Studiu Privind Rolul Utilizarii Strategiilor Didactice Interactive In Predarea Continuturilor la Varstele Timpurii

Studiu privind rolul utilizării strategiilor didactice interactive în predarea coținuturilor la vârstele timpurii

1.Scopul, ipotezele și obiectivele cercetării

Scop

Cercetarea constă în analiza și descrierea utilizării strategiilor didactice interactive în clasa pregătitoare din perspectiva învățării prin cooperare.

Obiective

a) Teotetice:

definirea si descrierea strategiilor didactice interactive utilizate în ciclul primar

analiza importanței utilizării strategiilor didactice interactive în dezvoltarea învățării prin cooperare la elevii din clasa pregătitoare

identificarea unor strategii didactice interactive eficiente în dezvoltarea învățării prin cooperare la clasa pregătitoare

b) Practice

identificarea rolului utilizării strategiilor didactice interactive în dezvoltarea capacității de cooperare la elevii din clasa pregătitoare

determinarea unor indicatori de eficiență ai strategiilor didactice interactive de dezvoltare a învățării prin cooperare la disciplina Matematică și explorarea mediului, la clasa pregătitoare.

Ipoteza

Presupunem că utilizarea preponderentă a metodelor interactive bazate pe cooperare favorizează dezvoltarea relațiilor interpersonale în clasa pregătitoare, în ceea ce privește următoarele aspecte:

lucrul în echipă

întrajutorarea

colaborarea / cooperare

comunicare intre elevi

Metode și instrumente folosite in cercetare:

Metode:

observația psihopedagogica

ancheta pe bază de chestionar scris

Instrumente:

grila de observație

chestionarul pentru elevi

2. Modul de organizare a cercetării:

Perioada cercetării: Cercetarea s-a desfășurat pe o perioadă de o lună de zile, între 14 ianuarie- 20 februarie 2013.

Locul desfășurării cercetării

Cercetarea experimentală s-a efectuat la clasa pregătitoare în Școala Gimnazială „Nicolae Iorga”, din orașul Pitești, Județul Argeș.

Eșantionul de cercetare

Experimentul a fost realizat pe un număr de 29 elevi. Subiecții sunt caracterizați după următoarele variabile: gen (masculin / feminin), vârstă (ani / luni), proveniență socioculturală (bună / medie / slabă), număr de frați.

Eșantionul de elevi prezintă următoarele caracteristici:

– cuprinde 48,28% băieți și 51,72% fete

– ca medie de vârstă 44,4% au media de vârstă de 7 ani

– în ceea ce privește nivelul socioeconomic al familiei 17,24% au o situație materială slabă, 82,76% o situație financiară medie. 65,51% au frați, 34,48% sunt singuri la părinți.

Tabel nr.1

Distribuția sintetică pe sex

Fig. 1 Diagrama areolară pe sex

Tabel nr.2

Distribuția sintetică pe situația materială

Fig. 2 Diagrama areolară pe situația materială

Tabel nr.3

Distribuția sintetică pe situația privind existența sau inexistența fraților

Fig. 3 Diagrama areolară pe situația privind existența sau inexistența fraților

3 Descrierea etapelor cercetării și interpretarea rezultatelor

Etapa preexperimentală

În cadrul acestei etape am stabilit cadrul cercetării, am formulat ipoteza, obiectivele și am alcătuit eșantionul de subiecți, am ales metodele și tehnicile de cercetare, am înregistrat datele și am stabilit stategia desfășurării experimentului. Această etapă s-a derulat pe o perioadă de 5 săptămâni a semestrului al II-lea al anului școlar 2012 – 2013 (25 februarie – 29 martie).

Tot în această etapă am aplicat elevilor din clasă Testul Zapan, pe parcursul a două zile. În urma aplicării testului am constatat că elevii preferă să colaboreze în realizarea sarcinilor numai cu 1-2 copii, aleși după criteriul prieteniei sau al cunoștinței. Am realizat astfel o situație din care reiese numărul de colegi care preferă pe fiecare elev în parte pentru a colabora în rezolvarea sarcinilor.

Tabel nominal cu elevii clasei și numărul de elevi care îi preferă pentru a colabora în realizarea sarcinilor:

După cum se observă, elevii colaborează cu un număr foarte mic de colegi, în general cu cei cu care sunt prieteni sau vecini și rar își manifestă dorința de a lega prietenii cu alți copii, de a colabora și cu alții în rezolvarea sarcinilor.

Menționez că săptămânal am completat o grilă de observație a elevilor, necesară în întocmirea raportului final de evaluare, raport în care se menționează ce competențe și-au însușit elevii pe parcursul anului școlar sau ce competențe sunt în curs de însușire.

Grila de observație a compotamentului elevilor:

(Tudor, 2011, p.287)

La începutul experimentului, luând fiecare indicator în parte, am constatat următoarele:

I. În ceea ce privește relațiile dintre elevi

1. Acceptă puncte de vedere ale colegilor doar 6 elevi;

2. Manifestă comportament competitive toți elevii;

3. Manifestă atitudine de lider 20 de elevi;

4. Respectă regulile activității 9 elevi;

5. Participă la rezolvarea conflictelor 5 elevi;

6. Împărtășește scopul comun al grupului 9 elevi;

7. Colaborează cu colegii în rezolvarea sarcinii 6 elevi;

8. Manifestă interes față de activitate 10 de elevi;

9. Manifestă curiozitate 10 de elevi;

10. Participă cu plăcere la lecții 10 de elevi;

11. Manifestă satisfacții 6 elevi;

12. Sunt atenți 9 elevi.

II. În ceea ce privește comportamentul de participare/ implicare în lecție

1. Dau răspunsuri corecte 6-9 elevi;

2. Formulează întrebări adecvate 6-9 elevi;

3. Dă răspunsuri evazive, neclare 15 elevi;

4. Are nevoie de ajutor în rezolvarea sarcinilor 10 elevi;

5. Nu dau răspunsuri 5 elevi;

6. Nu finalizează sarcinile 5 elevi.

Etapa experimentală

În urma aplicării grilei de oservație și a testului Zappan, am stabilit conținuturile învățării, am stabilit strategiile didactice pe care le voi folosi în continuare în vederea eficientizării a învățării prin cooperare. Am aplicat diferite metode care să-i determine pe elevi să colaboreze , coopereze în rezolvarea sarcinilor, metode menite să le stimuleze curiozitatea, interesul față de activitatea desfășurată.

În continuare voi reda metodele utilizate, cu precizarea că s-a lucrat timp de 2 săptămâni (pe parcursul inității tematice: Lumea necuvântătoarelor), pe grupe și s-au folosit pe lângă metodele didactice tradiționale și metode active-participative:

Am folosit Diagrama Venn pentru consolidarea cunoștințelor despre numerele naturale în concentrul 0-10 din cadrul unității tematice Lumea necuvântătoarelor.

Etape:

Se împarte clasa în 5 grupuri de lucru.

1. Comunicarea sarcinii de lucru:

Între animalele sălbatice și animalele domestice există asemănări și deosebiri.

În cercul roșu așezați imagini ce reprezintă aspecte specifice animalelor domestice, iar în cercul verde aspecte specifice animalelor sălbatice. În spațiul galben care intersectează cele două cercuri așezați asemănările dintre cele două categorii de animale.

2. Activitate în grup:

Se completează diagrama în grupuri, între copii având loc schimb de informații, argumente, aprecieri, analize comparative și se definitivează sarcina inițială.

3. Activitate frontală:

Se pregătește un poster sau o coală cartonată mare pe care se află realizată din hârtie autocolantă Diagrama Venn și materialul didactic format din imagini, siluete de animale, jucării în miniatură, desene, plăcuțe dreptunghiulare colorate nescrise. Se completează diagrama cu elemente( jetoane cu gospodar, coteț, ogardă, cușcă, grajd, pădure,vizuină, bârlog), idei de la fiecare grup.

Se adresează întrebări:

Care sunt aspectele caracteristice animalelor domestice?

Dar ale animalelor sălbatice?

Prin ce se aseamănă ele?

Pe baza diagramei se cere elevilor să stabilească numărul de asemănări și deosebiri găsite, să formeze mulțimi de animale sălbatice sau domestic, să completeze mulțimile date cu numărul de obiecte cerut.

pisică lup

urs cerb vacă urs

câine căprioară

cal râs

oaie iepure

capră porc mistreț

Elevii colaborează în grup pentru a descoperi cât mai multe cunoștințe despre animale. Apoi fiecare își desemnează câte un lider pentru a ieși în fața clasei să completeze diagrama. Fiecare grup șușotește despre caracteristicile animalelor pentru a nu auzi celelalte grupuri; sunt încântați să afle noi lucruri despre animale de la colegii din grup. (Menționez că grupurile sunt alcătuire de învățător, membrii grupului având diferite niveluri de cunoștințe.

Este evident faptul că fiecare echipă dorește să vină cu cât mai multe răspunsuri. Pentru a-i stimula să participe activ la următoarele activități de învățare voi recompensa echipa care aduce cele mai bune răspunsuri cu o ștampilă cu fluture, iar pe celelalte cu o ștampilă în formă de inimioară, în semn că trebuie să se implice mai mult în activități.

A doua metodă activ – participativă utilizată a fost metoda Creioane la mijloc, în cadrul următoarei unități tematice” Primăvara” unde am învățat adunări și scăderi cu 1 până la 5 unități.

Am împărțit de asemenea elevii în 6 grupuri de câte 5 elevi. La fiecare grup am distribuit creioane colorate, în grup fiind de culori diferite. Am explicat elevilor procedeul de lucru, adică fiecare grup alege o persoană care să înceapă activitatea; ei vor avea de completat câte un exercițiu de adunare sau de scădere (în funcție de ordinea exercițiilor de pe fișă) pe o fișă care conține exercițiul, dar și ilustrația acestuia; când termină rezolvarea primul copil învârtește creionul pe masă pentru a desemna următorul elev, după care lasă creionul în centrul mesei. Se dau la toate grupurile câte o fișă, ea conținând aceleași exercitii pentru toate echipele.

Copiii participă cu mult interes la completarea fișei, și deși au preferințe în alegerea următorului coleg, creionul nu le permite alegerea preferențială. Activitatea se termină când toate creioanele din grupuri sunt la centrul mesei, semn că fiecare membru al grupului a rezolvat câte un exercițiu.

Vom face apoi o evaluare a rezultatelor prin metoda Turul galeriei: fișele vor fi afișate în fața clasei, iar grupurile de elevi vor trece să le observe și vor face aprecieri asupra corectitudinii rezolvării, asupra modului de lucru. Pentru că vorbim de o clasă pregătitoare, voi recompensa și de acestă dată echipa pe care elevii o desemnează ca fiind cea mai bună cu ștampile cu fluturi și ștampile cu inimi pentru încurajare.

O altă metodă pe care am folosit-o pentru a-i determina pe elevi să asculte și părerile celor din jur, să colaboreze unii cu alții în vederea obținerii unui rezultat cât mai bun a fost Învățarea prin cooperare, folosită tot în cadrul unității tematice Primăvara, deoarece aceasta a durat 3 săptămâni.

Metoda a fost aplicată pentru compunere de probleme după imagini.

Se împarte clasa pe 5 grupuri de câte 6 elevi. Li se citește o problemă cu ilustrație pe care ei o au în auxiliare; după care li se cere ca fiecare membru al grupului să compună o problemă oral, toți membrii grupului ascută pe rând problemele compuse de ceilalți membrii și votează care este cel mai corect și frumos formulată; apoi liderul ales de grup va prezenta în fața clasei oral problema. Învățătorul scrie pe tablă cu litere mari de tipar cele 5 problemele. Se supune la vot desemnarea problemei câștigătoare. Grupul a cărei problemă câătigă este ștampilat cu un fluture, simbolul clasei și al succesului obținut.

Analiza și interpretarea rezultatelor

La finalul experimentului se aplică din nou testul Zappan în urma căruia am constatat elevii colaborează cu un număr mai de colegi, nu doar cu cei cu care sunt prieteni sau vecini. Încântați fiind de aplicarea acestor metode, fără să li se impună au început să fie mai uniți în rezolvarea sarcinilor, să ofere ajutor celor care îl solicită, să fie mai atenți la nevoile celor din jur, să realizeze cu mai multă conștiinciozitate sarcinile de lucru, să asculte și să respecte părerile celor din jur

Tabel nominal cu elevii clasei și numărul de elevi care îi preferă pentru a colabora în realizarea sarcinilor:

De asemenea am aplicat chestionarul de la începutul experimentului care își propune să determine rolul utilizării strategiilor didactice interactive și să analizeze importanța acestora privind învățarea prin cooperare la ciclul primar.

Elevii au fost solicitați să aprecieze activitatea școlară. 69,44% dintre elevi apreciază că au o activitate foarte bună și 11,12% o activitate bună, în timp ce doar 19,44% afirmă că activitatea lor la școală este potrivit de bună.

Fig. 4- Percepția elevilor asupra activității lor școlare

Pentru a observa influiențele utilizării strategiilor didactice interactive privind nivelul de înțelegere, comunicarea în cadrul grupului, volumul de informații asimilate copiii și-au exprimat părerile astfel: înțeleg mai ușor lucrând pe grupuri 70% dintre ei, iar mai greu 30%.

Fig. 5 – Percepția elevilor asupra nivelului de înțelegere

Procentul subiecților care apreciază că au comunicat mai bine cu colegii și preferă să lucreze în grup, 80% dintre subiecți au răspuns că da, și doar 20% au răspuns că nu preferă activitatea în grup. Cei care au apreciat lucrul în grup suțin că și rezulatele, produsele finite au o calitate mai bună față de cel lucrate individual.

Fig. 6 – Percepția elevilor asupra dezvoltării comunicării în grup

Dorința elevilor de a se utiliza aceste strategii interactive în cadrul activităților de învățare este crescută. Colaborarea în echipă face activitățile de la clasă mai interesante, mai plăcute. Atmosfera tinde să fie relaxantă, informală, au loc discuții în care fiecare persoană se implică, rămânând centrată pe sarcină. Elevii apreciază că lucrând cu strategii didactice interactive gradul de înțelegere este mai mare, înțeleg mai ușor conținuturile, au acumulat un volum mai mare de informații și au reușit să realizeze produse școlare mai bune. Sunt apreciate metodele centrate pe acțiune (jocurile interactive, dezbaterile, activitățile cu mai multe grupuri de elevi); identificăm opțiunea pentru tehnicile de comunicare și interactive de grup. Ca forme de organizare cei mai mulți au ales organizarea de grup.

La sfârșitul experimentului, luând fiecare indicator în parte, am constatat următoarele:

I. În ceea ce privește relațiile dintre elevi

1. Acceptă puncte de vedere ale colegilor doar 20 elevi;

2. Manifestă comportament competitive toți elevii;

3. Manifestă atitudine de lider 5 de elevi;

4. Respectă regulile activității 25 elevi;

5. Participă la rezolvarea conflictelor 15 elevi;

6. Împărtășește scopul comun al grupului 20 elevi;

7. Colaborează cu colegii în rezolvarea sarcinii 20elevi;

8. Manifestă interes față de activitate 25 de elevi;

9. Manifestă curiozitate 25 de elevi;

10. Participă cu plăcere la lecții 25 de elevi;

11. Manifestă satisfacții 25 elevi;

12. Sunt atenți 25 elevi.

II. În ceea ce privește comportamentul de participare/ implicare în lecție

1. Dau răspunsuri corecte 20 elevi;

2. Formulează întrebări adecvate 15 elevi;

3. Dă răspunsuri evazive, neclare 5-6 elevi;

4. Au nevoie de ajutor în rezolvarea sarcinilor 4 elevi;

5. Nu dau răspunsuri 2 elevi;

6. Nu finalizează sarcinile 4 elevi.

În urma analizării rezultatelor obținute am constatat că utilizarea preponderentă a strategiilor didactice interactive conduce la eficientizarea procesului de învățământ, la o mai bună interreleționare a elevilor, la o mai bună colaborare.

CONCLUZII

În ultimii ani au apărut numeroase studii care vin să demonstreze eficiența activităților didactice cu grupurile de elevi , din punct de vedere al dezvoltării informative și formative. Aceste teorii subliniază necesitatea utilizării combinate a diferitelor forme de organizare a activiăților didactice în care formele de grup valorifică munca individuală, ceea ce constituie baza pentru activitatea pe grupuri. Trebuie însă construit un demers didactic eficient care să combine activitățile frontale și activitățile de grup într-un mod cât mai adecvat.

Deoarece societatea modernă tinde spre dezvoltarea relațiilor de colaborare, cooperare și competiție utile în toate sferele activității umane, se impune să precizăm că aceste aspecte se formează și se dezvoltă în timpul anilor de școală. Astfel că, procesul de învățământ nu trebuie să se desfășoare la întâmplare, haotic, ci trebuie să implice o succesiune și combinare de strategii care să culmineze cu realizarea cu succe a situațiilor de instruire. Valoarea și importanța strategiei didactice rezidă în funcțiile pe care ea și le asumă, dar mai ales efectele pe care aceasta le produce. Importanța unei strategii este pusă în raport nu numai cu rezultatele directe și indirecte, dar și cu efectele mai îndepărtate în timp, pe care acestea le provoacă.

M. Stanciu (2003, pp.229 – 234) sistematizează principalele tendințe în planul perfecționării și modernizării strategiilor educaționale astfel:

a) reevaluarea strategiilor tradiționale criticate pentru caracterul pasiv al elevilor;

b) amplificarea impactului strategiilor activ – participative;

c) accentuarea caracterului lor euristic;

d) diversificarea metodologiei didactice;

e) folosirea cu precădere a metodelor de tip acțional, aplicative;

f) însușirea unor metode și tehnici de muncă intelectuală;

g) informatizarea strategiilor prin integrarea învățării asistate pe calculator;

h) realizarea diferențierii și personalizării activității de instruire.

Toate aceste tendințe sunt impuse de faptul că societatea modernă tinde spre dezvoltarea relațiilor de colaborare, de cooperare și de competiție, utile în toate sferele activității umane, aspecte care se formează și dezvoltă încă din primii ani de școală.

Jean Piaget a arătat efectele cooperării asupra dezvoltării copilului, care atunci când se angajează într-o discuție, raționează mult mai bine, deoarece el caută să nu intre în contradicție cu ceilalți. Contactele sociale au un rol deosebit în dezvoltarea intelectuală a copilului, pentru că prin cooperarea cu ceilalți el poate depăși intențiile egocentrice, stereotipiile și poate ajunge astfel la o gândire mai mobilă, mai coerentă. Mediul social are o puternică influiență asupra dezvoltării structurilor cognitive ale individului. De aceea se impune dezvoltarea relațiilor interpersonale ale elevilor prin utilizarea strategiilor didactice interactive în vederea cooperării și colaborării.

Învățarea prin colaborare (cooperare) este „o strategie pedagogică ce încurajează elevii să lucreze împreună în microgrupuri în vederea îndeplinirii unui scop comun”(Oprea, 2006, 138).

Cooperarea/colaborarea și competiția sunt pârghii pe care cadrele didactice le acționează în procesul instrucțional, alocându-le însă ponderi diferite. În învățământul primar, în mod special la activitățile aplicative, constatăm că elevii sunt implicați în mod frecvent în experiențe de învățare bazate pe competiție. Această strategie are efectele ei benefice, însă considerăm că utilizarea învățării prin colaborare (cooperare) se dovedește a fi mult mai avantajoasă pentru beneficiarii direcți ai actului educațional.

“Utilizarea învățării prin colaborare (cooperare) permite: realizarea unor interacțiuni sociale multiple; ameliorarea relațiilor interpersonale; dezvoltarea competențelor cognitive și sociale; dezvoltarea competențelor de comunicare; dezvoltarea inteligenței interpersonale; participarea activă, implicarea în realizarea sarcinilor de învățare (auto)propuse; împărtășirea experiențelor; realizarea transferului de cunoștințe; confruntarea ideilor; analiza, compararea modurilor de a învăța, a achizițiilor realizate; reformularea ideilor, opiniilor; asimilarea unor noi valori, modele culturale; dezvoltarea responsabilității individuale; dezvoltarea autonomiei; asumarea și interpretarea unor roluri variate în cadrul grupului; cultivarea toleranței, a respectului pentru diversitate; formarea și consolidarea deprinderii de ascultare activă; dezvoltarea gândirii critice; dezvoltarea unei atitudini pozitive față de învățare; dezvoltarea bazei motivaționale a învățării; consolidarea încrederii în propriile forțe; consolidarea stimei de sine etc. “(Drăghicescu, Petrescu, 2007).

Concluzionez prin a afirma că eficientizarea activităților de învățare este mijlocită de utilizarea strategiilor didactice interactive, iar adaptarea și integrarea în societate depinde în mare măsură de asimilarea unor noi valori, modele culturale, de respectarea unor norme de conduită, de cultivarea sentimentelor de acceptare a celor din jurul nostru, de cultivare a toleranței.

BIBLIOGRAFIE

1. Albulescu, I., (2008). Pragmatica predării. Activitatea profesorului între rutină și

creativitate. Pitești: Paralela 45.

2. Bălan, B., Boncu, Șt., Cosmovici, A., Cozma, T., Crețu, C., Cucoș, C.(coord), […],

Moise, C. (2005). Psihopedagogie pentru examenele de definitifare și grade

didactice. Iași: Editura Polirom

3. Bocoș, M., Jucan, D., (2008). Teoria și metodologia instruirii. Teoriași metodologia

evaluării. Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor. Pitești:

Paralela 45.

4. Breben, S., Gongea, E., Puiu, g., Fulga, M., (2002). Metode interactive de grup. Ghid

metodic. București: Editura Arves

5. Cosmovici, A., Iacob, L.(coord), (1998). Psihologia școlară. Iași: Editura Polirom

7. Cerghit, I., (2002). Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri

și strategii. București: Editura Aramis

8. Cerghit, I., (2006). Metode de învățământ. Iași: Editura Polirom.

9. Cerghit I., Vlăsceanu L., (1988). Curs de pedagogie.București: Tipografia Universității

București.

10. Cerghit I., Popescu R. I.T., Vlăsceanu L., (1996). Didactica – Manualul pentru clasa a X-a, Școli normale. București: Editura Didactică și Pedagogică R.A.

11. Cristea, S., (1997). Pedagogie.vol. II. Pitești: Editura Hardiscom.

12. Cristea, S., (2005). Teorii ale învățării. Modele de instruire. București: Editura

Didactică și Pedagogică.

13. Cucoș, C., (2008). Teoria și metodologia evaluării. Iași: Editura Polirom.

14. *** (1979). Dicționar de pedagogie. București: EDP.

15. Dogaru-Ulieru, V. (coord), Drăghicescu, L. (coord), (2011). Educație și dezvoltare

profesională. Craiova: Scrisul Românesc Fundație-Editura

16. Ezechil, L., (2002). Comunicarea educațională în context școlar. București: Editura

Didactică și Pedagogică.

17. Ezechil, L., (2003). Prelegeri de didactică generală. Pitești: Editura Paralela 45.

18. Faure, E.A., (1974). A învăța să fii. București: Editura Didactică și Pedagogică.

19. Geissler, E., (1977). Mijloace în educație. București: Editura Didactică și Pedagogică.

20. Ionescu, M., Chiș, V., (1992). Strategii de predare și învățare. București: Editura

Științifică.

21. Iucu, R., (2008). Instruirea școlară. Prespective teoretice și aplicative. Iași: Editura