber alese;

perfecționarea pregătirii psihologice pentru a aborda cu siguranță participarea în concursurile oficiale de anvergură.

Durata acestei etape este până când sportivul participă la concurs la categoria “maeștri” (în jurul vârstei 14-15 ani fete și 17-18 ani băieți), încheindu-se cu îndeplinirea normelor de pregătire stabilite de federație și obținerea categoriei “Maeștri” de clasificare.

Prezentând etapele selecției, pregătirea gimnaștilor se derulează pe mai multe stadii determinate de caracteristicile de vârstă și de disponibilitățile generale de adaptare a organismului, după cum urmează:

Stadiul I – începe după selecție și constituie etapa inițială de bază a pregătirii gimnaștilor, obiectivul principal fiind creșterea capacității de efort și dezvoltarea coordonării mișcărilor necesară în gimnastică;

Stadiul II – corespunde pregătirii juniorilor și este denumit de dezvoltare – este etapa specializării timpurii;

Stadiul III – corespunde selecției finale și pregătirii gimnaștilor consacrați, care le dă dreptul de a fi incluși în loturile naționale. Asigură trecerea la stadiul de antrenament de mare performanță, antrenamentul fiind de specializare aprofundată și orientat spre înalta performanță.

Stadiul IV – ultima etapă de pregătire pe termen lung, antrenamentul de mare performanță. În acest stadiu, planificarea antrenamentului este strict individualizată, prin stabilirea formei sportive maxime la C.M., J.O., C.E., cu scopul obținerii titlurilor supreme.

Drăgan, I. (1989) apreciază aceste stadii ale antrenamentului ca etape ale selecției copiilor ce se constituie ca activitate fundamentală pentru evoluția ulterioară a sportivilor.

Ultimelereglementăriale Comisiei Tehnice Feminine din cadrul Federației Române de Gimnastică, din 2013 prezintă următoarele:

categorii de clasificare și nivele de pregătire:

Junioare III cu nivel de pregătire 1 – 9 ani și 2 – 10 ani (exerciții cu amendamente);

Junioare II, nivel de pregătire 3 – 11 ani și 4 – 11/12 ani (8 elemente – 7+cob);

Junioare I – 14/15 ani (Cod de Punctaj FIG Junioare);

Senioarede la 16 ani (cerințe Cod FIG).

În concordanță cu modificările codului de Punctaj (FIG, 2016), Comisia tehnică a FRG a încercat să adapteze și utimele cerințe tehnice la aparate: la sărituri cu sprijin devalorizarea dificultății cu 0,30 puncte și eliminarea cerinței obligatorie a coborârii (4 cerințe pe aparat – 2,00 puncte).

1.3.Metodologia desfășurării selecției în gimnastica artistică

Pentru efectuarea selecției este necesară existența unor criterii, a unor indicatori și a unui model.

Selecția în general se poate face în două moduri: empiric și științific.

1. În selecția empiricăcriteriile ce se adoptă sunt nesigure deși operațiunea este efectuată de către persoane care au experiență.

2. Selecția științifică impune o analiză obiectivă a concordanței dintre caracteristicile și posibilitățile de ordin fizic, psihic, informațional al persoanei ce urmează a fi selecționată.

În ultimele decenii știința sportului s-a ocupat îndeaproape de problemele legate de sportul de înaltă performanță și în urma cercetărilor întreprinse s-a realizat „Modelul biologic al performerului”. De aici a luat ființă și selecția dirijată în sport. Astfel, selecția în gimnastică este un sistem complex ce se aplică permanent, operându-se cu niște indicatori obiectivi.

Selecția în gimnastica artisticăse poate realiza prin două modalități (Vieru, N., 1997):

1. Selecția pasivă (spontană) este atunci când copii sunt aduși de părinți, vin singuri sau aduși de alți copii la sală pentru a face gimnastică.

2. Selecția activă este atunci când:

antrenorul, profesorul depistează copii din grădinițe, școli, la ora de educație fizică, în parcuri de joacă și îi aduce la testare;

anunțarea în presă, radio, afișe, a datei, locului și orei când are loc selecția pentru gimnastică,

preselecția – organizarea de grupe la grădinițe sau școli unde copii parcurg o perioadă de pregătire prealabilă, după care sunt aduși la selecție.

Desfășurarea selecției pe baza criteriilor obiective are ca rezultat următoarele avantaje (Grigore, V., 2001):

realizarea unor grupe de lucru omogene;

scurtarea duratei de pregătire spre marea performanță;

depistarea timpurie a realelor talente;

evitarea unui volum inutil de muncă atât pentru sportivi cât și pentru antrenor;

crearea premiselor obținerii de performanțe înalte;

creșterea longevitatea carierei sportive a gimnastelor.

Pentru ca procesul de selecție să fie reușit, antrenorul – selecționer și echipa de specialiști trebuie să cunoască:

calitățile perfectibile și mai puțin perfectibile necesare practicării gimnasticii;

caracterul specific al efortului;

tendințele de dezvoltare a gimnasticii, atât pe plan național cât și pe plan internațional;

vârsta optimă pentru selecție;

legile creșterii și ale dezvoltării corpului;

implicațiile creșterilor ori scăderilor în greutate în mod brusc și artificial;

caracteristicile și metodologia procesului de selecție (criterii precise, sistemul probelor și normelor alese pentru depistarea aptitudinilor necesare practicării gimnasticii, realizări și neîmpliniri).

Procesul de selecție necesită forme organizatorice adecvate unei munci susținute, el fiind un proces de prognoză totodată, în faze avansate permițând prevederea posibilităților de performanță sau a unor fenomene (Hidi,I., 1991).

CAPITOLUL II

Particularitățile de creștere și dezvoltare ale copiilor de 6-8 ani și valorificarea lor în antrenament sportiv

După cum se știe, copilul nu este un „adult în miniatură” (Piaget, Claparède, citat de Nicu, A., 1993) și ca atare, trebuie tratat diferențiat în procesul de antrenament. Fiecare etapă de creștere și dezvoltare a copilului, cu reguli specifice particularităților de vârstă, trebuie bine cunoscută de antrenor (Ionescu, A., 1970).

De la un bun început se impune precizarea că intre vârsta cronologică și cea biologică există unele discrepanțe (Atanasiu, Cl., 1988). De aceea se fac o serie de investigații pentru stabilirea vârstei biologice, singura în măsură să permită individualizarea eficientă a antrenamentului sportiv.

În timpul creșterii și dezvoltării, diversele elemente corporale prezintă diferențieri de la o vârstă la alta. Astfel se remarcă o creștere rapidă a cutiei craniene și a creierului. De asemenea s-a constat că segmentele scheletice considerate izolat au puseul de creștere în momente diferite; plantele și palmele cresc mai repede decât gambele și antebrațele, care la rândul lor, îngreuiază indici superiori în raport cu coapsele și brațele, evidențiind această regularitate centripetă a creșterii (Zurbrugg, citat de Nicu, Al., 1993).

În procesul de creștere se mai remarcă o intensificare a metabolismului bazal care este în proporție de 10 – 20 % superior adultului (Demeter, A., 1972). Nevoia de vitamine și minerale este și crescută.

În ceea ce privește aparatul locomotor (Walker, R., 1983), legea Mark-Jansen referitoare la fragilitatea și sensibilitatea țesutului muscular evidențiază riscul în care este supus copilul în cazul unui antrenament, în care pot avea leziuni sau traumatisme la nivel osos, cartilaginos, tendinos și ligamentar. Aparatul locomotor al copilului nu are încă rezistența adultului, ceea ce impune introducerea gradată a exercițiilor cu îngreuieri.

Antrenamentul de forță pentru copii și juniori presupune:

asigurarea unui timp de refacere după un antrenament predominant de forță;

evitarea alternării bruște a încărcăturii;

evitarea exercițiilor cu haltere, pe deasupra capului (efect negativ asupra coloanei;

evitarea lucrului static de durată care poate afecta circulația venoasă;

Optimizarea antrenamentului sportiv la copii impune cunoștințe referitoare la particularitățile de creștere a acestora în diferite etape.

Caracteristicile esențiale ale vârstei școlare mici (6-11 ani fete și până la 12 ani băieți) sunt evidențiate prin atracția copiilor către sport, către întrecerile sportive. Această vârstă poate fi considerată o etapă foarte favorabilă pentru o pregătire tehnică de bază.

2.1. Particularități biologice

Sistemul nervos. Creierul are o greutate aproximativ cu aceea a adultului, însă din punct de vedere funcțional, dezvoltarea lui nu este completă, se constată o mai bună dezvoltare a primului sistem de semnalizare; aria motrică corticală se apropie de maturație și este completă abia la 13-14 ani.

Din punct de vedere funcțional se remarcă un dezechilibru dintre procesele fundamentale prin predominanță a excitației. Dintre diversele forme de inhibiție, mai ales inhibiție de diferențiere este slab dezvoltată și îngreuiază fixarea corticală a elementelor (cuvintelor, noțiunilor, mișcărilor) nou recepționate.

În această perioadă activitatea glandelor cu secreție internă este insuficientă.

Aparatul locomotor. Oasele sunt mai elastice ceea ce determină tendința spre deformare a acestora la solicitările de tracțiune, presiune și răsucire. Definitivarea cifozei toracice are loc la vârsta de 6-7 ani. Musculatura ajunge să reprezinte, la 6 ani 21,7 % din greutatea copilului (față de peste 35% la adulți).

La copiii de vârsta antepubertară, fibrele musculare sunt relativ mai lungi decât la adult, iar porțiunile tendinoase sunt mai scurte. La începutul perioadei, sunt încă subțiri, au nucleele mari și sunt relativ bogate în sarcoplasmă și apă. Tonusul muscular este mai scăzut decât la adult.

Sistemul cardiovascular. Cordul reacționează puternic, însă neeconomic la efort:

irigația coronariană este bogată;

mecanismele de reglare încă sunt slabe până la 7 ani, datorate dezvoltării lor insuficiente și permit doar solicitări ușoare.

Frecvența cardiacă în repaus este în medie de 100/min la vârsta de 6 ani, 90 /min 7 ani, 84/min la 8 ani și 80 /min la 12 ani.

Sistemul respirator. Cavitățile nazale sunt mai mici ca la adult, iar laringele se situează cu trei vertebre mai sus decât la adult. Bronhiile sunt, la început, puține la număr.

Dezvoltarea toracelui este devansată de aceea a membrelor. Mușchii respiratori, insuficient dezvoltați, nu pot asigura mărirea corespunzătoare a volumului toracelui în efort, amplitudinea mișcărilor respiratorii fiind din această cauză relativ mică.

Analizatorii. Asigurarea echilibrului corpului în timpul mișcărilor întâmpină dificultăți din cauza analizatorului kinestezic, insuficient dezvoltat, dar și ca urmare a faptului că centrul general de greutate al corpului este mai ridicat față de sol.

Consecințe pentru antrenament. Nivelul de dezvoltare pe plan psihofizic la această etapă de vârstă permite formarea unor noi deprinderi motrice, ameliorarea coordonării – îndemânării, supleței și mobilității, asigurarea unui bagaj fundamental de procedee tehnice specifice sportului în care copilul se inițiază și se specializează. Această pregătire tehnică se șlefuiește treptat, pe parcursul timpului și își crește expresia în măiestria sportului respectiv. Ea se clădește pe fondul unei solide pregătiri fizice, care începe la 7-8 ani.

Eforturile trebuie îndreptate în direcția însușirii corecte a mișcărilor, a eliminării legănării sau a altor elemente de prisos în mers și alergare, cu accent pe formarea unei ținute corecte și însușirea unui ritm corespunzător al mișcărilor. O atenție specială trebuie acordată dezvoltării mușchilor extensori, în vederea asigurării unui echilibru funcțional între marile grupe musculare antagoniste (Weineck, J., 1983).

Rezistența la efort static a copilului la această vârstă este mică, în schimb se recomandă efortul dinamic, concretizat în contracții și relaxări succesive, care este favorizată și de gradul crescut de excitabilitate corticală și contribuie la rândul său la optimizarea funcțiilor respiratorii și circulatorii.

Exercițiile de forță, care reclamă încordări musculare mari și cele de rezistență nu sunt recomandate la această vârstă decât individualizat și gradat.

2.2. Particularitățile psihologice

Intrarea la școală marchează o schimbare esențială a poziției sociale a copilului și a relațiilor cu ceilalți membri ai societății. Copilul de 6 ani nu este suficient de matur psihic pentru activitatea sistematică școlară, dar are toate capacitățile pentru a se adapta rapid noilor condiții. Ei au o bună dezvoltare fizică și neuro-psihică, ceea ce permite desfășurarea unei activități sistematice și ordonate.

Particularitățile psihice ale vârstei școlare mici sunt (Epuran, M.; Horghidan V., 1994):

Atențiaeste atrasă în mod deosebit spre cele intelectuale, care condiționează procesul de învățământ și de care sunt în același timp determinate. Ea are nevoie de mai multe pauze în cursul unei ore. Activitățile de joc sau de construcții îl țin mai mult timp concentrat, dar produc și oboseala. Deci, atenția este de tip spontan și involuntar, evoluând treptat spre cea voluntară odată cu modificarea motivelor învățării și a sentimentului moral.

Memoria este dependentă de natura elementelor înregistrate. Caracterul conștient și voluntar al învățării produce restructurări esențiale în memoria școlarului mic.

Imaginația școlarului mic este încă necritică și insuficient organizată.

Gândireacopilului de 6-10 ani prezintă o serie de particularități importante care fac trecerea de la concret la logic, la gândirea simbolică. În această perioadă se realizează structurile operatorii ale gândirii care se vor desfășura în etapa următoare.

Vocabularul școlarului mic se dezvoltă intens în această perioadă sub influența procesului învățării, scrisului și a cititului. Vocabularul se dublează aproape în primii ani ai școlarității, copilul însușindu-și și capacitatea de a exprima frumos și îngrijit.

Afectivitateamarchează acum o oarecare maturizare, copilul fiind capabil să-și controleze voluntar unele manifestări ale emoțiilor și chiar să simuleze anumite stări. Copilul devine în general mai sociabil și mai sensibil la aprecierile celor din jurul său și la succesul sau eșecul școlar. Copilul are tot mai mult tendința de a se manifesta curajos, răbdător, de a dovedi că nu mai este mic.

Voințala această vârstă este într-un proces de dezvoltare activă, datorită faptului că, elementul conștient intenționat devine preponderent în conduita lui și că, dobândește tot mai multe priceperi și deprinderi de comportament. În perioada micii școlarități se formează principalele deprinderi intelectuale și practice, alături de deprinderile de autoservire și de comportare civilizată.

Personalitatea micului școlar este dominată de dinamismul atențiilor și a atitudinilor față de realitatea externă. Activitățile școlare și extrașcolare stimulează dezvoltarea diverselor aptitudini și înclinații ale copiilor. Acestea nu se vor manifesta deplin și eficient decât în măsura în care sunt cultivate prin munca perseverentă. Din punct de vedere al caracterului, copilul se dezvoltă sub influența preponderentă a școlii, care contribuie esențial la formarea sentimentelor și noțiunilor morale, prezentând respectarea unor anumite cerințe și regim de viață. Spre sfârșitul acestei perioade se cristalizează concepția despre lume și viață.

2.3. Particularitățile dezvoltării calităților motrice

Principalele forme de solicitare motrică sunt calitățile motrice care pot fi împărțite în calități condiționale și calități de coordonare (coordinative). Primele (rezistența, forța și viteza) sunt în principal consecința proceselor energetice, celelalte (suplețea, îndemânarea) reprezintă ca urmare a unor procese de conducere, dirijare și reglare care au loc la nivelul sistemului nervos central.

În practica sportivă, aceste calități se manifestă mai ales sub forma de calități motrice combinate (forță-viteză, forță-rezistență etc) sau complexe (forța în regim de viteză, rezistența în regim viteză etc).

Antrenarea rezistenței la vârsta școlară mică

(antepubertară 6-11/12 ani)

La această vârstă este indicată individualizarea pregătirii desfășurată în condiții de efort mediu și în ritm aerob, ale cărui efecte sunt net superioare asupra organismului copilului în comparație cu exercițiile efectuate în regim anaerob. După unii specialiști alergările de concurs pe distanțe de cca 800 m sunt neadecvate vârstei de 8-9 ani. Deci, mai ales sportul școlar, probele de control pentru rezistență 600-800 m, nu sunt adaptate particularităților fiziologice ale acestei vârste. Scopul activității școlare și al antrenamentului ar trebui să fie dezvoltarea rezistenței de bază și nu celei specifice.

Antrenarea vitezei la copii și juniori

Viteza de execuție a mișcărilor, precum și viteza de reacție se ameliorează constant, datorită procesului de creștere și de dezvoltare fizică, gradului de mobilitate articulară și dezvoltare musculară.

Conținutul general-orientativ al antrenamentului:

Deoarece copilăria este marcată de necesitatea de mișcare, prin care se pun de fapt bazele unei dezvoltări motrice, fizice și psihice, corespunzătoare fiecărei etape de vârstă, o atenție deosebită trebuie acordată caracterului ludic al mijloacelor de pregătire.

Printre mijloacele de antrenament utilizate în această perioadă amintim:

toate tipurile de alergare sub formă de întrecere, de concurs;

jocurile de urmărire, de-a „prinselea”;

ștafeta pe trasee;

jocuri cu schimbare de locuri etc.

Dezvoltarea vitezei odată cu trecerea anilor treptat caracterul de joacă se schimbă cu exigențele impuse de proba sportivă.

Dezvoltarea mobilității la copii și juniori

Mobilitatea este calitatea care permite executarea unor mișcări de mare amplitudine la nivelul diferitelor articulații sau complexe articulare cu influența unor forțe externe (Harre, D., citat de Nicu, Al. 1993).

La această vârstă coloana vertebrală atinge mobilitatea maximă în schimb este redusă mobilitatea în articulațiile coxofemurală (în depărtarea picioarelor- abducție) și scapulo-humerală (în retroversie). Din această cauză se recomandă exerciții de întindere „streching” pentru ameliorarea mobilității în articulațiile respective. În vederea creșterii mobilității specifice necesare în anumite ramuri sportive se pot folosi exerciții pentru dezvoltarea acestei mobilități specifice, fără a se neglija însă dezvoltarea mobilității generale.

Antrenarea calităților de coordonare ( precizie, îndemânare)

Capacitatea de coordonare este necesară în stăpânirea motrică a diferitelor situații, caracterizându-se prin execuții rapide, raționale, prompte, precise, economicoase, eficiente în anticiparea și contracararea acțiunii adversarului etc. și având la bază capacitatea de ghidaj motric, de adaptare, readaptare și învățare motrică (Ifrim, M., 1987).

La această vârstă până la 8-9 ani, trebuie să se pună accentul pe aprofundarea procesului de învățare motrică, pentru realizarea unei game gestuale precise și stabile. Între 8-10 ani se poate asigura o dezvoltare intensă a coordonării motrice care permite o perfecționare a capacității de reacție. Până la 11-12 ani această perioadă este considerată foarte bună pentru pregătirea tehnică de bază în sportul respectiv.

CAPITOLUL III

Probe și norme de control recomandate de federație

Probele și normele din acest sistem sunt corelate cu etapizarea pregătirii, existând probe distincte pentru grupele de începători, avansați și performanță.

3.1. Probe și norme de control pentru selecția primară (grupele de începători)

În momentul selecției primare pot fi întâlniți copii cu o experiență motrică diferită. Există astfel riscul de a fi respinși copii cu calități motrice deosebite. Pentru o apreciere cât mai exactă a capacităților motrice ale fiecărui copil este bine ca, înainte de formarea deciziei celor care vor fi incluși în pregătire, copii să urmeze un program unitar de pregătire 1-3 luni. În practică se procedează în acest mod, selecționându-se copii după o perioadă de supraveghere. Includerea în grupele de începători se face pe baza rezultatelor obținute la probele de control de la sfârșitul acestei perioade.

Pentru o apreciere unitară a rezultatelor s-a stabilit un sistem de scalare a performanțelor pentru fiecare vârstă în parte, separat pentru băieți și pentru fete, fiecare performanță căpătând un echivalent în puncte.

Tabelele de scalare 3.4 și 3.5 (Nicu A., 1993, pg.74- 75) cuprind probe de pregătire fizică generală (vârsta 6-14 ani fete și băieți): 8 probe pentru testul de pregătire fizică .

Pentru gimnastică, considerăm vârsta optimăde selecție de 5-6 ani la fete și 6-8 ani la băieți, iar perioadanecesară pentru consacrare de 8-10 ani pentru fete și 10 12 ani pentru băieți.

Probele testului de pregătire fizică pentru selecția primară la gimnastică:

Alergare de viteză 20 m, cu start din picioare, cronometrat la prima mișcare;

Săritura în lungime de pe loc (cu o singură pendulare a brațelor), se verifică forța explozivă a picioarelor;

Naveta (culesul cartofilor), se testează viteza și îndemânarea;

Ridicări de trunchi din poziția culcat dorsal, cu vârfurile picioarelor fixate la scara fixă, în poziția șezând, cu mâinile la ceafă, se verifică forța dinamică pentru musculatura abdominală;

Atârnat cu brațele îndoite la scara fixă – menținere, se verifică forța statică pentru musculatura brațelor;

Mobilitatea articulațiilor coxo-femurale în flexie, din stând cu vârfurile picioarelor pe o bancă, la înălțimea de 50 cm;

Aruncarea mingii de oină la distanță, se verifică forța explozivă a brațului;

Alergare de rezistență 600 m pentru ambele sexe.

Pe baza punctajului adiționat copiii sunt grupați în: supertalentați, talentați, supramediocri, mediocri, submediocri și slabi.

Pentru selecția primară, F.R.G. a mai fixat șase probe specifice:

Podul de jos, se verifică mobilitatea coloanei vertebrale;

Sfoara laterală, se verifică mobilitatea articulațiilor coxo-femurale;

Stând pe mâini, se verifică capacitatea de orientare cu corpul răsturnat;

Mers în echilibru pe bârnă cu întoarceri, se verifică echilibrul și orientarea în spațiu;

Proba riglei, se verifică viteza de execuție;

Flotări din sprijin culcat facial, se verifică forța dinamică a brațelor.

Acești copii primesc o bonificație de 40 puncte (în medie 5 puncte pe probă), astfel că în momentul primei selecții pot totaliza 400 de puncte.

În afara acestor probe de pregătire fizică generală la unele ramuri de sport au fost introduse și probe care vizează calități specifice și anume:

La sfârșitul fiecărui an de pregătire se trec probe de control. Cerințele minime impuse în acest sens sunt:

Realizarea a 480 puncte la 7-12 ani (sau 280 puncte la 6 ani) pentru copii cu talie normală și 440 puncte pentru copii cu talie de excepție și realizarea normelor la probele specifice pentru fiecare ramură de sport, vizând nivelul însușirii procedeelor tehnice de bază ale calităților motrice specifice.

3.2. Probe și norme de control pentru selecția secundară(grupele de avansați)

Promovarea juniorilor în grupele de avansați și menținerea lor în aceste grupe de pregătire sunt condiționate de trecerea anuală a probelor de control specifice pentru fiecare ramură de sport. Aceste probe de control obiectivează:

gradul de însușire a procedeelor tehnico-tactice de bază și a unor combinații tactice de atac și apărare;

nivelul pregătirii fizice specifice.

Durata pregătirii în grupele de avansați este în medie de 5 ani, în funcție de natura sportului respectiv (complexitatea tehnicii și tacticii). Menținerea în pregătire este condiționată de realizarea normelor stabilite pentru fiecare vârstă și an de pregătire, în parte. Aceste probe și norme sunt corelate cu:

modelul de instruire pe niveluri, ele reprezentând finalități ale modelului;

normele și cerințele pentru participarea la competiții.

În acest mod la un nivel anumit se operează în cadrul unor discipline sportive cu aceleași probe atât pentru aprecierea pregătirii și selecționarea în grupa superioară, cât și pentru participarea în competiții.

3.3. Probe și norme pentru selecția finală(grupele de performanță)

Promovarea în grupele de performanță (vârsta junioratului I și II) se face pe baza rezultatelor de la probele de control specifice pentru fiecare ramură de sport, precum și a rezultatelor din competiții (clasificarea rezultatelor obținute).

În medie, pregătirea în aceste grupe durează doi ani și vizează în principal:

– creșterea ponderii lucrului specific (pregătirea tehnico-tactică, pregătirea fizică specifică);

creșterea capacității sportivului de a evolua cu siguranță în concursuri și îmbunătățirea experienței competiționale.

Aprecierea se face anual prin înregistrarea progresului realizat pe baza probelor de control și corelate cu modelul de instruire și a normelor de participare la competiții.

Aceste probe reprezintă:

mijloace de pregătire cu grad mare de corelare cu performanța;

procedee tehnico-tactice executate în ritmuri specifice;

elemente de dificultate crescută și proba de concurs etc.

CAPITOLUL IV

Contribuții personale privind organizarea și desfășurarea studiului

4.1. Scopul, obiective și sarcinile studiului

Scopul principal al studiului constă în cadrul organizatoric optim pentru despistarea talentelor în gimnastica artistică feminină.

Obiectivele studiului:

determinarea probelor de selecție efieicntă în pregătirea de perspectivă;

elaborarea planului de pregătire pe baza principiilor gradării progresive și diversificării conținutului mijloacelor.

Sarcinile studiului:

documentarea bibliografiei;

elaborarea probelor de selecție;

aplicarea inițială a probelor de control;

procesul de pregătire;

evaluarea finală a probelor de control;

analiza și interpretarea rezultatelor;

redactarea lucrării.

4.2. Ipotezele studiului

Pentru rezolvarea scopului, obiectivele și sarcinile studiului am consideratimportant că:

Aprecierea nivelului dezvoltării somatice și pregătirii motrice generale și tehnice de bază a copiilor de 6-8 ani, vadescoperi aptitudini deosebite necesare practicării gimnasticii.

Introducereaunor noi probe de control specifice coordonării sensomotrice a copiilor de 6-8 ani, va contribui la îmbunătățirea criteriului motric din cadrul sistemului probelor de control a selecției inițiale.

Folosirea difersificată și gradată a mijloacelor de pregătire în cadrul antrenamentelor cu caracter de mobilitate, motric generale și specifice și tehnice de bază, va îmbunătăți nivelul mobilității articulare, dezvoltarea forței musculare și însușirea bazelor generale ale mișcării la aparate.

4.3. Subiecții, locul și perioada desfășurării studiului

Acest demers științific a condus la organizarea unui studiu experimental în cadrul Clubului Sportiv Școlar nr. 2 din București, folosind o singură grupă de cercetare selecționate din totalul copiilor aflați în pregătire.

Eșantionul investigat a constat din aproximativ 40 de copii aflați din cele trei grupe de începători, conform normării didactice și a orelor suplimentare.

Fig. 4.1. Ețantionul de copii investigat

În cadrul studiului am folosit o singură grupă alcătuită din 12 gimnaste de 6-8 ani selecționați din totalul copiilor aflați în pregătire.

Studiul s-a desfășurat în perioada anului școlar 2016-2017, împărțit în trei etape:

Etapa inițială a studiului (24-31 octombrie 2016), testarea inițială a probelor de control somatice, motrice generale și tehnice de bază la aparate.

Etapa fundamentală (1 noiembrie 2016 – mai 2017), aplicarea diversificată și gradată a mijloacelor planului de pregătire.

Etapa finală (iuniel 2017), testarea finală a probelor de control somatice, motrice generale și tehnice de bază la aparate.

Acești copii inițial au participat la pregătire de două ori pe săptămână, luni și miercuri, orele 17.00- 18.30, lucrând ca grupă separată selecționată din totalul copiilor. După două luni de pregătire, septembrie – octombrie 2016 acești copii au fost promovați în cadrul grupei de lucru, lucrând de trei ori pe săptămână, luni, miercuri și joi, de la ora 14.00 – 17.00.

Fig.4.2. Gimnastele din grupa de lucru (definitivă)

4.4. Sistemul probelor de selecție aplicat

Pentru verificarea și aprecierea nivelului dezvoltării somatice, pregătirii motrice generale și tehnice de bază la aparate a gimnatelor de 6-8 ani am folosit următoarele probe de control.

Dezvoltarea somatică, apreciată prin datele măsurătorilor antropometrice a gimnastelor de 6-8 ani, privind înălțimea (cm), gretatea (kg) și perimetrul toracic (cm) în expirație, inspirație și amplitudinea toracică.

Pregătirea motrică generală, apreciată prin următoarele probe de control:

Alergare de viteză 20 m, (sec);

Forța piciorelor, săritura în lungime de pe loc, (cm);

Forța picioarelor, genoflexiuni cu săritură simultan cu ridicarea brațelor prin înainte sus, număr corect de execuții;

Forța brațelor, menținut la bară cu brațele îndoite- se cronometrează timpul menținut a poziției (sec);

Forța abdominală, ridicarea picioarelor la orizontală din atârnat la scara fixă, număr total de execuții corecte;

Forța spatelui, ridicarea picioarelor în extensie din culcat facial pe lada de gimnastică, număr de execuții corecte;

Mobilitatea articulației coxo-femurale și a coloanei vertebrale în plan sagital anterior, stând cu trunchiul îndoit înainte cu brațe întinse sus pe banca de de gimnastică, se măsoară distanța depășirii vârfurilor degetelor de la linia băncii (cm); din așezat cu trunchiul îndoit înainte tălpile se sprijină de bârna joasă cu brațele sus, se măsoară distanța vîrfurilor degetelor față de bârna (cm);

Mobilitatea coloanei vertebrațle în plan sagital posterior, podul de jos, se măsoară distanța dintre călcâie și degetul mijlociu (cm) și s-a aprecit cu note în funcție de corectitudinea execuției (picioarel și brațele sunt întinse, iar umerii sunt pe linia palmelor (puncte);

Mobilitatea articulației coxo-femurale: sfoara înainte cu piciorul drept, stâng și sfoara laterală, se măsoară distanța de la sol și până la pubis, apoi apreciată prin note, conform execuție tehnice corecte.

Probe de control pentru aprecierea capacității coordinative senzomotrice (Boloban, 2013):

Echilibrul static (proba Biriuk, adaptată), stând pe vârfuri cu brațele sus, se măsoară timpul de menținere corectă;

Echilibrul dinamic: mers pe vârfuri cu brațele lateral, pe bârna înaltă, se acordă note de 10-1 puncte în funcție de corectitudinea tehnică a mersului;

Stabilitatea statokinetică, prin folosirea rostogolirilor înainte (probă abaptată la nivelul copiilor), se execută 5 rostogoliri înainte în 5 secunde, apoi 10 sărituri în mijlocul patratului, se apreciază corectitudinea săriturilor 10 sărituri corecte – echivalent notei 10, așa se apreciază descrescător 9 sărituri – 9 puncte, etc.

Probe de control pentru aprecierea niveluluipregătirii tehnice de bază la aparate:

Sol:

Rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit, se apreciază cu note de la 10-1 puncte;

Rrostogolire înapoi din ghemuit în ghemuit, se apreciază cu note de la 10-1 puncte;

Stând pe mâinin cu rostogolire înainte în ghemuit,se apreciază cu note de la 10-1 puncte;

Răsturnare laterală (roata), se apreciază cu note de la 10-1 puncte;

Exercițiul de concurs la sol, conform cerințelor impuse pe categorii de vârstă și nivel de pregătire, se apreciază cu note de la 10-1 puncte;

Sărituri cu sprijin:

Aterizare, săritura în adâncime de pe masă, se apreciază cu note de la 10-1 puncte;

Bătaie pe trambulină, se apreciază cu note de la 10-1 puncte;

Săritura cu răsturnare prin stând pe mâini, se apreciază cu note de la 10-1 puncte.

!!! Notă: la testarea inițială majoritatea copiilor la stând pe mâini și săritura cu sprijin la calup au executat cu ajutor, acordând nota 4,0 puncte.

4.5. Metode de cercetare folosite

Pentru realizarea cercetării s-au folosit următoarele metode:

Metoda studiului bibliografic a literaturii de specialitate.

Metoda observației pedagogice.

Metoda studiului experimental, în care s-a urmărit confirmarea sau infirmarea ipotezelor propuse.

Metoda testelor (somatice, probe de control).

Metoda statistico-matematice (Tudos, 1993) și a reprezentării grafice a rezultatelor obținute.

4.6. Conținutul planului de pregătire aplicat

1) Exerciții de încălzire

Pregătirea organismului pentru efort

– mers și variante de mers (formație de cerc);

– alergare și varinate de alergare (pe diagonală);

– sărituri simple directe (pe ambele picioare, pe un picior etc);

Influențarea selectivă a aparatului locomotor

Complexe de exerciții de dezvoltare fizică generală și elemente acrobatice de mobilitate și dinamice (formație cerc):

Exerciții pentru cap gât (aplecări, înclinări, răsuciri și rotări);

Exerciții pentru umeri (articulația scapulo-humerală);

Exerciții pentru trunchi (aplecări, îndoiri, răsuciri, rotări și îndori cu răsucire); din culcat extensii de trunchi, „bărcuța”, „coșuleț” și „pisicuța”, podul de pe genunchi și podul de jos din culcat (variante- picior ridicat sus); stând pe omoplați (lumânarea);

Exerciții pentru articulația șoldului (coxofemurală) – fandări înainte și laterale; din așezat balans de picioareînainte, lateral și înapoi; așezat depărtat – îndori de trunchi la picioare și înainte; așezat talpă în talpă cu genunchi îndoiți – „fluturări”; semisfoara și sfoara înainte cu piciorul drept, stâng și sfoara laterală.

Rulări înainte-înapoi din ghemuit în ghemuit; din gheluit cu ridicare, din ghemuit cu săritură și din ghemuit cu săritură cu întoarcere 360 grade;

Stân pe mâini: sprijin pe mâini cu împingere de pe ambele picioare („stând pe mâini pentru copii”), stând pe mâini cu ajutor și fără ajutor cu notă (concurs).

Lucru la aparate:

Sol: învățarea elementelor acrobatice (Stând pe mâini din balns și stând depărtat; rostogoliri, răsturnare laterală, răsturnare lentă înainte și înapoi, tic-tac, rondă, răsturnare înapoi (flic-flac), răsturnare înainte, linie acrobatică – rondă, flic-flac înapoi).

Sărituri cu sprijin: învățarea aterizării; bătaia pe trambulină; zborul I la calup; yborul II – răstunarnare înaînainte de pe masă; săritură cu sprijin în ghemuit și săritură cu extensie; săritura prin răsturnare în stând pe mâini la calup.

Paralele inegale: învățarea pozițiilor în atârnat și sprijin înainte; deplasare laterale în atârnat; în atârnat echer; bici-balans la bara la groapă; învățarea răsturnării înapoi în sprijin; roata înapoi în sprijin; coborâre din săritură în sprijin ghemut pe bară – aterizare.

Bârna: mers și variante de mers; exerciții pe covor, pe bârna joasă și bârna de concurs (înaltă).

Fig. 4.1. Stând pe omoplați (lumânarea)

Fig. 4.2. Podul de jos

Fig. 4.3 Mobilitatea articulației coxofemurale – sfoara înainte și sfoara laterală

Fig. 4.4. Forța picioarelor – săritura în lungime de pe loc

Fig. 4.5. Stabilitatea stato-dinamică – aterizare fixă

Fig. 4.6. Echilibrul static

Fig. 4.7. Stabilitatea statokinetică cu ajutorul rostogolirilor înainte

Fig. 4.8. Forța abdominală ridicarea picioarelor până la orizontală (90 grade)

Fig. 4.9. Forța spetelui – extensii de trunchi din culcat facial

Fig. 4.10. Forța abdominală – îndoirea trunchiului înainte din culcat dorsal

Fig. 4.11. Forța brațelor – menținut în atârnat cu mâinile îndoite

Fig. 4.12. Mobilitatea articulației coxofemurale și a coloanei vertebrale în plan sagital anterior

Fig. 4.13. Mobilitatea coloanei vertebrale în plan sagital poterior

Fig. 4.14. Rostogolire înainte în ghemuit

Fig. 4.15. Rostogolire înapoi din ghemuit în ghemuit

Bătaia la trambulină b) răsturnare prin stând pe mâini

Fig.4.16. Sărituri cu sprijin

balans în atârnat la groapa cu bureți

Fig. 4.17. Paralele inegale

Poziții și mișcări la bârnă

Fig.4.18. Bârna

Diversifiraea și gradarea exercițiilor pentru dezvoltarea forței musculare

Fig. 4.19. Exerciții pentru devoltarea forței spatelui

plan înclinat b) atârnat la scara fixă

îndoiri de trunchi din culcat

Fig. 4.20. Exerciții pentru dezvoltarea forței abdominale

Eficientizarea pregătirii tehnice de bază prin prezentarea exercițiilor învățate în concurs

Fig. 4.21. Încălzirea în concursul pentru – Târgoviște iunie 2017

Fig. 4.22. Premierea rezultatelor și performanțele obținute în concurs

CAPITOLUL V

Analiza rezultatelor obținute

Analiza rezultatelor dezvoltării somatice

Tabelul 5.1. Rezultatele măsurătorilor antropometrice la gimnastele de 6-8 ani – testarea inițială

Notă: x- media aritmetică; S – abaterea standard; Cv% – coeficientul de variabilitate

Tabelul 5.2. Rezultatele măsurătorilor antropometrice la gimnastele de 6-8 ani – testarea finală

Fig. 5.1. Înălțimea

Fig. 5.2. Greutatea

Fig. 4.3. Perimetrul toracic

Rezultatele studiului scot în evidență vârsta medie a subiecților aflați studiu, find aproximativ 7 ani, creșterea înălțimii cu 1,75 cm și a greutății cu 1,17 kg la testarea finală, iar perimetrul toracic are o medie de 55,67 cm la expirație la testarea inițială și o creștere cu 1,75 cm la testarea finală, la inspirație medie este de 58,83 cm la testarea inițială și o creștere cu 2,09 cm la testarea finală iar amplitudinea toracică are valori apropiate față de testări fiind egală cu 3,17 cm la testarea finală și o creștere nesemnificativă cu 0,16 cm la testarea finală.

Analiza rezultatelor pregătirii motrice generale

Tabelul 5.3. Rezultatele pregătirii motrice generale a gimnastelor de 6-8 ani – testarea inițială

Notă: alerg.- alergare; Săr.L.L. – săritura în lungime de pe loc; Menț.B.îndoi.- menținut cu brațele îndoite; Ridic.P.oriz.- ridicarea picioarelor la orizontală; Ridic.P.ext. – ridicarea picioarelor în extensie; nr.rep. – număr repetări corecte.

Fig. 5.4. Alergarea de viteză 20 m

Tabelul 5.4. Rezultatele pregătirii motrice generale a gimnastelor de 6-8 ani – testarea finală

Fig. 5.5. Săritura în lungime de pe loc

Fig. 5.6. Genoflexiuni cu săritură

Fig. 5.7. Menținut cu brațele îndoite la bară

Fig. 5.8. Ridicarea picioarelor la orizontală din atârnat la scara fixă

Fig. 5.9. Ridicarea picioarelor în extensie din culcat facial la bancă

Privind rezultatele pregătirii motrice generale se observă (tabelul 5.3 și 5.4 și figurile 5.4-5.9):

la proba alergare de viteză 20 m, valoarea medie la testarea inițială este de 4,88 sec și îmbunătățire cu 0,31 sec la testarea finală;

la proba săritura în lungime de pe loc, valoarea mediei la testarea inițială este de 140,08 cm și o creștere cu 4,09 cm la testarea finală;

la proba genoflexiuni cu săritură valoarea mediei la testarea inițială este de 14,17 repetări corecte și o creștere cu 3,08 repetări corecte la testarea finală; la proba menținerea brațelor îndoite la bară, valorea medie la testarea inițială este de 51,5 sec și îmbunătățirea a forței brațelor creșterea duratei de meținere de 40,67 sec la testarea finală; la proba ridicarea picioarelor la orizontală din atârnat la scara fixă, valorea medie este de 14,58 repetări corecte și o creștere cu 2,42 repetări corecte la testarea finală; la proba ridicarea picioarelor în extensie din culcat facial, valoarea medie la testarea inițială este de 18,17 repetări corecte și o creștere cu 2,75 repetări la testarea finală.

Tabelul 5.5. Rezultatele pregătirii motrice generale a gimnastelor de 6-8 ani – testarea inițială

Notă: Îndoi.Tr.înai.- îndoirea trunchiului înainte; Ext. Tr. – extensia trunchiului; Mobil.plan sag. – mobilitate plan sagital; Mobil.coxo-femur.- mobilitatea coxo-femurală; nr. rep. – număr repetări corecte; dr. – dreptul, stg.- stângul; lat. – laterală

Tabelul 5.6. Rezultatele pregătirii motrice generale a gimnastelor de 6-8 ani – testarea finală

Fig. 5.10. Îndoirea trunchiului înainte din culcat dorsal

Fig. 5.11. Extenia trunchiului din culcat facial

Fig. 5.12. Mobilitatea articulației cox-femurale în plan sagital anterior din stând cu trunchiul îndoit înainte și brațele sus

Fig. 5.13. Mobilitatea articulației coxo-femurale în plan sagital anterior din așezat cu trunchiul îndoit înainte și brațele sus

Fig. 5.14. Mobilitatea articulației coxo-femurale în plan sagital posterior – podul de jos

Fig. 5.15. Mobilitatea articulației coxo-femurale – sfoara

Privind rezultatele pregătirii motrice generale se observă (tabelul 5.5 și 5.6 și figurile 5.10-5.15):

la proba forța abdominală, apreciată prin îndoirea trunchiului, valoarea mediei la testarea inițială este de 12,83 repetări și o creștere cu 3,17 repetări la testarea finală;

la proba, forța spatelui, apreciată prin extensia trunchiului, valoarea mediei la testarea inițială este de 10,92 repetări și o creștere cu 2,0 repetări corecte la testarea finală;

la proba, mobilitatea coxo-femurală și a coloanei vertebrale în plan sagital anterior din stând cu trunchiul îndoit, valorea mediei la testarea inițială este de 15,08 cm și o îmbunătățire cu 4,09 cm la testarea finală; iar din poziția din așezat la aceeași probă – la testarea inițială este de 11,75 cm și o îmbunătățire cu 4,25 cm la testarea finală;

la proba, mobilitatea coloanei vertebrale în plan sagital posterior, apreciată prin podul de jos, valoarea mediei la testarea inițială este de 72,17 cm echivalentă cu nota 7,83 puncte și o îmbunătățire a execuției prin reducerea distanței dintre picioare și palme cu 5,75 cm – cu nota de 9,08 puncte;

la proba, mobilitatea articulației coxo-femurale, apreciată cu sfoara, valorea mediei la sfoara înainte cu piciorul drept este de 7,92 puncte și o creștere cu 1,16 puncte la testarea finală; la sfoara pe piciorul stând media la testarea inițială este de 8,25 puncte și o îmbunătățire cu 0,92 puncte la testarea finală; la sfoara laterală media la testarea inițiale este de 7,92 puncte și o creștere cu 1,0 punct.

Fig. 5.16. Echilibrul static – stând pe vârfuri cu brațele sus menținut

Tabelul 5.7. Rezultatele coordonării senzomotrice a gimnastelor de 6-8 ani

Notă: t- testul Parametric de diferențe a mediilor

Fig. 5.17. Echilibrul dinamic – mers pe vârfuri cu brațele lateral pe bârna înaltă

Fig. 5.18. Echilibrul statokinetic – cu ajutorul rostogolirilor înainte

Rezultatele anlizei dezvoltării coordonării senzomotrice, prin aplicarea testelor specifice scot în evidență (tabelul 5.7 și figurile 5.16-4.18):

la proba, echilibrul static (proba Biriuk), apreciată prin poziția stând pe vârfuri cu brațele sus, valoarea mediei la testarea inițială este de 29,67 sec și o creștere a duratei timpului de menținere a poziției cu 28,58 sec la testarea finală, având diferențe semnificative a mediilor între testări la p<0,001;

la proba, echilibrul dinalic, apreciat prin mers pe vârfuri pe bârna înaltă, valorea mediei la testarea inițială este de 7,42 puncte și o creștere cu 1,58 puncte la testarea finală, având diferențe semnificative a mediilor între testări la p<0,001;

la proba, stabilitatea statokinetică, evaluată cu ajutorul a 5 rostogoliri înainte în 5 sec și 10 sărituri pe verticală, proba adaptată în ceea ce privește apreciată prin note,valoarea mediei la testarea inițială este de 4,83 puncte, adică aproximativ 4 sărituri și o îmbunătățire cu 2,34 sărituri corecte la testarea finală, însemnând o medie de 7,17 sărituri corecte, având diferențe semnificative a mediilor între testări la p<0,001.

Analiza rezultatelor pregătirii tehnice de bază

Tabelul 5.8. Rezultatele pregătirii tehnice de bază la sol

Notă: 4- execuție cu ajutor; Rostog.înai.ghem- rostogolire înainte ghemuit; Răstur.lat.- răsturnare lateral

Fig. 5.19. Rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit

Fig. 5.20. Rostogolire înapoi din ghemuit în ghemuit

Fig. 5.21. Stând pe mâini cu rostogolire înainte în ghemuit

Fig. 5.22. Răsturnare laterală – roata

Privind rezultatele pregătirii tehnice de bază la sol, prezentate în tabelele 5.9 și figurile 5.19-5.22, scot în evidență:

– la rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit, valorea mediei la testarea inițială este de 6,25 puncte și o creștere cu 1,58 puncte la testarea finală, având diferențe semnificative a mediilor între testări la p<0,001;

– la rostogolire înapoi din ghemuit în ghemuit, valorea mediei la testarea inițială este de 6,17 puncte și o creștere cu 1,5 puncte la testarea finală, având diferențe semnificative a mediilor între testări la p<0,001;

– la stând pe mâini și rostogolire înainte în ghemuit, valorea mediei la testarea inițială este de 5,50 puncte și o creștere cu 1,83 puncte la testarea finală, având diferențe semnificative a mediilor între testări la p<0,001;

– la răsturnare laterală (roata), valorea mediei la testarea inițială este de 6,17 puncte și o creștere cu 1,75 puncte la testarea finală, având diferențe semnificative a mediilor între testări la p<0,001;

– prezentarea exercițiul de concurs la sol, au participat 7 gimnaste aflate în studiu, valoarea mediei fiind de 7,72 puncte, evidențiind nivelul de însușire a elementelor acrobatice conform cerințelor și regulamentul competițional.

Tabelul 5.9. Rezultatele pregătirii tehnice de bază la sărituri cu sprijin

Fig.5.23. Aterizare la sărituri

Fig. 5.24. Bătaia

Fig. 5.25. Săritura cu răsturnare prin stând pe mâini la calup

Rezultatele pregătirii tehnice de bază la sărituri cu sprijin, prezentate în tabelul 5.9 și figurile 5.23-5.25, scot în evidență:

Aterizarea, apreciată prin săritura în atâncime, valorea mediei la testarea inițială este de 5,92 puncte și o creștere cu 1,75 puncte la testarea finală, având diferențe semnificative a mediilor între testări la p<0,001;

Bătaia la trambulină, valorea mediei la testarea inițială este de 5,58 puncte și o creștere cu 1,83 puncte la testarea finală, având diferențe semnificative a mediilor între testări la p<0,001;

Săritura prin răsturnare în stând pe mâini la calup, valorea mediei la testarea inițială este de 5,17 puncte și o creștere cu 2,00 puncte la testarea finală, având diferențe semnificative a mediilor între testări la p<0,001; putem spune că la testarea inițială multe gimnate nu puteau executa fără ajutor, deaceea s-a acordat nota 4,0 puncte, influențând media.

Săritura în concurs, unde valoare de dificultate a variat în funcție de categoria de vârstă și nivel de pregătire, cele mici au sarit în ghemuit iar cele de 8 ani răsturnare în stând pe mâini, valoarea mediei fiind mai mare comparativ cu nota din antrenament egală cu 8,11 puncte.

Fig.5.26. Rezultatele obținute în concurs la sol și sărituri cu sprijin

În figura 5.26 sunt prezentate rezultatele comparative obținute de către gimnastele care participat în concurs la sol și sărituri cu sprijin, observăm că doar 7 sportive au avut varsta de 6-8 ani, celelalte fiind mai mici sau mai mari.

CONCLUZII

Gimnastica artistică este un sport foarte frumos și spectaculos, dar necesită multă muncă și răbdare atât din partea antrenorilor cât și din partea sportivelor. Uneori aceste concordanțe dintre pregătire și rezultate nu coincid cu ceea ce ne-am dorit să obținem și atunci mulți sportivi renunță la această activitatea de performanță.

Un alt factor important în atragerea copiilor îl reprezintă rezultatele internaționale, reputația clubului, secției, antrenorului, tradițiile sportului respectiv, precum și condițiile materiale.

Rezultatele studiului scot în evidență vârsta medie a subiecților aflați studiu, creșterea înălțimii și a greutății corporale, mărirea perimetrului toracic la expirație și inspirație și valori apropiate ale amlitudinii toracice, ceea ce corespund măsurătorilor antropometrice specifice acestei vârste.

Privind rezultatele pregătirii motrice generale se evidențiază îmbunătățirea vitezei de alergare și a forței musculaturii picioarelor, a brațelor, abdominale, a spatelui, mobilitatea articulației coxofemurale și a coloanei vertebrale atât în plan sagital antrerior cât și în plan posterior, având ca efect folosirea eficientă a mijloacelor de pregătire în cadrul antrenamentelor prin diversificrea și gradarea acestora.

Aplicarea testelor specifice introduse în cadrul selecției pentru aprecierea nivelului dezvoltării coordonării senzomotrice, scoate în evidență îmbunătățirea atât a echilibrului static și dinamic, cât și a stabilității statokinetice și diferențe semnificative a mediilor între testări la p<0,001.

Analiza rezultatelor pregătirii tehnice de bază la sol evidențiază îmbunătățirea execuției elementelor acrobatice, prin corectarea pozițiilor de plecare, în faza de bază și poziția finală, și diferențe semnificative a mediilor între testări la p<0,001. Iar prezentarea exercițiul de concurs la sol, scoate în evidență nivelul de însușire a elementelor acrobatice conform cerințelor și regulamentul competițional.

Analiza rezultatele pregătirii tehnice de bază la sărituri cu sprijin evidențiază îmbunătățirea execuției fazelor săriturii în special aterizarea și bătaia pe trambulină, urmând ca prin diversificarea și gradarea mijloacelor de pregătire în perioadele următoare să se reușească perfecționarea și celelalate faze importante a săriturilor cu sprijin.

În finalul lucrării putem concluziona următoarele:

Aprecierea nivelului dezvoltării somatice și pregătirii motrice generale și tehnice de bază a copiilor de 6-8 ani, a ajutat la descoperea aptitudinilor necesare practicării gimnasticii, ceea ce confirmă ipoteza I a studiului.

Introducerea unor noi probe de control specifice coordonării senzomotrice a copiilor de 6-8 ani, a contribuit la îmbunătățirea criteriului motric din cadrul sistemului probelor de control a selecției inițiale din gimnastica artistică feminină, ceea ce confirmă ipoteza a II-a studiului.

Trebuie menținut folosirea difersificată și gradarea progresivă a mijloacelor de pregătire în cadrul antrenamentelor cu caracter de mobilitate, motric generale și specifice și tehnice de bază, a îmbunătățit nivelul mobilității articulare, dezvoltarea forței musculare și însușirea bazelor generale ale mișcării la aparate, ceea ce confirmă ipoteza a III-a a studiului.

BIBLIOGRAFIE

Avramoff, E., 1982, Probleme medico-sportive în gimnastică, București, Editura sport-Turism

Atanasiu, Cl., 1988, Particularitățile de creștere la copii și juniori și valorificarea lor în antrenament, București, în Revista EFS

Baroga, L., 1985, Calități motrice combinate, București, Editura sport-turism

Baloban, V., 2013, Reglarea posturii corporale a sportivului: monografie, Kiev, Editura Literatura olimpică,

Băiașu N. și Bârlea A.,1969, Gimnastica de bază și acrobatică în școală, București, Editura C.N.E.F.S.

Bompa, T., 2002,Periodizarea: teoria și metodologia antrenamentului, București, Editura EXPONTO

Codul de Punctaj Internațional, 2016, Gimnastica artistică feminină, F.I.G.

Demeter, A., 1974, Bazele fiziologice ale educației fizice școlare, București, Editura Sport-Turism

Demeter, A., 1981, Bazele fiziologice ale educației fizice, București, Editura sport-turism

Dina, L., 2012, Selecția în gimnastica artistică, Craiova, Edit. Sitech,

Dina, L., 2012, Gimnastica artistică, Bazele antrenamentului, Craiova, Edit. Sitech,

Dungaciu P., 1982, Aspecte ale antrenamentului modern în gimnastică, București, Editura Sport-Turism

Dragnea A., 1991, Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice, București, M.T.S

Dragnea A.,1996, Antrenamentul sportiv, București, Editura Didactică și Pedagogică R.A.

Drăgan, I., 1989, Selecția și orientarea medico-sportivă, București, Editura sport-turism

Epuran M., și Holdevici I., 1993, Psihologie – compediu, București, A.N.E.F.S.

Epuran, M..; Horghidan, V, 1994, Psihologia educației fizice, București, f.e.

Grigore V., 1998, Gimnastica de performanță, Noțiuni introductivă, București, Editura Imedit

Grigore V., 2001, Gimnastica artistică, Bazele teoretice ale antrenamentuluisportiv, București, Editura Semne

Grigore, V., 2002, Pregătirea artistică în gimnastica de performanță, București, ANEFS

Hidi I., 1991, Gimnastica sportivă. Note de curs, București, A.N.E.F.S.

Macovei S., 1998, Suplețea, contribuții teoretice și practico-metodice cu aplicații în gimnastica ritmică, Teza de doctorat, ANEFS

Ifrim, M., și colab., 1986, Antropologia motrică, București, Editura Științifică și Enciclopedică

Ionescu, A., Creșterea și dezvoltare, București, Editura Stadion

Nicu, Al.; Mazilu, V.; Focșeneanu , Al.; Paraschiv, V., 1978, Sistemul național de selecție (IEABS), București

Nicu, Al., si colab., 1993,Antrenament sportiv modern, București, Editura Editis

Niculescu, G., 2003, Gimnastica artistică – repere teoretice și metodice, București, Editura Arvin

Renato, M., 1992, Les basses des l’entrenement sportif, Editura Revue C.P.S.

Rozin, E.J., 1997, Gimnastica: vârsta și performanța. Diagnostica pedagogică și controlul stării fizice, Moscova, Editura Cultura fizică, educație și știința

Rusu, I.C., Pașcan, I., Grosu, E.F., Cucu, B., Gimnastica, Cluj-Napoca, Editura G.M.I.

Stroescu A., și colab., 1968, Gimnastica, București,Editura Sport-Turism

Solomon M., Grigore V. și Bedö C., 1996, Gimnastica, Târgoviște,. Editura DON. Impex

Solomon M. și Tudusciuc I., 1984, Dezvoltarea capacității motrice a elevilor, București, Editura Sport-Turism

Slemin, A. M., 1966, Pregătirea tinerilor gimnaști, București, Editura Sport-Turism

Potop, V., 2014, Teoria și practica în gimnastica artistică, București, Editura Discobolul

Thomas, R., Eclache J.P. și Keller J., 1995,Aptitudinile motrice, structura și evaluarea, Teste și măsurători pentru tinerii sportivi, București, S.C.J.

Tudos, S., 1993, Elemente de statistică aplicată, București, f.e.

Tudusciu I., 1984, Gimnastica sportivă, București, Editura Sport-turism

Vieru, N., 1997, Manual de gimnastică sportivă, București, Editura Driada

Weineck, R., 1983, Manuel d' enraînement, Paris, Editura Vigot

Weineck J., 1992, Biologie du sport, Paris, Editura Vigot,