STUDIU PRIVIND SELECȚIA ȘI PREGĂTIREA ELEVILOR DIN CICLUL GIMNAZIAL CLASELE A VII-A ȘI A VIII -A LA FOTBAL ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC: CONF. DR. GABRIEL… [609260]

UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” GALAȚI
DEPARTAMENTUL DE FORMARE CONTINUĂ ȘI
TRANSFER TEHNOLOGIC

STUDIU PRIVIND SELECȚIA ȘI PREGĂTIREA
ELEVILOR DIN CICLUL GIMNAZIAL CLASELE A VII-A
ȘI A VIII -A LA FOTBAL

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. DR. GABRIEL MANOLACHE

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

2 PLANUL LUCRĂRII

Capitolul I
Introducere. …………………………….. ……………………… ..….…….. 3
1.1. Însemnătatea teoretică și practică a lucrării, gra dul ei de actualitate. ..5
Capitolul II – Fundamentarea teoretico -științifică a lucrării
2.1. Strategii de selecție…………………. ……………….. …………………… …………9
2.2. Modelul de selecție……………………………… ……………………… ………….. .10
2.3. Caracteristicile somatice, funcționale, motrice și psihice ale vâ rstei
pubertare ……………………………………………………………. ……… …………. ……..11
2.4. Criterii de selecție în fotbal. ………………………… …………………….. ……..16
2.5. Sistemul de p robe și norme pentru selecți a în fotbal…… ……………… ..18
Capitolul III –Organizarea și desfășurarea cercetării
3.1. Ipoteza cercetării……………………. ………………………………………………. .23
3.2. Metode de cercetare folosite…… ……………………………………………… …23
3.3. Perioada și locul desfășurării cercetă rii……………… ……………………….24
3.4. Eșantionul investigat ……………………………….. …………………….. ……….25
3.5. Probe și teste folosite…………….. …………………… ……………………………27
Capitolul IV – Prezentarea, prelucrarea și inte rpretarea datelor
4.1. Rezultatele înregistrate le testarea inițială ………… …………………………33
4.2. Rezultatele înregistrate la testarea finală ………….. …………………………41
4.3. Prelucrarea și interpretarea datelor……. …………………….. …………… …..49
Capitolul V – Concluzii și propunerii ………………………………….. ………..66
Bibliografie ……………………… ………………………………….. ……………………..67

3 CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Fotbalul este cel mai popular si raspandit sport al planetei. Este un sport de
echipă care se joacă între două echipe a câte 11 jucători, cu o minge sferică, pe o
suprafață dreptunghiulară, acoperită cu iarbă (gazon natural sau în unele cazuri
artificial). La fiecare capăt al terenului se află câte o poartă iar scopul jocului este
acela de a introduce mingea în poarta adversarului de cât mai multe ori.
Practicat pentru prima oară la mijlocul secolului 19 (1863), în Marea
Britanie , dar având rădăcini încă de acum mai bine de 2000 ani în China, în
prezent fotbalul numără peste 270 milioane de jucători profesioniști, semi –
profesioniști sau amatori, înregistrați la aproape 2 milioane echipe .
Supranumit „Sportul Rege”, fotbalul este i ubit de către milioane de
suporteri, susținători sau simpli admiratori, spectatori sau telespectatori. Putem
spune că, de multe decenii, fotbalul este mai mult decât un sport : un fenomen
social, economic, cultural și chiar educațional.
În urma analizării caracteristicilor jocului de fotbal, atât psihilogii cât și
pedagogii au ajuns la conlcuzia că acesta este un prilej de detașare de la activitățile
de zi cu zi, care ajută la formarea educației, tonifierea organismului, integrarea
socială și echilibrarea p sihicului. Astfel, fotbalul și -a făcut apariția tot mai des în
cadrul orelor de educație fizică și sport ca mijloc de perfecționare a motricității,
dar și a unor caracteristici intelectuale, de disciplină și de voință. Motive pentru
care, jocul de fotbal e ste considerat de mulți, esențial pentru educația fizică, și
aduce un aport important la rezolvare sarcinilor acesteia.
Atunci când se practică – într-un mod științific, fotbalul ajută la consolidarea
și întarirea sănătății, la creșterea capacităților fizice și psihice, la însușirea unor
deprinderi motrice și a unor cunoștințe tehnico -tactice specifice.

4 Fiind un mijloc al educației fizice și sportu lui, fotbalul se practică sub
îndrumarea profesorilor de educație fizică sau a antrenorilor, reprezentând un
proces instructiv -educativ unitar.
Jocul de fotbal are un rol important, în atingerea obiectivelor educației
fizice în școli. Spre deosebire de al te activități folosite în pregătirea elevilor,
fotbalul are următoarele partic ularități:
– permite manifestarea complexă și încurajează dezvoltarea deprinderilor motrice
de bază și specifice, a calităților motrice și a deprinderilor morale;
– oferă posibil itatea aplicării în condiții schimbătoare a priceperilor și deprinderilor
motrice de bază.
Având în vedere că este un sport de echipă, probabil cea mai importantă
caracteristică a jocului de fotbal este activitatea colectivă. Aceasta prezintă
numeroase avantaje printre care:
– colaborarea cu coechipierii;
– corelarea unor interese, motive, acțiuni și eforturi personal e cu ale echipei;
– încadrarea în colective;
– acceptarea și recunoașterea liderului;
– asumarea unor responsabilități;
– conlucrarea și întrajutorarea;
– atitudinea critică și autocritica.
Printre cele mai importante sarcini ale profesorului de educație fizică și
sport, în vederea atingerii scopului și obținerea performanței, este selecția.
În selecția elevilor capabili de performanță, fiecare profesor sau antrenor
trebuie să aibă în vedere două realități :
– individul ;
– particularitățile jocului.
Selecț ia trebuie desfășurată în mai multe etape, în funcție de dinamica
dezvoltării psihologice, fizice și motrice a elevilor, în corelație cu solicitările

5 specifice jocului de fotbal. Este nevoie de introducerea unor verificări periodice,
care pot stabili dacă elevul confirmă sau nu procesul de instruire sportivă.
Ținând cont de faptul că selecția este un proces continuu de la începător
până la profesionist, la organisme în creștere și maturizare psihică, fizică și
biologică, în selecție, profesorul trebuie să i ntroducă pe lângă activititățile de
diagnoză și activități de prognoză având ca rol prefigurarea unui jucător potrivit
cerințelor de joc.
Selecția reprezintă etapa de început prin care profesorul de educație fizică și
sport sau antrenorul alege dintr -un nu măr foarte mare de participanți, doar acei
elevi despre care crede că pot deveni valori în fotbal. Astfel, gradul de dificultate
al proceselor de verificare și baremurile cresc treptat.

1.1 Însemnătatea teoretică și practică a lucrării, gradul ei de
actualitate
Selecția reprezintă o activitate organizată și repetabilă a specialiștilor de
depistare a copiilor cu aptitudini speciale pentru practicarea diferitelor ramuri sau
probe sportive, pe baza unor criterii biologice, sociopsihologice si motrice.
Selecția este un proces continuu desfășurat până la atingerea limitelor
superioare de performanță. Acest proces este corelat și direcționat către o anumită
specializare a copilului și juniorului.
Grație amplificării foarte rapide în special după 1990, fotb alul a devenit o
forță mondială de comunicare, schimburi comerciale, culturale și mobilizare a
milioane de inimi care trăiesc pentru și prin fotbal.
Începând cu trecutul, observând prezentul și intuind viitorul fotbalului,
selecția, orientarea și principii le sale se vor modifica consistent. Astfel, cei care
ajung la un nivel de înaltă performanță trec prin mai multe selecții.
Din punct de vedere didactic selecția cuprinde 3 etape:

6 – selecția inițială sau preliminară – de depistare a copiilor cu aptitudini s e
realizează la vârste diferite în funcție de particularitățile fiecărei ramuri de sport.
– selecția secundară – are loc între 11 -16 ani la începutul sau chiar în perioada
pubertară, moment în care are loc o stabilizare psiho -biologică. În unele sporturi
selecția se aplică după 4 -5 ani de pregătire.
– selecția finală – la nivelul sportivilor consacrați se face în raport cu performanța
acestora dar și cu anumite particularități psihice și biologice cum ar fi:
posibilitățile de adaptare rapidă la factori psih ici defavorizați, de adaptare la
condițiile climatice sau fus orar, de capacitate de refacere etc.
Cele 3 etape ale selecției corespund stadiilor de pregătire a copiilor,
juniorilor și seniorilor.
Alegerea prin selecție, trebuie să țină cont atât de inter esele personale ale
copilului cât și de cerințele sportului ales de acesta sau, în unele cazuri de părinții
acestuia. Trierea trebuie să satisfacă ambele cerințe.
Deși de -a lungul timpului a existat un singur criteriu de selecție – activitatea
propriu -zisă, la inceputul secolului XX apare o activitate aparte – selecția și
orientarea profesională. În timp, această nouă activitate de selecție și orientare într –
o anumită activitate profesională se extinde spre alte domenii printre care și
sportul.
Selecția a apărut datorită nevoii de forță de muncă instruită, necesară odată
cu revoluția industrială. Motiv pentru care, la începutul secolului XX, s -au
dezvoltat diferite servicii de cercetare și identificare a aptitudinilor profesionale.
În literatura de speciali tate, primele dovezi ale selecției sportive sugerează
numai începutul acțiunii pregătirii sportive. De asemenea la începuturi, selecția
sportivă era făcută mai mult la întâmplare. Apoi, în timp, odată cu creșterea
performanțelor din sport, aceasta căpătă u n caracter dirijat.
Prima formulare pentru selecție a fost „ specializare timpurie” care exprima
grija de îndrumare a copilului spre o nouă ramură sportivă, de la cele mai mici
vârste. Apoi aceasta s -a transformat în “inițiere precoce” , care punea accentul pe

7 acțiuni premergătoare și preparatorii ale consacrării de la o vârstă fragedă. Pentru
ca în final să se ajungă la termenul de “selecție primară”, care se păstrează și
astăzi.
Gagea, A. – 2002 – afirmă că selecția primară (sau pe scu rt, selecție)
reprezintă „un demers al selecționerului (antrenor, profesor, instructor), iar
selecționabilii sunt copiii, tinerii, elevii sau alți începători în practicarea sportului”.
Epuran, M. – 1993 – spune că „există o reorientare a întregului proces psiho –
pedagogic, prin coborârea vârstei de angrenare a copiilor, ce poate avea ca rezultat
benefic mărirea numărului de ani, cu maximum de randament în marea
performanță”.
Părerea multor specialiști este că selecția necesită două etape pentru a fi
eficien tă:
– etapa organizatorică ;
– etapa metodologică.
Pe parcursul selecției trebuie să se țină cont de particularitățile individuale
ale elevilor, ca de exemplu: sex, vârstă, stare de sănătate, dezvoltare fizică,
adaptare funcțională, talent, aptitudini sau preferințe.
Nadori, L. – 1993 – a definit selecția ca pe „un proces prin care sunt
individualizați indivizii înzestrați cu talent și capacități favorabile sportului
respectiv, cu ajutorul unor metode și teste științific valide”.
Dragnea, A. – 1999 – define a selcția: „activitatea sistematică a
specialiștilor, desfașurată pe baza unor criterii biologice și psihologice în direcția
depistării copiilor cu aptitudini deosebite pentru practicarea diferitelor ramuri de
sport”.
Alexe, N. – 1993 – este de părere că „selecția presupune o acțiune amplă de
natură conceptuală și organizatorică de evaluare pe diferite planuri (anamneză,
diagnosticarea stării de sănătate, nivelul de creștere și dezvoltare fizică și
funcțională, disponibilitate psihică,etc.) a unor activită ți mari de copii și juniori. ”
Astfel, pentru etapa organizatorică este nevoie de un anumit model, cu care să se

8 acționeze pe bază de algoritmi în alegerea celor dotați pentru diferite ramuri
sportive.
Mulți specialiști afirmă că o selecție reușită are la b ază trei categorii de
factori:
– talentul și cunoștințele selecționerului ;
– fidelitatea criteriilor de selecție față de calitățile relevante ale performanței
sportive ulterioare;
– potențialul sportiv al selecționabilului.
Pentru jocul de fotbal, selecți a reprezintă o activitate motodico –
organizatorică determinantă pentru desfășurarea întregului proces instructiv la
nivel de copii și juniori. În funcție de modul în care această acțiune este abordată,
de cum se organizează și se rezolvă aceasta, se poate r ealiza o prognoză în ceea ce
privește apariția sau nu a rezultatelor și a sportivilor capabili pentru fotbalul de
performanță.

9 CAPITOLUL II
FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A LUCRĂRII

2.1. Strategii de selecție
De obicei, selecția debutează prin atragerea a cât mai mulți copii în
practicarea sportului. Aceasta se realizează prin testarea capacităților
participanților, după care, în funcție de rezultatele obținute, candidații sunt
îndreptați spre o anumită ramură sportivă.
Această etapă de inițiere poartă denumirea de „orientare sportivă” .
Orientarea reprezintă o acțiune ce pornește de la un individ care, în urma
exprimării unei înclinări vocaționale este informat despre calitățile pe care le are,
iar pe baza acestora este orientat spre anumite discipline sportive. Pentru realizarea
acestui lucru, este nevoie de o serie de activități tipice selecționerului :
– urmărirea copiilor în locurile de joacă;
– discuții cu părinții copiilor;
– organizarea de jocuri la do uă porți pe teren redus;
– organizarea unor jocuri între mai multe echipe.
În același timp se iau măsuri de recrutare a celor descoperiți:
– realizarea controlului medical;
– descoperirea principalelor date personale;
– încadrarea în grupe.
Prin următoarea etapă, se aleg sportivi în funcție de abilitățile specifice
diferitelor ramuri de sport. Această etapă, numită „ selecție sportivă primară ”,
reprezintă prima fază a „selecției sportive” din care fac parte și nivelurile
superioare de selecției:
– selecția intermediară;
– selecția finală.

10 2.2. Modelul de selecție
Modelul reprezintă un sistem ideal cu ajutorul căruia se pot studia, prin
analogie, proprietățile și transformările altui sistem. Deoarece este analog
realității, prin intermediul modelul ui se pot studia obiectele și fenomenele reale în
mod indirect. Fiind mai schematic și mai sărac decât realitatea, modelul reproduce
esențialul realității și nu o poate reda în totalitate.
Astfel, modelul de selecție se caracterizează prin multidisciplinar itate și
interdisciplinaritate :
– biologică;
– psihică;
– pedagogică;
– socială;
– tehnică.
Elementele de structură ale modelelor de selecție sunt:
– indicii morfologici;
– indicii fiziologici și biochimici;
– indicii capacității motrice;
– criteriile p sihologice.

Dragnea, A. – 1999 -, este de părere că modelul de selecție este „un
instrument cu reale funcții de diagnoză și totodată de prognoză a disponibilităților
tinerilor pentru sportul de performanță, a posibilităților de evoluție spre cerințele
înaltei performantțe. Cea mai dificilă problemă a stabilirii modelului de selecție o
constituie perceperea paramentrilor de structură și de calitate a acestuia, mai ales
că toți parametrii în cauză, așa cum s -a mai precizat, au drept element de referință
caracteristicile sportivilor de înaltă performanță”.
Același Dragnea, A. consideră că, “modelul de selecție reprezintă o
simplificare a unui sistem real dinamic și hipercomplex, constituit dintr -o serie de

11 indici, parametrii și informații de natură diferită . Modelul de selecție este
multidimensional fapt care îi conferă o calitate deosebită și anume, comportarea
acestuia foarte apropiată de sistemul real modelat”.

2.3. Caracteristicile somatice, funcționale, motrice și psihice ale
vârstei pubertare

Datele din literatură demonstrează că există o mare fluctuație individuală a
particularităților morfo -funcționale , motrice și psihice la persoanele de aceeași
vârstă cronologică, dar că această fluctuație este mai mică atunci când grupăm
copiii după vârsta fiziologică.
Deoarece perioadele vârstei fiziologice nu corespund cu cele cronologice și
astfel nici etapelor de școlarizare , se va acorda o importanță mai mare periodiz ării
biologic e.
Periodizare a biologică se bazează pe cel mai important eveniment atât
biologic cât și psihologic, nu doar al vârstei de creștere, ci al întregii vieți , și
anume : pubertatea. În aceste condiții, copiii sunt grupați în următoarele perioade
de vârstă:
– vârsta antepubertară (clasele I -V);
– vârsta p ubertară (clasele V -IX);
– vârsta postpubertară (clasele IX -XII).
Periodizare a biologică concretizează pentru profesorii de educație fizică și
pentru antrenori raportul cu vârsta cronologică, care grupează copii de vârstă
școlară pe clase, cu programe diferite și cu regimuri diferite de efort fizic.

12 Caracteristicile somatice la vârsta pub ertară
Pubert atea accelerea ză creșter ea înălțim ii într-un ritm superior tuturor
celorlalte vârster, ca apoi aceasta să s cadă în intensitate treptat până în jurul vărstei
de 20 ani.
Creșterea mai intensă se semnalează la membrele inferioare, apo i la cele
superioare, fapt ce duce în multe cazuri la dizarmonii evidente, mai ales când se
întocmesc grafice ale creșterii.
Trunchiul este lung, toracele îngust, iar abdomenul supt. Urmare a acestor
caracteristici somatice este că organele din cutia toracică sunt pu țin dezvoltate, iar
acest lucru creea ză dificultăți în procesul de adaptare la efort prin lipsa de
rezistență funcțională. De asemenea și sistemul articular este slab, fiind în proces
de consolidare.
Deoarece fetele ajung mai repede decât băieții la pubertate, ele prezintă
valori superioare ale creșterii în înălțime și greutate, trunchiul este mai lung, iar
membrele inferioare sunt mai scurte.

Caracteristicile funcționale la vârsta pubertară
În acord cu particularitățile dezvoltării morfologice , se observ ă o capacitate
scăzută de adaptare și rezistență funcțională a aparatelor cardio -vascular și
respirator la efortul fizic intens și apar des fenomene de oboseală, amețeli și
tulburări ale ritmului cardiac.
La vârsta de 12 ani , capacitatea vitală se si tuează la 2000 cm3, din cauza
plămânilor care sunt slabi dezvoltați, crescând până la 3000 cm3 la 15 ani. Este de
menționat faptul că aparatul respirator și în special plămânii sunt puțin rezistenți la
infecții.
În timpul efortului fizic, cordul depune un travaliu mare pentru irigarea
organelor și sistemelor, pentru că lumenul vaselor este îngust și în consecință apar
des fenomene de oboseală, amețeli și tulburări ale ritmului cardiac.

13 Privind sistemul nervos se constată o creștere redusă a volumului creier ului,
însă se adâncesc circumvoluțiunile, iar prin înmulțirea fibrelor de asociație sporesc
conexiunile funcționale dintre diferitele zone. Celulele corticale se dezvoltă
continuu, perfecționându –se și diferențiindu -se, crescând astfel baza funcțională a
activității de prelucrare a informației.
De asemenea î n această perioadă se realizează diferențierea dintre cele două
sexe prin maturizarea caracteristicilor sexuale.

Caracteristicile dezvoltării psihice la vârsta pubertară
Dezvoltarea psihică reprezintă procesul complex de formare, creștere și
maturizare a funcțiilor, însușirilor și capacităților psihice ale copiilor.
Acest proces se desfășoară neîntrerupt de la naștere p ână la atingerea
vârstei adulte. Pe parcursul dezvoltării sale, copilul trece succe siv și obligatoriu
mai multe etape sau stadii de dezvoltare psihică. Fiecare etapă a dezvoltării psihice
are un anumit tablou psihic, caracterizat prin existența unor procese și însușiri
psihice cu particularități proprii ac elei vârste .
Trecerea de la o e tapă la alta a dezvoltării psihice este determinată de
apariția și formarea unor procese psihice tot mai complexe și mai perfecționate,
care ameliorează continuu adaptarea la mediul social și natural al copilului.
Cunoașterea și respectarea particularităț ilor de vârstă constituie o necesitate
pedagogică, întrucât condiționează modul de desfășurare a antrenamentelor,
determină selectarea și folosirea metodelor și mijloacelor de pregătire în funcție de
posibilitățile și perspectivele dezvoltării psihice a co piilor. Practica a dovedit
elocvent că nerespectarea sau ignorarea lor duce la eșecul activității de instruire și
educare.

14 Caracteristicile dezvoltării motrice la vârsta pubertară
Datorită dezvoltării organismului pe multiple planuri, mai ales datorită
creșterii plasticității scoarței cerebrale și mobilității proceselor nervoase de
excitație și inhibiție sporesc posibilitatea de îmbunătățire a tuturor calităților
motrice și în special a vit ezei, mai ales la 12 ani la fete și 13 ani la băieți.
La 12 ani viteza fetelor este mai mare decât a băieților, urmând ca progresiv
aceștia să -și sporească indicii de viteză, depășind treptat fetele. Acest proces
evolutiv durează până în jurul vârstei de 14-15 ani. Ca urmare a dezvoltării a
aparatului locomotor, concomitent cu viteza, îndemânarea progresează evident,
fapt pentru care pubertatea este denumită vârsta îndemânării. Datorită
disproporțiilor dintre diferitele segmente ale corpului în efectuarea exercițiilor
fizice se remarcă stângăcia, însă disponibilitățile pentru îmbunătățirea îndemânării
sunt totuși crescute atunci când se dezvoltă simultan cu simțul orientării în spațiu,
care la 12 – 13 ani se apropie de cea a adultului.
Mobilitatea are cele mai scăzute valori la 12 -13 ani la fete și 13 -14 ani la
băieți, fapt care face ca mișcările să nu fie executate cu amplitudine
corespunzătoare, ceea ce impune măsuri speciale în cadrul lecțiilor.
Prin îmbunătățirea calității mușchilor și mai ales a latur ii funcționale ce
condiționează viteza, sporește capacitatea de forță în regim de viteză sub forma
detentei .
Se mărește și capacitatea de efort static moderat, în raport cu greutatea
corporală, mai ales la băieți, începând cu 13 -14 ani, care după această vârstă
depășesc substanțial fetele.
Capacitatea de rezistență este scăzută mai ales sub forma ei de rezistență
cardio -vasculară, ceea ce impune o acționare sistematică pentru dezvoltarea ei. Se
va acționa de preferință asupra rezistenței în regim de forță sau viteză, care să
angajeze grupele musculare mari și să permită activitatea nestingherită a aparatului
cardio -respirator fără a îl solicita la maxim um.

15 La fete rezistența este mai scăzută decât la băieți, cu toate că și la aceștia
comparativ cu alte vâ rste, ea se situează la valori scăzute.
În privința calităților motrice la elevii din ciclul gimnazial, mai ales între
12-14 ani, trebuie menționat faptul că se impun măsuri metodice atente în procesul
de dezvoltare a forței și rezistenței.
În ceea ce pr ivește motricitatea, aceasta nu prezintă deosebiri esențiale între
băieți și fete, ci numai unele particularități care trebuie luate în considerare pentru
o tratare diferențiată.
Aceste particularități se referă la gradul de motricitate al mișcărilor,
economicitatea acestora, cursivitatea, tempoul, expresivitatea. Băieții au înclinații
către exercițiile de forță, efectuate uneori cu repezeală, în timp ce fetele preferă
mișcările expresive executate pe muzică, care tind către acuratețea tehnică.
Alergarea e ste deprinderea cea mai larg aplicată, desfășurându -se în mod
deosebit în activitatea neorganizată față de cea organizată, care solicită însă destul
de puțin din acest punct de vedere. Volumul alergării scade însă o dată cu
înaintarea în vârstă, fapt ce tr ebuie prevenit de profesori, prin crearea obișnuinței
de a alerga.
În privința aruncărilor, acestea sunt accesibile în mod deosebit băieților care
spre sfârșitul ciclului gimnazial deprind bine mișcarea de azvârlire, în timp ce
fetele efectuează mai bine prin împingere.
Săriturile nu se execută cu eficiență corespunzătoare, bătaia fiind puternică
iar zborul nefiind pe măsura acesteia. Se impune astfel lucru pentru dezvoltarea
detentei la membrele inferioare, necesară sărituril e în lungime, înălțime, pe și
peste aparate.
La acest ciclu de învățământ există mari disponibilități în ceea ce privește
însușirea unor procedee specifice ramurilor de sport și jocurilor sportive. Deci,
învățarea rapidă a unor ramuri de sport constituie o sarcină prioritară a educa ției
fizice.

16 2.4. Criterii de selecție în fotbal

Selecția în fotbal se poate realiza în funcție de mai multe criterii . Printre
cele mai importante sunt:
– criteriul sanogenetic;
– criteriul genetic;
– criteriul somatic;
– criteriul func țional și al capacității de efort ;
– criteriul neuro -psihic ;
– criteriul biochimic.

Criteriul sanogenetic
Este un criteriu esențial în selecție. Se referă la starea de sănătate a
copilului. Performanța sportivă presupune atingerea și chiar depășirea limitelor
fiziologice ale organismului. Participarea la ședinte de antrenament și la competiții
reprezintă un stres fizic și psihic important căruia copilul îi poate face față doar
dacă are o stare de sănătate foarte bună.

Criteriul genetic
Criteriu ce c onstă în identificarea sexului genetic al sportivului . Sexul
genetic nu este obligatoriu si cel somatic. Acesta este determinat de prezen ța sau
absen ța cromozomului Y în perechea de cromozomi sexuali astfel: embrionul a
cărui pereche de cromozomi sexuali este XX es te fem inin, în timp ce embrionul
caracterizat de perechea XY este masculin . Astfel , prezen ța cromozomului Y face
ca din creasta sexual ă a embrionului s ă se secrete testosteron c ătre sf ârșitul
primului trimestru al vie ții intrauterine care va detemina mascu linizarea somatic ă a
embrionului. Dac ă din diferite motive aceast ă secre ție testosteronic ă nu se
produce, embrionul respectiv, de și masculin din punct de vedere genetic, se va
dezvolta c ătre genul feminin. De și ca aspect un organism poate s ă prezinte toate

17 aspectele sexuale feminine, at ât pe cele principale c ât și pe cele secundare, el poate
fi din punct de vedere genetic masculin, cu repercusiuni asupra calit ăților fizice ale
persoanei respective. Testul Barr identific ă sexul genetic al spor tivului.

Criteriul somatic
Antropometria sportiv ă urmărește m ăsurarea anumitor segmente ale
organismului. Indicii furniza ți de antropometria sportiv ă sunt deosebit de
importan ți pentru selec ția acelor organisme care se suprapun cel mai bine peste
biotipul constitu țional ideal al sportivului capabil de performanță . În cadrul
aceluia și sport, diferitele pozi ții pe teren necesit ă caracteristici somatice specifice:
de exemplu, portarul din fotbal este bine s ă fie c ât mai inalt.

Criteriul func țional și al capacității de efort
Tipul de efort implicat este diferit în funcție de fiecare sport în parte. Astfel,
caracteristici biomotrice de tipul forței, vitezei, exploziei se bazează pe eforturi de
tip anaerob pe când anduranța este susținută de mecanisme ae robe. Cele două
tipuri de efort depind de compoziția fibrelor musculare: fibrele albe sunt
specializate pentru eforturi anaerobe pe când cele roșii, denumite și fibre lente,
sunt mult mai bine echipate cu enzimele carateristice metabolismului aerob.
Proporția acestor fibre poate fi modificată prin antrenament dar are în mare parte
determinanță genetică .

Criteriul neuro -psihic
Criteriul neuro -psihic este din ce în ce mai atent folosit în zilele noastre în
procesul de selec ție. Se cunosc multe cazuri în care succesul unui sportiv nu s -a
bazat pe calit ăți fizice excep ționale ci pe o componenta psihic ă și motiva țional ă
deosebit ă. Capacitatea de concentrare, rezisten ță la stress și la monotonie, aten ția
distributiv ă sunt ca țiva dintre indicatorii psihologici investiga ți pentru selec ția

18 sportiv ă. Identificarea, cuantificarea și implementarea atributelor psihologice în
decizia selec ționării, au un impact deosebit asupra ob ținerii succesului în sport.

Criteriul biochimic
Anumi ți parametrii biochimici favorizeaz ă performan ța sportiv ă. Amintim
aici doar hemoglobina sa nguină, un factor de cre ștere al capacit ății aerobe de efort
sau efectele anabolice proteice ale hormonului somatotrop hipofizar.

2.5. Sistemul de p robe și norme pentru selecți a în fotbal

Acest sistem reprezint ă un instrument operativ de lucru care orienteaz ă
selec ția și preg ătirea copiilor și juniorilor pentru sportul de performan ță, permi țând
fiecărui antrenor sau profesor de educa ție fizic ă și sport compararea rezultatelor și
evolu țiilor motrice ale copiilor din grupele proprii cu ni ște valori standard stabilite
la nivel na țional.
În această perioadă de vârstă pubertară , pregătirea fizică se regăsește sub
forma dezvoltării fizice generale, la care se pot adăuga câteva probe specifice:
– viteza :
– alergare pe 25 m (liniar), sprint;
– alergare pe 50m (dus -intors), sprint;
– alergare pe 60m (în triunghi), sprint;
– forța de lovire :
– lovirea mingii la distanță (20-30m);
– lovirea mingii pe verticală (din mână);
– rezistența :
– alergare pe 1000 m ;
– joc două reprize de 25 min cu păstrarea corectitudinii execuției
elementelor tehnice.

19 De asemenea se poate apela la un sistem de probe ș i norme de motr icitate
sub forma următor ului tabel :

Criterii motrice 12 ani 13 ani 14 ani 15 ani
Viteză pe 50m 8,4” 8,3” 8,2” 8, 1”
Lungime de pe loc 176cm 177cm 178cm 179cm
Rezistență pe 10 00m 3’49” 3’45” 3’41” 3’37”
Aruncare minge oină 33,3m 35,3m 37,3m 39,3m
Abdomen 20x 21x 22x 23x
Mobilitate coxo -femurală 55cm 56cm 57cm 58cm
Tracțiuni 5 6 7 8

Un alt model de probe și norme de control specifice jocului de fotbal poate
fi un sistem de teste tehnice. Indiferent de simpl itatea lor, aceste teste sunt
necesare alături de cronometru și metru la determinarea calității de învățare a
tehnicii jocului de fotbal. Testele tehnice vor verifica pregătirea la factorul tehnic
și progresul acestuia.

Printre cele mai utilizate teste tehnice se numără :
Mențin erea mingii în aer pe un picior (stângul și apoi dreptul sau în mod
alternativ) și cu capul. Se execută pe loc și din mișcare. Cu stângul, la 12 ani – 50
jonglări , 13 ani – 60 jonglări , 14 ani – 70 jonglări , 15 ani – 80 jonglări. Cu dreptul,
idem stângul. Alternativ cu stângul și cu dreptul, la 12 ani – 60 jonglări, la 13 ani –
80 jonglări, la 14 ani – 100 jonglări, la 15 ani -120 jonglări. Cu capul, la 12 ani – 20
jonglări, la 13 ani – 30 jonglări, la 14 ani – 40 jonglări, la 15 ani – 50 jonglări .
Conducerea mingii printre 8 jaloane așezate la 2m distanță între ele.
Variante de execuție: conducerea normală prin lovirea mingii din exterior spre
interior; conducerea prin lovirea succesivă cu dreptul și cu stângul; conducerea
prin tragerea mingii cu ta lpa piciorului.

20 Lovirea mingii la poartă (de la distanța 6 -10m): cu ambele picioare, cu
șiretul plin, interior, exterior. Se realizează trei execuții consecutive, cu lovirea a
trei mingi așezate la o distanță de doi metri între ele.
Dribling (fente) 1 la 1: cel mai bun din 5 încercări; driblingul este
considerat reușit dacă s -au depășit cu mingea la picior 2m în terenul adversarului.
Pasarea mingii la punct fix (cu latul): cu stângul, cu dreptul.
Se vor pasa consecutiv 6 mingi, așezate în linie la 2m di stanță între ele,
urmărindu -se trecerea lor printre 2 jaloane aflate la 3m distanță lateral -oblic de
fiecare minge. Pasele se vor executa alternativ ( 3 cu dreptul și 3 cu stângul).

De asemenea se pot folosi și câteva variante de joc:
– joc 1 contra 1 : pe teren redus cu porți mici (1m) și fără portar;
– joc 2 contra 2 : pe teren redus cu porți mici (2 m) și fără portar;
– joc 3 contra 3 : pe teren redus cu porți mici (3 m) și fără portar;
– joc 4 contra 4 : pe teren redus cu porți mici (3 m) și fără portar;
– joc 5( 4+1 ) contra 5 (4+1) : pe teren redus cu porți mici (4 m) și cu portar.

Particularit ățile fiecărui elev, îl vor îndruma pe profesorul de educație fizică
sau antrenor în selecția pe posturi, de atac sau de apărare. Pentru fiecare post
există o ser ie de calități tehnico -tactice și coordonare specific ă foarte bun ă, astfel :
– portarul :
 priză la balon , ce trebuie efectuat ă de pe loc, din saritur ă și din deplasare;
 plonjon cu priz ă la balon;
 boxarea mingii;
 ieșirea din poart ă pe centr ări sau la blocaj;
 repunerea mingii în joc, rapid și precis at ât cu m âna cât și cu piciorul;
 să închid ă cât mai corect unghiurile de șut ale adversarilor dintr -o bun ă
poziție în spa țiul din poart ă și în afara por ții;

21  să se plasez e corect la loviturile libere directe și indirecte, s ă-și alcătuiască
corect zidul;
 să știe să iasă la centr ările înalte prin aprecierea distan țelor;
 să dea indica ții precise , oportune și rapide coechipierilor;
 să joace rolul liberoului dac ă faza o cere.
– fundașii laterali :
 cunoa șterea elementelor complementare ale ap ărării: marcajul, dublajul,
supravegherea, intercep ția, schimbul de adversari, jocul în zon ă și linie;
 deposedarea de minge a adv ersarului direct ;
 revenire în caz de dep ășire;
 închiderea jocului diagonal;
 poziționarea la col țul scurt a l porții la loviturile libere executate din zona lui
de ac ționare;
 cunoa șterea elementelor de atac: jocul în band ă, apari ții surprinz ătoare în
desfășurarea atacului rapid și la finalizare;
 execu ții în vitez ă terminate cu pase și tras la poart ă, centr ări;
 aruncarea mingii de pe margine;
 capacitatea de a efectua loviturile fixe de pe zona de ac ționare (loviturile de
le colțul terenului ).
– funda șii centrali :
 calitatea marcajului, jocul cu capul, dublajul și deposedarea sunt calit ăți
indispe nsabile;
 urmărirea fazelor de joc p ână la terminarea ac țiunii;
 siguran ța în transmiterea mingii și să nu se complice;
 participarea la loviturile de col ț privind finalizarea;
 viziune panoramic ă asupra jocului și anticiparea fazelor de joc.
– mijlocașii :
 mobilitate în efectuarea transla ției și a schimbului de adversar;
 recuperarea mingii sau întârzierea atacului advers;

22  schimbul de adversari și închiderea spa țiilor și a culoarelor;
 simțul plasamentului și anticip ării jocului;
 demarc ări oportune, apari ții surprinz ătoare la finalizare;
 acțiuni cu mingea (1 -2, 1-2 pentru al treilea schimbarea direc ției de joc, șut
la poart ă);
 să fie un juc ător de combina ții cu execu ții în vitez ă.
– atacanții :
 recuperarea mingii prin executarea presingului asupra ap ărătorilor adver și;
 ataca ntul care pierde mingea este primul care recupereaz ă;
 se reg ăsește la fazele fixe cu ap ărătorul direct;
 demarc ări individuale sau simultane cu scopul de a facilita circula ția mingii
fără a bloca ac țiunea de joc;
 pătrunderea în profunzime pe culoarele de joc;
 prezen ța oportun ă în fața por ții la gol;
 să se preteze la orice fel de combina ții sau exerci ții imprevizibile;
 inspira ție în fața por ții.

23 CAPITOLUL III
ORGANIZAREA SI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1. Ipoteza cercetării

Pentru a descoperi elevii cu aptitudini specifice practicării fotbalului și pe
cei cu posibilități reale de progres, selecția trebuie desfășurată pe un eșantion mai
mare.
Selecția făcută pe baza noțiunilor științifice din literatura de specialitate
este mult mai exactă decât cea b azată pe observația bagajului tehnic al elevilor.
În cele mai multe cazuri, elevii cu performanțe superioare la probele pentru
selecție au progresat mai rapid decât cei selecționați empiric.

3.2. Metode de cercetare folosite

Pe parcursul studiului s -au folosit mai multe metode de cercetare:
– studiul bibliografic;
– probe și teste aplicate;
– studiul literaturii de specialitate;
– calculul statistic;
– experimentul.

Studiul bibliografic a fost indispensabil atingerii obiectivelor propuse.
Bibliografia de specialitate foarte bogată, a ajutat la cercetarea și acumularea
informațiilor dintr -o multitudine de surse.

24 Experimentul a fost de asemenea o metodă absolut necesară în realizarea
lucrării.
Experimentul r eprezintă o metodă de cercetare prin care se verifică valoarea
unei afirmații teoretice. Această metodă constă în prelucrarea datelor rezultate în
urma unor observații și experimente.
Cele mai utilizate varietăți experimentale au fost:
– de explorare;
– de verificare;
– pilot;
– funcțional;
– factorial;
– provocat și invocat;
– natural;
– longitudinal și transversal;
– crucial.
Cercetarea experimentală a fost realizată în șapte etape:
1. – stabilirea temei;
2. – alegerea variabilelor;
3. – fixarea situației experimentale;
4. – organizarea subiecților în grupe experimentale și de control;
5. – manevrarea și măsurarea variabilelor;
6. – prelucrarea datelor experimentale;
7. – redactarea raportului de cercetare.

3.3. Perioada și locul desfășurării cercetării

Studiul a fost realizat pe parcursul a zece luni, iar p erioada de desfășurare a
fost septembrie 2017 – iunie 2018, la Liceul Tehnologic “Constantin George
Călinescu ” Grădiștea, Călărași.

25 3.4. Eșantionul investigat
Experimentul a cuprins două grupe de elevi.
Cele două grupe, una experimentală și una de control , au fost alcătuite din
câte 20 de elevi fiecare.

Datele personale ale candidaților :

Grupa 1 – experimentală
Nr.
crt. Nume și
prenume Vârstă
(ani) Experiență
motrică Observații

1. A.M. 12 DA Karate
2. A.P. 12 NU
3. B.A. 14 NU
4. B.V. 13 NU
5. D.G. 14 NU
6. D.L. 13 NU
7. E.C. 13 NU
8. F.A. 14 NU
9. G.O. 14 DA Lupte
10. I.C. 12 DA Karate
11. I.D. 13 NU
12. J.I. 12 NU
13. L.R. 12 NU
14. M.A. 13 NU
15. M.V. 14 DA Canotaj
16. N.M. 13 NU
17. O.C. 12 NU
18. P.I. 13 NU

26 19. S.L. 12 NU
20. V.I. 12 NU

Grupa 2 – de control
Nr.
crt. Nume și
prenume Vârstă
(ani) Experiență
motrică Observații

1. B.D. 13 NU
2. B.L. 14 NU
3. C.E. 12 NU
4. D.A. 12 NU
5. D.S. 14 NU
6. F.N. 13 NU
7. F.P. 13 NU
8. G.A. 14 NU
9. G.C. 14 DA Canotaj
10. G.M. 13 NU
11. H.M. 12 NU
12. I.F. 12 NU
13. I.M. 12 NU
14. O.D. 14 NU
15. O.N. 13 NU
16. S.A. 12 NU
17. T.M. 14 NU
18. T.N. 13 NU
19. U.A. 12 DA Karate
20. Z.M. 14 NU

27 3.5. Probe și teste folosite
Probele și testele folosite au fost:
A) Măsurători antropometrice:
 Înălțimea corpului : măsurată între vertex și planul plantelor, cu ajutorul
staturometrului. Poziția elevilor a fost : bărbia înainte, trunchiul drept și
genunchii întinși . Măsurarea s-a făcut fără încălțăminte și întotdeauna
dimineața, deoarece după efort prelungit sau la sfârșitul zilei , pot apărea
diferențe de 1 -2 cm . Unitatea de măsură a fost cm.
 Greutatea : s-a efectuat de asemenea dimineața, cu ajutorul cântarului, fără
ca elevii să fi mân cat, și echipați doar cu chilot. Unitatea de măsură a fost
kg.

B) Testările funcționale:
 Perimetrul toracic în repaus, în inspirație profundă și în expirație forțată :
măsurarea circumferinței toracelui s -a efectuat pe elevi la bustul gol, cu
ajutorul metr ului de croitorie . Unitatea de măsură a fost cm.
 Capacitatea vitală : reprezintă capacitatea maximă de aer, care se poate
intrduce în plămâni printr -o inspirație , urmată de o expirație forțată în
spirometru. S-a efectuat la cabinet ul medical din localitate, sub
supravegherea asistentei medicale . Unitatea de măsură a fost ml.

C) Testările motrice:
 Alergarea de viteză pe 5 0 m cu start lansat : s-a executat în linie dreaptă, pe
teren plat, de câte două ori pentru fiecare subiect, cu o p auză adecvată între
repetări, luându -se în considerare cel mai bun timp. Din stând, se pleacă în
alergare lansată , până în dreptul unei linii, de la care începe înregistrarea
efectivă a vitezei dezvoltate pe următorii 50 m. Aceasta a fost măsurată în
secun de și zecimi de secundă.

28  Săritura în lungime de pe loc : s-a execut at de două ori, luându -se în
considerare cea mai lungă. Măsurarea s -a realizat de la vârful piciorului la
desprindere până la călcâie la aterizare. Lungimea săriturii a fost măsurată
cu ajut orul ruletei metrice. Unitatea de măsură a fost cm. Această probă
redă informații despre debitul maxim de energie mecanică al fiecărui elev .
 Aruncarea mingii de oină : s-a efectuat de pe loc . Mingea a fost eliberată din
mână pe deasupra umărului, iar singurul elan permis a fost acela al
balansării înapoi a brațului cu care se aruncă. Elevii au execut at câte două
aruncări succesive, fiind înregistrată cea mai lungă. Măsurarea s -a realizat
cu ajutorul ruletei metrice. Unitatea de măsură a fost m. Prin a ceastă probă
se pot afla informații despre despre forța explozivă a brațului de aruncare.
 Detenta de pe loc : s-a execut at de câte trei ori, prin sărituri pe verticală, cu
pauze între ele. În săritură subiectul atinge cu mâna unul din bețele
corespunzătoare respective. Măsurarea detentei este rezultatul diferenței
dintre nivelul săriturii și înălțimea subiectului cu brațul întins, exprimată în
cm. Această probă poate reda informații despre puterea maximă anaerobă.
 Alergare de rezistență pe 1000 m plan : s-a realizat în serii de câte 10 elevi .
Transformarea alergării în mers se consideră abandon. Rezultatul se
exprimă în minute și secunde. Prin această probă s -a urmărit determinarea
rezistenței generale la efort aerob.

29 D) Testări specifice jocului de fotbal:
 Conducerea mingii printre jaloane . Fiecare elev conduce mingea cu un
picior printre 5 jaloane aflate la o distanță de 2m unul față de altul. După
depășirea ultimului jalon , elevul se întoarce conducând mingea printre
jaloane cu celălalt picior.

 Menținerea mingii în aer . Se verifică de câte ori poate fi jonglată mingea
indiferent de segmentul cu care este lovită (picior, coapsă sau cap).
 Pasarea mingii cu latul . Se pasează între doi jucători printre două jaloane
aflate la o distanță de 1 m unul de celălalt, la o distanță de 5m față de
fiecare elev.

30  Dribling și finalizare șut la poartă . Elevul începe acțiunea de la o distanță
de 20 m de poartă, lateral față de aceasta . Conduce minge a la plecare
printre 3 jaloane așezate la 3 metri unul decelălalt, execută o fentă la
alegere în apropierea semicercului de 9 metri , iar apoi trage la poartă . Se
întoarce în alergare la coada șirului pentru a repeta exercițiul încă de două
ori.

 Lovituri di n întoarcere. Pe lini a suprafeței de pedeapsă, din dreptul fiecărei
bare, se găsesc mingile, iar în dreptul barelor se află jucătorii. La semnal
jucătorii aleargă spre mingi, le ocolesc, după care trag la poartă, căutând să
înscrie cât mai multe goluri .
 Deposedare. La centrul terenului se formează două grupuri de elevi, un
grup ce va controla mingea, iar un grup ce va încerca deposedarea . Cei fără
minge se află cu 2 metri mai în spatele jucătorilor cu minge. La semnalul
profesorului , jucătorii pornesc spr e poartă: cel cu mingea încearcă să
marcheze, iar jucătorul fără minge încearcă să îl deposedeze de minge pe
cel care are mingea înainte ca acesta să finalizeze. Rolurile se schimbă după
câteva repetări.
 Centrare și finalizare prin lovirea mingii cu capul. Șase elevi sunt plasați
într-o jumătate de teren, trei în lateral, spre colțul terenului, iar trei în careu.

31 Cei din colțuri centrează alternativ spre elevii din careu , care încearcă să
înscrie prin lovituri cu capul. După câteva repetări, rolurile se inv ersează.
 Joc 1 contra 1 . Se realizează l a două portițe formate din jaloane, pe zone
delimitate pe întreaga suprafață a terenului. Se execută acțiuni specifice de
menținere a posesiei mingii, de depășire, de marcare și deposedare.
 Joc 4 contra 4. Se desfășoară p e un spațiu restrâns 20 m x 20 m în care la
început apărătorii sunt semiactivi, iar apoi activi, urmărindu -se intrarea în
posesia mingii, păstrarea posesiei, iar după ce s -a pierdut posesia se
încearcă recuperarea mingii. Pentru creșterea î n intinsitate s e pot da teme de
joc: nu se pasează decât după un dribling , se pasează dintr -o singură
atingere sau din două.
 Joc școală . Se realizează în dispozitivul de atac 4+2. Acesta joacă și
încearcă finalizarea , împotriva unei apărări dispuse în zone specifice,
formate din trei fundași și un mijlocaș. După fiecare atac, se începe altul de
la 30 de metri cu altă minge.
 Păstrarea ansamblului de atac. Se desfășoară într -o echipă de 6 elevi . În
formație de bază se deplasează cu menținerea mingii fără adve rsar, de la o
poartă spre cealaltă. Pe lânga menținerea ansamblului de atac , se urmărește
și schimbul de zone și linii, creșterea vitezei de joc sau menținerea legăturii
între compartimente. Acțiunea se reia de la o poartă la cealal ta.
 Menținerea posesiei mingii 5 la 5 cu marcaj om la om . Se dau sarcini de joc
pentru elevii atacanți: pasă precedată de dribling, cu două atingeri de minge
și apoi dintr -o singură atingere și pentru elevii apărători: deposedarea
adversarului direct prin intercepție sau prin alu necare.
 Exercițiu tehnico -tactic 6 la 6. Jocul se desfășoară la o singură poartă cu
portar. Două echipe formate din câte șase elevi sunt plasate dincolo de linia
de centru. Jocul începe printr -o degajare a portarului. Echipa care
interceptează atacă, iar c ealaltă se apără. Jucătorii echipei în apărare, dacă
interceptează mingea, sunt obligați s -o ducă la centrul teren ului, de unde

32 vor începe din nou jocul, devenind atacanți. Câștigă echipa care înscrie mai
multe goluri.
 Joc de verificare 7 contra 7. Se organizează un meci de fotbal între echipe a
câte 7 jucători fiecare, pe durata a 25 minute. Principalele obiective ale
acestui joc sunt :
– precizia deposedării adversarului;
– perfecționarea combinațiilor între jucători;
– eficiența șutului la poartă;
– omogenizarea relațiilor dintre compartimente;
– marcajul atent în apărare pe zone și la om;
– viteza de deplasare jucătorilor cu minge și fără minge.

Cu ajutorul testărilor specific e jocului de fotbal s-au obținut informații
importante despre nivelul unor deprinderi motrice și priceperi tehnico -tactice ale
fiecărui elev în parte

33 CAPITOLUL IV
PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

4.1. Rezultatele înregistrate la testarea inițială
Această testare s -a desfășurat la începutul anului școlar, în septembrie ,
2017 .
Măsurători antropometrice
Grupa 1 – experimentală
Nr.
crt. Nume și
prenume Înălțime
(cm) Greuta te
(kg)
1. A.M. 153 cm 44 kg
2. A.P. 150 cm 40 kg
3. B.A. 166 cm 55 kg
4. B.V. 161 cm 50 kg
5. D.G. 164 cm 52 kg
6. D.L. 157 cm 50 kg
7. E.C. 152 cm 46 kg
8. F.A. 168 cm 51 kg
9. G.O. 155 cm 49 kg
10. I.C. 144 cm 39 kg
11. I.D. 149 cm 41 kg
12. J.I. 150 cm 40 kg
13. L.R. 145 cm 40 kg
14. M.A. 152 cm 44 kg
15. M.V. 170 cm 55 kg
16. N.M. 160 cm 51 kg

34 17. O.C. 140 cm 35 kg
18. P.I. 151 cm 43 kg
19. S.L. 150 cm 41 kg
20. V.I. 153 cm 40 kg

Grupa 2 – de control
Nr.
crt. Nume și
prenume Înălțime
(cm) Greuta te
(kg)
1. B.D. 160 cm 51 kg
2. B.L. 164 cm 55 kg
3. C.E. 155 cm 47 kg
4. D.A. 159 cm 49 kg
5. D.S. 166 cm 50 kg
6. F.N. 150 cm 47 kg
7. F.P. 144 cm 38 kg
8. G.A. 166 cm 45 kg
9. G.C. 171 cm 60 kg
10. G.M. 153 cm 45 kg
11. H.M. 144 cm 38 kg
12. I.F. 149 cm 44 kg
13. I.M. 150 cm 45 kg
14. O.D. 166 cm 58 kg
15. O.N. 159 cm 55 kg
16. S.A. 157 cm 51 kg
17. T.M. 155 cm 44 kg
18. T.N. 161 cm 49 kg
19. U.A. 139 cm 35 kg
20. Z.M. 158 cm 48 kg

35 Aspecte funcționale
Grupa 1 – experimentală
Nr.
crt. Nume și
prenume
(inițiale) Capacitate
vitală
(ml) Perimetrul Toracic
Repaus
(cm) Inspirație
(cm) Expirație
(cm)
1. A.M. 3600 83 88 82
2. A.P. 3650 80 84 79
3. B.A. 3750 81 85 80
4. B.V. 3750 81 85 80
5. D.G. 3740 82 85 81
6. D.L. 3650 80 84 79
7. E.C. 3680 80 83 79
8. F.A. 3690 82 86 81
9. G.O. 3750 83 87 82
10. I.C. 3600 78 84 79
11. I.D. 3600 81 85 80
12. J.I. 3550 76 80 75
13. L.R. 3500 77 82 76
14. M.A. 3750 79 84 78
15. M.V. 3750 95 99 94
16. N.M. 3700 80 84 79
17. O.C. 3500 76 80 75
18. P.I. 3650 79 83 78
19. S.L. 3600 77 82 76
20. V.I. 3700 76 81 75

36 Grupa 2 – de control
Nr.
crt. Nume și
prenume
(inițiale) Capacitate
vitală
(ml) Perimetrul Toracic
Repaus
(cm) Inspirație
(cm) Expirație
(cm)
1. B.D. 3700 78 82 77
2. B.L. 3670 77 81 76
3. C.E. 3740 82 86 81
4. D.A. 3640 80 84 79
5. D.S. 3710 81 85 80
6. F.N. 3730 81 85 80
7. F.P. 3750 82 86 81
8. G.A. 3650 80 84 79
9. G.C. 3750 80 84 79
10. G.M. 3700 88 92 87
11. H.M. 3750 80 84 79
12. I.F. 3680 84 88 83
13. I.M. 3710 79 83 78
14. O.D. 3660 90 94 89
15. O.N. 3700 81 85 80
16. S.A. 3680 78 82 77
17. T.M. 3710 78 82 77
18. T.N. 3640 81 85 80
19. U.A. 3600 81 85 80
20. Z.M. 3650 81 85 80

37 Aspecte de motricitate generală
Grupa 1 – experimentală
Nr.
crt. Nume și
prenume
(inițiale) Viteză
50 m (s) Săritura în
lungime
de pe loc
(cm) Detenta
de pe loc
(cm) Aruncarea
mingii de
oină (m) Rezistență
pe 1000 m
(min)
1. A.M. 7,52 183 48 31,5 4,40
2. A.P. 7,33 178 44 33 4,36
3. B.A. 7,41 179 47 28 4,42
4. B.V. 7,51 174 40 30 4,38
5. D.G. 5,40 176 39 29 4,44
6. D.L. 7,39 180 44 32 4,37
7. E.C. 7,66 176 41 27 4,45
8. F.A. 7,55 180 42 28,5 4,30
9. G.O. 7,48 182 42 28 4,40
10. I.C. 7,42 182 45 31,5 4,39
11. I.D. 7,45 179 47 33 4,42
12. J.I. 7,38 176 39 29 4,35
13. L.R. 7,54 172 40 28 4,37
14. M.A. 7,38 174 46 32,5 4,40
15. M.V. 7,46 181 39 29 4,38
16. N.M. 7,47 173 47 32 4,39
17. O.C. 7,55 178 46 31 4,38
18. P.I. 7,60 182 45 30 4,43
19. S.L. 7,41 180 45 28,5 4,34
20. V.I. 7,39 178 40 29 4,44

38 Grupa 2 – de control
Nr.
crt. Nume și
prenume
(inițiale) Viteză
50 m (s) Săritura în
lungime
de pe loc
(cm) Detenta de
pe loc
(cm) Aruncarea
mingii de
oină (m) Rezistență
pe 10 00 m
(min)
1. B.D. 7,77 181 45 32 4,57
2. B.L. 7,61 180 41 28 4,50
3. C.E. 7,28 181 45 32 4,44
4. D.A. 7,25 174 44 27 4,42
5. D.S. 7,50 180 43 29 4,45
6. F.N. 7,13 173 46 27 4,48
7. F.P. 7,24 172 45 28,5 4,49
8. G.A. 7,61 177 40 28 4,52
9. G.C. 7,57 174 44 29 4,46
10. G.M. 7,56 172 46 31,5 4,54
11. H.M. 7,48 173 44 29 4,38
12. I.F. 7,41 177 45 30 4,43
13. I.M. 7,44 179 43 30,5 4,40
14. O.D. 7,53 175 47 27,5 4,39
15. O.N. 7,58 173 44 33 4,45
16. S.A. 7,39 176 46 32 4,42
17. T.M. 7,49 177 43 27 4,38
18. T.N. 7,40 178 42 32 4,38
19. U.A. 5,47 179 44 30,5 4,45
20. Z.M. 7,54 170 44 29 4,35

39 Aspecte de motricitate specifică
Grupa 1 – experimentală
Nr.
crt. Nume și
prenume
(inițiale) Conducerea
mingii
printre
jaloane (s) Menținerea
mingii
în aer
(reușite/1m) Pasarea
mingii cu
latul – 20
execuții Dribling și
finalizare
șut la
poartă 5 ex Lovituri
din
întoarcere
– 10 ex
1. A.M. 11 82 19 4 10
2. A.P. 11.2 81 18 5 10
3. B.A. 11.4 81 20 5 10
4. B.V. 11 80 19 4 9
5. D.G. 11.1 79 20 5 10
6. D.L. 11.3 80 20 4 10
7. E.C. 11 78 19 5 10
8. F.A. 11.3 79 19 4 9
9. G.O. 11.1 81 18 5 9
10. I.C. 11.2 80 19 4 10
11. I.D. 11.4 80 20 5 10
12. J.I. 11.4 79 20 4 10
13. L.R. 11 77 19 5 10
14. M.A. 11.2 78 20 5 10
15. M.V. 11.1 77 18 5 9
16. N.M. 11.4 80 20 4 10
17. O.C. 11.2 78 19 4 10
18. P.I. 11.1 77 19 4 9
19. S.L. 11 79 20 4 9
20. V.I. 11.2 81 20 5 10

40 Grupa 2 – de control
Nr.
crt. Nume și
prenume
(inițiale) Conducere a
mingii
printre
jaloane (s) Menținerea
mingii
în aer
(reușite /
1min) Pasarea
mingii cu
latul – 20
execuții
(reușite) Dribling și
finalizare
șut la
poartă – 5
execuții Lovituri
din
întoarcere
– 10
execuții
1. B.D. 11.5 80 20 4 10
2. B.L. 11.6 79 19 5 8
3. C.E. 11.5 77 20 4 10
4. D.A. 11.4 81 18 4 9
5. D.S. 11.4 80 19 5 10
6. F.N. 11.4 77 18 4 10
7. F.P. 11.5 75 20 4 9
8. G.A. 11.3 79 20 5 9
9. G.C. 11.3 77 19 4 10
10. G.M. 11 78 19 4 10
11. H.M. 11.4 75 20 5 10
12. I.F. 11 81 20 4 9
13. I.M. 11 77 18 4 10
14. O.D. 11.1 79 20 4 10
15. O.N. 11.1 80 18 5 9
16. S.A. 11.2 77 19 4 9
17. T.M. 11 76 20 4 10
18. T.N. 11.3 79 19 5 10
19. U.A. 11.2 80 18 5 10
20. Z.M. 11.3 78 20 4 10

41 4.2. Rezultatele înregistrate la testarea finală – iunie 2018
Măsurători antropometrice

Grupa 1 – experimentală

Nr.
crt. Nume și
prenume Înălțime
(cm) Greuta te
(kg)
1. A.M. 155 cm 45 kg
2. A.P. 153 cm 42 kg
3. B.A. 167 cm 57 kg
4. B.V. 162 cm 52 kg
5. D.G. 165 cm 54 kg
6. D.L. 160 cm 55 kg
7. E.C. 155 cm 48 kg
8. F.A. 169 cm 53 kg
9. G.O. 157 cm 51 kg
10. I.C. 146 cm 50 kg
11. I.D. 152 cm 43 kg
12. J.I. 153 cm 41 kg
13. L.R. 150 cm 43 kg
14. M.A. 153 cm 45 kg
15. M.V. 171 cm 56 kg
16. N.M. 163 cm 53 kg
17. O.C. 142 cm 38 kg
18. P.I. 153 cm 45 kg
19. S.L. 152 cm 43 kg
20. V.I. 155 cm 42 kg

42 Grupa 2 – de control

Nr.
crt. Nume și
prenume Înălțime
(cm) Greuta te
(kg)
1. B.D. 162 cm 53 kg
2. B.L. 166 cm 56 kg
3. C.E. 157 cm 49 kg
4. D.A. 160 cm 51 kg
5. D.S. 167 cm 51 kg
6. F.N. 153 cm 48 kg
7. F.P. 146 cm 41 kg
8. G.A. 167 cm 46 kg
9. G.C. 172 cm 62 kg
10. G.M. 155 cm 46 kg
11. H.M. 145 cm 41 kg
12. I.F. 150 cm 45 kg
13. I.M. 152 cm 47 kg
14. O.D. 167 cm 59 kg
15. O.N. 160 cm 57 kg
16. S.A. 158 cm 54 kg
17. T.M. 157 cm 45 kg
18. T.N. 163 cm 50 kg
19. U.A. 142 cm 36 kg
20. Z.M. 160 cm 49 kg

43 Aspecte funcționale
Grupa 1 – experimentală
Nr.
crt. Nume și
prenume
(inițiale) Capacitate
vitală
(ml) Perimetrul Toracic
Repaus
(cm) Inspirație
(cm) Expirație
(cm)
1. A.M. 3620 84 89 83
2. A.P. 3660 81 85 80
3. B.A. 3760 82 86 81
4. B.V. 3740 82 86 81
5. D.G. 3720 83 86 82
6. D.L. 3640 81 85 80
7. E.C. 3690 81 84 80
8. F.A. 3670 83 87 82
9. G.O. 3740 84 88 83
10. I.C. 3620 79 85 80
11. I.D. 3610 82 86 81
12. J.I. 3560 77 81 76
13. L.R. 3520 78 83 77
14. M.A. 3760 80 85 79
15. M.V. 3760 96 99 95
16. N.M. 3710 81 85 80
17. O.C. 3550 77 81 76
18. P.I. 3670 80 84 79
19. S.L. 3650 78 83 77
20. V.I. 3720 77 82 76

44 Grupa 2 – de control
Nr.
crt. Nume și
prenume
(inițiale) Capacitate
vitală
(ml) Perimetrul Toracic
Repaus
(cm) Inspirație
(cm) Expirație
(cm)
1. B.D. 3710 78 82 77
2. B.L. 3680 77 81 76
3. C.E. 3750 82 86 81
4. D.A. 3650 80 84 79
5. D.S. 3720 81 85 80
6. F.N. 3740 81 85 80
7. F.P. 3760 82 86 81
8. G.A. 3660 80 84 79
9. G.C. 3760 80 84 79
10. G.M. 3720 88 92 87
11. H.M. 3730 80 84 79
12. I.F. 3660 85 89 84
13. I.M. 3720 79 83 78
14. O.D. 3650 90 94 89
15. O.N. 3730 81 85 80
16. S.A. 3660 78 82 77
17. T.M. 3730 78 82 77
18. T.N. 3650 82 86 81
19. U.A. 3650 82 86 81
20. Z.M. 3620 82 86 81

45 Aspecte de motricitate generală
Grupa 1 – experimentală
Nr.
crt. Nume și
prenume
(inițiale) Viteză
50 m (s) Săritura în
lungime
de pe loc
(cm) Detenta
de pe loc
(cm) Aruncarea
mingii de
oină (m) Rezistență
pe 1000 m
(min)
1. A.M. 7,50 182 49 32 4,39
2. A.P. 7,32 179 46 34 4,35
3. B.A. 7,40 177 48 29 4,41
4. B.V. 7,50 178 42 32 4,37
5. D.G. 5,39 178 41 30 4,43
6. D.L. 7,37 183 45 33 4,36
7. E.C. 7,64 179 43 29 4,44
8. F.A. 7,53 183 43 29 4,29
9. G.O. 7,46 183 44 28,5 4,39
10. I.C. 7,40 183 46 33 4,38
11. I.D. 7,44 182 48 33,5 4,41
12. J.I. 7,37 178 41 29,5 4,33
13. L.R. 7,52 174 43 29,5 4,35
14. M.A. 7,37 176 48 33 4,38
15. M.V. 7,42 184 41 29,5 4,37
16. N.M. 7,44 174 48 32,5 4,38
17. O.C. 7,54 179 49 312 4,37
18. P.I. 7,55 185 46 30,5 4,41
19. S.L. 7,40 182 46 29,5 4,33
20. V.I. 7,37 180 42 29,5 4,41

46 Grupa 2 – de control
Nr.
crt. Nume și
prenume
(inițiale) Viteză
50 m (s) Săritura în
lungime
de pe loc
(cm) Detenta de
pe loc
(cm) Aruncarea
mingii de
oină (m) Rezistență
pe 10 00 m
(min)
1. B.D. 7,75 183 46 32,5 4,52
2. B.L. 7,60 181 42 29,5 4,49
3. C.E. 7,27 182 46 32,5 4,43
4. D.A. 7,24 176 46 29 4,40
5. D.S. 7,48 182 45 29,5 4,43
6. F.N. 7,11 175 48 28 4,45
7. F.P. 7,22 173 47 29,5 4,45
8. G.A. 7,57 178 43 30,5 4,50
9. G.C. 7,55 176 45 31,5 4,42
10. G.M. 7,53 173 47 32 4,50
11. H.M. 7,45 174 45 30 4,35
12. I.F. 7,40 179 46 31 4,40
13. I.M. 7,40 181 45 31,5 4,39
14. O.D. 7,50 177 48 29,5 4,37
15. O.N. 7,50 175 45 33,5 4,40
16. S.A. 7,34 178 49 33 4,40
17. T.M. 7,42 178 45 30 4,36
18. T.N. 7,38 179 45 32,5 4,37
19. U.A. 5,43 180 47 32,5 4,43
20. Z.M. 7,53 172 46 32 4,34

47 Aspecte de motricitate specifică
Grupa 1 – experimentală
Nr.
crt. Nume și
prenume
(inițiale) Conducerea
mingii
printre
jaloane (s) Menținerea
mingii
în aer
(reușite/1m) Pasarea
mingii cu
latul – 20
execuții Dribling și
finalizare
șut la
poartă 5 ex Lovituri
din
întoarcere
– 10 ex
1. A.M. 11.2 83 20 5 10
2. A.P. 11.1 83 20 5 10
3. B.A. 11.2 80 20 5 10
4. B.V. 11.1 83 20 5 10
5. D.G. 11 80 20 5 10
6. D.L. 11.1 82 20 5 10
7. E.C. 11.2 80 19 5 10
8. F.A. 11.2 81 20 5 10
9. G.O. 11 83 20 5 10
10. I.C. 11 81 19 4 10
11. I.D. 11.2 82 20 5 10
12. J.I. 11.1 82 19 4 10
13. L.R. 11.2 79 20 5 9
14. M.A. 11.1 79 20 4 10
15. M.V. 11 79 19 5 10
16. N.M. 11.1 82 20 5 10
17. O.C. 11 79 19 5 10
18. P.I. 11 81 20 5 10
19. S.L. 11.1 83 20 5 10
20. V.I. 11.1 83 20 5 10

48 Grupa 2 – de control
Nr.
crt. Nume și
prenume
(inițiale) Conducere a
mingii
printre
jaloane (s) Menținerea
mingii
în aer
(reușite /
1min) Pasarea
mingii cu
latul – 20
execuții
(reușite) Dribling și
finalizare
șut la
poartă – 5
execuții Lovituri
din
întoarcere
– 10
execuții
1. B.D. 11.1 81 20 5 10
2. B.L. 11.2 80 20 5 10
3. C.E. 11.3 79 20 5 10
4. D.A. 11.1 84 20 5 10
5. D.S. 11.2 83 20 5 10
6. F.N. 11.4 80 19 5 10
7. F.P. 11.2 78 20 5 10
8. G.A. 11 81 19 4 10
9. G.C. 11 79 19 5 9
10. G.M. 11.1 80 20 5 10
11. H.M. 11.1 78 20 5 10
12. I.F. 11.2 83 19 5 10
13. I.M. 11 79 20 5 9
14. O.D. 11.2 81 20 5 10
15. O.N. 11 82 19 4 10
16. S.A. 11 79 19 5 9
17. T.M. 11 79 20 4 10
18. T.N. 11.1 80 20 5 10
19. U.A. 11 81 20 4 9
20. Z.M. 11.1 79 19 5 10

49 4.3. Prelucrarea și interpretarea datelor

Având în vedere convenția experimentului, rezultatele probelor si testelor
susținute de către elevi vor fi interpretate. Ținând cont de faptul că posibilii
selecționați provin din rândul aceleiași populații statistice, cele două grupe –
experimentală și de control – nu trebuie să prezinte diferențe semnificative între
testarea inițială și cea finală.
Rezultatele obținute de către selecționabili confirmă această teorie, și după
cum se poate observa din tabelele și graficele prezentate, diferențele sunt
nesemnificativ e, semnalându -se doar creșteri ale indicatorilor studiați specifici
vârstei.

50
A1. Măsurători antropometrice:

a) Înălțime

Analizând măsurătorile antropometrice făcute la începutul și la sfârșitul
perioadei de studiu, se poate observa o creștere a mediei înălțimii subiecților,
specifică vârstei, cu aproximativ 2 cm.

154.5 156.3
140145150155160165170
Grupa
experimentalăGrupa de
controlMăsurători
inițiale
156.65 157.95
140145150155160165170
Grupa
experimentalăGrupa de
controlMăsurători
finale

51 b) Greutate

Ca și în cazul înălțimii, greutatea s -a menținut direct proporțională cu
aceasta, observându -se o creștere în greutate a elevilor cu aproximativ 2 kg , și
aceasta situându -se în limitele specifice vârstei.

45.3 47.7
303540455055606570
Grupa
experimentalăGrupa de
controlMăsurători
inițiale
47.8 49.3
303540455055606570
Grupa
experimentalăGrupa de
controlMăsurători
finale

52 A2. Aspecte funcționale
a) Capacitate vitală

Capacitatea vitală testată ne indică faptul că atât valorile inițiale cât și cele
finale sunt mai mari la grupa de control , remarcându -se o creștere a capacității
vitale la ambele grupe, datorate dezvoltării și pregătirii fizice ale subiecților.
3500355036003650370037503800
Grupa
experimentală Grupa
de control3658 3691
Măsurători
inițiale
3500355036003650370037503800
Grupa
experimentală Grupa
de control3668.5 3697.5
Măsurători
finale

53 b) Perimetrul toracic – Repaus

Evoluția ratei de progres ne indică faptul că balanța este ușor înclinată în
favoarea grupei de control la testarea inițială, în timp ce la testarea finală se
înregistrează un echilibru între cele două grupe.

75808590
Grupa
experimentală Grupa
de control80.3 81 Măsurători
inițiale
75808590
Grupa
experimentală Grupa
de control81.3
81.3 Măsurători
finale

54 c) Perimetrul toracic – Inspirație

Inspirația, indică valori asemănătoare la cele două grupe la testarea finală,
în timp ce valorile iniția le sunt superioare grupei de control .

75808590
Grupa
experimentală Grupa
de control84.55 85.1
Măsurători
inițiale
75808590
Grupa
experimentală Grupa
de control85.5
85.3
Măsurători
finale

55 d) Perimetrul toracic – Expirație

Expirația indică creșteri al e valorilor medii mai mari la grupa
experimentală. Testarea inițială ne demonstrează o valoare mai mare la grupa de
control în timp ce testarea finală demonstre ază un echilibru între valorile celor
două grupe .
75808590
Grupa
experimentală Grupa
de control79.4 80.1 Măsurători
inițiale
75808590
Grupa
experimentală Grupa
de control80.4
80.3 Măsurători
finale

56 A3. Aspecte de motricitate generală
a) Viteza

Viteza prezintă valori mai bune la testarea inițială, în favoarea grupei
experimentale, în timp ce valorile finale sunt în favoarea grupei de control .
7.37.4
Grupa
experimentală Grupa
de control7.35 7.36
Măsurători
inițiale
7.37.4
Grupa
experimentală Grupa
de control7.34
7.33 Măsurători
finale

57 b) Săritura în l ungime de pe loc

La ambele testări valorile sunt mai mari în cazul grupei experimentale .

150155160165170175180185190195200
Grupa
experimentală Grupa
de control178.15
176.05
Măsurători
inițiale
150155160165170175180185190195200
Grupa
experimentală Grupa
de control179.95
177.6
Măsurători
finale

58 c) Detenta de pe loc

Măsurătorile ne arată o creștere constantă a valorilor medii la ambele grupe,
cu valori mai bune pentru grupa de control la ambele testări.

4041424344454647484950
Grupa
experimentală Grupa
de control43.3 44.05 Măsurători
inițiale
4041424344454647484950
Grupa
experimentală Grupa
de control44.95 45.8
Măsurători
finale

59 d) Aruncarea mingii de oină

Valorile testării inițiale sunt superioare la grupa experimentală , în timp ce
valorile finale sunt în favaoarea grupei de control .

2526272829303132333435
Grupa
experimentală Grupa
de control30.02
29.62 Măsurători
inițiale
2526272829303132333435
Grupa
experimentală Grupa
de control30.8 31
Măsurători
finale

60 e) Rezistența pe 1000 de metri

Se poate observa că atât la testarea inițială cât și la cea finală valorile
mediilor sunt superioare la grupa experimentală .

4.34.44.5
Grupa
experimentală Grupa
de control4.39 4.44
Măsurători
inițiale
4.34.44.5
Grupa
experimentală Grupa
de control4.37 4.42
Măsurători
finale

61 A4. Aspecte de motricitate specifică
a) Conducerea mingii printre jaloane

Dacă la testarea inițială apar diferențe în favoarea grupei experimentale, la
testarea finală , valorile medii sunt aproape identice .
11.18 11.27
1010.210.410.610.81111.211.411.611.812
Grupa
experimentalăGrupa
de controlMăsurători
inițiale
11.1 11.11
1010.210.410.610.81111.211.411.611.812
Grupa
experimentalăGrupa de
controlMăsurători
finale

62 b) Menținerea mingii în aer

Atât t estarea inițială cât și cea finală prezintă valori mai mari ale mediilor la
grupa experimentală.
79.35
78.25
7576777879808182838485
Grupa
experimentalăGrupa
de controlMăsurători
inițiale
81.25
80.3
7576777879808182838485
Grupa
experimentalăGrupa
de controlMăsurători
finale

63 c) Pasarea mingii cu latul

La acest procedeu tehnic valoriile mediilor sunt în favoarea grupei
experimentale atât la testarea inițială cât și la cea finală .
19.3
19.2
1818.51919.520
Grupa
experimentalăGrupa
de controlMăsurători
inițiale
19.75
19.65
1818.51919.520
Grupa
experimentalăGrupa
de controlMăsurători
finale

64 d) Dribling și finalizare șut la poartă

Valoarile mediilor la dribling și finalizare șut la poartă sunt în favoarea
grupei experimentale la cele două testări: inițial ă și finală.
4.5
4.35
44.55
Grupa
experimentalăGrupa
de controlMăsurători
inițiale
4.85
4.8
44.55
Grupa
experimentalăGrupa
de controlMăsurători
finale

65 e) Lovituri din întoarcere

Ca și la celelalte aspecte de motricitate specifică fotbalului, v aloar ile
mediilor la lovituri din întoarcere sunt în favoarea grupei experimental e la ambele
testări: inițial ă și finală.
9.7
9.6
88.599.510
Grupa
experimentalăGrupa
de controlMăsurători
inițiale
9.95
9.8
88.599.510
Grupa
experimentalăGrupa
de controlMăsurători
finale

66 CAPITOLUL V
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

1. Importanța selecției științifice este de a descoperi talente, de a pregăti
copiii și juniorii ș i de a forma jucători de fotbal , cu capacitate morală ridicată ,
capabili de a face față cu succes fenomen ului social care a devenit fotbalul în
ultimele decenii . Având în vedere importanța selecției în evoluția procesului de
instruire, se impune excluderea întâmplării în munca de depistare și formare a
viitorilor sportivi .
2. Depis tarea de talente în urma unei diagnoze precise, determină de
asemenea și o prognoză a performanței viitoare. Cu ajutorul unei prognoz e cât mai
aproape de realitate, se pot stabili în același timp și obiectivele procesului de
instruire, care vor trebui să a ducă sportul la un nivelul de performanță cât mai
înalt.
3. Toate d iferențele medii de la cele două testări, inițială și finală , au fost
nesemnificative, din punct de vedere al valorilor factorilot somatici, funcționali, de
motricitate generală ș i de motricitate specifică.
4. Datorită pregătirii pe tot parcursul experimentului, s -au observat atât
îmbunătățiri ale calităților specifice jocului de fotbal, cât și ameliorări ale
deficiențelor, la toți elevii.
5. Oricât de științifică ar fi selecția , aceast a poate fi confirmată doar de
participarea la maril e competiții de fotbal , la care poate ajunge sportivul dacă
dispune de condițiile necesare . În schimb, d acă elevii talentați, (inclusiv cei
selecționați prin mijloace științifice corespunzătoare ), nu au co ndiții de pregătire
adecvate , nu au motivație sau sunt lipsiți de șansă , se pot pierde, iar selecți a,
indiferent cât de eficien tă a fost , să-și piardă valoarea .

67 BIBLIOGRAFIE

1. Apolzan, D. (1999) – Fotbal. București, FRF
2. Cemaianu, C. (1978) – Fotbalul modern. București, Ed. Sport –Turism
3. Cernaianu, C (2002) – Fotbal. Manualul antrenorului profesionist.
București, Ed. Rotehpro
4. Cojocaru, V. (2001) – Fotbal – noțiuni generale. București, Ed. Axis Mundi
5. Cojocaru, V. (2002) – Fotbal de la 6 la 18 ani. Metodi ca pregătirii.
București
6. Covaci, St. (1972) – Fotbalul total. Cluj -Napoca, Ed. Facla
7. Dragnea, A. (1996) – Antrenamentul sportiv. București, Ed. Did. si Ped.
8. Epuran, M. (1990) –Modelarea conduitei sportive. București, Ed. Sport –
Turism
9. Epuran, M. (1993) – Psihologia sportivă. București, Ed. U. R. Științe și
Arte
10. Ionescu, I., Dinu, C. (1982) – Fotbal –concepția de joc. București, Ed.
Sport -Turism
11. Ionescu, LV. (1993) – Curs de fotbal. Vol I și II. Timișoara, Ed. Univers
12. Ionescu, M. (1975) – Contraatacul –reacție ofensivă organizată a apărării.
București, Rev. EFS, XXVIII, Nr. 4
13. Motroc, I. (1991) – Fotbalul în școală. București, Ed. IEFS
14. Motroc, I. (1994) – Fotbal curs de specializare. București, Ed. Rodos
15. Motroc, I. Cojocaru, V. (1998) – Curs de bază. ANEFS, București
16. Motroc, L. Motroc , F. (1996) – Fotbalul la copii și juniorii. București, Ed.
Didactică și Pedagogică.
17. Rădulescu, M. Cristea, E. (1984) – Fotbal – aspecte actuale ale pregătirii
juniorilor. București, Ed. Sport – Turism
18. Rădulescu, M. Cojocaru, V. (2003) – Ghidul antrenorului de fotbal.
București, Ed. Axis Mundi

68 19. Rădulescu, M.(2006) – Optimizarea strategiilor metodologice de
dezvoltare a calităților coordinative la fotbaliști juniori. Teză de doctorat.
București
20. Rădulescu, M. (2007) – Tehnica factor prioritar, Editura Razesu
21. Sanisslav, M. Metodica educației fizice și sportului, Editura Alma Mater,
Sibiu, 2004
22. Stanculescu, V. (1999) – „Ghidul Antrenorului Profesionist de Fotbal
”.Brașov
23. F.R.F. – S.F.A. – „Culegere de materiale tehnico – metodice” – 2002
24. F.R.F. – S.F.A. –„Culegere de materiale tehnico – metodice” – 2003

69 D E C L A R A Ț I E

Subsemnatul/subsemnata________ _______________________________ ,
candidat/ă la examenul de diplomă la Departamentul de Formare Continuă și
Transfer Tehnologic, pentru programul de conversie „EDUCAȚIE FIZICĂ ”
declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe
baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținu te din surse care au fost
citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că
nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din lucrare
nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, pe rsoană fizică
sau juridică. Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă
vreunei instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu
științific ori didactic.

Semnătura,
___________________________