Studiu Privind Utilizarea Fondurilor Europene Pentru Finantarea Investitiilor In Unitatile de Invatamant din Romania

Studiu privind utilizarea fondurilor europene pentru finanțarea investițiilor în unitățile de învățământ din românia

CUPRINS

CAPITOLUL I.

INTRODUCERE

Sistemul de învățământ al României reunește instituțiile specializate ce au o anumită implicare în procesul de educație, cercetare și cultură și unele responsabilități în realizarea în mod organizat, planificat și metodic a dezideratelor educative. Sistemul de învățământ, în sens larg, cuprinde toate instituțiile specializate care participă în mod activ la organizarea arhitecturii școlare, adică la derularea studiilor pe cicluri, orientări și filiere de învățământ.

Sistemul național de învățământ cuprinde ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ. Din sistemul de învățământ fac parte atât unități și instituții de învățământ de stat, cât și particulare.

Cadrul organizatoric specific pentru întreaga activitate a unităților de învățământ preuniversitar este legiferat prin Regulamentul de organizare și funcționare al unităților de învățământ preuniversitar. Acesta cuprinde norme referitoare la organizarea și funcționarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și particular.

Politicile curente de finanțare a sistemelor de educație reprezintă una dintre prioritățile unui stat, mai cu seama în cazul statelor membre UE.

Au existat numeroase influențele externe cu privire la orientările reformei învățământului, factorii ce au determinat declanșarea procesului de reformă și tipurile de reformă: naționale și globale. Mișcările reformatoare adoptate la nivelul școlii românești cuprind:

constituirea sistemului modern de învățământ

afirmarea sistemului de învățământ național, unitar.

În România s-a manifestat de la început tendința generală de sincronizare cu ceea ce se întâmpla în Europa, în paralel cu valorificarea tradiției.

Această preocupare a fost oarecum abandonată în țara noastră după anul 2009, odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Pentru a-și putea atinge obiectivele pe termen lung, o unitate școlară trebuie să facă investiții în educație, asigurând tuturor elevilor acces la servicii educaționale de calitate. În ceea ce privește obiectivele sistemului educațional, cele mai importante se referă la asigurarea de servicii educaționale pentru toți elevii începând cu cei de vârstă mică, prevenirea abandonului școlar și dobândirea de abilități și cunoștințe necesare pentru integrarea pe piața muncii. Astfel, pentru îndeplinirea acestor obiective este necesară asigurarea constantă cu resurse adecvate pentru fiecare nivel de învățământ din sistemul de educație preuniversitar.

 Sistemul educațional al unei țări stă la însăși baza societății. El poate decide soarta unei națiuni, stabilind standarde pentru viitoarele generații. Sistemul educațional național reprezintă o temă de actualitate, prin multitudinea aspectelor teoretice pe care le înglobează, și din punct de vedere pratic, cu implicații în toate domeniile vieții: cultural, social, economic și politic. Sistemul de învățământ reprezintă subsistemul principal al sistemului de educație, care se referă la organizarea instituțională a învățământului.

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, sistemul educațional a trebuit să treacă printr-o serie de restructurări și reforme având obiective precum reducerea abandonului școlar, creșterea gradului de alfabetizare sau a nivelului de pregătire a profesorilor, în vederea obținerii unui sistem competitiv pe plan internațional. Toate aceste reglementări au contribuit la crearea de noi structuri și oportunități, dar și a unor noi probleme, în special în ceea ce-i privește pe profesori și gradul de adaptabilitate al acestora.

Sistemul de învățământ reunește instituțiile specializate cu implicare în procesul de educație, cercetare și cultură și responsabilități în realizarea în mod organizat, planificat și metodic a dezideratelor educative.

Sistemul de învățământ, în sens larg, cuprinde toate instituțiile care participa la organizarea arhitecturii școlare, adică la derularea studiilor pe cicluri, orientări și filiere.

Din această perspectivă sistemul de învățământ are un caracter deschis incluzând pe lângă instituțiile școlare și universitare cu caracter formal și instituțiile specializate în instruire nonformală: centre de pregătire profesională, cluburi, tabere școlare, programe de radio / televiziune școlară și alți agenți sociali cu care școală stabilește relații de tip contractual sau consensual.

În sens restrâns sistemul de învățământ cuprinde instituțiile școlare (școală primară, gimnaziul, liceul, învățământul profesional și superior), organizate pe trepte, cicluri și ani de studii. Din acest punct de vedere, sistemul de învățământ este definit că sistem școlar, specializat în realizarea funcțiilor pedagogice ale sistemului de educație la nivelul procesului de instruire, în cadrul activității didactice.

Contextul național în care au loc aceste schimbări nu este unul favorabil, el contribuind la îngreunarea procesului de tranziție prin starea generală de confuzie ce se resimte în toate domeniile. Aceste aspecte sunt evidențiate de numeroase cercetări și date statistice, derulate în vederea cunoașterii stării de fapt.

În aceste condiții, deși nu există documente publice cu instituțiile școlare care au probleme cu dotările, în fiecare an la începutul lunii septembrie se pot vedea în presă articole ce prezintă situația privind numărul de școli nepregătite de începutul anului școlar. Probleme mari sunt la școlile din mediul rural. Încălzirea reprezintă o mare problemă, unele școli fiind nevoite să asigure încălzirea cu sobe vechi sau aparate de încălzit ce de multe ori nu fac față frigului. În multe școli investiția în dotări și bază materială care să asigure un proces de predare și învățare modern reprezintă un deziderat greu de atins.

Începând cu anul 2010, România a trecut la un model nou de finanțare, bazat pe costurile standard per elev, sperând să obțină o mai mare eficiență a cheltuielilor pentru educație și alocarea mai transparentă și echitabilă a fondurilor disponibile pentru învățământul preuniversitar românesc.

Conform Legii Educației, sistemul național de învățământ preuniversitar este constituit din ansamblul unităților de învățământ de stat, particulare și confesionale autorizate sau acreditate. Sistemul național de învățământ preuniversitar este structurat pe 4 niveluri:

Preșcolar

Primar

Secundar inferior și superior

Postliceal.

Sistemele moderne de învățământ existente confirmă necesitatea unei structuri de adaptare internă organizată pe trei niveluri, primar – secundar – superior, în ulteriorul cărora sunt propuse diferite trepte și cicluri de instruire, cu deschidere spre educația permanentă.

Reformele școlare din ultimele decenii au legiferat prelungirea învățământului general obligatoriu până la vârsta de 16 ani. Acest obiectiv pedagogic și social, care presupune corelarea funcțională între cultura generală, de bază și formarea personalității, este realizat/realizabil, de regulă, în cadrul primei trepte (sau a treptei inferioare) a învățământului secundar.

Organizarea sistemului de învățământ românesc definește principalele structuri funcționale necesare în vederea valorificării resurselor pedagogice existente la nivelul instituțiilor specializate în realizarea educației și a instruirii.

Importanța educației, realizată în cadrul învățământului preuniversitar, derivă din importanța acestei etape esențiale în pregătirea pentru viață.

CAPITOLUL 2.

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR DIN ROMÂNIA

Sistemul de învățământ al unei țări reunește instituțiile specializate cu implicare în procesul de educație, cercetare și cultură și responsabilități în realizarea în mod organizat, planificat și metodic a dezideratelor educative. Sistemul de învățământ, în sens larg, cuprinde toate instituțiile care participa la organizarea arhitecturii școlare, adică la derularea studiilor pe cicluri, orientări și filiere.

2.1. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR DIN ROMÂNIA

Instituțiile publice sunt organizații al căror obiect de activitate constă în organizarea, conducerea și desfășurarea unor activități menite să asigure funcționarea corespunzătoare a puterii legislative, executive și judecătorești. Instituțiile își asigură resursele necesare finanțării cheltuielilor pe seama bugetului de stat și a bugetelor locale.

Instituțiile publice sunt unitățile publice prin intermediul cărora statul român își exercită și îndeplinește funcțiile sale și serviciile prestate în domeniul economic, social-cultural, de apărare, ordine publică și administrativ. Ele pot fi de importanță centrală: Parlamentul, Președinția României, Guvernul, ministerele, precum și alte instituții ale administrației centrale. Instituțiile publice locale cuprind autoritățile unităților administrativ-teritoriale (UAT), Consilii județene, Consilii municipale, Consilii orășenești, Consilii comunale și Consilii locale, instituții și servicii publice cu personalitate juridică, indiferent de modul lor de finanțare.

În acest context, instituțiile publice au anumite caracteristici care le deosebesc de persoanele juridice private:

Sunt organisme prin care statul își exercită rolul, atribuțiile și funcțiile în domeniul administrativ, social-cultural, apărare, ordine publică, siguranța națională, justiție, asistență socială și economică.

Sunt organisme care nu desfășoară activități productive. Subunitățile acestora pot desfășura activități productive, situație în care se supun regulilor și principiilor de funcționare a finanțelor private.

În funcție de modul de finanțare, veniturile proprii obținute de acestea vor fi vărsate la bugetul din care sunt finanțate sau se vor reporta.

Nu au indicatori de rentabilitate și eficiență economică, însă li se pot calcula indicatori de eficiență socială sau educațională.

Instituțiile publice calculează și înregistrează uzura obiectelor de inventar și amortizarea mijloacelor fixe o singură dată, la procurarea acestora.

Își finanțează activitatea în baza bugetelor de venituri și cheltuieli elaborate.

Instituțiile publice au unele particularități ce influențează și modul diferit de organizare și conducere față de agenții economici, nu desfășoară activități cu caracter productiv, nu-și acoperă cheltuielile din veniturile proprii cu excepția celor finanțate.

Fondurile necesare îndeplinirii sarcinilor sunt asigurate din bugetele locale sau bugetul statului. Instituțiile nu sunt dotate cu mijloace circulante deoarece nu desfășoară activități de exploatare. Ele dispun de o serie de materiale consumabile care sunt necesare întreținerii și funcționării.

Organizarea sistemului de învățământ definește principalele structuri funcționale necesare în vederea valorificării resurselor pedagogice (umane, materiale, informationale și financiare) existente la nivelul instituțiilor specializate în realizarea educației și a instruirii conform unor finalități macrostructurale, elaborate la nivel de politică educațională.

Sistemele (post) moderne de învățământ confirmă o structură de adaptare internă organizată pe trei niveluri, primar – secundar – superior, în ulteriorul cărora sunt propuse diferite trepte și cicluri de instruire, cu deschidere spre educația permanentă.

Reformele școlare din ultimele decenii au legiferat prelungirea învățământului general obligatoriu până la vârsta de 16 ani. Acest obiectiv pedagogic și social, care presupune corelarea funcțională între cultura generală, de bază și formarea personalității, este realizat/realizabil, de regulă, în cadrul primei trepte (sau a treptei inferioare) a învățământului secundar.

Sistemul de învățământ preuniversitar este structurat pe 4 niveluri:

Preșcolar, cuprinzând: grupa mică, mijlocie, mare.

Primar, cuprinzând: clasa pregătitoare și clasele I-IV;

Secundar, care cuprinde:

învățământul secundar inferior, organizat astfel: gimnaziu (clasele V-VIII) și ciclul inferior al liceului sau școala de arte și meserii (clasele IX-X);

învățământul secundar superior: ciclul superior al liceului (clasele XI – XII/XIII);

Postliceal.

Specificul diverselor niveluri de organizare ale învățământului este următorul:

în cadrul învățământului primar accentul se pune pe dobândirea culturii generale instrumentale (dobândirea deprinderilor de scriere, citire, calcul, etc.).

în cadrul învățământului secundar inferior se urmărește dobândirea culturii generale de bază (acumularea de cunoștințe fundamentale din principalele domenii).

în cadrul învățământului secundar superior se pune accent pe orientarea culturii generale spre anumite domenii (știință, socio-uman, tehnologie, economie).

în cadrul învățământului profesional se urmărește dobândirea culturii de specialitate necesare practicării unei profesii.

Învățământul preșcolar se organizează în grădinițe cu program normal, prelungit și săptămânal. Grădinițele pot funcționa ca unități cu personalitate juridică sau în cadrul altor unități școlare cu personalitate juridică.

Învățământul primar se organizează și funcționează, de regulă, cu program de dimineață. În clasa pregătitoare sunt înscriși copiii cu vârsta de 6 ani. La solicitarea scrisă a părinților, a tutorilor sau a susținătorilor legali, pot fi înscriși în clasa pregătitoare și copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârșitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.

Învățământul gimnazial se organizează și funcționează, de regulă, cu program de dimineață. Absolvenții învățământului gimnazial care nu continuă studiile în învățământul liceal pot să finalizeze, până la 18 ani, un program de pregătire profesională ce permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului național al calificărilor.

Învățământul liceal cuprinde următoarele filiere și profiluri:

filiera teoretică, cu profilurile umanist și real;

filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale și protecția mediului;

filiera vocațională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic și pedagogic.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate să stabilească prin planurile cadru de învățământ, în funcție de dinamica socială, economică și educațională, specializări diferite în cadrul profilurilor prevăzute.

Unitățile de învățământ liceal se organizează cu una sau mai multe filiere și unul sau mai multe profiluri. Se pot organiza una sau mai multe calificări profesionale sau specializări în cadrul profilurilor. Absolvenții învățământului liceal care au dobândit formal, nonformal sau informal competențe profesionale pot susține examen de certificare a calificării, în condițiile legii. Absolvenții care vor promova examenul de certificare vor dobândi certificatul de calificare și suplimentulul descriptiv al certificatului, conform Europass.

Finalitatea principală a învățământului liceal este dezvoltarea competențelor cheie și formarea de competențe specifice. În cazul liceelor din filiera vocațională, se are în vedere și formarea de competențe profesionale de nivel IV, conform Cadrului European al Calificărilor.

Învățământul profesional se poate organiza în școli profesionale care pot fi unități independente sau afiliate liceelor tehnologice, de stat sau particulare. Pregătirea prin învățământul profesional se realizează pe baza standardelor aprobate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în ceea ce privește pregătirea profesională. Standardele au la bază consultări cu partenerii sociali și mediul de afaceri. Standardele se realizează pe baza standardelor ocupaționale validate de comitetele sectoriale. Absolvenții învățământului profesional, care promovează examenul de certificare a calificării profesionale, dobândesc certificat de calificare profesională și suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass. Absolvenții învățământului profesional ce promovează examenul de certificare a calificării profesionale vor putea urma cursurile învățământului liceal cu frecvență redusă.

Finalitatea principală a învățământului profesional este dobândirea de competențe profesionale de nivel II și III, conform Cadrului European al Calificărilor.

Învățământul postliceal se organizează pentru calificări profesionale din Registrul național al calificărilor, stabilite de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin Legea Educației Naționale hotărâre a Guvernului. Învățământul postliceal face parte din învățământul profesional și tehnic și este parțial subvenționat de stat. Învățământul postliceal are durata în funcție de complexitatea calificării și de numărul de credite pentru educație și formare profesională.

Finalitatea principală a învățământului postliceal este dobândirea de competențe profesionale de nivel V, conform Cadrului European al Calificărilor.

Principiile ce guvernează învățământul preuniversitar în Romania sunt:

principiul echității, în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare

principiul calității, în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde de referință și bune practici

principiul relevanței, în baza căruia educația răspunde nevoilor de dezvoltare personală și social-economice

principiul eficienței, în baza căruia se urmărește obținerea de rezultate educaționale maxime prin gestionarea resurselor existente

principiul descentralizării, ce presupune că deciziile principale se iau de către cei implicați direct în proces

principiul răspunderii publice, în baza căruia unitățile și instituțiile de învățământ răspund public de performanțele lor

principiul garantării identității culturale a tuturor cetățenilor

principiul asumării, promovării și păstrării identității naționale și a valorilor culturale ale poporului român

principiul recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice sau religioase

principiul asigurării egalității de șanse

principiul transparenței, concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei și a rezultatelor, prin comunicarea periodică și adecvată a acestora

principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice

principiul incluziunii sociale

principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia

principiul participării și responsabilității părinților

principiul promovării educației pentru sănătate, inclusiv prin educația fizică și practicarea activităților sportive

principiul organizării învățământului confesional potrivit cerintelor specifice fiecărui cult recunoscut

principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare

principiul respectării dreptului la opinie al elevului ca beneficiar direct al sistemului de învățământ.

Principiile de organizare a sistemului de învățământ reflectă dimensiunea teleologică și axiologică a finalităților educației. Din această perspectivă este relevantă: deschiderea, adaptabilitatea, autonomia funcțională și conducerea managerială a sistemelor moderne și postmoderene de învățământ.

Structura de adaptare internă a sistemelor de învățământ marchează tipul de funcționalitate socială promovat prin modul de organizare a nivelurilor de instruire și a raporturilor pedagogice dintre acestea.

2.2. ORGANIZAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR

Cadrul legislativ general pentru organizarea și funcționarea învățământului preuniversitar, este asigurat de Legea Educației Naționale nr. 1/2011. Organizarea sistemului de învățământ definește principalele structuri funcționale necesare pentru valorificarea resurselor pedagogice la nivelul instituțiilor specializate în realizarea educației și a instruirii conform unor finalități macrostructurale, elaborate la nivel de politică educațională.

Sistemul național de învățământ cuprinde ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ. Din sistemul de învățământ fac parte atât unități și instituții de învățământ de stat, cât și particulare.

Sistemul național de învățământ este constituit din ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ de diferite tipuri, niveluri și forme de organizare a activității de instruire și educare. Sistemul național de învățământ cuprinde unități și instituții de învățământ, de stat și private, precum și cele confesionale acreditate.

Cadrul organizatoric specific pentru întreaga activitate a unităților de învățământ preuniversitar este legiferat prin Regulamentul de organizare și funcționare al unităților de învățământ preuniversitar. Acesta cuprinde norme referitoare la organizarea și funcționarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și particular.

Rețeaua școlară a unităților de învățământ de stat și particular preuniversitar se organizează de către autoritățile administrației publice locale, cu avizul inspectoratelor școlare.

Structura de adaptare internă a sistemelor de învățământ marchează tipul de funcționalitate socială promovată printr-un anumit mod de organizare a nivelurilor de instruire și a raporturilor pedagogice dintre ele. Sistemele moderne de învățământ confirmă o structură de adaptare internă organizată pe trei niveluri, primar – secundar – superior, în ulteriorul cărora sunt propuse diferite trepte și cicluri de instruire, cu deschidere spre educația permanentă.

Reformele școlare din ultimele decenii au legiferat prelungirea învățământului general obligatoriu până la vârsta de 16 ani. Acest obiectiv pedagogic și social, care presupune corelarea funcțională între cultura generală, de bază și formarea personalității, este realizat, de regulă, în cadrul primei trepte (sau a treptei inferioare) a învățământului secundar. Învățământul obligatoriu este de 10 clase, iar frecventarea obligatorie a acestuia încetează la 18 ani în cazul formei de zi. Finalitatea principală a învățământului obligatoriu de zece clase este formarea competențelor cheie.

Abordarea comprehensivă a învățământului obligatoriu ca ansamblu coerent presupune un demers unitar care include următoarele componente:

Finalități: orientările majore pe care le definește societatea pentru învățământul

obligatoriu prin sistemul său educațional

Structură: vârsta la care începe și se termină învățământul obligatoriu; împărțirea sa pe niveluri, cicluri și stadii; trunchiul comun și structurile diferențiate; certificatele finale; procese de selecție

Organizare: responsabilitățile în legătură cu finanțarea

Curriculum: proiectare, structură, conținuturi, metode, metodologia de evaluare și examinare

Personal didactic: formare inițială și continuă, recrutare și condiții de activitate

Servicii în sprijinul școlii: servicii din cadrul școlii (consiliere, asistență, centre educaționale etc.) și din afara acesteia

Evaluare și inspecție: responsabilități instituționale, proceduri de evaluare și control, evaluare financiară.

În învățământul preuniversitar, formațiunile de studiu cuprind grupe, clase și ani de studiu, conform Legii învățământului. Activitatea de învățământ pe grupe de studiu se reglementează prin Ordin al Ministrului Educației Naționale.

Scopurile, conținutul și structura învățământului preuniversitar se corelează direct cu învățarea pe parcursul vieții, în vreme ce educația de bază asigură însușirea prealabilă a competențelor necesare pentru accesul ulterior la educație.

Idealul educațional al sistemului de învățământ preuniversitar constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane și în asumarea reală a unei scale de valori necesară pentru construcția unei economii și societăți ale cunoașterii.

Formarea unor deprinderi practice și introducerea în pregătirea tehnologică generală a elevilor se dezvoltă în învățământul primar și gimnazial. Elevii sunt sprijiniți în cunoașterea și utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale și ustensile, în formarea capacității de proiectare, executare, evaluare, utilizare și valorificare a produselor, evaluarea resurselor personale și formarea spiritului de inițiativă și antreprenoriat în planificarea carierei.

Formarea profesională inițială (FPI) în cadrul învățământului preuniversitar și dobândirea unei calificări profesionale se poate face prin învățământul profesional, prin învatamântul liceal, filiera tehnologică sau prin învățământul postliceal. Anul de completare și Școala de arte și meserii constituie învățământul profesional.

Absolvenții învățământului profesional pot să își continue studiile în ciclul superior al liceului sau pot să își înceapă activitatea profesională. Absolvenții liceului, filiera tehnologică, pot continua pregătirea în învățământul superior în condițiile legii, sau se pot angaja.

Educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților are ca finalitate principală formarea competențelor necesare pentru:

împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții

integrarea socială și participarea cetățenească activă în societate

ocuparea unui loc de muncă și participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile

formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile umaniste și științifice, pe cultura națională și universală și pe stimularea dialogului intercultural

educarea în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului

cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice și a respectului pentru natură și mediul înconjurător natural, social și cultural.

Sistemul de învățământ preuniversitar are caracter deschis. În învățământul preuniversitar trecerea elevilor de la o unitate școlară la alta, de la un profil la altul și de la o filieră la alta este posibilă în condițiile stabilite prin regulament de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

2.3. FINANȚAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI

Instituțiile și unitățile de învățământ preuniversitar pot fi instituții publice sau instituții private de interes public.

Instituțiile publice sunt instituțiile finanțate de la bugetul de stat, bugetele administrației locale și alte bugete pentru a putea desfășura activitățile pentru care au fost constituite. Instituțiile publice finanțate parțial de la bugetul local își acoperă necesarul de finanțare și prin finanțări de la alte bugete, finanțări extrabugetare, autofinanțări sau împrumuturi contractate.

Indiferent de sursă și modalitate, instituțiile publice sunt obligate să elaboreze Bugete de venituri și cheltuieli. Fiecărei instituții, în baza bugetului i se deschid credite bugetare de către ordonatorii superiori de credite. Trezoreriile execută plățile, eliberând numerar în limita creditelor bugetare deschise și a disponibilităților totale ale bugetului din care se face finanțarea.

În învățământul preuniversitar finanțarea se face pe principiul: ”resursa financiară urmeaza elevul”, conform căruia alocația bugetară pe elev sau preșcolar va fi transferată la acea unitate de învățământ la care acesta învață.

Instituțiile de învățământ de stat sunt instituții publice cu personalitate juridică dacă îndeplinesc anumite criterii de mărime. Unitățile de învățământ ce au un număr de elevi sau preșcolari mai mic decât cel prevăzut prin lege, se organizează în cadrul unor unități de învățământ cu personalitate juridică în subordinea aceluiași ordonator principal de credite.

Condițiile nu se aplică în situația în care numărul elevilor și preșcolarilor din unitatea administrativ-teritorială nu atinge minimumul prevăzut, caz în care se va acorda personalitate juridică uneia din unitățile de învățământ preuniversitar din unitatea administrativ-teritorială.

Ministerul Educației are drept de inițiativă în ceea ce privește politica financiară și resursele umane din domeniul învățământului și colaborează și cu alte ministere implicate în dezvoltarea învățământului. Finanțarea învățământului se face în baza unor norme metodologice.

Instituțiile de învățământ sunt finanțate din bugetul de stat, bugetul administrațiilor locale și veniturile din activități proprii ale unităților de învățământ preuniversitare (subvenții, donații, sponsorizări, accesarea unor programe cu finanțare externă sau națională).

În învățământul preuniversitar obligatoriu, se alocă fonduri pentru finanțarea de bază ce revine pe fiecare elev inclusiv unităților de învățământ particulare și confesionale.

Bugetul total alocat pentru educație este asigurat din fonduri publice, în limita a 3,7% din produsul intern brut (PIB), cu o creștere anuală a alocațiilor bugetare, în funcție de:

dezvoltarea învățământului pentru pregătirea resurselor umane la nivelul standardelor internaționale

profesionalizarea resurselor umane în funcție de cerințele pieței muncii.

În ciuda promisiunilor de a face din învățământ o prioritate, în ciuda evidentei decăderi a sistemului, finanțarea rămâne scăzută în comparație cu nevoile, dar și cu alocările pe care alte țări le acordă educației.

Potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică (INS), în 2013 în sistemul public de învățământ au ajuns bani echivalent cu doar 2,5% din PIB, iar în 2014, potrivit legii bugetului, sistemul educațional a primit 3,2% din PIB. Pentru 2015 bugetul alocat educației este echivalentul a 3,7% din PIB.

Oamenii politici au promis și au introdus în normele legislative un prag de 6% din PIB care să meargă de la bugetul de stat către educație, în ultimii ani sumele investite în învățământul românesc nu au trecut niciodată de 4%. 

În aceste condiții, deși nu există documente publice cu centralizări ale instituțiilor ce au probleme cu dotările și baza materială, în fiecare an apar în presă articole în care este prezentată situația privind numărul de școli nepregătite să înceapa anul școlar.

Probleme importante apar la școlile din mediul rural. Încă mai există școli fară apă potabilă și cu toaleta în curte. Încălzirea reprezintă și ea o problemă, deoarece unele școli asigură încălzirea cu sobe vechi sau diverse aparate de încălzit nesigure, care nu fac față frigului.

Baza de calcul a fondurilor ce se vor aloca unităților de învățământ o constituie costul standard/elev. Acesta se determină pe baza de indicatori de consum, pe nivele, tipuri și filiere de învățământ. Pentru alocarea fondurilor, pe lângă costul standard/elev, se iau în calcul și indicatorii de corecție. Aceștia țin cont de densitatea de elevi a zonei, dezavantaje de ordin economic și social din zonă, ponderea în unitățile de învățământ a elevilor ce aparțin minorităților naționale.

Prin introducerea acestor indicatori se evită folosirea altor indicatori, cum ar fi costurile medii istorice sau numărul personalului didactic. Se evită de asemenea, alocarea arbitrară a fondurilor către școli.

Principalul efort în finanțarea învățământului îi revine bugetului de stat, însă doar pentru cheltuielile de personal, cele cu bursele elevilor și cele cu manualele școlare.

Învățământului preuniversitar i se acorda anual sume de la Bugetul de stat prin Bugetele consiliilor locale și a celor județene, precum și din Bugetul Ministerului Educației și al Ministerului Transporturilor.

Bugetul anual al unei unități de învățământ cuprinde totalitatea veniturilor de care dispune școala într-un an, clasificate în funcție de sursa de proveniență și totalitatea cheltuielilor prevăzute a fi efectuate în funcție de nevoile unității de învățământ și clasificația bugetară.

Necesarul total de resurse se va regăsi în veniturile înscrise în buget și se stabilește pe următoarele categorii:

fonduri aferente finanțării de bază

fonduri aferente finanțării complementare

fonduri aferente finanțării suplimentare

Prin urmare finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar cuprinde în structura sa: finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea compensatorie.

Finanțarea de bază

Finanțarea de bază este aprobată în fiecare an prin legea bugetului de stat și se repartizează pentru fiecare comună, oraș și municipiu în parte de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, cu asistența inspectoratelor școlare județene. Finanțarea de bază a învățământului asigură fonduri al căror volum este dependent de numărul de elevi și de costul pe elev necesar desfășurării normale a procesului de învățământ pe nivel, filieră și profil.

Finanțarea de bază cuprinde fondurile necesare acoperirii următoarelor cheltuieli:

cheltuieli cu salarii, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale stabilite prin lege

cheltuieli cu contribuțiile salariale aferente pentru personalul didactic, nedidactic și auxiliar

cheltuieli cu perfecționarea personalului didactic

cheltuieli cu achiziția de manuale școlare ce vor fi acordate gratuit elevilor din învățământul obligatoriu

cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor

cheltuieli cu achiziția de mijloace de învățământ în concordanță cu curriculum-ul școlar

cheltuieli cu materiale diverse

cheltuieli pentru servicii curente

cheltuieli cu acordare unor facilități de transport elevilor și cadrelor didactice

cheltuieli cu examinarea medicală la angajare și cu examinarea medicală periodică a salariatilor unității de învățământ

cheltuieli cu naveta personalului din învățământ.

Alocarea fondurilor pentru finanțarea de bază se face luând în calcul:

numărul de elevi

costul standard pe elev

coeficienții de diferențiere și corecție a costului standard pe elev determinați în funcție de nivelul de învățământ, precum și de alți factorii.

Nivelul cheltuielilor ce corespund finanțării de bază este determinat de numărul de elevi ce sunt școlarizați în unitatea de învățământ și mărimea costului standard pe elev aprobat. Finanțarea de bază se numește și finanțare proporțională în funcție de numărul de elevi.

Costul standard pe elev se referă doar la finanțarea de bază. Determinarea acestuia, precum și a coeficienților de diferențiere și corecție se face cu ajutorul Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar. Nivelul costului standard și coeficienților se aprobă de Ministerul Educației. Finanțarea de bază ce revine pe fiecare elev se acordă unității în care este înscris.

Formula de calcul este:

Fb = Cs * x ki x krui, unde:

Fb reprezintă volumul de fonduri pentru finanțarea de bază

Cs reprezintă costul standard pe elev

Ei reprezintă numărul de elevi școlarizați în nivelul „i” de învățământ

i 1….n reprezintă nivelul de învățământ

ki reprezintă coeficientul de diferențiere pe niveluri de învățământ

krui reprezintă coeficientul de diferențiere pentru mediul rural/urban aferent nivelului „i” de învățământ.

Finanțarea complementară

Prin finanțarea complementară se asigură fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor generate de internatele și cantinele școlare, de necesitatea reabilitării și modernizării anumitor spatii de învățământ și acordarea anumitor facilități pentru elevi și cadrele didactice.

Finanțarea complementară se acordă de la bugetele locale, în funcție de necesitățile unității de învățământ în cauză. Nivelul finanțării se stabilește pe baza unor programe fundamentate de unitățile de învățământ, în funcție de nevoile pe care le au.

Fondurile aferente sunt destinate acoperirii cheltuielilor al căror nivel nu este determinat de numărul de elevi școlarizați ci de alți factori: starea, vechimea și dispersia spațiilor de învățământ, dotările aferente activităților sociale și culturale, existența internatelor și cantinelor școlare, parcuri și a terenurilor și cluburilor sportive.

Nivelul fondurilor pentru finanțarea complementară se fundamentează în funcție de următoarele elemente:

devize de cheltuieli

note de fundamentare

indicatori de nivel

indicatori de consum

legi și hotărâri de guvern

ordine ale ministrului educației și cercetării

hotărâri ale consiliilor locale.

Finanțarea complementară cuprinde următoarele cheltuieli:

cheltuieli de capital

cheltuieli cu finanțarea sau cofinanțarea unor programe de reabilitare și modernizare a infrastructurii școlare

cheltuieli cu acordarea de burse elevilor

cheltuieli cu activitatea internatelor și cantinelor școlare

cheltuieli cu finanțarea unor programe de sprijin a elevilor

cheltuieli cu obiectivele de investiții.

Formula de calcul este:

Fc = ΣFci, unde:

Fc reprezintă fondul aferent finanțării complementare

Fci reprezintă fondul necesar acoperirii cheltuielilor din domeniul „i” de activitate.

Finanțarea compensatorie

Finanțarea compenstorie se acordă din bugetul Ministerului Educației Naționale în vederea asigurării unei finanțări echitabile a unităților de învățământ, susținerea unor activități didactice și educative suplimentare generate de asigurarea de anumite drepturi constituționale pentru elevii ce aparțin minorităților naționale, școlarizarea elevilor cu nevoi speciale, precum și de activități de stimulare a performanței elevilor cu calități deosebite.

Cuantumul fondurilor aferente finanțării compensatorii se stabilește pe baza unor indicatori ce măsoară costul pe elev necesar pentru finanțare compensatorie și a numărului de elevi din unitatea de învățământ și aflați în una din situațiile respective. Nivelul acestor indicatori se stabilește în funcție de anumite studii de caz.

Finanțarea compensatorie se acordă cu condiția ca unitățile de învățământ să dezvolte pentru elevi programe speciale aprobate prin curriculum, avizate de consiliul de administrație și aprobate de ordonatorii de credite.

Finanțarea compensatorie reprezintă un adaos la costul standard pe elev. Pentru ușurarea calculelor suplimentul de fonduri se calculează ca procent aplicat costului standard/elev.

Finanțarea compensatorie a unităților de învățământ cuprinde cheltuieli suplimentare ce sunt generate de:

cheltuieli cu școlarizarea elevilor ce aparțin minorităților naționale

cheltuieli cu atragerea și menținerea în învățământ a copiilor și tinerilor cu tendințe de abandon școlar

cheltuieli cu pregătirea elevilor cu probleme școlare

cheltuieli cu motivarea și stimularea elevilor cu capacități deosebite de învățare

cheltuieli cu școlarizarea elevilor cu dizabilități

cheltuieli cu finanțarea de programe de învățământ alternative sau experimentale.

Alocarea fondurilor pentru finanțarea compensatorie se realizează pe baza unei formule ce ia în considerare:

numărul de elevi din programul cu finanțare compensatorie

nivelul costului standard pe elev

coeficientul de diferențiere a costului standard pe elev/preșcolar

coeficientul de corecție a costului standard pe elev/preșcolar.

Formula de calcul este:

Fs = Cs x ΣEsi x ksi, unde:

Fs reprezintă fondul necesar finanțării compensatorii suplimentare

Esi reprezintă numărul de elevi ce beneficiază de categoria „i” de activitate ce va fi finanțată prin finanțarea compensatorie

Cs reprezintă costul standard/elev

ksi reprezintă coeficientul de corecție aplicat costului standard/elev pentru domeniul de activitate finanțat prin finanțarea compensatorie.

Fondurile pentru finanțarea complementară și cea compensatorie se alocă unităților de învățământ preuniversitare și pot fi folosite în condițiile existenței unor programe de finanțare aprobate și în funcție de numărul de elevi sau de numărul personalului didactic beneficiar.

Finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea compensatorie se asigură pe bază de contract între directorul unității de învățământ și ordonatorul principal de credite.

Sumele reprezentând finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea compensatorie se vor acorda unității de învățământ preuniversitar ca sumă globală și vor fi cuprinse în Bugetul de venituri și cheltuieli al unității de învățământ.

Unele instituții publice sunt finanțate de la bugetul local integral sau parțial în vederea desfășurării activității pentru care au fost înființate. Instituțiile finanțate parțial de la bugetul local acoperă restul necesarului de finanțare prin finanțări de la alte bugete, finanțarea extrabugetară, autofinanțare sau împrumuturi contractate.

Finanțarea instituțiilor publice se face în conformitate cu legea privind finanțele publice și a legii de aprobare a bugetului fiecărui an prin următoarele modalități:

finanțarea integrală din credite bugetare provenite de la bugetul de stat sau bugetele locale în funcție de subordonarea instituției respective;

finanțarea din venituri extrabugetare și din subvenții acordate de la bugetul de stat sau local în funcție de subordonare;

finanțarea integrală numai din venituri extrabugetare;

finanțarea cheltuielilor stabilite de lege, din veniturile aferente diferitelor fonduri speciale.

Unitățile de învățământ preuniversitar pot obține venituri proprii, ce nu diminuează finanțarea de bază, complementară sau compensatorie.

Sursele veniturilor proprii pot fi:

venituri din taxe pentru participarea la cursuri și activități facultative solicitate de elevi

venituri din taxe pentru participarea la cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continua

venituri din participarea la programe cu finanțare externă

venituri din participarea la realizarea unor programe comunitare de studii și cercetare

venituri din activități de servicii și producție

venituri din închirieri de spații temporar disponibile

venituri din taxe percepute conform legii (de școlarizare, de eliberare a unor documente)

venituri din activități cultural-artistice

venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare

venituri din donații

venituri din editarea și vânzarea unei reviste

venituri din microproducție în ateliere și ferme

venituri din sponsorizări

venituri din contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de alte persoane fizice și juridice.

Veniturile proprii ale unităților de învățământ provin din prestări de anumite servicii sau închirieri către terți. Aceste venituri fac parte din categoria taxelor, nefiind obligatorii, însă dacă acestea se plătesc este necesară existența unei contraprestații din partea instituției.

Instituțiile și unitățile de învățământ pot să primească donații, atât din țară, cât și din străinătate, în conformitate cu legea aplicabilă, dacă servesc politicii educaționale a sistemului de învățământ și nu sunt contrare intereselor statului român.În cazul obținerii veniturilor proprii din donații, în natură sau în bani, după ce acestea sunt acceptate și recepționate, vor fi luate în evidența contabilă.

Excedentele anuale din execuția Bugetului de venituri și cheltuieli ale unităților de învățământ preuniversitar de stat finanțate din venituri proprii se reportează, urmând a fi folosite cu aceeași destinație sau odată cu aprobarea Consiliului de administrație, pentru finanțarea altor cheltuieli.

Din bugetul Ministerului Educației prin Direcțiile județene sau a municipiului București se asigură următoarele cheltuieli:

cheltuielile cu cofinanțarea proiectelor în derulare

rambursările de credite externe

burse pentru elevii străini și elevii etnici români aflați în afara granițelor țării noastre

organizarea și desfășurarea examenelor naționale

perfecționarea pregătirii profesionale, dezvoltarea profesională a personalului din învățământ

organizarea evaluărilor cadrelor didactice

finanțarea unor cheltuieli de capital pentru programe investiționale

finanțarea unor programe naționale de protecție socială

finanțarea concursurilor, festivalurilor, campionatelor organizate, precum și a olimpiadelor internaționale

finanțarea cheltuielilor aferente Direcțiilor județene, Palatului Copiilor, cluburilor sportive școlare, centrelor naționale de excelență.

Cheltuielile cu desfășurarea activității Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar sunt suportate din bugetul Ministerului Educației, dar și alte surse.

Prin bugetul Consiliului Județean și Consiliul general al municipiului București se asigură fondurile necesare pentru:

finanțarea de cheltuieli curente și de capital

asiurarea de fonduri pentru organizarea olimpiadelor și concursurilor școlare.

Consiliul județean și Consiliul general al municipiului București alocă fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit, în vederea finanțării instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat.

Prin bugetul Ministerulului Transporturilor se alocă subvențiile acordate pentru finanțarea cheltuielilor aferente reducerilor acordate elevilor pentru transport. Elevii beneficiază de tarif redus pentru transportul în comun, precum și de reduceri pentru transportul feroviar și naval. Reducerea este de 50%.

Personalul din învățământ beneficiază de asemenea de decontarea cheltuielilor de transport, precum și de decontarea a șase călătorii pe an pe calea ferată, finanțate din bugetul unității școlare.

Elevii de la cursurile de zi beneficiază de burse de performanță, burse pentru merite școlare, burse de studiu și burse cu caracter de ajutoare sociale cu finanțare de la bugetul de stat, bugetele administrațiilor locale, precum și din alte surse.

Cuantumul unei burse și numărul burselor acordate se stabilește prin Hotărâre a Guvernului României și nu poate fi mai mic decât jumătate din salariul minim brut pe economie. Bursele se acordă în funcție de anumite criterii generale și specifice. Criteriile generale pe baza cărora se acordă burse elevilor se stabilesc prin Ordin al Ministrului Educației Naționale. Criteriile specifice de acordare a burselor sunt stabilite anual, de către Consiliile de administrație ale unităților școlare.

Elevii beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, stomatologică sau psihologică în cadrul cabinetelor din incinta unităților școlare, în baza unui protocol între Ministerul Educației Naționale și Ministerul Sănătății.

Administrația publică locală asigură fondurile necesare pentru creșterea siguranței elevilor și personalului din sistemul educațional în unitățile școlare și perimetrul acestora. Consiliul de administrație al unităților școlare stabilește măsurile de luat în vederea prevenirii și combaterii violentei în școli. Elevii și personalul didactic și auziliar din unitățile de învățământ beneficiază de asigurare de grup în cazul petrecerii unor accidente în perioada în care își desfășoară activitatea în respectiva unitatea de învățământ. Fondurile necesare pentru creșterea siguranței elevilor și personalului didactic și auxiliar sunt asigurate de la bugetele consiliilor locale.

Instituțiile de învățământ pot obține finanțare prin accesarea de proiecte pe fonduri europene, pentru a-și îmbunătăți infrastructura școlară și a-și dezvolta resursele umane (cadre didactice, personal auxiliar).

Apelarea la fonduri europene este necesară atât prin prisma investițiilor ce trebuiesc făcute în resursele materiale, având ca finalitate formarea și dezvoltarea capitalului tehnic, cât și prin prisma investițiilor realizate în creșterea, educarea și pregătirea profesională a resurselor umane, având ca finalitate dezvoltarea și perfecționarea capitalului uman.

Din fonduri europene se poate finanța consolidarea, modernizarea, extinderea clădirilor, dotarea cu echipamentele didactice necesare desfășurării procesului de învățământ, echipamente pentru pregătirea profesională a cadrelor didactice, echipamente IT, precum și lucrări de modernizare a unitățiilor de învățământ.

De asemenea se pot finanța programe de formare care să sprijine dezvoltarea de noi profesii în educație, programe de formare și de perfecționare, inclusiv formare la distanță, programe de formare la locul de muncă și mentorat pentru debutanții în cariera didactică, introducerea/extinderea utilizării TIC în formarea cadrelor didactice și a formatorilor, inclusiv e-learning sau schimbul de bune practici, vizite de studiu, organizarea de seminarii și conferințe

Achizițiile de bunuri și servicii ale unităților de învățământ preuniversitar sunt realizate în două scopuri:

promovarea asigurării unei bune desfășurări a activității (asigurarea materialelor consumabile, a mijloacelor fixe necesare și procurarea de servicii de telefonie și internet)

achiziția de bunuri transmise unor beneficiari nominalizați prin legi speciale (achiziția de produse de panificație pentru elevi prin programul Cornul și laptele).

Achizițiile de bunuri pentru desfășurarea activității curente trebuie să fie limitate la strictul necesar, pentru a se asigura utilizarea rațională a fondurilor. Unele cheltuieli nu sunt reglementate în normativele de consum, decizia privind acestea luându-se exclusiv la nivelul instituției școlare. Pentru alte cheltuieli actele normative stabilesc obligații de respectat (controale medicale periodice, echipamente de protecție, etc.).

Există situații în care cuantumul cheltuielilor instituției este limitat (cheltuieli de protocol și reprezentare a instituției, consum de carburant, etc.). Achiziția de bunuri și servicii ce se acordă cu titlu gratuit se înscriu în plafoanele prevăzute de actele ce instituie achizițiile publice.

La baza realizării achizițiilor stau contractele reglementate prin OUG nr. 34/2006, care are în vedere atribuirea contractelor de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice și servicii.

Legislația ce reglementează regimul achizițiilor prevede mai multe proceduri de atribuire, în funcție de particularitățile achiziției. Procedurile de atribuire a achizițiilor sunt: Licitația deschisă, Licitația restrânsă, Licitația electronica, Dialogul competitiv, Negocierea fără publicarea unui anunț de participare, Negocierea cu publicarea unui anunț de participare, Concursul de soluții, Cererea de ofertă, Acordul-cadru și Sistemul de achiziție dinamic.

Sistemul de finanțare prezintă însă unele limite, ce generează disfunctionalități:

alocarea fondurilor de la bugetul de stat către cele locale nu poate lua în calcul costurile standard, și indicatorii de corecție deoarece acele fonduri se referă la bursele elevilor și cheltuielile de personal.

alocarea către consilii locale și scoli a fondurilor pentru salarii pe bază de costuri standard pe elev nu se poate face fără a provoca disfuncționalități în plata salariilor, deoarece normarea și salarizarea sunt stabilite prin lege.

alocarea fondurilor de la bugetul de stat către bugetele locale prin intermediul consiliilor județene le conferă acestora statutul de verigi intermediare, îngreunând sau alterând procesul de repartizare obiectivă a fondurilor.

metodologia de calcul și fundamentare a costurilor standard și indicatorilor de corecție folosită ca instrument de simulare a proiectării bugetare și de alocare a fondurilor nu răspunde criteriilor de alocare stabilite, criteriilor de calitate și performanței educaționale.

actualul sistem de fundamentare a proiecțiilor bugetare și alocare a fondurilor nu este susținut de un sistem de culegere, transmitere și prelucrare a datelor care să confere obiectivitate și siguranță în ceea ce privește gradul de finanțare al fiecărei unități de învățământ și nevoile reale de fonduri ale acesteia.

CAPITOLUL III.

LINIILE DE FINANȚARE DIN FONDURI

EUROPENE PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNT

Politica de dezvoltare regională este o politică cheie a Uniunii Europene care se bazează pe principiul solidarității financiare, oferind sprijin statelor și regiunilor mai puțin dezvoltate, sau care se confruntă cu dificultăți structurale, în scopul creării de locuri de muncă și creșterii competitivității.

Politica regională a UE s-a construit în jurul conceptului de coeziune economică și socială. Acest concept vizează reducerea disparităților în nivelul de dezvoltare al regiunilor, sprijinirea regiunilor rămase în urmă și diminuarea discrepanțelor care le separă de regiunile dezvoltate ale UE. Această politică este înainte de orice o politică a solidarității. Ea se bazează pe solidaritatea financiară a Statelor Membre și, ca urmare, o parte substanțială a contribuției acestora la bugetul Comunității este îndreptată către regiunile mai puțin prospere și grupurile sociale dezavantajate.

Pentru România, fondurile europene vor reprezenta în continuare unul dintre cele mai importante instrumente ce vor fi utilizate pentru reducerea disparităților regionale, precum și promovarea creșterii economice la nivel regional și local, consolidarea competitivități și creșterea ocupării forței de muncă, obiective de referință la nivelul Uniunii Europene.

Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar prin intermediul fondurilor europene se poate face prin fonduri de tipul fondurilor structurale și a programelor de tip ”lifelong learning programme”.

Fondurile structurale au două direcții principale:

Îmbunătățirea infrastructurii școlare

Dezvoltarea resurselor umane.

Începând cu anul 2007, Romania beneficiază de alocări financiare din partea Uniunii Europene, din fonduri structurale.

Fondurile structurale și de coeziune sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană actioneaza pentru realizarea celor trei obiective ale Politicii de Coeziune prin implementarea Programelor Operaționale, pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale.

Obiectivele Politicii de Coeziune a Uniunii Europene au în vedere:

Convergența: obiectivul are rolul de a grăbi dezvoltarea economică pentru regiunile rămase în urmă, prin investiții in capitalul uman și infrastructura de bază

Competitivitatea regională și ocuparea forței de munca: obiectivul are în vedere consolidarea competitivității și atractivității regiunilor, precum și a capacității de ocupare a forței de muncă printr-o abordare duală

Cooperarea teritorială europeană: obiectivul urmărește întărirea cooperarii la nivel transfrontalier, transnațional și interregional.

Programele Operationale, în functie de eligibilitatea regiunilor, sunt finanțate prin intermediul a trei reglementări financiare, cunoscute sub numele de Fonduri Structurale.

Instrumentele structurale denumesc Fondurile Structurale și Fondul de Coeziune, luate în ansamblu. Prin intermediul acestora, Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale.

Axa Prioritară 10 – Dezvoltarea infrastructurii educaționale, cu o valoare alocată a finanțării de 340 de milioane de euro, acordă finanțare pentru următoarele tipuri de activități:

Construcția, reabilitarea, modernizarea și echiparea infrastructurii educaționale antepreșcolare (creșe), preșcolare (gradinițe) și a celei pentru învățământul general obligatoriu (școli I‐ VIII)

Reabilitarea, modernizarea, extinderea și echiparea infrastructurii  școlilor profesionale, liceelor tehnologice

Reabilitarea, modernizarea, extinderea și echiparea infrastructurii educaționale universitare.

Pentru ca o investiție publică să fie adoptată, aceasta trebuie să se caracterizeze prin fezabilitate și producerea de avantaje sociale. Analiza acestora se va face cu referire la consecințele și impactul investiției. Spre deosebire de sectorul privat, unde are întâietate criteriul economic și financiar, în cazul proiectelor de investiții publice selecția acestora este mai complexă.

Proiectele de investiții publice au șanse mai mari să fie adoptate dacă sunt consecvente cu politica UE, cea națională și/sau locală. Pentru adoptarea unui proiect trebuie să fie respectate toate condițiile în ceea ce privește legitimitatea implementării proiectului și legitimitatea procurării surselor de finanțare pentru acesta. Un proiect nu poate fi luat în considerare dacă contravine legii. Se poate întâmpla ca proiectul să fie legal, dar sursele de finanțare sau modul de obținere (generare) a veniturilor să nu fie legale. Legislația trebuie luată în considerare când este vorba de achiziții publice, anumite condiții de contractare și angajare, norme referitoare la protecția muncii și a mediului, precum și alte aspecte legate de implementarea proiectului.

Pentru a fi adoptat, proiectul de investiții trebuie să acopere cheltuielile generate de realizarea și menținerea sa în funcțiune. Nu se urmărește doar acoperirea cheltuielilor efectuate prin veniturile înregistrate, ci se acceptă un proiect doar dacă veniturile obținute (avantajele) devansează cheltuielile. Analiza fezabilității unui proiect se concentrează asupra efectului economic.

Proiectele de investiții publice trebuie analizate din punct de vedere financiar. În acest caz de multe ori nu există o dependență între plăți și încasări. Plățile pot cădea în sarcina unei instituții publice și încasările pot să fie realizate de altă entitate publică. Analiza financiară are în vedere aceiași indicatori ca și în cazul proiectelor adoptate de firme private, dar în modul de calcul se va ține seama și de avantajele generate de proiectul de investiții la nivelul comunității locale.

Criteriul beneficiului social reprezintă un criteriu important în fundamentarea unui proiect. În situația în care se dorește construirea unei școli, criteriul principal va fi cel social, deoarece aceste activități nu urmăresc înregistrarea unor performanțe din punct de vedere economic.

Influența factorului comercial în selecția unui proiect de investiții este dată de activitățile comerciale pe care le presupune derularea proiectului: contracte privind achiziții de bunuri, contracte cu prestatori, contractare de lucrări și angajare de personal.

Influența factorului tehnic nu poate fi neglijată, din cauza importanței acestei analize. O supraevaluare din punct de vedere tehnic generează creșterea nejustificată a costurilor peste varianta considerată a fi optimă. O subevaluare din punct de vedere tehnic a investiției poate duce la costuri ulterioare ridicate generate de întreținerea, funcționarea și reparațiile ce vor trebui efectuate.

Un alt factor care trebuie avut în vedere în analiza unui proiect de investiții este mediul natural, astfel că investiția trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru încadrarea în normele de poluare și alte condițiile legate de aspect. Fundamentarea necesită luarea în considerare a unor costuri legate de remediile necesare, costuri ce pot fi incorporate în costurile generale.

Acești factori generează și efecte sinergetice. Prin proiectele propuse de diferite instituții din același sector de activitate sau aceeași regiune, există posibilitatea să se solicite fonduri pentru aceleași destinații. Factorii de decizie trebuie să manifeste în acest sens responsabilitate în ceea ce privește convergența proiectelor și armonizarea intereselor partenerilor sociali.

Dintre proiectele finanțate din fonduri structurale aflate încă în implementare amintim:

Îmbunătățirea eficacității organizaționale a MEN și a instituțiilor subordonate prin dezvoltarea sistemului de control managerial intern

"Personalul didactic din sistemul de învățământ preuniversitar și universitar de stat – promotor al învățării pe tot parcursul vieții"

"Profesioniști în managementul educațional preuniversitar"

"Instrumente digitale de ameliorare a calității evaluării în învățământul preuniversitar"

"Tinerii împotriva violenței"

"Oferte educaționale inclusive extracurriculare și extrașcolare pentru formarea stilului de viață sănătos și a cetățeniei active pentru copii din comunități dezavantajate, cu precădere rurale în învațământul preuniversitar din România"

"Formarea de consilieri și asistenți suport pentru implementarea Strategiei de descentralizare a învățământului preuniversitar"

"Informare corectă – cheia recunoașterii studiilor"

"Dezvoltarea resurselor umane în educație pentru administrarea rețelelor de calculatoare din școlile românești prin dezvoltarea și susținerea de programe care să sprijine noi profesii în educație, în contextul procesului de reconversie a profesorilor și atingerea masei critice de stabilizare a acestora în școli, precum și orientarea lor către domenii cerute de piața muncii"

"Toți la grădiniță, toți în clasa I! – Programe integrate pentru creșterea accesului la educație și a nivelului educațional al copiilor din comunitățile defavorizate, cu precădere rromi, în 2008-2009"

"Metode inovative în formarea personalului didactic pentru dezvoltarea abilităților de viață ale elevilor"

"Formarea cadrelor didactice universitare și a studențiilor în domeniul utilizării unor instrumente moderne de predare – învățare- evaluare pentru disciplinele matematice, în vederea creării de competențe, performante și practice pentru piața muncii"

"Profesorul – creator de soft"

"Educație, calificare și facilitarea tranziției spre un loc de muncă pentru elevi și tineri cu risc sau în situație de abandon școlar"

"Dezvoltarea competențelor cheie – premisă a incluziunii sociale"

"Instruirea în societatea cunoașterii”

„Facilitator pentru învățare permanentă – o nouă calificare pentru o școală care învață!”

„Formarea competențelor personalului didactic pentru promovarea stării de bine a copiilor din școli”

„DE LA DEBUT LA SUCCES – program național de mentorat de inserție profesională a cadrelor didactice”

„Restructurarea sistemului de formare continuă a personalului din învățământul preuniversitar prin generalizarea sistemului de credite profesionale transferabile”

"Întreprindere simulată pentru tehnici de lucru în cadrul companiilor tehnologice"

"Managementul comunicării cu alumi pentru instituții de învățământ superior din România"

"Bursa de proiecte"

"Convergența pregătirii universitare cu viața activă in domeniul economic"

"Platformă metodologică și informatică pentru organizarea și defășurarea programelor "Admiterea în învățământul liceal de stat", "Bacalaureat", "Certificare a calificării profesionale", "Mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar – Titularizarea", "Euro 200" și "Bani de liceu" din sistemul educațional preuniversitar"

Dezvoltarea capacității administrative a MEN prin implementarea managementului strategic și îmbunătățirea leadership-ului instituției

Istoria recentă a României. Pachet educațional pentru cursul opțional de Istoria recentă a României

Rețeaua Autorităților Competente pentru Calificările Profesionale din România (IMI PQ NET România)

În domeniul educației se urmăresc în principal 6 obiective importante: creșterea calității procesului educațional prin diversificarea practicilor educaționale, asigurarea accesului la educație pentru toți copiii, dezvoltarea competențelor practice ale profesorilor, realizarea de investiții în infrastructura educațională și asigurarea șanselor de angajabilitate în rândul elevilor, susținerea intervențiilor în vederea asigurării unei școli incluzive și susținerea aportului educației non-formale în pregatirea abilităților de viață ale elevilor.

Aceste obiective se vor realiza prin acțiuni specifice, după cum urmează:

În acest sens s-au evidențiat anumite priorități strategice pe termen mediu, astfel:

Asigurarea accesului egal și participării la educație pentru copiii din România

Dezvoltarea serviciilor privind educația timpurie (0-5/6 ani) și creșterea calității acestora, pentru a deveni, treptat, servicii universale

Atribuirea statutului de învățământ obligatoriu grupei mari din învățământul preșcolar

Încurajarea participării la educație pentru copiii/elevii aparținând grupurilor cu risc ridicat (grupuri dezavantajate socio-economic, copii/elevi din mediul rural, populația rromă, tineri cu dizabilități) și stimularea participării lor la niveluri superioare de educație

Continuarea finanțării programelor de sprijin social: Bani de Liceu, Euro 200, Burse pentru elevii ce frecventează învățământul profesional

Rambursarea cheltuielilor de transport pentru naveta

Rechizite școlare

Dezvoltarea programului A două șansă, pentru cei care au părăsit școală și susținerea programului Școală după școală

Asigurarea condițiilor de participare la educație pentru elevi aparținând minorităților naționale

Îmbunătățirea calității activităților de consiliere și orientare profesională

Remedierea vulnerabilităților specifice educației prin implementarea sistematică a măsurilor preventive pentru combaterea violenței în școli.

Asigurarea calității pentru toate nivelurile de educație și formare profesională preuniversitară

Elaborarea de planuri și programe școlare noi și asigurarea de manuale corespunzătoare inclusiv digitale

Realizarea de evaluări relevante (pentru clasele II, IV și VI) și organizarea în condiții optime a Evaluărilor Naționale, examenelor de Bacalaureat și concursurilor naționale

Organizarea concursurilor și olimpiadelor școlare și a activităților extrașcolare conform Calendarului național

Asigurarea încadrării cu personal didactic calificat

Susținerea Inspecției Școlare; evaluarea calității activităților didactice; îndrumarea și consilierea cadrelor didactice

Dezvoltarea unei piețe echilibrate educaționale pentru programele de formare continuă a cadrelor didactice

Dezvoltarea de programe pentru profesionalizarea managerilor școlari

Susținerea programelor de formare pentru personalului didactic auxiliar din perspectiva creșterii competențelor profesionale

Intensificarea activităților de consolidare a integrității personalului didactic, de informare, responsabilizare, prevenire și avertizare a faptelor de corupție

Autonomia unităților de învățământ, depolitizare

Creșterea autonomiei de decizie la nivelul școlii în parteneriat cu părinții, autoritățile locale, agenții economici, sindicate, ONG-uri, alți actori interesați

Garantarea autonomiei profesionale a cadrelor didactice

Organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor de inspectori școlari și directori pentru unitățile de învățământ preuniversitar utilizând criterii/competențe profesionale și evaluări obiective

Încurajarea încheierii de parteneriate școală – părți interesate

Promovarea de proiecte în ceea ce privește creșterea contribuției școlii și familiei în personalizarea educației

Creșterea transparenței instituționale prin sporirea gradului de disponibilitate a datelor publice deschise puse la dispoziție de către unitățile de învățământ

Stimularea și încurajarea inițiativei private în învățământul preuniversitar

Creșterea capacității de inovare și creativitate

Stimularea inovării și creativității, a spiritului antreprenorial

Susținerea și motivarea elevilor capabili de inovare și creație

Sprijinirea și recompensarea elevilor cu rezultate de excepție

Dezvoltarea de alternative educaționale și proiectele axate pe achiziții culturale, cunoștințe tehnologice, formarea de deprinderi pentru o viață sănătoasă, sport, mediu și dezvoltare durabilă

Corelarea obiectivelor și măsurilor intersectoriale pentru atingerea țintelor propuse și utilizarea eficientă a fondurilor alocate.

Dezvoltarea învățământului profesional și tehnic și corelarea acestuia cu piața muncii

Realizarea de analize și studii privind cererea și oferta pe piață muncii precum și inserția absolvenților și utilizarea rezultatelor acestora

Susținerea a învățământului profesional pentru absolvenții claselor a IX-a și organizarea/dezvoltarea învățământului profesional de 3 ani, pentru absolvenții claselor a VIII-a

Fundamentarea planului de școlarizare în funcție de nevoile și interesele educaționale ale elevilor

Stimularea parteneriatului public-privat, în vederea creșterii ratei de inserție a absolvenților pe piață muncii prin dezvoltarea stagiilor de pregătire practică corespunzătoare

Dezvoltarea de programe de calificare și/sau formare continuă, în funcție de nevoile de pe piață muncii

Urmărirea absolvenților pentru a înregistra feedback-ul privind succesul lor în carieră.

Asigurarea și modernizarea bazei materiale a învățământului preuniversitar și utilizarea de noi tehnologii

Finalizarea unor obiective de investiții în infrastructură școlară (inclusiv campusuri școlare)

Asigurarea accesului la Internet pentru toate unitățile de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică și, în continuare, conectarea la Internet a tuturor structurilor școlare

Dotarea cu echipamente și mijloace didactice moderne a unităților de învățământ preuniversitar, mai ales pentru învățământul profesional și tehnic

Susținerea proiectelor și programelor privind mobilitățile elevilor și cadrelor didactice

Modernizarea predării-învățării cu ajutorul tehnologiei informației

Crearea de noi oportunități de învățare cu mijloace informatice, sisteme multimedia, manuale digitale, softuri educaționale și rețele de date

Dotarea bibliotecilor școlare, inclusiv extinderea bibliotecilor virtuale.

Finanțarea sistemului de educație și formare profesională

Îmbunătățirea formulei de finanțare per capita, utilizând experiență acumulată

Asigurarea cofinanțării pentru derularea proiectelor finanțate din fonduri europene

Corelarea și integrarea bazelor de date din domeniul educației și formării profesionale

Asigurarea activităților de monitorizare, evaluare și consiliere

Asigurarea activităților de control

Implementarea sistemelor de control intern/managerial la nivelul tuturor entităților din sistemul educațional.

Încurajarea învățării pe parcursul vieții

Promovarea conceptului de servicii în folosul comunității

Participarea elevilor și cadrelor didactice în programe și proiecte de învățare informală și nonformală

Crearea și dezvoltarea de Centre Comunitare de Învățare Permanentă

Recunoașterea rezultatelor învățării

Centrarea formării continue a cadrelor didactice pe învățământ digitalizat, curriculum adecvat, pedagogie modernă și actualizarea cunoașterii disciplinei

Dezvoltarea de programe de recalificare și formare continuă, în funcție de nevoile pieței muncii

Elaborarea/actualizarea standardelor ocupaționale și calificărilor profesionale în concordanță cu noul Cadru Național al Calificărilor

Implicarea companiilor, asociațiilor profesionale și altor părți interesate în actualizarea standardelor/calificărilor profesionale.