Studiu Privind Variantele de Amenajare a Spatiului Interior

Introducere

Se va prezenta documentația tehnică si tehnologică pentru un produs de mobilier propus prin temă, si anume "COMODA".

Date generale despre produs si anume: condiții tehnice, forme si dimensiuni, perspectiva produsului, vederi și secțiuni scara 1:10, precum si detalii scara 1:1 sunt prezentate în continuare.

Descrierea tehnică a produsului prezintă datele referitoare la structura acestuia, construcția, finisajul si condițiile generale de calitate.

CAPITOLUL I.

Studiu privind variantele de amenajare a spațiului interior

1.1. Elemente de delimitare a spațiului.

1.1.1. Rolul pardoselii în amenajarea spațiului.

Concepția modernă de flexibilitate a amenajărilor asigură calitatea spațului și o adaptare ușoară la diverse funcțiuni.

În spații de dimensiuni mari, mobilierul poate să contribuie la subîmpărțirea spațiului. Înălțimea unui astfel de mobilier poate afecta calitatea spațiului. În cazul unor spații de birouri, comunicarea vizuală între lucrători se situează la nivelul omului care stă pe scaun sau în picioare. Acest lucru este valabil și în cazul locuinței.

Nivelul mediu al ochiului unui om care stă pe scaun este de 1100-1200 mm. Un spațiu delimitat de un mobilier mai înalt de 1200 mm este perceput ca un spațiu intim. Nivelul mediu al ochiului unui om care stă în picioare este de 1600-1700 mm.

Un mobilier mai înalt de 1700 mm constituie pentru omul aflat în picioare un element de închidere vizuală a spațiului. Dulapurile înalte, de la pardoseala la tavan, au rol de închidere vizuală a spațiului, dar și de protecție acustică sau de diminuare a nivelului sonor.

În percepția spațiului, tavanul are un rol mai mic decât pardoseala.

În comparație cu pardoseala greoaie, acoperită cu diverse materiale, tavanul este o suprafață plană luminoasă, ce are rol de iluminare a spațiului. Plafonul are rol de delimitare spațială în cazul încăperilor înalte și cu suprafața mare.

Liniile de delimitare ale pardoselii și tavanului sunt date de intersecțiile acestora cu pereții. Peretii sunt perforați de deschideri pentru geamuri, uși sau goluri de trecere fară uși. Aceste deschideri au rolul de comunicare între diferitele spații ale casei, precum și între interiorul și exteriorul locuinței.

Ușile glisante înalte pană la tavan (fig. 1.1.) dau posibilitatea separării sau unificării spațiilor, după cum se dorește ca acestea să aibă un caracter închis sau deschis. În cazul unei case cu mai multe camere, dispuse eventual pe mai multe niveluri, spațiile se influențează reciproc. Astfel se creează relații atât pe orizontală cât și pe verticală.

fig. 1.1. Spațiu de delimitare cu uși glisante [1]

1.1.2. Efecte spațiale, percepție spațială.

Când pătrundem într-un spațiu pe care nu-l cunoaștem, ne exprimăm primele impresii: un interior este foarte plăcut, încăperile par spectaculoase sau reci.

Dacă un specialist ar analiza motivele pentru care s-au format aceste impresii, ne-am da seama de mijloacele cu care operează percepția spațială. Una dintre cele mai importante componente este geometria încăperii (conturul planului). Din acest punct de vedere, cea mai favorabilă formă de încăpere este aceea de patrulater regulat cu spațiu central.

La amenajarea unei camere, este foarte importantă accentuarea orizontalelor sau verticalelor, combinate cu ritmul de vizualizare a elementelor spațiale.

Într-o locuință bine proiectată nu există spații inutile; fiecare parte are un rol bine stabilit. În percepția spațială, cel mai important factor este mobilarea.

Percepția spațiului este determinată de dozarea corectă a luminii, de scara optică și de dinamica culorilor. Cu toate că este greu de precizat care este ponderea fiecăruia dintre acești factori în crearea unei anumite impresii spațiale, vom încerca totuși să definim atmosfera placută într-o locuință modernă.

Spațiile curate și neîntortocheate, legăturile spațiale proporționale, dozarea optimă a luminii, flexibilitatea (adică posibilitatea modificării cu usurință a poziției obiectelor de mobilier), cumpătarea în alegerea materialelor, în folosirea culorilor și decorațiilor, la fel ca și funcționalitatea camerelor, care nu exclude efectele senzoriale, nici dimensionarea la scară umană, sunt principiile de bază pentru crearea armoniei spațiale.

fig. 1.2. Interior cu lumin [2]

a

1.1.3. Posibilitățile de corecție optică.

Formele exterioare ale casei sugerează formele spațiale interioare. Respectând aceste forme spațiale, decoratorul de interioare duce mai departe intențiile proiectării prin amenajarea spațiilor delimitate de arhitect.

Modificările pot consta în regruparea unor spații sau mutarea unor uși sau ziduri desparțitoare. Se pot modifica în acest fel si proporțiile spațiale. Desigur, conturul construcției fiind dat, marirea unei camere se poate face doar în detrimentul altora.

Iata cateva tipuri de efecte spațiale bazate pe corecții optice:

– Pardoseala cu nuanțe închise da senzația de siguranță, cea deschisă la culoare creează senzația de nesiguranță. Pereții și tavanul în culori deschise amplifică spațiul, iar mobilierul închis la culoare constituie un accent puternic;

– Tavanul închis la culoare micșorează optic înalțimea camerei;

– Pereții închisi la culoare îngusteaza optic camera;

– Liniile orizontale accentuate pe pereți au un efect optic de reducere a înalțimii si de lungire a spațiului, pe care-l fac mai dinamic;

– Accentuarea elementelor verticale pe pereți are ca efect mărirea optică a înălțimii camerei și, în acelasi timp, sporește componenta statică a spațiului;

– O dunga orizontală amplasată sub tavan micșorează optic înalțimea spațiului;

– Ridicarea pe plafon a zugrăvelii pereților creează efectul de mărire a înălțimii camerei;

– O ușă mare sau o tapiserie așezată pe perete sunt accente care reduc dimensiunile spațiului;

– În același timp, cu o ușă mai mică, încăperea pare mai mare. O ușă intens colorată diminuează adâncimea camerei;

– Camera pare mai joasă dacă mobilierul este mai înalt decât înalțimea ochilor; dacă mobilierul este mai jos, încaperea pare mai inaltă;

– Mobilierul amplasat în mijlocul camerei micșorează spațiul, iar cel adosat pereților il amplifica;

– Ridicarea sau coborarea nivelului pardoselii accentueaza efectul spațial;

– Prin amplasarea mobilierului de-a lungul pereților se poate amplifica optic o camera ingusta;

– Un model de pardoseala in dungi perpendiculare pe direcția obișnuita de mers lateste spațiul, dar îl reduce in lungime;

– Un model de pardoseala în dungi paralele cu direcția obișnuita de mers lungeste spatiul;

– O pardoseala cu model de dimensiuni mari micșoreaza spatiul;

– Peretele pe care se afla fereastra pare mai închis la culoare;

– Lumina distribuita uniform mareste optic dimensiunile spațiului; în schimb, o iluminare slabă micsorează spațiul;

– Este cunoscut efectul de amplificare spatială al oglinzii. De aceea, trebuie evitata amplasarea oglinzilor fată in fată, pentru a nu strica efectul spatial.

1.2. Studiu de caz asupra luminii în spatiului interior.

1.2.1. Studiul rolului luminii in amenajarea spatiului:

Întreaga suprafață a spațiului, structura sa, depind esențialmente de prezența luminii, de intensitatea strălucirii sale.

Un corp situat în spațiu nu este perceptibil decât scăldat în lumină, în legătură cu iluminarea, care poate fi și difuză,trebuiesc făcute , mai întâi, câteva observații :

Orice lumină, prin natura ei, posedă o orientare, o intensitate, se poate spune chiar o culoare, astfel că orice iluminare, prin acțiunea sinergică a acestor calități diferite, are un caracter particular.

Calitatea iluminarii depinde de poziția sursei față de suprafața iluminata și de constituția formală a acesteia.

O suprafață plană prezintă o zonă, cu grade diferite de intensitate, uniform iluminată sau uniform umbrită, în funcție de poziția surseiluminoase.

O suprafață curbă regulată prezintă degradeuri continue de o parte și de alta a unei linii de maximă strălucire perpendiculară pe generatoarea curbei.

O suprafață oblică regulată prezintă un degradeu progresiv și continuu, pornind concentric dintr-un punct al suprafeței, punctul de întîlnire al razei luminoase cu suprafața, care este punctul celei mai mari străluciri. Dacă înterpunem între o formă plană și o sursă de lumină un obiect de formă simplă, acest obiect, iluminat, la rândul său, în unele zone ale sale, va reține pe suprafața sa razele luminoase care îl ating. Aceste raze nu-și vor  putea, continua drumul în spațiu pentru a atinge suprafața formei plane, care va fi, în acest mod, privată de o parte a iluminării sale.

Zona lipsită astfel de lumină își delimitează clar forma, care corespunde cu exactitate proiecției conturului obiectului pe plan, vârful conului sau al piramidei de proiecție fiind centrul luminos.

fig. 1.3. Forme geometrice și sursa de lumină[4]

Zona lipsită de lumină va constitui ceea ce se numește umbra purtată.

Lumina interceptată de planurile învecinate este transmisă, prin reflexie, asupra obiectului de arhitectură.

Razele luminoase care ating o suprafață reflectantă sunt, în parte, retransmise după un unghi egal cu cel al direcției lor de incidență.

Astfel, în cazul razelor care cad perpendicular pe o suprafață, razele reflectate vor fi retransmise direct în punctul lor de pornire.

Dacă undele luminoase ating suprafața după o linie oblică, ele vor fi retransmise după ununghi egal cu cel de sosire. Razele reflectate se reflectă, la rîndul lor, dacă întâlnesc un alt corp. Asfel, acțiunea reflexiilor se traduce pe suprafețelei luminate printr-o ușoară diminuare a impresiei de adâncime, ceea ce face mai ușor lecturabile formele supuse acestei acțiuni.

Toate aceste observații se referă la iluminarea directă a corpurilor.

fig. 1.4. Zonele de umbrire a obiectului [5]5

Dacă însă acestea sunt situate în penumbră, adică sunt iluminate indirect, prin difuziune, ele apar sub cu totul alte aspecte și comportă o gamă diferită de efecte.

Mai întâi avem de a face cu o inversare totală a valorilor, lumina venind de jos, în loc să cadă de sus. Luminile, de această dată, sunt provocate numai de reflexii, în timp ce umbrele proprii și purtate, în loc să fie diminuate sunt ranforsate și fără o delimitare precisă.

În studiul efectelor luminii asupra formelor arhitecturale, este indispensabil să acordăm cea mai mare atenție modului de iluminare și poziției centrului de emisie a razelor luminoase.

Exploatarea corectă a efectelor iluminării permite atât realizarea confortului interior al spațiilor cât și exprimarea plastică expresivă a idei imajore care le guvernează.

De calitatea iluminărilor depind direct calitatea modelajului și accentuarea volumelor, atmosfera spațiilor, întreaga viață plastică a formelor arhitecturale.

fig. 1.5. Louvre Abu Dhabi, Jean Nouvel 2013 [4]

1.2.2 Studiul compoziției plastice a luminii de la exteriorul spațiului

La exterior, lumina ajută modelarea formelor, decuparea lor, tranforsarea sau subțierea lor.

Prezența ei provoacă umbrele și sentimentul indispensabil al înțelegerii reliefului, deci a volumelor obiectelor, se va degaja cu claritate.

Prin lumină, proeminențele și decroșurile sunt mai mult sau mai puțin subliniate, elementelor arhitectonice le este pusă în valoare cea de-a treia dimensiune.

Ferestrele, ușile, balcoanele, loggile, lucarnele, cornișele, bandourile, elemente utilitare prin excelență, devin instrumente ale plasticii, modelează, subliniază cu forță sau discret efectele de volum, prin intermediul umbrei. Modenatura și ornamentul, prin finețea jocului de umbre, lumini și reflexii, se adaugă acestor efecte pentru a modela și caracteriza unele forme.

Lumina, în funcție de oră și de anotimp, este difuzată în condiții și cu intensități diferite.

În calitatea luminii intervine însă, cu mai multă profunzime, situația geografică a locului, mai mult, ea participă la determinarea caracterului său esențial.

Cele mai discrete detalii se citesc, modenatura este subliniată de umbre transparente, siluetele cele mai fine atrag lumina și se definesc, reflexele însoțesc umbrele și îndulcesc violența, culoarea prinde o intensitate neașteptată, manifestîndu-se fără excese sau vulgaritate.

Tratarea unui model, gruparea formelor, determinarea siluetei unui edificiu sunt astfel direct tributare condițiilor diferite de iluminare, la fel cum profilul, stilul, ornamentul sau aportul culorii se văd și ele determinate parțial de calitatea luminii și modalitatea ei de difuzare.

Orice volum sau plan, iluminate în același timp de sus (soare si lumina artificiala) și de jos (reflexii sau lumina artificiala) nu capătă valoare decât subliniat, însoțit de un contur care îi definește atât configurația cât și dimensiunile.

Elementele arhitecturale: ferestre, uși, balcoane, balustrade, cornișe, elemente verticale de susținere, se decupează cu claritate pe o suprafață puternic colorată.

Punerea în valoare a diverselor membre constructive sau funcționale, printr-un artificiu aplicat suprafeței plane suport, creează efectul plastic dorit.

Lumina naturală se poate transforma, poate deveni, sub efectul materiei pe care o atinge, și în funcție de transparența aerului, albicioasă,aurie, gri, multicoloră.

1.2.3. Studiul compoziției plastice a luminii de la interiorul spațiului

Pentru interior se alege tipul de iluminare corespunzator și se stabilește precis intensitatea si culoarea. Atmosfera obținută în spațiile interioare este consecința creației complete a artistului.

La interior, mai mult decât la exterior unde efectele provocate de forme sunt în primul rând de ordin estetic, impresia produsă asupra spectatorului este capitală, dat fiind faptul că, în afară de senzațiile plastice pe care le percepe, intervin reflexiile, care nu mai acționează într-o manieră mecanică, ci după reguli rezultate dintr-o concepție legată de o idee fundamentală despre parcurgerea și trăirea spațiului.

În compoziția luminii unui spațiu interior, calitatea luminii introduse, intensitatea și transparența sa pe de o parte, aportul materialului și al culorii, vor avea, de la caz la caz, ca și la exterior, o importanță determinantă. Totuși acestor condiții diferite li se vor adăuga, în mod necesar, maniera în care va fi difuzată lumina și distribuția fasciculelor.

Locurile de introducere a luminii constituie astfel un element esențialal compoziției plastice a unui interior.

Cea mai comună formă de iluminare naturală a spațiului arhitectural este iluminarea laterala, pentru că ea aduce simultan lumină, imagine către exterior și ventilație. Iluminarea laterală este totodată și cea mai practică metodă de iluminare, date fiind avantajele legate de protecția față de ploaie, zăpadă și insolație.

fig. 1.6. Sala de sport Helsinki University of Technology în Otaniemi, Espoo [5][4]

Iluminarea zenitală a spațiului constituie soluția ideală și atunci când unghiul predominant al soarelui este jos și când se dorește maximumul de căldură și lumină fără strălucirea unghiului redus al soarelui.

Utilizarea iluminatului zenital este limitată de faptul că este posibil deutilizat numai la ultimul nivel al unei clădiri.

O deschidere către lumina zenitală aduce maximum de lumină și decăldură solară în orice moment al zilei și în orice anotimp. De asemenea, ea poate fi orientată independent de orientarea dominantă a clădirii :

fig. 1.7. Iluminare zenitală clădire ATIKA din Getxo, Bilbao 2006 [7]

fig. 1.8. Iluminare zenitală la ultimul nivel al cladiri [9]

În comparație cu iluminatul lateral, cel zenital permite realizarea unui nivel uniform al iluminării spațiilor :

fig. 1.9. Iluminare laterală a spatiului

1.2.4. Studiu asupra luminii artificiale

Studiul luminii în arhitectură ar fi incomplet dacă nu am considera, chiar succint,lumina artificială,în compoziția globală a formelor.

În anumite împrejurări, încă strict determinate și puțin numeroase, arhitectul se vede nevoit să compună cu lumina artificială. Câteva programe bine definite în exigențele lor impun acest element și îl admit ca singurul capabil să aducă viață și animație unei compoziții formale și unui spațiu interior.

Gama de posibilități este atât de extinsă și transformarea unei atmosfere formale adesea atât de profundă, încât o predominanță importantă acompoziției plastice a efectelor luminii în raport cu compoziția formelor este inevitabilă.

Este suficient să ne imaginăm aspectul unei concavități atunci când e iluminată de lumina naturală și calitatea pe care i-o dă iluminatul artificial, pentru a sesiza importanța și valoarea transformărilor care apar la trecerea de la un sistem la celălalt. Atunci când e iluminată normal, ea se modelează ca orice altă formă, în lumina artificială ea nu se mai definește la fel de precis.

 Iluminarea artificială presupune o concepție adecvată a formelor și a materialității lor.

Lumina artificială provoacă un nou tip de atmosferă și transformă ordinea valorilor clasice. Nu întâmplător dematerializarea este unul dintre principiile de alcătuire intens vehiculate astăzi. Iluminatul electric a avut unrol important în nașterea acestui concept.

Până acum am avut în vedere un singur fel de lumină: lumina naturală. De asemenea, nu am lat în considerare decât unul dintre aspectele problemei iluminării, pe acela pe care-l obținem atunci când ea lovește formele care îi sunt expuse normal, pe acelea care, la exterior, sunt direct scăldate de razele ei. Acesta nu este, într-adevăr, decât unul dintre multiplele aspecte sub care se prezintă acțiunea luminii. Știind, din cele arătate anterior, sub ce formă acționează ea, ne va fi acum mai ușor să înțelegem și să determinăm diferitele feluri de iluminat de proveniență naturală sau artificială și să degajăm de aici toate caracteristicile și expresiile care le sunt , în fiecare circumstanță de utilizare, mai special atașate.

fig. 1.10. Camera de zi iluminata artificial

In ceea ce privește lumina artificială, chiar dacă există diferite moduri de a o obține, noi nu vom reține decât electricitatea, cea mai perfecționată și singura sursa de alimentare a luminii. Această lumină, într-adevăr, se substituie, atunci când se termină ziua, lumina naturală și, printr-o acțiune similară , tinde să o înlocuiască.

Dar, în loc să comporte ca aceea o direcție unică, un unghi de incidență fix pentru fiecare oră a zilei,lumina artificială permite un joc liber al efectelor, permite definirea orientării razelor sale, determinarea puterii lor, ariei de acțiune și numărului punctelor de emisie.

Modalitățile de utilizare a luminii sunt, de asemenea, în fiecare împrejurare, la fel de diferite ca și efectele care decurg din ele.

1.2.5 Studiu asupra luminii naturale

Vorbind despre lumina naturală, am indicat explicit soarele . Pentru ca în legătură cu el studiul să fie complet, este indispensabil să subliniem că acest iluminat nu este fix, nici permanent egal în intensitatea sa. Acestea sunt în funcție de starea cerului și a vremii .

Dacă cerul este limpede, fără nori, obiectele situate la exterior sunt viu iluminate razele soarelui le lovesc direct, le iluminează suprafețele. Umbre puternice și net definite subliniază retragerile si decroșurile. Reliefurile,oricare ar fi ele apar în toata preciziunea lor de formă sau de desen; ele se citesc de la distanță, își exaltă expresia plastică. Modelajul urmează și el lumina în cursa ei, aduce animație formelor, ceea ce , în definitiv, constituie adevărata sa menire estetică.

fig. 1.11. Corpuri de mobilier intrand in contact cu soarele

Atunci cand cerul este acoperit sau înnourat, nu lasă să treacă decât o lumină difuză uniform distribuită, întregul joc al contrastelor de lumină și umbră, lectura reliefurilor și formelor, alfel facilitată de clara poziție a umbrelor și luminilor, dispar în parte, se amortizează în estompajul general al liniilor și volumelor. Modelul își pierde vigoarea, rezistînd doar arabescurile contururilor carecapătă valoare, ia, în contextul egalizării generale a formelor, o predominanță uneori mai mult decât anormală.

fig. 1.12. Interior iluminat de cerul innourat

Ploaia provoacă apariția altor fenomene, ea amortizează și mai mult volumele și reliefurile a căror lectură, în absența oricărei modenaturi aparente, devine dificilă. De altfel, acest timp defavorabil nu incită la contemplarea operelor arhitecturale, cel puțin în aspectul lor exterior.

In ceea ce privește aspectul interior, mai ușor accesibil, el se întunecă atunci și, chiar dacă este încă ziuă, inevitabil va trebui să facem apel la lumina artificială care aduce cu ea alte jocuri, alte efecte.

Lumina zilei este dată de un astru în perpetuă mișcare, situat în spațiu în puncte mereu diferite; lumina artificială comportă unul sau mai multe centre de emisie fixe; putem în plus să–i determinăm cu precizie intensitatea și calitatea.

1.2.6. Studiul luminii naturale in interiorul spatiului de amenajare

Proprietarul spatiului respectiv este cel care alege punctele de intrare, le determină importanța, le fixează poziția exactă a corpurilor de iluminat, el poate fie să concentreze aceste puncte într-o unică zonă, fie să le repartizează într-o ordine regulată în jurul spațiilo sale interioare.

Prin distribuția pe care o practică, aceste spații vor fi animate și suprafețele mulate, ca și formele arhitecturale pe care le suportă sau compun vor primi lumina cu precizie. Ele vor fi modelate după dorințele sale, după amploarea lor și calitatea cunoașterii multiplelor efecte pe care le comportă o iluminare bine condiționată.

Iluminarea unui interior poate, să se prezinte în trei maniere, care necesită fiecare utilizarea unor modalități diferite. Fie că razele introduse lovesc direct suprafețele luminoase și le modelează așa cum le-ar fi modelat dacă s-ar fi aflat la exterior, în plină lumină cu diferența totuși că aceste raze sunt aici limitate în extiderea lor, fie părțile sunt lăsate în umbră și nu pot să-și dobândească animația decât sub acțiunea reflexiilor provenind de la suprafețele iluminate.

1.2.7. Lumina prin felul, calitatea și culoarea ei

Lumina este unul din factorii obligatorii pentru a vorbi despre apariția și percepția culorii din interiorul spațiului. Ne referim atât la lumina naturală cat si la cea atrificială, precum și la caracterul său dinamic și diversitatea situațiilor de manifestare a calitaților ei.

Tab. 1. Lumina naturală/artificială, ca modalitati de mainifestare

1.2.8. Aspecte ergonomice generale ale relatiei dintre culoare si iluminare

Atât iluminatul natural cât si cel artificial compensatoriu, oferă posibilități de dozaj și acordare, orientare, colorare prin care putem să răspundem multiplelor cerințe și necesitați în întregul ambient uman.

Intensitatea și colorarea luminii sunt corelate cu necesitatea zonei luminate și cu felul activitații desfașurate. În general, cu cât crește intensitatea iluminarii, cu atât culorile par mai puternice. Peste o anumită limită culorile suferă mici schimbări tonale, își pierd din saturație și, proporțional cu intensitatea, tind spre alb. Explicația fenomenului este legată de pierderea sensibilității vizuale si oboseala ochiului. Galbenul este culoarea care rezistă cel mai mult și își păstrează caracterul cromatic la această creștere a intensității luminii, exemplu dat find in fig. 1.13.

fig. 1.14. Hol al unei clădiri colorat in galben

Scaderea continuă a luminii duce la scăderea intensității coloristice și la o impresie de răcire a tonurilor. Albastrul fiind o culoare rece, devine cel mai luminos. În acest sens, pentru un iluminat mai puțin puternic, se folosesc lumini in culori calde (fig. 1.15.), iar pentru un iluminat intens, se folosesc lumini in culori reci (fig. 1.16.). Se recomandă pe cat posibil evitarea strălucirilor puternice, ca rezultat al contrastelor de intensitate ale lumini.

fig. 1.16. Living iluminat în culori reci

1.3. Studiul culorii și modelării cromatice a spațiului

1.3.1. Instructiuni de utilizare corectă a culorilor in amenajarea interioară

În procent de 60% se alege culoarea predomina spatiul interior, este vorba in general de culoarea care va acoperi cei mai mulți pereti.

Cea de-a doua culoare, care va fi prezentă intr-un procent de 30%, poate include culoarea mobilierului principal, culoarea secundară de poate regăsi chiar in așternutul de pat, ceea ce oferă o oarecare flexibilitate, deoarece de câte ori schimbi asternutul, poți obșine o schemă cromatică diferită. De asemenea, această parte poate fi alcatuită din culoarea covoarelor, pardoseli ori a tavanului.

Ultima culoare, prezentă intr-un spatiu in procent de 10%, este culoarea de accent si este rezervată in principal accesoriilor. Acestea pot fi textile (pernuțe, perdele, față de masă) sau chiar finisaje metalice. Culoarea de accent poate veni și de la un punct de interes în cameră.

Nu se recomandă vopsirea tuturor pereților intr-o singură culoare puternică, nici măcar tonuri mai deschise sau mai închise ale unei culori puternice. Un perete zugrăvit diferit ar trebui să fie cel mai lung din cameră, să nu aibă nicio fereastră sau usă și ar fi de preferat crearea unui punct focal, prin lipirea unui tablou sau a unei oglinzi de mari dimensiuni (fig. 1.17.).

fig. 1.17. Cameră de zi cu un perete de altă culoare

Pentru tavan se vor folosi culori neutre deoarece tavanele nu sunt ca și pereții, care pot fi yugrăviți chair dacă este vorba de aceeași cameră, nici ca suprafața pardoselii care poate fi acoperită prin intermediul covoarelor. Tavanul inchide tot interiorul și dictează dispoziția intregii camere, se recomandă evitarea culorilor inchise a tavanului, de preferat sunt culorile neutre.

Pentru suprafețele texturate se folosesc cu precădere culori deschise. Suprafețele dure, cum sunt pereții placați cu piatră sau caramidă aparentă, par mai întunecate decât suprafețele fine, pe care reflexia luminii care este mai disipată. Din acest motiv se recomandă un finisaj în tonuri mai deschise.

Pereții vopsiți in culori calde si inchise îngustează spațiul, se recomanda evitarea zugrăveli unui hol sau a unei bucătătii in roșu sau portocaliu si de preferat ar fi folosirea unor culori reci si deschise cum ar fi bleu sau verde oliv!

Pentru senzația de mărire a spațiului din punct de vedere vizual se recomandă folosirea mobilierului sau a decoratiunilor în nuanțe mai inchise, acestea fiind elemente de contast ce conduc la evitarea monotoniei spatiului. Vopsirea tavanului în nuanțe mai inchise decât pereții oferă senzația că incăperea este mai joasă si mai mică. Tavanul vopsit într-o culoare deschisă și continuarea vosirii peretilor cu inca 10-15 cm, senzația optică ca fi de incăpere mai înaltă.

1.3.2. Semnificația culorilor in amenajarea spațiului de interior

Albul in amenajarea locuinței: În majoritatea cazurilor, albul este folosit în amenajările interioare ca o culoare neutră, ca bază pentru alte culori, chiar și atunci când apare intr-o proporție mică. Este cea mai utilizată culoare in designul de interior, potrivită în orice cameră, indiferent de destinație (fig. 1.20.). Anumite derivate din alb, cum ar fi culoarea untului, bej sau crem, au aceleași caracteristici ca albul pur, doar că sunt mai estompate si mai puțin strălucitoare.

Albul folosit in exces intr-o camera cu mult acces la lumina naturală puternică, poate fi dreanjant pentru ochi.

fig. 1.20. Cameră de zi

Negru în amenajarea interioară este perceput ca fiind negru arunci când materia lui absoarbe complet lumina. Negru inseamnă lipsit de lumină, caci nicio rază care trece prin negru nu este reflectată (fig. 1.21.). Negrul merge bine cu aproape orice culoare cu excepția celor întunecate. Această culoare non-culoare este autoritară și puernică, fiind capabilă să stârnească emoții puternice. Negrul ne poate afecta psihicul, ne face să ne simțim ca o umbră, este misterios prin faptul că evocă sentimentul de orice e posibil.

Negrul, mai mult decât alte culori intunecate, va face o cameră să pară mai mică, chiar dacă este bine luminată. În amenajările interioare, niciodată nu se face exces de negru, astfel că nu se recomandă ca aceasta să fie culoarea principală într-un spatiu. Are rol de delimitare între două sau mai multe culori, este folosită contrastant sau ca fundal pentru alte culori. Negru creează impresia de adâncime și greutate într-o încăpere.

fig. 1.21.Dormitor amenajat in culori închise

1.4. Studiul asupra variantelor propuse de amenajare a spațiului:

Spațiile cele mai utilizate pentru activități dintre cele mai diverse sunt considerate ca făcând parte din zona de living. Dimensiunea ideala a unui spațiu este determinată de tipul de interior, cum și când va fi utilizat, mobilierul destinate, și dimensiunea celelalte camere. Un factor care poate influența dimensiunea unui spațiu este prezența perete mobil, pridvor, punte, sau balcon. Acești factori pot face spațiul să pară mult mai deschis și extins.

1.4.1. Prima varianta de amenajare a spațiului

Prima variantă reprezintă un spațiu bine definit cu un spectru larg de utilizare a acestuia. Culoarea inchisă a pardoselii conduce la o sigurantă a spațiului incăperii iar culorile deschise ale peretilor si plafonului nu fac decat sa marească spațiul. Chiar dacă spațiul este destul de mare, ferestrele fiind de dimensiuni mari duce la senzația de micșorare a incăperii.

Pardoseala este cel mai important element în vederea delimiătrii unui spațiu fiind si cea mai utilizată si frecventată suprafață a unui spațiu. Pentru a oferi un strop de magie spațiului am considerat ca folosirea unei texturi ce imita dușumeaua clasică având un finisaj lucios oferind un aspect de oglindire a tuturor obiectelor ce intră în contact cu pardoseala.

fig. 1.22. Prima variantă de amenajare

fig. 1.23. A doua varantă de amenajare

fig. 1.24. A treia variantă de amenajate

CAPITOLUL II

Studiu privind variantele de produs ale comodei

2.1. Definirea si clasificarea mobilierului de depozitare

Mobilierul este un produs al designului și este considerat o formă a artelor decorative.

În afara rolului său funcțional, poate fi prevăzut și cu un rol ceremonial, simbolic, religios.

Mobilierul pentru locuințe (domestic) are ca scop sa creeze, împreună cu alte obiecte precum ceasurile, corpurile de iluminat, etc., spații interioare funcționale și frumoase, confortabile și agreabile.

La realizarea mobilierului se utilizează o mare varietate de materiale: lemn, metal, piatră, carton, panouri compozite, materiale plastice, textile, etc.

Structura și materialele utilizate la mobilier, ca și formele si ornamentele sale, sunt parte integrantă din moștenirea culturala a fiecarui popor .

Mobilierul se referă la obiecte mobile (care se pot muta), din latinescul mobiliă, care au ca scop susținerea diferitelor activități umane (ca de exemplu șederea pe scaun și dormitul în pat, păstrarea unor obiecte la o inălțime convenabilă de lucru utilizand suprafețe orizontale, sau pentru a depozita obiecte), în toate contextele habitatului organizat.

Mobilierul pentru păstrare/depozitare are o compartimentare specifică, cu uși, sertare, polițe, nișe, pentru a cuprinde, organiza și/sau securiza obiecte precum haine, unelte, carți, bunuri casnice.

2.1.1. Clasificarea mobilierului

Clasificarea mobilierului după destinație:

mobilier pentru păstrare/depozitare: etajera, biblioteca, vitrina, lada, dulap, bufet, cabinet, secreter, toaleta, noptiera, bar.

mobilier pentru ședere si relaxare: taburet, banca, lavita, bancheta, colțar, scaun, fotoliu, demifototliu, șezlong, balansoar, altele.

mobilier pentru odihnă si dormit: leagan, pat, recamier, somniera.

mobilier cu suprafețe active: masa, măsuțe, suporturi, pupitru, birou, teșghea bar, suprturi bar.

diverse obiecte de mobilier: cuier, valet, paravan, ecran, rame, scari.

Din categoria mobilierului de depozitare face parte si comoda ce este destinata depozitări si păstrari lenjeriei, pantofilor, audio-video și a altor abiecte sau lucruri. Compartimentarea comodei poate fi realizata cu sertare, uși, polițe, nișe.

2.1.2. Definirea comodei

Comoda este un ansamblu de mobilă corp care raspunde necesităților de depozitare și păstrarea lenjeriei de corp, a lenjeriei de pat sau de masa. Ansamblul corpului de mobila este redus ca inalțime in raport cu dulapul.

Compartimentarea interioară favorizeaza păstrarea lenjeriei și a altor obiecte în spațiul interior, pe rafturi orizontale și compartimente, închise cu uși opace, sau în sertare care se pot desfașura orizontal, pe întreg frontul ansamblului (fig. 6). Fiind un mobilier cu inalțime redusă, capacul corpului devine și o suprafață activa (fig. 7), care favorizeaza si funcția de susținere și expunere de alte obiecte sau produse.

Comoda ca tip de mobilier, este diversificată în continuare din punct de vedere constructiv și functional, dezvoltand o întreagă gamă de produse.

Caracteristica generală a acestor varietați tipologice este un volum orizontal, compact, așezat pe pardoseală sau suspendat la mica inălțime pe peretii verticali. Este un tip de mobilă care se folosește în spații diverse; în sufragerie sau în spațiul destinat mesei, in birouri sau zona de lucru din camerele multifunctionale. În unele cazuri poate fi atașat de un alt corp de mobilă, oferind eficiența în spații mici sau particularizate.

Ca și spațiu de amenajare comoda poate sa-ți gasesaca locul în locuințe, spații hoteliere, cabane, pensiuni, spații scolare, spații de cercetare si învatare, spații judiciare, spații administrative etc.

2.2. Principalele stiluri in evoluția mobilierului

2.2.1. Stilul Romanic

Stilul romanic este primul stil medieval manifestat în toata Europa.

Mobilierul Romanic rezulta prin absența tendintei spre lux, avea o construcție primitiva, era rigid, masiv, greoi, incomod și fară proporții echilibrate. Panourile erau fixate prin alăturarea mai multor scânduri consolidate prin traverse fixate in cuie decorative. Materialul folosit era stejarul – lemn cu o densiatate mare și de o calitate superioară. Ornamentele ce reprezintă acest stil erau prezentate prin feronerie dantelată, balamale, flori cu patru-opt petale, palmete, etc. Principalul obiect al acestui stil a fost cufărul care putea fi transformat cu ușurința în armoar, scaun, pat, bancă.

Mobilierul romanic era în corespundere deplina cu modul de viață și nivelul de cultură din epoca respectivă.

fig. 2.3. Comodă in stil Romanic

2.2.2. Stilul Baroc

Sistemul ornamental al barocului are ca suport elementele Renașterii numai că peste formele echilibrate, logice, peste sobrietatea geometriei Renașerii se suprapun detalii excesive de suprafețe și linii curbe, jocuri de umbre și lumini, contraste de culoare, aur, forme și volume pline de mișcare. Structura constructiva este ascunsa de ornamentele care o acopăr predominând liniile curbe, pentru a scoate , materia din încremenire. Odata cu stilul baroc incepe o noua perioada în confectionarea mobilei, realizandu-se mobila de curte, în manufacturi specializate amplasate pe langă curțile regilor și ale marilor demnitari. Mobila de mare lux se adaptează ceremonialului de la curtea monarhilor. Suprafețele mobilei se acoperă cu esențe nobile (palisandru, mahon, abanos, nuc), cu încrustații in fildeș, fildeș de porțelan.

fig. 2.4. Comodă stil Baroc

2.2.3. Stilul Ludovic al XVI-lea

Mobila acestui stil renunță la liniile curbe revenind la simetrie în construcție și ornamentație. Formele geometrice și liniile drepte recapată importanța in definirea formelor și ornamentației pieselor de mobilă. Liniile fluente, continue, specifice barocului sunt abandonate, așa încat noul stil prezintă structura constructivă a mobilei prin zone vizibile de îmbinare a elementelor.

Mobila stilului Ludovic XVI are tendințe spre forme miniaturale, logice, strict necesare. Ornamentele rezulta dintr-o îmbinare a motivelor antice romane si grecești cu cele egiptene și chinezesti. Alături de meandre, capete de berbec, vulturii romani si cornuri ale abundentei inspirate din anchititatea greco-romana, se mai folosesc pentru decorare tolbele cu săgeti, torțele aprinse și flori de câmp așezate in coșuri sau împletite in ghirlande.

Picioarele mobilierului stil Ludovic XVI sunt lungi, drepte si ușoare, cu secțuine circulară sau poligonală, având forma de coloane care se subțiaza in partea de jos. Canelurile longitudinale sau infașurate elicoidal, gulerele decorative si profilele transversale sunt elementele specifice stilului (fig. 2.5).

fig. 2.5. Comodă stil Ludovic al XVI-lea

2.2.4. Stilul Art Nouveau

Primul stil cu adevarat original al secolului XX, acest stil nu se mai inspira din trecut, întorcandu-se catre lumea naturală, curbele alungite si motivele vegetale fiind o dominanță, alături de folosirea intensa a fierului forjat pentru realizarea de detalii si ornamente. Liniile alungite, sinusoase sunt cele mai întalnite, intr-o încercare de imitare a siluetei unor plante agatatoare. Florile, frunzele si chiar semințele stilizate sunt definitorii pentru acest stil, atât ca reprezentari pe țesaturi sau tapete, cat și in formă tridimensională, in ornamente și sculputuri.

Stilul Art Nouveau este considerat un "stil total", deoarece și-a pus amprenta asupra tuturor artelor vizuale, de la arhitectură, design interior și arte decorative, pictura, designul afișelor și ilustrație. În general, stilul se caracterizează prin linii curbe, ondulate, dinamice, fară sa se cada în excese ornamentale. Noutatea pe care a adus-o acest stil față de stilurile care l-au precedat a fost faptul ca s-a inspirat foarte mult din natură.

Designul interior se remarca prin ornamentații si texturi. Cele mai des intalnite forme de ornamentații si impletituri din acest stil sunt: flacăra sau scoica, ierburile marine, coralii, frunzele, plantele agațatoare, muguri florali, păuni, florile stilizate, în special macii și liliacul, cârceii de plante, strugurii, crengile, păsările, dragonii zburători.

Mobilierul stilului Art Nouveau este de obicei grandios, scaunele cu spătarul înalt, garderobe, cufere pictate, dulapuri cu multe sertare, cu geamuri pictate. În general piesele de mobilier au linii rotunde, sinusoidale, elegante. Masuțele sunt de obicei joase, in combinatie de sticle, lemn si metal.

Culorile au tente sobre, violet, roșu, albastru, verde, maro. Gama de culori a curentului Art Nouveau este destul de liniștită și ponderată – predomină nuanțele palide de verde oliv, galben muștar și brun. Accentele violete, purpurii și albastru indigo completează o paletă reținută, care lasă loc liber de manifestare jocului exuberant al formelor.

Accesoriile ce aparăin stilului Art Nouveau sunt obiectele de arta, ceasuri de perete, clanțe decorative la usi, ornamente din argint, sticla, aliaje pe baza de cositor, oglinzi somptuase cu rame de bronz sau lemn sculptat, portelanuri, cutii de bijuterii, cufere pictate, vaze pictate.

fig. 2.6. Comodă stil Art Nouveau

2.2.5. Stilul Art Deco

Este o mișcare artistică a inceputului secolului 20 în artele decorative, arhitectura, sculptura, moda, decorari interioare și artele vizuale. Art Deco este un stil care continuă luxul stilului Art Nouveau furnizand mobilier și obiecte unicate destinate cu precadere celor avuți. Acest stil s-a manifestat ca o explozie de strălucire, pe un fundal al clădirilor din beton, materialelor ieftine și de proasta calitate. Durata temporală maximă a acestui stil a fost cuprinsă între anii 1912-1940 având diferite încercări ulterioare de revitalizare în anii postbelici 1950-1960 . Designerii de mare importanța a acestui stil au fost francezii Louis Majorelle, Andre Groult, Pierre Chareau si Jacques Emilie Ruhlmann.

În stilul Art Deco s-au mai îmbinat și idei de cubism, futurism (fig 2.6.), la care s-au adaugat influențe exotice, orientale, africane, indiene. Acest stil se caracterizeaza prin foarte multe contraste având forme geometrizate și un ritm sacadat, linii caracterizate prin simetrie, efecte de stralucire prin aplicarea elementelor de sticlă și feronerie.

Materialul ce predomină acest stil este o combinație de metal, sticlă, fier forjat și lemn.

fig. 2.6. Comodă stil Art Deco

2.2.6. Stilul Contemporan

Acest stil cuprinde toate tendințele de la sfârșitul secolului XX. Acest stil este recomandat celor care vor sa fie în pas cu moda în ceea ce privește amenajarea locuinței, privește obiectele recent lansate de designerii de top și celor ce se bucura de tot ce este nou și modern. Un interior contemporan trebuie sa fie confortabil, primitor, fară a fi întunecos sau aglomerat, devenid a fi perfect pentru cladiri de birouri cât și pentru spațiul de locuit. Pentru a obține un look contemporan se recomandă respectarea unor criterii în amenajarea interioară precum și mplicitate, texturi si linii curbe clare, eleganță și un aer sofisticat obținut cu ajutorul accesoriilor care trebuie utilizate, însa, cu mare grijă cu mare atenție pentru a nu încarca inutil spațiul. Interioarele contemporane au un are fresh, iar în momentrul în care sunt decorate specialiștii se axeaza pe culoare, formă și spațiu.

Din punct de vedere cromatic, stilul contemporan este axat pe nuanțe neutre, alb si negru. Negrul este utilizat foarte mult pe pardoseli pentru a defini și mai bine o camera decorată în acest stil, însa poate fi folosit și pentru perete. Unele din cele mai des elemente întâlanite în stilul contemporan sunt liniile. Acestea sunt folosite ca detaliu arhitectonic, la tavane, la ferestrele ample și înalte, la obținerea formelor geometrice de pe pereti. Articolele de mobilier dintr-un interior contemporan se transformă într-o piesă statement.

Piesele de mobilier au forme geometrice, linii placute și simple, iar tapiseriile sunt de cele mai multe ori negre, albe sau în culori naturale, din textile din fibre de bumbac, matase, iuta, etc. Canapelele, fotoliile și scaunele au picioarele la vedere, iar pe paturi sunt puse cuverturi. Covoarele, în cazul în care sunt utilizate în spațiul de locuit, sunt de dimensiuni reduse, însă de preferat e pardoseala din lemn ceramincă sau piele. Lemnul este de culori deschise, artar sau paltin, cu accesorii din vitralii, oțel, nichel sau crom.

Iluminatul este extrem de important în designul contemporan, fiind considerat elementul esențial in ambientarea spațiului (fig. 2.7.). Obiectele moderne utilizează metalele și culorile indraznețe, pentru a se armoniza cu celelalte elemente metalice sau pentru a crea o armonie placută. Foarte populare și foarte des utilizate în amenajarea interiorului chiar și a mobilierului contemporan sunt lampile de podea , spoturile, ledurile si benzile cu LED.

fig.2.7. Încăpere în stil Contemporan

2.3. Mari designeri contemporani:

2.3.1. Philippe Starck

Important este nu succesul efemer, ci un produs durabil creat cu sinceritate.

Parizian prin naștere cel care avea sa devina idol al designului de produs, a fost atras in copilarie de activitatea și desenele tatălui sau, inginer proiectant. Înca de mic, Starck a dovedit entuziasm pentru design, fiind preocupat să taie, lipească, demonteze biciclete, motoare și alte obiecte. Orele petrecute cu dezmembrarea și remontarea unor parți/piese și-au pus amprenta asupra preocupării de mai târziu. Studii de specialitate la scoala Camondo, el lucrează o bună perioadă cu Pierre Cardin, devenind independent în anul 1975.

Creator contemporan en vogue nu numai datorită multitudinii de produse ci si extraordinarului simț al spectacolului care a caștigat un nou segment de public pentru design, Philippe Starck devine în anii 1980 o veritabilă stea. Dupa ce în deceniul șapte lucreaza ca freelancer, el fondeaza propria agenție de creație și distribuție – Starck Products – prin care finalizeaza proiectele anterioare: scaunul "Franc Spanish" (1979-1980), canapeaua "Dr. Vogelsang" (1978). Extrem de prolific, Starck și-a pus amprenta creatoare asupra recuzitei cotidiene, oricat de variate: piese de mobilier, lămpi, manere și obiecte sanitare (baterii monocomada pentru Hansgrohe), periuța de dinti (pentru Fluocaril), obiecte și accesorii de bucătărie (storcător de citrice pentru Alessi fig.2.8.), carcase televizor (pentru Saba, Telefunken), rame de ochelari, bagaje (pentru Vuitton). Gama produselor extinse chiar la scutere (prototipuri pentru Aprilia), bărci (pentru Beneteau), mobilier de birou (pentru Vitra).

Produsele marca Starck sunt deseori stilizate, cu aspect futurist, forme organice rotunjite și, mai ales, realizate din combinatii neobișnuite de materiale – sticla și piatra, plastic si aluminiu, țesatura de plus și crom etc.

fig. 2.9. Comodă Ghost Buster, Philippe Starck

2.3.2. Karim Rashid

Școlit în Italia, ca orice designer de succes, și înca necunoscut cu zece ani în urmă, anglo-egipteanul Karim Rashid "dictează" acum trendul pe piață mondială de produs industrial, fiind considerat un fel de wonder child. Stilul original și captivant al acestui adept al designului democratic se bazează pe apetența pentru modul contemporan de trai. Cel care în anii 70' practica cu pasiune meseria de DJ, declară recent cu o ironie macabra ca ar vrea sa moară într-un sicriu proiectat de el însuși. Astfel, dragostea pentru design se dovedește o pasiune… letală, autodefinită prin minimalism senzual. Acesta se definește prin linii simple, clare, forme sinuoase, rotunjite, biomorfism.

Karim Rashid crede că oamenii traiesc prea mult în trecut, se fac prea multe referințe la stiluri apuse, comportamente și ritualuri tradiționale. Interesat de tot ce înseamna viață actuală, el poartă numai haine din microfibră. Folosind o vestimentație confecționată dintr-un material reper pentru ritmul contemporan de viața și activitate, Rashid exprima mentalitatea societații în care traiește, nepretinzând ca apartine altei lumi.

fig. 2.10. Food Capital, Karim Rashid 2013

Minimalismul este filosofia dupa care se ghidează Karim Rashid în toate proiectele sale de design. Nu-l intereseaza încotro se indreaptă designul, cat felul în care se petrece acest proces evolutiv. Rashid întelege designul ca un proces simplificat în devenire în cadrul caruia oamenii cumpara mai puține produse, dar de foarte bună calitate. Si consideră ca potențialii cumpărători sunt adepții unei tehnologii foarte inventive, aplicate și practice. În societatea informațională, consumatorul poate opta pentru o achizitie în opoziție cu vremurile în care oamenii erau obligați să cumpere de nevoie. Actual, designerii imagineaza obiecte minimaliste ce oferă o experiență senzorială și se află intr-o relație placută și confortabilă cu ambientul și spațiul locuit.

Inspirția de stimuli culturali (muzică, literatură, film), imaginația lui Karim Rashid reproceseaza informația modeland-o fizic în produse cotidiene. Obiectele de design îmbraca haina unui minimalism senzual, definit de autor prin ornamentul redus la necesarul functional și, în acelasi timp, prin latura organică, umana și emoționantă. Stilul minimalist senzual se manifestă prin interesul special acordat temei de design in raport cu forma obiectului. Experiența și forma sunt combinate. Minimalismul senzual comunică și inspiră fără excese. Obiectele sunt întelese ca un soi de factori de "de-stresare" ce generează confort și plăcere într-o lume complicată și dinamică.

fig. 2.11. Tide Sideboard, Karim Rashid

2.3.3. Ronan&Erwan Bouroullec

O echipă formată din doi frați încearcă să readucă emoția/trăirea în raportul creat între ființa umană și realitatea fizică, experimentand materiale vechi sau noi și combinând tehnica industrială cu meșteșugul dincolo de funcția estetica, frații Bouroullec încarca designul cu o valoare emoțională poetică, mizând pe relația om-obiect. Cel din urmă nu mai este un "slujitor" funcțional și estetic în accepțiune clasică, el comunică și provoacă sentimente, devenind un "partener" care "umanizează" spațiul. Triunghiul spațiu-obiect-ființa umana definește noul tip de comunicare emoțională pe care mizează frații Bouroullec.

Chiar dacă la prima vedere piesele de mobilier sau obiectele par suspicios de ciudate și, în același timp, familiare, la o inspectie mai amănunțită devine limpede ce reprezintă și incepi sa vezi relația cu spațiul, element esențial pentru rezolvările găsite de frații Bouroullec. Surprinzătoare prin impactul vizual și prin funcționalitate, structurate nî piese simple și inteligent concepute, obiectele semnate Ronan și Erwan Bouroullec păstrează caracterul inedit, propunând abordări estetice mai ciudate care, uneori, sfidează logica.

2.3.4 Patricia Urquiola

Creațiile ei sunt reprezentative pentru noua tendință stilistică. Minimalismul spartan al ultimei decade – linii drepte, forme geometrice simple, detalii reduse la esența, abia desenate pe cale sa-și piardă stralucirea. "Minimalismul în mobilier a dus la interioare ușor de întretinut", spune Patricia Urquiola, "dar acum oamenii au nevoie de altceva". De linii curbe, detalii proiectate vizibil, mobilier cu forme rotunjite, aproape organice, finisaje închise la culoare, pete mari de culoare, materiale care imită blana, utilizarea negrului chiar la mobilierul din plastic sau sticlă. Prin creatiile sale, Urquiola aduce o notă de prospețime în designul de mobilier contemporan. Nu structurile modulare și repetitive, ci aranjarea flexibilă a elementelor interschimbabile – scaune, fotolii, canapele – creeza un ambient intim si confortabil.

fig. 2.13. Fotoliu Smock, Patricia Urquiola

2.4. Evolutia formei ale variantelor propuse

2.4.1. Prima variantă propusă

Pentru realizarea primei veriante de comoda au fost realizate trei schițe privind evoluția formei variantei propuse (fig. 2.14.). In cazul a. comoda este compartimentată cu două uși incadrate și o poliță. In cealaltă variantă avem comoda compoartimentată cu 4 uși aplicate si 3 sertare incadrate iar in cazul c. avem schița finală a cu o aceiasi compartimentare ca si in c. difernța facndu-se in pertea de design a acesteia. Pentru obținerea unui aspect de o grandoare inegalabilă comoda a fost finisată lucios scoțând in evidentă forma si designul foarte placut cu ajutorul lumini din incapere,iar la partea de cadru cu picioare a fost aplicata o sursa de lumină cu LED pentru a intregi senzația de magie.

a. b.

c. d.

fig. 2.14. Evoluția formei comodei

2.4.2. A doua variantă propusă

fig. 2.15.

fig. 2.16.

2.5. Studiu variantei finale alese si evoluția acesteia

Varianta aleasa este o comodă pentru camera de zi din MDF finisată opac avand forma asimetrică si un design placut (fig. 2.16.)

fig. 2.16. Comoda pentru camera de zi

2.5.1. Schițe de idei privind evoluția comodei

Principala sursa de inspiratie care a contribuit in cea mai mare parte la dezvoltarea conceptului a fost un podium de premiere (fig 2.17.). În primă fază sa realizat vederea din fata in plan 2D a. dupa care s-a realizat pespectiva primei idei b.(fig. 2.18.). Produsul a fost comparimentat cu o ușă, corpul fiind asezat pe 4 picioare iclinate.

fig. 2.17. Podium premiere

a. Desen 2D

b. Perspectivă desen

fig. 2.18. Prima schiță a produsului

În cea de a doua modificare ce o suferă comoda sunt picioarele, introducând un cadru metalic. a,b(fig. 2.19.)

a. Vedere din față

b.

fig. 2.19. Conodă ajezată pe cadru metalic

Forma comodei suferă modificari majore la suprafete capatând o formă asimetrică in peretii acesteia cat si la ușă si sertare. Modificarea fiind majoră si la picioarele comodei, acesta intervenție fiind vizibilă in figurile a. și b. (fig. 2.20.), (fig.2.21).

a. Vedere din față

b. Perspectivă produs.

fig. 2.20.

a. Vedere frontală.

b.

fig.2.21. Perspectivă comodă.

Cea mai importantă intervenție care intervine in modificarea aspectului comodei apare odată cu punerea in oglindă a produsului reprezentat în figura de mai sus (2.20.) Acestă intervenție suferită de corpul de mobilier nu este singura pe parcursul acestei evoluții a formei. Sertarele isi pastrează forma asimetrică dar își modifică dimensiunea a. iar la partea superioară se fixează o placă din sticlă sau alt material facând produsul si mai complex. b, c (2.22.)

a. b.

c.

fig. 2.22. Vedere de ansamblu comodă.

În cele din urmă toate aceste modificări ce au intervenit asupra produsului de mobilier au fost foarte importante obținându-se o comoda destinată camerei de zi.(fig. 2.23.)

fig. 2.22. Varianta finală a comodei

fig. 2.23. Relație functională: comodă-etajeră

fig.2.24. Modelare cromatică comodă

CAPITOLUL III.

Studiul proiectului tehnic si tehnologic

3.1. Studiul materialelor folosite si descrierea acestora

3.1.1. Materialele propuse pentru in vederea realizării comodei

1. Prima posibilitate în vederea realizătii produsului este lemnul masiv, fiind materia prima de bază în producția de mobilier. Lemnul ofera un aspect deosebit mobilierului datorită texturii și culorii sale in funcție de specia folosită, creează un aspect natural, un aspect estetic deosebit ce poate fi armonizat cu orice stil de arhitectonic. Lemnul are o flexibilitate mare în utilizare, este un material natural care nu afectează mediul și sănătatea.

fig. 3.1.

2. Cel de-al doilea material propus pentru realizarea comodei poartă denumirea de PAL (plăci din așchii de lemn). Palul este realizat din lemn tocat, presat si lipit cu rășini sintetice. Acesta se usucă și se finisează cu melamină, furnir sau lacuri. Avantajele mobilierul din PAL e că se găseste la un preț mai accesibil față de lemnul masiv și realizarea mobilierului din PAL este usoară datorita planeității placii, acestea fiind de dimensiuni diferite având grosimi STAS. Dezavantajul placilor din PAL in reprezintă sensibilitatea la umiditate la diferențele de temperatură iar durata de viață mai scurtă in comparație cu lemnul masiv.

fig. 3.2. Plăci din PAL melaminat de diferite culori

3. Materialul ales in vederea realizării produsului este MDF ("Medium Density Board") fiind considerat materialul optim pentru realizarea mobilierului. Avantajul optim al acestui material fiind principalul dezavantaj al PAL-ului si anume rezistență marită la umiditate. MDF-ul este realizat din mai multe tipuri de fibre de lemn lipite in conditii de caldura si inalta presiune. MDF-ul este un material ce se pretează foarte bine la debitare și frezare putându-se obține o gama variată de forme si profile in relief. Devenind un standard pentru calitate MDF-ul capată variațiuni de culoare si forme fară limite.Începand de la MDF înfoliat termic pană la cel vopsit în câmp electrostatic. MDF-ul poate fi brut, melaminat, vopsit , lacuit, înfoliat si furniruit.

MDF-ul este un înlocuitor al lemnului foarte asemanator cu PAL-ul însa este alcatuit din fibre mult mai bine rafinate, ceea ce îi conferă materialului o rezistentă sporită.

 MDF-ul a apărut ca o variantă superioară a placii PAL. Placa de MDF este o placa aglomerată cu particule de dimensiuni mai mici, ceea ce conferă materialului rezistentă și este acoperită cu furnir de calitate sau cu melamină (fig. 3.3.). MDF-ul  este o placă fibrolemnoasă cu o densitate medie cuprinsă între 530 si 800 kg/m3 .

fig. 3.3. Plăci din MDF de diferite grosimi

Tipuri de MDF:

– MDF simplu brut destinat amenajarilor interioare are proprietăți elastomecanice ridicate, structură uniformă a fibrelor, calitate perfectă a suprefețelor.

– MDF lucios, semilucios sau mat

-MDF melaminat lucios (poligloss) se face prin lipirea unei pelicule de 75 microni de poliester pe suprafața placii. Polygloss este rezistent in masura in care se poate freca pe suprafață cu lană de oțel si nu se va zgâria.

– MDF furniruit

– MDF subțire lăcuit

– MDF vopsit cu efect filamentoso, acest finisaj uimeste prin efectul vizual spectaculos cât și prin textura plăcută la atingere.(fig. 3.4.)

– MDF cu efect metalizat este una din cele mai spectaculoase finisaje ale mobilierului modern. Procesul de obținere a acestui finisaj este destul de complex, presupunând parcurferea mai multor aplicări succesive, însă rezultatul este uimitor.(fig.3.5.) Efectul metalizat poate fi obținut atât cu vopsea pe bază de lac, cât și cu vopsea pe bază de apă.

– MDF 3D prelucrat pe CNC

fig. 3.4. MDF cu efect filamentoso [12]

fig.3.5. MDF finisat cu aspect metalizat [12]

3.1.2. Materiale auxiliare utilizate în vederea relizarii produsului

Comoda este concepută sa fie in pas cu cele mai noi tendințe in vedera funcționalitații acesteia. Produsul este conceput ca ușile si sertarele acesteia să se deschidă printr-o simplă apasare cu degetul pe suprafetele exterioare ale ușilor si a sertarelor. Pentru ca acest lucru să fie posibil am folosit la uși balamale fară arc și sisteme de impingere a uși TIP-ON. Acest lucru odată pus in aplicare face ca folosirea manerelor sau butonilor trăgători să fie inutilă astfel încât aceste accesorii se scot din calcul. Ușile fară maner se deschid fără efort până la un unghi foarte convenabil.

Sistemul TIP-ON pentru uși se montează in dreptul poziției în care s-ar fixa mânerul. Abaterile de la acestă poziție pot fi de ± 300 mm pe înălțime, iar pe lățime de până la un sfert din înălțimea corpului.(fig. 3.6.)

fig. 3.6. Poziție de montare TIP-ON

Tab. 3.1. Tipuri de balamale

Tab. 3.2. Sisteme TIP-ON pentru ușă

Comoda se inscrie ușor în noile tendințe ale mobilierului modern prin proiectarea unor noi sisteme de deschidere fără mânere folosindu-se noile tipuri de glisiere cu bile ce acționează prin apasarea feței sertarului. Sertarul poate fi deschis prin atingerea frontului în orice punct astfel încât sertarul se va deschide ușor permițând accesul în interiorul acestuia.

fig. 3.7. Glisieră cu bile

Tab. 3.3. Sisteme glisare pentru sertar

Pe langă sistemele de deschidere prin apasare sertarele si ușile comodei s-a mai optat pentru iluminarea cu LED pentru un ambinet și o relaxare placută.

Lumina generată de LED utilizează mult mai eficient energia electrică decât în cazul surselor de iluminat cu incandescență, unde aproape 90% din energie este economisită.

Durata de viața a LED-urilor (35.000-100.000 ore) este o măsură a degradării nivelului de lumină. Durata de viata a LED-urilor o depășește substanțial pe cea a surselor de iluminat cu incandescență (1000-2000 ore) sau fluorescente (8.000-15.000). În plus sursele de iluminat cu LED sunt mult mai rezistente la variații de temperatură, vibrații și șocuri mecanice, fiind deci mai fiabile decât cele tradiționale.

LED-urile se împart în două mari categorii:

– LED-uri de mica putere ( <1W ): sunt concepute pentru a putea atrage atenția la ceva, cum ar fi un buton de ieșire de la un dispozitiv, un buton verde de la un computer sau un buton roșu de la o camerș video care are un led care luminează intermitent. (fig. 3. 8.)

– LED-uri de mare putere: acestea sunt utilizate pentru a ilumina suprafețe. Se folosesc pe un singur suport mai multe LED-uri pentru a mări puterea lămpii și pentru a creea în același timp o lumină albă de mare intensitate.

fig. 3. 8. LED de mică putere. fig. 3. 9. LED de mare putere.

În funcție de numărul de culori redate se găsesc: LED-uri simple, bicolore și LED-uri RGB. În cazul de față, comoda este iluminată in partea de compartimentare, mai exact in fiecare sertar și ușă este fixată o bandă cu LED-uri SMD normală cu ajutorul benzi dublu adezive fixate pe spatele benzi cu LED.

Tab. 3.4. Tipuri de LED-uri.

fig. 3.10. Perspectivă comodă

Tab 3.5. Listă accesorii electrice

Schemă de fixare a echipamentului electric pe comodă

fig. 3.10. Schemă electică comodă

Tab. 3.5. Lista de comandă pentru această schemă de circuit electric:

3.2. Prezentare produs și descriere tehnică.

3.2.1. Dimensiuni comodă

fig. 3.11. Vedere frontală comodă

fig. 3.12. Secțiuni

fig. 3.13. Detaliu

Restul desenelor s regăsesc în planșele 1, 2, 3, 4.

3.2.2. Descriere tehnică comodă

Comoda este un produs de mobilier destinat depozitării si pastrării lucrurilor si diverselor obiecte existente in locuință. acest produs de mobilier are functionalitate diversă, comoda ca și destinatie poate face parte dintr-o garnitură de mobilă de dormitor, este omniprezentă în dormitor dar mai poate sa-și gasescă locul și în camera de zi în baie și în diverse spații după bunul plac al utilizatorului.

Comoda este un produs simplu în utilizare ți în general de dimensiuni medii, dar poate diferi ca și formă, material, dimensiuni în funcție de cerințele clientului.

În general comodele sunt compartimentate cu sertare, polițe, uși.

Pentru a oferi spatiului de living o elegantă și o ambianță placută am ales realizarea comodei cu forme asimetrice la unghiuri diferite.

Comoda este realizată din placi fibro-lemnoase de densitate medie MDF finisat opac cu grosimile de 18 si 16 mm.

Dimensiunile de gabarit sunt 2800x718x420 mm

Pentru a fi în pas cu moda și la curent cu tot ce este recent lansat și modern am ales stilul Contemporan pentru realizarea comodei.

Construcție comodă:

placă superioară: 6 buc

placă inferioară: 1 buc

pereți laterali: 6 buc

pereți intermediari: 2 buc

ușa: 2 buc

spate corp

sertare: 4

picioare: 2 buc

cepuri rotunde

lambă aplicată

sticlă

balamale fară arc

glisieră cu bile

sistem TIP-ON

holșuruburi

Driver 12V

Distribuitor cu 3 iesiri: 6 buc

Cablu de alimentare

Bandă cu LED 2013 de 12V: 6 buc

Canal de cablu: 6 buc

Cablu de alimentare bandă cu LED: 6 buc

Cablu de alimentare intrerupător si distribuitor: 6 buc

Intrerupator cu senzori: 6 buc

Carcasă intrerupător: 6 buc

bandă dublu adezivi

Execuție, materiale și accesorii

Pereții laterali și intermediari, plăcile superioare și inferioare, ușile, fețele de sertar se realizează din MDF de 18 mm iar laterarele și spatele de sertar se realizeazș din MDF de 16 mm. La spatele corp și fund de sertar se folosește placaj de 5 mm clasa I.

Ușile și sertarele sunt incadrate și nu prezintă niciun mâner sau buton trăgator pe uși și sertare incluzând sistemul push cu deschidere plin apăsare oferin utilizatorului un nivel de confort foarte ridicat, realizând o deschidere placută și confortabilă printr-o simplă apasare pe fața sertarului sau pe suprafața ușii, acest tip de mobilier fiind preferat din ce in ce mai mult de clienti.

Pentru uși sau folosit sisteme TIP-ON ce au urmat a fi fixată pe o placuță adaptor dreaptă pentru TIP-ON. Acest sistem este așezat la partea inferioară a placii superioare. Acest sistem pentru a putea acționa corespunzator in vederea deschiderii ușii este nevoie de de balama metalică fară arc cu unghi de deschidere de 100º.

Pentru sertare sau folosit sisteme de glisare metalic cu bile tip PUSH-OPEN, acest sistem fiind preferat de tot mai multi clienți.

Acest produs de mobilier a fost imbunătățit cu corpuri de iluminat de tip bandă cu LED in compartimentele de sertare și la uși oferind un confort maxim de care avem nevoie.

În partea de sus a fiecărui sertar și ușă e pozitionată cate-o bandă cu LED de 12V care se aprind atunci când sertarul sau ușa sunt deschise. Pentru funcționarea corectă a corpurilor de iluminat sau folosit întrerupatoare cu senzor poziționate tot in partea de sus a sertarelor și a ușilor. Întrerupătorul cu senzor și bandă cu LED sunt conectati la un distribuitor cu trei ieșiri cu funcție de întrerupător iar distibuitorul este conectat la driverul de 12V. Cablurile ce conectează întrerupătorele cu senzor și benzile cu LED la distribuitor sunt învelite întrun canal de cablu și cablurile ce conectează distribuitoarele la drieverul de 12V sunt și ele învelite într-un canal de cablu avand lățimea de 12mm și grosimea de 7.5mm. Acest canal de cablu are drept rol protejarea și conservarea cablurilor. Banda cu led are dimrnsiunile Lxlxg 5000x11x4,7. Lungimea benzii cu led e pe set de livrare .

3.3. Nomenclatorul de repere.

Comoda este un ansamblu alcătuit din subansamble și repere, montate în construcție fixă, prin încleiere.

Prin încleierea reperelor simple se obțin complexe sau subansamble.

Nomenclatorul de repere este formularul în care se completează datele în funcție de structura piesei de mobilier analizate, respectiv în funcție de subansamblele și reperele componente, materialele din care sunt realizate, dimensiunile nete și dimensiunile brute.

Pentru trasabilitate se codifică ansamblul, subansamblele (complexele) si reperele.

Acest cod se găsește atât în formularul nomenclatorului de repere cât și în celelalte formulare de calcul care utilizează acest tabel. În acest scop sunt alocate trei grupe de cifre, câte două in fiecare grup, indicând codul ansamblului, subansamblului (complexului) sau reperelor:

00.00.00

I II III

I. Primul grup de cifre se alocă piesei de mobilier (ansamblului), numărul pe care îl poartă într-o societate comercială, sau numărul piesei dintr-o garnitură de mobilă.

II. Cel de-al doilea grup de cifre se alocă subansamblelor sau complexelor care alcătuiesc piesa de mobilier, prin numerotare succesivă de la 01…n.

III. Al treilea grup de cifre se alocă reperelor din structura subansamblelor la care se face referire, prin numerotare succesivă de la 01 la 10 sau 100, 200 etc., în funcție de complexitatea produsului.

Această codificare permite o identificare ușoară a componentelor de mobilier și o structurare logică a acestora, în funcție de tipul constructiv al comodei si ordinea operațiilor de asamblare.

Dimensiunile nete și cele brute se judecă ăn funcție de adaosurile de prelucrare ale operațiilor tehnologice necesare a se aplica materiei prime, în vederea transformării acesteia în repere finale.

Nomenclatorul reperelor și complexelor comodă

3.4. Necesarul de materii prime.

Necesarul de materii prime (lemn masiv și materii pe bază de lemn: PAL, MDF, PFL, placaj, furnire, OSB, etc.) presupune aflarea suprafețelor sau volumului net determinate pe reper și pe produs, în funcție de tipul materialului, dimensiuni si număr de bucăți, apoi împărțitrea la indicele de utilizare recomandat de normative, obținând astfel suprafața sau volumul brut corespunzător reperelor componente ale produsului.

Se recomandă calculul suprafeței sau volumului de material în funcție de exprimarea cantitativă a respectivelor materii prime la vanzarea acestora.

Indicele de utilizare (Iu) al materiilor prime se exprimă ca fiind raportul dintre suprafața sau volumul materialului care se ragăsește ca produsul finit și suprafața sau volumul brut al materialului pentru obținerea acestui produs.

Calaculul necesarului de materii prime

3.5. Calculul suprafețelor.

Calculul suprafețelor tehnologice reprezintă calculul care se efectuează pentru suprafețele produsului pe care se aplică diverse materiale tehnologice consumabile: materiale abrazive, adezivi, materiale de finisare. Acest calcul se execută pe un formular tip.

Completarea coloanelor tabelului:

– Coloana 0 cuprinde codul repereului si corespunde cu codul din nomenclatorul de repere si necesarul de materii prime.

– În coloana 1 se scrie denumirea reperului luat în calcul.

– În coloana 2 se trece numarul de bucăți din reperul respectiv.

– În coloana 3 și 4 se vor înscrie, în milimetrii, dimensiunile cu care se vor calcula suprafețele pe care se aplică tehnologia scrisă in coloana 2.

– Colana 5 indică numărul îmbinărilor adezive pentru fiecare reper în parte

– Coloana 6 arată numărul suprafețelor pe care se aplică tehnologiile de șlefuire sau finisare.

În coloanele 7-15 vor fi scrise, în m2 suprafețele rezultate în urma efectuării calculelor, pentru fiecare reper din structura piesei de mobilier, iar valorile obținute se vor aduna. Suma acestor valori ne va permite să aflăm baza de calcul necesară în stabilirea consumurilor de materiale, pentru fiecare sector de producție.

Calculul suprafețelor

3.6. Fișa consumurilor de materiale

În fișa consumurilor la materiile prime se va trece fiecare sortiment de cherestea si semifabricate superioare în funcție de specie, grosime si clasă de calitate.

Materialele tehnologice și auxiliare stabilesc consumul peunitatea de produs, se va inmulți baza de calcul rezultată din calculul tehnologic.

Accesoriile se vor copia in fișa consumurilor, numărul de bucați pentru fiecare element din listă se va trece în coloana 3 la baza de calcul.

Fișa consumurilor

3.7. Fișe tehnologice pentru produsul "comodă".

3.8. Desene de execuție.

Desenele de execuție au drept scop de a oferi toate datele referitoare la un reper sau un complex:

– Dimensiuni și formă;

– Dimensiuni și poziție prelucrări: găuri, cepuri, cobituri, falț, uluc, etc.

– Toleranțe, abateri.

Desenele de execuție se realizează la scara 1:1 sau 1:2, indicându-se toate cotele. Desenele prea mari se reprezintă cu rupturi, scoțându-se in evidență detaliile importante.

Capitolul IV

Studiul calculului economic

Calculul economic

Bibliografie

Dumitru Lica, Camelia Coșereanu, Mobilă de ședere, Editura Universitații Transilvania din Brasov, 2012.

Ioan Muscu, Designul mobilei corp, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2012.

Cismaru Ivan, Fabricarea mobilei de artă. Îndrumar de proiectare. Tehnologie de finisare. Reprografia Universității Transilvania din Brașov, 1994.

http://www.scribd.com/doc/55474532/Stiluri

http://www.eva.ro/familie/acasa/elemente-de-delimitare-a-spatiului-articol-5560.html

https://3dwarehouse.sketchup.com/search.html?backendClass=entity&q=brasov

http://www.hafele.ro/ro/

http://www.blum.com/ro/ro/

http://expomobpal.com/wp-content/uploads/2014/01/puteti-gasi-diferente-intre-pal-si-mdf_-ce-este-mdf-ul_-ce-este-pal-ul_-despre-canturi_-despre-blaturi_-si-multe-altele.pdf

http://www.electromagnetica-led.ro/ro/articol/autoritati-21/avantajele-iluminatului-led-50

Lista figurilor și tabelelor

http://www.metmuseum.org/toah/images/h2/h2_1982.60.82.jpg

http://img.kudika.ro/images/article_pictures/slideshows/43032_13_1353598976.jpg

http://www.homedit.com/magic-lighting-interior-design-apartment/

http://www.casadex.ro/wp-content/uploads/living-portocaliu-mobila-alba.jpg

http://www.associerge.com/wp-content/uploads/2013/12/all-white-living-room-ideas-interior-41894.jpg

http://www.porterhousedesigns.com/colorsizzle/wp-content/uploads/2010/04/www.tigerlilyedinburgh.co_.uk_.jpg

http://www.sm24.ro/wp-content/uploads/podium.png

http://www.mobilier-rhea.ro/images/upload/214.jpg

http://mdf-vopsit.com.ro/wp-content/uploads/2013/06/mdf-vopsit-cu-efect-filamentoso-9.jpg

http://images.fordaq.com/p-17840000-17839739-D0/MDF.jpg

http://mdf-vopsit.com.ro/wp-content/uploads/2013/06/poza-17.jpg

http://blog.zexstar.com/wp-content/uploads/2009/11/led_thru-hole-300×269.jpg

http://imag.ziogiorgio.com/images/2008/luxeon_k2.jpg

http://mdf-vopsit.com.ro/wp-content/uploads/2013/06/poza-17.jpg

http://mdf-vopsit.com.ro/wp-content/uploads/2013/06/mdf-vopsit-cu-efect-filamentoso-9.jpg

http://condo.kudika.ro/articol/condo~home-deco/2453/slideshow/stilul-romantic-21-de-accesorii-si-piese-de-mobilier.htmlhttp://images.fordaq.com/p-17840000-17839739-D0/MDF.jpg

http://www.scribd.com/doc/55474532/Stiluri

http://img.kudika.ro/images/article_pictures/slideshows/43032_13_1353598976.jpg

http://www.metmuseum.org/toah/images/h2/h2_1982.60.82.jpg

Tab. 3.1. Tipuri de balamale, hafele.ro

Bibliografie

Dumitru Lica, Camelia Coșereanu, Mobilă de ședere, Editura Universitații Transilvania din Brasov, 2012.

Ioan Muscu, Designul mobilei corp, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2012.

Cismaru Ivan, Fabricarea mobilei de artă. Îndrumar de proiectare. Tehnologie de finisare. Reprografia Universității Transilvania din Brașov, 1994.

http://www.scribd.com/doc/55474532/Stiluri

http://www.eva.ro/familie/acasa/elemente-de-delimitare-a-spatiului-articol-5560.html

https://3dwarehouse.sketchup.com/search.html?backendClass=entity&q=brasov

http://www.hafele.ro/ro/

http://www.blum.com/ro/ro/

http://expomobpal.com/wp-content/uploads/2014/01/puteti-gasi-diferente-intre-pal-si-mdf_-ce-este-mdf-ul_-ce-este-pal-ul_-despre-canturi_-despre-blaturi_-si-multe-altele.pdf

http://www.electromagnetica-led.ro/ro/articol/autoritati-21/avantajele-iluminatului-led-50

Lista figurilor și tabelelor

http://www.metmuseum.org/toah/images/h2/h2_1982.60.82.jpg

http://img.kudika.ro/images/article_pictures/slideshows/43032_13_1353598976.jpg

http://www.homedit.com/magic-lighting-interior-design-apartment/

http://www.casadex.ro/wp-content/uploads/living-portocaliu-mobila-alba.jpg

http://www.associerge.com/wp-content/uploads/2013/12/all-white-living-room-ideas-interior-41894.jpg

http://www.porterhousedesigns.com/colorsizzle/wp-content/uploads/2010/04/www.tigerlilyedinburgh.co_.uk_.jpg

http://www.sm24.ro/wp-content/uploads/podium.png

http://www.mobilier-rhea.ro/images/upload/214.jpg

http://mdf-vopsit.com.ro/wp-content/uploads/2013/06/mdf-vopsit-cu-efect-filamentoso-9.jpg

http://images.fordaq.com/p-17840000-17839739-D0/MDF.jpg

http://mdf-vopsit.com.ro/wp-content/uploads/2013/06/poza-17.jpg

http://blog.zexstar.com/wp-content/uploads/2009/11/led_thru-hole-300×269.jpg

http://imag.ziogiorgio.com/images/2008/luxeon_k2.jpg

http://mdf-vopsit.com.ro/wp-content/uploads/2013/06/poza-17.jpg

http://mdf-vopsit.com.ro/wp-content/uploads/2013/06/mdf-vopsit-cu-efect-filamentoso-9.jpg

http://condo.kudika.ro/articol/condo~home-deco/2453/slideshow/stilul-romantic-21-de-accesorii-si-piese-de-mobilier.htmlhttp://images.fordaq.com/p-17840000-17839739-D0/MDF.jpg

http://www.scribd.com/doc/55474532/Stiluri

http://img.kudika.ro/images/article_pictures/slideshows/43032_13_1353598976.jpg

http://www.metmuseum.org/toah/images/h2/h2_1982.60.82.jpg

Tab. 3.1. Tipuri de balamale, hafele.ro