Studiu Privind Sistemul de Pensii Facultative la Ing S.a

Cuprins

INTRODUCERE

I. SISTEMUL DE PENSII DIN ROMÂNIA

1.1. SISTEMUL PUBLIC DE PENSII DIN ROMÂNIA

1.2. SISTEMUL PRIVAT DE PENSII

1.2.1. Mecanismul de funcționare al sistemului de pensii private – Pilon II

1.2.2. Pensiile facultative admistrate privat – Pilonul III

1.2.3.Tipuri de asigurări de viață

1.2.4. Constângeri de portofoliu

1.2.5. Beneficiile pensiilor private

1.2.6. Directiile de reformare ale sistemului de pensii

1.3. IMPOZITAREA PILONILOR DE PENSII

II. STUDIU DE CAZ

2.1. NECESITATEA PENSIILOR PRIVATE

2.2. EVOLUTIA PIEȚEI FONDURILOR DE PENSII PRIVATE

2.3. STUDIU DE CAZ: Pensii facultative S.C. ING S.A

2.4. Diferite posibilități de a obține venituri suplimentare la pensie în funcție de specificul fiecărui client

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Indiferent de obiectivele financiare pe care oricare dintre noi și le propune: achiziționarea unei case sau a unei mașini, întemeierea unei familii, realizarea de economii, pregătirea pentru pensie, schimbarea carierei, trebuie să începeți prin a formula un plan care să vă ajute la îndeplinirea acestor obiective. Așadar, planificarea pensionării apare ca o etapă a planificării financiare pe care fiecare individ ar trebui să o realizeze, în funcție de ciclul vieții.

Pensionarea reprezintă momentul în care veniturile individuale sau ale familiei se diminueaza simțitor și, în același timp, apar nevoi specifice vârstei care determină cheltuieli considerabile de care trebuie să se țină seama.

Pentru ca o persoana aflată la pensie să își mențină stilul de viață cu care s-a obișnuit, are nevoie de investiții bine alese și de un plan de pensii care să funcționeze. O premisă importantă o reprezintă echilibrul între obiectivele de la vârsta pensionării și necesitățile, de acum, în permanentă schimbare.

În acest proiect am analizat problema planificării pensionării urmărind, în principal, sistemul de pensii din România și pensiile private privite ca măsuri pentru protecția indivizilor. Aceste noțiuni teoretice sunt întărite de studiul de caz, realizat pe societatea ING Asigurări de Viață S.A., studiu prin care vom analiza posibilitățile de contribuție la anumite fonduri de pensii, pentru a-l alege pe cel care oferă cele mai multe beneficii persoanei în cauză.

I. SISTEMUL DE PENSII DIN ROMÂNIA

Pensiile constituie forma principală și tradițională de ocrotire a cetățenilor prin asigurările sociale. Pensiile sunt drepturi bănești lunare ce se acordă pe tot timpul vieții de la pensionare, persoanelor care își încetează activitatea datorită atingerii unei anumite limite de vârstă sau invalidității, copiilor urmași până la o anumită vârstă și soțului supraviețuitor care are calitatea de urmaș, pentru a li se asigura acestora condiții decente de viață. Deci, pensia poate fi privită și din perspectiva unui venit de înlocuire atribuit persoanelor cărora vârsta nu le mai permite să activeze pe piața muncii.

România are o tradiție îndelungată în ceea ce privește asigurările sociale, acestea fiind introduse într-un regim modern, încă de la începutul secolului 20. Din acest punct de vedere ne putem compara cu statele occidentale dezvoltate, fiind printre primele 4 țări europene care au introdus la vremea respectivă un sistem asiguratoriu obligatoriu.

În 1918, funcționau deja în România trei legi de asigurări: una românească (Legea Nenițescu din 1912, asigurând beneficii pentru maternitate, boală, bătrânețe, accidente de muncă) în vechiul regat, o lege maghiară în Ardeal și una austriacă în Bucovina.

Unificarea sistemului a avut loc in 1933, prin legea Ioanițescu. Conducerea sistemului de asigurări revine statului și patronilor.

La începutul anilor ’90, pe fondul agravării problemelor demografice la nivel mondial și al deficitelor din ce în ce mai accentuate ale sistemelor publice de pensii, Banca Mondială a schițat modelul unei reforme moderate a pensiilor de stat, cunoscut sub numele de „modelul multipilon“ al pensiilor. Acesta încearcă să mențină un echilibru între dorința de a se păstra controlul statului asupra pensiilor și necesitatea de a elibera bugetele publice de o parte din povara acestora. Astfel, reforma propusă de Banca Mondială a constat în înființarea unui asa-numit pilon II de pensii.

Încadrându-se în tendința de reformare și modernizare a sistemelor europene de pensii din ultimii ani, România a adoptat, de asemenea, un sistem de pensii cu mai multe componente, bazat pe diversificarea surselor de obținere a pensiilor. Scopul reformelor, respectiv implementarea pensiilor private, este creșterea siguranței financiare a persoanelor vârstnice în paralel cu micșorarea riscurilor generate la bătrânețe de veniturile de înlocuire.

Despre reforma sistemului de pensii din România se vorbește încă din anul 2001, de la apariția celebrei Legi nr 19/2000, acest act normativ suferind numeroase modificări și actualizări, astfel încât până în 2009 era aproape de nerecunoscut față de varianta inițială. 2009. Astfel, această perioadă, decisivă pentru reformă, a fost marcată de elaborarea și, ulterior, modificarea Legii nr.204/2006 privind pensiile facultative, precum de modificarea și completarea Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat. A fost stabilit și consolidat cadrul legislativ care reglementează organizarea și funcționarea entităților de pe piața pensiilor private precum și supravegherea prudențială a administrării acestor fonduri.

Înființarea și demararea activității în iunie 2005 a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), autoritatea administrativă autonomă de reglementare și supraveghere prudențială, aflată sub control parlamentar, care asigură controlul public, transparent și eficient, al gestionării sistemului pensiilor private, a fost un alt moment important în această perioadă. Ca și în celelalte state membre ale UE din Europa Centrală și de Est în România sistemul pensiilor este caracterizat de prezența următoarelor componente:

Fig 1. Structura sistemului de pensii din România, Sursa: www.ing.ro, prelucrare proprie

În aceste condiții, este clar că reforma mult discutată a sistemului de pensii din România are drept componentă esențială Pilonul II, pensiile administrate privat, a carui dezvoltare trebuie accelerată tocmai pentru a consolida sistemul public.

1.1. Sistemul public de pensii din România

Sistemul pensiilor de stat din România este intemeiat pe principiul echității sociale, ele fiind stabilite în concordanță cu contribuția fiecărui cetățean dezvoltarea economico-socială a țării, realizând, totodată, un raport echitabil între veniturile ce provin din salariu și cele ce se obțin din pensie. Pe lângă acest principiu, la baza sistemului de pensii de stat din România, se află următoarele principale caracteristici:

• solidaritatea socială – participanții la sistemul public de pensii își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale.

• egalitatea socială – tuturor participanților (contribuabili și beneficiari) le este garantat un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile.

• stimularea realitării unei vechimi cât mai mari în muncă.

• determinarea cuantumului de pensie în primul rând în funcție de condițiile existente la locul de muncă.

• justa corelare a pensiei de invaliditate cu pensia pentru munca depusă și limita de vârstă.

• neimpozabilitatea pensiilor până la un anumit nivel.

• imprescriptibilitatea dreptului la pensie.

• inaccesibilitatea dreptului la pensie.

Începând cu intrarea în vigoare a Legii pensiilor din 2002, noțiunea fundamentală a întregului sistem public de pensii este stagiul de cotizare, determinat în procedurile de deschidere a drepturilor de pensie, în cele de stabilire a tipului de pensie și în determinarea cuantumului pensiei. Stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajat și angajator sau, după caz, datorat și platit de către asigurații cu declarație de asigurare și cu contract de asigurare în funcție de venitul stabilit în documentele de asigurare.

Pentru ca fiecare persoană să știe înainte de intrarea în drepturile de pensie ce stagiu de cotizarea a realizat, actele normative prevăd obligativitatea emiterii anuale de către CNPAS a unui certificat de stagiu de cotizare, document cu rol informativ ce trebuie transmis anual fiecărui asigurat al sistemului public de pensii pentru corectarea eventualelor greșeli.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii pensiilor admnistrate privat, pentru asigurații eligibili intervine o modificare a elementelor ce determină stagiul de cotizare realizat în sistemul public de pensii, deorece o parte din contribuția asigurarilor sociale este virată către fondurile de pensii private. Numărul lunar de puncte de pensie se corecteaza cu raportul dintre cota de cotribuție datorată sistemului public, din care s-a dedus cota datorata sistemului privat de pensii, și cota de CAS prevăzută în legea bugetului asigurărilor sociale.

În baza sumelor declarate de angajator, CNPAS calculează pentru fiecare participant contribuția individuală la fondurilor de pensii private și prin diminuarea veniturilor BASS, efectuează viramentele către fiecare fond de pensie, banii ajungând astfel în conturile individuale ale participanților, pentru pensia pe care o vor primi din sistemul privat.

În tabelul de mai jos este prezentată evoluția contribuțiilor care trebuie plătite de către angajat și angajator în condiții normale de muncă, în perioad 2008-2010, cote aplicabile la fondul de salarii din luna calendaristică.

Tabel 1. Contributii plătite de angajat și angajator, Sursa: www.pensiineamt.ro

Având în vedere că primele viramente de contribuție datorate fondurilor private de pensii sunt corespunzătoare lunii martie 2008, participații vor avea, începând cu această luna, diminuat numărul de puncte de pensie la sistemul public prin aplicarea unui raport de corecție.

Acesta va avea următoarele valori:

-2008: (29%-2%)/29% = 0,93103 puncte

-2009: ianuarie: (28%-2%)/28% = 0,92857 puncte

Februarie: (31,3%-2%)/31,3% = 0,93610 puncte

-2010: (31,3%-2%) = 0,93610 puncte

Spre exemplu un asigurat care in luna aprilie 2009 a avut un venit brut realizat de 1000 lei, venitul lui asigurat în sistemul public de pensii nu va fi 1000, ci: 1000*0,9361=936,1 lei; diferența de 63,9 reprezintă venitul aferent contribuției virate la fondul de pensii administrat privat care va fi: 63,9*2%=1,278 lei.

Conform Legii pensiilor nr.19/2000 cuantumul (vezi ANEXA 1) pensiei se determină individual în funcție de stagiul complet de cotizare exprimat în ani și suma punctajelor medii conform următoarelor relații:

C p = Pma ×Vp unde: Cp – cuantumul pensiei;

Pma – punctajul mediu anual realizat de asigurat;

Vp – valoarea unui punct de pensie.

Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină ca în relația următoare, respectiv ca raport între suma punctajelor anuale și numărul de ani care compun stagiul complet de cotizare.

unde: Pma – punctajul mediu anual realizat de asigurat;

Sbi – salariul individual brut;

Smbe – salariul mediu brut lunar pe economie;

Nascc – numărul anilor care compun stagiul complet de

cotizare.

În sistemul public din România se acordă următoarele categorii de pensii: pensia pentru limită de vârstă; pensia anticipată; pensia anticipată parțială; pensia de invaliditate; pensia de urmaș. Aceste categorii de pensii vor fi prezentate mai pe larg pe parcursul proiectului, iar noțiunile mai puțin întâlnite, în ANEXA 2.

Pensia pentru limită de vârstă

Acordarea acestei pensii necesită îndeplinirea cumulativă a 2 condiții:

• persoana să fi împlinit vârsta standard de pensionare – aceasta este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru blizat de asigurat;

Sbi – salariul individual brut;

Smbe – salariul mediu brut lunar pe economie;

Nascc – numărul anilor care compun stagiul complet de

cotizare.

În sistemul public din România se acordă următoarele categorii de pensii: pensia pentru limită de vârstă; pensia anticipată; pensia anticipată parțială; pensia de invaliditate; pensia de urmaș. Aceste categorii de pensii vor fi prezentate mai pe larg pe parcursul proiectului, iar noțiunile mai puțin întâlnite, în ANEXA 2.

Pensia pentru limită de vârstă

Acordarea acestei pensii necesită îndeplinirea cumulativă a 2 condiții:

• persoana să fi împlinit vârsta standard de pensionare – aceasta este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați și atingerea acestei vârste se va realiza în 13 ani de la adoptarea Legii pensiilor (2000) prin creșterea vârstei de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați.

• să aibă o anumită vechime în muncă, respectiv un stagiu minim de cotizare în sistemul public. Stagiul minim de cotizare este de 15 ani (până în 2013 va crește progresiv de la 10 ani) iar stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și 35 de ani pentru bărbați.

Totuși, legislația prevede anumite derogări de la normele generale, reducându-se vârsta și vechimea în muncă astfel: personalului angajat în grupa I și a II-a de muncă, pentru fiecare an lucrat în grupele I și a II-a de muncă, i se acordă câte un spor de vechime de 6 luni, respectiv 3 luni pe an lucrat, dacă s-au lucrat minim 20 de ani pentru femei și 25 de ani pentru bărbați în aceste grupe. Totuși pentru persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de muncă au dreptul să li se ia în calculul vechimii în muncă, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, 1 an și 6 luni pentru grupa I și 1 an și 3luni pentru grupa a II-a, dar în acest caz nu se reduce limita vârstei de pensionare specifică grupelor I și II. Pentru anii lucrați în plus peste vechimea minimă integrală, se acordă un spor de pensie de 1% pentru fiecare an în plus din primii 5 ani și de 0,5 pentru fiecare an în plus peste primii 5 ani, din baza de calcul a pensiei.

Persoanele încadrate în muncă dornice să-și continue activitatea și după împlinirea vârstei de 65 de ani, bărbații, și 60 de ani, femeile, pot solicita, cu trei luni înainte de împlinirea acestor vârste, ca unitatea să le mențină în muncă o durată de maxim trei ani.

Pensia anticipată

Asigurații care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare. Stagiul de cotizare complet se calculează fără a lua în considerare perioadele în care asiguratul a beneficiat de ajutor social, a satisfăcut stagiul militar sau a urmat și absolvit cursurile de zi ale învățământului universitar pe durata normală a studiilor. Pentru asigurații care beneficiază de acest tip de pensie, la împlinirea vârstelor standard de pensionare, pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă și se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate și se transformă în pensie pentru limită de vârstă. O formă întâlnită a pensiei anticipate este pensia anticipată parțială.

Cuantumul pensiei anticipate parțiale se stabilește din cuantumul pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat și cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform normelor legale. Procentul de diminuare a cuantumului pensiei anticipate parțiale este aproape nesemnificativ (vezi ANEXA2), fapt ce poate constitui explicația sporirii solicitărilor pentru această categorie de pensie. La fel ca și în cazul pensiei anticipate, când persoana în cauză împlinește vârsta standard de pensionare i se va calcula pensia pentru limită de vârstă, iar la cuantumul pensiei se adaugă eventualele stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare. Nici în cazul pensionărilor anticipate parțiale nu se valorifică perioadele asimilate stagiului de cotizare.

Pensia de invaliditate

Agenții economici și instituțiile sunt obligate să asigure angajaților condițiile necesare pentru o bună desfășurare a activității și să ia măsurile necesare de protecție a muncii în vederea înlăturării și prevenirii cauzelor care pot duce la diminuarea sau la pierderea capacității de muncă a acestora. Pensia de invaliditate se acordă salariaților care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din următoarele cauze: accidente de muncă, boli profesionale, boli obișnuite și accidente care nu au legătură cu munca. În raport cu pierderea capacității de muncă există 3 grade de invaliditate:

• invaliditatea de gradul I – se pierde complet capacitatea de muncă și este necesară supravegherea permanentă și îngrijirea invalidului de către o altă persoană;

• invaliditatea de gradul II – se pierde complet sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă, însă invalidul se servește singur, neavând nevoie de îngrijiri din partea altei persoane;

• invaliditatea de gradul III – se pierde cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și invalidul poate presta aceeași muncă, însă cu un program redus sau o altă muncă mai ușoară.

Încadrarea persoanelor în unul din aceste grade de invaliditate se face de către comisia de expertiză medicală, ținându-se seama de următoarele criterii de bază: natura, gravitatea, particularitățile și evoluția bolii, posibilitățile de recuperare a capacității de muncă, elementele care pot conduce la agravarea bolii în cazul continuării activității. Pensionarii de invaliditate sunt supuși unor controale medicale, în funcție de afecțiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare. După fiecare control, medicul expert al asigurărilor sociale emite o nouă decizie prin care se stabilește, după caz, menținerea în același grad de invaliditate, încadrarea în alt grad de invaliditate sau încetarea calității de pensionar de invaliditate ca urmare a redobândirii capacității de muncă.

Pentru invaliditatea de gradul I și II, pensia se stabilește în raport de vechimea în muncă, în procente din salariul tarifar și din celelalte venituri salariale la data stabilirii pensiei, în mod diferențiat pe tranșe de salariu și pe grupe de muncă. Pensia persoanelor încadrate în muncă, a căror vechime în muncă este sub 5 ani și care și-au pierdut total sau în cea mai mare măsură capacitatea de muncă datorită unui accident, boală profesională sau a altor boli contractate în perioada cât erau încadrate în muncă, este stabilită în sumă fixă diferențiată în raport cu gradul de invaliditate. La împlinirea vârstei standard necesară obținerii pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii.

Pensia de urmaș

Pensia de urmaș se acordă copiilor și soțului supraviețuitor dacă, la data decesului, persoana respectivă era pensionar sau întrunea condițiile pentru obținerea unei pensii. Copiii au dreptul la pensie de urmaș până la vârsta de 16 ani iar dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora fără însă a depăși vârsta de 26 de ani. Copiii mai au dreptul la pensie de urmaș pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit până la 16 ani sau până la terminarea studiilor. Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea duratei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. Dacă durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenit soțului supraviețuitor. se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus. Soțul supraviețuitor mai primește pensie de urmaș în următoarele situații: dacă decesul soțului susținător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a tuberculozei și dacă realizează venituri lunare mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie; pe perioada în care soțul supraviețuitor este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an; dacă soțul supraviețuitor are în îngrijire în urma decesului susținătorului unul sau mai mulți copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaș până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care realizează venituri lunare mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.

Pensia de urmaș se calculează din:

• pensia pentru munca depusă și limita de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susținătorul decedat;

• pensia de invaliditate de gradul I, în cazul în care

– decesul aparținătorului a survenit înaintea îndeplinirii condițiilor pentru obținerea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă

– aparținătorul era în plată cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipată, pensie anticipată parțială sau ar fi avut dreptul, potrivit legii, la una dintre aceste categorii de pensie.

Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește prin aplicarea unui procent aplicat asupra pensiei decedatului, astfel: pentru un singur urmaș – 50%; pentru doi urmași – 75%; pentru trei sau mai mulți urmași – 100%.

Cuantumul pensiei de urmaș în cazul orfanilor de ambii părinți reprezintă însumarea drepturilor de urmaș calculate după fiecare părinte.

Soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru pensia cea mai avantajoasă.

1.2. Sistemul privat de pensii

Scopul sistemului fondurilor de pensii admnistrate privat este asigurarea unei pensii private, distinctă și care suplimentează pensia acordată de sistemul public, pe baza colectării și investirii, în interesul participanților, a unei părți din contribuția individuală de asigurări sociale.

1.2.1. Mecanismul de funcționare al sistemului de pensii private – Pilon II

Un aspect important in domeniul pensiilor private este siguranța sistemului de pensii care trebuie să reprezinte un obiectiv principal de avut în vedere atunci când se stabilește legislația.

Mecanismul de funcționare a pilonului II -administrat privat- este unul simplu, dar reprezintă o modificare radicală a modului de funcționare a sistemului public de pensii. Pilonul II se bazează pe acumularea contribuțiilor plătite, într-un cont individual până la pensionarea angajatului, și convertirea valorii acumulate într-o pensie la momentul respectiv. Plata pensiei are loc atât timp cât persoana care a contribuit la acest fond este în viață. În acest fel, pensia fiecăruia este determinată strict de valoarea contribuțiilor și de performanța investițională a fondului în care s-a investit, și nu de evoluția demografică sau numărul de pensionari raportat la populația activă. Practic, modul de funcționare al fondurilor de pensii, din punctul de vedere al adimistratorilor, este similar cu cel al fondurilor mutuale sau al programelor de investiții de tip unit linked.

Participarea la pilonul II este obligatorie pentru persoanele în vârstă de până la 35 de ani și facultativă pentru celelalte persoane, cu vârstă de până la 45 de ani, care contribuie deja la sistemul public de pensii. O persoană nu poate fi participant la mai multe fonduri de pensii în același timp și devine participant la un fond de pensii prin semnarea unui act individual de aderare, din proprie inițiativă sau în urma repartizării sale de către instituția de evidență. Persoana care nu a aderat la un fond de pensii în termen de 4 luni de la data la care este obligată să adere este repartizată aleatoriu la un fond de pensii, direct proporțional cu numărul persoanelor validate pe fiecare fond de pensii adimistrat privat în parte, raportat la totalul persoanelor validate pentru toate fondurile de pensii administrate privat.

Norma privind aderarea continuă se aplică numai în cazul primei aderări a unei persoane la un fond de pensii privat. Ulterior primei aderări se vor aplica exclusiv prevederile Normei nr 3/2008 aprobată de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private privind transferul participanților între fondurile de pensii administrate privat.

Regulile privind transferul ar putea fi rezumate la nivelul a două reguli importante:

• transferul disponibilitășilor bănești reprezentând contravaloarea activului personal net al participantului se face din contul fondului de la care se transferă în contul fondului la care se trasferă participantul.

• în cazul în care contravaloarea activului personal net al participantului care se transferă este mai mică decât valoarea garantată, diferența se acoperă din provizionul tehnic contituit de administratorul de la care se transferă participantul. Așadar, participantul are certitudinea că nu va pierde totul ca urmare a transferului, chiar dacă vechiul fond a avut o evoluție negativă.

Pentru a iniția procedura de trasfer participantul trebuie sa semneze un nou act de aderare la fondul de pensii administrat privat la care dorește să se transfere și să completeze și să transmită administratorului fondului de pensii de la care dorește să se transfere o cerere de transfer (Anexa 3).

Aceste cereri de transfer pot fi depuse pe tot parcursul anului și vor fi procesate de către CNPAS trimestrial, în cursul lunilor februarie, mai, august și noiembrie ale fiecărui an. În data de 10 a fiecărei luni de procesare, CNPAS va comunica rezultatele procedurii de validare către administratorul fondului de la care a fost solicitat transferul către administratorul noului fond.

Administratorul fondului la care s-a solicitat transferul este obligat ca în termen de 5 zile calendaristice de la data primirii comunicării CNPAS, să comunice participantului rezultatul procedurii de validare.

Când transferul la un alt administrator se realizează în mai puțin de 2 ani de la aderarea la fondul de pensii precedent, participantul va plăti o penalitate de transfer. Aceasta este prevăzută în prospectul schemei fondului de pensii de la care se solicită transferul și nu poate fi mai mare de 5% din activul personal net al participantului.

Singurele situații în care un participant încetează calitatea de participant la un fod de pensii administrat privat sunt:

• prin deschiderea dreptului la pensia privată

• prin decesul participantului

• prin pensionarea de invaliditate pentru afecțiuni care nu mai permit reluarea activității.

Contribuțiile, așa cum au fost gândite inițial, ar fi reprezentat un procent de 2%, cu creștere până la 6%, în 8 ani de la lansarea pieței. Aceste procente sunt aplicate la contribuția la asigurările sociale (CAS), iar plata lor a început la 1 ianuarie 2008. Procentele sunt mici în comparație cu alte țări care au ales să transfere procente mai mari decât România (Polonia 7,3%, Ungaria 7%, Slovacia 9%). Ca atare, pensia privată în România va fi mai mică, mai ales dacă luam în calcul și faptul că administrarea de conturi multe, dar foarte mici este mai ineficientă. Anul 2009 și criza economică a înghețat contribuția legală la nivelul de 2%, în pofida legii care stipula majorarea la 2,5%. Aceasta decizie a guvernului aduce, din start, fiecărui participant mai puțini bani în cont și provoacă pierderi administratorilor si fondurilor de pensii, care și-au vazut „zdruncinate” astfel politicile investiționale, în condițiile în care deja se confruntă lunar cu creșterea numărului de conturi goale, deci cu mai puțini bani în sistem.

Potrivit calculelor Asociației pentru pensiile Administrate Privat din România (APAPR), „fiecare an în care nivelul contribuției rămâne sub creșterea prevazută inițial reprezintă pierderi nete de aproape 350 milioane lei (cca.83 milioane euro) pentru cei 4,3 milioane de contributori activi la fondurile de pensii private obligatorii”.

Sistemul românesc de pensii private are reglementate în prezent, prin lege, două garanții:
• garanția contribuțiilor nete – pentru ca toți participanții să primească la sfârșitul perioadei de cotizare cel puțin sumele de contribuții depuse, din care se scad comisioanele de administrare;

• garanția randamentului minim relativ la piață – pentru ca nici un fond de pensii să nu rămână în piață dacă randamentele obținute sunt semnificativ mai mici decât media pieței.

Față de aceste garanții asupra riscurilor la care sunt supuse activele unui fond de pensii, apare tot mai vehementă solicitarea unor sindicate puternice și a unor organizații neguvernamentale de a impune prin lege garantarea unui câștig prestabilit, pentru a fi acoperit riscul major la care este supus un investitor într-un astfel de fond privat de pensii, cel conform căruia valoarea activelor (și implicit valoarea unităților de fond) să se deprecieze prin inflație: în condițiile în care sistemul pensiilor private este obligatoriu pentru majoritatea participanților săi, cu cote anuale de contribuții stabilite de stat și legate direct de sistemul public de pensii, întregul sistem al pensiilor private apare deja defavorizat, iar valoarea contribuțiilor nominale are toate șansele să se reducă în termeni reali, din cauza inflației.

Succesul sistemului privat de pensii depinde în mare măsură de disponibilitatea statului de a transfera cât mai mult în sistemul privat – atât ca numar de participanți cât și ca volum de contribuții- de capacitatea pieței de capital de a absorbi sumele colectate și de a returna câștiguri atractive precum și de apetitul românilor pentru un astfel de sistem.

Entitățile cu un rol însemnat în buna funcționare a unui fond sunt: administratorul, depozitarul, si auditorul financiar.

Inițial, la startul campaniei de aderare la fondurile de pensii administrate privat, declanșată în septembrie 2007, s-au aliniat 18 fonduri de pensii administrate privat autorizate de către CSSPP să funcționeze pe piața pensiilor din Pilonul II și 18 societăți de pensii, autorizate de către CSSPP să administreze fondurile de pensii. Însă la sfârșitul anului 2009 erau active 12 fonduri de pensii administrate privat: AIG, ARIPI, AZT VIITORUL TAU, BCR, BRD, EUREKO, ING, KD, OTP, PENSIA VIVA, PRIMA PENSIE și VITAL și 12 administratori autorizați de către CSSPP. O societatea de pensii poate administra un fond de pensii privat numai în baza deciziei de autorizare de adimistrare, emisă de comisie. Procesul de autorizare a unui administrator cuprinde 2 etape:

• autorizarea societății de pensii;

• autorizarea ca administrator al unui fond de pensii administrat privat.

Societatea de pensii trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

• să se constituie sub forma unei societăți pe acțiuni;

• să aibă ca obiect unic de activitate administrarea fondurilor de pensii, și opțional furnizarea de pensii;

• denumirea societății să aiba sintagma ”fond de pensii”;

• capitalul social este reprezetat de acțiuni emise de societatea de pensii, care sunt nominative, nu pot fi transformate în acțiuni la purtător sau preferențiale;

• participația cumulată a persoanelor fizice nu poate depăși 5% din capitalul social al societății de pensii.

Auditorii financiari au sarcina de a întocmi un raport de audit financiar, în conformitate cu standardele de audit și cu normele profesionale emise de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR). De fapt situatiile financiar-contabile ale oricărei entități supuse autorizării, supravegherii și controlului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private vor fi auditate de personae fizice și juridice, membre ale CAFR. Cheltuielile privind activitatea de audit financiar se suportă de către administrator din fondul respectiv.

La momentul actual în situația de auditori se regăsesc:

ERNST & YOUNG ASSURANCE SERVICES SRL

DELOITTE AUDIT SRL

PRICEWATERHOUSECOOPERS AUDIT SRL

KPMG AUDIT SRL.

Depozitarii sunt instituții de credit din România, autorizate de BNR, în conformitate cu legislația bancară, ori sucursale din România ale unor instituții de credit, autorizate într-un stat membru al UE. Fiecare administrator desemnează un singur depozitar, căruia îi încredințează păstrarea activelor fondului de pensii, pe baza unui contract de depozitare. Depozitarul nu poate deține acțiuni ale adminstratorului sau ale oricărei entități afiliate acestuia și nu poate avea nicio relație de capital cu această entitate. În situația de depozitari ai fondurilor de pensii se regăsesc:

BANCA COMERCIALA ROMANA SA

BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE SA

BANCPOST SA

ING BANK N.V. AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREȘTI

RAIFFEISEN BANK S.A.

Printre obligațiile depozitarilor se află: să primească și să pastreze în siguranță înregistrările referitoare la toate activele fondului de pensii, să calculeze și să înștiințeze adimistratorului despre valoarea netă a activelor fondului de pensii, să transmită CSSPP informațiile și raportările privind activele fondului de pensii, la temenle stabilite de aceasta, să îndeplinească instrucțiunile adimistratorului. Depozitarul este responsabil față de admistrator, participanți și beneficiari în privința oricărui prejudiciu suferit de aceștia ca rezultat al neîndeplinirii obligațiilor sau al îndeplinirii necorespunzătoare a acestora.

Analizând toate aceste aspecte prezentate se impune o supraveghere stricta pentru a evita neajunsurile care s-ar putea repercuta asupra participanților. În acest sens a fost creată Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, a carei misiune este reglementarea, coordonarea, supravegherea și controlul activității sistemului de pensii private, precum și protejarea intereselor participanților și ale beneficiarilor, prin asigurarea unei funcționări eficiente a sistemului de pensii private și informarea asupra acestuia

1.2.2. Pensiile facultative admistrate privat – Pilonul III

Pensiile facultative reprezintă suma plătită periodic, pe viață, unui participant în mod suplimentar și distinct de cea furnizată de sistemul public. Pensiile facultative intră în categoria pensiilor private, alături de pensiile administrate privat. Acestea au în comun modul în care persoana asigurată contribuie la fond. Astfel, contribuția de asigurări sociale va fi distribuită într-o anumită proporție către cele două categorii de pensii, iar diferența dintre cele două constă în modul în care se stabilește cuantumul pensiei care va fi obținută de asigurat.

Participanții

Sunt eligibili pentru a fi participanți la un fond de pensii facultative, următorii:

• persoanele angajate, potrivit Legii nr. 53/2003 Codul Muncii

• funcționarii publici, potrivit Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici

• persoanele care obțin venituri din salarii sau venituri asimilate acestora, potrivit Legii nr.571/2003 privind codul Fiscal

• persoanele autorizate să desfășoare și să obțină venituri din activități independente potrivit Legii nr.571/2003

• membrii societăților cooperative aflate sub incidența Legii nr.1/2005

• persoanele care realizează venituri din activități profesionale, astfel cum sunt definite în Legea nr.200/2004

• persoanele care realizează venituri din activități agricole, potrivit Legii nr.571/2003

Dovada îndeplinirii condițiilor de eligibilitate se face prin declarație pe propria răspundere a potențialului participant, data la momentul completării actului individual de aderare la un fond de pensii facultativ. Persoana care îndeplinește condițiile de eligibilitate va dobândi calitatea de participant la un fond de pensii facultative abia dupa plata primei contribuții. Persoanele fizice sunt libere să opteze pentru fondul de pensii facultative la care vor sa cotizeze.

Dreptul la pensia facultativa se deschide, la cererea participantului, în următoarele condiții:

• participantul a împlinit vârsta de 60 de ani;

• dacă au fost plătite minimum 90 de contribuții lunare;

• suma din contul participantului este suficientă pentru obținerea pensiei minime (stabilită prin norme ale Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private).

Nu pot contribui la acest sistem de pensii facultative agenții economici și instituțiile care au obligații neachitate față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor pentru șomaj și bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, la furnizorii de energie și combustibil de orice formă.

Administrarea fondurilor de pensii facultative

Fondurile de pensii facultative funcționează diferit față de sistemul pensiilor publice sau al celor obligatorii administrate privat. Astfel, contribuția la fondul de pensii se stabilește în sumă fixă sau ca procent din venitul lunar, fără a depăși o cotă de 15% și se virează o dată cu contribuția către sistemul public de pensii. Administrarea sumelor colectate sub formă de contribuții se face în sistem privat, prin intermediul societăților de administrare autorizate.

Fondurile de pensii facultative pot fi administrate de societăți de pensii, societăți de administrare a investițiilor, societăți de asigurare, care sunt înființate și autorizate potrivit legislției care reglementează domeniul lor de activitate și care sunt autorizate de comisie în acest scop.

Pentru eliberarea deciziei de autorizare ca administrator de fonduri de pensii facultative, solicitantul trebuie să îndeplinească, cumulativ, o serie de condiții generale:

• în cazul societății de pensii – să fi obținut în prealabil autorizarea comisiei pentru constituire.

•. în cazul societății de administrare a investițiilor și al societății de asigurare – să fie înființate și autorizate potrivit legislației care reglementează domeniul lor de activitate.

• în cazul societății de administrare a investițiilor și al societății de asigurare – să aibă în domeniul de activitate li administrarea fondurilor de pensii facultative.

• capitalul social este reprezentat prin acțiuni emise de societatea de pensii, societatea de administrare a investițiilor sau societatea de asigurări, care sunt nominative, nu pot fi transformate în acțiuni la purtător, nu pot fi acțiuni preferențiale și pot fi denominate.

• actul constitutiv al societății de pensii, societății de administrare a investițiilor sau societății de asigurări trebuie sa prevadă că acționarii nu pot beneficia de drepturi preferențiale sau de alte privilegii și că este interzisă limitarea drepturilor sau impunerea de obligații suplimentare.

• participațiile mai mici de 1% să nu reprezinte, cumulat, mai mult de 10% din capitalul social al solicitantului.

• să aibă un capital social care să îndeplinească condițiile prevazute în Norma nr.4/2006 privind proveniența capitalului social

• consiliul de administrație al administratorului trebuie să fie alcătuit dintr-un numar impar de membri li nu poate avea în componența sa mai puțin de 3 persoane.

• dovada plății taxei de autorizare ca administrator.

Capitalul social minim necesar pentru activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative este echivalentul în lei, calculat la cursul de schimb al Băncii Naționale a României la data constituirii, a sumei de 1,5 milioane euro, iar fondul se constituie numai dacă există minim 100 de participanți și a obținut de la Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private avizul pentru extinderea activității în acest domeniu.

Relația dintre participanți și administratorul fondului este reglementată de contractul de administrare semnat de Consiliul de Coordonare, în calitatea sa de reprezentant al tuturor participanților la acel fond și ales dintre ei. Administratorul investește sumele din fond pe criterii prudențiale în scopul maximizării profitului prin diversificarea investițiilor și diminuarea riscului în următoarele categorii de investiții permise: depozite la bănci comerciale, titluri de stat, valori mobiliare emise de autoritățile administrației publice locale, valori mobiliare emise de alte state sau de organisme străine non-guvernamentale cotate la burse de valori autorizate care îndeplinesc cerințe de rating.

administratorul este obligat să furnizeze anual informații corecte și complete despre activitatea desfășurată în anul precedent și să informeze participanții, în mod individual, despre situația fiecărui cont. Alte restricții ale administratorului de fond sunt cele legate de următoarele aspecte:

• interzicerea oferirii de beneficii colaterale unei persoane, cu scopul de a o convinge să adere sau să rămână participant la o schemă facultativă de pensii;

• interzicerea oferirii de beneficii colaterale unui angajator, sau sindicat sau unor persoane afiliate lor, cu scopul de a-l recompensa sau de a-l determina să convingă sau să solicite angajaților săi să adere la un anumit fond;

• să facă în fața participanților sau potențialilor participanți, afirmații sau previziuni despre evoluția investițiilor unui fond altfel decât în forma și modul prevăzute în normele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

Din punct de vedere al numărului de entități active pe piața pilonul III, la începutul anului 2008 existau 7 fonduri de pensii facultative, câte două pentru ING și Allianz-Țiriac și cate unul pentru Aviva, BCR și OTP, însă la sfarșitul anului 2009 numărul acestora s-a dublat.

În ceea ce privește auditorii financiari si depozitarii, atât conditiile ce trebuie îndeplinite cât și componența, sunt aceleași cu cele din sistemului de pensii administrat privat pilonul II.

1.2.3.Tipuri de asigurări de viață

Asigurari de viata traditionale

Asigurarile de viata traditionale sunt asigurari care ofera clientilor garantii considerabile, de obicei un beneficiu fix garantat in caz de deces sau la maturitate. Asiguratorul trebuie sa acorde aceste garantii indiferent de costurile pe care le implica si sa ramana solvabil, ca cerinta a clientului si a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. In acest caz asiguratorul trebuie sa investeasca cu precautie sporita, in special in obligatiuni guvernamentale sau alte instrumente de plata sigure.

Clientul beneficiaza astfel de produse sigure.

In prezent exista sute de tipuri de asigurari de viata, insa cele mai reprezentative si mai des folosite sunt urmatoarele:

Asigurarea de viata pe termen limitat – este cea mai simpla forma de asigurare de viata, se incheie pe o perioada determinata de timp si acopera doar riscul de deces. Asiguratul va plati periodic prima de asigurare, si, in schimbul acesteia, beneficiarul asigurarii va incasa suma asigurata la decesul asiguratului, conform contractului incheiat. Daca mediul economic avut in vedere este unul inflationist, suma asigurata poate fi protejata printr-o clauza speciala, ceea ce implica si adaptarea primei de asigurare. Ceea ce este caracteristic acestui tip de asigurare este faptul ca suma va fi platita beneficiarului doar daca decesul asiguratului intervine in perioada de valabilitate stabilita prin contract. Daca la expirarea contractului asiguratul este in viata, asiguratorul este exonerat de la orice obligatie de plata.

Acest tip de asigurare protejeaza asiguratul doar impotriva riscului de deces si nu ofera posibilitatea economisirii sau capitalizarii si de aceea primele de asigurare sunt mai mici decat la alte tipuri de asigurari de viata.

Asigurarea de viata pe termen nelimitat – acest tip de asigurare acopera riscul de deces al asiguratului pana la o varsta inaintata a acestuia (95,100 de ani de exemplu), conditia principala fiind ca primele de asigurare sa se plateasca pana la varsta pensionarii. Diferenta fata de asigurarea pe termen limitat consta in marimea primei de asigurare si in faptul ca, daca asiguratul implineste varsta precizata in contract va primi suma asigurata actualizata.

Asigurarea mixta de viata – acest tip de asigurare este o asigurare cu capitalizare si deosebirea principala fata de celelalte doua tipuri prezentate este faptul ca acopera si riscul de supravietuire. Asiguratorul va plati la data expirarii contractului suma asigurata asiguratului, sau la data decesului asiguratului va plati suma beneficiarului mentionat in polita de asigurare. Astfel se acorda o protectie dubla (si fata de deces si fata de supravietuire), iar primele de asigurare platite de contractant sau de asigurat reprezinta o forma de economisire care poate fi valorificata la data expirarii contractului. Contractul de asigurare se incheie pe o perioada cuprinsa intre anumite limite (3 sau 5 si 60 sau 65 de ani), cu conditia ca aiguratul sa nu depaseasca in aceasta perioda o anumita varsta (de obicei 75 de ani), iar cu cat perioada de asigurare este mai mare, cu atat este mai avantajos pentru asigurat (primeste mai multi bani), cat si pentru asigurator (foloseste o suma mare de bani pe o perioada indelungata). Primele de asigurare se stabilesc in functie de suma asigurata si exista posibilitatea renuntarii la contract si primirii valorii de rascumparare (care creste pe masura ce se apropie data la care expira contractul).

Asigurarea mixta redusa – presupune existenta posibilitatii de rambursare a primelor aferente riscului de supravietuire, ramanand la asigurator doar prima aferenta riscului de deces. In cazul in care, la expirarea perioadei de asigurare, asiguratul este in viata, el beneficiaza de suma asigurata, iar daca el decedeaza, asiguratorul va plati suma primelor de asigurare inregistrate pana la momentul decesului la care, de regula se adauga si cota corespunzatoare participarii la profit pentru partea din rezervele matematice investite. La fel ca la asigurarea mixta de viata, si in acest caz suma asigurata este nelimitata, iar cel care hotaraste valoarea ei este contractantul asigurarii.

Asigurarea de tip student – are drept scop economisirea unor fonduri pentru perioada de studii a copiilor, chiar in conditiile in care beneficiarul nu ar supravietui in momentul inceperii acestora. Primele de asigurare vor fi platite de asigurat (parintele sau tutorele copilului) pana la inceperea studiilor, urmand ca beneficiarul (copilul) sa intre in posesia rentelor la varsta specificata in contract. Durata de plata a rentelor poate fi de 4 sau 5 ani, iar la optiunea asiguratului se poate plati suma integrala la inceputul studiilor, dar intr-o proportie de 90 – 95% din suma totala a rentelor pentru ca asiguratorul nu mai poate capitaliza sumele respective pe perioada de 4-5 ani stabilita in contract. Asiguratorul va plati chiar daca una dintre parti (asigurat sau beneficiar) va deceda, asumandu-si obligatiile de plata a rentelor in cazul decesului asiguratului pe parcursul perioadei de asigurare sau transformand polita intr-o asigurare mixta de viata in cazul decesului beneficiarului. Daca decesul beneficiarului are loc in perioada de plata a rentelor, acestea vor fi incasate de catre asigurat ca o suma forfetara sau tot periodic. O astfel de asigurare se poate incheia pe o perioada stabilita de asigurator (minim 9,10 ani de obicei), in functie de numarul de ani pentru care se vor plati rentele.

Asigurarea de tip zestre – este asemanatoare cu asigurarea de tip student, deosebirea constand in faptul ca suma se va acorda copiilor drept zestre, in momentul casatoriei. Este o asigurare de tip dota, prin care se ofera protectie fata de riscul de deces al persoanei asigurate (parintele sau tutorele copilului), beneficiarul (coplilul) primind suma asigurata la implinirea unei anumite varste sau atunci cand se casatoreste. O alta deosebire fata de asigurarea de tip student este faptul ca suma asigurata se plateste integral si nu esalonat. In cazul decesului contractantului, copilul va beneficia de aceasta suma la termenul convenit, iar in cazul decesului beneficiarului, polita devine o polita de asigurare mixta.

Asigurarea pentru ipoteca – este acea asigurare realizata la cererea creditorului (de obicei o banca) atunci cand se doreste cumpararea unei locuinte sau a unui teren. Din aceasta asigurare se vor acoperi sumele restante neplatite de catre debitor.

Asigurarea de renta

Printr-o asigurare de renta, asiguratorul plateste o indemnizatie periodica. In functie de perioada de plata a acesteia se disting :

1. renta cu rata fixa – caz in care indemnizatia de asigurare se plateste indiferent daca asiguratul mai traieste sau nu. In momentul in care incepe plata acestei rate fixe, este important daca asiguratul mai este sau nu in viata; ea se plateste pe o anumita perioada (un numar de ani).

2. renta viagera, caz in care, pentru primirea unei indemnizatii de renta viagera, asiguratul (sau, in cazul in care avem de-a face cu mai multi asigurati, cel putin unul dintre acestia) trebuie sa fie in viata. Asigurarea este incheiata pe “viata” asiguratului. O asigurare de renta viagera poate fi incheiata si in favoarea mai multor persoane. In astfel de situatii, la moartea unuia dintre asigurati, renta viagera se transfera asupra vietii celuilalt. Renta viagera se acorda in general trimestrial, mai rar lunar.

Exista si posibilitatea ca renta viagera sa se acorde anual, o data la sase luni sau lunar, cu consecinte in ceea ce priveste valoarea rentei viagere.

In cazul in care indemnizatia de renta viagera se acorda anual sau o data la sase luni, asiguratorul dispune de bani vreme mai indelungata si poate obtine profituri mai mari din investitii. In plus, are mai putine cheltuieli administrative; in cazul termenelor lunare, lucrurile stau invers.

In cazul asigurarii de renta viagera exista urmatoarele cazuri speciale :

– asigurarea de renta viagera cu rambursare – in cazul decesului asiguratului se ramburseaza primele de asigurare deja platite.

– asigurarea de renta viagera fara rambursare – in cazul decesului asiguratului nu se ramburseaza primele de asigurare deja platite, avantajul fiind platirea unor prime mai reduse decat in cazul rambursarii.

In cazul asigurarii pe baza de rente viagere exista posibilitatea existentei a doua persoane asigurate. Prin asigurarea de renta viagera pentru doua persoane se acorda o indemnizatie periodica in conditii de supravietuire sau de deces al primului asigurat. Ea poate fi comparata cu asigurarile mixte de viata. Se foloseste in special pentru alocatie pentru pensia de batranete, respectiv pentru pensia de urmas, pentru sot sau sotie.

Un caz special il reprezinta asigurarea de renta de supravietuire prin care se acorda o indemnizatie periodica in cazul decesului asiguratului in favoarea coasiguratului, daca acesta este in viata. Ca forme specifice de asigurare, mai des intalnite sunt:

1. renta temporara de supravietuire, prin care se acorda indemnizatia pana la data stabilita in prealabil in contract, sau pana la data decesului coasiguratului, daca acesta survine mai devreme.

2. renta de supravietuire viagera; in cazul in care coasiguratul moare inaintea primului asigurat, asigurarea expira chiar inaintea acordarii primei indemnizatii.

Aceste forme se practica preponderent pentru alocatie temporara pentru pensia de urmas si pentru alocatie temporara a sistemului de pensii.

Renta de supravietuire pe toata durata vietii acorda o indemnizatie pana in momentul decesului coasiguratului (cu indemnizatie finala), sau pana la data-limita anterioara datei decesului coasiguratului (fara coasigurare cu indemnizatie finala). In cazul in care aceasta asigurare se incheie contra platii unei prime de asigurare, perioada in care se efectueaza aceasta plata este temporara (de exemplu, pana la implinirea varstei de 60-65 de ani de catre coasigurat). Se practica pentru alocatii pe toata durata vietii din pensia de urmas si sub forma unor scheme colective de pensii.

1.2.4. Constângeri de portofoliu

În România, consumatorii nu au încă experiența necesară pentru a investi. O astfel de situație necesită reguli stricte din partea ofertanților în ceea ce privește modaliatea de investiție a portofoliilor, modul de prezentare și modalitatea de gestionare.

În ceea ce privește constrângerile portofoliului, în România a fost adoptată o lege privind fondurile de pensii gestionate privat, care menționează limitele privind investiția portofoliului astfel:

• în cazul instrumentelor pieței monetare, inclusiv depozite în lei la o instituție de credit, persoană juridică română, sau o sucursală a unei instituții de credit străine, autorizată să funcționeze pe teritoriul României și care nu se află în procedură de supraveghere specială sau administrare specială ori a cărei autorizație nu este retrasă, nu poate fi investit un procentaj mai mare de 20% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

• în cazul titlurilor de stat emise de Ministerul Finanțelor Publice și instrumentelor financiare emise de Banca Naționala a României, nu poate fi investit un procentaj mai mare de 70% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;

• în cazul obligațiunilor și a altor valori mobiliare emise de autoritățile administrației publice locale din România, cotate sau tranzacționate pe piețe supravegheate, nu poate fi investit un procentaj mai mare de 30% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

• în cazul valorilor mobiliare tranzacționate pe o piață reglementată și supravegheată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, nu poate fi investit un procentaj mai mare de 50% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

• în cazul obligațiunilor și a altor valori mobiliare emise de guverne și bănci centrale din alte state, care îndeplinesc cerințele prevăzute de normele Comisiei, nu poate fi investit un procentaj mai mare de 10% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

• în cazul obligațiunilor și a altor valori mobiliare ale organismelor străine neguvernamentale, dacă aceste instrumente sunt cotate la burse de valori autorizate și indeplinesc cerințele de rating și alte cerințe prevăzute de normele Comisiei, nu poate fi investit un procentaj mai mare de 10% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;

• în cazul altor forme de investiții prevăzute de normele Comisiei, nu poate fi investit un procentaj mai mare de 5% din valoarea totală a activelor fondului de pensii.

Iată cum arăta structura investițiilor la 30 noiembrie 2009, pe piața de pensii private obligatorii:

Grafic 1. Stuctura investițiilor pe piata pensiilor private obligatorii, Sursa: www.pensiileprivate.ro

1.2.5. Beneficiile pensiilor private

Pensia oferită de sistemul social de stat reprezintă o suma insuficientă care poate asigura doar un nivel minim de trai. Oricum, prea puțin pentru eforturile depuse în perioada activă a vieții. Pensia privată combină o asigurare de viață cu un cont de economisire și investiții care presupune la finalul investiției o pensie.

În ceea ce privește beneficiile acestor tipuri de pensii, acestea sunt:

• la varsta de pensionare se poate încasa toată valoarea contului acumulat, se poate începe încasarea pensiei suplimentare sau se pot continua plățile pentru a mări suma necesară pentru pensie.

• suma asigurată poate fi crescută sau scăzută pe parcursul contractului.

• are participare la profit.

• pot fi trecuți beneficiari în caz de deces al persoanei asigurate, sau clauze suplimentare pentru spitalizare pentru membrii familiei.

• prima poate fi crescută oricat pe parcursul contractului sau poate fi scăzută dupa 2 ani de contract.

• se pot face investiții suplimentare pe parcursul contractului care au o valoare mai mare decât valoarea minimă acceptată la acea dată. Investițiile suplimentare în programul de Investiții al ING ajung cateodată la de 2 ori dobanda bancară.

• din anul 3 există o valoare de răscumpărare care crește pe parcursul contractului.

• investițiile prin primele plătite sunt practic economii sub formă de depozite realizate prin bonuri de tezaur sau plasamente în programul de investiții mixt format din bonuri și un portofoliu de acțiuni.

• are atașată asigurare de viață.

• suma asigurată la deces = SA + Contul existent la acea dată.

• pot fi atașate clauze suplimentare de îmbolnavire și accident.

• pensia este o acumulare financiară pentru familie pentru că există o protecție ca asigurare că suma va reveni fie celui care o acumuleaza fie beneficiarilor secundari trecuți în poliță.

1.2.6. Directiile de reformare ale sistemului de pensii

Capitolul I continuă cu prezentarea tendințelor de reformare a sistemelor de pensii,

făcându-se referire la abordările Uniunii Europene, Băncii Mondiale și Organizației Internaționale a Muncii în ceea ce privește configurarea sistemelor de pensii. În modelul

social european, sistemul public de pensii rămâne componenta de bază în protecția vârstnicilor, acest fapt permițând statelor membre să mențină un anumit grad de redistribuire și solidaritatea necesară pentru a furniza venituri adecvate vârstnicilor

și pentru a atenuam riscurile asociate cu pensiile private. Clasificarea tradițională a sistemelor de pensii cuprinde:

pilonul I reprezentat de sistemele reglementate de pensii, obligatorii, publice sau private; pilonul II, regimurile profesionale (pensii ocupaționale), obligatorii sau voluntare și

pilonul III reprezentat de planurile individuale de pensii (European Commission-The Social Protection Committee, 2005, p.4)

Obiectivele Uniunii Europene în domeniul pensiilor sunt: pensii adecvate,

Sustenabile și modernizate (European Commission, 2006, pp.84-148; Council of the European Union, 2001a, pp.5-7). Un element esențial al reformei sistemelor de pensii europene este flexibilitatea în tranziția de la viața activă la pensionare. Aceasta se poate realiza prin flexibilitate în ceea ce privește vârsta de pensionare și stimulente adecvate pentru prelungirea vieții active și de asemenea prin pensionarea parțială și posibilități de a cumula pensia cu salariu (European Commission-The Social Protection Committee, 2007, p.33). Creșterea vârstei reale de pensionare și atingerea unor rate mai mari de ocupare a forței de muncă necesită acțiuni ca: descurajarea pensionărilor anticipate (United Nations, 2008, pp.28-29) și îmbunătățirea oportunităților lucrătorilor vârstnici pe piața muncii (eliminarea “barierelor” de pe piața muncii, acces egal la învățarea continuă și la actualizarea competențelor, condiții de muncă atractive). Pentru îmbunătățirea ratei de dependență, în multe state membre este necesară creșterea participării femeilor pe piața forței de muncă (în acord cu obiectivul de la Lisabona de a atinge în 2010 o medie de 60% față de 51% în 2000) și în acest scop, furnizarea de facilități de îngrijire a copiilor (Council of the European Union, 2001b, p.36).

În 1994 Banca Mondială, în raportul de cercetare “Preîntâmpinarea crizei vârstei a

treia – politici pentru protecția vârstei a treia și promovarea creșterii economice”a sugerat

elaborarea a trei sisteme de securitate care împreună să realizeze o co-asigurare în fața

riscurilor cu care se confruntă persoanele în vârstă. Cele trei componente la care se referea

raportul sunt: un sistem public obligatoriu finanțat din taxe, unul privat obligatoriu (planuri de economii personale sau pensii ocupaționale) și un sistem bazat pe depuneri voluntare (World Bank, 1994, pp.15-16). Studiul menționat anterior a identificat trei funcții ale sistemului de securitate financiară a persoanelor vârstnice care trebuie luate în considerare la stabilirea programelor naționale de securitate a vârstnicilor și la care se face referire în susținerea sistemului multi-pilon. Acestea sunt economisirea (saving), redistribuirea (redistributive function) și asigurarea (insurance). Potrivit Băncii Mondiale, sistemele de pensii trebuie să furnizeze beneficii adecvate, să fie accesibile, durabile și robuste.

Conceptul sistemului bazat pe trei piloni a fost extins astfel că sistemul de pensii

susținut de Banca Mondială este constituit din asocierea a cinci elemente de bază: pilonul

“zero”, non-contributiv, sub formă de “pensie socială”, care oferă un nivel minim de

protecție; primul pilon – sistem contributiv, legat de veniturile salariale; al doilea pilon,

obligatoriu, în esență un cont de economii; al treilea pilon, voluntar – aranjamente care pot lua forme diferite-individuale, plătite de angajator, cu beneficii definite sau cu contribuții definite și al cincilea element – suportul pentru vârstnici, financiar sau non-financiar, informal, intrafamilial sau intergenerațional, inclusiv acces la servicii de sănătate și locuire (World Bank, 1994, pp.2-3).

Organizația Internațională a Muncii susține un sistem de pensii bazat pe patru piloni și care să aibă în alcătuire sa un pilon “fond-antisărăcie”, bazat pe testarea mijloacelor și finanțat din veniturile generale ale statului.

1.3. Impozitarea pilonilor de pensii

Indiferent de natura investițiilor pe care o persoană fizică le realizează, impozitarea acestora reprezintă un element esențial în luarea unei decizii.

În ceea ce privește pilonul II, investițiile activelor fondurilor de pensii administrate privat și rezultatele investirii sunt scutite de impozit. Așadar nu există impozit asupra dividendelor, veniturilor impozabile din dobânzi, câștigurilor din transferul titlurilor de valoare.

Pentru al treilea pilon, cel al pensiilor facultative, modalitatea de impozitare este similară celei aplicate în cazul pensiilor de stat, în sensul în care există o sumă minimă neimpozabilă, pentru partea care depășește acest plafon percepându-se nu doar impozit de 16%, dar și contribuție la asigurări sociale de sănătate de 6,5%.

În prezent, potrivit legislatiei în vigoare, contributiile la fonduri de pensii facultative sunt deductibile în limita a 400 de euro pe an pentru angajat si 400 de euro pe an pentru angajator, scazându-se din baza de impunere a impozitului de 16% pe salariu, respectiv pe profit. Diferenta dintre costurile fiscale ale angajatorilor si angajatilor, în cele doua variante de deductibilitate (partiala, ca în prezent, si totala) este semnificativa, potrivit unei analize realizate de SFin.

Simulare de calcul I: deductibilitate parțială

Să luam un exemplu ipotetic de angajator care contribuie, pentru fiecare din salariații săi, la fonduri de pensii private facultative, cu suma de 135 de lei pe lună, respectiv circa 400 de euro pe an – limita de deductibilitate. Cu tot cu aceasta contribuție lunară, venitul salarial brut al unui angajat se ridică la suma de 1.900 de lei pe lună. În condițiile actuale, în care contribuțiile la pilonul III sunt deductibile, pentru angajator, doar la calculul impozitului pe profit, costurile fiscale lunare ale firmei cu un salariat se ridică la suma de 533 de lei, respectiv 6.396 de lei pe an. Aceste cheltuieli sunt compuse din contribuția de asigurări sociale (CAS) pentru sistemul public de pensii de 20,8% (395 de lei), contribuția de sănătate de 5,2% (99 de lei), contribuția de șomaj de 0,5% (10 lei), comisionul de 0,25% pentru camera de muncă (5 lei), contribuția de accidente de munca și boli profesionale de 0,15% (3 lei), contribuția de 0,85% pentru Camera de Comert și Industrie (16 lei) și contribuția la Fondul pentru garantarea creanțelor salariale, de 0,25% (5 lei) – în total, 535 de lei. Să luam în calcul și ipoteza în care acelasi angajat, cu un salariu brut de 1.900 de lei, își plătește din venituri proprii o contribuție lunară de 135 de lei la pilonul III. Scăzând aceasta contribuție, precum și costurile sale fiscale lunare de 515 lei (6.180 de lei pe an), rezulta un salariu net lunar de 1.250 lei. Asta pentru că trebuie să plătească CAS pentru pensia de stat de 10,5% (200 de lei), contribuții de sănătate de 5,5% (105 lei) și contributia de șomaj de 0,5% (10 lei). După scăderea acestor contribuții, ca și a deducerii personale de 200 de lei, aferente nivelului de venit brut corespunzător pentru o persoană fără copii, se aplica impozitul pe salariu de 16% pe suma rămasă (200 de lei).

Simulare II: deductibilitate totala

Cu totul altfel ar sta lucrurile în conditiile în care contributiile la pilonul III ar fi deductibile total, adica inclusiv la calculul contributiilor obligatorii enumerate mai sus, întrucât cotele procentuale s-ar aplica la suma de 1.765 de lei, nu de 1.900 de lei. Astfel, angajatorul din exemplu nostru ar plati pe luna CAS pentru pensii de doar 367 de lei, contributii de sanatate de 91 de lei, somaj de 8 lei, comision pentru Camera de Munca de 4 lei, contributie de accidente de munca si boli profesionale de 2 lei, contributie pentru Camera de Comert si Industrie de 15 lei si contributie la fondul pentru garantarea creantelor salariale de 4 lei. În total, 491 de lei lunar, adica, 5.892 lei pe an, reprezentând o reducere de cheltuieli pe angajat de 504 lei anual. În plus (lucru valabil si în conditiile legislatiei actuale), la un profit anual de 100.000 de euro, impozitul aferent, de 16%, ar fi de doar de 9.600 de euro, întrucât din baza de calcul s-ar deduce contributiile anuale la fonduri facultative (40.000 de euro), fata de 16.000 de euro, cât ar fi obligatiile de plata fara aceasta deducere. Pe partea angajatului, în conditii de deductibilitate totala a contributiilor la pilonul III, acesta ar plati CAS pentru pensii de 185 de lei pe luna, contributii de sanatate de 97 de lei si somaj de 8 lei, adica, în total, 290 de lei. Scazând aceste contributii, precum si deducerea personala de 200 de lei, rezulta o baza de impunere pentru impozitul pe salariu de 16% de 1.275 lei, din care rezulta un impozit de 204 lei. Astfel, costurile fiscale totale ale salariatului ar fi de 494 de lei (5.912 lei anual) si un salariu net de 1.271 de lei pe luna.

Contributiile la fonduri de pensii private facultative (pilonul III) ar putea fi scutite de impunerea de contributii de asigurari sociale (CAS) la sistemul public de pensii, potrivit ultimei variante a proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice, elaborata de Guvern si publicata pe pagina de Internet a Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale (MMFPS), Potrivit acestei ultime variante a proiectului, contributiile platite la fondurile de pensii facultative, în limitele de deductibilitate stabilite potrivit legii, au fost incluse pe lista tipurilor de venituri pentru care nu se datoreaza CAS, adica nu sunt incluse în baza de calcul si impunere a contributiilor de asigurari sociale.

II. STUDIU DE CAZ

2.1. Necesitatea pensiilor private

Companiile de asigurări prezente pe piața din România, care oferă produse complexe, au constatat că românii sunt tot mai preocupați să-și asigure o stabilitate financiară pe termen lung.

Momentul pensionării este considerat în general, foarte îndepărtat, mai ales de către tineri, însă aceștia încep să se gândească la o modalitate de a-și asigura viitorul. Însă, pentru a avea mai multe posibilități, aleg produsele de asigurări cu componentă investițională, care le oferă protecție, un câștig minim garantat, dar și posibilitatea de a-și retrage banii înainte de expirarea contractului. În ultimii ani, nivelul de educație a populației în ceea ce privește rolul și scopul planificării financiare pe termen lung a crescut în mod semnificativ. În oferta companiilor de asigurări de viață există produse de tip unit-linked, care oferă posibilitatea de economisire pe termen lung, combinată cu diferite variante de protecție. Practic, produsele oferă un venit suplimentar pe durata pensiei, dar și înainte, dacă asiguratul dorește acest lucru. În plus posesorul poliței beneficiază și de protecție pe parcursul derulării contractului. Planurile financiare pentru pensie oferite de societățile de asigurări din România au un succes din ce in ce mai mare. În ceea ce privește înclinația pentu fondurile de pensii facultative administrate privat, există câțiva factori care ar trebui să sporească apetitul românilor: facilități fiscale pentru participanți, creșterea nivelului de educație al populației, promovarea fondurilor atât de către stat cât și de către administratori, încrederea populației în aceste fonduri de pensii, și, nu în ultimul rând, implicarea angajatorilor în administrarea plății contribuțiilor către administratorii de fonduri de pensii. Românii sunt foarte receptivi la asigurările ce presupun acumularea de capital pe termen lung. Schimbarea mentalității de la concentrarea pe ziua de mâine la planificarea pe termen lung este un proces de durată.

Se consideră că accesul din ce în ce mai facil al populației la credite, în ultimii ani, a reprezentat o piedică în calea economisirii, în general și a plasamentelor în asigurări în special. Explozia creditului imobiliar și a celui de consum în România, care în sine a reprezentat un lucru pozitiv și a pompat „sânge nou” în venele piețelor financiare locale, a însemnat însă și că majoritatea românilor au preferat să se îndatoreze până la limită, pentru a obține rapid tot ceeace nu au putut avea multă vreme. În această ecuație, mulți uită faptul că trebuie să pună departe bani pentru bătrânețe, și că pensia lor (de la stat) va fi probabil chiar mai mică decât cea pe care o primesc în prezent părinții lor. Asigurătorii au în prezent și acest „rol social” de a întări mesajul „fiecare an care trece fără a face ceva înseamnă bani mai puțini în portofel la pensie”.

2.2. Evolutia pieței fondurilor de pensii private

Evoluția și funcționarea fondurilor de pensii private, performanța administratorilor și a entităților implicate în acest domeniu este reflectată într-o analiză comparativă a activității tuturor administratorilor și fondurilor administrate, atât pe piața pensiilor administrate privat – Pilonul II, cât și pe piața pensiilor facultative – Pilonul III. Spre deosebire de sistemul public în care determinarea pensiei se face în raport cu punctajul deținut pe perioada vieții active și punctul de pensie, pentru pilonii privați totul se leagă de randamente și de modalitatea în care acestea contribuie la împlinirea așteptărilor participanților la aceste fonduri.

Fondurile de pensii private din România au obținut performanțe investiționale excelente în perioada 31 august 2008 – 31 august 2009, care marchează primul an de criză financiară și economică pe piețele internaționale. Toate cele 25 de fonduri de pensii private, obligatorii și facultative au obținut randamente peste rata inflației din această perioadă și au furnizat astfel clienților câștiguri atractive, în pofida celei mai dure crize globale din ultimii 75 de ani.

În contextul în care semestrul II 2009 a fost caracterizat de scăderea efectivului de salariați (-7% octombrie 2009/decembrie 2008), de creșterea numărului de șomeri înregistrați (62% octombrie 2009/decembrie 2008), de scăderea câștigului salarial mediu brut (-7% octombrie 2009/decembrie 2008) și de scăderea Produsului intern brut estimat pentru perioada ianuarie – octombrie 2009 (-7,4 % în termeni reali, comparativ cu aceiași perioadă din 2008), principalii indicatori ai pensiilor private din România: numărul de participanți și activele nete au înregistrat creșteri semnificativ mai mici decât cele din semestrul I al aceluiași an, dar și din semestrul II 2008.

Astfel, conform datelor CSSPP, la sfârșitul anului 2009, 4.565.116 persoane participau la fondurile de pensii administrate privat – Pilonul II, o creștere cu 13% față de decembrie 2008. Valoarea activelor nete înregistrată de cele 12 fonduri de pensii a fost la sfârșitul anului 2009 de 2.384,4 milioane lei (564 milioane euro5), o creștere de 1,5 ori față de iunie 2009 și de aproximativ 3 ori față de decembrie 2008. Creșterea activelor nete față de luna noiembrie 2009 a fost de 5,9%. Începând din luna mai 2009, creșterea activelor nete a fost mai lentă față de primele 4 luni ale anului, înregistrând valori sub 10%, în continuă scădere.

Grafic 2. Evoluția participanților la sistemul privat de pensii, Sursa www.csspp.ro

Și în cazul fondurilor de pensii facultative – Pilonul III s-au înregistrat creșteri semnificativ mai mici decât în anul 2008, numărul participanților a fost de 187.172 persoane, cu 24% mai mult față de decembrie 2008, iar activele nete au fost de 204.041.357 lei (48 milioane euro2). Comparativ cu semestrul I 2009, activele nete au crescut de 1,5 ori, iar față de decembrie 2008 de 2,4 ori. Trendul constant ascendent a fost înregistrat și la nivelul fiecărui fond în parte, fondurile de pensii Ing Optim, BCR Prudent și AZT Moderato înregistrând cele mai mari valori ale activelor nete.

Grafic 3. Evoluția activelor nete pentru sistemul privat de pensii, Sursa www.csspp.ro

În ceea ce privește gradul de concentrare pentru pilonul II privind ponderea activelor fondurilor de pensii în total active a înregistrat valori în decembrie 2009 asemănătoare cu cele de pe parcursul semestrului II 2009. Astfel, primele 3 fonduri au înregistrat 71% din total, iar primele 5 fonduri 85%.

Grafic 4. Pilon II – Active nete din total (%) – decembrie 2009,Sursa: www.csspp.ro

În funcție de activele nete, în cazul pilonului III gradul de concentrare a fost de 64% pentru primele 3 fonduri de pensii facultative și 87% pentru primele 5 fonduri de pensii, valori asemănătoare cu cele din lunile semestrului II 2009, dar cu ușoare variații față de semestrul I 2009, determinate de intrarea pe piața pensiilor facultative, începand din iulie 2009 a două noi fonduri: BRD Medio și BRD Primo.

Grafic 5. Pilon III – Active nete din total (%) – decembrie 2009,Sursa: www.csspp.ro

Dacă luăm in considere cota de piață în funcție de numărul de participanți, liderul detașat al pieței fondurilor de pensii private obligatorii este ING cu 33% din numărul total al participanților, urmat de către Allianz Țiriac prin AZT Viitorul tău 25% din totalul participanților. Pe locul trei se afla Fondul Aripi administrat de Generali, cu peste 9% din participanți.

Tabelul nr. 2- Cota de piață în funcție de numărul de participanți, Sursa www.pensieprivata.info

Un alt indicator ce trebuie urmărit și care este probabil cel mai important indicator legat de pensiile obligatorii, este randamentul acestor fonduri. Astfel, un fond care aduce un randament istoric foarte bun, este probabil să fie capabil să aducă aceste randament și în viitor, contribuind la creșterea veniturilor din pensie ale beneficiarului.

Randamentul se poate măsura urmarind valoarea unitara neta a activului fondului și cu cat aceasta valoarea este mai mare, cu atat randamentul fondului este mai bun si pensia va fi mai mare.

Pentru toată perioada, fondurile de pensii private obligatorii au obținut un randament mediu anual de 16,9%, mult superior ratei anuale a inflației din aceeași perioadă, care s-a cifrat la aproximativ 5%. În ultimul an (februarie 2009 – februarie 2010), randamentul mediu ponderat al tuturor fondurilor de pe Pilonul II a fost chiar mai mare, de 21,5%, comparativ cu o inflație estimată la 5%. Mulțumită acestor performanțe investiționale, pensiile private obligatorii au fost în ultimii doi ani cele mai sigure și profitabile instrumente de economisire pe termen lung disponibile pentru marele public din Romania.

Pe primul loc în funcție de randament se află ING, care are o valoare a activului de 12,32 lei (adică o creștere de 23,2 % de la lansare); pe locul doi se află fondul AIG (însă la o distanță destul de mare) urmat de fondul Aripi (Generali).

Topul fondurilor de pensii private obligatorii la 19 Februarie 2010 este prezentat în Tabelul nr. 2, iar informații suplimentare se găsesc în Anexa 4.

Tabelul nr. 3- Clasamentul fondurilor de pensii,Sursa: Site-urile companiilor

Conform cerințelor de transparență privind publicarea ratelor de rentabilitate (Norma nr. 10/2009 privind ratele de rentabilitate ale fondurilor de pensii facultative), CSSPP calculează și publică pe site-ul propriu rata de rentabilitate a fiecărui fond de pensii, rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii și rata de rentabilitate minimă a fondurilor. Astfel, valorile publicate de către CSSPP la data de 3 ianuarie 2010 au fost următoarele:

Rata de rentabilitate anualizată a fondurilor de pensii facultative cu grad de risc ridicat:

AZT VIVACE: 5,6262%

Ratele de rentabilitate anualizate ale fondurilor de pensii facultative cu grad de risc mediu:

AZT Moderato: 6,0337%

ING Clasic: 10,4202%

ING Optim: 11,3519%

PENSIA MEA: 5,2929%

Rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor din categoria risc mediu: 8,8607%.

Rata de rentabilitate minimă a fondurilor din categoria risc mediu: 4,4303%

Ratele de rentabilitate anualizate ale fondurilor de pensii facultative cu grad de risc scăzut:

BCR Prudent: 6,5846%.

OTP STRATEGII: 27,4950%

Rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor din categoria risc scăzut: 6,7065%. Rata de rentabilitate minimă a fondurilor din categoria risc scăzut: 2,7065%

Randamentul mediu ponderat al tuturor fondurilor de pensii private facultative, pe durata anului 2009, a fost de 15,8%, superior rezultatului de 2,7% consemnat în 2008. De la lansare (mai 2007) si pâna în prezent, fondurile de pe pilonul III au înregistrat un randament mediu anual de 7,9%.

Pentru anul 2009, randamentele fondurilor de pensii private sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabel 4. Randamentele fondurilor de pensii private, Sursa: www.apapr.ro

Dacă e să analizăm concret rezultatele obținute de fondurile de pensii private în primul an de criză financiară, putem afirma că randamentele obținute au fost următoarele:

fondurile de pensii obligatorii au avut un randament mediu de 15,53% în ultimul an

acestea au depășit ca performanță instrumentele financiare cu venit fix

fondurile de pensii facultative au avut un randament mediu de 10,65% în ultimul an

fiecare din cele 25 de fonduri de pensii private a depășit inflația din ultimul an (4,96%)

activele fondurilor de pensii private au depășit 2 mld. RON

administratorii de fonduri de pensii gestioneaza aproape 5 milioane de conturi personale.

În luna mai 2008, fondurile de pensii private obligatorii (Pilonul II) au început să colecteze contribuții de 2% din salariile brute ale celor peste 4 milioane de clienți. De atunci și până în prezent au trecut 22 de luni, în care nivelul contribuției a stagnat la 2%, în timp ce numărul total de clienti s-a apropiat de 5 milioane, iar volumul total de active nete a depășit 2,7 miliarde de lei.

În cele 22 de luni de colectare, CNPAS a virat către Pilonul II contribuții brute totale în valoare de 2,36 miliarde de lei. La finele lunii februarie 2010, activele nete administrate de fondurile de pensii private obligatorii erau în valoare totală de 2,72 miliarde de lei. Diferența dintre activele nete și contribuțiile brute este reprezentată de profitul net obținut de fonduri pentru participanți, în urma fructificării investițiilor realizate. În cele 22 de luni de funcționare, profitul net pentru participanți s-a ridicat la 362 de milioane de lei, acest rezultat fiind net de toate comisioanele percepute.

Pe 19 martie 2010, fondurile de pensii private obligatorii au încasat prima contribuție majorată la 2,5% din salariul brut al celor aproape 5 milioane de participanți. În pofida acestei majorări, nivelul contribuției rămâne sub calendarul stabilit inițial, potrivit căruia nivelul contribuției pe anul 2010 trebuia să fie de 3%. În cei 2 ani în care Pilonul II a rămas sub calendarul inițial de contribuții (2009 si 2010), participanții la sistem suferă pierderi totale de 750-800 de milioane de lei, cauzate de decizia autorităților de a îngheța nivelul contribuției în 2009 și de a majora contribuția sub nivelul programat în 2010.

Piața pensiilor private obligatorii (pilonul II) ar putea ajunge la active de circa 1 miliard euro la sfârșitul lui 2010, în condițiile majorării contribuției la 2,5% din salariul brut, și la circa 5 milioane de participanți, estimează administratorii de pe piața pensiilor private.

Fondurile de pensii private obligatorii vor ajunge la active de circa 1 miliard euro la finalul acestui an și la aproximativ 5 milioane participanți.

  Potrivit estimărilor jucătorilor din piață, la sfârșitul anului 2010, activele nete ale fondurilor de pensii facultative ar putea ajunge la 350 de milioane de lei, iar numărul total de participanți se va situa între 220.000 și 50.000.

2.3. STUDIU DE CAZ: Pensii facultative S.C. ING S.A

Prezentare ING

ING Group are 85 de milioane de clienți în 60 de țări. Este prezentă de 11 ani în România, unde ocupă locul 1 pe piața asigurărilor de viață.

33 % dintre români au ales fondul de pensii obligatorii ING;

39 % din totalul participanților la pensiile facultative au ales ING;

42 % din români preferă ING să le administreze pensia facultativă;

Pe piața asigurărilor private din România, exista 2 tipuri de produse, în funcție de risc: produsele tradiționale și produsele de tip Unit Linked.

Riscul este determinat în funcție de modalitatea de investire a portofoliului creat. Pentru a înțelge mai bine riscul și randamentul produselor de tip Unit Linked, vom analiza produsele oferite de ING, societate ce ocupă primul loc în clasamentul societăților de asigurări de viață, după primele încasate. Pentru planurile de pensii, ING oferă un produs tradițional Regal, care reprezintă o asigurare mixtă de viață cu componentă de investiție (acoperă riscul de deces permițând totodata plata sumei asigurate și în cazul supraviețuirii asiguratului) și două produse de tip Unit Linked:

• Merit – este un plan de asigurare care ajută contractantul să acumuleze niște sume de care se va bucura mai tarziu, în momentul pensionării, și care oferp totodată protecție în caz de deces pe parcursul întregii perioade de plată a primelor de asigurare.

• Mentor – este alegerea potrivită a celor care sunt singurii din familie care au venituri și care doresc să ofere securitate financiară și celorlalți membri ai familiei. Astfel, Mentor oferă ca opțiune suplimentară beneficiul denumit rentă de urmaș ajustabilă în funcție de nevoile fiecăruia.

În tabelul următor prezentăm o analiză comparativă a acestor două produse oferite de ING.

Tabel nr.4 – prelucrare proprie

Pentru cele 2 din urmă, ING investește banii în programe aproape sigure, după cum urmează:

• Pentru planurile în Lei : Programul 1, care are un risc neutru, structura programului fiind de 100% instrumente monetare, exprimate în lei și oferite pe piața românească -titluri de stat în lei emise de Ministerul de Finanțe și depozite bancare în lei contractate la băncile străine, care activează în România. Orizontul minim recomandat este de 1 an;

• Pentru planurile în Dolari : – Programul Albastru, care are un risc scăzut, structura sa find de 20% instrumente monetare, 70% obligațiuni și 10% acțiuni. Instrumentele monetare au o durată de maxim un an și sunt exprimate în € și în $. Obligațiunile sunt pe termen mediu și lung și sunt emise de state membre OECD și țări membre UE. Acțiunile sunt cotate pe piețele internaționale. Orizontul minim recomandat pentru investiție este de 3 ani.

– Programul Verde, care are un risc neutru și structura sa este de 100% instrumente monetare, exprimate în $ și oferite pe piața românească – titluri de stat în $ emise de Ministerul de Finanțe și depozitele bancare ale băncilor străine, ce activează în România. Orizontul minim recomandat al investiției este de un an.

– Programul Alb, care presupune o expunere moderată la portofoliile de acțiuni, poate fi recomandat în cazul unor investiții ce se doresc realizate într-o perioadă medie de cinci ani. Stuctura portofoliului este: maxim 10% instrumente de piață monetară, 35% obligațiuni pe termen mediu și lung emise de Statele Unite, denominate în USD, 65% acțiuni ale companiilor înființate, listate sau tranzacționate în Statele Unite ale Americii

– Programul Roșu, prin expunerea preponderentă la portofoliile de acțiuni, presupune o volatilitate ridicată și un risc financiar mai mare decât al celorlalte trei Programe în USD. Acesta poate fi recomandat în cazul investițiilor pe termen lung – minim șapte ani – cu mențiunea că, pe termen mai lung, câștigurile obtinuțe pot fi mai mari. Structura acestui program este de 10% instrumente de piață monetară și 90% acțiuni ale companiilor înființate, listate sau tranzacționate în Statele Unite ale Americii.

Grafic 6. Valoarea unității de fond pentru produsele Unit Linked, Sursa : www.ing.ro

Tabel 5. Prețul zilei 19.03.2010 pentru programele de investiții Unit Linked, Sursa : www.ing.ro

Valoarea pensiei obținute la sfârșitul perioadei de cotizare

În cadrul studiului de caz ne-am propus să realizăm o simulare a veniturilor pe care le vor obține trei persoane la vârsta de pensionare.

Ipoteze folosite în această simulare:

Creșterea salarială estimată în cazul celor 3 persoane este de 5% pe an;

Pentru comparabilitatea datelor am transformat toate datele în RON;

Pentru a afla necesitățile financiare de bază pentru traiul zilnic al persoanei în cauză a fost completat un formular de analiză (Anexa 5);

Am presupus că pensia de la stat primită va reprezenta 35% din ultimul salariu net;

Datele cu privire la pensia privată obligatorie sunt veridice, întrucât ne-au fost furnizate de companie.

Pentru fiecare dintre cele trei persoane, cu caracteristici diferite, am estimat pensia de stat, pensia privată obligatorie și renta lunară pe care o vor primi în cazul în care vor opta pentru suplimentarea veniturilor prin planul de asigurare cu componentă de pensie Merit, de la ING și am sintetizat datele în Tabelul 6.

Tabel nr. 6. Simulare venituri disponibile ulterior pensionării, Sursa: calcule proprii

După cum se observă, Domnul Voicu Marius, în vârstă de 28 de ani, are un salariu mediu brut actual de 438 EUR (1795,8 RON), cu o creștere salarială estimată de 5% pe an. Salariul mediu net actual este de 322 EUR (1320,2 RON). După cei 35 de ani persoana analizată va avea un salariu brut de 1680 EUR, adică 6888 RON (salariu net 1176 EUR, adică 4821,6 RON).

Dacă luăm în considerare o perioadă de contribuție de 35 de ani, presupunând că acesta contribuie cu 35% din ultimul salariu net, va primi o pensie lunară de stat de 400 EUR (1640 RON) și de 198 EUR (811,8 RON), pensia privată obligatorie. Suma obținută din aportul celor doi piloni este de 598 EUR, ceea ce reprezintă 50% din ultimul salariu. În cazul în care această sumă este considerată insuficientă, se poate apela la pensia facultativă. Presupunem că Domnul Voicu dorește să-și majoreze pensia cu suma de 602,26 RON.

Soluția ideală pentru suplimentarea veniturilor este planul de asigurare cu componentă de pensie, Merit, ce are o dublă funcționalitate: asigurare de viață și produs de investiție prin accesul la programele de investiții în lei ING Asigurări de Viață. Prima de asigurare netă lunară este de 83,33 RON. Întrucât asiguratul își dorește opțiuni suplimentare de asigurare (Asigurare de deces din accident, de spitalizare în caza de îmbolnăvire și accident, de intervenție chirurgicală în caz de îmbolnăvire și accident și opțiunea suplimentară de scutire de plată a primelor de asigurare), prima de asigurare netă lunară totală plătită va fi de 116,39 RON.

Doamna Petre Andreea, de 30 de ani va primi o pensie de la stat de 3422 RON și o pensie privată obligatorie de 1694 RON.

Pentru suplimentarea veniturilor apelează, deasemenea, la produsul Merit. Prima de asigurare netă lunară este de 400 RON. Deoarece își dorește opțiuni suplimentare de asigurare (Asigurare de deces din accident și de spitalizare în caza de îmbolnăvire și accident), prima de asigurare suplimentară va fi de 64,84 RON. Lunar, va plăti o primă netă totală de 464,84 RON.

Domnul Mihai Andrei, în vârstă de 32 de ani, are un salariu lunar mai mare (3217 RON) și își va permite să plătească o primă mai mare, de 600 RON. La această sumă se adaugă prima de asigurare suplimentară de 59,73 RON, pentru asigurarea de deces din accident, de spitalizare în caz de îmbolnăvire și de intervenție chirurgicală. Prima lunară netă va fi de 659,73 RON.

De la stat va primi o pensie de 3993 RON, iar pensia privată obligatorie va fi de 1977 RON.

Din analiza celor 3 cazuri am constatat că pilonul I și pilonul II reprezintă aproximativ 50% din ultimul salariu. Dacă asiguratul optează pentru o pensie facultativă acest procent devine 60%.

În anexele 6 si 7 este prezentat atât contractul de asigurant încheiat între participant și fondul de pensii, cât și o estimare detaliată a evoluției contractului, într-un scenariu realist și unul optimist.

2.4. Diferite posibilități de a obține venituri suplimentare la pensie în funcție de specificul fiecărui client

Puțini sunt tinerii din România care se gândesc la momentul în care vor ajunge la pensie, deși intră în contact cu realitatea crudă atunci când bunicii sau chiar parinții lor se plâng de pensia mică pe care o primesc de la stat. Pentru cei cu vârsta cuprinsă între 20-30 de ani prioritățile sunt legate mai ales de o locuință, mașină, vacanță, etc, și mai puțin de economiile pentru pensie. Dar pe măsură ce veniturile cresc și celelalte necesități sunt satisfăcute, tinerii încep să se gândească, în prima fază, la o modalite de economisire, și, cum dobânzile la depozitele bancare nu mai sunt la fel de atractive ca în urmă cu câțiva ani, iar investițiile pe piața de capital sunt destul de riscante, mai ales pentru cei care nu au cunoștințe în domeniu, un plan de economisire la o societate de asigurări constituie o alternativă de plasament. În plus majoritatea companiilor de asigurări oferă produse complexe, care se pot adapta la necesitatea clientului, atât în momentul încheierii poliței cât și pe parcursul valabilității acesteia. În general cienții au o anumită percepție asupra nevoilor personale, însă, din cauza faptului că nivelul de educare în domeniu nu este foarte ridicat, doar o discuție aprofundată și detaliată cu un consultant de asigurare poate identifica precis întreg spectrul de nevoi financiare ale fiecărui client și poate duce la recomandarea produselor de asigurare potrivite. Pentru tinerii angajați de până la 30 de ani se recomandă în special planurile de economisire sau cele de asigurare cu investiții (asigurare de viață de tip unit-linked), deoarece clienții din acest segment sunt preponderent dispuși să-și asume riscul unei investiții, dar și asigurările de sănătate și planurile de pensii suplimentare.

La Allianz-Țiriac, un client din acest segment țintă poate opta pentru o poliță de asigurare mixtă de viață cu capitalizare Partener, în cazul în care clientul nu vrea să se implice în planul investițional, sau polița cu componentă investițională Aliat, destinată persoanelor care au cunoștințe în domeniu și sunt dispuși să-și asume un risc mai mare pentru un profit corespunzător.

Partener

Este asigurarea de viață care ofera posibilitatea de a planifica financiar atât viitorul unei persoane cât și pe al celor dragi.

Avantaje oferite:

– Certitudinea că cei dragi vor fi în mod garantat protejați finaciar, pe întreaga perioadă de desfășurare a contractului, in cazul producerii unor evenimente dramatice.

– Garanția primirii unei sume asigurate la finalul contractului și, mai mult decât atât, câștigul oferit prin participarea la profitul investitional.

– Bonusul de fidelitate, dacă clientul rămâne asigurat cu Partener pentru toată perioada pe care a stabilit-o la început. Acest bonus crește în fiecare an cu 0,5% din suma asigurată corespunzătoare fiecărui an de contract.

– Avantaje suplimentare opționale, ce conferă protecție financiară și în următoarele situații: decesul din orice cauză, accident sau boală ce necesită spitalizare, accident sau boală ce necesită intervenții chirurgicale, invaliditate permanentă, incapacitate temporară de muncă din accident, fracturi și arsuri ca urmare a unui accident.

– Flexibilitate în alegerea frecventei de plată a primelor de asigurare: prima unică sau prime eșalonate.

Aliat

ALIAT, asigurarea de viață de tip unit-linked, cu componentă investițională oferă ocazia de a te proteja financiar și de a investi in același timp. Cu toții ne dorim să știm că în cazul unui eveniment nefericit familia noastră este protejată si beneficiază de siguranța financiară necesară. Si mai mult, cu siguranță că toți ne dorim ca în timp să obținem și un câștig din investiția noastră.

Polița de asigurare de viață Aliat, tip unit-linked, răspunde nevoilor clienților prin îmbinarea avantajelor investitiei pe piețele externe de capital, prin diferitele programe de investiții, cu protectia pe care o oferă produsele tradiționale de asigurare.

Rentabilitatea oferită de programele investiționale

Încheierea unei polițe de asigurare Aliat tip unit-linked oferă avantajul de a opta între 8 programe investitionale și de a beneficia în alegerea și administrarea investiției de sprijinul și experiența specialiștilor Allianz-Țiriac Asigurări.

Deasemenea, tinerii cu venituri medii pot opta pentru produsul Capital Extra oferit de compania Alico.

Capital Extra

Capital Extra este un program de capitalizare și protectie creat de Alico pentru a transforma perioada de pensie într-una cât mai placută. Este un produs flexibil, concentrat pe economisire, care permite obținerea unui bonus garantat la maturitatea contractului, cât și de acoperire oriunde în lume, 24 de ore din 24.

La maturitatea contractului Capital Extra, clientul va dispune de o sumă asigurată garantată la care se adauga beneficiul investițional. În plus, dacă a plătit toate primele la timp, va primi un bonus garantat in functie de durata contractului, în valoare de 10% (dacă a fost încheiat un contract pe minim 20 de ani) sau 5% (daca durata contractului este mai scurtă de 20 de ani) din suma asigurată. Durata contractului poate fi fixă de 10 sau 20 de ani sau până la vârsta de retragere din activitatea profesională (60 de ani – femei, 65 de ani – bărbați).

Pentru că la încheierea contractului nu putem cunoaste necesitatile sau dorințele care pot apărea până la maturitatea contractului, Alico ofera posibilitatea de a alege modul cel mai convenabil de a primi capitalul acumulat:

1. toți banii odată;

2. rentă cu o valoare prestabilită până la epuizarea capitalului;

3. rentă pe o perioadă prestabilită a cărei valoare se va stabili in funcție de valoarea capitalului si durata aleasă;

4. pensie pe durata întregii vieți;

5. pensie pe durata întregii vieți, garantata pe o perioada aleasa indiferent de ce s-ar putea intampla cu viața ta;

6. pensie pe durata întregii vieti, transferabilă in proportie de 60% sotului supravietuitor/sotiei supravietuitoare.

Protecția oferită de Capital Extra acoperă următoarele două riscuri:

– Invaliditatea permanentă parțială sau totală din accident

– Decesul din accident

Ca și în cazul produsului Life Extra, se poate decide asupra atașării beneficiilor opționale pentru o poliță Capital Extra.

Contractul Capital Extra are un spectru extins ca vârstă de intrare, adresându-se persoanelor cu vârste cuprinse intre 18 – 60 de ani. Durata minimă a contractului este de 10 ani.

Persoanele care după 30 de ani ajung să dețină o poziție de middle management într-o companie și să obțină venituri peste medie încep să fie preocupate să-și asigure viitorul financiar. În special cei care muncesc într-un mediu cu grad ridicat de stress, dar care obțin venituri pe măsură, visează ca, la un moment dat să aibă suficienți bani pentru a se putea relaxa având siguranța unui venit cert. Tinerii din această categorie își permit, pe de o parte să economisească mai mult, și pe de altă parte, să-și asume anumite riscuri, având în vedere dobândirea unor cunoștințe cel puțin minime din domeniul economic. Astfel, vor beneficia de resurse mai importante în viitor. Pentru angajații pe poziție de middle management, cu vârsta cuprinsă între 30 și 35 de ani, căsătoriți cu copii, se recomandă planurile de asigurare cu investiție, cu opțiunea de a investi în programele de învestiții cu risc scăzut. Clientul poate opta pentru planurile financiare pentru copii, cel de protecție petru întreaga familie, dar și pentru asigurările de sănătate.

Cei care nu vor să-și asigure o protecție foarte ridicată, dar vor ca sumele de bani pe care sunt dispuși să le plătească să fie dedicate investiției pot alege SIGMA de la Aviva.

Sigma – asigurare de viata combinata cu un plan de pensie privata

Sigma permite asigurarea unei sume de bani care sa rezolve nevoile financiare din perioada pensionarii, oferind totodata o protectie suplimentara pentru familia asiguratului pe durata vietii active.

Varsta minima de intrare in asigurare pentru un detinator de Sigma este de 18 ani.

– SIGMA permite planificarea resurselor financiare pentru perioada pensionarii oferindu posibilitatea de a putea depasi evenimentele neplacute care pot aparea pe parcursul vietii. In cazul decesului persoanei asigurate inainte de termenul scadent al politei, compania va plati fie suma asigurata, fie valoarea unitatilor de investitie acumulate, mai exact, care din aceste doua sume este mai mare. La scadenta, detinatorului i se va plati valoarea curenta a investitiei.

– SIGMA oferă posibilitatea de economisire pe termen lung, combinată cu diferite variante de protectie. Economiile sunt investite in programe pe care dumneavoastra le alegeti. Se poate alege oricand intre doua niveluri de protectie: minim sau standard. Nivelul minim permite sa punerea accentului pe economii, iar cel standard ofera posibilitatea axării atat pe economii, cat si pe protectie.

– Contractul se poate încheia în lei, dolari americani sau Euro. Un contract nu se poate incheia in mai multe tipuri de valuta in acelasi timp.

– Suma asigurata se stabileste in functie de nevoile individuale, de standardul de viata, de numarul membrilor familiei, de veniturile si posibilitatile clientului.

– Exista mai multe optiuni pentru plata primelor: lunar, trimestrial, semestrial sau anual.

– Detinatorul politei alege programul sau combinatia de programe in care investeste. Mai mult, pe durata de valabilitate a politei se pot transfera integral sau doar o parte a unitatilor, care au fost plasate intr-un program de investitii. Se poate decide destinatia viitoarelor prime, gratuit, o data pe an. La schimbarea programului se iau in calcul valorile de baza ale unitatilor de program. De aceea, exista o suma minima acceptata pentru acest transfer, schimbarile putand sa aiba loc numai intre programe ce utilizeaza aceeasi moneda. Astfel, de exemplu, nu se pot directiona unitatile detinute la Programul Garantat de investitii in lei catre Programele de investitii Unit Linked in valuta forte.

– Practic, programul de investitii garantat in lei asigura faptul ca valoarea unitatii cumpărate nu va scadea in timp sub valoarea ei de cumparare.

– Prin intermediul unor prime suplimentare, se pot cumpara mai multe unitati de program in contul de economii. Desi numarul de unitati de investitie din cont va creste, aceasta nu va influenta nivelul sumei asigurate si celelalte beneficii optionale. Rentabilitatea investitiei va fi reflectata de pretul unitatilor din cont, aferente fiecarui program. Acestea sunt publicate saptamanal in Ziarul Financiar. Valoarea unei unitati de investitie in valuta poate creste sau scadea. De accea, valoarea ei nu poate fi garantata si depinde de performantele investitiilor.

– Contra unei prime suplimentare se pot alege si alte clauze cum ar fi: asigurare in caz de invaliditate permanenta totala, asigurarere in caz de deces sau dezmembrare prin accident sau scutire de la plata primelor in caz de invalidiate temporara.

– SIGMA da posibilitatea maririi sumei asigurate (cea care se plateste in caz de deces), in urma unui control medical care sa ateste starea dumneavoastra de sanatate. Dupa primii 10 ani de garantare a noii sume asigurate, aceasta va fi revazuta si o noua valoare a sumei asigurate va fi garantata pentru urmatorii 5 ani.

– La fiecare aniversare a politei, se poate mari suma asigurata cu un coeficient dictat de inflatie. Acesta se protejeaza investitia, reducand efectul inflatiei asupra asigurarii de viata si a economiilor. De obicei, se indexeaza valoarea primelor platite, ceea ce duce automat si la cresterea corespunzatoare a sumei asigurate. Aceasta se aplica doar in cazul programele de investitii calculate in lei.

Beneficiile planului Sigma

– Venit suplimentar la pensionare

– Economisirea in functie de posibilitati

– Nivel minim sau standard de protectie

– Posibilitatea retragerilor de lichiditati.

Sigma beneficiaza de protectie extinsa prin intermediul clauzelor aditionale.

Produsul Life Extra de la Alico oferă asiguratului posibilitatea de a combina acumularea de capital cu cea de protecție, ce poate fi extinsă la întreaga familie.

De la Allianz-Țiriac, clientul poate alege polița Aliat, cu componentă investițională, având la dispoziție opt fonduri de investiții, care oferă oportunități de investiții în active cu grade diferite de risc. Practic, programele de investiții sunt transparente, asigurătorul publicând săptămânal informații cu privire la evoluția fondurilor respective, care sunt administrate de companii internaționale specializate. Oferta Allianz-Țiriac definește o structură de produse de bază care ține cont de profilul clientului din perspectiva nevoilor sale de protecție și planificare, într-un orizont de timp dedicat obiectivelor acestuia. În plus față de categoriile de bază, pentru oricare tip de contract de asigurare de viață individual, Allianz-Țiriac oferă posibilitatea de a atașa, în orice moment, o clauză suplimentară de investiție. Aeasta dă posibilitatea de a investi în programe investiționale cu risc minim și cu garanții.

Managerul unei companii care treuie să aibă grijă atât de profitul acționarilor pentru care lucrează cât și de siguranța financiară a familiei sale, preferă să „externalizeze” această din urmă activitate către un profesionist. Dispunând atât de resursele financiare necesare, cât și de cunoștințe superioare în domeniul economic, o persoană cu funcție de conducere poate alege în cunosștință de cauză produsele de investiție potrivite pentru familia sa.

Pentru această categorie, se poate opta pentru polița ce combină acumularea de capital cu cea de protecție, de la Alico, sau produsele Life Support și Life Protect fără element de acumulare, dar care asigură protcție financiară pentru evenimente nedorite. În plus, clientul poate alege produsul Junior Extra, cu acumulare de capital pentru copii, în vederea studiilor sau a altor obiective importante ce presupun resurse financiare (locuință, etc.).

Se pot aloca prime suplimentare pentru planurile de asigurare cu investiții de la ING Asigurări, atunci când există venituri disponibile, acest segment de clienți având o disponibilitate financiară mai mare. Pe lângă acest produs, clienții pot alege și planurile financiare de protecție sau planurile de pensii suplimentare, cu o componentă extinsă de protecție.

De la Aviva, clientul poate alege polița Delta, care oferă posibilitatea clientului să decidă programul sau combinația de programe în care să fie investiți banii. Pe durata planului, asiguratul poate schimba programul de investiții sau poate decide asupra destinației viitoarelor prime. Programul de investiții este garantat, iar valoarea unității cumpărate nu va scădea în timp sub valoarea ei de cumpărare. În plus, clientul decide oricând să investească mai mult decât prima obișnuită cumpărând mai multe unități de program prin plata unor prime suplimentare. Și la această poliță se pot atașa clauze suplimentare.

Pentru copii se poate alege asigurarea Comoara Ta de la Eureko (fosta Interamerican), care oferă siguranță financiară copilului la vârsta majoratului. Scopul principal al programului este garantarea unei anumite sume de bani, de care copilul asiguratului poate beneficia oricând, dar nu mai târsiu de împlinirea vârstei de 25 de ani. Suma asigurată este garantată încă de la semnarea contractului.

Asigurarea de rentă pentru studii și/sau dotă pentru căsătorie Start de la Alliantz-Țiriac, funcționează similar cu asigurarea mixtă de viață cu capitalizare, ea fiind o poliță contractată de părinți, în beneficiul copiilor. Practic, protecția se referă la acoperirea riscului de deces al contractantului pe perioada de valabilitate a poliței. În cazul producerii acestui risc, beneficiarului asigurării (copilul) îi este garantată plata rentelor de studii și/sau a dotei pentru căsătorie la momentul stipulat în condițiile contractuale, fără ca ratele ulterioare decesului să mai fie plătite. Dacă riscul de bază nu se produce, sumele plătite de contractant în contul primelor de asigurare se capitalizează, iar indemnizație (suma asigurată) este plătită suub formă de rente de studiu și/sau dotă de căsătorie beneficiarilor. Renta pentru studii poate acoperi atât nevoile materiale ocazionate de studiile liceale, cât și universitare. Dota pentru căsătorie se încasează cu ocazia căsătoriei sau la expirarea poliței dacă beneficiarul nu s-a căsătorit până la acea dată. Perioada de plată arentelor pentru studii este cuprinsă între 2 și 10 ani, iar vârsta beneficiarului la data începerii acestei perioade trebuie să fie între 14 și 25 de ani. La data semnării cererii de asigurare, contractantul are dreptul să opteze pentru indexarea garantată a indemnizațiilor în cazul neferict al producerii decesului pe durata poliței, în schimbul unei prime suplimentare.

Tinerii care au avut curajul să renunțe la un loc de muncă mai mult sau mai puțin sigur și au decis să muncească doar pentru ei punând pe picioare propria afacere pot câștiga sume importante, însă și riscul la care sunt expuși este pe măsură. Potrivit statisticilor, foarte puține dintre firmele mici nou înființate rezistă în timp și sunt profitabile. În aceste condiții, micii întreprinzători trbuie să apeleze la variante alternative pentru a-și asigura stabiitatea financiară în perioadele mai puțin stabile ale afacerii lor. O asigurare de viață cu componentă investițională poate constitui atât o modalitate de economisire, cât și o sursă suplimentară de venit.

Pentru tinerii antreprenori se recomandă produsele Capital Extra și Life Extra de la Alico. Cele două polițe combină posibilitatea economisirii unor sume importante pe termen lung cu satisfacerea nevoilor de protecție, care poate fi dimensionată în funcție de necesitățile clientului.

De la ING Asigurări clientul poate alege orice plan financiar, de la cele de economisire sau pensie suplimentară, la cele cu componentă investițională. Însă, clientul trebuie să țină cont de necesitatea unei protecții financiare suplimentare, determinată de faptul că persoana asigurată este propretara unei afaceri. Decesul acestei persoane, în situația în care nu există protecție finaciară suficientă, ar putea determina un dezechilibru financiar major atât în cadrul familiei, cât și la nivelul afacerii derulate. În general,persoanele cu familie și copii, în situația în care aleg produsele de tip unit-linked, decid să își asume un risc investițional mai mic, în timp ce persoanele fără dependenți vor alege să investească în funcție de apetitul individual față de risc.

Oferta Allianz-Țiriac acoperă întreg spectrul de nevoi de protecție și plasament solicitate de clienți, ținând cont atât de posibilitățile financiare ale acestora,cât și de profilul lor sub aspectul gradului de risc investițional acceptat. Astfel, clientul poate alege fie asigurarea de viață cu capitalizare Partener, în cazul în care nu sunt dispuși să își asume riscul investițional, sau polița de tip unit-linked Aliat, pentru cei care au cunoștințe sporite în domeniu și vor să câștige mai mult asumându-și un risc mai mare.

Planul ETA iti da posibilitatea sa iti planifici din punct de vedere financiar viitorul pentru a putea face fata evenimentelor ce pot aparea pe parcursul vietii. ETA iti da posibilitatea sa iti planifici din punct de vedere financiar viitorul pentru a putea face fata evenimentelor ce pot aparea pe parcursul vietii.

Avantaje

Valoarea unitatilor iti este accesibila in presa financiara de specialitate. Valoarea unitatii din programele de investitii in valuta poate creste sau scadea. De aceea, valoarea unitatii de program nu poate fi garantata si depinde de performantele investitiilor.

In plus, exista o expunere la rata de schimb valutar care tine cont de variatia cursului de schimb, pe durata de valabilitate a planului.

Preturile unit-urilor sunt publicate saptamanal in Ziarul Financiar.

ETA ofera clientilor libertatea de a decide cand si cum sa-si retraga beneficiile. Totusi, orice retragere totala sau partiala, sau renuntarea la polita in primii 5 ani vor suporta o penalizare.

Beneficiile vor fi calculate in functie de valoarea unitatilor din contul tau, la pretul lor de vanzare.

Beneficii

Investitii administrate profesionist pe pietele financiare;

Accesibilitate a contului;

Flexibilitate si control al investitiilor;

Posibilitatea retragerii de lichiditati.

Proprietarii de afaceri importante, care s-au impus pe piață căpătând stabilitate pe termen lung, aleg de cele mai multe ori să își asigure singuri viitorul, preferând să investească în propria afacere. Totuși, există momente în care a continua să investești într-o afacere nu mai este suficient de profitabil și trebuie ca cel puțin pentru moment, să găsești alte variante de plasament pentru banii disponibili. Cei mai mulți dintre marii antreprenori aleg să investească pe piața de capital, prin intermediul unei societăți specializate, sau să apeleze la serviciile de private banking oferite de băncile comerciale. Cu toate acestea, pentru dispersarea riscului, un antreprenor poate investi în planuri financiare cu componentă investițională oferite de companiile de asigurări, acestea fiind considerate mai rentabile decât depozitele bancare și mai puțin riscante decât investițiile pe piața de capital. În plus, având în vedere poziția pe care o ocupă, dispune de cunoștințele și informațiile necesare pentru a alege planurile financiare cele mai profitabile. Cel mai important, însă,pentru un om de afaceri este să își asigure familia în cazul producerii unui eveniment nedorit, cum ar fi decesul sau invaliditatea temporară sau permanentă, dar și educația copiilor.

De la Alliantz-Țiriac un potențial asigurat din această categorie poate opta pentru asigurările de viață care oferă în primul rând protcție familiei, dar pot alege și polița Start, care asigură copiilor titularului rentă pentru studii și/sau dotă în vederea căsătoriei.

Pentru antreprenorii cu afaceri de succes se recomandă în special planurile financiare pentru copii, asigurările de sănătate, planurile finaciare de protecție pentru toți membrii familiei, planurile de asigurare cu investiție, dar și o asigurare împotriva riscului financiar, toate acestea de la ING Asigurări.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Fiecare dintre noi trebuie să ne formulăm un plan care să ne ajute la îndeplinirea obiectivelor noastre financiare, indiferent în ce etapă a vieții ne aflăm. Așadar, planificarea financiară apare ca o necesitate a realității curente.

În acest proiect ne-am ocupat de planificarea pensionării, analizând atât aspecte teoretice privind sistemul de pensii din România, cât și făcând simulări ale unor situații pe cazuri concrete pentru a decide care produs de economisire oferă cele mai mari beneficii.

Pentru a-și asigura un venit decent la batrânețe, tinerii trebuie să înțeleagă importanța economisirii și rolul sistemului de pensii privat în acest proces, în condițiile în care pensia de stat nu va ajunge niciodata pentru ca viitorii pensionari să-și mențină nivelul de trai din present. Prin urmare modelul multipilon de pensii este menit să vină țn sprijinul sistemului pensiilor de stat, care devine tot mai nesustenabil în condițiile îmbătrânirii și scăderii populației active. În acest sens pentru economisirea pe termen scurt se pot folosi conturile bancare, însă pentru o economisire sustenabilă pe termen lung, cel mai bun produs este pensia privată. Cateva argumente în plus ar fi urmatoarele: pensiile facultative sunt produse financiare diferite, care se adresează unor nevoi diferite, ce benficiază de deductibilitate fiscală și cu randamente investiționale pe termen lung net superioare dobânzilor bancare.

Ca număr de aderenți, cotă de piață și randament se evidențiază o serie de fonduri de pensii administrate privat, iar analiza noastră s-a oprit pe S.C. ING Asigurări S.A., în cadrul căruia am realizat calculul valorii pensiei pe care o poate obține o persoană la sfârșitul perioadei de cotizare, luând în considerare cei trei piloni. Am observat că pensia de stat împreună cu pensia privată obligatorie reprezintă 50 % din ultimul salariu. O pensie facultativă poate completa venitul obținut la momentul pensionării și ajungându-se la 60 % din ultimul salariu net. Apoi am analizat posibilitățile de planificare a pensionării, din punctul de vedere al pensiilor facultative, ținând cont de specificul fiecărei persoane, adică statutul profesional și vârstă.

Planificarea pensionării înseamnă sa privesti in perspectiva, sa te confrunți cu realitatea financiară și cu sacrificiile pe care aceasta le presupune, și să iei masuri.

BIBLIOGRAFIE

Cărți

• Badea, Dumitru G. – “Insurance and reinsurance”, ed. Economică, București 2003

• Bistriceanu, Gheorghe D. – “Asigurări și reasigurări în România”, ed. Economică, București 2006

• Bistriceanu, Gheorghe D. – “Sistemul asigurărilor din România”, ed. Economică, București 2002

• Cace, Corina – „Asigurările sociale. Management, evoluții și tendințe”, ed. Expert, București 2004

• Ciurel, Violeta – „Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale”, ed. All Beck, București 2000

• Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinică – “Dicționar de asigurări”, ed. Naționala, București 1999

• Negru, Titel – „ Asigurări. Ghid practic”, ed. C.H.Beck, București, 2006,pag 212

• Șerbanescu, Cosmin – „Asigurări și protecție socială. Tendințe europene”, ed. Universitară, București 2008

Legislație

• Hotărârea nr. 1550 din 23 septembrie 2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în   vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000 (M.O. nr. 897 din 1 octombrie 2004).

• Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (M.O. nr. 140/01.04.2000), cu modificările și completările ulterioare.

• Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, adoptata la 18 oct. 2004, intrată în vigoare la 1 iulie 2006

• Legea nr. 204/2006 privind pensiile private facultative

• Norma Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 18/13.07.2007 privind aderarea și evidența participanților la fondurile de pensii administrate privat

• Ordinul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistermul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ( M.O. nr. 237/10.05.2001), cu modificările și completările ulterioare.

• Ordonanța de Urgență nr.4 din 3 februarie 2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat (M.O. nr.119 din 7 februarie 2005).

• Ordonanță de urgență nr. 112/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat și a Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative

Articole

• Revista Finanțe, Bănci și Asigurări, nr. 7/iulie 2009 – „Nivelul pieței fondurilor de pensii private”, Cosmin Serbănescu

• Revista Finanțe, Bănci și Asigurări, nr. 7/iulie 2008 – „Impozitarea pilonilor de pensii”, Cosmin Serbănescu

• Revista Finanțe publice și contabilitate, nr.7-8/2009 – „Pensiile din România anului 2009 – de la sistemul public la sistemul privat de pensii”, Manuela Chiorean

• Revista Tribuna Economică, Nr. 6/13 februaruie 2008 – „Transferul participanților între fondurile de pensii”

• Revista Tribuna Economică, Nr. 16/23 aprilie 2008 – „ Pensiile facultative”

• Revista Tribuna Economică, Nr. 24/18 iunie 2008 – „ Fondurile de pensii: administrarea, constituirea și publicitatea”, Doina Pârcălabu

• Revista Tribuna Economică, Nr. 25/25 iunie 2008 – „Fondurile de pensii: depozitarul, participanții, transferul”, Doina Pârcălabu

• Revista Tribuna Economică, Nr. 25/25 iunie 2008 – „Aderarea continuă la sistemul Pilonului II”

Site-uri

• www.aaf.ro

• www.apapr.ro

• www.cnpas.org

• www.conso.ro

• www.csspp.ro

• www.ghiseuldepensii.ro

• www.ing.ro

• www.lapensie.com

• www.legislatiamuncii.ro

• www.mmuncii.ro

BIBLIOGRAFIE

Cărți

• Badea, Dumitru G. – “Insurance and reinsurance”, ed. Economică, București 2003

• Bistriceanu, Gheorghe D. – “Asigurări și reasigurări în România”, ed. Economică, București 2006

• Bistriceanu, Gheorghe D. – “Sistemul asigurărilor din România”, ed. Economică, București 2002

• Cace, Corina – „Asigurările sociale. Management, evoluții și tendințe”, ed. Expert, București 2004

• Ciurel, Violeta – „Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale”, ed. All Beck, București 2000

• Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinică – “Dicționar de asigurări”, ed. Naționala, București 1999

• Negru, Titel – „ Asigurări. Ghid practic”, ed. C.H.Beck, București, 2006,pag 212

• Șerbanescu, Cosmin – „Asigurări și protecție socială. Tendințe europene”, ed. Universitară, București 2008

Legislație

• Hotărârea nr. 1550 din 23 septembrie 2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în   vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000 (M.O. nr. 897 din 1 octombrie 2004).

• Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (M.O. nr. 140/01.04.2000), cu modificările și completările ulterioare.

• Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, adoptata la 18 oct. 2004, intrată în vigoare la 1 iulie 2006

• Legea nr. 204/2006 privind pensiile private facultative

• Norma Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 18/13.07.2007 privind aderarea și evidența participanților la fondurile de pensii administrate privat

• Ordinul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistermul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ( M.O. nr. 237/10.05.2001), cu modificările și completările ulterioare.

• Ordonanța de Urgență nr.4 din 3 februarie 2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat (M.O. nr.119 din 7 februarie 2005).

• Ordonanță de urgență nr. 112/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat și a Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative

Articole

• Revista Finanțe, Bănci și Asigurări, nr. 7/iulie 2009 – „Nivelul pieței fondurilor de pensii private”, Cosmin Serbănescu

• Revista Finanțe, Bănci și Asigurări, nr. 7/iulie 2008 – „Impozitarea pilonilor de pensii”, Cosmin Serbănescu

• Revista Finanțe publice și contabilitate, nr.7-8/2009 – „Pensiile din România anului 2009 – de la sistemul public la sistemul privat de pensii”, Manuela Chiorean

• Revista Tribuna Economică, Nr. 6/13 februaruie 2008 – „Transferul participanților între fondurile de pensii”

• Revista Tribuna Economică, Nr. 16/23 aprilie 2008 – „ Pensiile facultative”

• Revista Tribuna Economică, Nr. 24/18 iunie 2008 – „ Fondurile de pensii: administrarea, constituirea și publicitatea”, Doina Pârcălabu

• Revista Tribuna Economică, Nr. 25/25 iunie 2008 – „Fondurile de pensii: depozitarul, participanții, transferul”, Doina Pârcălabu

• Revista Tribuna Economică, Nr. 25/25 iunie 2008 – „Aderarea continuă la sistemul Pilonului II”

Site-uri

• www.aaf.ro

• www.apapr.ro

• www.cnpas.org

• www.conso.ro

• www.csspp.ro

• www.ghiseuldepensii.ro

• www.ing.ro

• www.lapensie.com

• www.legislatiamuncii.ro

• www.mmuncii.ro