Studiu Privind Tulburarile de Comportament la Copiii din Medii Defavorizate

Psihologie

Studiu Privind Tulburarile de Comportament la Copiii din Medii Defavorizate

Byadmin ianuarie 1, 2024

Studiu privind tulburarile de comportament la copiii din medii defavorizate

CUPRINS :

Importanța temei și motivația alegerii ei

I.FUNDAMENTE PSIHOPEDAGOGICE ALE TULBURARILOR DE COMPORTAMENT

I.1. Ce sunt si care sunt tulburarile de comportament frecvente la copiii din mediile defavorizate?

II. BAZELE TEORETICE ALE TULBURARILOR DE COMPORTAMENT

II.1. Caracterizareacopilului cu tulburari de comportament

II.2. Cauze si simptome ale tulburarilor de comportament

II.3. Efectele sociale ale tulburarilor de comportament

III. DESCRIEREA CERCETĂRII

III.1. Precizarea obiectivelor și formularea ipotezei

III.2.Metodica cercetării

a. Eșantionul și caracteristicile sale

b. Metodologia cercetării

c.Etapele desfasurarii cercetarii

III.3. Prezentarea,analiza și interpretarea rezultatelor cercetării

IV. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Studii de caz

Chestionare

IMPORTANTA TEMEI SI MOTIVAȚIA ALEGERII EI

Problemele de comportament care apar la copii, sunt inevitabile fiind determinate de mai multi factori care influenteaza viata si dezvoltarea lor.

In fiecare etapa din viata unui copil apar diverse probleme de comportament considerate firesti, asa cum sunt accesele de furie, muscatul, lovitul, in timp cealtele sunt considerate patologice sau tulburari comportamentale – ADHD, autism, tulburare obsesiv-compulsiva etc. si necesita ingrijire de specialitate.

Parintii devin preocupati de problemele de comportament care tind sa apara la copil in foarte multe randuri.Cei care se gasesc in astfel de situatii incearca sa resolve problema prin gasirea diferitelor solutii.Astfel apeleaza la, pedepse, rationament, recompense si in momentele de disperare se intampla sa recurga chiar si la bataie..Ei cred si spera ca o masura imediata si drastica va putea corecta comportamentul copiilorlor, insa in cele mai multe cazuri toate aceste metode nu aduc nici un rezultat pozitiv.Cei mai multi dintre parinti ar dori ca problema de comportament a copilului sa dispara ca prin magie insa disciplinarea pozitiva si educatia copilului este un proces indelungat si foarte complex. Parintii au tendinta sa vada in majoritatea timpului doar ceea ce copiii lor fac rau, insa nu se gandesc si la aspectele care ii determina sa se comporte astfel si care este baza problemelor de comportament frecvente ale lor.Astfel le punem etichete de copii obraznici, rasfatati, neascultatori, neastamparati, rai, fara sa ne gandim care este adevarata sursa a acestui mod de a se comporta.Aceste trăsături suparatoare, deranjante, pot degenera, mai târziu, intr-o problemă cu adevărat serioasă, precum încălcarea repetată, frecventă, a legii și a normelor sociale.Copiii care au o tulburare de comportament de obicei au probleme in a respecta regulile, fie la scoala, fie in mediul familial, astfel in cele mai multe cazuri intra in conflict cu legea iar unii din ei chiar ajung la scolile de corectie sau la inchisoare.Multi părinți reusesc foarte greu sa suporte „crizele” de plans și țipetele copiilor mici și isi pun intrebarea dacă nu cumva puii lor vor avea intotdeauna un asemenea comportament greu de suportat.Cercetatorii in domeniu sunt de parere ca, într-adevăr, unii copii dificili cand devin adulti, pot manifesta un comportament antisocial și afirmă că lucrul acesta poate fi depistat inca de la varste foarte fragede. Trăsături precum lipsa de remușcări, cruzimea față de animale, egoismul, pot indica, încă de la vârsta de 3 ani, că acei copii ar putea avea toată viața tulburări de comportament, iar acest lucru necesită intervenții imediate din partea părinților și a specialiștilor.

Unul din primele medii sociale in care copilul ajunge sa interactioneze cu ceilalti este scoala.Aici, atat copilul cat si familia poate primi primul ajutor din partea educatorilor si al consilierului scolar.In cele mai multe cazuri, in mediile defavorizate cum sunt cele rurale tulburarile de comportament ale copiilor sunt descoperite destul de tarziu.Acest lucru se intampla din cauza a mai multor factori cum ar fi: accesul limitat la informatie, educatia saraca a parintilor, resursele financiare mici ale familiei, etc.Astfel, atunci cand copilul intra in contact cu personae specializate cum sunt educatorii, consilierii scolari, sunt descoperite si tulburarile de comportament.In foarte multe cazuri apar dificultati in aplicarea imediata a tratamentului corespunzator, deoarece parintii trec prin faza de negare si nu vor sa accepte ca odraslele lor au o problema.In astfel de situatii toata lumea are de suferit, atat familia si educatorii cat si ceilalti copii cu un comportament normal, bineinteles copilul fiind primul vizat.Rolul consilierului scolar este unul esential in tratarea problemei, acesta fiind printre primele persoane cu experienta si cunostinte necesare in domeniu care pot detecta problema si convinge parintii de aceasta si de nevoia interventiei imediate.

Toate aceste aspecte care subliniază importanța depistarii si tratarii corespunzator a tulburarilor de comportament la copiii din medii defavorizate, cat si faptul ca imi desfasor activitatea ca si profesor consilier scolar intr-un astfel de mediu, au constituit o alegere motivata în susținerea lucrării de cercetare cu această temă. Prin lucrarea de fată am ilustrat metode de evaluare eficiente, planuri de interventie si sedinte de consiliere pentru ameliorarea si reabilitarea tulburarilor de comportament intalnite la copiii din medii defavorizate cum este mediul rural, de la grupa mica până la clasa a VIII a. În cercetarea efectuată am pornit de la ipoteza conform căreia , dacă voi folosi si aplica teste, chestionare, planuri de interventie si modalități diverse și eficiente de lucru însoțite de jocuri didactice voi reusi sa ameliorez sau chiar mai mult de atat, tulburarile de comportament la prescolari si elevi de gimnaziu si astfel sa sporesc randamentul și reușita învățării cat si dezvoltarea armonioasa a acestora.

I.FUNDAMENTE PSIHOPEDAGOGICE ALE TULBURARILOR DE COMPORTAMENT

I.1. Ce sunt si care sunt tulburarile de comportament frecvente la copiii din mediile defavorizate?

Comportamentul este ansamblul reactiilor obiectiv-observabile, adaptative, , pe care un organism prevazut cu sistem nervos le executa ca raspuns la stimulii din mediul inconjurator. (Tilquin). Comportamentul este, prin urmare, ceea ce exprimam in raporturile dintre noi si mediu, a echilibrului pe care îl realizam în procesul de integrare în viata sociala.

La copil, pe fondul interactiunii acestuia cu scoala, cu grupurile sociale sau cu familia, pot aparea comportamente adaptative, sau, di contra, pot aparea comportamente dezadaptative, care nu corespund normelor sociale (aceeptate de societate in mod unanim).

Tulburarile de comportament sau modificarile de comportament sunt forme de dezechilibru psihic, ce implica tulburari în sfera emotional-volitiva, ca urmare a unei leziuni cerebrale pre- sau post-natale, a unor structuri psihice morbide de natura sociogena (I. Strachinaru, 1994). Aceste devieri de comportament sunt, prin urmare, nu doar abateri in ceea ce priveste normele starii de sanatate, ci deasemenea de la normele morale, cu daune ce se resimt în raporturile sociale normale.

Criteriile pe baza carora se diferenteaza un comportament normal de un comportament deviant difera intr-o foarte mare masura de la o era la alta, de la o cultura la alta. In literatura de specialitate, pe langa termenul de "tulburare de comportament" (adoptat de Comisia de Nomenclatura a Congresului Mondial de Psihiatrie Infantila din 1950), exista alte numeroase denumiri utilizate pentru a denumi aceeasi realitate. Astfel, Yonbrel vorbeste despre "copilul rau", Wallon despre "copilul turbulent", Beaujean despre "copilul revoltat", Lafon despre "inadaptare juvenila" etc. (R. Rascanu, 1994). în tara noastra, R. Rascanu, în 1980 a introdus termenul de "sindrom comportamental" sau "comportamentism".

Unele tulburari de comportament trec fara a fi observate deoarece nu afecteaza persoana in cauza si nici relatiile sociale ale acesteia pe cand altele, raman in permanenta si se transforma în tulburari de personalitate la maturiatate.Foarte multe dintre tulburarile de comportament se instaleaza inca de la varste fragede, atunci structura personalitatii fiind fragila si usor de influentat de catre ceilalti.Doctorul Hyde și alți cercetători de la mai multe instituții (University of Michigan, Duke University, University of Pittsburgh și altele) au studiat relația dintre mediul in care se dezvolta o persoana si biologie, pentru a vedea cum este influențat comportamentul mai târziu în viață.Acestia si-au concentrat atentia asupra anumitor particularități manifestate în timpul copilăriei și care dintre acestea pot să indice care indivizi vor manifesta comportamente antisociale ca si adulti.Astfel de particularități sunt: cruzimea față de animale, , tendința de a minti, lipsa sentimentului de vinovăție al copilului după ce s-a purtat necorespunzător, refuzul de a-și corecta comportamentul după ce a fost aplicata o pedeapsa si egoismul.Cercetătorii sustin că rezultatele testelor specifice pentru identificarea acestor caracteristici sunt relevante doar începând cu vârsta de 3 ani și jumătate. Înainte de această perioada, foarte multe dintre aceste comportamente sunt întâlnite in mod frecvent la mulți dintre copii și nu au nicio semnificație in mod deosebit.Însă, daca după vârsta de trei ani, un copil continuă să aibe aceleasi manifestari de comportament, e mult mai probabil ca acestea să evolueze într-un mod negativ, iar in loc sa se atenueze, se amplifica în anii care urmeaza.

Dr. Hyde explica, ca totusi comportamentul copiilor poate fi îmbunătățit dacă părinții lor sunt învățați modalitati de gestionare a problemelor de comportament. Acestea consta in a petrece mai mult timp cu ei, să incerce să folosească metode de întărire pozitive și să evite pedepsele fizice.Deși dr. Hyde recomandă ca aceștia să ceară ajutor din timp, dacă observa orice fel de indicii care prevestesc probleme în jurul varstei de 3 ani, deseori, din pacate, în mediile defavorizate cum sunt cele rurale, acest lucru nu se întâmplă, fie din cauza lipsei resurselor materiale fie din educatia săracă primită de catre părinți.

Cele mai frecvente tulburări de comportament întâlnite in altfel de medii sunt ADHD-ul, autismul și întârzierea mintală.

ADHD (acronimul locuțiunii din engleză Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare psihiatrică, de neuro-dezvoltare, care afectează mai ales copiii și se manifestă prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite acțiuni. Netratată poate avea consecințe negative pe termen lung (psihologice, sociale, economice).

Începând cu luna ianuarie 2014, mai multe opinii din partea medicilor au conturat ideea ca ADHD-ul nu este o boală și de aceea nu necesită tratament medicamentos.Astfel dr. Laura Bastra de la Universitatea din Groningen este de parere că ADHD face parte din spectrul tulburărilor de comportament care necesită asistentă psihologică și măsuri cu caracter educațional.Neurologul american Richard Saul susține într-un interviu acordat către New York Post, că ADHD nu este de natură neurologică deci nu este o boala ci o suma de simptome.

ADHD înseamnă Deficit de Atenție sau Tulburare Hiperkinetică fiind una dintre cele mai frecvente tulburari de comportament întâle, în mediile defavorizate cum sunt cele rurale, acest lucru nu se întâmplă, fie din cauza lipsei resurselor materiale fie din educatia săracă primită de catre părinți.

Cele mai frecvente tulburări de comportament întâlnite in altfel de medii sunt ADHD-ul, autismul și întârzierea mintală.

ADHD (acronimul locuțiunii din engleză Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare psihiatrică, de neuro-dezvoltare, care afectează mai ales copiii și se manifestă prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite acțiuni. Netratată poate avea consecințe negative pe termen lung (psihologice, sociale, economice).

Începând cu luna ianuarie 2014, mai multe opinii din partea medicilor au conturat ideea ca ADHD-ul nu este o boală și de aceea nu necesită tratament medicamentos.Astfel dr. Laura Bastra de la Universitatea din Groningen este de parere că ADHD face parte din spectrul tulburărilor de comportament care necesită asistentă psihologică și măsuri cu caracter educațional.Neurologul american Richard Saul susține într-un interviu acordat către New York Post, că ADHD nu este de natură neurologică deci nu este o boala ci o suma de simptome.

ADHD înseamnă Deficit de Atenție sau Tulburare Hiperkinetică fiind una dintre cele mai frecvente tulburari de comportament întâlnite la copii și adolescenți. Studiile ne arată că dintre copiii de vârstă școlară, un procent de 5% prezintă simptome ADHD .

Simptomatologia ADHD debutează în copilărie și poate persista și la maturitate.Deși odata cu înaintarea în vârsta simptomele ADHD dispar la unii copii, specialistii susțin ca acestea persista si la vârsta adultă în proporție de 60%.De asemenea studiile au descoperit că această tulburare comportamentală afectează mai mult copiii de sex masculin decât copiii de sex feminin, astfel că raportul băieți:fete fiind de 4:1.

ADHD-ul, chiar dacă cercetătorii in domeniu susțin că nu este o boala, necesita totusi tratament medicamentos.Fara tratament specific, un procent de 30% dintre cei care prezinta simptome ADHD, ajung să se indrepte către delicvență juvenilă.Pe lângă acest tratament medicamentos, acestia mai au nevoie si de o familie să le fie aproape si sa-i sustină.De cele mai multe ori în mediile defavorizate, parintii acestor copii sunt someri, avand resurse financiare reduse si astfel chiar si cu suportul educational primit in mediul scolar, copiii ajung in situatia sa comita diverse infractiuni.

Un copil care prezinta simprome ADHD si care nu este diagnosticat și tratat la timp, cum se întâmpla frecvent in mediul rural, va incepe sa se confrunte cu diverse probleme atat in mediul familial cat si in cel social. De cele mai multe ori, acesti copii se confrunta cu izolarea si respingerea din partea colegilor de clasa.Educatorul, chiar daca de cele mai multe ori este cel care sesizeaza problema, îl va certa deseori pentru neatentie.În sanul familiei, parintii impovarati de griji si de faptul ca ei sunt vinovati pentru comportamentul copilului își vor revărsa angoasele pe acesta.În timp, atât situația scolară, cât și cea familiala nu vor face decat sa înrăutățească simptomele.Aceste aspecte plus lipsa de tratament medicamentos copiii cu ADHD dezvolta comportanmente antisociale si deviante.

AUTISMUL

Termenul „Autism” este folosit în general pentru a descrie o serie de tulburări din spectrul autismului (autism spectrum disorders – ASD). În International Classification of Diseases 2010 (ICD-10), Organizația Mondială a Sănătății definea autismul drept un tip de tulburare de dezvoltare omniprezentă caracterizată cumulativ printr-o dezvoltare anormală înainte de vârsta de trei ani și o funcționare deficitară în domeniul interacțiunii sociale, comunicării și comportamentelor repetitive.

In luna mai 2011, autorii unui studiu privitor la aceasta tulburare susțineau că mii de copii ar putea să nu primească tratamentul adecvat. Pe de altă parte, criteriile mai stricte și adăugare a unei noi categorii denumită „tulburări de comunicare socială” (social communication disorder – SCD), incluzând persoanele cu dificultăți de comunicare dar care nu manifestă alte caracteristici ale autismului, ar putea ajuta la alegerea unor metode mai bune de tratament, orientate pe problemele reale și nu pe o schemă generică aplicată tuturor celor presupuși a manifesta tulburări din spectrul autismului.

În România, Ministerul Sănătății s-a gândit că e mai bine să definească tulburările din spectrul autist prin lege, mai exact Legea nr. 151/2010 completată ulterior prin Legea 200/2013 și normele metodologice anexe. În afara faptului că definirea este sumară și poate conduce la diagnosticări greșite, numărul unităților medicale incluse în Programul Național de Sănătate Mintală este prea mic pentru a asigura asistență specializată la nivelul întregii țări.

Studiul statistic, derulat de către cercetătorii Rockefeller University este unul dintre cele mai importante descoperiri recente si a evidențiat o serie de variații genetice asociate tulburărilor din spectrul autist.Cu ajutorul acestei cauze se poate detecta din timp tulburarea, deasemenea cercetătorii susținând că daca se intervine în jurul vârstei de un an se poate schimba cursul evoluției tulburării astfel prevenind instalarea permanenta a simptomelor.Desi in urma unor cercetari simptomele pot fi identificate inca de la varsta de 2 ani, copiii primesc diagnosticul si terapia foarte tarziu, abia cand intra in mediile scolare si sunt depistati de catre educatori sau consilieri scolari.Cele mai frecvente cazuri de acest gen sunt in mediile rurale unde parintii nu au acces la informatie foarte des.

Toate studiile încearcă să rezolve enigma care o reprezinta autismul, progresul specialistilor in domeniu oferind speranțe pentru posibile noi tratamente.In România, din pacate, lucrurile nu stau la fel, centrele medicale de specialitate si universitatile derulând un numar mic de activități de cercetare cu semnificatie.

ÎNTÂRZIEREA MINTALĂ

Întârzierea mintală ușoară (debilitatea) reprezintă cea mai frecventă formă de oligofrenie, cuprinzând copii al căror IQ este cuprins între 50 și 69. Imbecilitatea sau întârzierea mintală formă medie cuprinde cazurile cu IQ între 20-49, reprezentând aproximativ 20% din totalul oligofrenilor.

Copiii cu întârziere mintală ușoară se deosebesc de cei normali printr-o întârziere constantă a limajului, a parametrilor dezvoltării psihice, și nu de puține ori, a întârzierii motorii. Activități precum sustinerea capului, statul in sezut, mersul si vorbitul vor aparea cu intarziere la acesti copii.Cand vor ajunge in mediul scolar vor face fata cu greu cerintelor educationale, fiindu-le greu sa asimileze cunostintele impuse de invatamantul in masa.Lor le lipseste capacitatea de a lucra cu ipoteze enunțate verbal si cu noțiuni abstracte, iar raționamentele si judecatile se realizeaza numai în legătură cu reprezentări ale unor obiecte cunoscute sau de actualitate.Cunoștințelor noi acumulate sunt incluse în cele vechi cu dificultate. Gândirea este greoaie si lenta iar analiza este incompleta si superficială.Vocabularul sarac, greselile gramaticale si tulburarile de vorbire sunt foarte usor de sesizat.Din aceasta cauza este recomandat ca instruirea lor sa se faca in institutii de invatamant special care dispun de o metodologie si o programa adaptata la nivelul dezvoltarii lor psihice. Dacă dispun de condiții specifice de instrucție școlară și profesională, acești copii vor ajunge la vârsta adultă să stăpânească limbajul scris și suficiente cunoștințe pentru a profesa o meserie simplă, necalificata cat si activități gospodărești, bineinteles in conditii de ajutor permanent si supraveghere constanta.Societatea este obligata sa ii protejeze deoarece lipsa de discernamant si eficienta scazuta a muncii ii determina sa devina incapabili sa se intretina singuri.

Principiile de tratament la acesti copii implica: interventie educationala si dezvoltarea abilitatilor, programe de educatie bazate pe dezvoltarea comunicarii verbale si nonverbale, a abilitatilor sociale si a abilitatilor adaptative, invatare de strategii pentru autoconducere, autoservire, programe de relaxare si control a respiratiei, exercitii de control al contractiei musculare, dezvoltarea abilitatilor sociale in contextul interactiunii interpersonale, participare la activitati de grup, dezvoltarea capacitatii de raspuns adecvat, se folosesc programe ce includ invatarea si instruirea, demonstratia, jocul de rol, exercitiul si recompensele.

Deasemenea si familia necesita suport in rezolvarea grijilor, anxietatilor, fricilor si sentimentelor de vinovatie; Acestea vor fi puse in legatura cu organizatiile si asociatiile parintilor sau persoanelor cu handicap; aceste familii "vor fi asistate in consumarea Reactiei de doliu fata de copilul ideal pierdut, prelucrarea reactiilor psihice secudare " (C. OANCEA 2000 ).

II. BAZELE TEORETICE ALE TULBURARILOR DE COMPORTAMENT

II.1. Caracterizarea copilului cu tulburare de comportament

Copilul cu tulburari de comportament se deosebeste de un copil normal prin faptul ca, acesta prezinta o conduita oscilanta, avand comportamente agresive, tendinte necenzurate si necontrolate, ii lipseste stapanirea de sine iar autocontrolul este neevidentiat.

Putem spune ca un copil cu tulburari de comportament dezvolta anumite trasaturi de personalitate specifice, diferentiate de cele ale copilului care prezinta un comportament normal astfel ca apar modificari ale structurilor morale (lipsa valorilor morale sau influenta negativa a celor imorale), modificari ale relatiilor afective (prezinta atitudini de ostilitate, agresivitate sau neincredere), pragul de toleranta la frustrare (daca este pus in situatia de a renunta la ceva ce ii provoaca placere percepe lucrurile ca o agresiune la persoana proprie),sentimentele de culpabilitate sunt perturbate (acestea ori nu exista, ori se transforma in sfidare, sentimentul de culpabilitate fiind puternic interiorizat), existenta unor sentimente puternice de devalorizare (se percepe pe el ca fiind o „non-valoare”, apreciere sustinuta frecvent de faptul ca persoanele din jurul sau se comporta sau vorbesc urat cu el din cauza comportamentelor negative pe care le repeta),are frecvent sentimente de injustitie (nu isi asuma responsabilitatea pentru comportamentele sale, cautand mereu pe cineva pe care sa invinovateasca).

De asemenea pe langa toate aceste particularitati specifice copilului cu tulburari de comportament putem vorbi si de si existenta contrariilor Eu-lui, acesta, pe de o parte, caracterizându-se printr-o slaba consistenta si echilibru intern (ascunse in mod frecvent prin manifestari perturbatoare de genul: minciuna, negativism, manie, etc, care arata fals forta Eu-lui, a propriei persoanei) iar pe de alta parte, printr-o alterare a relatiilor cu persoanele iubite (acestea, in loc sa devina parteneri de comunicare sau de echipa se transforma in obiecte ajutatoare nevoilor sale personale, intr-un mod egoist). Pe langa toate acestea copilul cu tulburari de comportament poate trai numai in prezent astfel faptele de actualitate neavand nici o legatura cu trecutul fiind de sine-stataoare, de actualiate. Pe baza acestui fond, tulburarile de comportament vin si cu perturbari de aparare, acestea fiind des de tip defensiv, astfel ca persoana in cauza incearca mereu sa gasesca fie scuze sau mijloace de a scapa dintr-o situatie neplacuta fie sa incerce sa identifice in mod real sau imaginar un vinovat pentru actiunile sale fie incearca sa isi gaseasca un aliat care sa-i sustina si sa-l sprijine in actele sale.

De altfel, copiii cu tulburari de comportament incearca prin mecanismele de aparare sa gaseasca rezistente la schimbare(in mod special atunci cand apar tentativele de reeducare, acestea fiind percepute ca atac la persoana).

In caracterizarea copilului cu tulburari de comportament, apare si deformarea conceptului de libertate adica acesta neavand niciun fel de restrictii, nicio exigenta sociala, nicio regula, pentru el termenul de "libertate" fiind considerat în acest context sinonim cu "hiperautonomie" (fiind in realitate o tendinta accentuata spre anarhie). Umanitatea este denigrata la acesti copii, astfel ca ei manifesta opozitie fata de sentimentele precum intelegerea, mila, respectul, etc, iar pe persoanele care le manifesta le considera slabe si de multe ori le ataca.

Imaginea de sine a copiilor cu tulburari comportamentale este de regula scazuta si saraca în ceea ce priveste structura continutului ei.Printre caracteristicile acesteia pot fi semnalate o serie de itemi cu o tendinta de condensare în subsisteme operationale la nivelul psihosocial: operarea in preponderenta cu pseudovalori; precaritatea si inadecventa valorica; imaturitatea structurilor psiho-afective si sociale ale personalitatii; inconsistenta calitativa a constiintei de sine; imaturitate sociala exprimata în mod precar la nivel vocational si axiologic; realizare falsa a imaginii de sine.

Se stie ca in cazul normalitatii dezvoltarea psihogenetica este asimilata cu armonia si echilibrul. In cazul tulburarilor de comportament, conduitele se afla in dizarmonie, astfel intalnindu-se inadaptarea in plan social si moral si o dispersie a structurilor psihofizice.

Tulburarilor cu caracter dizarmonic, care devin trasaturi psihopatice, pot fi ordonate în functie de varsta si perioade caracteristice evolutiei vietii psihice astfel:

– la varsta mica si în prescolaritate, viitorul psihopat adult incepe sa manifeste trasaturi de comportament care sunt îngrijoratoare si care sunt la inceput exprimate prin aberatii minore ca mai apoi sa se amplifice in manifestari antisociale.De obicei, acestea sunt privite ca si conduite deviante sau dificultati de adaptare.Acesti copii sunt caracterizati ca fiind agresivi, hiperkinetici, impulsivi, cu instabilitate psihomotorie, sugestibili, capriciosi, egoisti, sensibili la lauda si cu dorinta de a se impune in orice situatie.

– la vârsta scolara, tulburarile comportamentale, se accentueaza de obicei în acelasi timp cu dificultatile de integrare în colectivul clasei de elevi si cu dificultati de învatare, aparute pe fondul dorintei copilului de a se juca în loc de a lua parte la activitatile educationale.Cu timpul, copilul ajunge la un serios decalaj informational negativ în raport cu ceilalti colegii, si astfel ajunge sa comita diferite acte pe care el le considera brave cum ar fi deranjarea orelor de curs, vorbele urate adresate cadrelor didactice sau altor adulti.Acesti elevi devin in timp adevarati copii problema atât pentru familie lor, cât si pentru educatori, care incep sa aiba tendinta de a-i trata nedorit prin masuri drastice. Ca urmare a acestor lucruri, manifestarile de comportament negativ incep sa se accentueze.

– cand ajung la pubertate, gravitatea tulburarilor de comportament creste din cauza modificarilor la nivelul reactivitatii nervoase dar si a relatiilor noi cu mediul social, care au tendinta sa devina din ce in ce mai tensionante si pline de situatii conflictuale.

Acest fel de manifestari pot aparea insa si la tinerii care au avut un comportament normal anterior.Acestia pot prezenta reactii de opozitie (fata de atitudinea severa a parintilor), de demisie (absenteism scolar cauzat de esec), de compensare fata de unele lipsuri unor în viata de familie sau în mediul scolar (alcoolism, vagabondaj, reactii de imitatie: fumat, consum de droguri , flirt).

.

II.2. Cauze si simptome ale tulburarilor de comportament

Cauzele „vinovate” de aparitia tulburarilor de comportament sunt foarte numeroase, variate si complexe.

Aceste cauze ale devierilor de conduita pot fi grupate în mai multe categorii mari astfel:

1. Bolile organice;

2. Bolile psihice ale minorilor;

3. Cauzele genetice;

4. Particularitatile mediului înconjurator (ambiant);

5. Particularitatile personalitatii.

1. Bolile organice care se fac raspunzatoare pentru instalarea tulburarilor de comportament sunt: epilepsia, oligofreniile si traumatismele cranio-cerebrale.

a. Epilepsia – ca si suferinta centrala – imprima, cu timpul, trasaturi de personalitate particulare bolnavului, indiferent de originea si natura afectiunii care a devenit cronica. Un lucru interesant si de luat in vedere este faptul ca subiectii cu devieri de comportament, care sufera de epilepsie, afiseaza modificari de comportament care in timp devin trasaturi caracteristice de personalitate. In perioadele critice, apare o serie de înclinatii patologice: atitudini ostile fata de grup, familie, scoala, vagabondajul, înclinatie catre furt, piromanie, minciuna, consum de alcool si droguri, tendinte catre distrugere, etc.

Modificarile la nivelul psihicului apar in mod obisnuit dupa câtiva ani de la traumatism si sunt influentate in masura mai mare de intinderea ei decat de locatia leziunii.

Sechelele psihice pot fi: insomnii, cefalee, iritabilitate, vertej, tendinta de violenta, agresivitate, sensibilitate accentuata la zgomote, diminuarea atentiei si a memoriei.

b. Oligofreniile sunt descrise de marea majoritate a specialistilor in domeniului ca stari de nedezvoltare psihica sau de dezvoltare psihica incompleta, de cauzalitate multipla, în care coeficientul intelectual este cuprins între IQ = 0 – 69, unii înglobând aici si liminarii cu IQ = 70 – 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12-14 ani).

Copilul cu oligofrenie, poate ajunge sa comita infractiuni al caror caracter particular reiese din actul absurd, acesta fiind caracterizat prin sugestibilitate crescuta. Aceste note specifice ale comportamentului delincventului nedezvoltat din punct de vedere psihic explica de ce in bandele de delicventi exista aproape mereu un debil mintal.

Debilii mintali dizarmonici sunt instabili, mereu intr-o stare agitatie atat psihica cat si motorie, sunt turbulenti, au gesturi dezordonate, vorbesc mult si se manifesta precum persoane multumite de sine si sociabile.

Unii dintre indivizii cu IQ liminar sunt oarecum constienti de infirmitatea lor – demonstrata de insuccesele scolare – grupul angajandu-se în relatii de opozitie cu celelalte persoane din anturaj, devenind agresivi si ostili.

Deviatiile comportamentale foarte grave apar la suferinzii de oligofrenie cu defect sever (IQ apropiat de limita 20-25), atunci când ele sunt caracterizate prin manifestari intense de violenta (îi lovesc fara motiv pe cei din jur), prezinta manifestari de furie pentru motive fara insemnatate, automutilari (se lovesc cu capul de pereti, se zgarie pana le da sangele), hiperactivitate sexuala – încercând avansuri homo sau heterosexuale.

2. Bolile psihice ale copiilor care determina tulburarile de comportament sunt: psihoza maniaco-depresiva, schizofrenia si aspectele reactive ale nevrozei.Copiii cu conduite psihotice, mai ales cei care se apropie de schizofrenie, pot intra în conflict cu legea penala, cele mai multe infractiuni fiind comise în prima perioada, cea initiala care poarta denumirea de "perioada medico-legala", in mod special la vârste timpurii (pubertate si adolescenta).Comportamentele deviante si infractiunile comise de suferinzii de schizofrenie atrag atentia prin felul lor feroce, pastrând in permanenta amplitudinea si amprenta patologicului.Acestea vin însotite si de o atitudine indiferenta si de o afectivitate tacita, dar din punct de vedere motivational se face aprecierea ca actele lor aberante sunt nemotivate, cu un caracter absurd si pot fi descrise prin idei delirante.

Comportamentele deviante se extind de la fapte cu grad de iritabilitate scazut, reactii de demisie etc, pana la acte de calibrul furtului, prostitutiei, perversiunii sexuale sau omucideri.S-a ajuns la concluzia ca, dupa comiterea faptei respective, psihoticul nu simte nici o remuscare, ramanand indiferent neinteresandu-l de consecintele faptelor sale.

Psihoza maniaco-depresiva a copilului este mai rar diagnosticata si intalnita si se intalneste printre cauzele care genereaza comportamentele deviante aberante. Când au pusee maniacale, acesti psihotici comit in cele mai multe cazuri delicte de ranire, lovire, pe fondul unui comportament impulsiv-agresiv, alternând cu logoreea, euforia si polipragmazia. Cei care sunt si depresivi (din cadrul acestei psihoze maniaco-depresive) pot comite acte antisociale, de cele mai multe ori centrate împotriva propriei persoane, sub forma tentativelor de suicid, automutilarii, iar mai rar apar si crime de natura altruista, cu un profund caracter absurd.

O alta cauza posibila a tulburarilor comportamentale este si reactivitatea. In cazul unor nevroze minorii pot avea episoade de izbucniri – toate acestea fiind cauzate de necesitatea rezolvarii a tensiunilor interioare. In mod concret, la nevrotici acest comportament aberant este conturat pe conflictele interioare care deja exista, situatii în care pot sa fi semnalate manifestari cu caracter distructiv, prin cruzime fata de persoane slabe fizic sau moral sau fata de animale care fac parte din mediul lor apropiat.

Aceste manifestari despre care am mentionat sunt vizibile doar in situatiile critice.

3. Cauzele genetice.Au fost realizate diferite studii care au descoperit o legatura între comportamentul deviant si factorii genetici, astfel copiii cu altfel de comportamente devinate provin din parinti cu tulburari de personalitate( comportament), deci caracterul transmisibil este sustinut si mostenit.

4. Particularitatile mediului inconjurator sunt responsabile pentru aparitia celor mai multe cauze ale aparitiei tulburarilor de comportament.Acestea includ cadrul familial si cel extrafamilial, mediul scolar, grupurile de prieteni, mijloacele mass-media- radio, TV, calculator, carti, etc.

Cele mai intalnite cauze care tin de mediul ambiant si care favorizeaza aparitia conduitei deviane pot fi sub urmatoarele aspecte:

– Neîntelegerile din cadrul familiei si dezbinarea acesteia. Acestea sunt cel mai des intalnite avand o frecventa de un procent destul de mare, astfel ca dintre copii care prezinta tulburari de comportament 80% sunt din familii destramate. De regula in aceste situatii declanseaza la copii tulburari emotionale care mai tarziu se transforma in devieri de comportament.Atunci cand intr-o familie apare decesul unui parinte sau apar boli cronice grave, pe langa privatiunea economica apare si frustrarea emotionala care poate duce la o stare de anxietate si sentimente de singuratate.

– Pentru ca un copil sa-si contureze personalitatea are nevoie de ambele figuri parentale.Atunci cand una dintre ele lipseste sa dispare din peisaj odata cu ea dispare si figura de identificare care ii este necesara copilului pentru conturarea viitoarei personalitati. Rolul ambilor parinti este foarte important insa cel al mamei este primordial deoarece in cazul in care se intampla sa lipseasca copilul poate avea la inceput reactii de „protest” ca mai apoi sa treaca printr-o etapa „disforica” , ajungand intr-un final in stadiul in care considera ca a avea mama nu mai este necesar.

– Divortul devine pentru copii un fapt care nu mai poate fi remediat. Certurile premergatoare acestuia, tensiunile excesive care se creeaza intre parinti sau un parinte violent, dependent de alcool si care provoaca des certuri (de cele mai multe ori aceasta persoana este tatal) conduc la o serie de situatii din partea acestora care, ii pot creea copilului un model negativ pe care sa-l imite cat si insecuritate in fortele proprii.

– Deficientele din atitudinea educativa a mamei sau a tatalui (despotismul, agresivitatea, pisalogeala etc.) provoaca la copil si mai tarziu la tânar, iritabilitate, indisciplina, incapacitate de acomodare, etc.

– Relatiile deficitare cu mama, care nu pot satisface nevoia de afectiune a copilului, îl vor situa pe acesta în mod frecvent în cadrul unor carente de securitate si afective.

– Incredintarea minorului unor "organizatii anonime" (gradinita, scoala etc), care reflecta tendinta familiilor de a se dezangaja fata de sarcinileeducationale si afective, duce, în lipsa supravegherii directe de catre parinti, la autonomie si independenta a copilului mult prea curand, ceea ce poate duce la tulburari de comportament, cu atat mai mult daca in mediul sau exista si exemple negative.

– De asemenea factorii ecologici care apartin unei subculturi pot crea in mod indirect conditii optime pentru dezvoltari dizarmonice ale personalitatii minorului.

– Precocitatea sexualitatii si pubertatii care este manifestata in mod actual din cauza exploziei tehnice si economice, poate constitui un focar care genereaza delincventa juvenila poate ridica diverse probleme chiar si unor copii dezvoltati normal.

– Mass-media, care are o influenta din ce în ce mai crescuta si care, favorizeaza reactii de satisfacere imediata a trebuintelor si reactii impulsive.

– Influenta grupului (un comportament negativ, de regula, care daca este promovat de liderul grupului, va fi de regula imitat – prin supunere la normele grupului – de catre ceilalti membri).

5. Particularitatile personalitatii. Putem sustine ca aceste tulburari de comportament sunt instalate si se dezvolta pe un anume fond psihic, de cele mai multe ori mult mai usor la un copil care are o strucutra de personalitate imatura, dezechilibrata, usor sugestibila si influentabila, cu o imagine de sine scazuta si cu o înclinatie spre realizare rapida fara prea mult efort.

Simptomele tulburarilor de comportament cuprinde o varietate foarte larga de manifestari, atât ca si numar, dar si ca intensitate: ea incepe de la o mica minciuna care poate avea un efect nesemnificativ si poate sa ajunga la fapte foarte grave, ca de exemplu, omuciderea, care necesita interventia legii. între aceste doua extreme relative, se afla un numar vast de simptome: instabilitate, iritabilitate, irascibilitate, impulsivitate, abandonul si esecul scolar, vagabondajul, fuga, vagabondajul, furtul, cersetoria, diversele acte de cruzime, piromania, alcoolismul, prostitutia, tulburarile sexuale, tentativele de suicid.Intr-o scurta prezentare, care nu poate sa fie completa, tabloul tulburarilor de comportament ar arata asa:

– Minciuna, sau inclinatia de a altera adevarul, poate fi cauzata de intentia de a induce in eroare, de nevoia fanteziei, de intentia de lauda, , dorinta de a simti compasiune,dorinta de a iesi dintr-o situatie nedorita ca un mod de aparare, de antipatie sau simpatie, din cauza rationamentelor superficiale ale copiilor sau din cauza afectiunilor psihice.

– Instabilitatea nu este neaparat o tulburare de comportament, ci mai mult o metoda reactionala a S.N.C., care se manifestata psihomotor; insemnand incapacitatea de a pastra aceeasi atitudine, de a mentine fixa atentia, de a reactiona într-un mod constient, de a prevede o actiune.

– Irascibilitatea este un mecanism similar, fiind in mod frecvent numita si furie, nestapânire sau nervozitate, si este aproape mereu intalnita în comportamentul uman; reprezinta o reactie de descarcare critica (furtuni motorii, mânie, violente), fiind culminata de miscari spectaculoase, cu auto si heteroagresiune,exhibitionism.

– Impulsivitatea este reactie de nestapanire, care reprezinta trecerea directa la fapta de satisfacere a apetitului agresiv, de opozitie etc. Este caracterizata de caracterul brusc, necenzurat si mai putin elaborat în privinta diversitatii actiunilor.

Aceste trei caracteristici au un caracter central, care ar putea stabili o confuzie cu epilepsia temporala, dar sunt deosebite de aceasta prin faptul ca exista electivitate si motivatie cat si posibilitate de incetare a acestora prin inlaturarea frustrarii.

Cel mai des delict întâlnit la copii este furtul si este definit ca fiind atentat la proprietatea particulara sau publica, frecventa lui, variind în functie de vârsta, in felul urmator: 20% sunt hoti cu varste sub 13 ani, 35% cu varste cuprinse intre 13-16 ani, 40% fiind de la 16-18 ani.

De obicei, furtul apare in prima faza in cadrul familial ca mai apoi sa se extinda in mediul extrafamilial.Acesta incepe cu obiecte de o valoare mica si poate ajunge la sume mari de bani sau obiecte valoroase. De cele mai multe ori baietii fura in grup, iar fetele pe cont propriu. Furtul face parte din spatiul delicventei juvenile nefiind o manifestare de tip izolat si este asociat in mod frecvent cu cu prostitutia la fete, fuga, iar in unele cazuri cu piromania sau chiar omuciderea.

La polul opus furtului in mod constient – care are o motivatie lucida (furie, din necesitate, la sugestia unor persoane din grupul de prieteni, etc.) – este furtul patologic (cleptomania). Acesta este caracterizata prin existenta unor tulburari la nivelul constiintei sau prin motivatii delirante, care apar in mod frecvent si este asociat cu grade usoare de debilitate mintala, cu manifestari de tipul schizofreniei sau cu manifestarile epileptice.

– Fuga și vagabondajul reprezinta iesirea brusca si violenta din climatul familial, ca modalitate de expresie a unor unor simptome psihotice sau a unor stari de încordare emotiva. Diferenta dintre cele doua este reprezentata de durata: fuga prezinta un caracter de criza, iar vagabondajul reprezinta un fenomen complex care are o desfasurare pe perioada indelungata. In functie de motive fuga prezinta mai multe forme: forma de pulsiune emotiva, ca urmare a unei stari de conflict cu familia, scoala, cu o situatie familiala neobisnuita determinata de destramarea caminului, de lipsurile materiale, de tendinte de revendicare. Fuga poate fi de asemenea si o manifestare a unei dorinte de aventura, de a evada din cotidian pentru a vedea si cunoaste locuri si lucruri noi, în mod special pentru a trai si a intalni o experienta fantezista produsa de lecturi sau de influentele relationale, printr-o sugestibilitate puerila. Chazal este de parere ca 20% dintre motivele fugii sunt pur sociale, iar 80% de tip psihiatric, pe cand Heuyer crede ca 90% dintre cazurile de vagabondaj si 70% dintre delincventii adolescenti fac parte din familiile destramate. Fuga poate reprezenta de asemenea si un simptom al unei nedezvoltari de tip psihic sau al unei boli. (epilepsie, oligofrenie, , schizofrenie). Vagabondajul apare din lipsa atasamentului fata de membrii familiei sau ca reactie la o constrângere suportata rau, copilul alegând un mod de viata caracterizat de lipsa unei asezari stabile pentru a-si potoli nevoia de libertate, imitatand si preluând acest mod de socializare, caracteristic unui grup delicvent (gasca, banda). Durata lui poate varia de la o perioada de o jumatate de zi, pâna la 2-3 luni, în care copilul incepe sa se asocieze cu alti psihopati si incepe sa traiasca o viata la baza careia stau diverse manifestari antisociale.

– Esecul scolar. La copiii delincventi, toti autorii recunosc deficitul scolar.Acesta se poate datora unor motive precum: conditiile de mediu nefavorabile, frecventa neregulata, , lipsa de îndrumare a copiilor catre mediul scoalar prin lipsa de instruire a familiei. Din neglijenta, parintii induc, atât prin sfaturi demobilizatoare cat si prin ignoranta, un efect care dauneaza, uneori fiind considerati ca fiind periculosi educational si moral. Esecul scolar produce o stare tensionata si creeaza un traumatism violent care se manifesta intocmai in perioada pubertatii, atunci cand copilul îsi formeaza constiinta despre sine. Scoala impreuna cu cerintele ei necesita un efort de adaptare, iar la acesti copii esecul este mai mult decat evident. Fata de scaderea in trepte a randamentului scolar, la debutul unei psihoze se poate observa o cadere brusca a eficientei scolare. La copiii cu retard mintal, subdezvoltarea intelectuala se observa cel mai bine la clasele III-V, când programa scolara solicita in mod progresiv dezvoltarea unei gândiri abstracte si cu elemente logice, lucru pe care ei nu-l pot realiza fiind incapabili.

– Dependenta de droguri si alcoolismul. Alcoolul, este unul dintre principalii factori care raspund pentru comportamentele antisociale cum sunt agresiunea, crima, jaful, huliganismul. In perioada adolescentei, alcoolismul ca si tentatia consumului de droguri drogurilor – marijuana, hasis, aurolac, cocaina, etc- se manifesta în aproape toate cazurie sub forma acuta; cu ajutorul acesteia copilul are tendinta sa-si arate sfidarea fata de autoritatea adultilor, nonconformismul sau sa lupte împotriva anxietatii si timiditatii. Etilismul cronic apare rareori în formele sale clasice în perioada adolescentei si se instaleaza mai tarziu dupa ce consumul devine exagerat, astfel adolescentul incepe viata adulta ca un dependent , ca un intoxicat cronic.

De asemenea alte cauze ale tulburarilor de comportament la copiii mici pot fi si foamea, oboseala, nevoia de a fi bagati in seama si plictiseala.Acestea sunt manifestari deviante ale conduitei insa fara sa fie considerate boli.

-Foamea. Psihologii sunt de parere ca la baza multor reactii necorespunzatoare de comportament la copii se afla senztaia de foame. De multe ori parintii au senzatia ca odraslele lor trebuie sa manance la fel de des pe cat o fac si ei, zilnic. Dar cei adulti mananca de mai putine ori intr-o zi decat o fac copiii. Acestia ard mult mai repede caloriile din cauza nivelului crescut de activitate si al consumului de energie astfel ca ei au nevoie de mai multe mese pe zi si de gustari.Cand apare senzatia de foame acuta la copii apar si aceesele de furie, plansetele si astfel devierile de conduita care sunt considerate tulburari comportamentale.

-Oboseala creeaza copilului o stare crescuta de iritabilitate, care duce si la o stare de incordare nervoasa. Aceasta se termina prin felurite boacane sau moduri de comportamenrt nepotrivite. In aceste situatii copiii incep sa planga si sa tipe aruncand lucruri si chiar lovind persoanele din jur ori de multe ori iscand reale crize de isterie publice.Este necesar ca micutii sa aiba un program stabil de somn, iar in situatiile in care acesta a fost dat peste cap din diverse motive, parintii trebuie sa inteleaga aceste comportamente si sa incerce sa remedieze situatia si nu sa ii pedepseasca pentru lucruri neintentionate deoarece aceste acte pot duce mai tarziu la tulburari de comportament mai grave.

-Nevoia de a fi bagati in seama. O comuna sursa a problemelor comportamentale ale copiilor sunt frustrarile. In foarte multe cazuri, cand vor sa obtina ceva de la anumite persoane sau cand simt nevoia imperioasa de a fi bagati in seama, apar si devieri ale comportamentelor.In asemenea cazuri acestia reactioneaza intr-un mod agresiv sau nepoliticos.La fel si in cazurile cand se simt defavorizati (aparitia unui frate mai mic), neglijati sau neiubiti.

-Plictiseala.Una din cazurile cand apar devierile comportamentale este si plictiseala. Lipsa de activitate care sa le capteze interesul, nebagarea lor in seama si neglijarea duc la o stare de plictis care mai departe duce la o purtare nepoliticoasa.Aceste probleme apar mai ales in situatiile in care copiii sunt luati de parinti la serviciu, in vizite sau la diverse intalniri unde ei nu au parte de nici o sursa de divertisment. Parintii trebuie sa retina ca un copil nu poate sta nemiscat sau in acelasi loc pentru foarte mult timp.Din aceasta cauza ei trebuie sa fie mereu pregatiti cu o jucarie sau o sursa distractiva pentru a evita transformarea normala de comportament a copiilor intr-una devianta.

Devierile de comportament care sunt intalnite in timpul copilariei, adolescentei sau chiar la maturitate sunt de mai multe feluri si au cauze si solutii proprii. Unele sunt considerate normale pentru varsta copilului, altele sunt patologice (aici intra tulburarile comportamentale) si necesita ingrijiri de specialitate.

Cele mai des intalnite sunt:

• accesele de furie;

• lovitul;

• muscatul;

•aruncatul;

• sfidarea parintilor ( obraznicia, neascultarea etc.);

• agresivitatea/furia (violenta fizica, bataile, etc.).

II.3. Efecte sociale ale tulburarilor de comportament

În perioadele de profunde crize în evoluția societății si de mutații sociale, se înregistrează o creștere accentuată a devierilor comportamentale în rândul copiilor, a actelor violente și agresive îndreptate atât împotriva celorlalte persoane cât și asupra sinelui.Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic, ce implică tulburări în sfera emoțional-volitivă. Aceste devieri de conduită sunt, așadar, nu doar abateri de la normele stării de sănătate, ci și de la normele morale, cu daune resimțite în raporturile sociale normale. Yonbrel denumește copilul cu acest tip de comportament ca fiind un „copilul rău”, Wallon mentioneaza despre „copilul turbulent”, Beaujean despre „copilul revoltat", Lafon despre „inadaptare juvenilă” etc. (Rășcanu Ruxandra, 1994).

Comportamentul antisocial este un segment semnificativ al tulburărilor de comportament manifestate de adolescenți. Cei care s-au ocupat de studiul conduitei antisociale a tinerilor au ajuns chiar la evidențierea unui „profil” psihologic al acestora:

a) înclinație către agresivitate (fie latentă, fie manifestă), bazată pe un fond de ostilitate, de negare a valorilor socialmente acceptate;

b) instabilitate emoțională, generată de carențe educaționale, și în ultima instanță de fragilitatea Eu-lui;

c) inadaptare socială, provenită din exacerbarea sentimentului de insecuritate, pe care individul caută să-l suprime (ex. schimbarea frecventă a domiciliului sau vagabondaj, evitarea formelor organizate de viață și activitate);

d) duplicitatea conduitei, manifestată în discordanța dintre două planuri: unul al comportamentului tainic/intim în care se prepară infracțiunea și celălalt, nivelul comportamental de relație cu societatea, prin care își trădează de cele mai multe ori infracțiunea;

e) dezechilibru existențial, exprimat prin patimi, vicii, perversiuni, irosire absurdă a banilor. Tulburările de conduită care se manifestă începând cu vârsta de 10 ani, sau la debutul adolescenței (14 ani), cel mai frecvent și care trag un semnal de alarmă serios asupra copilului în cauză sunt:

III. DESCRIEREA CERCETARII

III.1. Precizarea obiectivelor și formularea ipotezei

În perspectiva postmodernă, cercetarea pedagogică reprezintă o activitate de conducere managerială a sistemului și a procesului de învățământ proiectată și realizată în mod special pentru reglarea, autoreglarea acțiunii educaționale, respectiva actului didactic (Sorin Cristea, 1998, pag. 45).

Obiectivele in aceasta cercetare, care confirma sau nu ipotezele, sunt urmatoarele:

Stabilirea temei de cercetare, a problemei psihologice, respectiv a ADHD-ului si modalitatea de ameliorare a acestuia prin intermediul interventiei consilierii psihopedagogice;

Selectarea bibliografiei in vederea documentarii. Am selectionat atat materiale informative pur teoretice, statistice, cat si rapoartele unor studii de caz pe aceeasi tema, elaborate in prealabil de catre specialisti;

Selectarea unui instrument de evaluare. Am selectat un chestionar de identificare a tulburarii de comportament ADHD la copii.Acesta contine informatii referitoare la simptomele reprezentative tulburarii;

Observarea permanenta atat a subiectilor, cat si a parintilor si personalului didactic implicat pe baza lucrului practic cu acestia si a sedintelor saptamanale;

Prima evaluare cu ajutorul chestionarului si interpretarea rezultatelor obtinute;

Parcurgerea de planuri de interventie personalizate, programe de consiliere individuala si monitorizarea permanenta a acestora;

A doua testare cu ajutorul chestionarului, a subiectilor si interpretarea rezultatelor acesteia.

Pornind de la obiectivele cercetarii am formulat urmatoarea ipoteza: dacă voi folosi si aplica teste, chestionare, planuri de interventie si modalități diverse și eficiente de lucru voi reusi sa ameliorez sau chiar mai mult de atat, tulburarile de comportament la prescolari si elevi de gimnaziu si astfel sa sporesc randamentul și reușita învățării cat si dezvoltarea armonioasa a acestora.

III.1. Metodica cercetării

a. Eșantionul și caracteristicile sale

Cercetarea a fost organizată în anul școlar 2014- 2015 pe un eșantion de 3 copii cu tulburari de comportament. Astfel am avut în vedere copii din cadrul scolilor unde activez ca si profesor consilier scolar, Scoala Gimnaziala Traian si Scoala Gimnaziala Buhoci, judetul Bacau.Cei 3 copii au fost diagnosticati cu ADHD. Metoda selectata pentru cercetare este studiul de caz aplicat pe cei trei subiecti pe perioada de aproximativ 8 luni, prin colectarea sistematica si permanenta de date si observatie directa.Pentru a face evaluarile subiectilor din aceste studii de caz am folosit un chestionar care a fost alcatuit pe baza etapelor de dezvoltare din psihologia copilului. Acesta contine itemi din urmatoarele dimensiuni: socializare, limbaj, autonomie, cognitie si motricitate.

b. Metodologia cercetării

Metodologia cercetării este „baza logică și sinteza procedeelor științifice fundamentale de colectare, oprganizare și prelucrare a datelor empirice și de construire a unor metode teoretice explicative".(L. Vlăsceanu, 1984, pag.317).

Am pornit de la premiza că o bună cunoaștere a copiilor la nivelul dimensiunilor: socializare, limbaj, cognitie, autonomie si motricitate, îmi va arăta care sunt modalitatile de consiliere psihopedagogica adecvate fiecărui subiect in parte.

Metodele de cercetare reprezinta căile de descoperire a adevărului. Urmând aceste căi, am adunat un material faptic, substanțial și semnificativ, prelucrat științific și transpuns apoi în generalizări.

Metodele de cercetare pot fi clasificate în două grupuri:

> metodele de colectare a datelor (observația, studiul de caz, conversația, analiza produselor activității);

> metode de prelucrare a materialului colectat (planuri de interventie personalizate, programe de consiliere individuale).

Observația – constă în „urmărirea atentă și sistematică a fenomenelor și faptelor, fără intenția de a le modifica, cu scopul de a degaja relații cauzale referitoare la procesul instructiv- educativ, pe baza cărora se pot formula generalizări predictive"(A. Gugiuman și colab.- „Introducere în cercetarea pedagogică", Ed. Tehnica, Chișinău, 1993).

Astfel ca, am urmarit comportamentul lor la activitatile scolare si la orele de consiliere individuala.

Convorbirea – o conversație între două persoane după anumite reguli metodologice, prin care persoana abordată oferă informații la o temă anterior fixată. Folosind aceasta modalitate in orele de consiliere individuala am reusit sa adun informatiile necesare privind dezvoltarea copiilor din punct de vedere cognitiv, social si in ceea ce priveste limbajul. De asemenea am folosit teste si chestionare cat si jocuri pentru a vedea nivelul de dezvoltare autonom si motric.

Prin analiza acestor produse ale activității și cercetarea documentelor școlare reusit sa obtin informații despre lumea interioară a copilului, despre nivelul sau de dezvoltare social, capacitatea de concentrare, caracteristicile spiritului de observație si astfel sa reusesc sa intervin prin programe de consiliere si planuri de interventie adecvate.

Cu ajutorul chestionarului de identificare a simptomatologiei ADHD conceput si cu diferite chestionare, teste si jocuri didactice am putut determina la ce nivel este subiectul la momentul respectiv si cat de bine se poate descurca in mediul scolar si familial.

S-au obținut informații despre posibilitățile psihice și comportamentale prezente, inițiale (psihodiagnoză), iar prin deducție, ținând cont de legile psihologice ale stabilității aptitudinilor, am putut formula un prognostic asupra viitoarelor posibilități de realizare ale școlarului respectiv.

Prelucrarea rezultatelor obținute, aplicând aceste metode de cercetare, s-a făcut prin metode statistice: tabele analitice si reprezentări grafice.

STUDIU DE CAZ 1

Nume si prenume consilier scolar: Rosu Alina

DATE DESPRE COPIL:

Numele copilului: T.A.

Domiciliul: Comuna Buhoci, Sat Bijghir, Jud. Bacău

Data nașterii: 06.04.2005

Clasa: a III a B

I.Context

Climat familial:

T.A. provine dintr-o familie biparentală, legal constituită. A. mai are o soră, elevă la liceu, care are o situatie scolara foarte buna. Tatăl este muncitor, mama casnică. Periodic mama pleacă să lucreze în Italia, moment când elevul rămâne în grija tatalui si a matușii. Acestia se preocupă de copil ajutând-ul la teme și interesându-se de situația școlară. Starea de sănătate a membrilor familiei este bună, nu sunt menționate boli grave în copilaria lui A.

1.2.Situatia scolara:

T.A. este elev in clasa a III a B, la Școala Gimnazială Buhoci.

La școala, băiatul :

are probleme cu învățătura și disciplina.

Nu respectă regulile clasei,

Vorbește urât cu colegii si profesorii.

Intră în conflicte cu colegii, e agresiv cu cei din jur.

Nu are prieteni iar cu colegii din clasă nu se prea înțelege.

Elevul întampină mari dificultăți la citit, scris,comunicare, socotit

Refuza vehement rezolvarea sarcinilor în clasă.

Este instabil emoțional;

Se plictisește repede;

Atenția este distributivă și durează puțin;

Nu are rezistență la efort intelectual, fiind atras de orice stimul extern ce apare

Nu are încredere în el atunci când lucrează individual;

Citește cu omisiuni, inversiuni, înlocuiri;

Scrie cu omisiuni, inversiuni, înlocuiri, chiar în copieri sau transcrieri;

Folosește greșit majuscula în scriere;

Nu utilizează toate semnele de punctuație în scrierea liberă;

Nu folosește permanent ortogramele;

Nu știe tabla înmulțirii integral;

Numără și scrie cu greșeli numerele peste 1000;

Face erori de calcul pentru adunări și scăderi dacă numerele depășesc 1000;

Nu rezolvă corect cerințele prevăzute într-un enunț, deoarece nu are răbdare să-l citească până la capăt.

1.3.Descrierea cazului:

Motivul solicitarii consilierii si cine a solicitat( profesorul, elevul, parintele sau directorul scolii)

Invatatoarea a semnalat o serie de manifestari necontrolate in timpul orelor, prin care deranjeaza colegii

Inregistreaza absenteeism semnificativ, agresivitate verbala fata de invatator si colegi. La unele ore isi pierde rabdarea si cauta sa paraseasca clasa.

Mama solicita consiliere psihopedagogica pentru ca nu reuseste sa se mai inteleaga cu copilul si sunt in permanent conflict.

1.4.Istoricul tulburarii:

Inca de la varsta frageda mama a observat ca este ceva neinregula in comportamentul copilului.

Fiind al doilea copil, iar primul neavand nici un fel de probleme, initial a refuzat sa creada ca baiatul ei ar putea suferi de astfel de tulburari.Din aceasta cauza interventia din partea specialistilor a venit destul de tarziu, in primul an de scoala.

Cu trecerea timpului afectiunea lui T.A. a inceput sa se acutizeze astfel ca acesta perturbă permanent activitățile, încalcă frecvent regulile clasei, are dificultăți în menținerea și stabilirea relațiilor interpersonale, se integreaza greu in grup, nu lucreaza in echipa si este greu acceptat de cate ceilalti.

Deoarece mama pleaca periodic din tara, copilul ramane in grija tatalui si a matusii.In perioada cand mama lipseste simptomele copilului se agraveaza.

1.5.Caracteristici personale:

Are inteligenta de nivel mediu.

Inteligente definitorii : spatiala , chinestezica.

Stil de lucru independent dar in salturi.

Este nervos, agitat, impulsiv in reactii.

Are un gust pronuntat pentru bizar, macabru, negativ (ex : ideea de a-si amenaja camera in culori impulsive si cu simboluri macabre)

Este labil afectiv, trecand usor de la o stare la alta.

Are o activitate motorie exacerbata, care nu poate fi influentata prin impunerea de reguli sau observatii.

Deseori vorbeste foarte mult , fara sa-i pese de constrangerile sociale (situatii/ consecinte).

Adesea evita sau respinge activitatile care ii solicita efort mintal sustinut ( ex : participarea la lectii).

Se enerveaza repede (este usor de provocat).

Atribuie altora vina pentru greselile proprii.

Loveste colegii, aduce injurii, amenințări.

Refuzul sa realizeze sarcini și uneori chiar sa vorbeasca.

II.Conceptualizarea cazului

2.1.Comportamente si cognitii:

Caracteristici ale proceselor senzorial-perceptive:

-percepție difuză, superficială a materialului de învățare

Memoria

– bună

Imaginația

-bogată

Limbajul

– Vocabular bogat insa exprimarea nu este corecta

Nivel de inteligență

– inteligență de nivel mediu

Afectiv

-este agresiv în discuții libere sau în grup

Temperamental

-coleric

Caracter

-indisciplinat

-agresiv

2.2.Factori de intarire:

-stimularea și încurajarea comportamentelor adecvate, includerea elevului în activitățile extrașcolare ( activitati sportive, centre de pictură)

-motivația pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza … vei obține ….”)

-invatarea să devină empatic (să se pună în locul celui agresat)

– recompensarea celui mai mic progres în evoluția pozitivă a comportamentului.

2.3.Ipoteza de lucru:

Condiția medicală a copilului îngreunează dezvoltarea psiho-motorie a acestuia. Găsirea și aplicarea unor metode de învățare potrivite în ceea ce privește complexitatea va ușura procesul de dobândire a achizițiilor cognitive și de comportament dezirabile și va îmbunătăți în timp funcționarea psiho-afectivă.

Comportamentul părinților de evitare a stărilor negative și a manifestărilor disruptive ale copilului au întărit comportamentul de evitare al acestuia din urmă. Schimbarea în atitudinea adulților (în sensul încurajării cu fermitate a învățării unor comportamente funcționale) va conduce la diminuarea comportamentelor disruptive și de evitare ale copilului.

Părinții au fost informați în ceea ce privește sedintele de consiliere și a necesității cooperării în ceea ce privește respectarea regulilor ce favorizează progresul, precum și în ceea ce privește riscurile nerespectării de către toate persoanele semnificative din jurul copilului a acestor reguli (demotivarea copilului, confuzie).

Regulile stabilite sunt următoarele:

Achizițiile pe care le face copilul la lecții trebuie generalizate și în familie.

Recompensele folosite pentru a motiva copilul în sedintele de consiliere nu trebuie să fie disponibile copilului în alte situații în care el nu a depus efort pentru învățare sau nu a manifestat un comportament dezirabil.

În momentul în care copilul refuză o sarcină prin comportament disruptiv sau dacă un comportament disruptiv are loc cu scopul de a obține ceva de la adult, acesta trebuie ignorat.

Recompensarea maximă numai a „celei mai bune forme” de răspuns pe care a dobândit-o copilul până la momentul respectiv.

Am consiliat părinții în vederea stabilirii unui nivel realist de expectanțe în ceea ce privește progresele ulterioare ale copilului pe termen scurt și pe termen lung.

Am oferit acestora materiale de specialitate pentru a se informa în detaliu despre natura tulburării copilului și a înțelege modul acestuia de funcționare, precum și modalități de îmbunătățire a acestuia.

STUDIU DE CAZ 2

Nume si prenume consilier scolar: Rosu Alina

DATE DESPRE COPIL:

Numele copilului: M.E.

Domiciliul: Comuna Traian, Sat Traian, Jud. Bacău

Data nașterii: 20.02.2005

Clasa: a III a A

I.Context

Climat familial:

M.E. provine dintr-o familie organizată, cu resurse financiare medii și cu un grad mediu de culturalizare. M.E. mai are o sora, eleva in clasa a VIII a care nu prezinta nici un fel de tulburare.Devierile in comportamentul fetitei au inceput sa fie sesizate abia in clasa I de invatatoarea clasei cat si de mama.Diagnosticarea a venit mult mai tarziu, in clasa a II a cand i-au fost administrate si medicamente specific ADHD. Motivația pentru activitățile școlare este aproape în totalitate externă, de tip condițional- recompensatoriu. Colaborează bine cu adulții dacă aceștia sunt indulgenți cu el. Concentrarea în timpul unei activități este pe termen scurt și este condiționată de interesul copilului pentru tema activității, mai ales dacă aceasta se referă la lumea sa concretă sau dacă prezintă o dificultate scăzută. Reușește să calculeze cu suport material și să citească pe litere, dar înțelegând semnificația cuvântului și a propoziției citite. Limbajul este slab dezvoltat, având un vocabular activ sărac, concret și cu multe erori în pronunție. Hiperactivitatea se manifestă și în relațiile cu ceilalți copii din clasă, T. I. preferând să alerge, să se târască, să se “lupte” cu colegii. În timpul orelor își arată permanent nerăbdarea de a ieși în pauze ori de a se sustrage unei activități educative care presupune cel mai mic efort; emite tot felul de sunete, disturbă orele, cere des să meargă la toaletă. Afectiv este normal dezvoltat, fiind o fire pozitivă.

1.2.Situatia scolara:

M.E. este elev in clasa a III a A, la Școala Gimnazială Traian.

La școala, eleva :

are probleme cu învățătura și disciplina.

Nu respectă regulile clasei,

Vorbește urât cu colegii si profesorii.

Intră în conflicte cu colegii, e agresiva cu cei din jur.

Nu are prieteni iar cu colegii din clasă nu se prea înțelege.

Eleva întampină mari dificultăți la citit, scris,comunicare, socotit

Refuza vehement rezolvarea sarcinilor în clasă.

Este instabila emoțional;

Se plictisește repede;

Atenția este distributivă și durează puțin;

Nu are rezistență la efort intelectual, fiind atrasa de orice stimul extern ce apare

Nu are încredere în ea atunci când lucrează individual;

Citește cu omisiuni, inversiuni, înlocuiri;

Nu rezolvă corect cerințele prevăzute într-un enunț, deoarece nu are răbdare să-l citească până la capăt.

1.3.Descrierea cazului:

Motivul solicitarii consilierii si cine a solicitat( profesorul, elevul, parintele sau directorul scolii)

Abia in primul an de scoala invatatoarea semnalat o serie de manifestari necontrolate in timpul orelor, prin care deranjeaza colegii

De asemenea, acasa, mama a inceput sa semnaleze tulburarile de hiperactivitate, dupa ce initial acestea erau interpretate pur si simplu ca un comportament deviant.

Mama solicita consiliere psihopedagogica pentru ca , chiar si dupa ce copilului i-a fost administrat tratament medicamentos specific tulburarii, nu reuseste sa se mai inteleaga cu copilul si sunt in permanent conflict.

1.4.Istoricul tulburarii:

La vârsta de 4 ani, M.E. a suferit un accident în urma căruia a trebuit să suporte mai multe intervenții chirurgicale. Părinții au considerat ca e mai bine sa o tina mai mult timp sub atentia lor, astfel fata nu a frecventat gradinita decat un an

Faptul ca este al doilea copil, iar primul neavand nici un fel de probleme si avand in vedere accidentul, parintii au etichetat0o ca fiind doar un copil neascultator si lenes.

1.5.Caracteristici personale:

Are inteligenta de nivel mediu.

Hiperactiva, greu de controlat;

Extrem de distractibila, reuseste sa-si mentina atentia pret de citeva secunde;

Nu ia in considerare indrumarile care i se ofera;.

Reactioneaza violent cand are vreo frustrare, manifestandu-si nemultumirea prin scurte crize de furie;

Sarcinile scolare nu-i trezesc interesul decat ocazional;

Pentru a atreage atentia adultilor recurge la ascunsul obiectelor, laude, bufonerii;

Are in permanenta nevoie de confirmari in sarcinile pe care accepta sa le desfasoare;

Pentru a intelege instructiunile de lucru are nevoie de demonstratii;

Viteza de lucru este la un nivel mediu;

II.Conceptualizarea cazului

2.1.Comportamente si cognitii:

Caracteristici ale proceselor senzorial-perceptive:

-percepție difuză, superficială a materialului de învățare

Memoria

– bună

Imaginația

-bogată

Limbajul

– Vocabular sarac

Nivel de inteligență

– inteligență de nivel mediu

Afectiv

-este agresiva în relatiile cu ceilalti

Temperamental

-are un temperament coleric

Caracter

-indisciplinata

-agresiva

2.2.Factori de intarire:

-stimularea și încurajarea comportamentelor adecvate, includerea elevei în activitățile extrașcolare ( activitati sportive, centre de pictură)

-motivația pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza … vei obține ….”)

-invatarea să devină empatica (să se pună în locul celui agresat)

– recompensarea celui mai mic progres în evoluția pozitivă a comportamentului.

2.3.Ipoteza de lucru:

Chiar daca prin diagnosticarea elevei cu ADHD au fost clarificate multe aspect referitoare la comportamentul ei, M.E. are intarzieri in procesul de invatare.Insa, printr-un program de consiliere individuala si unul clar de activitati dar si cu multa rabdare din partea familiei si a invatatoarei se va reusi ameliorarea comportamentului cat si redarea increderii in fortele proprii.

STUDIU DE CAZ 3

Nume si prenume consilier scolar: Rosu Alina

DATE DESPRE COPIL:

Numele copilului: G.A.

Domiciliul: Comuna Buhoci, Sat Bijghir, Jud. Bacău

Data nașterii: 19.06.2005

Clasa: a III a C

I.Context

Climat familial:

G.A. provine dintr-o familie legal constituita.El mai are un frate in clasa a VI a si o sora in clasa a VIII a, ambii dezvoltati normal si cu o situatie buna la invatatura.Situatia materiala a familiei este una precara, tatal fiind singurul care munceste.Acesta lipseste mult de acasa, cu munca(de multe ori este plecat si cate 3 luni).El nu accepta faptul ca baiatul sufera de ADHD si da vina pe mama pentru comportamentul copilului.Aceasta a luat singura decizia de a-l duce la un specialist deoarece,stand mai mult timp cu el si-a dat seama ca ceva nu e in regula si ca e diferit de fratii lui mai mari.Acesta a fost diagnosticat cand era la gradinita in grupa mare.I-a fost prescris un tratament medicamentos insa mama nu are posibilitatile financiare sa il cumpere de cate ori este nevoie.Tatal nu se implica absolut deloc in educatia copilului.Mama are si ea probleme de sanatate pe care de multe ori nu reuseste sa le trateze din cauza lipsei banilor.Aceasta incearca sa il tina in frau pe G.A. apeland la sistemul de reguli cu pedepse si recompense dar nu reuseste.

1.2.Situatia scolara:

G.A. este elev in clasa a III a C, la Școala Gimnazială Bijghir.

La școala, băiatul :

Ii este foarte greu sa se concentreze la activitatile scolare

Nu ascultă in mod frecvent si nu este atent cand cineva i se adreseaza;

Nu respectă regulile clasei;

Nu urmează instrucțiunile si are dificultati in a-și termina temele pentru acasa;

Este distrasa de stimuli externi cu usurinta;

Nu reuseste sa stea in banca mai mult de 10 minute;

Paraseste deseori banca din sala de clasa sau chiar sala;

De foarte multe ori vorbeste in exces

Eleva întampină mari dificultăți la citit, scris,comunicare, socotit

Se plictisește repede;

1.3.Descrierea cazului:

Motivul solicitarii consilierii si cine a solicitat( profesorul, elevul, parintele sau directorul scolii)

Atat invatatoarea cat si mama solicita consilierea psihopedagogica a copilului deoarece nu reusesc sa se mai inteleaga cu acesta.

1.4.Istoricul tulburarii:

Inca de la varsta frageda mama a observat ca este ceva neinregula in comportamentul copilului.Aceasta are probleme de sanatate, iar pe timpul sarcinii a fost nevoita sa urmeze tratament medicamentos.Din aceasta cauza se invinovateste pentru tulburarea de comportament a fiului ei.De asemenea tatal o face vinovata pe aceasta ca baiatul este „un copil problema”.Cel din urma sustine ca G.A. nu are nevoie de tratament medicamentos deoarece nu are nevoie.

G.A. a fost diagnosticat cu ADHD cand era la grupa mare.Educatoarea de la clasa a observat ca baiatul are un comportament diferit fata de ceilalti prescolari si a sfatuit-o pe mama sa consulte un specialist.Baiatului i-a fost prescris un tratament insa nu ii este administrat periodic deoarece mama nu are posibilitati materiale iar tatal nu sustine aceasta cauza.

1.5.Caracteristici personale:

Nivelul de inteligenta este mediu.

Este nervos, agitat, impulsiv in reactii.

Este labil afectiv, trecand usor de la o stare la alta.

Are o activitate motorie exacerbata, care nu poate fi influentata prin impunerea de reguli sau observatii.

Vorbeste excesiv fara sa tina cont de unele situatii(de ex: in timpul orelor de curs);

Evita sau respinge ideea de a se implica in activitati care ii solicita efortul mintal sustinut;

Loveste colegii, aduce injurii, amenințări

Nu reuseste sa stea mai mult de 10 minute in banca, deseori parasind sala de clasa fara a tine cont de vorbele invatatoarei.

II.Conceptualizarea cazului

2.1.Comportamente si cognitii:

Caracteristici ale proceselor senzorial-perceptive:

-percepție difuză, superficială a materialului de învățare

Memoria

– bună

Imaginația

-bogată

Limbajul

– Vocabular bogat insa exprimarea nu este corecta

Nivel de inteligență

– inteligență de nivel mediu

Afectiv

-este agresiv în discuții libere sau în grup

Temperamental

-coleric

Caracter

-indisciplinat

-agresiv

2.2.Factori de intarire:

-stimularea și încurajarea comportamentelor adecvate, includerea elevului în activitățile extrașcolare ( activitati sportive, centre de pictură)

-invatarea să devină empatic (să se pună în locul celui agresat)

– recompensarea celui mai mic progres în evoluția pozitivă a comportamentului.

2.3.Ipoteza de lucru:

Daca se vor gasi si aplica metode de invatare potrivite in ceea ce priveste complexitatea si familia va primi ajutorul in ceea ce priveste consilierea, atunci procesul de dobandire a achizitiilor cognitive si de comportament dezirabile va fi usurat si imbunatatit in timp.

c. Etapele desfășurării cercetării

În orice activitate umană se întâlnesc acțiuni și operații specifice celor trei etape implicate cronologic: etapa teoretică, de anticipare în plan mintal a ceea ce urmează să se realizeze, etapa de realizare efectivă și etapa de analiză, de evaluare a ceea ce s-a realizat.

„Dacă aș vrea să reduc toată psihologia la un singur principiu, eu spun că ceea ce contează cel mai mult în învățare sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce știe și instruiti-1 în consecință!".D.Ausubel

Metoda de bază utilizată a fost experimentul psihopedagogie de tip experimental – ameliorativ. în cercetarea realizată, am urmărit derularea etapelor:

A. Etapa inițială care a avut un caracter constatativ, s-a desfășurat în perioada 1 octombrie 2014 – 30 octombrie 2014. In această perioadă, pe baza rezultatelor obtinute in urma chestionarului aplicat, am măsurat și apreciat nivelul de dezvoltare sociala, de limbaj, cognitiva, autonomica si motrica. Concluziile la care am ajuns au fost premiza necesară proiectării planului de interventie personalizat si programului de consiliere individuala.

B. Etapa formativ-ameliorativă s-a desfășurat în perioada 1 noiembrie 2014 – 30 aprilie 2015.In această etapă, pe baza centralizării informațiilor obținute în etapa anterioară, a prelucrării și analizei lor, am proiectat și implementat planul de interventie personalizat folosind metode de lucru ca observatia subiectilor, jocul didactic si basmul terapeutic.A fost aplicat acelasi chestionar ca in etapa initiala pentru a se urmari progresul copiilor in atingerea obiectivelor.

C. Etapa finală ce a avut un caracter comparativ, cu privire la rezultatele obținute în urma demersului experimental formativ, s-a desfășurat în perioada 4-31 mai 2015.Toate rezultatele au fost înregistrate în tabele centralizatoare analitice, care au permis descoperirea dimensiunilor pe care trebuie insistat in lucrul cu cei 3 elevi.

III.3. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor cercetării

A. Etapa inițială

Evaluarea inițială a constat în aplicarea unui chestionar care a fost alcatuit pe baza etapelor de dezvoltare din psihologia copilului. Acesta contine itemi din urmatoarele dimensiuni:socializare, limbaj, cognitie, autoservire si motricitate pentru identificarea frecventei comportamentului specific tulburarii de comportament ADHD..Scopul a fost acela de a stabili punctul de plecare în desfășurarea demersului experimental.

Având un caracter constatativ, chestionarul de evaluare inițială reflectă nivelul de dezvoltare al elevilor, constituind un punct de plecare în demersul formativ.

PROBA DE EVALUARE INIȚIALĂ

OBIECTIVE:

O1 – să aiba formate comportamente adecvate situatiilor sociale;

O2 – sa aiba capacitatea de a comunica oral-scris;

O3 – sa inteleaga si sa se faca inteles in relatiile cu ceilalti;

O4 – sa aiba sentimente de responsabilitate personala si de conducere

O5- sa aiba dexteritati manuale .

Chestionar

Evaluarea rezultatelor atât la evaluarea inițială cât pe tot parcursul testărilor din cadrul evaluării formale și finale, s-a făcut prin masurarea frecventei manifestarii comportamentului astfel:

– „foarte rar" ;

– „rar”;

– „des”

– „foarte des”

TABELUL ANALITIC NR.1 CARE REFLECTA REZULTATELE

ELEVULUI T.A. LA PROBA INIȚIALA

Analizând datele obținute putem afirma că:

• Datele pe orizontală prezintă informații cu privire la bagajul de cunoștințe pe care îl posedă preșcolarul respectiv, cât și lacunele pe care le are acesta; • Datele pe verticală prezintă informații referitoare la situația generală a grupei pentru fiecare item din lucrare:

– la itemul 1 s-au realizat 16,50 de puncte din totalul de 21 puncte;

– la itemul 2 s-au realizat 11 puncte din totalul de 14 puncte;

– la itemul 3 s-au realizat 16,50 puncte din totalul de 21 puncte;

– la itemul 4 s-au realizat 21,50 puncte din totalul de 28 puncte;

– la itemul 5 s-au realizat 22,50 puncte din totalul de 42 puncte.

• Totalul punctelor pentru fiecare preșcolar l-am calculat din suma punctelor obținute la fiecare item plus cel din oficiu;

• Totalul punctelor la nivelul clasei l-am obținut ptin adunarea punctelor realizate de fiecare preșcolar.

în urma înregistrării acestor rezultate, se pot trage următoarele concluzii cu privire la nivelul inițial de dezvoltare al preșcolarilor și de cunoștințele posedate în legătură cu noțiunea de număr natural:

• Dificultățile întâmpinate de preșcolari s-au înregistrat la raportarea numărului la cantitate, la formarea șirului descrescător al numerelor naturale în limita 0-5, la găsirea numărului mai mare prin comparare, la compunerea și descompunerea unui număr natural.

• Datorită nefregventării cursurilor grădiniței, 1 copil nu a știut să rezolve sarcinile de lucru;

• Media nivelului grupei este de 7,28. aceasta reprezentând punctul de plecare în realizarea cercetării intreprinse.

TABELUL ANALITIC NR.2 CARE REFLECTA REZULTATELE

ELEVULUI M.E. LA PROBA INIȚIALA