Studiu Privind Strategia DE Promovare A Economiei Digitale Si Implementare A Societatii Informatice
BIBLIOGRAFIE
Cristian Georgescu, “Analiza și proiectarea sistemelor informatice“, Editura Radial, 1999
Georgescu C.,Georgescu M., Negoescu Ghe., “Rețeaua Internet“, Editura Algorithm+, Galați, 1998
Mihaela Georgescu, “Structuri de date și baze de date“, Editura Pax Aura Mundi, Galați, 2002
Cristian Georgescu, Mihaela Georgescu, “Rețele de calculatoare și Internet“, Editura Didactică și Petagogică, București 2003
Norton P., “Secrete PC“, Editura Teora, București, 1996
Popescu T.& colectiv, “Dicționar de informatică“, Editura științifică și enciclopedică, București, 1999
Andone I., Țugui A, “Baze de date inteligente în managementul frmelor“, Editura Dosoftei, Iași, 2001
Fotache M., “Baze de date relaționale“, Editura Junimea, Iași 1997
Roger Jennings, “Totul despre Microsoft Access 2000“, Editura Teora, București, 2002
Pascu C., Pascu A., “Totul despre…SQL“, Editura Tehnică, București 1994
Vătuiu Teodora: „Proiectarea Sistemelor Informatice” – Editura Scrisul Gorjean, Tg-Jiu, 2003
Vătuiu Teodora, „Proiectarea sistemelor informatice: aspecte conceptuale și manageriale”, Editura Universității din Sibiu, 2006
Vătuiu Teodora, „Realizarea sistemelor informatice-metodologie și aplicații”, Editura Universitas, 2006
Velicanu M., Bodea C., Lungu I., Ioniță C., Bădescu G., “Sisteme de gestiune a bazelor de date“, Editura Peritron, București, 2000
*** Microsoft Press, Microsoft Visual Foxpro 6.0, “Ghidul programatorului“, Editura Teora, București, 2003
*** “Next generatione-commerce“, Escalate Inc. While paper, 2004
*** “Meet the profit imperative“,Escalate Inc. While paper, 2004
*** Microsoft Corp., Windows 2000 Server, Resource Kit
=== CAp2 ===
CAPITOLUL 2.
DOMENIUL TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI ȘI COMUNICAȚIILOR, CA RAMURĂ ECONOMICĂ
2.1 INDUSTRIA DE SOFTWARE.
Perioada care marchează trecerea la Societatea Informatică, definită ca societate a cunoașterii, presupune realizarea unor opțiuni strategice privind realizarea de produse și servicii, cerute de evoluția societății moderne, bazate pe TIC, caracterizate de valoare adăugată mare și consumuri reduse de materii prime și energie.
Acest domeniu a trecut printr-un proces dificil de adaptare și restructurare, care a evoluat satisfăcător spre acele zone ale pieții în care suntem competitivi, ca de exemplu, industria de software. Tabelul de mai jos confirmă această evoluție:
______________________________________________________________________________
| Numărul de societăți TIC* | 2001 | 2002 | 2003 | 2004 | 2005 |
|______________________________________|_______|_______|_______|_______|_______|
| Hardware | 1331 | 1238 | 1259 | 1269 | 1334 |
|______________________________________|_______|_______|_______|_______|_______|
| Software | 2428 | 3428 | 4953 | 5669 | 6642 |
|______________________________________|_______|_______|_______|_______|_______|
Sursa: Registrul Comerțului, Ministerul Finanțelor, aprilie 2005
O analiză a datelor, relevă o serie de aspecte specifice.
Astfel, întreprinderile din domeniul hardware, care au cunoscut o cădere puternică după 1989, au devenit profitabile prin asamblarea locală de echipamente, importate în principal din surse asiatice. Calitatea producției, eficiența procesului de asamblare, o proiectare inteligentă și un management eficient au dus la realizarea unor echipamente de calcul și transmisii date suficient de performante. Multe firme TIC au primit certificat ISO 9001, pentru acest tip de activitate, producând cca. 58.000 PC-uri anual.
Serviciile de configurare sisteme, vânzare de hardware, instalare, școlarizare și service sunt preluate de un număr de firme integratoare, din domeniul privat, care oferă aceste servicii inclusiv pentru produse software.
Între anii 1999 și 2005 industria TIC a produs echipamente de calcul, transmisii date, telecomunicații, software și servicii cu o rată de creștere pozitivă – care a atins 76% în anul 2005, față de 2002 – ajungând la peste 2,5 mld. € în 2005, conform tabelului de mai jos:
Tabel: Producția TIC (milioane €)
______________________________________________________________________________
| | 2001 | 2002 | 2003 | 2004 | 2005 |
|______________________________________|_______|_______|_______|_______|_______|
| Echipamente de calcul | 261 | 229 | 253 | 464 | 534 |
| Echipamente de transmisii date | | | | | |
|______________________________________|_______|_______|_______|_______|_______|
| Semiconductori | 8 | 15 | 16 | 17 | 19 |
|______________________________________|_______|_______|_______|_______|_______|
| Echipamente de telecomunicații | 472 | 591 | 510 | 597 | 661 |
|______________________________________|_______|_______|_______|_______|_______|
| Alte componente/subansamble | 497 | 615 | 466 | 733 | 824 |
|______________________________________|_______|_______|_______|_______|_______|
| Echipamente de birotică | 16 | 18 | 17 | 18 | 27 |
|______________________________________|_______|_______|_______|_______|_______|
| Aparate de măsură și control | 102 | 94 | 94 | 142 | 153 |
|______________________________________|_______|_______|_______|_______|_______|
| Software și servicii informatice | 58 | 69 | 116 | 174 | 232 |
|______________________________________|_______|_______|_______|_______|_______|
| Total | 1414| 1631 | 1472 | 2145 | 2550 |
|______________________________________|_______|_______|_______|_______|_______|
Sursa: Ministerul Industriei și Comerțului, 2005
Firmele străine, din domeniu, au o prezență activă în România, având cca. 50% din piața de echipamente hardware, pe care le vând prin distribuitori sau asamblori locali.
Industria de software cunoaște o dezvoltare deosebită, existând aproximativ 5500 de firme cu această activitate declarată. Problemele cu care se confruntă sunt legate de cadrul legislativ, precum și de migrarea personalului înalt calificat. Se estimează că în sectorul software și servicii în informatică lucrau 17.400 angajați în 2003, 20.400 angajați în anul 2004 și peste 29.000 în 2005. Efectivul de informaticieni din România este în continuă creștere fiind determinat de creșterea pieței IT. Industria de software și servicii informatice dispune de resurse umane de înaltă calificare, dar trebuie să suporte o rotație de personal de cca. 45% din efectiv, datorită emigrării masive a specialiștilor.
Există un număr mic de mari societăți de software, cu aproape 400 de salariați și un număr mare de societăți mici cu max. 10 salariați. În termeni procentuali, 76% din firme au mai puțin de 10 salariați, 14% au între 10 și 50 de salariați, 8% au între 50 și 100 de salariați și numai 2% au peste 100 de salariați.
Totuși, această industrie a realizat din producția de software și servicii informatice aproximativ 174 mil. € în 2004 și peste 232 mil. € în 2005. Necesitatea de a implementa în aplicații informatice, legislația românească, folosirea limbii române în interfețele cu utilizatorii, practicile administrative locale și mediul de afaceri au dezvoltat această industrie și pentru soluții autohtone.
Activitatea micilor societăți se referă la dezvoltarea de software dedicat pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, construirea și încărcarea de baze de date cu un motor de căutare cunoscut și interfețe românești, vânzarea de software importat. În completare, firmele mari oferă servicii diversificate de consultanță, modelare, dezvoltare, implementare, integrare, testare, reinginerie, întreținere. Aceste firme dezvoltă aplicații și instrumente bazate pe tehnologii web, aplicații de comerț electronic, afaceri electronice, proiectare, dezvoltare pentru arhitecturi distribuite etc. Astfel, în aceste firme s-a concentrat segmentul majoritar al producției de software și servicii TIC.
Industria de software a cunoscut o creștere exponențială și datorită faptului că marile corporații producătoare de software au folosit mâna de lucru ieftină și profesional elevată din România, pentru dezvoltarea de software offshore.
Toate marile companii internaționale de software sunt reprezentate în țară și folosesc serviciile unor distribuitori sau dezvoltatori de produse pentru vânzarea și implementarea în România de produse software. Acesta este un segment de piață care ocupă o parte semnificativă a forței de muncă specializată în domeniul TIC. Totuși, rămâne un potențial de forță de muncă superior calificată, care este capabil să dezvolte produse competitive și de înaltă tehnicitate. Industria de software are o perspectivă certă de dezvoltare în România.
2.2. Piața în domeniul Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor
Piața de TIC în anul 2003 pentru România a fost de 3.047 milioane euro și este evaluată la 3.595 milioane euro în 2005, cu o rată a creșterii de 18%,:
Piața românească de TIC (Valoarea în mil. euro)
__________________________________________________________________________
|Nr. | | ANUL |
|crt.| PRODUS |____________________________________|
| | | 2002 | 2003 | 2004 | 2005 | 2006* |
|____|________________________________|______|______|______|_______|_______|
| 1.| Echipamente de calcul Hardware | 164 | 177 | 209 | 220 | 233 |
| | Servere | 38 | 37 | 44 | 51 | 57 |
| | PC-uri și stații de lucru/alte | | | | | |
| | asemănătoare | 126 | 140 | 165 | 169 | 176 |
|____|________________________________|______|______|______|_______|_______|
| 2.| Echipamente de transmisii date | 86 | 106 | 255 | 168 | 186 |
| | Hardware | | | | | |
| | LAN Hardware | 13 | 14 | 139 | 17 | 19 |
| | Alte echipamente pentru | 73 | 92 | 116 | 151 | 167 |
| | transmisii date | | | | | |
|____|________________________________|______|______|______|_______|_______|
| 3.| Software și Servicii | 67 | 88 | 146 | 122 | 140 |
| | Produse Software | 32 | 39 | 49 | 58 | 65 |
| | Servicii informatice | 35 | 49 | 56 | 64 | 75 |
|____|________________________________|______|______|______|_______|_______|
| 4.| Echipamente de telecomunicații | 445 | 583 | 722 | 821 | 856 |
| | (centrale PBX, echipamente de | | | | | |
| | rutare etc.) | | | | | |
|____|________________________________|______|______|______|_______|_______|
| 5.| Echipamente terminale | 177 | 234 | 249 | 241 | 241 |
| | Seturi telefoane mobile | 100 | 133 | 148 | 126 | 123 |
| | Alte echipamente terminale | 77 | 101 | 101 | 115 | 118 |
|____|________________________________|______|______|______|_______|_______|
| 6.| Servicii carrier |1.093 |1.377 |1.472 | 2.107 | 2.503 |
| | Servicii telefonice (incluzând | 553 | 612 | 613 | 867 | 982 |
| | servicii Internet și on-line) | | | | | |
| | Servicii de telefonie mobilă | 370 | 552 | 644 | 956 | 1.195 |
| | Servicii pentru linii | 22 | 30 | 34 | 50 | 64 |
| | închiriate și comutare de date | | | | | |
| | Servicii CATV | 148 | 183 | 181 | 234 | 262 |
|____|________________________________|______|______|______|_______|_______|
| 7.| Echipamente de birotică | 88 | 52 | 56 | 59 | 64 |
| | Copiatoare | 20 | 17 | 19 | 20 | 20 |
| | Alte echipamente birotică | 38 | 35 | 37 | 39 | 44 |
|____|________________________________|______|______|______|_______|_______|
| | TOTAL | 2.120| 2.617| 3.109| 3.738 | 4.223 |
|____|________________________________|______|______|______|_______|_______|
* Valori estimate
Sursa: Electronic Year Book, European Information Technology Observatory – EITO, 2005
În anul 2005, piața de calculatoare (hardware) a fost de 208 mil. Euro, cu o creștere de 18% față de anul 2004. Piața pentru software standard a fost evaluată la 49 mil. Euro în 2005, iar piața de servicii informatice la 56 mil. Euro. Pentru anul 2005 se estimează o creștere de 16 – 17% pentru acest sector, respectiv la cca. 66 – 68 mil. Euro.
2.3. ESTIMAREA EVOLUȚIEI PIEȚEI
Piața de TIC în România trebuie evaluată în perspectiva a cel puțin 2 – 3 ani, până în 2006 – 2007, pentru a defini orientările și opțiunile strategice, asociate cu direcțiile de acțiune necesare pentru realizarea obiectivelor prioritare, legate de dezvoltarea acestui sector în țară. În termeni generali, factorii determinanți ce definesc piața sunt:
1. Cerințele (cererea), definite prin așteptările consumatorilor de TIC, satisfăcute prin cumpărarea și utilizarea de servicii și produse. Cererile există în fiecare potențial utilizator de TIC sau pot fi stimulate prin educație și prin alte metode specifice pieței;
2. Competiția, a cărei existență conduce la scăderea prețurilor, creșterea calității produselor și serviciilor și implicit a satisfacției cetățenilor;
3. Dimensiunea pieței, definită prin volumul vânzărilor care se pot realiza, exprimat atât prin numărul de cumpărători, cât și prin cantitatea sau frecvența în cumpărarea de bunuri și servicii TIC pe o anumită perioadă.
În evaluarea de ansamblu a pieței TIC ca piață industrială, trebuie să fie avută în vedere proporția diferitelor categorii de consumatori/utilizatori. În cadrul țărilor dezvoltate aceasta este de: cca. 25% pentru fiecare din domeniile industrial și financiar-bancar (împreună aproximativ 50%), cca. 17% pentru domeniile comerț și sector public (împreună aproximativ 34%).
În România, datele preliminare furnizate de INSE pentru 2005 aferente dotării tehnice și numărului de utilizatori Internet din întreprinderile cu peste 50 de salariați sunt prezentate în continuare:
______________________________________________________________________________
| Activitate | Utilizatori Internet | Dotare la 31 decembrie 2005 |
| | (număr) | (număr PC, servere, |
| | | calculatoare personale) |
|________________________|_______________________|_____________________________|
| | 2002 | 2005 | 2002 | 2005 |
|________________________|___________|___________|________________|____________|
| Industrie-construcții | 4.378 | 35.382 | 66.564 | 117.344 |
|________________________|___________|___________|________________|____________|
| Comerț | 1.259 | 8.615 | 10.638 | 25.233 |
|________________________|___________|___________|________________|____________|
| Servicii | 5.787 | 23.448 | 31.933 | 58.177 |
|________________________|___________|___________|________________|____________|
| Asigurări și bănci | 1.190 | 6.999 | 34.320 | 40.159 |
|________________________|___________|___________|________________|____________|
(sursa: date preliminate INSE, 2005)
Astfel, numărul de utilizatori Internet în cadrul întreprinderilor cu peste 50 de angajați a crescut de 7 ori, față de 2002, iar numărul de PC-uri, servere și calculatoare a crescut, pentru aceeași categorie de întreprinderi, cu 75%, față de 2002. Utilizatorii Internet din cadrul întreprinderilor cu peste 50 de angajați sunt structurați după cum urmează: 48% în industrie și construcții, 12% în comerț, 31% în industria de servicii, 9% în domeniul bancar și de asigurări. Dotările cu calculatoare personale, servere sau PC-uri este structurată, (pentru întreprinderi cu peste 50 de angajați), pe domenii după cum urmează: 49% în industrie și construcții, 10% în comerț, 24% în industria de servicii și 17% în domeniul bancar și de asigurări.
O dezvoltare cu participare semnificativă la PIB a domeniului TIC nu poate fi concepută fără o penetrare pe piața externă, dominată de firmele localizate în țările dezvoltate în principal, fapt ce impune ca strategie trei opțiuni:
– cooperarea cu firmele prezente pe piața externă, oferind acestora avantaje competitive în special prin valorificarea forței de muncă cu pregătire superioară, cât mai bine plasată în ierarhia valorii adăugate la produsele și serviciile folosind TIC;
– ocuparea unor segmente ale pieței externe, prin oferte atractive, în condițiile asigurării unei infrastructuri de comunicații la nivelul celor existente în țările dezvoltate;
– concentrarea pe realizări în domenii care presupun valorificarea superioară a cunoștințelor și forței intelectuale, care pot transforma aptitudinile intelectuale în valoare adăugată pentru produse și servicii specifice societății informatice, cu obținerea unui profit și a unei poziții favorabile pe plan internațional.
Piața internă poate fi analizată cantitativ prin statisticile existente, până în anul 2005 și prin ritmuri posibile de dezvoltare fie la nivelul mediu prognozat pentru țările vecine și cele din UE, fie cu ritmuri de 2 – 3 ori mai mari.
Volumul total al cheltuielilor în domeniu TIC în Europa Centrală și de Est în 2005 a fost de cca. 10.618 mil. EURO, cu o creștere maximă în zona serviciilor de cca. 20%. La acest indicator, se pot prevede următoarele niveluri și ritmuri pentru România:
___________________________________________________________________
| | Cheltuieli TIC | Cheltuieli TIC pe cap de |
| | ca % din | locuitor (EURO) |
| | PIB |_________________________________|
| | în 2003 | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 |
|________________|________________|_______|_______|________|________|
| Cu rată de | 1,5 | 22 | 26,5 | 31,8 | 38,2 |
| creștere 20% | | | | | |
|________________|________________|_______|_______|________|________|
| Cu rată de | 1,5 | 22 | 33,1 | 49,6 | 74,4 |
| creștere 50% | | | | | |
|________________|________________|_______|_______|________|________|
Piața TIC din România este evaluată pentru anul 2005 la 3.047 mil. Euro, iar piața serviciilor Internet în 2005, este evaluată la 43,2 mil. Euro, urmând să atingă 44 mil. Euro în 2006.
În ipoteza unor ritmuri de 20% și respectiv 50% creștere anuală se poate ajunge la:
(nr./1000 locuitori)
______________________________________________________________________________
|\ Rată de creștere | 20% | 50% |
| \ |___________________________|___________________________|
| \ Ani | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 |
| \ | | | | | | | | |
| \ | | | | | | | | |
| \ | | | | | | | | |
|Indicatori \ | | | | | | | | |
| \ | | | | | | | | |
| \ | | | | | | | | |
| \ | | | | | | | | |
|____________________\_|______|______|______|______|______|______|______|______|
| Adrese Internet | 1,4 | 1,67| 2,01| 2,48| 1,4 | 2,06 | 3,2 | 4,69 |
| înregistrate | | | | | | | | |
| (Web site) | | | | | | | | |
|______________________|______|______|______|______|______|______|______|______|
| Utilizatori Internet | | | | | | | | |
| înregistrați (IP) | 38 | 45,9 | 55,12| 66,15| 38 | 57,4 | 86,13|129,5 |
|______________________|______|______|______|______|______|______|______|______|
| Calculatoare de tip | 45 | 54,2 | 65,14| 78,2 | 45 | 67,8 |101,79|152,6 |
| PC | | | | | | | | |
|______________________|______|______|______|______|______|______|______|______|
– Surse: IDC, Banca Mondială, ANISP, Studiul Roland Berger.
În condițiile creșterii anuale cu rata 50%, în 2006, România poate depăși nivelul mediu pe ansamblul statelor CEE. În valori absolute (mii de calculatoare de tip PC) piața românească poate depăși piețele țărilor amintite cu mențiunea că acestea au un număr mai mic de locuitori:
(mii PC)
___________________________________________________________
| Ani | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 |
| Rată de creștere | | | | |
|______________________|________|________|________ |________|
| 20% | 1.021 | 1.225 | 1.435,1 | 1.723 |
|______________________|________|________|________ |________|
| 50% | 1.021 | 1.225 | 2.296 | 3.445 |
|______________________|________|________|________ |________|
La acest indicator, în 2005, România depășește ca dimensiune a pieței nivelurile atinse de Republica Cehă și Ungaria din anul 2005. Proiectele guvernamentale anunțate în 2005, asociate cu cadrul legal și de reglementări prevăzut cu creșterea economică în domeniile mari consumatoare de TIC (industrie, inclusiv IMM-uri, finanțe-bănci, comerț etc.) pot asigura ritmuri de recuperare a rămânerii în urmă a țării în acest domeniu la cei mai mulți indicatori.
Cerințele în domeniul B2B se preconizează a reprezenta cca. 95,6% din valoarea totală a pieței de e-business în țările amintite, cu o rată de creștere anuală de cca. 50%, depășită însă de creșterea aplicațiilor B2C ca ritm (cca. 170% în următorii trei ani), însă nu în valori absolute. În 2005, s-au realizat tranzacții B2C în valoare de cca. 2,1 mil. EURO, față de 18 mil. EURO în Republica Cehă, 8,5 în Slovacia și 9,8 în Ungaria. Se apreciază că domeniul comerțului electronic va reprezenta un segment important al pieței interne și externe, impunându-se măsuri și acțiuni ferme de susținere și stimulare a domeniului.
Dacă se consideră datele din Yearbook of World Electronic, ale Ministerului Industriei și Resurselor din 2005 și cu estimările pentru 2005, se pot evalua următoarele dimensiuni ale ofertei în domeniul TIC:
Produse și servicii TIC (mil. EURO)
______________________________________________________________________________
| Ani și rate de | 2004| 2005 | 2006 | 2007 |
| creștere | |_______________|_______________|_______________|
| | | | | | | | |
| Produse si | | 20% | 50% | 20% | 50% | 20% | 50% |
|_servicii_______________|_____|_______|_______|_______|_______|_______|_______|
| Echipamente de calcul | 533 | 640 | 800 |767,9 | 1.200 | 921,1 | 1.440 |
|________________________|_____|_______|_______|_______|_______|_______|_______|
| Componente active | 19 | 22,2 | 28 | 27,2 | 33,4 | 32 | 40,1 |
|________________________|_____|_______|_______|_______|_______|_______|_______|
| Echipamente de | 661 | 793 | 992 |952,1 |1.487,7|1.142,5|2.231,5|
| telecomunicații | | | | | | | |
|________________________|_____|_______|_______|_______|_______|_______|_______|
| Componente și | 825 | 989,7 |1.237,2|1.187,6| 1.862 |1.425,2|2.166,2|
| subansamble | | | | | | | |
|________________________|_____|_______|_______|_______|_______|_______|_______|
| Echipamente de | 28 | 33,4 | 42 | 40,1 | 63 | 48,2 | 94 |
| birotică | | | | | | | |
|________________________|_____|_______|_______|_______|_______|_______|_______|
| Aparate de măsură și | 153 | 459 | 229 | 551,2 | 345 | 661,4 | 516,8 |
| control | | | | | | | |
|________________________|_____|_______|_______|_______|_______|_______|_______|
| Software și servicii | 232 | 278 | 348 | 334 | 522 | 400,3 | 783 |
| informatice | | | | | | | |
|________________________|_____|_______|_______|_______|_______|_______|_______|
| TOTAL |2.451|3.215,3|3.676,2|3.860,1|5.513,1|4.630,7|7.271,6|
|________________________|_____|_______|_______|_______|_______|_______|_______|
Considerând un ritm mediu anual de 50% și pornind de la un volum al produselor și serviciilor estimat în 2005 de 2.451 mil. EURO, se ajunge în 2007 la un total de 7.271,6 mil. EURO. La această dimensiune a pieței interne (cca. 7.308 mil. EURO) ar trebui obținut un volum la export de produse și servicii, în special în domeniul aplicațiilor și software-ului, de minimum 3.480 mil. EURO (aproximativ (50%), în vederea acoperirii eforturilor care se fac pentru dezvoltarea infrastructurii informaționale și de comunicații, precum și în domeniul educației și formării de specialiști pentru a fi la nivelul cerințelor din UE.
2.4. ORIENTĂRI ȘI OPȚIUNI STRATEGICE DE DEZVOLTARE
Societatea Informatică se bazează pe o abordare orientată către cetățeni. Această abordare trebuie să asigure integrarea cunoașterii și experienței cetățenilor în acest proces, ca o forță conducătoare către o nouă societate, bazată pe cunoaștere.
Societatea Informatică este bazată pe partajarea informației și participarea în condiții egale a tuturor componentelor societății, Guvern, sector privat și societate civilă. Contribuția acestor componente este vitală în eforturile de a permite tuturor cetățenilor să beneficieze de serviciile Societății Informatice.
Definirea direcțiilor principale pentru strategia de dezvoltare a Societății Informatice are la bază următoarele cerințe:
Asigurarea accesului la informații și la cunoaștere
Indivizii și organizațiile trebuie să beneficieze de accesul la informație și la cunoaștere, cu precădere în domeniul public. Informația trebuie să fie ușor accesibilă. Statul trebuie să extindă oportunitățile de furnizare a informațiilor pentru toți, prin crearea de conținut digital.
Dezvoltarea capacității umane prin educație, instruire și formare
Cetățenii trebuie să aibă acces la dobândirea noilor abilități în scopul de a participa activ la Societatea Informatică și să beneficieze pe deplin de posibilitățile pe care aceasta le oferă. Aceste abilități vor fi obținute în școala primară, generală și în liceu, în cadrul formării la locul de muncă, dar pot fi obținute și prin educație continuă și la distanță.
Dezvoltarea capacității naționale de cercetare-dezvoltare și inovare în domeniul TIC
Politicile guvernamentale trebuie să susțină întărirea capacității și inovare în domeniul TIC, pentru a permite realizarea unor progrese semnificative pe plan național, ca și creșterea capacității de integrare și a competitivității pe plan internațional în aceste domenii cu impact major în dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere.
Crearea unui mediu favorabil de dezvoltare, inclusiv cadrul legal, de reglementări și politici generale
Pentru a maximiza beneficiile sociale și economice ale Societății Informatice, Statul trebuie să creeze un mediu de încredere, transparent și un cadru legal și de reglementare ne-discreționar, care să încurajeze inovația tehnologică și competiția, și astfel să încurajeze investițiile necesare, în principal din partea sectorului privat, pentru dezvoltarea infrastructurii și a noilor servicii.
Promovarea serviciului universal la un preț accesibil
O infrastructură dezvoltată în mod adecvat reprezintă o precondiție pentru accesul sigur și ieftin la informație, de către toate componentele societății. Îmbunătățirea conectivității prezintă o importanță specială și este atât responsabilitatea sectorului privat cât și a sectorului public, între care se pot dezvolta parteneriate, inclusiv pentru dezvoltarea comunităților locale.
Îmbunătățirea securității informației la nivel global și a rețelelor de comunicații
Societatea Informatică presupune îmbunătățirea potențialului creativ al oamenilor și a modului în care circulă informația. În același timp, sistemele globale de comunicații și de informare pot fi utilizate și în scopuri incompatibile cu cele pentru care au fost dezvoltate. Este necesar ca Statul să acționeze hotărât pentru a preveni utilizarea rău-intenționată a resurselor informaționale și a tehnologiilor.
2.4.1. Obiective globale și priorități
Utilizarea largă a tehnologiilor informatice și de comunicații (TIC) conduce la implicații profunde în viața social-economică și la transformări fundamentale în modul de a realiza produsele și serviciile, în comportamentul uman. Valorificarea superioară a acestor tehnologii poate asigura un progres economic-social ce caracterizează Societatea Informatică, cu condiția îndeplinirii unor obiective și orientări de natură strategică și prin politici adecvate stării societății în care trăim:
consolidarea democrației și a instituțiilor statului de drept prin participarea cetățenilor la viața politică și facilitarea accesului nediscriminatoriu la informația publică, îmbunătățirea calității serviciilor publice și modernizarea administrației publice (e-Government, e-Administration);
dezvoltarea economiei de piață și trecerea progresivă la noua economie, creșterea competitivității agenților economici și crearea de noi locuri de muncă în sectoare de înaltă tehnologie prin dezvoltarea comerțului electronic, tele-lucrului, a unor noi metode de management a afacerilor, de management financiar și a resurselor umane, integrarea capabilităților TIC în noi produse și servicii, dezvoltarea sectorului TIC.
creșterea calității vieții prin utilizarea noilor tehnologii în domenii precum: protecția socială, asistența medicală, educație, protecția mediului și monitorizarea dezastrelor, siguranța transporturilor etc. și pe această cale integrarea în structurile euro-atlantice și în Societatea Informatică Globală.
consolidarea și dezvoltarea unei ramuri a economiei naționale care să asigure realizarea de produse și servicii competitive pe piața internă și externă, cerute de evoluția lumii contemporane. O ramură a economiei bazată pe produse și servicii care valorifică TIC pe piața internă și, mai ales, la export, ar permite ocuparea resursei umane în activitățile caracterizate de eficiență maximă, comparativ cu alte ramuri, prin faptul că produsele și serviciile specifice Societății Informatice conțin o cotă ridicată a valorii adăugate, asociată cu consumuri minime de resurse materiale și de energie. O asemenea opțiune corespunde previziunilor privind evoluția societății umane în secolul XXI, fiind susținută de experiența ultimilor zece ani în țări de dimensiuni mici, cum sunt Irlanda, Finlanda sau Israelul. În ultimii ani au intervenit schimbări importante în evoluția societății, cu un impact major asupra modului în care gândim, muncim, interacționăm, petrecem timpul liber și în mod special, asupra modului în care realizăm lucrurile și serviciile. Schimbările majore care au impus acest impact și care vor marca evoluția societății în perspectiva noului mileniu sunt legate în principal de globalizarea competiției și a piețelor și de progresele obținute în domeniul TIC.În acest context ce definește Societatea Informatică, asistăm la impunerea cunoașterii ca un factor critic, determinant, al creșterii economice și al standardului de viață. Cunoașterea acumulată în lume poate fi transformată în bunuri și servicii de către cei care au acces la această cunoaștere. Cunoscutul dicton "cunoașterea este putere" devine o realitate în condițiile Societății Informatice și a globalizării. Globalizarea și noile TIC impun realizarea produselor și serviciilor la nivelul standardelor existente pe piața externă/globală, în special pe piața internă a UE, în care aceste standarde sunt la nivelul cel mai ridicat.
realizarea produselor și serviciilor inovative la acest nivel nu se poate asigura decât prin menținerea și dezvoltarea unei capacități de cercetare-dezvoltare-inovare susținută de un transfer tehnologic activ către producătorii de bunuri și servicii. Conștientizarea acestei stări impune elaborarea unei strategii a dezvoltării economiei naționale și a unor sectoare viabile ale acesteia care să facă față competiției pe piața internă și externă, mai ales a UE.
Având exemplul țărilor amintite mai sus (Irlanda, Israel, Finlanda), România trebuie să facă o opțiune fundamentală pentru dezvoltarea unei ramuri a economiei care să realizeze produse și servicii bazate pe TIC, cerute de Societatea Informatică.
2.4.2 Opțiuni strategice în domeniul hardware și software
În domeniul hardware pot fi alese unele nișe pe piața internă sau la export, pentru produse care pot fi menținute prin cercetare-dezvoltare-inovare, la un nivel competitiv ridicat, pe durate medii-lungi.
O altă opțiune în domeniul fabricației ar fi aceea pentru o poziție de furnizor pentru anumite componente și subansamble, cu un nivel de competitivitate corespunzător, susținut de asemenea prin activități de cercetare-dezvoltare-inovare.
În concluzie, pentru acest domeniu, se poate continua fabricația de asamblare, cu componente și subansamble de import, pentru cerințele pieței interne și, eventual, un export nesemnificativ pentru produse complexe, însă cu o poziție satisfăcătoare de subfurnizor pentru anumite componente și subansamble.
În domeniul software există un potențial deosebit și o perspectivă ce poate fi atinsă numai printr-o abordare realistă, pragmatică. Plecând și de la evaluările unor experți străini asupra stării acestui domeniu, se pot recomanda câteva căi de urmat, ținând cont de piață (internă, externă) și tipul activității cerute pentru a satisface cererea (activități de tipul serviciilor și activități mai complexe care urmăresc realizarea de produse-program standard, pe domenii de aplicație). În acest cadru se pot defini patru opțiuni:
Servicii la cerere pentru piața internă
Produse-program complexe pentru piața internă
Servicii la cerere pentru piața externă
Produse-program complexe pentru export
Pe baza acestor opțiuni se pot defini mai multe strategii, cu scenarii posibile de realizare:
1. O strategie orientată pe cererea pieței interne, bazată pe primele două opțiuni, care presupune înlăturarea unor bariere care se opun dezvoltării acestei orientări, cum ar fi:
costurile mari presupuse de realizarea de produse program complexe, cu o pregătire corespunzătoare a specialiștilor implicați (analiști și proiectanți de aplicații și sisteme complexe, alături de programatori-codificatori), inclusiv a managementului de proiect;
preferința pentru software de import;
pirateria și dimensiunea încă redusă a pieței interne pentru produse program complexe;
insuficiența educare a consumatorilor în domeniul comerțului electronic;
absența unor informații de piață suficiente și semnificative, care să permită planificarea și realizarea, mai ales de produse program complexe.
2. O strategie orientată pe export, bazată pe ultimele opțiuni, care poate fi benefică și pieței interne, însă cu necesitatea înlăturării unor bariere care se opun și dezvoltării acestei orientări, cum ar fi:
asigurarea unei infrastructuri informatice naționale la nivelul țărilor dezvoltate;
asigurarea unor cercetări de piață și a unor contacte cu parteneri externi;
dezvoltarea pieței interne la nivelul cerințelor pieței externe;
susținerea obținerii unor profituri care să permită dezvoltarea mai rapidă, datorită intrării mai târziu pe piață (time-to-market întârziat față de competitori);
restructurarea pregătirii specialiștilor pentru activități presupuse de cele două opțiuni.
În concluzie, pentru acest domeniu, se pot proiecta mai multe căi de urmat cu următoarea ordine de priorități:
Consolidarea elaborării de Servicii la cerere pentru piața internă pentru acele servicii care sunt competitive pe piața internă;
Trecerea la Export de servicii, în diferite formule, care să permită cunoașterea pieței și acumularea de know-how;
Trecerea la elaborarea de Produse-program complexe pentru piața internă, ceea ce presupune consolidarea firmelor românești pe piața internă și asigurarea pregătirii unui număr mai mare de specialiști în domeniu (analiști și proiectanți de aplicații complexe, manageri de proiecte), dezvoltarea activităților și de inovare, în special la nivelul agenților economici de profil, dezvoltarea parteneriatelor strategice;
Trecerea la elaborarea de Produse-program complexe pentru export, ceea ce presupune consolidarea firmelor românești pe piața externă și asigurarea pregătirii unui număr mai mare de specialiști în domeniu (analiști și proiectanți de aplicații complexe, manageri de proiecte), dezvoltarea activităților și de inovare, în special la nivelul agenților economici de profil, dezvoltarea parteneriatelor strategice pe plan internațional, în special în nișe de piață care pot oferi avantaje competitive României.
Se remarcă faptul că pentru primele trei căi prezentate (1, 2, 3), există o experiență pozitivă în țară, care trebuie stimulată și generalizată, inclusiv prin crearea de parcuri științifice și tehnologice în domeniul software în marile orașe și centre universitare, pentru a valorifica și stabiliza tânăra generație de specialiști, care se pot forma și afirma în țară.
2.4.3. Scenarii privind dezvoltarea domeniului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor
Pe ansamblul celor două domenii prezentate, fabricația de echipamente și software, din punctul de vedere al strategiei și politicii guvernamentale există mai multe scenarii de sprijin, cu tot atâtea căi de urmat:
Scenariul cu acțiuni "în forță", de tipul economiilor centralizate;
Scenariul cu acțiuni de urmărire pasivă a evoluției domeniilor considerate, care se poate numi al "statului minimal" (ca intervenție);
Scenariul cu acțiuni promoționale, de încurajare și motivare prin mecanisme de piață a realizării obiectivelor urmărite, care se poate numi al "statului promoțional".
Calea scenariului "în forță" este de neconceput în cadrul noii orientări a țării, iar calea scenariului "statului minimal" ar însemna o desconsiderare a interesului național, România urmând a face ceea ce nu au făcut economiile cele mai liberale, în USA, Japonia, UK, care au sprijinit începând cu anii '50 – '60 domeniul TIC prin programe speciale și fonduri pentru cercetarea-dezvoltarea universitară și de firmă cu fonduri impresionante.
Calea "statului minimal" ar însemna o rămânere în urmă inadmisibilă cu pierderea de timp la scară istorică. Se pune deci problema urmării unei căi a statului promoțional, care să valorifice la maximum ceea ce poate oferi statul și piața într-o perioadă de timp cât mai scurtă. Pentru a urma această cale, trebuie să se plece de la o evaluare corectă/obiectivă a stării indicatorilor ce definesc Sistemele Informatice și să se asigure la nivelul factorilor competenți (Guvern, Parlament, Asociații profesionale și patronale), intervenții promoționale pentru dezvoltarea unei ramuri a economiei bazate pe TIC prin:
asigurarea unei infrastructuri informaționale naționale la nivelul țărilor dezvoltate;
stimularea investițiilor în domeniul TIC;
asigurarea pregătirii și competențelor cerute pentru opțiunile strategice din domeniul software-ului;
stimularea cercetării – dezvoltării pentru a susține exportul în domeniul TIC și cooperarea internațională;
realizarea de studii de piață în domeniul TIC;
acțiuni promoționale pe piața externă și încurajarea producției destinate exportului;
asigurarea dreptului la proprietate intelectuală și reducerea pirateriei software;
sprijinirea firmelor autohtone de produse și servicii TIC și încurajarea parteneriatelor care să faciliteze transferul de tehnologie (know-how), inclusiv externalizarea anumitor servicii;
asigurarea restructurării și privatizării firmelor de stat din domeniul TIC și crearea unor parcuri științifice și tehnologice în domeniu;
asigurarea cadrului legal și al reglementărilor cerute de utilizarea TIC și de dezvoltarea Sistemului Informatic.
În concluzie, se poate spune că trecerea de la "statul proprietar/autoritar" la "statul promoțional" trebuie să se facă direct, evitând faza intermediară a "statului minimal", care ar însemna pierderea unui timp prețios în consolidarea și dezvoltarea unei ramuri a economiei care să realizeze produse și servicii competitive în condițiile globalizării, cerute de Societatea Informatică.
În aceste condiții, urmărind și natura intervențiilor promoționale prezentate mai sus, rezultă câteva orientări care, la rândul lor, generează acțiuni și proiecte, cu responsabilități, resurse și indicatori de urmărire și evaluare, cu prioritate privind:
dezvoltarea infrastructurii informaționale într-un ritm accelerat, însă asociat cu realizarea condițiilor de valorificare a infrastructurii prin servicii cu valoare adăugată care să motiveze investițiile, mai ales dacă sunt de stat sau cu garanții guvernamentale;
completarea și consolidarea cadrului legislativ și de reglementări specifice domeniului TIC și a impactului acestor tehnologii în dezvoltarea social-economică;
stimularea cererii pe piața internă din partea agenților economici, sectorului public (prin cerere agregată) și la nivel de familie/persoană, în paralel cu încurajarea exportului și pătrunderii pe piața externă, inclusiv în parteneriat cu firme de prestigiu care dispun de capital, tehnologii avansate și piață;
orientarea formării de specialiști pentru a permite implicarea într-un timp minim la realizarea de produse și servicii specifice TIC, în partea superioară a ierarhiei valorii adăugate (fazele de specificare-concepție-proiectare), scutind firmele românești de cheltuieli suplimentare și pierdere de timp în raport cu competiția, la livrarea de produse și servicii pe piața internă și la export.
Pe acest fundal de sprijin și condiții favorabile promovării domeniului TIC, firmele pot adopta diferite strategii de dezvoltare:
Realizarea de produse complexe, de un interes mai larg în utilizare, pe baza unor activități de cercetare-dezvoltare proprii și în cadrul unor proiecte costisitoare, însă cu o valoare adăugată mare;
Realizarea de produse și servicii adaptate nevoilor beneficiarilor, în urma analizei realizate împreună cu aceștia;
Realizarea de produse prin generalizarea unor soluții rezultate dintr-o experiență anterioară, prin ceea ce s-ar numi "servicii transformate în produse", care satisfac o cerere curentă a unui client;
Realizarea și dezvoltarea de aplicații pe baza unor tehnologii și orientări noi, a unei inovări ce rezultă dintr-o cercetare proprie sau valorificată de la instituții de cercetare-dezvoltare prin costuri mai mici, dacă cercetarea-dezvoltarea a fost susținută de programe guvernamentale.
Pe baza obiectivelor globale specifice evoluției societății moderne către o societate informatică ca societate bazată pe cunoaștere, precum și a opțiunilor strategice posibile a fi adoptate în România, se poate trece la definirea și selectarea unor obiective prioritare, specifice/adaptate țării noastre, susținute de direcții de acțiune, cu responsabilități, termene și resurse necesare, cu un sistem adecvat de evaluare și urmărire a obiectivelor propuse.
=== CAp3 ===
CAPITOLUL 3.
CADRUL LEGAL ȘI INSTITUȚIONAL
3.1. CADRUL LEGAL
Un obiectiv important al Strategiei este transpunerea și implementarea Societății Informatice precum și încurajarea inițiativei private în domeniu.
Până în prezent, sub aspect legislativ, s-au realizat progrese în implementarea societății informatice. Astfel, s-au elaborat și aprobat un număr de acte normative, care reprezintă transpunerea directivelor și deciziilor, care trebuie implementate: acordul general pentru comerțul cu servicii, prin care se adoptă liberalizarea serviciilor și rețelelor de telecomunicații, inclusiv un calendar de implementare pentru acest proces. Există un număr mare de servicii care sunt deja liberalizate, cum ar fi transmisiunile de date și furnizarea de servicii Internet, serviciile cu valoare adăugată, telefonia mobilă celulară, instalarea și operarea rețelelor de cabloviziune etc. Ultimele restricții, cu privire la telefonia vocală și la furnizarea de circuite închiriate au fost ridicate începând cu 01 ianuarie 2003, moment în care s-a consemnat liberalizarea completă a pieței serviciilor și rețelelor de telecomunicații.
În anii 2001 – 2002 s-au adoptat o serie de acte normative menite să liberalizeze și să impulsioneze dezvoltarea unui sector TIC robust și eficient, cât și pentru dezvoltarea serviciilor specifice Sistemului Informatic în beneficiul cetățenilor. S-a urmărit realizarea următoarelor obiective:
reglementarea, dezvoltarea infrastructurii și serviciilor de comunicații:
Ordonanța Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor;
Ordonanța Guvernului nr. 527/2002 privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora;
Legea nr. 527/2002 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora;
Ordonanța Guvernului nr. 18/2002 privind funcționarea sistemului național unic pentru apeluri de urgență.
dezvoltarea comerțului electronic conform:
Legea nr. 455/18.07.2001 privind semnătura electronică, bazată pe Directiva 1199/93/EC;
Normele tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică;
Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, bazată pe Directivele 90/619/EEC, 97/7/EC, 98/27/EC și 2000/31/EC;
Normele metodologice pentru aplicarea legii comerțului electronic.
În elaborarea acestor acte normative s-a urmărit concordanța cu Directivele Europene din domeniul Societății Informatice. S-au stabilit standarde, s-au clarificat conceptele de produse și servicii, furnizori și clienți, procese de achiziție în contextul Societății Informatice, și s-a abordat problematica protecției datelor personale și a protecției consumatorului, facilitându-se introducerea și utilizarea semnăturii electronice și dezvoltarea comerțului electronic. De asemenea, s-a ținut cont de condițiile de securitate ale tuturor proceselor și sistemelor implicate.
Se va încuraja și se va susține crearea unui cod de conduită în comerțul electronic. Acest cod trebuie armonizat cu inițiativele europene din domeniu pentru a contribui la creșterea încrederii cetățenilor și mediului de afaceri în utilizarea tehnologiei informației și a comunicațiilor.
servicii pentru cetățeni și mediul de afaceri
Pentru dezvoltarea și generalizarea unor aplicații care să contribuie la perfecționarea și simplificarea relațiilor cetățenilor și agenților economici cu administrația publică, s-au elaborat următoarele legi:
Legea nr. 468/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 20/2002 privind achizițiile publice prin licitații electronice;
Legea nr. 291/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor și taxelor locale;
Ordonanța Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărților electronice de identitate;
Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 69/2002.
crearea unei Societăți Informatice mai sigure.
Noile tehnologii informatice au propriile vulnerabilități, cu consecințe economice și sociale importante. În concordanță cu inițiativele europene, se impune adoptarea unor măsuri compatibile de combatere a infracțiunilor digitale. S-au adoptat următoarele acte normative:
Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. În elaborarea acestei legi s-au avut în vedere prevederile Directivelor europene 95/46/EC și 97/66/EC.
Legea nr. 676/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul telecomunicațiilor. S-au reglementat probleme ca: interceptarea mesajelor transmise, regimul jurnalelor (înregistrarea traficului Internet), gradul de anonimat al accesului on-line.
Pentru asigurarea securității sistemelor și serviciilor specifice societății informatice, se află în faza de proiect Legea privind prevenirea și combaterea criminalității informatice.
În perspectivă se va aborda și problematica conținutului cu caracter nelegal. În acest sens se are în vedere elaborarea unor acte normative care să trateze aceste aspecte și să le reglementeze în conformitate cu prevederile Consiliului Europei. Securitatea îmbracă două aspecte importante: securitatea informației și securitatea infrastructurii. Se au în vedere un set de standarde și proceduri de audit a securității sistemelor, precum și un portal care să permită raportarea incidentelor cu privire la securitatea sistemelor informatice.
Ca și în cazul comerțului electronic, măsurile legislative trebuiesc însoțite de măsuri non-legislative, incluzând încurajarea cooperării între consumatori, principalii jucători din sector și organismele statului în sensul sporirii securității, încurajarea cercetării pentru reducerea vulnerabilităților sistemelor.
asigurarea accesului la Internet a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități.
În conformitate cu inițiativele europene, sunt în curs de elaborare norme care să contribuie la îmbunătățirea accesului persoanelor în vârstă și a persoanelor cu handicap la Internet. S-au avut în vedere următoarele:
standarde ce definesc structura, design-ul și conținutul paginilor web ce facilitează accesul Internet pentru categoriile respective;
standarde pentru dispozitivele periferice asociate;
procesul de audit asociat;
încurajarea dezvoltării unei culturi de tip "acces pentru toți".
dezvoltarea altor servicii specifice societății informaționale, între care:
elaborarea de standarde privind învățământul la distanță;
reglementarea regimului cărților electronice de identitate în direcția utilizării acestora pentru accesul la serviciile în slujba cetățeanului prestate de administrația locală și centrală, precum și pentru asigurările sociale, votul electronic;
reglementarea regimului cardurilor pentru efectuarea plăților electronice etc.
sprijinirea dezvoltării unui cod de conduită pentru furnizorii de servicii Internet;
dezvoltarea unor reglementări tehnice pentru aplicațiile e-Government, care să respecte standardele și reglementările internaționale privind arhitectura și interconectarea sistemelor, schimbul de informații;
elaborarea cadrului legal și de reglementare a regimului plăților electronice și a banilor electronici.
restructurarea și stimularea investițiilor în sectorul TIC, prin:
Decizia guvernului privind strategia de privatizare a companiilor TIC din portofoliul statului. Privatizarea acestor companii va avea loc prin vânzarea părților companiilor deținute de stat exclusiv investitorilor strategici, care au ca obiect principal de activitate TIC;
Cumpărătorii, ca și succesorii lor, trebuie să păstreze desfășurarea de activități TIC cel puțin 5 ani;
Realizarea cadrului legal pentru privatizarea companiilor de stat și stabilirea unei strategii coerente de privatizare și a pedepselor pentru nedesfășurarea de activități TIC ca activități principale.
În plus, atât societățile de TIC, cât și alte societăți din categoria IMM beneficiază de o serie de facilități privind scutiri de taxe vamale, taxele pe profit, stimularea exportului, obținerea de credite etc.
Stimularea investițiilor în domeniul TIC beneficiază de asemenea de legislația generală, în vigoare privind zonele defavorizate, parcurile industriale și parcurile tehnologice. Dinamismul sectorului de activitate va implica reconsiderarea și actualizarea periodică a planurilor de acțiune.
3.2. CADRUL INSTITUȚIONAL
În prezent, cadrul instituțional privind promovarea Societății Informatice cuprinde:
– Grupul de Promovare a Tehnologiei Informației – înființat prin Hotărâre de Guvern și alcătuit din: primul-ministru – președinte; ministrul finanțelor publice; ministrul administrației și internelor; ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului; ministrul educației și cercetării; ministrul comunicațiilor și tehnologiei informației; ministrul delegat la Ministerul Educației și Cercetării – pentru activitatea de cercetare; secretar de stat la Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației – secretar.
Grupul de Promovare a Tehnologiei Informației are următoarele atribuții principale:
a) stabilirea direcțiilor strategice pentru trecerea la Societatea Informatică;
b) aprobarea proiectelor directoare și a bugetelor anuale aferente acestora, din domeniul comunicațiilor și tehnologiei informației, ale instituțiilor publice, astfel cum sunt definite în Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice, și ale companiilor / firmelor naționale sau ale societăților comerciale la care statul este acționar majoritar;
c) aprobarea și coordonarea proiectelor mai mari de 100.000 euro, din domeniul comunicațiilor și tehnologiei informației, ale instituțiilor publice, astfel cum sunt definite în Legea nr. 72/1996;
d) aprobarea proiectelor mai mari de 100.000 euro, din domeniul comunicațiilor și tehnologiei informației, de care beneficiază companiile / societățile naționale sau societățile comerciale la care statul este acționar majoritar;
e) aprobarea proiectelor din domeniul comunicațiilor și tehnologiei informației care necesită garanții guvernamentale.
Pentru completarea cadrului instituțional ulterior s-au mai înființat:
– Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației (Hotărârea Guvernului nr. 180/2002) – ca instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral din venituri extrabugetare, cu atribuții de supraveghere și control a activităților din domeniul comunicațiilor, precum și implementarea la nivel național a proiectelor de administrație electronică, în conformitate cu strategia națională în domeniul tehnologiei informației, gestionarea frecvențelor radioelectrice cu atribuire neguvernamentală, monitorizarea spectrului de frecvențe radioelectrice cu atribuire neguvernamentală, controlul tehnic și certificarea conformității cu normele tehnice din domeniul comunicațiilor electronice, poștei, audiovizualului și tehnologiei informației, supravegherea și controlul activităților desfășurate prin mijloace electronice, operarea Sistemului electronic de achiziții publice și implementarea la nivel național a proiectelor de promovare a administrației electronice.
– Comisia de supraveghere a funcționării Sistemului electronic de achiziții publice (Hotărârea Guvernului nr. 179/2002) pentru exploatarea eficientă a Sistemului electronic de achiziții publice, respectiv analiza și evaluarea funcționării acestuia, asigurarea respectării principiilor liberei concurențe, eficienței utilizării fondurilor publice, transparenței, tratamentului egal și confidențialității operațiunilor, soluționarea sesizărilor cu privire la funcționarea Sistemului electronic de achiziții publice, validarea regulilor și procedurilor stabilite de operatorul acestui sistem.
– Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații (Ordonanța de Urgență nr. 79/2002) – pune în aplicare politica națională în domeniul comunicațiilor electronice și al serviciilor poștale; protejează drepturile și interesele utilizatorilor de servicii și rețele de comunicații electronice și de servicii poștale, în ceea ce privește transparența furnizorilor față de utilizatori relativ la tarife și condițiile de utilizare a serviciilor
3.3. ASIGURAREA RESURSELOR
Pentru a sprijini dezvoltarea și implementarea Societății Informatice se vor aloca resurse financiare specifice, atât pentru realizarea de proiecte, cât și pentru activități de cercetare-inovare.
inițierea, lansarea și finanțarea unor proiecte TIC în aplicații și sisteme de interes național și a unor programe de cercetare-dezvoltare:
Lansarea și finanțarea de proiecte prioritare de interes național pentru dezvoltarea infrastructurii și aplicațiilor cu impact economico-social
Lansarea și finanțarea de proiecte pilot pentru teme de interes larg (e-Europe+)
Finanțarea unui program național de cercetare-inovare pentru dezvoltarea Societății Informatice
Proiecte din domeniul Societății Informatice rezultate din strategiile sectoriale ale unor instituții. Aceste proiecte vor fi deschise atât pentru instituții de cercetare cu capital majoritar de stat, cât și pentru companii private. În același timp, se va încuraja atragerea de fonduri din surse externe, precum și participarea specialiștilor în proiecte internaționale:
Programul "e-content" al Comisiei Europene , ce are trei direcții principale de acțiune:
Îmbunătățirea și dezvoltarea utilizării informațiilor din sectorul public;
Stimularea producției de conținut informațional într-un mediu multicultural și multilingv;
Intensificarea dinamicii de dezvoltare a pieței de conținut digital.
Proiectele dezvoltate pe structura acestor linii directoare tratează conținutul digital al documentelor ca pe surse indispensabile de informații din sfera de cuprindere a administrației centrale și locale. Totodată transpunerea în format electronic a conținutului materialelor din mediile culturale reprezintă un deziderat actual important. De asemenea, se urmărește crearea unei culturi a informației prin conștientizarea mediilor culturale asupra avantajelor folosirii tehnologiilor societății informatice.
În acest sens se preconizează conectarea bibliotecilor, muzeelor și teatrelor la rețeaua Internet, precum și crearea de biblioteci virtuale și de librării virtuale (e-librării).
Programul "IST" al Comisiei Europene, dedicat tehnologiilor Societății Informaționale ce face parte din Programul-cadru 6 de cercetare-dezvoltare. Acest program are patru direcții principale de acțiune:
Dezvoltarea tehnologiilor din Societatea Informatică care răspund unor provocări majore, sociale și economice, incluzând tehnologii sigure și de încredere;
Dezvoltarea infrastructurii de comunicații și informații cu caracteristici de ușurință în exploatare, mobilitate și interconectare globală, pentru acces de oriunde și oricând, și furnizarea de aplicații și servicii viabile;
Utilizarea materialelor miniaturizate, moleculare, cu scopul încorporării de inteligență în obiectele de fiecare zi, în componente și microsistemele din mediul înconjurător;
Dezvoltarea tehnologiei cunoașterii și a interfețelor client inteligente, care permit interacțiunea personalizată și intuitivă cu conținutul digital.
Asigurarea securității rețelelor și a tranzacțiilor prin aceste rețele este o cerință esențială pentru tranzacțiile din sectoarele economice care se bazează, pe servicii de tip Internet. Proiectele ce au ca acțiune introducerea tehnologiilor de securizare și criptare în administrația publică locală, promovarea cartelelor inteligente "smart card" pentru securizarea accesului, plăți electronice, folosirea cartelelor magnetice sunt de aceea prioritare. Cartea electronică de identitate va reprezenta o aplicație de implementare a noilor tehnologii de tip "smart card" și conține datele personale de identificare ale cetățeanului, semnătura digitală, certificat digital, precum și licența de conducere auto, certificatul de asigurare socială, cartea de alegător.
Una dintre direcțiile prioritare o constituie și dezvoltarea industriei naționale de produse și servicii, iar în acest context se dorește lărgirea capacității de realizare a sistemelor de calcul, sistemelor de transmisie a datelor, vocii și imaginii, sistemelor de programe, servicii și aplicații specifice.
Programul IDA al Comisiei Europene, dedicat schimbului de date între administrații publice. Acest program are următoarele obiective principale:
Implementarea sistemelor de tip e-democrație și e-guvernare;
Definirea de politici europene cu privire la informația digitală;
Realizarea unui portal european pentru informații și servicii;
Definirea principiilor de organizare și căutare a informațiilor publice din UE și statele candidate referitoare la cadrul legislativ și de reglementări;
Definirea unui sistem de votare prin mijloace electronice;
Realizarea de cercetări de piață pentru servicii electronice destinate IMM-urilor;
Promovarea schimbului de experiență cu privire la cele mai bune practici de servicii electronice pe plan internațional.
În vederea realizării acestor obiective trebuie să se realizeze interoperabilitatea sistemelor informatice existente, o bună calitate a serviciilor și monitorizarea feedback-ului după lansarea proiectelor în exploatare.
Programul Comisiei Europene "Safer Internet Action Plan", destinat abordării problematicii conținutului ilegal și injurios promovat prin Internet.
Acest program s-a lansat ca răspuns la controversata problemă a conținutului ilegal și injurios de pe Internet. În acest scop s-a realizat o legătură stabilă între utilizatori și dezvoltatorii de aplicații software pe fundalul politicilor UE.
Companiile private din domeniu, institutele de cercetare, instituții din mediul academic și universitar, precum și instituții guvernamentale, pot participa cu propuneri de proiecte, care în urma unui proces de evaluare, pot primi finanțări integrale sau parțiale din fonduri comunitare. Astfel, aceste programe comunitare reprezintă o importantă resursă pentru finanțarea proiectelor din domeniul TIC, dar și un factor determinant de creștere a competitivității proiectelor.
3.4. PROCEDURI DE URMĂRIRE, EVALUARE ȘI RAPORTARE
Urmărirea realizării acțiunilor propuse se va face pe baza următorului sistem de indicatori, agreat de către statele membre ale UE și de către statele candidate:
Indicatori privind furnizarea de servicii de comunicații pe scară largă:
procentul familiilor care dețin servicii de telefonie fixă
– procentul familiilor care dețin forme de telecomunicații capabile să furnizeze accesul la Internet
prețuri de interconectare
lista problemelor cu agrearea licențelor
Indicatori privind dezvoltarea industriei naționale de produse și servicii
venituri în cadrul ramurii TIC
nr. de firme și nr. de angajați
structura veniturilor pe tipuri de activități
resurse umane și venituri pe angajat, anual
domenii de utilizare a produselor și serviciilor TIC realizate
Indicatori privind asigurarea accesului rapid și ieftin la Internet:
procentul populației care folosește în mod regulat Internetul
procentul familiilor cu acces Internet acasă
costurile pentru accesul la Internet
Indicatori privind dezvoltarea rețelelor de mare viteză pentru cercetare și educație:
viteza de interconectare și serviciile disponibile între și în interiorul Rețelei naționale de cercetare și educație cu Uniunea Europeană
numărul de cercetători care au acces Internet
procentul de cercetători cu acces Internet
numărul de calculatoare cu acces Internet la 100 de cercetători
procentul de cercetători cu acces Internet acasă
numărul de instituții de cercetare cu conexiuni de mare viteză la Internet
Indicatori pentru securizarea rețelelor, antifraudă TIC și promovarea cartelelor inteligente:
numărul serverelor securizate/un milion de locuitori și la numărul total de surse
procentul utilizatorilor publici de Internet, care au auditat probleme de securitate
auditul: indicatori cu privire la tipurile de atacuri, numărul acestora și măsuri de contracarare
indicatori cu privire la pirateria informatică
Indicatori privind educația și instruirea tineretului pentru Societatea Informatică:
numărul de calculatoare la 100 de elevi din ciclul primar / secundar / liceal
numărul de calculatoare conectate la Internet la 100 de elevi din ciclul primar / secundar / liceal
numărul de calculatoare cu conexiuni de mare viteză la Internet la 100 de elevi din ciclul primar / secundar / liceal
procentului de profesori ce utilizează în mod obișnuit Internet-ul pentru predarea altor materii decât cele de tehnologia informației
Indicatori referitori la munca în economia bazată pe cunoaștere:
procentul forței de muncă având instruirea de bază (cel puțin) în IT
numărul locurilor și absolvenților cu studii superioare în domenii legate de IT
procentul forței de muncă ce utilizează munca la distanță.
Indicatori privind utilizarea nediscriminatorie a serviciilor specifice Societății Informatice:
număr de puncte publice pe Internet (PIAP – Public Internet Acces Points) la 1000 de locuitori
procentul de website-uri guvernamentale
Indicatori privind comerțul electronic:
procentul de agenți economici care utilizează comerțul electronic (vând și cumpără prin Internet)
Indicatori privind guvernarea electronică:
procentul serviciilor publice de bază disponibile on-line
utilizarea publică a serviciilor guvernamentale on-line – pentru informare / subscriere de formulare
procentul achizițiilor publice care pot fi realizate on-line
Indicatori privind serviciile medicale bazate pe TIC:
procentul personalului medical cu acces la Internet
folosirea diferitelor web-site-uri cu informații medicale
număr de unități sanitare cu acces la Internet
Indicatori privind stimularea creării și diseminării informațiilor și cunoștințelor:
procentajul web-site-urilor în topul celor 50 cele mai vizitate site-uri naționale
Indicatori privind transpunerea și implementarea Aquis-ului comunitar:
lista cu cele mai importante legislații ale aquis-ului, referitoare la Societatea Informatică, adoptate.
Acești indicatori vor fi evaluați și actualizați pe baza cercetărilor realizate de către Institutul Național de Statistică, pe baza recomandărilor UE.
=== CAP4 ===
CAPITOLUL 4.
PROIECTE, APLICAȚII ȘI SISTEME INFORMATICE
4.1. PROIECTE NAȚIONALE ÎN DERULARE ȘI ÎN PERSPECTIVĂ.
Unele ministere, băncile, camerele de comerț, marile companii și unele societăți dispun de sisteme informatice performante. În IMM-uri tehnologia informației este încă utilizată în mod preponderent pentru aplicații financiar-contabile și birotică.
Proiecte naționale derulate
– Evidența informatizată a populației, Sistemul informatic al Poliției de frontieră
– Înmatricularea autovehiculelor, Eliberarea pașapoartelor
– Sistemul integrat al asigurărilor de sănătate
– Sistemul Informatic al principalelor bănci cu filiale în țară
– Rețeaua cercetării și educației
– Rețeaua de Transmisiuni Permanentă Digitală Securizată Strategică
– Rețeaua de Radio Digitală Securizată Operativ-strategică
– Sistemul Informatizat de Asigurare a Securității Aeriene
– Rețeaua Intranet Digitală
– Sistemul Informatic și de comunicații pentru forțele desfășurate în zonele de menținere a păcii
– Sistemul Informatic Logistic
– Ministerul de Interne – Sistemul informatic de management al străinilor
– Sistemul informatic de procesare on-on-line a cererilor de viză
– Asistarea întregului proces de planificare bugetară și de execuție bugetară, inclusiv realizarea bugetelor pe programe (ordonatorii principali de credite fiind conectați în Intranet-ul Ministerului Finanțelor Publice)
– Trezorerie și contabilitate publică în toate unitățile teritoriale și la nivel central
– Datorie publică externă pe termen mediu și lung (partajând baza de date cu Banca Națională a României pentru datoria pe termen scurt)
– Emiterea Codului Unic de Identificare (colaborare cu Oficiul Național al Registrului Comerțului în cadrul Biroului Unic)
– Gestiunea declarațiilor fiscale ale persoanelor juridice
– Gestiunea plăților impozitelor și taxelor persoanelor juridice
– Gestiunea impozitului pe veniturile persoanelor fizice (impozitul pe venitul global)
– Gestionarea raportărilor indicatorilor economico-financiari ale agenților economici
– Raportarea indicatorilor economico-financiari prin Internet, certificat și securizat – pilot pentru 50 de mari contribuabili
Proiecte naționale în derulare
– Sistemul informatic cadastral și registrul proprietăților agrare
– Sistemul național al forțelor de muncă; Sistemul național de pensii
– Sistemul Informatic al Ministerului Justiției
– Rețeaua metropolitană de comunicații voce-date; Rețeaua națională de comunicații voce-date
– Sistemul Informatic al Ministerului Administrației Publice – (e-Administration – Hotărârea Guvernului nr. 1007/2001)
– Parcuri tehnologice de software
– Sistemul Informatic pentru Managementul resurselor Umane
– Sistemul Informatic pentru supravegherea traficului pe Marea Neagră |
– Sisteme Informatice pentru asigurarea securității perimetrelor și obiectivelor
– Sistemul Informatic al Poliției Române
– Sistemul de comunicații al Poliției de Frontieră
– Sistemul Informatic al oficiului Național pentru Refugiați
– Monitorizarea investițiilor din fonduri publice și a procesului de achiziții publice
– Integrarea sistemelor informatice privind colectarea contribuțiilor la fondurile de sănătate, asigurări sociale, pensii etc.
– Introducerea declarațiilor fiscale electronice, prin Internet
– Introducerea plăților electronice
– Realizarea strategiei de securitate a informațiilor, a politicilor, standardelor și procedurilor în domeniul securității informațiilor și implementarea acestora
Proiecte și aplicații, finalizate
– Sistem electronic de licitații pentru achiziții publice (e-procurement)
– Sistem electronic pentru achiziții de bunuri și servicii – e-market
– Sistem Informatic e-job pentru căutarea de locuri de muncă
– Centre Multimedia pentru cetățeni
– Extinderea sistemului informatic de urmărirea bilanțului și obligațiilor fiscale ale agenților economici cu capabilități de preluare pe WEB a documentelor
– Identificarea unică a funcționarilor publici prin semnătura electronică și smart-carduri
– Managementul cashflow-ului
– Managementul documentelor
– Plata taxelor și impozitelor prin mijloace electronice (e-tax)
– Sistem Informatic pentru auditul securității informatice și a rețelelor de comunicații
– Servicii de informare electronică pentru cetățeni – Infochioșc
– Sistem de preluare pe web a facturilor furnizorilor
– Sistem electronic de sondare a opiniei publice
– Sistem Informatic pentru notificarea schimbării adresei de domiciliu
– Sistem informațional integrat privind comunicațiile naționale Infocom
– Sistem informațional privind stadiul de implementare a planului e-Europe+
– Sistem financiar integrat ca instrument de management
– Video conferințe organizate pe web
– Sistem Intranet pentru Ministerul Administrației Publice
– Sistem electronic de admitere a elevilor în licee, școli profesionale și școli de ucenici
– Portaluri ale administrației publice pentru informarea cetățenilor sau comunicarea cu aceștia
– Sistem electronic – suport al evaluării și avizării manualelor alternative folosite în învățământul preuniversitar
Pe baza analizei rezultatelor proiectelor realizate, se aprobă strategia de extindere la nivel național a acestora.
4.2 PROGRAME NAȚIONALE DE CERCETARE-DEZVOLTARE ȘI INOVARE ÎN SPRIJINUL DEZVOLTĂRII SOCIETĂȚII INFORMATICE.
Planul Național de Cercetare-dezvoltare și Inovare până în 2005, coordonat de Ministerul Educației și Cercetării și aprobat de Guvern, cuprinde 14 programe. Dintre acestea, 3 programe au obiective specifice direct legate de dezvoltarea Societății Informatice și a noii economii bazate pe cunoaștere:
1. Societatea Informatică care susține activitățile de cercetare dezvoltare și inovare în sprijinul realizării infrastructurilor, sistemelor și serviciilor necesare dezvoltării societății informatice, în corelare cu orientările strategice din domeniu și cu prevederile recentelor documente ale UE privind "e-Europe";
2. Materiale noi, micro și nanotehnologii care sprijină cercetarea fundamentală și aplicativă pentru materiale noi, micro și nano-structuri, microsisteme integrate, aparatură, dispozitive și instrumente miniaturizate, de înaltă precizie;
3. Tehnologii în domeniul aeronautic și spațial care promovează cercetarea și dezvoltarea tehnologică în domeniile respective, inclusiv în direcții legate de integrarea sistemelor digitale de poziționare globală și de navigație cu cele de transmisii de date și comunicații.
La nivelul anului 2004, sumele alocate pentru realizarea celor trei programe au reprezentat cca. 12% din totalul fondurilor bugetare alocate Planului Național.
În perioada 2001 – 2004, pentru cercetarea în domeniul tehnologiilor informației, comunicațiilor și microtehnologiilor s-au alocat cca. 5,2% din fondurile bugetare de cercetare, orientate cu prioritate pentru dezvoltarea de produse software și sisteme informatice.
4.3 CONCLUZII PRIVIND STAREA SOCIETĂȚII INFORMATICE
4.3.1 Puncte tari
1. Politica actuală favorabilă dezvoltării domeniului și Societății Informatice: crearea cadrului instituțional (înființarea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, înființarea Comisiei de Tehnologii Avansate, Comunicații și Tehnologia Informației la nivelul Parlamentului României, înființarea Grupului pentru Promovarea Tehnologiei Informației), a cadrului de reglementare (adoptarea a o serie de acte normative specifice Societății informatice), prezența activă a domeniului TIC în dezvoltarea cooperării internaționale, crearea unor facilități pentru dezvoltarea TIC;
2. Resursele și potențialul uman de înaltă calificare recunoscute pe plan internațional (cultură generală, creativitate, cunoașterea de limbi străine);
3. Consolidarea și creșterea personalității comunității TI manifestată prin creșterea gradului de implicare a companiilor TI, experților și asociațiilor profesionale în trecerea la Societatea Informatică;
4. Ritmuri de creștere, în ultimii 2 – 3 ani comparabile sau superioare țărilor candidate la aderare, privind achiziția de PC-uri și numărul de utilizatori de telefonie mobilă. Rata medie de dezvoltare a sectorului TIC este de 17% față de rata mondială de 9%;
5. Posibilitatea extinderii accesului la Internet datorită ponderii mari a abonaților la TV prin cablu (79%) și a telefoniei mobile;
6. Consolidarea pieței operatorilor de telecomunicații și dezvoltarea unei infrastructuri naționale pe fibră optică (19.000 km în 2004 și prognozat 42.700 km în 2006);
7. Suportul acordat de către autorități investițiilor din domeniul TIC.
4.3.2 Puncte slabe
1. Nivelul scăzut al accesului la magistralele de comunicații și Internet, datorită politicii de prețuri, și a nivelului scăzut al investițiilor în infrastructura de acces;
2. Nivelul indicatorului PIB/locuitor, influențează nivelul de dotare (hardware, software, mijloace de comunicații) al instituțiilor și al cetățenilor și implicit, asigurarea eficientă a serviciilor și aplicațiilor specifice Societății Informatice;
3. Slaba aplicare a legislației privind respectarea dreptului de autor în domeniul TI, cu urmări asupra nivelului pirateriei software;
4. Nivelul mediu al salariilor specialiștilor din domeniul TIC este mic, comparativ cu țările dezvoltate;
5. Numărul de PC-uri și penetrarea Internet-ului în școli generale și licee se mențin încă scăzute față de media din țările candidate la aderare în UE;
6. Rata de penetrare a telefoniei fixe 25%, față de o medie de 39% în țările CEE;
7. Numărul de utilizatori Internet înregistrați (adrese IP), este de 38 utilizatori înregistrați/1000 de locuitori la sfârșitul anului 2004, față de o medie de 168 în țările CEE.
4.3.3 Oportunități
1. Existența unui cadru internațional, care susține cultivarea potențialului uman, cultural și a deciziei politice în scopul valorificării oportunităților oferite de trecerea la Societatea Informatică – bazată pe cunoaștere – și la noua economie;
2. Posibilitatea asigurării unei creșteri economice durabile, bazată pe noile tehnologii, prin realizarea de produse și servicii cu valoare adăugată mare;
3. Posibilitatea atragerii unor fonduri externe de la organisme internaționale (cu prioritate UE) pentru proiecte care să asigure modernizarea administrației publice, accesul cetățenilor la informația publică, dezvoltarea mediului de afaceri și creșterea calității vieții;
4. Posibilitatea încadrării în ritmurile de dezvoltare ale Societății Informatice cerute de integrarea în UE, pe baza politicilor și planurilor de acțiune adoptate (e-Europe+, e-Europe 2005);
5. Creșterea accelerată a cererii de produse și servicii în domeniul TIC, în întreaga lume.
4.3.4 Amenințări
1. Piața forței de muncă în domeniul TIC, salariile mari în țările dezvoltate, conduc la migrația tinerilor specialiști spre aceste țări;
2. Numărul redus de politici de atragere a partenerilor și investitorilor strategici, comparativ cu alte țări europene, (cu capital, tehnologie, piață), care să permită dezvoltarea în țară a unor competențe pentru realizarea de sisteme, produse-program complexe și a dezvoltării infrastructurii informaționale, pe baza unor tehnologii avansate;
3. Decalajul tehnologic existent față de țările dezvoltate în domeniul cercetării, inovării.
În concluzie, prin strategia adoptată, trebuie să se învingă punctele slabe pe care le avem în acest domeniu, comparativ cu alte țări, și să se fructifice oportunitățile existente. Amenințările sunt acele elemente care ar putea fi evitate prin sporirea și întărirea "punctelor tari" prezentate mai sus și prin alegerea unei strategii adecvate.
=== CAP5 ===
CAPITOLUL 5.
IMPLEMENTAREA SISTEMULUI INFORMATIC DE ÎNTOCMIRE A DOSARULUI DE CREDIT
5.1 LOCUL ȘI IMPORTANȚA SUBSISTEMULUI <<CREDIT>> ÎN CADRUL SISTEMULUI INFORMATIC GLOBAL
În cadrul economiei digitale sistemul informatic de creditare ocupă un loc bine definit alături de celelalte sisteme cu legături strânse între ele.
Subsistemul informatic este o soluție de software financiar, construită pentru întreprinderi mici din domeniul financiar-bancar, care activează pe piețele în curs de dezvoltare. Este creat pentru a asigura instituțiilor financiare flexibilitatea și capacitatea de a administra relațiile cu fiecare client în parte și riscul asociat acestora și să răspundă rapid cerințelor prin produse și servicii financiare noi și inovatoare.
Subsistemul oferă o gamă de produse pre-definite, informații aprofundate despre client, metodologii unice și rapoarte flexibile, specifice pentru întreprinderile financiare mici și băncile descentralizate.
Avantajele utilizării:
Îmbunătățirea Relațiilor cu Clienții – întreg portofoliul serviciilor financiar-bancare este organizat pe client
Optimizarea productivității – excepționala ușurință în utilizare și navigare
Creșterea oportunităților de marketing – flexibilitate și abilitate în modificarea parametrilor
Reducerea costurilor de exploatare.
<<Credit>> a fost proiectat special pentru:
Bănci Mici
Case de Economii și Credit
Cooperative de Credit
Programe de Credite pentru Dezvoltare
Companii care administrează programe de creditare
Organizații Neguvernamentale & Organizații de Microfinanțare
CAR
Creditori Privați
Companii cu activitate financiară bancară
5.2 PREZENTAREA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMATIC <<CREDIT>>
Un exemplu practic a modului în care o bancă își poate extinde serviciile clientelei sale cu ajutorul sistemelor electronice este de a întocmi dosare de creditare pentru împrumuturi destinate persoanelor fizice. Principiile care stau la baza produsului sunt ușurința avantajelor și simplitatea unui astfel de sistem.
<<Credit>> este proiectat și realizat ca un complement al sistemului informatic de gestionare a bazelor de date utilizat de o instituție de analiză economico-financiară în mod curent, adăugând noi facilități, deschizând practic un "ghișeu" al băncii la sediul firmei de consultanță financiar-bancară.
Sistemul permite clienților introducerea ultimilor venituri nete realizate, tipul de credit pentru care dorește un împrumut, perioada de rambursare a acestuia. Sistemul întoarce toate variantele disponibile la nivelul întregii piețe de creditare din care clientul alege varianta optimă care i se pare a fi cea mai atractivă și apoi transmite automat datele personale către banca respectivă unde sunt verificate și prelucrate, eliminând necesitatea deplasării clientului la bancă pentru a aduce fizic aceste documente.
După prelucrare, la următoarea conectare între firma de consultanță financiară și bancă sunt transmise înapoi acesteia confirmările operațiilor făcute.
Arhitectura sistemului <<Credit>>
Sistemul <<Credit>> este o aplicație informatică cu următoarele caracteristici:
interfață grafica ușor de înțeles și utilizat;
automatizarea în cât mai mare măsură a introducerii datelor;
reducerea riscului de eroare la introducerea datelor prin verificări la nivel de câmp;
asistarea operatorului în introducerea datelor prin mesaje de atenționare în caz de eroare;
buna organizare a informațiilor și posibilități multiple de vizualizare a acestora după diverse criterii;
securitatea puternică asigurată prin baza de date ce conține informațiile personale, aceasta fiind criptată.
asigură securitatea sistemului prin controlul accesului la baza de date;
validează și autentifică cererile de la clienți;
asigură sincronizarea bazelor de date credit cu sistemul de baze de date prin tehnologia ODBC.
Circulația informației
În cadrul sistemului credit există două canale de circulație a informației:
1. Între instituțiile de credit și firma de analiză financiară <<credit>> a sistemului informatic bancar (trimiterea ofertelor de credit în sistem de către unitățile bancare)
Ofertele de credit conțin informații trimise de câtre băncile comerciale. Ele sunt introduse de un operator uman și, după validarea lor de către acesta, informația este transferată în baza de date a sistemul bancar, unde este prelucrată după procedurile uzuale.
2. Între clienții <<credit>> și firma de analiză <<credit>>
Pe acest canal se produc sincronizările bazelor de date de la clienți cu cele de la firma de analiză.
Fișierele de ieșire conțin date necesare pentru obținerea dosarelor de credit și a situației individuale a clientului și sunt preluate pe măsura completării lor de către sistemul informatic bancar.
Module funcționale credit
Produsul <<credit>> constă dintr-o structură de securitate și comunicații peste care pot fi dezvoltate module funcționale. Sunt oferite modulele funcționale:
informații bancare cu privire la oferta de credite la nivelul fiecărei unități financiar-bancară;
realizarea rezultatelor financiare, în urma tuturor ofertelor de pe piața de credit la acel moment dat, specifice fiecărui client în funcție de veniturile nete ale acestuia ;
informații cu privire la întocmirea dosarului de credit.
În sistem pot fi adăugate noi module în funcție de necesitățile specifice ale beneficiarilor.
5.3 MODUL DE FUNCȚIONARE AL SISTEMULUI INFORMATIC <<CREDIT>>
În desfășurarea unui scenariu tipic zilnic există următoarele momente:
Pregătirea noilor oferte de creditare pentru a fi trimise la firma de analiză economico-financiară.
Operatorul pregătește oferta pe care banca le are în produsele și serviciile oferite de executat pentru acea zi. Introducerea datelor se face în mod obișnuit de actualizare (introducere de noi oferte, modificare sau ștergere dacă e cazul).
La completarea ofertelor exista următoarele facilități:
introducerea noului produs bancar, modificarea sau ștergerea de către creditor: tipul de credit, moneda în care se acordă creditul, dobânda practicată, avansul minim care se cere, scoringul minim pentru care se poate acorda creditul respectiv; De asemeni se poate introduce noi criterii și noi aprecieri ale scoringului specifice fiecărei unități bancare pe baza unor puncte; acestea pot fi șterse dacă banca respectivă consimte că nu mai au relevanță pentru acordarea creditului. Aceste operațiuni sunt frecvente deoarece pe piața financiară se înregistrează fluctuații ale ratelor dobânzilor în funcție de inflație. Operatorul va introduce cursul de schimb oficial al principalelor valute, ultimele venituri nete realizate ale posibilului client, tipul de credit, valoarea creditului, perioada de rambursare. Pe baza acestor date sistemul informatic va întoarce toate rezultatele posibile și mai puțin de realizat de către client.
alegerea variantei optime de client și întocmirea dosarului de credit;
verificarea de către sistem a completării câmpurilor obligatorii la ieșirea din formular;
trimiterea către unitatea de credit a dosarului în format electronic prin e-mail.
Aprobarea dosarului de credit de către unitatea bancară. Banca cu drept de aprobator poate autoriza prin semnătură electronica toate dosarele de credit pregătite de firma de analiză financiară.
Din momentul aprobării, grupul de dosare de credit este pregătit pentru a fi trimis automat spre firma de analiză, el nemaiputând fi modificat sau șters de către client în numele firmei de consultanță financiară. Exista numai posibilitatea ca un dosar de credit să fie anulat în cazuri speciale.
Schematic poate fi reprezentat sistemul astfel:
Potențialul client va transmite o solicitare către firma de consultanță financiară ce deține întreaga bază de date din domeniul pieței de credit. Aceasta analizează solicitarea și întocmește dosarul de credit către unitatea bancară. Creditorul va returna dosarul aprobat clientului prin intermediul firmei de analiză economico-financiară.
solicitare dosar de credit
Firma de consultanță
economico-financiară
oferta de
credite
întocmește
Am conceput o bază de date cu relațiile ce vor fi prezentate în continuare:
Instituția bancară denumită in tabela CREDITOR poate acorda credite pe baza unui CRITERIU specific unității. În urma acestui proces va primi un SCORCREDITAT (scoring) în urma analizei datelor introduse de client și va fi CREDITAT daca va trece de scorul de credit. Fiecare unitate bancară are propriile produse bancare cu dobânzile aferente. Sistemul va întoarce rezultatul VALOARE care va arăta rata lunară de plată de către client.
Presupunem că există o aplicație la o firmă de analiză și consultanță economico-financiară în domeniul bancar care veghează asupra desfășurării activității băncilor comerciale. Acestea își vor oferi propriile produse de credit bancare (tip de credit, dobânzi la valutele oferite, scoringul pentru creditul de acordat, etc.)
Se vor introduce în baza de date toți ofertanții de credit care se vor înscrie la firma de consultanță financiară:
cu datele generale de identificare: denumire, sucursala, e-mail, telefon.
Piața de credit va fi compusă din creditorii ce por fi consultați în baza de date a aplicației informatice:
Fiecare unitate bancară va transmite către baza de date a firmei de consultanță propriile produse și servicii bancare: (tip credit, moneda, dobânda, data de referință a noii oferte)
Se actualizează ofertele de credit:
Operatorul va introduce scoringul specific fiecărei unități bancare pe baza căruia se poate obține împrumutul dorit de client. Se poate introduce un nou criteriu sau o nouă apreciere însoțite de numărul de punte fiecărei apreciere. De asemenea se poate înlătura (șterge) aprecierea sau criteriul ce nu mai au valoare la obținerea creditului.
Operatorul va deschide aplicația și va trece ultimele trei venituri nete realizate, de către potențialul client, ce vor intra la calculul ratelor de plată.
Fiind vorba de împrumuturi în valută se va adăuga de operator cursul oficial BNR.
Va alege tipul de credit pentru care dorește potențialul client un împrumut (credit ipotecar, imobiliar, de studii, investiții, achiziții de bunuri de durată îndelungată) valoarea creditului precum și perioada de rambursare.
Sistemul informatic va întoarce prin apăsarea butonului CALCULEAZĂ toate variantele posibile de la toate unitățile bancare care și-au înscris oferta în baza de date a firmei de consultanță economico-financiară. Se poate observa că variantele optime au inserat o bulină de culoare verde pe când cele imposibile de realizat (nu se încadrează) sunt de culoare roșie.
Pe baza datelor de ieșire se va întocmi electronic un dosar de credit ce va fi transmis prin e-mail unității bancare cu datele de identificare ale solicitantului de credit, scoringul obținut și tabelul de rambursare a împrumutului (FINALIZARE PRECONTRACT).
Informații despre creditorul ales vor fi afișate cu denumire creditor, rata dobânzii, moneda de creditare, valoare credit solicitat, avansul minim, perioada de rambursare, iar operatorul va putea introduce în numele clientului un avans ce poate fi mai mare decât cel minim solicitat de unitatea de credit.
Se va întocmi cererea de credit cu o primă fază cu datele de identificare a clientului (solicitantului de credit): nume, prenume, adresa, data nașterii, buletin/carte de identitate-serie, număr, eliberat de, telefon, salariu net.
Se va înregistra scoringul clientului după macheta:
Se totalizează numărul de puncte obținute de client pentru acordarea împrumutului
Există posibilitatea ca o bancă să refuze acordarea unui credit pentru simplul fapt că posibilul client nu a acumulat suficiente puncte. Sistemul informatic întorcând un mesaj de atenționare prin care se va preciza că ”punctajul este insuficient pentru a vi se putea acorda acest tip de credit”.
Se va trece la finalizarea precontractului, tabelul de rambursare, unde sunt evidențiate: numărul ratei, soldul curent, rata, dobânda, total de plată și soldul rămas.
Unitatea bancară respectivă, pe baza datelor primite de la firma de consultanță financiară, va programa clientul, prin poșta electronică, să se prezinte cu toate documentele necesare derulării începerii procesului de creditare.
*****
=== CAP6 ===
CAPITOLUL 6.
OPORTUNITĂȚI DE DEZVOLTARE
ȘI INTEGRARE ÎN SISTEM
6.1 UTILIZAREA INTERNETULUI ÎN PROCESELE ECONOMICE
Tehnologia de afaceri bazată pe Internet este o tehnologie nouă, încă în mișcare. Afacerile de comerț electronic sunt atractive. O afacere de e-commerce are două laturi, la fel de importante: latura economică, specifică oricărei activități comerciale, și latura informatică, ce definește numai o parte din tehnologia de derulare a afacerii (orice afacere de e-commerce mai păstrează, în modul său de derulare, și elemente specifice comerțului tradițional). Deși constituie punctul de pornire al afacerii și definește diferența față de modul tradițional de derulare a unei afaceri comerciale, componenta tehnico-informatică nu trebuie supraevaluată și nu trebuie ignorată importanța componentei economice. Tehnica de derulare a afacerii bazate pe Internet poate aduce succesul unei afaceri comerciale dar nu îl și garantează. Neglijarea problemelor economice în raport cu cele pur tehnologice poate duce la ratarea afacerii, în comerțul economic.
Comerțul electronic este modalitatea de a realiza activități de comerț care utilizează tehnica electronică de calcul și mijloacele moderne de telecomunicație în derulare efectivă a afacerii, pentru a mări aria de acoperire a activității și viteza de schimb a informațiilor.
Comerțul electronic implementează o nouă modalitate de comunicare între partenerii de afaceri care are ca infrastructură rețeaua Internet și serviciul Web. Această modalitate de comunicare este o alternativă la variantele tradiționale de schimb de informații în afaceri: poștă, telefon, fax, sau la transferurile de informații prin intermediul rețelei de calculatoare, folosind linii de comunicație dedicate. Ca principal element de infrastructură pentru comerțul electronic, Internetul oferă suport pentru un canal de distribuție virtual, a cărui eficiență este determinată, în primul rând, de caracteristicile de accesibilitate specifice comunicării în mediul Web.
Comerțul în Internet reprezintă mai mult decât numai vânzări online. Internet a devenit un mediu de afaceri prin intermediul căruia o mare varietate de bunuri și servicii sunt comercializate între partenerii de afaceri, între aceștia și consumatori (sau salariați) și chiar între persoane particulare.
Internetul a schimbat modul de a face afaceri, identificând noi căi de a realiza venituri, de a obține noi clienți sau de a conduce procesul de derulare a fondurilor. La începutul noului mileniu, influența în continuă creștere a Web-ului în economie este uimitoare. Oamenii de afaceri realizează că Web este una din cele mai bune metode pentru fabricanți de a-și vinde produsele direct consumatorilor, calea prin care detailiștii își pot extinde magazinele în zone geografice nelimitate, sau prin care întreprinzătorii pot lansa o nouă afacere, fără costuri prea mari. E-comerțul permite oamenilor de afaceri să vândă produse și servicii consumatorilor, pe o piață globală. Pe de altă parte, e-comerț este platforma pentru care s-au găsit noi căi de a vinde și distribui produse și servicii, prin mijloace electronice.
Comerțul electronic este o latură a comerțului care acoperă, încă, un segment de piață suficient de limitat. Comerțul electronic este o modalitate de distribuție care se adresează, în primul rând, clientului activ și informat, dispus să acționeze pentru a obține serviciile optime, alegând din totalitatea ofertelor care îi sunt accesibile.
Din punctul de vedere al firmelor, aceasta înseamnă, în primul rând, adaptabilitatea la permanenta evoluție tehnologică.
Practic, de viteza de adaptare la permanentele modificări tehnologice depinde, în mare măsură, poziția firmei față de concurență și capacitatea ei de a răspunde cerințelor pieței.
Din punctul de vedere al consumatorilor individuali, utilizatorii de Web sunt un segment de piață atractiv pentru orice comerciant: conform statisticilor, aceștia sunt, în majoritate, profesioniști, bine educați și cu venituri bune.
Comerțul electronic reprezintă un canal de distribuție alternativ, față de cele clasice. Distribuția prin mai multe canale este utilizată de firmele comerciale cu scopul de a satisface mai bine sau mai multe categorii de consumatori. Apelând la mai multe canale de distribuție, firmele obțin avantaje importante: o mai bună acoperire a pieței, costuri de distribuție mai mici, o “personalizare” mai accentuată a procesului de vânzare.
Comerțul electronic poate fi privit și ca un tip aparte de serviciu comercial, oferit în cadrul unei forme de comerț “în afara magazinelor” , care realizează tranzacții comerciale online și în care nu există vânzător, nu există magazin fizic.
Din punctul de vedere al resurselor mobilizate pentru acest tip de afacere, comerțul electronic înglobează elemente metodologice, tehnologice și practice de ultimă oră : cele mai noi concepte de dezvoltare a politicii de marketing a firmei de comerț, cele mai noi tehnologii în domeniul tehnicii de calcul și telecomunicațiilor, cele mai noi metode și instrumente de plată, cele mai noi metode și instrumente de proiectare a aplicațiilor informatice bazate pe cel mai nou instrument de comunicare la scară planetară : Internetul.
6.2 PIAȚA VIRTUALĂ DE CREDIT
E-commerce obligă firmele de consultanță să își reorienteze sistemul informatic din interiorul către exteriorul unității de analiză : în contextul funcțional al firmei, comerțul electronic creează o infrastructură ce permite dezvoltarea și extinderea aplicațiilor informatice în direcția interacțiunii cu partenerii de afaceri ; acest set de aplicații depășește suma tuturor aplicațiilor companiei și pe ale partenerilor acesteia, pentru că beneficiază de puterea suplimentară dată de interconexiune, care oferă interactivitate, prelucrare în timp real, eliminând inconvenientele numite : timp și distanță. Aceste noi oportunități afectează toate sectoarele de activitate ale firmei : proiectare, producție, aprovizionare, vânzări, marketing, relații cu clienții.
Pentru că afectează direct întregul proces al afacerii, comerțul electronic poate fi considerat o resursă critică a afacerii.
Diferența dintre teorie și practică în privința piețelor financiare, despre care se presupune că sunt libere și deschise, se observă peste tot conexiunea de interese a celor din interiorul lor, care profită de informațiile pe care le dețin și de accesul pe care îl au la acestea, spre deosebire de oamenii obișnuiți. Se consideră că Internetul poate rezolva probleme de “transparență”, realizând ceva ce nu a existat niciodată în afara cărților de teorie economică, și anume o piață perfectă.
Într-o definiție mai generală, e-commerce reprezintă o transformare revoluționară a tehnicii de derulare a afacerilor, prin utilizarea comunicării mediate de rețea.
Piața virtuală de credit reunește mai mulți ofertanți de împrumuturi (unități bancare) și doritorii de sume de bani (clienții), nu numai în vederea schimbului de produse și servicii cu caracter bancar, ci și pentru partajarea unei întregi game de servicii; relațiile stabilite în cadrul acestei piețe sunt reglementate pe cale contractuală, determinând legături între parteneri mai îndelungate.
Caracteristic pentru piața electronică este că:
permite schimbul de informații și documente electronice între parteneri (clienți și unitățile de credit);
folosește sistemele extranet ale companiilor și accesul din Internet prin intermediul parolelor de acces;
selectarea produselor și serviciilor bancare se face, în general, prin consultarea bazelor de date cu dobânzile aferente fiecărui produs și nu sub controlul impulsului de moment sau sub efectul mesajului publicitar.
Se pot aminti doar câteva din avantajele oferite de un site dedicat creditelor:
stabilirea prezenței; o parte însemnată de posibili clienți de credite au acces la Web, acest segment constituie o potențială piață de dimensiuni considerabile;
integrarea în rețea, permite conectarea informațiilor , în aval și amonte a clienților bancari;
pentru reclamă; poate fi privit ca un imens volum, accesibil oriunde de către clienți;
pentru o mai bună apropiere către clienții bancari;
pentru consolidarea legăturii client-unitate bancară;
pentru prezentarea tuturor ofertelor din domeniul creditului bancar;
pentru a testa și lansa pe piață noi produse și servicii bancare;
pentru a câștiga un segment atractiv și o piață specializată;
pentru a beneficia de disponibilitate maximă oferită de Internet 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână;
pentru a economisi substanțiale sume de bani;
pentru a vinde produse bancar;
accesul la noi segmente de piață;
creșterea de derulare a întocmirii situației financiare a clientului;
o flexibilitate mai mare a politicii de creditare;
reducerea costurilor de promovare;
creșterea competitivității.
Trebuie analizate avantajele utilizării sistemului electronic din punct de vedere al clienților: accesabilitate:
pot identifica produsele bancare de care sunt interesați;
pot consulta oferta, prezentată cât mai concludent;
pot cere lămuriri sau consultații, la care răspunsul poate sosi neîntârziat, prin e-mail;
pot face dosarul de credit direct din propriul lor mediu de lucru, indiferent de momentul din zi sau din an, fără a fi necesară deplasarea la unitatea bancară.
6.3. POSIBILITĂȚI DE DEZVOLTARE E- BANKING.
Se vorbește foarte mult astăzi despre "Banca Electronică", Home Banking, Electronic Banking și mulți alți astfel de termeni răsunători.
Multe bănci și instituții financiare internaționale oferă servicii electronice pentru clienții lor. Apariția și evoluția Internet-ului a făcut ca serviciile care înainte erau disponibile unui număr mai restrâns de clienți și în condiții speciale privind liniile telefonice, terminalele specializate etc. să fie acum disponibile unui număr mult mai extins de potențiali utilizatori.
Pentru ca sistemul e-credit să fie eficient, el trebuie să ofere un grad ridicat de adaptabilitate la condițiile concrete de utilizare; pentru aceasta sistemul trebuie să fie scalabil și să ofere o bună integrare cu celelalte componente funcționale ale unităților bancare.
O bancă își poate extinde serviciile la sediul clientului cu ajutorul sistemelor electronice prin întocmirea dosarelor de creditare pentru împrumuturi destinate persoanelor fizice.
E-credit poate fi proiectat ca un complement al sistemului informatic utilizat de instituția de analiză economico-financiară în mod curent, adăugând noi facilități de electronic banking, deschizând practic un "ghișeu" al băncii la sediul clienților acesteia.
În acest sistem vor fi introduse de către băncile comerciale a tuturor ofertelor din domeniul creditelor. Fiecare bancă va avea un nume de identificare și o parolă pentru a-și introduce fiecare propria-i ofertă și pentru a împiedica accesul altei instituții de credit să actualizeze datele acesteia.
Sistemul va permite clienților introducerea venituri nete realizate după autentificarea în sistem cu ajutorul uni nume de utilizator și a unei parole de acces. Clientul va transmite către bancă dosarul de credit on-line. După prelucrare, la următoarea conectare între client și bancă sunt transmise înapoi clientului confirmările operațiilor făcute, apoi acesta va fi programat la o dată ulterioară pentru a se prezenta la instituția bancară în vederea ridicării resurselor financiare necesare.
Sistemul e-credit va fi o aplicație client/server, având prin urmare două mari componente: componenta client – instalată pe calculatorul clientului; componenta server – programul pe serverul e-credit al băncii centrale care conduce întregul sistem. Acest calculator va fi conectat la rețeaua de calculatoare internă a băncii și va realiza schimburi de informații cu sistemul de baze de date de pe serverul central al acesteia.
În cadrul sistemului e-credit vor exista trei canale de circulație a informației:
1. Între instituțiile de credit și serverul e-credit a sistemului informatic bancar (trimiterea ofertelor de credit în sistem de către unitățile bancare)
Ofertele de credit vor conține informații trimise de câtre băncile comerciale. Ele vor fi introduse de un operator uman sau automat de sistemul bancar și, după validarea lor de către acesta, informația va fi transferată în sistemul bancar central, unde este prelucrată după procedurile uzuale.
2. Între clienții e-credit și serverul e-credit
Pe acest canal se vor produce sincronizările bazelor de date de la clienți cu cele de pe server. Apelul către server și transferul informațiilor vor fi făcute automat de sistem, fără nici o intervenție umana.
3. Între clienți și instituțiile bancare
Fișierele de ieșire vor conține date necesare pentru obținerea dosarelor de credit și a situației individuale a clientului și vor fi preluate pe măsura completării lor de către sistemul informatic bancar.
Produsul e-credit va consta dintr-o structură de securitate și comunicații peste care pot fi dezvoltate module funcționale : informații bancare cu privire la oferta de credite la nivelul fiecărei unități financiar-bancară; realizarea rezultatelor financiare, în urma tuturor ofertelor de pe piața de credit la acel moment dat, specifice fiecărui client în funcție de veniturile nete ale acestuia ; informații cu privire la întocmirea dosarului on-line de credit.
În sistem, pot fi adăugate noi module în funcție de necesitățile specifice ale beneficiarilor. În desfășurarea unui scenariu tipic zilnic vor exista următoarele momente:
Pregătirea noilor oferte de creditare pentru a fi trimise la banca centrală.
Operatorul va pregăti oferta pe care banca le are în produsele și serviciile oferite de executat pentru aceea zi. Introducerea datelor se va face în mod obișnuit de actualizare (introducere de noi oferte, modificare sau ștergere dacă e cazul).La completarea ofertelor pot exista o serie de facilități.
Introducerea noului produs bancar, modificarea sau ștergerea de către creditor: tipul de credit, moneda în care se acordă creditul, dobânda practicată, avansul minim care se cere, scoringul minim pentru care se poate acorda creditul respectiv; De asemeni se poate introduce noi criterii și noi aprecieri ale scoringului specifice fiecărei unități bancare pe baza unor puncte; acestea pot fi șterse dacă banca respectivă consimte că nu mai au relevanță pentru acordarea creditului. Aceste operațiuni sunt frecvente deoarece pe piața financiară se înregistrează fluctuații ale ratelor dobânzilor în funcție de inflație.
Clientul va introduce cursul de schimb oficial al principalelor valute, ultimele venituri nete realizate, tipul de credit, valoarea creditului, perioada de rambursare. Pe baza acestor date sistemul informatic va întoarce toate rezultatele posibile și mai puțin de realizat de către client; alegerea variantei optime de client și întocmirea dosarului de credit on-line; verificarea de către sistem a completării câmpurilor obligatorii la ieșirea din formular; trimiterea către unitatea de credit a dosarului în format electronic prin e-mail.
Aprobarea dosarului în format electronic de către instituția bancară autorizată. Utilizatorii bancari cu drept de aprobator – si numai aceștia – vor autoriza prin semnătură electronică toate dosarele pregătite de clienți. Utilizând numele și parola sa, acesta va parcurge dosarele și, dacă este de acord cu conținutul acestora, va completa câmpul "Semnătura autorizată" cu valoarea "Aprobat". Din momentul aprobării, dosarul va fi pregătit pentru a fi trimis automat (în momentul replicării) spre client, el nemaiputând fi modificat sau șters de către client. Va exista numai posibilitatea ca un dosar sa fie anulat în cazuri speciale.
Conectarea și trimiterea documentelor către/dinspre banca la intervale de timp prestabilite de către bancă se va realizează conectarea automată prin modem pe linia telefonica obișnuită a clientului cu serverul e-credit de la bancă în vederea replicării. Prin acest proces se va realiza sincronizarea bazelor de date de la clienți cu bazele de date de pe server.
Verificarea de către client a dosarului aprobat se va face pe stația locală, clientul poate crea listingul dosarului complet.
6.3.1. Probleme de securitate a sistemului
Sistemul de securitate e-credit se va baza pe o arhitectură, dispunând de facilități de criptare, certificare și autentificare electronică, utilizând algoritmi de criptare bazați pe chei publice si chei private.
Fiecărui utilizator al sistemului informatic îi va aloca un identificator unic de client. La lansarea sistemului utilizatorii vor trebui să specifice o parolă de acces, după care, la fiecare operație efectuată, utilizatorul se va identifica prin nume și parolă, acestea servind și la stabilirea tipurilor de drepturi specifice modulului funcțional.
Exista un protocol – SSL -, care protejează informațiile transmise către un server de Internet. Adresele paginilor de Internet care încep cu "http" sunt protejate prin acest protocol. Sistemul este utilizat astăzi efectiv în toate tranzacțiile codificate, bazate pe cărți de credit, din cadrul tranzacțiilor electronice.
Funcțiile principale ale sistemului de protecție sunt:
confirmarea server-ului, astfel încât utilizatorii să fie siguri că au accesat pagina de Internet căutata;
crearea unui canal de comunicație sigur, prin codificarea informațiilor transmise de la utilizator la server, astfel încât să se bareze accesul hackeri-lor la date, în timpul transmiterii acestora.
SET este un nou sistem destinat asigurării securității tranzacțiilor pe Internet, efectuate prin cărți de credit. De fapt, toate marile firme care au tangență cu comerțul electronic, ca Microsoft, Netscape, Visa si MasterCard și-au însușit sistemul SET.
Utilizând semnăturile digitale, SET va permite comercianților să verifice identitatea cumpărătorilor. Sistemul oferă protecție și cumpărătorilor printr-un mecanism care transferă numărul cărților de credit direct la emitentul acestora, pentru verificare și debitare. Astfel, comerciantul nu va vedea numărul cărții de credit a cumpărătorului.
Pentru a asigura securitatea plăților, SET folosește perechi de chei RSA pentru a crea semnături digitale și pentru secretizare. Prin urmare, fiecare participant în procesul de tranzacționare poseda doua perechi de chei asimetrice: o pereche de chei "de schimb" – folosită în criptare și decriptare – și o pereche "de semnătură", pentru crearea și verificarea semnăturii digitale. De menționat faptul ca rolul cheilor "de semnătură" este inversat în procesul de semnare digitală unde cheia privată este folosită pentru criptare (semnare), iar cea publică este folosită pentru decriptare (verificare a semnăturii).
Autentificarea este întărita de utilizarea certificatelor. Înainte ca un destinatar B să primească un mesaj semnat digital de către un emițător A, el vrea să fie sigur că deține cheia publică a lui A și nu a altuia care s-a recomandat drept A prin rețea.
O alternativa, ar fi ca receptorul B să primească cheia publică direct de la A printr-un canal de comunicație securizat. De cele mai multe ori, însă, aceasta soluție nu poate fi practicată. Transmisia securizată a cheilor este realizată de un "terț de încredere" numit Autoritate de Certificate (AC), care-l asigură pe B că A este proprietarul cheii publice pe care o deține. Autoritatea de Certificate furnizează certificate care fac legătura dintre un nume de persoană și o cheie publică. Utilizatorul A prezintă AC-ului informații de identitate. AC-ul creează un mesaj cu numele lui A și cheia publică a acestuia. Acest mesaj, numit certificat, este semnat digital de către Autoritatea de Certificate. El conține informații de identificare a proprietarului, precum și o copie a cheii publice (de schimb sau de semnătură).
Participanții SET vor avea, de asemenea, două certificate pentru cele două perechi de chei: certificate "de semnătură" și certificate "de schimb". Certificatele sunt create și semnate în același timp de către AC.
Protocolul SET introduce o noua aplicație a semnăturilor digitale, și anume conceptul de semnătura duală. Să consideram următorul scenariu: vânzătorul B trimite o oferta cumpărătorului A și o autorizație băncii sale pentru a transfera banii, dacă A acceptă oferta. Însa B dorește ca banca să nu vadă termenii ofertei, și nici cumpărătorul informațiile sale de cont. În plus, B vrea să facă o legătura dintre oferta și transfer, astfel încât banii vor fi transferați doar dacă A accepta oferta sa. El realizează toate acestea semnând digital ambele mesaje într-o singură operație care creează semnătura duală.
O semnătura duală este generată prin calcularea rezumatelor ambelor mesaje și concatenarea celor două rezumate. Rezultatului obținut i se calculează, la rândul său, un rezumat și, în cele din urmă, acest ultim rezumat este cifrat cu cheia privată de semnătura a emițătorului. Trebuie inclus și rezumatul celuilalt mesaj pentru ca oricare din cei doi primitori să valideze semnătura duală. Un primitor al oricărui mesaj îi poate verifica autenticitatea prin generarea rezumatului acestuia, concatenarea cu rezumatul celuilalt mesaj, și calcularea rezumatului rezultatului concatenării. Dacă noul rezumat se potrivește cu semnătura duala decriptată, primitorul poate fi sigur de autenticitatea mesajului.
Daca A accepta oferta lui B, trimite un mesaj băncii indicând acceptul sau/și incluzând rezumatul ofertei. Banca poate verifica autenticitatea autorizației de transfer a lui B și se asigură că acceptul este pentru aceeași ofertă prin utilizarea rezumatului autorizației pe care l-a primit de la B și a rezumatului ofertei prezentat de A pentru a valida semnătura duală. Astfel, banca poate controla autenticitatea ofertei, dar nu poate vedea termenii ofertei.
În cadrul protocolului SET, semnătura duală este folosită pentru a face legătura dintre un mesaj de comandă trimis vânzătorului și instrucțiunile de plată conținând informații de cont trimise achizitorului. Când vânzătorul trimite o cerere de autorizație achizitorului, include instrucțiunile de plată primite de la cumpărător și rezumatul informațiilor de comandă. Achizitorul folosește rezumatul primit de la vânzător și calculează rezumatul instrucțiunilor de plată pentru a verifica semnătura duală.
6.3.2. Facilități oferite de e-banking
Ce se poate obține prin intermediul unui cont bancar ce poate fi administrat direct prin Internet ? În primul rând informații despre contul personal care sunt disponibil 24 h/zi, de tipul istoricului tranzacțiilor efectuate, debitul și creditul contului. Se mai pot efectua transferuri de fonduri către propriul cont, către un cont dintr-o altă bancă, către o altă persoană, toate aceste transferuri putând fi administrate. Se mai pot face plăți către diverse organizații cum ar fi operatori de telefonie, firmele de servicii (electricitate, întreținere). Cea mai interesantă opțiune pare însă a fi cea de servicii și produse financiare online, acestea fiind extrem de importante pentru cei care se ocupă cu speculațiile la bursă. Sunt disponibile servicii de transfer intervalutar, se pot solicita informații despre ratele de schimb curente ale diverselor valute. Se mai pot consulta informații despre ratele împrumuturilor ce sunt oferite de bănci, acestea fiind diferențiate în funcție de bunurile ce urmează a fi achiziționate.
Vizitând serviciul de e-banking al unei bănci se pot obține informații despre politica de dobânzi a băncii și într-o secțiune specială se pot schimba informațiile personale, indicând eventualele schimbări de adresă și de parolă. După cum se poate observa, facilitățile sunt destul de numeroase și se pot crea conturi atât pentru persoane fizice, cât și pentru companii. Toate aceste servicii și faptul că ele sunt disponibile prin intermediul Internetului prezintă o serie de avantaje, cum ar fi ușurința de utilizare, accesul la informații de ultimă oră, creșterea securității tranzacțiilor, economisirea timpului, accesul din orice colț al lumii, economisirea comisioanelor percepute de bănci pentru diversele operații financiare și, nu în ultimul rând, faptul că nu este nevoie să se învețe utilizarea unui nou software.
Care este suportul tehnic care stă în spatele acestui concept ? Toate aceste operațiuni se efectuează prin intermediul certificatelor digitale. Prin noțiunea de certificat digital se înțelege o „carte de credit ” electronică ce conține fondurile cu care se pot face afaceri sau tranzacții în spațiul Web. Certificatul digital nu trebuie confundat cu conceptul de semnătură digitală, aceasta fiind conținută în orice certificat de acest tip.
Certificatul digital este oferit de către o autoritate de certificare – Certificate Authority (CA), care este mandatată în domeniul rețelelor pentru a asigura securitatea fondurilor și a cheilor publice necesare pentru criptarea informației. Cheile publice sunt utilizate pentru criptarea mesajelor și a semnăturii digitale și reprezintă de fapt o valoare obținută prin intermediul criptografiei asimetrice care certifică, împreună cu cheia privată, faptul că certificatul este real și că aparține unui anumit utilizator. Pe scurt, un certificat digital va conține următoarele informații : numele celui care îl deține, un număr serial, o dată de expirare, cheia publică a posesorului de certificat și semnătura digitală a autorității.
Cheile publice sunt utilizate în cadrul unor infrastructuri și pot fi cunoscute de diverși utilizatori, securitatea tranzacțiilor fiind asigurată de către cheile private. Securitatea tranzacțiilor este deja standardizată și astfel toate băncile utilizează pentru conectarea la conturile online sesiunile de tip SSL – Secure Socket Layer. Toate informațiile transmise prin intermediul acestor sesiuni sunt criptate pe 128 biți. Majoritatea browserelor de Internet care nu au fost updatate special în acest sens de utilizatori folosesc criptarea pe 40 biți sau 56 biți. Securitatea este garantată și de faptul că fiecare utilizator are un anumit serial number sau PIN care nu trebuie dezvăluit, fiind, de fapt, cheia autentificării acestuia pe Internet. Utilizând această tehnică pentru realizarea conexiunii, tranzacțiile online se pot face de pe orice calculator care poate rula în bune condiții versiunea Internet Explorer 5.5 sau Nescape Navigator 6.0.
Cu toate acestea, lucrurile nu stau atât de simplu cum pare la prima vedere, și astfel au apărut o serie de firme care se ocupă atât de dezvoltarea diferitelor aplicații necesare e-banking-ului, cât și a unor mari companii online care se ocupă numai de emiterea certificatelor digitale. Liderii în domeniul emiterii de certificate sunt cei de la www.verising.com , care se ocupă atât de securitatea utilizatorilor particulari, cât și de cea a serverelor și a site-urilor de Web. O altă firmă care se ocupă cu oferirea de soluții pentru acest domeniu este BISYS Group (www.bisys.com), care oferă o largă serie de servicii destinate în special băncilor.
Principalele progrese făcute în acest domeniu țin mai mult de securitatea tranzacțiilor decât de orice altceva, majoritatea băncilor fiind reținute în a migra către spațiul Web, tocmai datorită problemelor de securitate ce pot apărea. Introducerea criptării pe 128 biți pare a fi convins băncile să își ofere tranzacțiile spațiului Web. Bineînțeles că și aici, ca și în cazul plăților online utilizate în tranzacții, se duce o luptă acerbă contra fraudei electronice. În general atacurile se dau către bănci mai mici, care sunt la începutul dezvoltării și care nu au securități foarte bine implementate.
Specialiștii în probleme de securitate recomandă utilizarea firewall-urilor personale, ca fiind cea mai sigură metodă de a nu fi fraudați online. O noutate în domeniu este lansarea unui serviciu de online banking de către firma Sony, care pe 11 iunie 2002 a lansat o bancă complet virtuală, susținută offline de către o mare corporație bancară japoneză.
Majoritatea băncilor preferă totuși să își dezvolte propriile sisteme de securitate bazate pe standardul de criptare, precum și propriile aplicații software, care să ușureze viața utilizatorilor și să crească încrederea acestora în transferurile de fonduri prin Internet. World Net Bank pare a fi liderul în domeniul găsirii de noi soluții pentru creșterea securității în spațiul Web. Astfel ei au propus accesarea contului bancar de pe Internet prin intermediul unor module de php furnizate clientului prin intermediul unui CD unic prevăzut cu o cheie de acces. În momentul în care se încearcă accesarea contului cu o parolă greșită, contul devine inaccesibil pe o perioadă de timp, iar la trei introduceri greșite va fi blocat. Tehnica este intitulată CD Lock.
În afară de această modalitate de creare a contului, cei de la World Net au introdus și conceptul de rețea stealth, informațiile fiind verificate în același timp de pe mai multe servere, procesul fiind extrem de rapid prin utilizarea conexiunilor prin fibră optică. Astfel confidențialitatea tranzacțiilor online este mult mai bună decât a celor offline.
Totuși nu trebuie să rămânem cu ideea falsă că transferurile bancare prin Internet sunt total gratuite, ci doar că sunt mult mai ieftine decât cele clasice. Majoritatea băncilor au o limită definită a serviciilor gratuite după care încep să perceapă taxe, acestea fiind incomparabil mai reduse față de serviciile bancare prin telefon, ATM sau cecuri scrise. Astfel, West Pack, principala bancă a Australiei, percepe o taxă de 25 cenți pentru fiecare tranzacție efectuată prin Internet, în timp ce comisionul cerut pentru un cec scris este de 1 USD, iar tranzacțiile prin intermediul telefoniei costă 2,5 USD.
Aplicații software destinate în special băncilor sunt oferite și de către firma Phoenix International, www.phoenixintenational.com, care pune la dispoziția clienților săi o serie de soluții complete, ce includ atât tehnologia client / server, managenerizare relațiilor băncii, cât și hardware-ul necesar pentru toate aceste aplicații.
Bineînțeles că tendința generală de impunere a WAP-ului a atins și acest domeniu, astfel încât se pot face tranzacții financiare și de pe telefonul mobil. Există din ce în ce mai multe bănci care oferă posibilitatea de a accesa codul de pe telefonul mobil, securitatea fiind la fel de ridicată ca și în cazul tranzacțiilor prin modem.
Prin WAP sunt disponibile aceleași servicii, dar accesul se face tot prin intermediul contului de pe site-ul respectiv, o condiție fiind ca utilizatorul să plătească abonament la o companie de telefonie mobilă. Există anumite telefoane care sunt preferate în acest sens cum ar fi Nokia 6210 și 7110, Ericsson R 380 și câteva telefoane din familia Siemens.
Utilizatorii de Palm nu au fost nici ei uitați de către cei care se ocupă de acest domeniu și astfel se pot utiliza și aceste dispozitive pentru operațiile proprii bancare.
Există companii care acordă premii pentru serviciile electronice ale diverselor bănci, și astfel Banca Regală a Scoției a primit premiul pentru cea mai bună implementare a unor soluții de tip e-banking. Se urmărește creșterea calității serviciilor prin sporirea competiției și motivarea celor implicați. Se acordă astfel diverse premii pentru toate domeniile de activitate unei bănci ce țin de Internet.
Ce este foarte important pentru un utilizator de e-banking este să își încredințeze contul unei bănci cât mai recunoscute și cu tradiție în domeniul, să urmeze întocmai specificațiile legate de crearea contului, să își stocheze cu grijă datele personale și bineînțeles să nu uite să facă logout în momentul în care își părăsește contul. Utilizatorii de Internet Explorer trebuie să își seteze browsere astfel încât acestea să nu rețină în History diversele pagini văzute de către utilizator.
O caracteristică comună a site-urilor internaționale de bănci este prezentarea pe larg a securităților implementate și a soluțiilor găsite, captându-se încrederea clienților.
6.3.3. Peisajul Internet Banking în România
Trebuie menționat că una dintre problemele majore ale e-business-ului și implicit ale e-banking-ului o reprezintă căpătarea încrederii utilizatorilor în siguranța transferului de informații în sistem.
Conform informațiilor oferite pe site-ul www.bnr.ro, din cele 34 de bănci românești listate, 27 și-au dezvoltat o reprezentare Web. Pe aceste site-uri realizate în cele mai diferite moduri, de la html-ul clasic până la flash, trecând și prin php, se pot găsi informații despre activitatea băncii, produsele și serviciile oferite. Se mai poate consulta lista filialelor din țară și adresele de e-mail pe care se contacta diverși reprezentanți în funcție de problema pe care se dorește să se rezolve. Majoritatea beneficiază de versiuni și în limba română și în limba engleză. Toate site-urile oferă informații despre ratele de schimb valutar oferite de băncile respective precum și despre facilitățile de care se poate beneficia.
Dintre acestea s-au găsite module de e-banking la 10 dintre site-urile vizitate, ceea ce înseamnă un procent îmbucurător de 37%. Serviciile oferite și comisioanele percepute pentru acestea sunt diferențiate. Acest procent cred că se datorează faptului că au beneficiat de experiența internațională în domeniul, putând apela la soluții verificate și la securități dezvoltate.
Denumirea sub care este oferit acest serviciu încă standardizată, majoritatea optând pentru Internet Banking, care se va utiliza în continuare.
Astfel una dintre primele bănci care a introdus Internet Banking-ul în rândul serviciilor oferite a fost BTR- www.btr.ro, care a lansat această facilitate în România din 2000, folosind de la acea dată tehnologia de criptare pe 128 biți.
Serviciul nu mai este disponibil la ora actuală, dar în momentul în care era funcțional, oferea tranzacții online și schimburi și transferuri valutare. Pentru a putea crea un cont trebuia să se viziteze o bancă din rețeaua BTR și este nevoie de 50 Mb pe hard disk pentru a instala fișierele necesare disponibile pe site. Există și un manual al utilizatorului disponibil pentru down-load și de unde se poate afla cum trebuie configurată conexiunea și browserul de Internet.
La ora actuală, cel mai bun modul de e-banking pare a fi cel oferit de către Banca Austria Creditanstalt România – www.baca.ro.
Serviciile oferite sunt de tranzacții online, plăți definite și se adresează atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice. Comisioanele percepute pentru acest tip de tranzacții sunt cu 50% mai mici decât în cazul operațiunilor tradiționale. Marea noutate este însă realizarea accesului în sistem prin trei niveluri de securizare. Cerințele tehnice sunt Internet Explorer versiunea 5.5 sau Netscape Navigator 6.0, iar formula de codificare este generată în funcție de mișcările mouse-ului astfel încât se asigură un nivel înalt al siguranței transferului de date.
Cei care vor apela la serviciile online banking puse la dispoziție de către această bancă vor putea face verificarea soldului, efectuarea de plăți programate și transferuri valutare – schimburi valutare între conturile aceluiași client. Utilizatorii beneficiază de o foarte bună secțiune de “Help” și un demo din care pot afla diverse informații despre modul în care funcționează acest sistem, ceea ce va duce la o creștere a încrederii utilizatorilor în acest tip de tranzacții. Comisioanele sunt cu 50% mai mici față de cele percepute pentru tranzacțiile tradiționale.
O altă bancă din România ce oferă servicii de e-banking, este Libra Bank www.librabank.ro. Pentru a se putea apela la serviciile acestei bănci trebuie să se solicite obținerea unui certificat digital individualizat pentru fiecare calculator ce urmează să fie conectat la acest site. Aprobarea și emiterea certificatelor se realizează doar manual de către personajul băncii. Pentru a putea executa plăți, trebuie să se definească o listă de beneficiari care se poate modifica în funcție de necesități. Aici se pot efectua ordine de plată, se pot solicita rapoarte despre operațiunile efectuate din cont și să se solicite extrase de cont.
Serviciul celor de la Libra Bank funcționează doar pe Internet Explorer 5.5 pentru moment serviciul nefuncționând cu Nescape. De pe site nu se pot afla informații despre ce fel de securități suplimentare au implementat cei de la Libra pentru a proteja investițiile făcute, în afara tehnologiei de criptare pe 128 biți. Se poate descărca un manual în format.chm (formatul fișierelor de help din sistemul Windows) care furnizează o serie de detalii despre funcționarea serviciului, despre certificatele digitale și cum se pot obține și utiliza.
Și clienții care și-au încredințat economiile băncii Ro Bank – www.robank.ro- pot beneficia de servicii de Internet Banking, prezentate sub denumirea de Home Banking. Operațiunile care se pot efectua sunt cele care deja s-au prezentat: tranzacții, extrase de cont curent, situația conturilor precum și transferuri valutare. În anumite condiții reglementate de BNR, se pot efectua și plăți valutare externe.
Cei de la RoBank au dezvoltat propriul software de e-banking plecând de la browserele clasice de Internet. Pe site-ul lor se pot afla informații complete despre serviciul oferit, existând și o arhivă în care se stochează operațiunile care au fost efectuate deja. Cerințele tehnice sunt destul de mici, fiind necesar un calculator de minimum 16Mb RAM, conectat la Internet.
Alpha Bank – www.alphabank.ro pune la dispoziția clienților săi un astfel de modul de e-banking, denumit AlphaLine. Din păcate site-ul este în limba engleză, o variantă în limba română urmând a fi disponibilă în curând. Modulul a fost implementat de către firma FONTIS și este complet în română. Prin intermediul serviciului AlphaLine, pe lângă operațiunile obișnuite se poate beneficia și de e-mail. Cei de la Alpha Bank asigură un mare nivel de securitate, deși pe site-ul lor nu sunt oferite informații suficient de detaliate despre modul în care este realizată protejarea utilizatorului.
Alte informații precum și help-ul sunt accesibile numai după crearea contului. Clientul trebuie să contacteze departamentul IT prin telefon pentru a deschide contul de e-banking, fără a mai fi nevoie să se deplaseze la una din sucursalele acestuia.
Banca Comercială a Greciei – www.cbg.ro- oferă și ea servicii de Internet banking și de aici se pot solicita certificate digitale, care așa cum am menționat, sunt absolut indispensabile efectuării de astfel de operațiuni. Manualul utilizatorului este disponibil doar după ce persoana respectivă este un client înregistrat, iar informațiile despre e-banking decât după ce browserul persoanei respective va funcționa pe 128 biți.
În concluzie, este un serviciu ce pare a avea un înalt grad de securitate, dar informațiile sunt disponibile după crearea contului.
O altă bancă reprezentată în spațiul virtual este DemirBank- www.demirbank.ro , unde nu se beneficiază de o pagină în limba română, iar securitatea este realizată prin tehnologia SSL pe 128 biți, clienții putând opta și în a utiliza pentru codarea mesajelor personale tehnologia de criptare 3DES pe 168 de biți, disponibilă pentru download pe site-ul celor de la DemirBank. Pentru a deveni un client al acestui serviciu trebuie să existe un cont deschis la această bancă, iar pentru a accesa serviciile Internet trebuie să fie semnat un contract, urmând ca după câteva zile să parvină informațiile de accesare a contului și certificatului digital. Certificatul digital se poate obține direct de pe site, și există 3 tipuri de certificate : manager, maker și verifier. Doar nivelul manager dă posibilitatea creării unor conturi individuale. Ca manager se poate crea și modifica conturile de tip maker și verifier.
Cei de la DemirBank sunt în fruntea valului tehnologic românesc oferind și primul serviciu bancar mobil prin tehnologie WAP. Condiția este deținerea unui telefon mobil prevăzut cu browser de WAP, precum și date necesare configurării tehnice a conexiunii WAP. Securitățile sunt identice cu cele folosite pentru conexiunea de tip modem, iar pașii care trebuie să fie urmați pentru a obține un cont WAP sunt similari. Comisioanele percepute pentru transferurile efectuate prin Internet sau prin telefonia mobilă sunt aceleași ca în cazul celor tradiționale.
Filiala românească a Băncii Ciprului oferă și ea servicii de Internet banking, dar nu există un website dedicat pentru România, astfel încât doritorii vor trebui să acceseze adresa www.bankofcyprus.com. Dacă se dorește realizarea unui cont de e-banking trebuie să se adreseze la filiala românească a băncii pentru a vedea dacă serviciul este disponibil și pentru România. În orice cazul este un serviciul foarte bine securizat.
Serviciul de e-banking este disponibil și în cadrul băncii CitiBank – www.citibank.ro – care trimite spre site-ul – www.citidirectonline.com -unde se pot afla mai multe informații despre acest program și despre software-ul dezvoltat de către această bancă, denumită CitiDirect Online Banking. Navigarea este un pic mai dificilă, paginile românești fiind mai greu de descoperit. Serviciile disponibile sunt tot cele obișnuite în astfel de situații : transferuri de fonduri, extrase de cont, iar tehnologiile folosite sunt cele pe 128 biți. O facilitate importantă este cea de a exporta rapoarte de lucru. Limitările sistemului sunt date de faptul că serviciul nu este accesibil 24h/zi, fiind disponibil până la ora 16.00 pentru plățile în lei și până la ora 13.00 pentru plățile în valută.
Un avantaj ar fi oferirea pe site a aplicației Typifier, care ușurează realizarea ordinelor de plată pentru plățile vamale, urmată apoi de scoaterea lor la imprimantă.
Se poate trage concluzia că evoluția băncilor românești este favorabilă și că utilizatorii români pot apela cu încredere la acest tip de servicii, putând scăpa astfel de anumite plăți lunare, cum ar fi telefonia mobilă și fixă, electricitatea, precum și alte tipuri de servicii, toate băncile efectuând plăți către acest tip de furnizori.
Multe tranzacții prin e-banking se fac plătindu-se cu carduri bancare obișnuite (Visa, MasterCard etc.). Însă tranzacțiile cu carduri conțin informații confidențiale privind cardul și informațiile personale ale clienților, informații ce pot fi interceptate în timpul plății prin Internet.
Fără un soft special, orice persoană care monitorizează traficul pe rețea poate citi conținutul acestor date confidențiale și le poate folosi ulterior. Este necesară elaborarea unor standarde specifice sistemelor de plăți, care sa permită coordonarea părților legitime implicate în transfer și folosirea corecta a metodelor de securitate.
În 1996, MasterCard și Visa au convenit să consolideze standardele lor de plăți electronice într-unul singur, numit SET (Secure Electronic Transaction). Protocolul SET își propune șapte obiective de securitate în e-banking:
Să asigure confidențialitatea instrucțiunilor de plata și a informațiilor de cerere care sunt transmise odată cu informațiile de plată.
Să garanteze integritatea tuturor datelor transmise.
Să asigure autentificarea cumpărătorului precum și faptul că acesta este utilizatorul legitim al unei mărci de card.
Să asigure autentificarea vânzătorului precum și faptul că acesta acceptă tranzacții cu carduri prin relația sa cu o instituție financiara achizitoare.
Să folosească cele mai bune metode de securitate pentru a proteja părțile antrenate în tranzacții.
Să fie un protocol care să nu depindă de mecanismele de securitate ale transportului și care să nu împiedice folosirea acestora.
Să faciliteze și să încurajeze interoperabilitatea dintre furnizorii de soft și cei de rețea.
Aceste cerințe sunt satisfăcute de următoarele caracteristici ale acestei specificații:
Confidențialitatea informației. Pentru a facilita și încuraja comerțul electronic folosind cărțile de credit, este necesară asigurarea deținătorilor de cartele că informațiile de plată sunt în siguranță. De aceea, contul cumpărătorului și informațiile de plată trebuie să fie securizate atunci când traversează rețeaua, împiedicând interceptarea numerelor de cont și datele de expirare de către persoane neautorizate. Criptarea mesajelor SET asigură confidențialitatea informației.
Integritatea datelor. Aceasta specificație garantează că nu se alterează conținutul mesajelor în timpul plății acestora prin rețea. Informațiile de plată trimise de cumpărător la vânzător conțin informații de cerere, date personale și instrucțiuni de plată. Dacă una din aceste informații este modificată, tranzacția nu se va face corect. Protocolul SET folosește semnătura digitală pentru integritatea datelor.
Autentificarea cumpărătorului. Vânzătorul are nevoie de un mijloc de verificare a clientului sau, a faptului că acesta este utilizatorul legitim al unui număr de cont valid. Un mecanism care face legătura dintre posesorul cărții de credit și un număr de cont specific va reduce incidența fraudei și, prin urmare, costul total al procesului de plată. SET utilizează semnătura digitala și certificatele cumpărătorului pentru autentificarea acestuia.
Autentificarea vânzătorului. Aceasta specificație furnizează un mijloc de asigurare a clientului că furnizorul are o relație cu o instituție financiara, permițându-i acestuia să accepte cărțile de credit. SET utilizează semnătura digitală și certificatele vânzătorului pentru autentificarea acestuia.
Interoperabilitatea– Protocolul SET trebuie să fie aplicabil pe o varietate de platforme hardware și soft. Orice cumpărător trebuie să poată să comunice, cu softul său, cu orice vânzător. Pentru interoperabilitate, SET folosește formate de mesaje și protocoale specifice.
CONCLUZII
Sistemele informatice reprezintă un instrument în slujba democrației, a modernizării serviciilor în domeniul public, comercial, al turismului și educațional. Statul trebuie să asigure accesul tuturor cetățenilor săi la Tehnologia Informației și să furnizeze un cadru legal adecvat și sigur pentru utilizatorii informației digitale.
Conceptul de “societate informațională” este astăzi unanim acceptat, evidențiindu-se o serie de aplicații caracteristice: e-Business inclusiv servicii și sisteme integrate de întreprindere, e-Learning; e-Governance etc. Ele au în comun platforme bazate pe baze de date avansate și Internet, de altfel una din direcțiile strategice ale marilor corporații din domeniu.
Proiectanții de produse program au la dispoziție instrumente avansate pentru planificarea proiectului, analiza aplicației, proiectarea soluției, generarea automată a programului și asistarea automată a încercării produsului program. Industria de programe furnizează produse nemateriale, ca și industria de conținut informațional.
Cu ajutorul unui produs precum e-credit, clientul, indiferent dacă este o persoană fizică sau juridică, are la dispoziție o "bancă" acasă. El poate afla informații utile și poate chiar vitale în orice moment, își poate realiza afacerile sale indiferent de ora sau locul in care se află.
Pe de altă parte, banca poate realiza serioase economii prin reducerea cheltuielilor cu spațiul, numărul angajaților, extinderi în noi zone pentru a nu mai aminti de faptul ca fiecare nou serviciu înseamnă de fapt o nouă sursa de venituri.
e-credit a fost creat pentru ușurarea procesului de raportare dintr-o firmă de consultanță economico-financiară din domeniul bancar. Sistemul informatic poate fi utilizat de orice bancă ce trimite rapoarte la Banca Centrală, de orice filială ce raportează informații sediului central, sau de o organizație de orice fel care își generează rapoarte interne pentru a controla mai bine activitățile comerciale și financiare.
Este modalitatea simplă și eficientă de a crea și modifica rapoarte, economisind zeci și sute de ore de programare. Cu o interfață familiară pentru orice utilizator, e-credit este extrem de ușor de utilizat. Doar imaginați-vă un raport de care aveți nevoie și el va putea fi creat imediat și "livrat" în orice formă: pe hârtie, electronic.
Un avantaj enorm adus de produsul e-credit îl constituie dezvoltarea pieței de credit la nivelul ofertantului de produse bancare și al clientului care caută noi resurse financiare necesare fiecăruia la diferite momente de timp.
Concluzia generală este că, după înlăturarea exceselor, a exagerărilor, a abordărilor pripite sau insuficient fundamentate, rămân rezultatele valoroase, ca model pentru noi implementări ale acestei noi tehnologii de realizare a afacerilor bancare, care îmbină comerțul cu tehnologia informatică și de comunicații.
Rămân câteva principii de bază, care pot fi formulate astfel:
un proiect de e-credit care este bazat pe o analiză de piață rațional elaborată și cu un termen mediu de realizare a profitului, poate fi o propunere de afacere viabilă;
viteza de pătrundere pe piața on-line este mai puțin importantă decât capacitatea de a menține ritmul dezvoltării pe această piață, pentru că modificările tehnologice fac competiția on-line mult mai rapidă decât cea off-line;
se oferă posibilitatea afirmării unităților bancare mici, mijlocii și mari, prin implementarea unor strategii necostisitoare de promovare a firmei și a afacerii;
neglijarea problemelor economice în raport cu cele pur tehnologice poate duce la eșuarea afacerii bancare;
se oferă de asemenea instrumente pentru monitorizarea reacției consumatorilor de credite față de politica de marketing a unităților bancare;
se poate considera că e-credit produce demonopolizarea în economie;
se aduce cu sine schimbări spectaculoase de metodă pentru modul de derulare a unei afaceri, a modificat scara la care sunt abordate problemele, facilitând abordarea la scară globală, dar, în final, s-a aliniat aceluiași mecanism economic și criteriilor de eficiență care guvernează și în cazul economiei.
In ceea ce privește societatea civilă și mediul de afaceri, prin reprezentații lor, Camere de Comerț și Industrie, fundații și asociații dedicate tehnologiei informației (Asociația pentru Tehnologia Informației și Comunicații din România) sau Internet-ului (Asociația Română a Providerilor de Internet), ele au propriile proiecte, care vizează sensibilizarea și crearea oportunităților pentru dezvoltarea economică prin utilizarea tehnologiilor de vârf în domeniul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, dezvoltarea cooperării dintre sectorul privat și cel public, promovarea unei legislații favorabile implementării societății informaționale și valorificarea potențialului specialiștilor români din acest domeniu.
La nivel de țară, Guvernul României, respectiv Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, are o serie de planuri foarte bine definite în vederea “democratizării accesului la informație”.
Astfel, ca răspuns la planul european eEurope+ care se adresează țărilor în curs de aderare la Uniunea Europeană, România are în derulare programul eRomânia+, care cuprinde principalele direcții de acțiune și priorități în domeniul implementării tehnologiei informației.
Promovarea societății informaționale înseamnă de fapt crearea culturii informației și comunicării pentru fiecare cetățean al României, așa cum este nevoie de o cultură civică sau de o cultură organizațională.
În încheiere, se poate exprima speranța că această prezentare a adus o nouă perspectiva asupra unui domeniu care va afecta în viitorul apropiat modul în care trăim și lucrăm al multora dintre noi.
Desigur, obținerea eficienței economice nu este automată. Numai perfecționarea tehnologiei, fără reingineria proceselor de afacere, poate să genereze doar creșterea costurilor. De aceea, este necesară colaborarea organizației cu furnizorii de sisteme informatice și cu consultanții.
=== INTRODUCERE&CAP1 ===
INTRODUCERE
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND NECESITATEA
STRATEGIEI PENTRU PROMOVAREA ECONOMIEI DIGITALE
ȘI IMPLEMENTAREA SOCIETĂȚII INFORMATICE
România pătrunde într-o lume nouă, o lume în care comunicațiile și tehnologia informației accelerează expansiunea economiei dematerializate, modificând componentele competitivității și generând noi surse pentru creșterea economică.
Progresul tehnologic trebuie să facă societatea mai transparentă, să aducă cetățenii mai aproape de serviciile publice, să dezvolte noi instrumente de lucru pentru profesori, să faciliteze căutarea unui loc de muncă și să permită utilizarea în mod eficient a informației.
Sistemele informatice reprezintă un instrument pentru modernizarea serviciilor publice și a sistemului educațional. Statul trebuie să asigure accesul tuturor cetățenilor săi la tehnologia informației și să furnizeze un cadru legal adecvat și sigur pentru utilizatorii informației digitale.
Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informațional care permite realizarea operațiunilor de culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor și difuzare a informațiilor astfel obținute, prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informației (TI).
Pentru a-și îndeplini rolul în cadrul sistemului informațional, sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, regulilor, procedurilor, mijloacelor, metodelor și tehnicilor, prin care se asigură prelucrarea automată a datelor.
Sistemul informatic al oricărei organizații trebuie să fie astfel structurat, încât să corespundă cerințelor diferitelor grupuri de utilizatori. În acest scop, în cadrul organizației pot fi utilizate următoarele tipuri de sisteme informatice:
sisteme informatice la nivel operațional (Operational Level System) ce permit culegerea, stocarea și prelucrarea datelor referitoare la tranzacțiile și procesele economice;
sisteme de gestiune a cunoașterii în cadrul organizației (Knowledge Systems), permițând promovarea noilor tehnologii și cunoștințe în cadrul organizației (de exemplu produsele software destinate proiectării asistate de calculator – CAD) precum și asigurarea automatizării și controlului fluxului de documente ;
sisteme informatice destinate conducerii curente, cu rolul de a asigura derularea activităților de control și conducere pe termen scurt;
sistemele informatice destinate conducerii strategice, care facilitează echipei manageriale realizarea planificării activității organizației pe termen lung, în vederea atingerii obiectivelor strategice preconizate.
Dacă avem în vedere criteriul naturii prelucrărilor realizate cu ajutorul sistemelor informatice, putem face următoarea clasificare:
sisteme pentru prelucrarea tranzacțiilor (Transaction Processing System) care sunt specializate în preluarea, stocarea și prelucrarea datelor privitoare la tranzacțiile zilnice, de rutină.
sisteme destinate activității de birotică (Office Automation System), destinate în principal personalului implicat în procesul prelucrării informației. În această categorie putem cuprinde: procesoare de texte, procesoare de tabele, sisteme de poștă electronică.
sisteme informatice destinate cercetării-dezvoltării (Knowledge Work System) destinate creării și integrării noilor tehnologii.
sisteme informatice destinate conducerii (Management Information System), având ca scop asigurarea rapoartelor sintetice de rutină, necesare în procesul fundamentării deciziilor curente, controlului și planificării pe termen scurt.
sisteme suport de decizie (Decision Support System) oferă managerilor modele complexe și aprofundate de analiză, în vederea fundamentării deciziilor.
sisteme suport ale executivului (ESS- Executive Support System) reprezintă sisteme informatice destinate conducerii strategice și permit luarea unor decizii pe termen lung, altele decât cele de rutină.
Conceptul de “societate informațională” este astăzi unanim acceptat, evidențiindu-se o serie de aplicații caracteristice: e-Business inclusiv servicii și sisteme integrate de întreprindere, e-Learning; e-Governance etc. Ele au în comun platforme bazate pe baze de date avansate și Internet, de altfel una din direcțiile strategice ale marilor corporații din domeniu.
Proiectanții de produse program au la dispoziție instrumente avansate pentru planificarea proiectului, analiza aplicației, proiectarea soluției, generarea automată a programului și asistarea automată a încercării produsului program. Industria de programe furnizează produse nemateriale, ca și industria de conținut informațional.
Deoarece, în majoritatea cazurilor, sistemele informaționale ale organizațiilor se sprijină pe utilizarea tehnologiei informației iar evaluarea performanțelor acestora este legată de obicei de perspectiva unei investiții prin informatizare, ne vom referi, pe parcursul acestei lucrări, la realizarea și implementarea sistemelor informatice cu predilecție. Vom folosi prescurtarea SI pentru a ne referi la sistemele informatice și TI pentru tehnologia informației.
Dezvoltarea pieții SI depinde într-o măsură mai însemnată de starea economiei și de posibilitățile statului de achiziții publice în acest domeniu. Totodată, statul este în primul rând un sistem de colectare, prelucrare și distribuire de informație și mijloace financiare. Exemple de probleme mari ce nu pot fi rezolvate fără soluțiile oferite de SI: descentralizarea coerentă a deciziei, blocajul financiar, corupția și economia subterană, asigurarea sănătății etc..
Rezultă ca există oportunități mari pentru realizarea și implementarea SI care pot contribui decisiv la rezolvarea multor probleme, prin îmbunătățirea tehnologiilor managementului statului la nivel central și local. Aceasta implică planificarea riguroasă a acțiunilor, ținând seama de toate condiționările care intervin și de restricțiile introduse de limitarea resurselor ce pot fi alocate.
Impactul economico-social considerabil al realizării și implementării SI este sugerat și de deplasarea populației ocupate înspre infrastructura informațională, în cadrul deplasării generale de la sectoarele primar și, în mai mică măsură, secundar, spre sectorul terțiar (al serviciilor) al economiei naționale.
Desigur, obținerea eficienței economice nu este automată. Numai perfecționarea tehnologiei, fără reingineria proceselor de afacere, poate să genereze doar creșterea costurilor. De aceea, este necesară colaborarea organizației cu furnizorii de SI și cu consultanții.
Se deschide astăzi o perspectivă nouă pentru fiecare organizație care, din punct de vedere managerial, prezintă o structură complexă, formată din numeroase elemente, de diverse naturi, aflate în raporturi de multiple condiționări.
În conceperea și realizarea sistemelor informatice trebuie luate în considerare elemente specifice fiecărei organizații, în special eficiența, dimensiunea și structura resurselor umane, materiale și financiare, potențialul și mentalitatea personalului, poziția acesteia în contextul economic național și internațional.
Indiferent de caracteristicile organizației, în strategia de realizare a sistemelor informatice își va pune amprenta sistemul de management al organizației care cuprinde mai multe componente ce se deosebesc în funcție de natura și de caracteristicile instrumentului utilizat.
Un domeniu privilegiat de aplicare a tehnologiilor informatice îl constituie însăși managementul realizării sistemelor informatice. Volumele mari de date, complexitatea procedurilor de administrare și prelucrare a lor, exigențele ridicate legate de furnizarea în timp util, de către sistemul informatic, a unor informații valide și relevante, necesare conducerii, sunt caracteristici definitorii în raport cu problematica informatizării la acest nivel. Aceasta presupune o atitudine dinamică și creativă a utilizatorilor, în raport cu exploatarea și dezvoltarea sistemului informatic aferent.
Acest lucru impune folosirea în munca de conducere a unor metode, tehnici și mijloace moderne de informare, analiză și decizie. În acest ansamblu, un loc central îl ocupă metodele matematice de creșterea eficienței economice prin prognozare, precum și utilizarea intensivă a unor sisteme informatice specifice.
Se pune deci problema perfecționării sistemului de conducere, concomitent cu cea a perfecționării sistemului informațional prin aplicarea principiilor și metodelor pe care le oferă managementul, cibernetica, cercetarea operațională, econometria pe de o parte, iar pe de altă parte, informatica cu cele mai eficiente metode și procedee de culegere, verificare, transmitere, stocare și prelucrare a datelor.
Ca urmare, se impune proiectarea și implementarea unor sisteme informatice care să se bazeze pe o tehnică rafinată de organizare a datelor, să includă o serie de modele matematice și care, în final, să fie capabile să imprime performanțe sporite sistemului informațional și activităților de bază.
Această concepție revoluționează întregul sistem informațional, transformându-l dintr-un instrument pasiv de constatare, consemnare și analiză a unor fenomene și procese economice deja petrecute, într-un instrument activ de previziune, comandă și control al acestora.
Termenul de strategie de informatizare la nivel de organizație este folosit pentru a desemna acel document ce descrie obiective, planuri și politici, privind prezentul și viitorul utilizării tehnologiei informatice în activitatea organizației.
Avantajele tehnologiei informatice nu se impun de la sine, ci sunt în funcție de abilitățile utilizatorului de a le pune în valoare la un moment dat.
A lucra în regim informatizat presupune, din partea factorului uman o anumită disponibilitate, anumite deprinderi, aderarea la o etică specifică. Toate aceste elemente se formează într-un mod progresiv și cumulativ fie prin asimilarea instituționalizată, de către utilizatori, a unor cunoștințe de informatică, fie prin practica utilizării curente și prin transferul interpersonal de experiență în problemele create de utilizarea noilor tehnologii.
Pe lângă reacțiile de tip promovare și asimilare, se pot naște însă și unele de tip respingere sau blocare; ele sunt, în esență, de natura rezistenței la schimbarea profundă, pe care aplicarea noilor tehnologii o generează în mod inevitabil. Evident, raportul dintre cele două categorii de manifestări influențează decisiv variabilele de context, legate de implementarea unui sistem informatic în cadrul unei organizații.
Informatizarea presupune opțiuni explicite și ferme, transpuse în acțiuni coerente și sistematice, orientate pe termen lung. Ea reclamă prin excelență, o abordare strategică. Interacțiunea cu informaticienii, prin formularea de probleme și validarea de soluții intervenite în cursul conceperii și realizării sistemului informatic, sunt determinări necesare ale comportamentului de tip cooperativ și participativ, recomandabil a fi urmat de către utilizatori Informatizarea este un proces interdisciplinar în conținut și, în mod necesar, cooperativ ca formă de desfășurare. La acest proces, participă și utilizatorii finali, alături de specialiștii în informatică, precum și furnizorii de echipamente, programe și servicii informatice.
Această conjugare de profiluri și acțiuni, pentru a fi sinergică, presupune plasarea sa sub autoritatea directă a managementului de vârf al organizației, care să-și asume răspunderea de fond asupra orientării și coordonării acțiunii de informatizare.
Informatizarea se profilează ca o prioritate încadrată în demersul mai complex și mai cuprinzător al strategiei manageriale utilizată în realizarea SI însăși; în acest sens, noile tehnologii informatice se prezintă ca un suport indispensabil al reproiectării sistemelor de management, în aplicarea metodelor și tehnicilor evoluate de gestiune, în asistarea deciziei.
Operaționalizarea conceptelor și instrumentelor moderne de management este condiționată decisiv de adoptarea, de către organizații, a suportului adecvat de informatică și telecomunicații. Aceasta implică producerea unei schimbări tehnologice importante, care trebuie să se articuleze, în mod natural, în strategia de ansamblu ce vizează reconstrucția sistemului managerial al fiecărei organizații.
Adoptarea, în practica managerială curentă, a abordărilor de tip strategic în realizarea SI, a conceptelor din domeniul asistării deciziei, creșterea interesului față de viziunea prospectivă, constituie ocazii favorabile pentru dezvoltarea de sisteme informatice de succes.
Dezvoltarea sistemelor informatice de organizație, prin aplicații implementate succesiv, a fost de natură să asigure automatizarea procedurilor de prelucrare a datelor; ea nu a adus, încă, o integrare completă, la nivel conceptual și logic, a resurselor de informații disponibile în cadrul organizațiilor.
Considerentele de eficiență economică și de performanță managerială au acreditat treptat gestiunea resurselor de informații ca problemă ce vizează funcționarea organizației în ansamblul ei, plasându-se deci, la nivelul de responsabilitate și autoritate decizională a conducerii acesteia.
Gestiunea resurselor de informații ale organizației se bazează pe următoarele principii:
informația este o sursă rară și pentru a o putea utiliza eficient, ea trebuie, în primul rând, identificată și repertorizată;
odată pusă în evidență existența unei informații, ea trebuie valorificată sub aspectul posibilităților de utilizare multiplă, în scopul satisfacerii nevoilor de informare din cadrul organizației;
dicționarul de informații disponibile, de resurse ale acestora și gama destinațiilor de utilizare trebuie actualizate permanent;
procesul de generare și utilizare a resurselor de informații ale organizațiilor trebuie supus unui control permanent.
Sub aspectul implementării sale în practică, conceptul de gestiune a resurselor de informații presupune desfășurarea, în mod sistematic, a următoarelor activități specifice:
elaborarea și actualizarea de planuri strategice, în domeniul resurselor de informații;
aplicarea unor soluții structurate logic, coerente, asupra bazelor de date existente;
elaborarea și actualizarea dicționarului de informații;
asistarea utilizatorilor finali ai sistemului informatic;
elaborarea de standarde de culegere, transmitere, prelucrare și stocare a datelor;
promovarea aplicării, în cadrul organizațiilor, a politicilor și procedurilor stabilite, în domeniul gestiunii resurselor de informații.
Aceste proceduri, perfect legitime în raport cu specificul unei economii concurențiale, se cer totodată armonizate cu imperativele de ordin socio-cultural, vizând integrarea și deschiderea informațională la scară națională și internațională, promovarea transparenței comunicării sociale, ca atribute ale civilizației contemporane, bazate pe informație. Acest context determină organizațiile să se raporteze la regimul instituționalizat pe plan național și internațional, privind protecția drepturilor creatorilor de bunuri intelectuale.
Având în vedere faptul că frauda informațională poate îmbrăca forme dintre cele mai subtile, pentru fiecare organizație se pune problema de a dezvolta loialitatea propriilor salariați, paralel cu aplicarea de mijloace proprii de protecție a resurselor informatice de care dispune.
Ierarhia competitivității organizațiilor este, în prezent, determinată într-o proporție tot mai importantă de performanțele sistemelor lor informatice.
Trecerea la profesionalism în domeniul sistemului de management e marcată de constituirea unui corp de cunoștințe și metode de conducere informatizate, a căror aplicare necesită manageri special pregătiți, în măsură să determine pe această bază obținerea unei competitivități ridicate în domeniul condus.
Strategia informatică a firmei este o expresie a imaginii legate de obiectivele firmei din punct de vedere al tehnologiei informației, pentru un interval de timp precizat (în principiu 3-5 ani), și de modul de atingere a acestor obiective.
Ea trebuie să exprime și modul cum se îmbină tehnologia informației cu nevoile organizației și cum va sprijini aceasta realizarea obiectivelor stabilite. Strategia informatică va reprezenta jalonul la care se va face referință ori de câte ori se va hotărî soarta unei investiții în domeniu, și va forma cadrul pentru toate deciziile legate de aceste probleme.
În condițiile în care strategia informatică nu va corela obiectivul urmărit cu obiectivele generale ale organizației și va propune o informatizare de dragul informatizării, condusă de modă și ultimele realizări tehnice din domeniu, resursele firmei se vor irosi, pentru că în loc ca energiile să se unească, creând un efect de sinergie, și să coopereze la realizarea unui țel comun, ele vor fi disjuncte și se vor îndrepta către direcții diferite, dacă nu pe de-a întregul opuse.
Există puține metodologii de elaborare a strategiei informatice care folosesc modelul integrat. Una dintre acestea este metodologia IBM “Business System Planning (BSP), elaborată de Long în 1989. Un mecanism posibil – ca această legătură să se creeze și păstreze de-a lungul ciclurilor de planificare, se bazează pe ideile lui Wysocki și Young (1990).
De la enunțarea strategiei, procesul începe cu o analiză completă internă și externă a proiectului prin metoda numită “SWOT analysis” (Strenghts, Weaknesses, Opportunities and Threats- în traducere liberă puncte tari, puncte slabe ale organizației, șanse și amenințări din mediul înconjurător).
Sistemele informatice și tehnologia informațională împreună sunt un mare consumator de resurse. Punctele tari și punctele slabe ale sistemelor informatice actuale, și ale altor utilizări ale tehnologiei informației, trebuie evidențiate în mod cinstit. Prin partea de șanse și amenințări, se acordă atenție poziției competitive a organizației cu privire la sistemele informatice și TI și a modului cum acestea afectează organizațiile concurente. Elaborarea unei strategii va fi însoțită de precizarea unor proceduri de control, a unui set de indicatori care să permită măsurarea performanțelor și compararea lor cu nivelele propuse inițial.
În permanență, această strategie va fi confruntată cu strategia generală a organizației și condițiile mediului înconjurător, pentru a putea face față operativ oricăror schimbări apărute prin modificarea strategiei informatice.
Rolul auditului va fi acela de a verifica existența și utilizarea procedurilor de control, precum și gradul lor de adecvare și de a propune soluții de perfecționare. În acest sens, vor fi reținute printre altele, următoarele aspecte:
actualitatea sistemelor informatice existente și a celor în curs de proiectare;
accesul utilizatorilor la rețele LAN și WAN;
gradul de instruire al utilizatorilor;
gradul de utilizare a sistemelor informatice și a tehnologiei informației puse la dispoziție;
costurile și beneficiile previzionate;
soluția de tratare a funcției informatice alese: angajare de specialiști proprii, sau subcontractare (outsourcing);
problemele de securitate: protecția fizică a echipamentelor, protecția împotriva copierii neautorizate de date/programe, împotriva fraudelor prin modificarea datelor/ programelor, protecția datelor personale;
strategia de achiziționare a echipamentelor, a programelor, a informațiilor.
CAPITOLUL 1.
STRATEGIA DE IMPLEMENTARE A POLITICII EUROPENE LA NIVELUL MINISTERULUI COMUNICAȚIILOR ȘI TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI
Țările industrializate au lansat mai multe programe pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare în efortul lor de a se integra în fluxul internațional de informații. Utilizarea Internetului și extinderea utilizării comunicațiilor și a tehnologiei informației permit popoarelor să se dezvolte și să aibă acces la cunoștințele existente pe plan mondial. Inovația este diseminată mai repede, acest fapt conducând la progres economic și la o mai bună calitate a vieții.
Tehnologia Informației și Comunicațiile au devenit factori critici de succes pentru democrație, educație și creștere economică.
România pătrunde într-o lume nouă, o lume în care Comunicațiile și Tehnologia Informației accelerează expansiunea economiei dematerializate, modificând componentele competitivității și generând noi surse pentru creștere economică, precum și noi locuri de muncă.
Progresul tehnologic trebuie să facă societatea mai transparentă, să aducă cetățenii mai aproape de serviciile publice și de aleșii lor, să dezvolte noi instrumente de lucru pentru profesori, să faciliteze căutarea unui loc de muncă și să permită utilizarea în mod eficient a informației. Tehnologia Informației și Comunicațiile reprezintă un instrument în slujba democrației, a modernizării serviciilor publice și a sistemului educațional. Statul trebuie să asigure accesul tuturor cetățenilor săi la Tehnologia Informației și să furnizeze un cadru legal adecvat și sigur pentru utilizatorii informației digitale.
În dezvoltarea Societății Informaționale statul are un triplu rol:
Acționând ca un catalizator, trebuie să conștientizeze mediul de afaceri și cetățenii cu privire la importanța și oportunitățile oferite de Societatea Informațională;
În calitate de organism de reglementare, Statul trebuie să asigure respectarea regulilor și dezvoltarea economică;
În calitate de jucător major pe piață, Statul trebuie să își modernizeze propriile operațiuni și să îmbunătățească interacțiunea dintre sectorul public și cel privat.
Aceste trei roluri ale Statului sunt integrate în Programul de acțiuni al Guvernului României pentru dezvoltarea sectorului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, care are următoarele obiective principale:
Relansarea și continuarea privatizării sectorului de Comunicații( Poșta Română, Romtelecom, Cosmorom, Societatea Națională de Radiocomunicații)
Reforma legislativă și instituțională ( Autoritatea de Reglementare în Comunicații, Inspectoratul Național pentru monitorizare și control în Comunicații și Tehnologia Informației, liberalizarea serviciilor poștale, crearea cadrului legal pentru comerțul electronic, crearea cadrului legal pentru combaterea fraudei prin mijloace electronice, crearea cadrului legal pentru protecția datelor cu caracter personal)
Stimularea competiției în domeniul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației
Modernizarea infrastructurii de comunicații și asigurarea accesibilității acesteia pentru toți cetățenii țării
Implementarea Societății Informaționale: strategia de modernizare a Administrației Publice (Strategia e-Administrație aprobată de Guvernul României în luna septembrie 2001), reproiectarea și standardizarea fluxului de informații dintre ministere, implementarea infrastructurii Administrației Publice, crearea unui portal guvernamental ca unic punct de acces la serviciile și informațiile publice, înființarea de centre multimedia, de puncte de informare pentru cetățeni, dezvoltarea industriei de conținut digital și de aplicații informatice, etc.)
Misiunea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației este :
de a realiza condițiile pentru trecerea la Societatea Informațională;
de a asigura un cadru transparent, echidistant, deschis și orientat către furnizarea de servicii publice pentru cetățenii României ;
de a genera creștere economică prin dezvoltarea sectorului CTI;
de a îmbunătăți imaginea României prin integrarea sa corespunzătoare în fluxurile informaționale și de tranzacții internaționale
Din punct de vedere politic, societatea românească trebuie să rămână o societate democratică. Din punct de vedere economic trebuie să fie orientată către deschiderea pieței și a competiției și trebuie să-și îmbunătățească capabilitățile economice. Din punct de vedere cultural ea trebuie să devină o societate bazată pe cunoaștere, cu o cultură media și informațională corespunzătoare.
1.1.LOCUL ȘI IMPORTANȚA SECTORULUI TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ. COMPARAȚII CU ALTE ȚĂRI. EVOLUȚIA SECTORULUI TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI ȘI PREZENTAREA SITUAȚIEI EXISTENTE
Activitățile din domeniul Tehnologiei Informației se încadrează în următoarele categorii de coduri CAEN :
300 Producția de mijloace ale tehnicii de calcul și de birou
721 Consultații în domeniul echipamentelor de calcul
722 Realizarea și furnizarea de programe
723 Prelucrarea datelor
724 Activități legate de băncile de date
725 Întreținerea și repararea mașinilor de birou, contabilitate și a calculatoarelor
726 Alte activități legate de informatică
La sfârșitul anului trecut, un număr de 4257 firme au depus bilanțul conform codurilor CAEN de mai sus. Repartiția acestora este prezentată în graficul din Figura 1.1.
Fig. 1. 1 – Repartiția companiilor din domeniul TI pe codurile CAEN
Aceste companii totalizează un număr de 14.843 angajați, o cifră de afaceri de 7020 mld lei, un profit brut de 722,9 mld. lei și un venit din export de 1285,1 mld lei. Repartiția acestor cifre pe codurile CAEN este prezentată în cele ce urmează:
Fig. 1.2 – Repartiția numărului de salariați pe codurile CAEN
Fig. 1.3 – Cifra de afaceri (mld lei) Fig. 1.4 – Venit din export (mld lei)
Observații: Companiile evidențiate mai sus sunt acele companii care au ca obiect principal de activitate una din categoriile CAEN enumerate anterior. Activități din domeniul Tehnologiei Informației se desfășoară și în companii care nu au ca domeniu principal realizarea de activități conform codurilor CAEN prezentate anterior.
Dintre companiile cu codurile CAEN prezentate mai sus, 38% sunt situate în București, 7,4% în județul Cluj, 4,5% în județul Brașov, 4,1% în județul Timiș, 2,9% în județul Iași, 2,9% în județul Sibiu, 2,6% în județul Constanța, 2,6% în județul Bihor, 2,3% în județul Dolj, restul județelor având un procentaj sub 2%.
Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică 77% din totalul companiilor prezentate mai sus sunt companii cu capital majoritar privat, acestea realizând 97% din totalul exporturilor din acest domeniu. 57% din numărul total de salariați al acestor companii lucrează în sectorul privat, acestea având o medie a cheltuielilor cu salariu pe un salariat cu 23% mai mare decât companiile din domeniu ce au capital majoritar de stat.
PriceWaterhouseCoopers a realizat un studiu asupra nivelului salariilor din România în domeniul Tehnologiei Informației conform căruia, nivelul salariului mediu, funcție de ocupație, este prezentat în Fig. 1.5.
Fig. 1.5 – Salariul mediu net (USD ) / lună
Conform aceluiași studiu, suplimentar față de salariu, companiile oferă “bonus”-uri fixe (46% din companii) și “bonus”-uri pe bază de performanțe (82% din companii). Ultima categorie este acordată funcție de diferiți factori, după cum este prezentat în Figura 1.6.
Figura 1.6 – Factori ce determină acordarea bonusului de performanță
Conform unui studiu (Information Society Indicators în the Countries of Central and Eastern Europe – ESIS) realizat de Institutul de Microtehnologie în perioada 1999-2004 , sub egida DG Information Society și finanțat de către Comunitatea Europeană, numărul total de calculatoare din România la sfârșitul anului 2004 era de 1.713 000, reprezentând 6.4% din numărul de calculatoare din Europa centrală și de Est. Dintre acestea, 31% sunt calculatoare aflate în locuințe personale, restul de 69% fiind utilizate în mediul de afaceri. Numărul de calculatoare a înregistrat în România o creștere anuală de 51% (ESIS), comparativ cu o medie de creștere de 18% aferentă țărilor din Europa Centrală și de Est (Andersen România, iunie 2004) . În România, procentajul populației ce are acces la un calculator este în prezent de 5,2%.
ESIS prezenta pentru sfârșitul anului 2005, un număr de utilizatori de Internet de 1962690, reprezentând aprox. 10% din numărul de utilizatori de Internet din Europa Centrală și de Est (19,767 milioane). România, împreună cu Polonia și Republica Cehă însumează 76% din numărul de utilizatori de Internet din țările ECE. Conform unui studiu realizat de Daedalus Consulting, repartiția utilizatorilor de Internet în România este următoarea: 44.7% sunt studenți sau elevi, 27.2% sunt absolvenți de universitate, 7.4% sunt manageri sau anteprenori. În România numărul de abonați la Internet crește cu 5-6% pe lună (Andersen România, iunie 2005). Dintre utilizatorii de Internet, 45% au vârste cuprinse între 18 și 34 de ani și numai 5% au vârste de peste 45 de ani.
Numărul de furnizori de servicii Internet (ISP – Internet Service Providers) reprezenta la sfârșitul anului 2004, 17% din totalul de 2144 furnizori de servicii Internet din Europa centrală și de Est (ESIS). Conform aceluiași studiu, numărul de site-uri web din România, este de 18.568 și reprezintă 6% din totalul de 1.142.833 din țările Europei Centrale și de Est. Conform datelor furnizate de RNC, numărul de domenii .ro înregistrate în DNS este de 127.052, din care 123.260 sunt direct sub .ro, de forma xxx.ro, iar restul sunt de nivel trei, adică xxx.com.ro, xxx.org.ro, etc. Traficul pe Internet (nr. vizite / 7 zile) este de 1.700.000, iar volumul pieței de Internet este de aprox. 122 milioane USD.
Rata de penetrare a aparatelor TV în România este de 24% situându-se sub media de 29,7% a țărilor din ECE. în țara noastră 71% dintre aparatele TV sunt conectate la cablu TV . România se situează înaintea țărilor din regiune la categoria televiziunii prin cablu, cu o rată de penetrare de aproximativ 16% comparativ cu 14% în Ungaria sau 8% în Cehia. Mai mult, aceasta se transformă într-o rată de 80% pentru mediul urban. Aceasta oferă posibilități pentru extinderea accesului la Internet în România: rata de creștere în ceea ce privește numărul utilizatorilor Internet pentru piața românească este preconizată la 83%, adică aproximativ 2 milioane de utilizatori până în 2004 (studiu R&B ).
1.2.TENDINȚE DE EVOLUȚIE PE PLAN MONDIAL ȘI PE PIAȚA INTERNĂ
Obiectivul de bază în elaborarea politicilor în domeniul tehnologiei informației este dezvoltarea Societății Informaționale și crearea premizelor pentru îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, pentru sporirea eficienței administrației centrale și locale, și asigurarea de sprijin pentru dezvoltarea industriei și a mediului de afaceri.
Tehnologia Informației și Comunicațiile sunt printre factorii cheie ai dezvoltării economice, care pot contribui direct la realizarea de schimbări fundamentale în domeniul economic și asigurarea unei dezvoltări durabile.
O altă direcție de dezvoltare a societății informaționale o constituie elaborarea sistemului informațional al administrației publice, care va simplifica și eficientiza administrația, devenind în acest fel cel mai important sprijin pentru cetățean.
Aplicarea tehnologiei informației va contribui și la dezvoltarea de noi locuri de muncă, cu calificare și cerințe sporite, o obligație a statului fiind și reducerea impactului dezvoltării tehnologiei informației asupra cetățenilor cu un nivel mai scăzut de pregătire sau cu un statut economic și social mai scăzut.
Tehnologiile informatice vor avea un impact major și asupra protecției patrimoniului cultural al națiunilor, în protejarea lui și în crearea posibilității de a fi accesat de către toți cetățenii.
Rapida dezvoltare a tehnologiei informației din ultimul deceniu a creat noi direcții de dezvoltare a afacerilor prin apariția comerțului electronic, activitate ce implică producție, reclamă, vânzare și distribuție de produse, precum și o multitudine de forme de colaborare între entități economice. Prin extinderea sa comerțul electronic a contribuit la globalizarea comunicațiilor și la dezvoltarea comunicațiilor mobile.
Beneficiile implementării societății informaționale impun guvernelor urmărirea cu prioritate a următoarelor domenii:
dezvoltarea culturii informatice, instruirea tuturor cetățenilor pentru a le asigura accesul la noua tehnologie;
democratizarea utilizării informației, în scopul asigurării dreptului cetățeanului de a avea acces direct la informație;
dezvoltarea sistemelor informaționale ale administrației publice cu obiectivul principal de îmbunătățire a serviciilor pentru cetățeni;
dezvoltarea infrastructurii de comunicații, prin atingerea unor standarde de calitate, timp de răspuns, acoperire și disponibilitate, reducerea costurilor;
dezvoltarea încrederii în sistemele informatice, asigurarea securității lor și protecția datelor personale;
dezvoltarea comerțului electronic în scopul participării profitabile la economia globală;
crearea unui mediu economic transparent pentru dezvoltarea și susținerea afacerilor, precum și asigurarea administrării fondurilor publice și a transparenței utilizării lor;
dezvoltarea unei societăți stabile și sigure prin utilizarea TIC în managementul crizelor, protecția mediului și, nu în ultimul rând, prin asigurarea securității sociale a cetățenilor.
DIAGNOZA SECTORULUI PE PERIOADA 1989- 2004
Influența mediului exterior asupra domeniului Tehnologiei Informației va fi analizată în continuare prin intermediul factorilor STEEP (Sociali, Tehnologici, Economici, de Mediu și Politici) prezentați în Tabelul 1. 1
Tabelul 1.1 – Analiza factorilor STEEP și a mediului Concurențial
Avantajul competitiv al României în acest domeniu este dat de existenta resurselor umane excelent pregătite pentru domeniul IT . Pe baza acestor elemente se fundamentează opțiunile strategice ale organizației definite ca „abordări majore, cu implicații asupra conținutului unei parți apreciabile din activitățile organizației pe baza cărora se stabilește cum este posibilă și rațională îndeplinirea obiectivelor strategice”.
Prin strategia adoptată, este necesar să se depășească punctele slabe ale domeniului TI fructificând oportunitățile existente, ceea ce duce la alegerea unor strategii adecvate privind realizarea și implementarea sistemelor informatice.
Tabelul 1.2:Analiza SWOT a sectorului IT în România
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Privind Strategia DE Promovare A Economiei Digitale Si Implementare A Societatii Informatice (ID: 133717)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.