STUDIU PRIVIND UTILIZAREA KINETOTERAPIEI ÎN AMELIORAREA DURERIOLOR LOMBARE CU INFLUENȚE ASUPRA MUȘCHILOR ISCHIOGAMBIERI [311327]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE

Lucrare de diplomă

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat],

2019

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE EDUCAȚȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE

PROGRAMUL KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

STUDIU PRIVIND UTILIZAREA KINETOTERAPIEI ÎN AMELIORAREA DURERIOLOR LOMBARE CU INFLUENȚE ASUPRA MUȘCHILOR ISCHIOGAMBIERI

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat] 1857 și definește știința care se ocupă cu studierea mișcărilor organismelor vii și a structurilor, [anonimizat], prin intermediul cărora se realizează mișcarea. [Sbenghe, 1987, p. 15]

Institutul Național de Medicină din Statele Unite ale Americii a ajuns la concluzia că stilul de viață este cel care face cele mai multe victime în zilele noastre. [anonimizat] a [anonimizat].

Durerea este un mecanism folosit de corp pentru a atrage atenția că există o neregulă într-o anumită zonă a corpului, fiind expresia unui proces patologic. [anonimizat] a trata cauza care a provocat-o. [Hartmann, 2017, pp. 22-23]

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, se apreciază că 70% din populație a suferit cel puțin odată în viață un episod dureros al zonei lombare mai lung de 5 zile. Se aprecia că lombalgia este a treia cauză a prezentării pacienților la medic după răceală și gripă și aproximativ 42% din angajații romani acuză dureri lombare cel puțin odată pe an. [Sursa-1]

[anonimizat], [anonimizat], pacientului i se recomanda repaus la pat. În evoluție, s-au creat metode și mijloace capabile să-i [anonimizat]. [Sursa-2]

Alte studii arată că 90% din durerile lombare se ameliorează și se poate spune că dispar după 2-6 săptămâni, [anonimizat] 60-80% prezintă recidive în următorii 2 ani de viață.

Un studiu realizat în italia pe 36 de subiecți cu lombalgie a [anonimizat], [anonimizat], fapt care a dus la constatarea influenței pe care mușchii ischiogambieri o au asupra zonei lombare. [Sursa-3]

ACTUALITATEA TEMEI

Trăind în epoca vitezei și a [anonimizat] o desfășurăm să depunem cât mai puțin efort astfel încât să ne facem o [anonimizat]. Faptul că ne dezvoltăm pe zi ce trece ne ajută să facem trecerea treptată de la activitățile obositoare pe care le desfășuram în urmă cu 20 [anonimizat] a aparatelor. În cazul de față ne axăm asupra timpului prelungit petrecut în poziția sezând la birou, poziție care menține mușchii ischiogambieri scurtați, generând dureri la nivel lombar. Persoanele al căror stil de viață constă din perioade îndelungate de inactivitate pot simți senzații de amorțire la nivelul articulațiilor, ceea ce face dificilă întiderea lor din această poziție cronică. Aceste situații pot fi evitate prin păstrarea elasticității mușchilor și supunerea articulațiilor la o gamă variată de mișcări. [NELSON, Kokkonen, 2018, pp. 7-8]

Un traumatism la nivelul feței posterioare a coapsei, postura incorectă și neândeplinirea funcțiilor mușchilor fesieri sunt alte cauze care determină presiuni suplimentare la nivelul ischiogambierilor, iar aceștia la rândul lor asupra zonei lombare. Mobilitatea la nivelul articulației coxo-femurale și la nivelul zonei lombare se modifică considerabil datorită factorilor enumerați, influențând mecanica și funcționalitatea corpului în activitatea statică și cea dinamică. [Sursa-4]

Incidența afectării mușchilor ischiogambieri este redusă sau mai corect spus nu ne pune in situația în care durerea să ne împingă in cel mai scurt timp la medic, în raport cu alte tipuri de patologii care determină lombalgii, dar intr-o dezvoltare continua datorită stilului de viață adoptat de noi, oamenii. În stagiul de practică întâlnesc în majoritatea cazurilor persoane cu probleme in zona spatelui inferior care au mobilitatea redusă pe articulația coxo-femurală și cea a genunchiului cu urmări asupra mușchilor posteriori ai coapsei scurtați și rigidizați, iar mai toate persoanele cu probleme la nivelul lombo-sacral au afectată mobilitatea articulației șoldului, incluzând pacienții cu hernie de disc, pe care nu o încadrăm într-o altă categorie.

Pe scurt, kinetoterapia in afecțiunile date este esențială și are rolul de a menține mobilitatea normală pe articulații, de a tonifia mușchii implicați în activitate și de a folosi o postură corectă în activitățile cotidiene, fiind un mijloc indispensabil în prevenirea și tratarea acestora.

MOTIVUL ALEGERII TEMEI

Un motiv important în alegerea temei îl constituie momentul în care am resimțit dureri intense cu urmări asupra articulațiilor coxo-femurale, lomo-sacrale și a genunchilor, fără a consulta un medic de specialitate, până am conștientizat și resimțit cum trebuie să funcționeze corect corpul în activitățile statice și dinamice, fiecare structură fiind dependentă de cealaltă, iar apariția unei nereguli la nivelul unui segment, afecteză indispensabil segmentele învecinate. Cauzele producerii dezechilbrului poate fi justificat printr-o perioadă de creștere la care se mai adaugă creșterea în greutate și solicitările mecanice intense la nivelul zonei lombare în copilărie, cât și recente.

Motivul primordial pentru care am ales să abordez problematica mușchilor ischiogambieri este dat de faptul că trăim într-o ascensiune constantă care ne face să dorim și să aspirăm la anumite condiții mai facile, drept pentru care ne petrecem mai mult timp așezați, ignorând exercițiul fizic și pauzele constante de care fiecare persoană ar trebui sa fie nelipsită, ignorăm poziția corpului și a structurilor implicate în activiate în anumite momente din timpul zilei, acestea ajutând la apariția problemelor la nivelul spatelui inferior, fără a conștientiza că poate chiar poziția membrelor inferioare sau a trunchiului este cauza afectării.

SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII

Scopul cercetării constă în evidențierea influenței pe care mușchii ischiogambieri o au asupra zonei lombare și modul în care aceștia contribuie la apariția durerilor, chiar dacă durerea nu este cu o cauză principală localizată la nivelul feței posterioare a coapsei, prin comparație cu persoanle asimptomatice, utilizând mijloacele și metodele kinetoterapeutice.

Conceperea și aplicarea unui plan de recuperare individualizat în funcție de particularitățile fiecărui individ, alegerea celor mai eficiente aparate, mijloace și instalații, sunt criterii esențiale pentru a se ajunge la un rezultat favorabil din punct de vedere anatomic și funcțional, în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite inițial.

Sarcinile cercetării:

Documentarea initială a materaialelor de specialitate specifice problematicii abordate;

Alegerea subiecțior pe seama cărora se va realiza cercetarea;

Înregistrarea, analizarea anamnezei și a evaluării inițiale;

Abordarea mijloacelor, metodelor, aparatelor, materialelor și obiectelor folosite în planul de recuperare;

Realizarea programului individualizat de reuperare;

Stabilirea indicațiilor și contraindicațiilor specifice profilaxiei;

Aplicarea programului de recuperare pe o perioadă de șase luni;

Înregistrarea datelor evaluării finale;

Interpretarea datelor obținute;

Conceperea concluziilor finale.

Obiectivele cercetării:

Stabilirea diagnosticului de lombalgie cu urmări asupra ischiogambierilor;

Stabilirea incidenței afectării zonei lombare;

Identificarea mijloacelor, metodelor, aparatelor, instrumentelor și obiectelor în vederea remedierii parametrilor funcționali;

Elaborarea planului terapeutic individualizat în funcție de particularitățile indivizilor evaluați;

Stabilirea gradului de eficiență a planului kinetic;

Identificarea diferențelor de ordin funcțional între indivizii simptomatici și cei asimptomatici.

IPOTEZA CERCETĂRII

Deoarece zona lombară este o structură complexă, supusă activităților intese, care presupune o atenție sporită, putând fi abordată numai de un specialist, această cercetare a pornit de la premisa conform căreia conceperea și punerea în practică a planului de recuperare format din metode și mijloace kinetoterapeutice, selecționate în funcție de nevoile și particularitățile fiecărei persoane, presupune combaterea cauzei dezechilibrelor și reprezintă o modalitate eficientă prin care se poate redobândi funcționalitatea normală a structurilor implicate în activitatea zilnică.

CAPITOLUL l – FUNDAMENTE TEORETICE ȘI METODICE ALE CERCETĂRII

I.1. Anatomia articulației coxo-femurale

I.1.1. Structura articulației coxo-femurale

Articulația coxo-femurală este cea care unește membrul inferior cu bazinul, cuprinde cele trei axe de mișcare, fiind cea mai puternică articulație a corpului, atât în activitățile statice, cât și în locomoție. Aceasta seamnă cu articulația glenohumerală din punct de vedere al diversității mișcărilor pe care le poate efectua.

Suprafețele articulare sunt reprezentate de capul femural, extremitatea proximală a femurului și acetabulul, fosă adâncă în partea infero-laterală a osului coxal, în care intră capul femural, de formă patrulateră. Acestea sunt acoperite de un cartilaj hialin care nu se regăsește în partea anterioară a capului femural, cât și în fosa acetabulului.

Fig. I-1. Capul femural Fig. I-2 . Cavitatea acetabulară

Sursa: [Papilian, 2006, pp. 127-128]

Labrul sau cadrul acetabular este un inel din fibrocartilaj dur, care se află pe marginea acetabulului, cu rolul de a îi mări adâncimea pentru a cuprinde două treimi ale capului femural.

Unirea este realizată de o capsulă articulară și de un număr de ligamente, dintre care unul este chiar în interiorul articulației, ligamentul capului femural(FIG. I-1). Presiunea atmosferică, mușchii periarticulari și labrul acetabular au rolul de a consolida unirea.[Abrahams, 2011, p. 202]

Capsula articulară are forma unui manșon conoid, în care baza mare se află pe coxal, iar cea mică pe femur. Inserția pe osul osul coxal se face astfel: pe fața externă a labrului acetabular și pe periferia sprâncenei acetabulare. La nivelul incizurii acetabulare, ea se prinde pe fața laterală a ligamentului transvers al acetabulului, lăsând liber orificiul subiacent. [Papilian, 2006, p. 128]

Inserția pe colul femural se face:

înainte: la limita laterală a colului, pe linia intertrohanteriană;

înapoi: pe fața posterioară a colului, la unirea treimii laterale cu cele două treimi mediale ale colului;

în sus și în jos inserția capsulei urmează traiectul unor linii care unesc inserția anterioară cu cea posterioară.

Capsula înfășoară articulația coxo-femurală, fiind foarte rezistentă, formată din două tipuri de fibre: longitudinale – superficiale și circulare – profunde. [Papilian, 2006, p. 128]

Ligamentele articulare ale articulației șoldului sunt puternice și se află mai ales în partea anterioară, unde formează trei fascicule dispuse în “N”:

Ligamentul iliofemural sau ligamentul lui Bertin (fasciculul mijlociu)- este cel mai puternic ligament al articulației, suportând greutăți între 350-500kg, având forma unui evantai;

Ligamentul pubofemural(fasciculul inferior)- este cel care limitează abducția și rotația externă;

Ligamentul ischiofemural sau iliopretrohanterian(fasciculul superior)- limitează rotația internă și adducția. [Germain, 2018, p. 208]

Fig. I-3. Capsula rezecată Fig. I-4. Vedere anterioară Fig. I-5. Vedere anterioară

Sursa: [Papilian, 2006, pp. 127-128]

I.1.2. Elementele osoase implicate în articulația coxo-femurală

Osul coxal. Este construit pe baza sudării oaselor ilion, ischion și pubis, fiind articulate între ele prin cartilaje până la vârsta de 15-16 ani când începe osificarea.

Coxalul este un os pereche, așezat pe partea laterală a bazinului, prezentând o formă neregulată. Este alcătuit din o față externă, o față internă și patru muchii: superioară, inferioară, anterioară și posterioară. Cele două oase coxale fuzionează unul cu celălalt doar în partea anterioară, iar în cea posterioară se unesc cu osul sacru, formând cea mai mare parte a bazinului.

Fața externă (fața laterală):

Fig. I-6. Osul coxal(fața externă)

Sursa: [Petricu, Voiculescu, 1967, p. 159]

Aproape de mijlocul ei se găsește o cavitate articulară, cu contur aproape circular, numită cavitate cotiloidă. În ea pătrunde capul femurului. Conturul cavității cotiloide prezintă, la partea de jos, o scobitură, incizura acetabulară;

În interiorul cavității cotiloide se regăsesc liniile de sudură dintre cele trei oase: ilionul- așezat deasupra cavității cotiloide, ischionul- dedesubt și posterior, iar pubisul dedesubt și anterior;

Mai jos de cavitatea cotiloidă, între oasele ischion și pubis se găsește gaura obturatoare;

Deasupra cavității cotiloide, suprafața osului ilion este ușor concavă și formează fosa iliacă externă, pe care se află rugozități pentru inserția mușchilor fesieri.

Fața internă:

Fig. I-7. Osul coxal (fața internă)

Sursa: [Petricu, Voiculescu, 1967, p. 160]

Porțiunea superioară a osului ilion este concavă și poartă denumirea de fosă iliacă internă. Ea este mărginită la partea inferioară de o creastă rotunjită numită linia arcuată;

La partea superioară a liniei arcuate se găsește o suprafață articulară pentru osul sacrat numită suprafața auriculară, iar mai jos de aceasta este o suprafață rugoasă, tuberozitatea iliacă.

Marginea superioară corespunde marginii superioare a osului ilion și se numește creasta iliacă.

Marginea anterioară prezintă o proeminentă în partea superioară numită spina iliacă antero-superioară, iar deasupra cavității cotiloide o altă proeminență, spina iliacă anteroinferioară. La extremitatea inferioară a acestei margini se află tuberculul pubian.

Marginea posterioară prezintă în partea superioară o proeminență numită spina iliacă postero-superioară, iar puțin mai jos o proeminență numită spina iliacă postero-inferioară. Sub spina iliacă postero-inferioară se află marea incizură ischiatică. La extremitatea inferioară a acestei incizuri se găsește spina ischiatică. În partea inferioară a marginii posterioare se află tuberozitatea ischiatică.

Marginea inferioară este convexă și prezintă la extremitatea ei anterioară o suprafață articulară, fața pubiană, care servește pentru articularea cu pubisul coxalului opus. [Petricu, Voiculescu, 1967, p. 160]

Femurul.

Fig. I-8. Osul femur

Sursa: [Niculescu, Voiculescu, Niță, Cârmaciu, Sălăvăstru, Ciornei, 2014, p. 75]

Este cel mai lung os din întregul schelet și dispune de corp și două extremități, superioară și inferioară.

Extremitatea superioară curpinde:

Capul femurului cu o formă aproape sferică, orientat în sus și medial;

Gâtul femurului cu o formă aproape cilindrică, lung de cinci centimetri, orientat medial de jos în sus;

Trohanterele- așezate la locul de unire a gâtului cu corpul. La marginea superioară externă a gâtului se află o proeminență mare cu contur patrulater, trohanterul mare; pe partea dorsală a limitei dintre gât și corp se găsește trohanterul mic. Între cele două trohantere se află creasta intertrohanteriană.

Corpul femurului are formă de prismă triunghiulară și prezintă o curbură cu concavitatea îndreptată posterior. Cele trei fețe sunt convexe și netede. Dintre muchii, numai cea posterioară prezintă caractere particulare și poartă denumirea de linie aspră.

Extremitatea inferioară este alcătuită din două mase voluminoase ovoide, numite condili: un condil intern și un condil extern. Pe fața anterioară, condilii se unesc și formează o suprafață articulară în formă de scripete, trohleea femurală, care se articulează cu rotula, iar pe fața posterioară, ei sunt despărțiți printr-o mare scobitură, incizura intercondiliană. [Petricu, Voiculescu,1967, p. 161; Niculescu, Voiculescu, Niță, Cârmaciu, Sălăvăstru, Ciornei, 2014, pp. 74-75]

I.2. Biomecanica articulației coxo-femurale

Articulația coxo-femurală este o articulație puternică care cuprinde toate cele trei grade de libertate, în accelași fel ca și umărul, cu o mobilitate mult mai redusă pentru a oferi stabilitate. [Sbenghe,1987, p. 48]

Ca în cazul oricărei articulații, se poate observa fie că ambele oase se mișcă împreună, fie că unul dintre cele două oase rămâne fix, iar celălalt este mobil. În cazul șoldului, fie osul iliac este fix, iar femurul mobil – vom numi aceste mișcări mișcările femurale ale șoldului, fie, invers, femurul este fix, iar osul coxal (iliac) se deplasează – vom considera aceste mișcări mișcările iliace ale șoldului. [Germain, Lamotte, 2018, p. 166]

Flexia femurală apropie fața anterioară a coapsei de bazin. Ea se poate regăsi în timplul mersului, la urcarea scărilor și în poziția așezat. Gradul de amplitudine al mișcării active este de 90° cu genunchiul întins și poate să ajungă la 125° dacă acesta este flectat, iar cea pasivă înregistrează 145°-150°.

Dacă femurul este fix, mișcarea corespunzătoare este o basculare anterioară a osului iliac, numită anteversie, mișcare care adeseori este confundată cu lordoza lombară, când de fapt ea nu se situază la accelași nivel.

Fig. I-9. Flexia coapsei pe bazin în ghemuit Fig. I-10. Anteversia bazinului

Fig. I-11. Flexia coapsei pe bazin în așezat

Sursa: [Germain, Lamotte, 2018, p. 166]

Extensia femurală apropie fața posterioară a coapsei de spate, fiind limitată în amplitudine, antrenând de cele mai multe ori o anteversie a bazinului, chiar mai repede dacă la extensia șoldului se adaugă o flexie a genunchiului. Gradul de amplitudine cu genunchiul întins este de 15°-20°, iar cu el flectat nu depășeste 10°. Extensia pasivă atinge 30°.

Dacă femurul este fix, iar bazinul mobil, mișcarea corespunzătoare este o basculare posterioară a bazinului, numită retroversie. Este o mișcare deseori apreciată la orele de activitate corporală, profesorul corectând bazinul în retroversie pentru a șterge lordoza.

Fig. I-12. Extensie cu genunchiul îndoit, pasiv Fig. I-13. Bazin în retroversie

Sursa: [Germain, Lamotte, 2018, p. 167]

Abducția – este o mișcare ce apropie fața externă a coapsei de trunchi. Amplitudinea fără rotație este limitată la 45° deoarece colul femural se lovește de marginea cotilului, iar în cazul în care se asociază cu o flexie a genunchiului sau cu o rotație externă, mișcarea ajunge la 50°-60°. Dacă bazinul este mobil, mișcarea corespunzătoare este o înclinare laterală externă a acestuia.

Fig. I-14. Abducția Fig. I-15. Înclinare laterală externă a bazinului

Sursa: [Germain, Lamotte, 2018, p. 168]

Adducția este o mișcare imposibilă când membrele se află unul lângă celălalt, în poziția anatomică zero. Mișcarea constă în apropierea feței mediale a coapsei de partea opusă. Valoarea amplitudinii este 30°. Adeseori se combină cu mișcări de flexie sau extensie în toate mișcările de încrucișare anterioară sau posterioară a picioarelor sau la fandări.

Dacă bazinul este mobil, mișcarea corespunzătoare este o înclinare laterală medială a bazinului. Cu femurul mobil, aceste mișcări laterale de șold sunt destul de rare în viața de zi cu zi, în schimb, când se trece în sprijin pe un picior, de pildă, de fiecare dată când pășim în timpul mersului, bazinul efectuează mișcări de acest tip pe femurul de susținere.

Fig. I-16. Adducția Fig. I-17. Înclinare laterală medială a bazinului

Sursa: [Germain, Lamotte, 2018, p. 169]

Rotațiile sunt mișcări care determină rotirea femurului în jurul axei sale longitudinale asemenea unei șurubelnițe, diferite de mișcările genunchiului sau ale labei piciorului.

Rotația internă. Ea determină orientarea rotulei spre mijlocul corpului, având o amplitudine de 30°-45°. “Dacă femurul este fix, mișcarea corespunzătoare este o rotație internă a osului coxal (iliac).

Fig. I-18. Rotația internă Fig. I-19. Rotație internă a osului coxal

Sursa: [Germain, Lamotte, 2018, p. 170]

Rotația externă. În momentul execuției, patela se orientează spre exteriorul corpului și are amplitudinea de 30°-45°. Dacă femurul este fix, mișcarea corespunzătoare este o rotație externă a osului coxal (iliac).

Fig. I-18. Rotația externă Fig. I-19. Rotație externă a osului coxal

Sursa: [Germain, Lamotte, 2018, p. 170]

Mișcările oaselor bazinului. Cele trei oase ale bazinului se pot deplasa unul în raport cu altul, fiind mișcări de mică amplitudine, dar însoțite de mișcări ale șoldului sau ale părții inferioare a coloanei vertebrale. Aceste mișări pot fi resimțite separat, prin așezarea pe ischionuri:

sprijinirea pe un ischion și depărtarea celuilalt înainte de a-l reașeza pe sol (Fig. I-20);

apropierea ischionului liber înainte de a te reașeza pe sol pe cele două ischionuri apropiate(Fig. I-21);

așezarea pe un ischion, iar cu celălalt efectuarea unei deplasări anterioare. În acest caz, primul os coxal este în retroversie, iar al doilea în anteversie. Simfiza pubiană este mobilizată în torsiune. (Fig. I-22)

Fig. I-20 Fig. I-21 Fig. I-22

Sursa: [Sbenghe,1987, pp. 48-50; Germain, Lamotte, 2018, pp. 166-171]

I.3. Mușchii ce acționează la nivelul articulației coxo-femurale

I.3.1. Mușchii centurii pelviene

Musculatura centurii pelviene este dispusă sub forma unui con în jurul articulației coxo-femurale, alcătuind un grup anterior sau interni și unul posterior sau externi.

Din grupul anterior face parte:

Mușchiul iliopsoas:

Mușchiul psoas mare

Mușchiul iliac

Mușchiul psoas mic

Fig. I-23. Mușchii centurii pelviene (vedere anterioară)

Sursa: [Kovacs, Roetert, 2018, pp. 114-115]

Din grupul posterior face parte:

Mușchiul gluteu mare

Mușchiul gluteu mediu

Mușchiul gluteu mic

Mușchiul obturator intern

Mușchiul obturator extern

Mușchiul piriform

Mușchiul gemen superior

Mușchiul gemen inferior

Mușchiul pătrat femural

Fig. I-24. Mușchii centurii pelviene (vedere posterioară)

Sursa: [Nelson, Kokkonen, 2018, pp. 91-92]

I.3.2. Mușchii coapsei

I.3.2.1. Mușchii regiunii posterioare a coapsei

Regiunea posterioară a coapsei cuprinde trei mușchi:

Mușchiul biceps femural

Mușchiul semitendinos

Mușchiul semimembranos

Fig. I-25. Mușchii regiunii posterioare a coapsei

Sursa: [Cioroiu, 2006, p. 85]

I.3.3.2. Mușchii regiunii anterioare a coapsei

În cadrul regiunii anterioare a coapsei se încadrează următorii mușchi:

Mușchiul cvadriceps:

Mușchiul drept femural

Mușchiul vast lateral

Mușchiul vast intermediar

Mușchiul vast medial

Mușchiul tensor al fasciei lată

Mușchiul croitor

Fig. I-26. Mușchii regiunii anterioare a coapsei

Sursa: [Moțet, 2009, p. 567]

I.3.3.3. Mușchii regiunii mediale a coapsei

Regiunea medială a coapsei cuprinde:

Mușchiul gracilis

Mușchiul adductor scurt

Mușchiul adductor lung

Mușchiul adductor mare

Mușchiul pectineu

Fig. I-27. Mușchii regiunii mediale a coapsei

Sursa : [Puleo, Milroy, 2016, p. 105]

I.4. Influența muschilor ischiogambieri asupra curburilor lombare– Generalități

I.4.1. Acțiunea muschilor ischiogambieri în diverse mișcări

Mișcările efectuate prin intermediul mușchilor ischiogambieri se împart în două categorii:

a) Mișcări efectuate ca și mușchi principali:

Extensia șoldului: semitendinos, semimembranos și capul lung al bicepsului femural[Fig. 28]

Flexia genunchiului: biceps femural, semitendinos, semimembranos

Fig. I-28. Extensia șoldului din decubit ventral cu genunchiul în flexie

Sursa: [Balint, 2007, p. 74]

b) Mișcări efectuate ca și mușchi accesori:

Rotația internă a șoldului: semitendinos și semimembranos [Balint, 2007, pp. 59-108]

În poziția stând, când mișcarea este realizată într-un lanț închis, ischiogambierii contribuie la ultimele 10° din extensia genunchiului față de coapsă.

I.4.2. Lungimea mușchilor ischiogambieri și durerile lombare

Este de la sine înțeles faptul că o leziune la nivelul unei structuri determină solicitări suplimentare asupra altor zone din simplul motiv că ele sunt interconectate. În situația dată, o problemă la nivelul mușchilor ischiogambieri determină suprasolicitări și leziuni la nivelul coloanei vertebrale lombare. Funcționarea optimă a musculaturii de pe partea posterioară a coapsei face ca în activitățile statice dar și cele dinamice să participe în mod direct la bunul mers al bazinului și zonei inferioare a spatelui.

Oamenii stau perioade îndelungate în poziția așezat, ignorând problematica lipsei de mișcare și a atitudinii corporale incorecte, generând astfel pierderea treptată a mobilității pe articulația coxo-femurală, lombo-sacrată și a genunchiului. Din acest motiv, lungimea mușchilor ischiogambieri și anume scurtarea acestora este o cauză principală care poate determina durerea în zona lombară. [Sursa-4]

Efortul la care este supusă coloana lombară crește considerabil dacă poziția corpului este schimbată din culcat dorsal în stând, continuând să crească în așezat, stând cu trunchiul ușor aplecat înainte, ajungând ca în așezat cu trunchiul ușor aplecat înainte să fie mai mult decât dublu în raport cu poziția stând.

Fig. I-29. Efortul supus zonei lombare

Sursa: [Sutcliffe, 2013, pp. 108-109]

I.4.3. Influența mușchilor ischiogambieri asupra mobilității șoldului și articulației genunchiului

Mușchii ischiogambieri au ca origine comună tuberozitatea ischiatică a osului coxal, iar ca puncte de inserție: mușchiul biceps femural ajunge pe capul peroneului, mușchiul semitendions la nivelul feței mediale a tibiei și mușchiul semimembranos pe condilul medial al tibiei. [Ranga, Exarcu, 1970, pp. 161-162]

Luând în calcul originea și inserția terminală a acestui grup de mușchi, se demonstrează că aceștia sunt responsabili de amplitudinea articulară la nivelul șoldului și a articulației genunchiului.

Toți cei trei mușchi sunt poliarticulari și străbat șoldul și genunchiul, având o acțiune combinată asupra celor două articulații. Tendoanele mușchilor ischiogambieri delimitează parțial fosa poplitee, vizibilă pe partea posterioară a genunchiului în flexie activă. Tensionarea acestor mușchi necesită atât o flexie a șoldului, cât și o extensie a genunchiului. Retracția lor este constatată frecvent și limitează mult flexia șoldului în momentul în care genunchiul este întins, împiedicând ca un subiect din poziție ortostatică să nu poată atinge solul cu mâinile. Ea poate avea consecințe în etajele superioare, de exemplu în poziția șezând cu genunchii întinși, este dficilă sprijinirea pe ishionuri deoarece pelvisul este antrenat în retroversie, determinând o redresare, chiar o inversare a curburii lombare. Din acest motiv, lipsa de flexibilitate a mușchilor ischiogambieri poate fi responsabilă de flexiile din regiunea lombară și, indirect, de unele suferințe discale de la acest nivel. [Germain, 2018, pp. 245-246]

I.5. Metode și mijloace de recuperare ale funcționalității coloanei lombare

I.5.1. Kinetoterapia

Kinetoterapia reprezintă știința interdisciplinară care face apel la mișcările corpului omenesc, fiind una dintre cele mai eficiente forme de terapie prin mișcare, utilizând programe de exerciții fizice individualizate statice sau dinamice, cu scopul refacerii funcțiilor diminuate și creșterea nivelului funcțional. [Cioroiu, 2012, p. 6]

Kinetologia este terapia de bază în tratarea afecțiunilor lombare, urmărind recuperarea funcțiilor pierdute parțial sau total prin utilizarea mijloacelor și metodelor terapeutice, cu scopul de a îi reda independența motorie a pacientului, atât în activitățile satice, cât și în cele dinamice. Aceasta poate fi pusă în practică încă din faza acută, fiind aplicată pe baza unor obiective generale: relaxare, corectarea unei posturi corporale corecte, mărirea mobilității și a forței musculare și reeducarea respiratorie. [Sîrbu, Chiriac, Ianc, 2012, pp.14-16]

Cele mai efienete metode care pot fi folosite sunt Klapp, Mc-Kenzie și programul Williams. Acestea au dat și dau cel mai mare randament în cadrul lombalgilor, fiind utilizate în majoritatea programelor de recuperare. [Drăgan, Pădure, 2014, pp. 94-108/126-130]

I.5.2. Masajul medical

Masajul constă în prelucrarea mecanică și manuală a parților moi ale corpului uman, în scop profilactic sau terapeutic. De-a lungul timpului s-a încercat crearea unor aparate sofisticate care să înlocuiască activitatea omului prin intermediul mâinii, fără succes, de aceea mâna este considerată cel mai performant aparat de aplicare al masajului.[Cioroiu, 2010, p. 9]

În masajul clasic sunt folosite diferite procedee aplicate într-o ordine succesivă, de la straturile superficiale la cele profunde, cu o intensitate și o viteză în funcție de rezultatul dorit. Procedeele folosite sunt: netezirea, fricțiunea, frământatul, tapotamentul și vibrațiile. [Ivan, 2010, p. 15].

Masajul în lombalgie reprezintă un procedeu de bază aplicat cu mare succes în zilele noastre, având ca obiective: diminuarea durerii, îmbunătățirea tonusului și troficității mușchilor, restabilirea mobilității normale în regiunile lombo-sacrală și coxo-femurală. Netezirile și fricțiunile, combinate cu masajul miofascial pe musculatura lombară, sacrală și a regiunii posterioare a coapsei oferă pacietului un efect decontracturant, benefic în evoluția patologiei. [Ivan, 2010, p. 15; Panaev, 2004, pp. 50-56]

I.5.3. Kinesiotaping-ul

Pornind de la ideea că mușchii sunt necesari nu numai pentru mișcare, ci susține circulația venoasă, limfatică și temperatura optimă a corpului, în anii 70 ai secolului trecut a apărut un nou concept de bandajare, în acest sens a fost crată o bandă elastică care nu limitează mișcarea segmentelor corpului.

Conceptul de bandajare neuromusculară a devenit cunoscut în zilele noastre, fiind utilizat cu mare succes la pacienții cu dureri în zona lombară. Efectele obțiune în urma bandajării sunt: ameliorarea durerii, îmbunătățirea funcției musculare, creșterea stabilității, influențarea direcției mișcărilor și a poziției articulațiilor. Bandajarea permite un grad mai mare de mobilitate nedureroasă și o susținere suplimentară în timpul activităților cotidiene.[SIjmonsma, 2017, pp. 11-13/152-155]

I.5.4. Electrostimulare

Electrostimularea Compex presupune stimularea fibrelor nervoase, prin impulsuri de înaltă calitate, sigure, confortabile și eficiente, cu ajutorul impulsurilor electrice transmise de electrozi. Aparatul stimulează nervii motori prin secuse musculare și nervii senzoriali prin obținerea efectelor analgezice și de calmare a durerii.

Tratarea afecțiunilor zonei lombare începe să prindă contur în clinicile particulare de recuperare din România, fiind utilizat de cele mai multe ori în perioadele dureroase, dar nu numai, deoarece nu există risc de accidentare, pune foarte puțin stres pe sistemul cardiovascular, sunt stimulate un număr de fibre musculare mult mai mare decât în mod voluntar, eliminând durerea fără a apela la medicamente.[Sursa-5]

I.5.5. Stretchingul

Stretchingul este o nouă metodă de întindere a musculaturii într-un mod natural, care constă în abordarea unui grup restrâns de mușchi prin punerea acestora în tensiune, în sensul invers mișcărilor pe care aceștia le efectuează.

Ideea de reducere a tensiunii musculare, diminuând controlul mental al mișcărilor și înleslind relaxarea, îmbunătățirea flexibilității și agilității, face din aceste întinderi, fie ele pasive sau active, un mod eficient de tratare a afecțiunilor dureroase ale zonei lombare. Persoanele care suferă de dureri lombare aflate în stadiile inițiale prezintă contracturi musculare mai mult sau mai puțin accentuate la nivelul musculaturii paravertebrale. Acestea împiedică pacientul să efectueze mișcările pe o amplitudine normală, suprasolicitând, in mod inevitabil și celelalte structuri. După o perioadă mușchii ischiogambieri se scurtează și rigidizează, aceștia contribuind la menținerea duerilor, chiar daca cauza principală, cea de la nivel lombar a fost înlăturată prin diverse mijloace. [Nussio, 2009, pp. 6-9/84; Nelson, Kokkonen, 2018, pp. 7-9]

Capitolul II – organizarea Și desfăȘurarea cercetării

II.1. Data, locul și subiecții cercetării

Cercetarea a fost desfășurată pe un număr de 5 participanți cu o vârstă cuprinsă între 27 și 31 de ani, de sex masculin, care prezentau dureri la nivelul coloanei vertebrale lombare, fără afectare neurologică. Cercetarea a început în luna noiembrie a anului 2018 și s-a finalizat în luna aprilie a anului 2019, atât cu subiecți din cadrul clinicii de recuperare Kinetic Plus- Brașov, cât și cu persoane din afara acesteia, în particular.

II.2. Aparate, instalații și 26materiale

Pentru a crește eficiența planului terapeutic și pentru a se obține rezultate vizibile, a fost folosit aparatul de electrostimulare Compex, masa de elongații pentru unii pacienți, saltele, scara fixă, benzi elastice, mingea de fitball, steppere, săculeți de nisip, cronometrul și TRX.

II.3. Metode de cercetare

II.3.1. Metoda documentării teoretice

Metoda documentării reprezintă activitatea temeinică și amănunțită de informare pe baza unor texte imprimate pe anumite suporturi, cu scopul de a cunoaște, de a dovedi și de a susține o idee, o teorie sau diferite concepte. [Sursa-6] Constă în cercetarea extensivă a literaturii de specialitate pentru a se demonstra elementul de noutate, folosind o abordare critică, fiind folosită în stadiul incipient al studiului. [Sursa-7]

II.3.2. Metoda anchetei

Metoda anchetei este caracteristică științelor sociale, prin ea urmărindu-se sondarea opiniei și atitudinile subiecților, fiind folosită atât ca metodă independentă, cât și auxiliară, pentru a fi completate datele obiective obținute în urma experimentului și observației. Luând în calcul faptul că se obțin relatări subiective din partea persoanelor chestionate, cercetătorul manifestă o grijă deosebită în alegerea subiecților, întocmirea chestionarelor sau întrebărilor pentru interviu, interpretarea răspunsurilor. [Epuran, 1982, p. 21]

Chestionarele au deosebitul avantaj că pot fi adresate unui număr forate mare de participanți, cu posibilitatea de medita răspunsul la întrebările formulate în scris. Cel mai important chestionar abordat în această cercetare este anamneza, subiectul fiind pus în situația de a relata despre starea actuală și prezentă sau despre istoria unei patologii.

Interviul sau convorbirea constă în discuția tematică între subiect și cercetător, pe baza unor întrebări coerente, într-o ordine lăsată la aprecierea cercetătorului, în funcție de situația în care se află subiectul. [Epuran, 1982, p. 22]

În urma completării chestionarelor pentru lombalgie s-a obținut un punctaj cuprins între doi și patru, ceea ce duce la concluzionarea unei lombalgii ușoare spre medii. Cele mai frecvente variante competate au fost: limitarea activității sociale, menținerea poziției așezat un timp prelungit și ridicarea obiectelor grele. Acest chestionar a fost introdus cu scopul de a evalua starea inițială a pacienților cu care se va lucra.

II.3.3. Metoda observației

Observația este cea mai veche, răspândită și folosită metodă, fiind utilizată atât în mod independent, cât și auxiliară a experimentului. Observația este o metodă de constatare, pe baza căreia se fac clasificări, descrieri și se formulează ipoteze sau concluzii. Aceasta deține tehnici moderne de înregistrare a fenomenelor dinamice, astfel încât nu există riscul pierderii detaliului și momentelor importante, dar care nu pot înlocui în mod eficient și totalitar observația prin simțuri prin lipsa capacității de a urmări fenomenele din punctul de vedere al unui cercetătot avizat.

Observația este clinică, atunci când subiecții sunt puși într-o anumită ambianță și au o sarcină de îndeplinit, și naturală, când se efectuează în condiții firești ale activităților oamenilor. [Epuran, 1982, p. 20; Zlate, 1980, pp. 65-66]

Observația a fost folosită încă de la prima întâlnire terapeut-pacient pentru a se pune un diagnostic funcțional, în cadrul ședințelor de recuperare, cât și la ultima întâlnire a acestora, când a fost realizată evaluarea finală.

II.3.4. Metoda studiului de caz

Această metodă de cercetare a fost utilizată pentru prima dată în anul 1900, devenind un instrument de cercetare descriptivă a unui caz prin aplicarea tehnicilor observației, culegerii datelor, a interviului, a studiului documentelor. Ea se bazează pe analiza calitativă a datelor, pe descrierile verbale realizate de subiecți.

Scopul metodei este facilitarea întelegerii unor situații asemănătoare celei care urmează a fi cercetate, iar generalizarea dintr-un singur caz nu poate fi realizată. [Sursa-8] În cultura fizică și sport, metoda studiului de caz urmărește să adâncească înțelegerea unui fenomen sau situație, cercetând unul sau mai multe cazuri. [Simion, 1998, p. 64]

În cadrul acestei cercetări, studiul de caz permite analizarea pacienților cu lombalgie cu scopul de a vedea influența pe care mușchii ischiogambieri o au în cadrul acestei patologii, oferind posibilitatea de a face o comparație între aceștia și persoanele sănătoase.

II.3.5. Metoda statistică și grafică

Metoda statistică este o metodă prin care datele și rezultatele recoltate pe toată durata cercetării sunt prelucrate și interpretate. Cunoașterea modalităților de efectuare a calculului statistic a fost o necesitate prin care această metodă s-a dezvoltat și s-a impus. [Simion, 1998, pp. 50-51]

În urma prelucrării datelor statistice sunt prezentate rezultatele sub formă grafică prin tabele, serii statistice și grafice. Sistematizarea informațiilor obținute permite interpretarea statistică a formelor de manifestare a fenomenelor și alegerea corectă a metodologiei de calcul a indicilor statistici. [Sursa-9][Sursa-10]

Metoda statistică și grafică a fost folosită pentru a interpreta datele obținute în urma finalizării ședințelor de terapie, cu scopul de a se compara și evalua diferențele funcționale din cadrul evaluării inițiale, în raport cu cea finală.

În scopul verificării autenticității și realizării analizei și interpretării datelor au fost utilizați următorii indicatori statistico-matematici:

Media aritmetică, () rezultă din adunarea fiecărei valori a variabilei (x) raportată la numărul de cazuri (n), adică suma valorilor împărțită la numărul de cazuri după formula:

, unde:

– media aritmetică; Σ – operatorul adunării (suma); X i – valori variabile de la 1 la n; n – număr de subiecți

Media aritmetică ne indică valoarea medie a șirului de date în jurul căruia se grupează celelalte valori. Aproximația este cu atât mai bună cu cât extremele sunt mai apropiate între ele.

Abaterea standard sau abaterea tip (S) este indicatorul dispersiei care se folosește cel mai des în practica cercetării științifice, fiind un număr fictiv care aproximează măsura în care rezultatele (unui șir de măsurători reale) se împrăștie în jurul valorii centrale. Se calculează după formula:

Unde: – suma rezultatelor; (xi –) – media pătratelor abaterilor valorilor individuale față de media aritmetică, S – abaterea medie pătratică; n1 – frecvența absolută corespunzătoare valorii xi.

Ordinea operațiilor:

se calculează diferențele dintre fiecare valoare individuală xi și medie x;

se ridică la pătrat fiecare diferență calculată;

se calculează suma diferențelor ridicate la pătrat;

se împarte la n -1 suma pătratelor diferențelor;

se extrage rădăcina pătrată.

O regulă importantă în calcularea dispersiei și abaterii standard, care are o importanță deosebită atunci când avem de a face cu frecvențe mici (n < 30 de cazuri), este împărțirea sumei pătratelor diferențelor la n-1 și nu la n (totalul frecvențelor).

Această valoare n -1 permite să se obțină măriri ale dispersiei și abaterii standard, care vor caracteriza mai precis variația.

Pentru statistica descriptivă, avem următoarele formule de calcul:

t = x2-x1/√m12+m22

media m=∑ x / n

x = valorile individuale

n= volumul eșantionului (numărul de subiecți)

eroarea standard a mediei m = s / √n

abaterea standard s2 = ∑ (xi-m)2 / n

dispersia s = s2

Se determină prin calcul un t calculat. Acestuia îi corespunde o probabilitate p, p = probabilitatea aferentă valorii calculate a testului.

Decizia statistică se ia în felul următor:

dacă p < 0,05, se acceptă ipoteza cercetării (cu o probabilitate de 95%, între cele doua grupuri / respectiv între cele două momente ale testării, există cu adevărat o diferență reală)

dacă daca p > 0,05, se acceptă ipoteza cercetării (între cele două grupuri / respectiv între cele două momente ale testării, nu a putut fi găsită o diferență semnificativă). [Tudos, 1993, p.123]

II.4. Examenul obiectiv

II.4.1. Anamneza și evaluarea funcțională a pacienților

Înainte de a se începe un plan terapeutic, fiecare pacient este supus unor serii de teste pe baza cărora este pus un diagnostic, exclusiv de către un medic specialist. Anamneza este primul document medical legal care-i perimite unui medic, printr-un dialog diriaj, să obțină infomații legate de vârsta pacientului, ocupația, domiciliul, meseria pe care acesta o practică, motivul pentru care a decis să se prezinte la un specialist, istoricul patlogiei și nu în ultimul rând antecedentele: personale, heredo-colaterale. Anamneza poate fi întocmită și de către un kinetoterapeut cu scopul de a facilita intervenția terapeutică, cu scop informativ pentru acesta, fără a reprezenta un document medical legal. Fiecare pacient care și-a dat acordul să participe la acest studiu prezintă în anexe o anamneză succintă.

Indexul pentru dizabilitate cronică Waddell și Main este folosit pentru a evalua starea actuală a pacienților cu lombalgie, sub forma unui chestionar alcătuit din nouă întrebări referitoare la activitatea cotidiană a acestora. Pentru a se calcula scorul, total se va lua în considerare fiecare răspuns pozitiv și se va nota cu un punct.

Tabel II.1. Chestionar pentru lombalgie Waddell și Main

II.5. Teste sau metode de evaluare utilizate

Pentru a se observa concordanța dintre afecțiunile lombare și mușchii ischiogambieri, testele utilizate au fost concepute special pentru musculatura părții posterioare a coapsei, mai exact de punere a acestora în tensiune: flexia trunchiului din ortostatism și așezat cu genunchii în extensie, flexia membrului inferior cu genunchii în extensie și cu piciorul în flexie dorsală, flexia membrului inferior cu genunchii în extensie, piciorul în flexie dorsală și articulația coxo-femurală în roație externă. Pe langă examinările de mobilitate s-a indrodus scala VAS pentru a se identifica actualul grad de durere, în funcție de cotația standard.

Examinarea flexiei trunchiului din ortostatism cu genunchii în extensie- pacientul se află în ortostatism, cu picioarele ușor depărtate și execută mișcarea prin intermediul căreia peretele abdominal se apropie de fața anterioară a coapselor. Membrele superioare sunt atrase de forța gravitațională și atârnă libere, iar genunchii trebuie să rămână în permanență în poziția de extensie.

Examinarea flexiei trunchiului din așezat cu genunchii în extensie- pacientul se află în așezat și se apleacă înainte încercând prin intemediul mâinilor să atingă vârful picioarelor. Este o poziție care presupune efort suplimentar la nivelul zonei lombare iar în cazul în care apare durerea, testul este întrerupt.

Examinarea flexiei membrului inferior cu genunchii în extensie și cu piciorul în flexie dorsală- pacientul se află în decubit dorsal pe o masă, contractă abdomenul puternic și se susține prin intermediul mâinilor de marginile acestia. Mișcarea propriu-zisă constă în ridicarea membrului inferior întins, având grijă ca piciorul să se afle în flexie dorsală.

Examinarea flexiei membrului inferior cu genunchii în extensie, piciorul în flexie dorsală și articulația coxo femurală în rotație externă- pacientul se află în decubit dorsal pe o saltea, contractă abdomenul puternic și ridică membrul inferior întins, ducând vârful piciorului spre exterior și menținând flexia dorsală.

II.6. Planul de exerciții kinetoterapeutice

Înainte de începerea planului de recuperare, fiecărui pacient i-a fost prezentată profilaxia primară din cadrul coloanei vertebrale lombare :

Aplecarea se face prin ducerea înapoi a unui membru inferior, cel de sprijin se flectează, trunchiul aplecându-se peste picior (ar fi de preferat să rămână drept, astfel încât mișcarea este realizată prin intermediul membrelor inferioare) ;

Evitarea manipulării și ridicării greutăților mari ;

Flectarea genunchilor dacă greutatea este foarte mare ;

Greutatea ținută cât mai aproape de corp ;

Purtarea unui brâu, cu rolul de a fixa abdomenul și lomba ;

Evitarea căratului într-o singură mână ;

Evitarea poziției de aplecare înainte a trunchiului prelungită prin ridicarea mesei de lucru la nivelul pieptului și flectarea genunchilor prin așezarea pe un scaun ;

Educarea aplecării înainte din articulațiile șoldului ;

Părăsirea poziției fixe stând și așezat la intervale cât mai scurte, făcându-se câțiva pași și câteva mișcări de trunchi ;

Evitarea poziției șezând incorectă, pe marginea scaunului, fără spătar, cu genunchii mai jos decât șoldurile ;

Dormitul numai pe pat dur, în decubit dorsal sau lateral, cu genunchii flectați ;

Evitarea dormitului în decubit ventral ;

Evitarea expunerii la frig. [Sbenghe, 1991, pp. 77-86]

II.6.1. Etapa I

Primul obiectiv al planului terapeutic este de a combate durerea, fiind motivul pentru care pacienții se prezintă la un medic specialist sau la kinetoterapeut, dorind să-și desfășoare activitățile cotidiene cu acceași ușurință cu care o făceau și înainte. Durata acestei prime etape se încadrează între o lună și două luni, în funcție de gravitatea problemei și eliminarea cauzei directe care face ca durerea să persiste.

1-Poziția inițială: culcat dorsal, flexia plantară și dorsală din articulația talocrurală, revenire la poziția inițială.

Dozare: 20 de repetări pentru 2 serii cu o pauză de 10 secunde între acestea.

2-Poziția inițială: cuclcat dorsal cu membrele inferioare în triplă flexie cu sprijin pe calcaneu, flexia alternativă/simultană a coapsei pe bazin, revenire la poziția inițială.

Dozare: 15 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

3-Poziția inițială: cuclcat dorsal cu membrele inferioare în triplă flexie cu sprijin pe toată fața plantară a picioarelor, abducția din articulația coxo-femurală a membrului inferior drept, revenire, abducția din articulația coxo-femurală a membrului inferior stâng, revenire la poziția inițială.

Dozare: 15 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 10 secunde între acestea.

4-Poziția inițială: cuclcat dorsal cu membrele inferioare în triplă flexie cu sprijin pe toată fața plantară a piciorelor, adducția din articulația coxo-femurală a membrului inferior drept cu abducția din articulația coxo-femurală a membrului inferior stâng, revenire, executare și in celalalt sens, revenire la poziția inițială.

Dozare: 15 repetări pentru 3 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

5-Poziția inițială: culcat dorsal cu membrele inferioare în triplă flexie cu sprijin pe toată fața plantară a picioarelor, extensia coapselor față de bazin și anteversia bazinului, cu sprijin pe fața dorsală a picioarelor, a membrelor superioare și a coloanei vertebrale toracale superioare, revenire la poziția inițială.

Dozare: 12 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

6-Poziția inițială: culcat dorsal, flexia alternativă a membrelor inferioare cu picioarele în flexie dorsală, revenire la poziția inițială.

Dozare: 8 repetări pentru 3 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

7-Poziția inițială: culcat facial cu capul sprijinit pe o pernă, extensia alternativă a membrelor inferioare, revenire la poziția inițială.

Dozare: 20 de repetări pentru 3 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

8-Poziția inițială: culcat facial cu membrele superioare în flexie în prelungirea capului și cu capul sprijinit pe o pernă, flexia membrului superior drept/stâng și extensia membrului inferior stâng/drept, revenire la poziția inițială.

Dozare: 8 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

9-Poziția inițială: culcat facial pe o minge de fitball cu sprijin pe zona toracală inferioară, abdominală și pe vârful picioarelor, cu mâinile la spate, extensia coloanei vertebrale toracale cu menținerea capului în poziție neutră, revenire la poziția inițială.

Dozare: 20 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

10-Poziția inițială: patrupedie, exercițiul de alunecare înainte din metoda Klapp, revenire la poziția inițială.

Dozare: 20 repetări pentru 3 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

11-Poziția inițială: așezat pe mingea de fitball, anteversia și retroversia bazinului, revenire la poziție inițială.

Dozare: 15 repetări pentru 3 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

12-Poziția inițială: așezat pe mingea de fitball, flexia și extensia trunchiului, revenire la poziția inițială.

Dozare: 20 repetări pentru 3 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

II.6.2. Etapa a II-a

A doua etapă a planului de recuperare constă în creșterea mobilității articulare și a flexibilității musculare, pe o durată aproximativă de două-trei luni. Pacienții au obligația de a continua efectuarea exercițiilor din cadrul primei etape a recuperării periodic, la care se mai adaugă și următoarele:

1-Poziția inițială: culcat dorsal lângă spalier cu articulațiile coxo-femurale în flexie și spijin cu calcaneul de acesta, flexia pantară și dorsală din articulația talocrurală, revenire la poziția inițială.

Dozare: 20 repetări pentru 3 serii cu o pauză de 10 secunde între acestea. Obs: de la a doua serie se introduce banda elastică.

2-Poziția inițială: culcat dorsal lângă spalier cu articulațiile coxo-femurale în flexie și spijin cu calcaneul de acesta, abducția și adducția din articulația coxo-femurală, revenire la poziția inițială.

Dozare: 10 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

3-Poziția inițială: culcat dorsal cu membrul inferior stâng/drept în triplă flexie cu sprijin pe toată talpa, cel drept/stâng în triplă extensie apucat cu ambele mâini în treimea inferioară a coapsei, flexia plantară și dorsală din articulația talocrurală, revenire la poziția inițială.

Dozare: 20 repetări pentru 2 serii cu o pauză de 10 secunde între acestea.

4-Poziția inițială: culcat dorsal cu membrul inferior stâng/drept în triplă flexie cu sprijin pe toată talpa, cel drept/stâng în triplă extensie apucat cu ambele mâini în treimea inferioară a coapsei, flexia și extenia din articulația tibio-femurală cu piciorul în flexie dorsală, revenire la poziția inițială.

Dozare: 15 repetări pentru 3 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

5-Poziția inițială: așezat pe mingea de fitball cu sprijin pe calcaneu de a doua șipcă a spalierului și mâinile prind șipca de la nivelul umerilor, flexia și extensia din articulația tibio-femurală, revenire la poziția inițială.

Dozare: 20 repetări pentru 3 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

6-Poziția inițială: așezat, menținerea trunchiului la verticală, revenire în culcat dorsal.

Dozare: menținere 40 de secunde pentru 3 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

7-Poziția inițială: așezat cu membrele inferioare în adbucție, flexia trunchiului cu menținere 6 secunde în punctul de limitare al mișcării, revenire la poziția inițială.

Dozare: 8 repetări pentru 3 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

8-Poziția inițială: așezat, flexia ușoară a trunchiului, revenire la poziția inițială.

Dozare: 8 repetări pentru 2 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

9-Poziția inițială: stând cu membrul inferior stâng/drept în triplă extensie spijinit pe un stepper, retroversia bazinului, revenire la poziția inițială.

Dozare: menținere 40 de secunde pentru 3 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

10-Poziția inițială: stând cu membrul inferior stâng/drept în triplă extensie spijinit pe un stepper, flexia trunchiului din articulația coxo-femurală cu blocarea acestuia în poziție neutră, revenire la poziția inițială.

Dozare: 12 repetări pentru 3 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

11-Poziția inițială: stând cu membrul inferior stâng/drept în abducție din articulația coxo-femurală sprijinit de stepper, îndoirea trunchiului stânga/dreapta, revenire la poziția inițială.

Dozare: 12 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

12-Poziția inițială: stând, flexia trunchiului din articulația coxo-femurală cu blocarea trunchiului în poziție neutră, revenire la poziția inițială.

Dozare: 12 repetări pentru 3 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

II.6.3. Etapa a III-a

În etapa finală a recuperării pacientul continuă obiectivul de creștere a flexibilității musculare, la care se mai adaugă și cel de tonifiere al musculaturii implicate: zonei lombare, abdominale, bazinului și posterioare a coapsei, pe o durată de două luni.

1-Poziția inițială: culcat dorsal cu membrul inferior stâng/drept în flexie din articulația coxo-femurală, extensie din articulația tibio-femurală și flexie dorsală din articulația talo-crurală, membrul inferior drept/stâng în triplă flexie cu sprijin pe toată talpa, extensia trunchiului, extensia din articulația talo-crurală a membrului inferior stâng/drept și retrovesia bazinului, revenire la poziția inițială.

Dozare: 12 repetări pentru 3 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

2-Poziția inițială: culcat dorsal cu sprijin pe omoplați și membrele superioare, membrul inferior stâng/drept în flexie din articulația coxo-femurală, extensie din tibio-femurală și flexie dorsală din talo-crurală, cu un săculeț de nisip la nivelul acesteia, membrul inferior drept/stâng în triplă flexie cu sprijin pe mingea de fitball, flexia din articulațoa tibio-femurală a membrului inferior drept/stâng, revenire la poziția inițială.

Dozare: 6 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

3-Poziția inițială: culcat ventral cu săculeți pe membre, extensia membrelor și a trunchiului, revenire la poziția inițială.

Dozare: 12 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

4-Poziția inițială: culcat ventral cu săculeți pe membrele inferioare, flexie din articulația tibio-femurală, revenire la poziția inițială.

Dozare: 15 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 15 secunde între acestea.

5-Poziția inițială: culcat ventral cu o bandă elastică prinsă de spalier și la nivelul treimii inferioare a gambei, flexia din articulația talo-crurală, revenire la poziția inițială.

Dozare: 8 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

6- Poziția inițială: culcat ventral cu sprijin pe palme și vârful picioarelor, flexia trunchiului cu atingerea palemi drepte/stângi de genunchiul stâng/drept, revenire la poziția inițială.

Dozare: 12 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

7- Poziția inițială: culcat ventral cu sprijin pe palme și cu picioarele de corzile trx, flexia trunchiului și retroversia bazinului, revenire la poziția inițială.

Dozare: 6 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

8- Poziția inițială: culcat ventral cu sprijin pe palme și cu picioarele de corzile trx, tripla flexie a membrelor inferioare, revenire la poziția inițială.

Dozare: 10 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

9- Poziția inițială: patrupedie cu membrul inferior stâng/drept în triplă extensie, flexie din articulația tibio-femurală a membrului inferior stâng/drept, revenire la poziția inițială.

Dozare: 15 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 30 de secunde între acestea.

10-Poziția inițială: atârnat la spalier cu membrul inferior drept/stâng în triplă flexie, flexia din articulația coxo-femurală cu flexie din articulația talo-crurală a membrului inferior stâng/drept, revenire la poziția inițială.

Dozare: 10 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

11-Poziția inițială: stând, flexia trunchiului din articulația coxo-femurală cu blocarea trunchiului în poziție neutră, revenire la poziția inițială.

Dozare: 8 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

12- Poziția inițială: pe genunchi cu o bandă prinsă de spalier și la nivelul toracelui superior, extensia din articulația tibio-femurală, revenire la poziția inițială.

Dozare: 6 repetări pentru 4 serii cu o pauză de 45 de secunde între acestea.

Capitolul III – înregistrarea, prelucrarea Și interpretarea rezultatelor cercetării

III.1. Prezentarea și prelucrarea datelor cercetării în urma testelor efectuate

Tabel III.1.

Datele examinării flexiei trunchiului din ortostatism cu genunchii în extensie

Tabel III.2.

Datele examinării flexiei trunchiului din așezat cu genunchii în extensie

Tabel III.3.

Datele examinării flexiei membrului inferior cu genunchii în extensie și cu piciorul în flexie dorsală

Tabel III.4.

Datele examinării flexiei membrului inferior cu genunchii în extensie, piciorul în flexie dorsală și articulația coxo-femurală în rotație externă

Tabel III.5.

Datele scalei VAS

III.2. Analiza și interpretarea datelor obținute în urma efectuării testărilor

Datele examinării flexiei trunchiului din ortostatism cu genunchii în extensie

Fig. III.1. Rezultatele înregistrate de subiecți în cazul examinării flexiei trunchiului din ortostatism

În urma efectuării calculelor s-a obținut la testarea inițială valoarea de 63,2°, iar la cea finală 74,8°, cu o diferență de 11,6° de mobilitate între momentele testării. Valoarea testului t pentru această examinare este de 2,833, căreia îi corespunde un p<0,05 și se acceptă ipoteza existenței unei diferențe reale între cele două momente.

Datele examinării flexiei trunchiului din așezat cu genunchii în extensie

Fig. III.2. Rezultatele înregistrate de subiecți în cazul examinării flexiei trunchiului din așezat

Reprezentarea grafică indică o medie inițială de 70,8° și una finală de 81,2°, cu o diferență de 10,4° de mobilitate între cele două momente ale testării. Pentru valoarea testului t de 2,661, îi corespunde un p<0,05, cu o diferență reală între cele două momente ale testării.

Datele examinării flexiei membrului inferior cu genunchii în extensie și cu piciorul în flexie dorsală

Fig. III.3. Rezultatele înregistrate de subiecți în cazul examinării flexiei membrului inferior

Graficul de mai sus prezintă o valoare medie inițială de 41.8° și una finală de 56°, cu o diferență de 14,2° de mobilitate. Valoarea testului t, raportate la rezultatele obținute este de 2,502, căreia îi corespunde un p<0,05, cu o diferență reală între cele două momente ale evaluării.

Datele examinării flexiei membrului inferior cu genunchii în extensie, piciorul în flexie dorsală și articulația coxo femurală în rotație externă

Fig. III.4. Rezultatele înregistrate de subiecți în cazul examinării flexiei membrului inferior

Valorile obținute pentru ultimul test motric efectuat prezintă o medie inițială de 38,8° și una finală de 52,4°, cu 13,6° de mobilitate obținute în urma programului de recuperare. Testul t are valoarea de 2,709, cu un p<0,05, existând o diferență reală între cele două etape.

Datele scalei VAS

Fig. III.5. Rezultatele înregistrate de subiecți în cazul scalei VAS

Dacă pentru graficele celor patru teste motrice nu au fost prezente schimbări radicale ale valorilor, cu toate că perioada de desfășurare a cercetării a fost una mare, nu se poate spune același lucru despre scala VAS care debutează cu o medie de 3,2, iar rezultatul final o surprinde la 0 încă din primele săptămâni de la începerea programului de recuperare, din simplul motiv al înlăturării cauzei primoridale a durerii.

Concluzii Și RECOMANDĂRI

Concluzii

În urma finalizării studiului, s-a constatat următoarele:

Persoanele care mențin poziția așezat o perioadă îndelungată prezintă muschii pelvitrohanterieni și ischiogambieri scurtați și rigidizați, ceea ce duce la modificarea curburii fiziologice normale la nivelul vertebrelor lombare.

În cazul recuperării ineficiente a unei lombalgii, rezultatele în timp constă în afectarea musculaturii de pe partea posterioară a coapsei prin contracturi, flexibilitate redusă, ceea ce face ca afecțiunea să persiste, chiar dacă cauza producerii acesteia a fost înlăturată.

Fiecare persoană analizată, în urma testelor efectuate, simțeau o „ținere” pe partea posterioară a articulației femuro-tibiale, ceea ce duce la concluzionarea influenței pe care mușchii ischiogambieri o au în cadrul lombalgiilor.

Biomecanica mișcărilor pentru vertebrele lombare, articulația coxo-femurală și articulația femuro-tibială suferă modificări considerabile, atât în statică, cât și în dinamică, doar pentru că trei mușchi, ischiogambierii, nu sunt suficienți de flexibili și nu-și îndeplinesc funcția normală.

Rigiditatea ischiogambierilor este un factor de risc care crește posibilitatea apariției leziunilor în zona sacro-lombară. Observațiile acestui studiu arată că acești mușchi influențează menținerea ritmului lombo-pelvin. Restricția mișcărilor sau asimetriile posturale conduc la scheme de mișcare compensatorii pentru coloana vertebrală, care cresc nivelul de stres asupra țesuturilor moi.

Recomandări

Pacienților li se recomandă respectarea profilaxiei primare din cadrul coloanei vertebrale lombare, pentru a preveni afectarea aparatului neuro-mio-artro-kinetic;

Modificarea pozițiilor adoptate se va realiza la perioade scurte de timp, astfel încât să fie prevenit mecanismul ischemic de producere al durerii;

După încheierea planului de recuperare este necesar ca pacienții să continuă practicarea regulată a exercițiului fizic, combinat cu o dietă echilibrată;

Antrenarea mușchilor pelvi-trohanterieni se va realiza în condiții de alungire;

BIBLIOGRAFIE

ABRAHAMS, P. (2011). Atlasul corpului uman, Editura Corint, București, p. 203.

BALINT, T. (2007). Evaluarea aparatului locomotor, Editura Tehnopress, Iași, pp. 59-108.

CIOROIU, G. (2006). Esențial în anatomie și biomecanică, Editura Universității din Brașov, p. 85.

CIOROIU, G., S. (2010). Masaj, Editura Universității Transilvania din Brașov, Brașov, p. 9.

CIOROIU, G., S. (2012). Kinetoterapie de la teorie la practică, Editura Universității Transilvania din Brașov, Brașov, p. 6.

DRĂGAN, F., C., PĂDURE, L. (2014). Metodologie și tehnici de kinetoterapie, Editura Național, București, pp. 94-108/126-130.

EPURAN, M. (1982). Psihologia educației fizice – Vol. 1, Editura neidentificată (folosit pentru uzul studenților), București, pp. 20-22.

GERMAIN, C.B. (2018). Anatomie pentru mișcare- Introducere în analiza tehnicilor corporale l, Editura Sănătate Dietetică, Iași, p. 208.

HARTMANN, C. (2017). Masaj Presopunctură Reflexoterapie, Editura Alex-Alex, București, pp. 22-23.

IVAN, S. (2010). Masoterapie practică, Editura METEOR PRESS, -, p. 15.

KOVACS, M., ROETERT, P., E. (2018). Anatomia Tenisului, Editura Lifestyle Publishing, București, pp. 114-115.

LAMOTTE, A., GERMAIN, C.B. (2018). Anatomie pentru mișcare- Exerciții de bază, Editura Sănătate Dietetică, Iași, pp. 166-171.

MOȚET, D. (2009). Enciclopedia de Kinetoterapie vol. 1, Editura Semne, București, p. 567.

NELSON, G., A., KOKKONEN, J. (2018). Anatomia Stretchingului, Editura Lifestyle Publishing, București, pp. 7-9/91-92.

NICULESCU, C., VOICULESCU, B., NIȚĂ, C., CÂRMACIU, R., SĂLĂVĂSTRU, C., CIORNEI, C. (2014). Anatomia și fiziologia omului, Editura Corint Educațional, București, pp.74-75.

NUSSIO, M., N. (2009). Stretchingul, Editura Teora USA, Madrid, pp.6-9/84.

PANAEV, M. (2004). Masajul Aparatului locomotor, Editura ROVIMED PUBLISHERS, București, pp. 50-56.

PAPILIAN, V. (2006). Anatomia omului – Aparatul locomotor, Editura BIC ALL, București, pp. 127-128.

PETRICU, I., C., VOICULESCU, I.C. (1967). Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală, București, pp. 159-161.

PULEO, J., MILROY, P. (2016). Anatomia Alergării, Editura Lifestyle Publishing, București, p. 105.

RANGA, V., EXARCU, T., I. (1970). Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală, București, pp. 161-162.

SBENGHE, T. (1987). Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București, pp. 15/48-50.

SBENGHE, T. (1991). Prevenirea suferințelor musculoarticulare, Editura Medicală, București, pp. 77-86.

SIJMONSMA, J. (2017). Conceptul medical de bandajare neuromusculară, Editura FYSIONAIR, Hof van Twente, pp. 11-13/152-155.

SIMION, G. (1998). Metodologia cercetării activităților omului în mișcare, Editura neidentificată, Pitești, pp. 50-51/64.

SÎRBU, E., CHIRIAC, M., IANC, D. (2012). Fundamentele kinetoterapiei – noțiuni și tenici, Editura Universității din Oradea, Oradea, pp. 14-16.

SUTCLIFFE, J. (2013). Remedii pentru dureri de spate, Editura Litera, București, pp. 108-109.

TUDÖȘ, Șt. (1993). Elemente de statistică aplicată. Editura I.E.F.S. București, p. 123.

ZLATE, R. (1980). Curs de Metodologia cercetării, Editura neidentificată, Suceava, pp. 65-66.

Bibliografie online:

Sursa-1 accesat 19.02.2019

Sursa-2 accesat 19.02.2019

Sursa-3 accesat 25.10.2018

Sursa-4 accesat 28.12.2018

Sursa-5 accesat 19.02.2019

Sursa-6 accesat 27.02.2019

Sursa-7 accesat 27.02.2019

Sursa-8 accesat 27.02.2019

Sursa-9 accesat 27.02.2019

Sursa-10 accesat 27.02.2019

ANEXE:

ANEXA 1

Formular de consimțământ- Sultănoiu Bogdan-Adrian

ANEXA 2

Formular de consimțământ- Sîrbu Alexandru

ANEXA 3

Formular de consimțământ- Sîrbu Cătălin

ANEXA 4

Formular de consimțământ- Giurgiu Florin-Daniel

ANEXA 5

Formular de consimțământ- Narița Radu

ANEXA 6

Anamneză și chestionar- Giurgiu Florin-Daniel

ANEXA 7

Evaluarea inițială și finală- Giurgiu Florin-Daniel

ANEXA 8

Anamneză și chestionar- Sîrbu Cătălin

ANEXA 9

Evaluarea inițială și finală- Sîrbu Cătălin

ANEXA 10

Anamneză și chestionar- Sultănoiu Bogdan-Adrian

ANEXA 11

Evaluarea inițială și finală- Sultănoiu Bogdan-Adrian

ANEXA 12

Anamneză și chestionar- Narița Radu

ANEXA 13

Evaluarea inițială și finală- Narița Radu

ANEXA 14

Anamneză și chestionar- Sîrbu Alexandru

ANEXA 15

Evaluarea inițială și finală- Sîrbu Alexandru