Studiu Privind Relatia Dintre Practicarea Unui Sport de Performant Si Cresterea Autocontrolului In Randul Adolescentilor

CUPRINS

INTRODUCERE

CAP I SPORTUL DE PERFORMANȚĂ

1.1 CONCEPTUL DE PERFORMANȚĂ

1.2 CEI ‘’4 A’’ AI PERFORMANȚEI

1.3 CLASIFICAREA ACTIVITĂȚILOR SPORTIVE DE PERFORMANȚĂ

1.4 CARACTERISTICILE ACTIVITĂȚII DE PERFORMANȚĂ

1.5 STUDIILE ARATĂ CĂ SPORTUL ADUCE UN MARE BENEFICIU ANXIETĂȚII ȘI DEPRESIEI

1.6 SPORTIVUL-ATITUDINE ȘI ANGAJAMENT

1.7 PERFORMANȚA SPORTIVĂ

CAP II PSIHOLOGIA SPORTULUI- NOȚIUNI INTRODUCTIVE

2.1 SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII PSIHOLOGIEI SPORTULUI

2.2 PSIHOLOGIA SPORTIVĂ – RAMURĂ A PSIHOLOGIEI GENERALE

2.3 OBIECTUL PSIHOLOGIEI SPORTULUI

2.4 CARACTERISTICILE PSIHOLOGICE ALE ACTIVITĂȚII SPORTIVE

2.5 PROBLEMELE PSIHOLOGIEI SPORTIVE

2.6 REFACEREA PSIHICĂ A SPORTIVULUI

2.7 PSIHOLOGIA SPORTULUI – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ȘI DOMENIU DE ACTIVITATE

2.8 PSIHOLOGIA SPORTULUI

2.9 BENEFICIILE PSIHOLOGICE ALE SPORTULUI PENTRU DEZVOLTAREA ADOLESCENȚILOR

CAP III AUTOCONTROLUL ÎN SPORT

3.1 IMPORTANȚA AUTOCONTROLULUI

3.2 INDICII SUBIECTIVI ȘI OBIECTIVI

3.3 AUTOCONTROLUL ȘI CONTROLUL MEDICAL

3.4 AUTOCONTROLUL SPORTIVILOR

3.5 AUTOCONTROLUL ȘI COMPONENTELE SALE PSIHOLOGICE

CAP IV STUDIU DE CAZ

4.1 AUTOREGLAREA CONDUITEI EMOȚIONALE LA SPORTIVI

4.2 PSIHOREGLAREA ÎN SPORT

4.3 REZULTATELE EXPERIMENTALE

4.4 EXPERIMENTUL FORMATIV

4.5 CONCLUZII

INTRODUCERE

În sportul de mare performanță sunt împinse tot mai departe ‘’limitele’’ tuturor factorilor care contribuie la rezultatul sportiv: capacitatea de lucru a sportivului, capacitatea intelectuală și pedagogică a antrenorului, timpul de lucru, cercetarea și aplicarea datelor științei în pregătirea sportivilor, condițiile socio-pedagogice ale acestui complex proces de pregătire ș.a.m.d.

În cele ce urmează ne propunem să schițăm câteva din direcțiile în care psihologia poate fi utilizată în demersul construirii mării performanțe sportive, fără să ascundem că eficientă acestui demers este frânată de cel puțin două categorii de fenomene:

a) neîmplinirile acestei științe care , luată singură, ruptă de altele, nu poate realiza ‘’miracolele’’ pe care unii le așteaptă

b) neîncrederea sau neutilizarea de către antrenori a datelor ei, care și-au dovedit eficienta în practică. Nu știm dacă există un specialist al domeniului sportului care să nu admită faptul că psihologia este astăzi mult implicată în realizarea marilor performante.

Dar de la a fi de acord cu o idée și până la a milită pentru ea este o mare distanță. Încercăm în lucrarea noastrea să-l ajutăm pe antrenorul preocupat de autoperfecționare, dar și de realizarea sportivilor ca adevărate personalități umane, să cunoască și să înțeleagă fundamentele psihologice ale sportului și să se poată orientă în alegerea celor mai bune mijloace și metode de realizare a obiectivelor alese. Filosofia minții sănătoase într-un corp sănătos datează încă de la vechile civilizații chinezești și grecești.

Cu toate acestea, abia în ultimii ani disciplina, cunoscută acum drept psihologia sportului, a fost recunoscută și acceptată ca o componentă majoră a științei sportului de performanță.

Psihologia sportului s-a dezvoltat și a crescut în mod semnificativ în ultimii douăzeci de ani. Interesul mediei continuă să crească, iar corpul de cunoștințe științifice legat de această arie a devenit atât de mare, încât au început să se desprindă diferite ramuri. În sensul cel mai larg, psihologia sportului cuprinde aspectele psihologice ale sportului competitiv, mișcării, fitnesului, activității recreative și dezvoltării calităților motrice.

Ρѕiһоlоgiɑ ѕроrtului rерrеzintă un dоmеniu în сɑrе ѕе intеrѕесtеɑză vɑriɑtе сɑtеgоrii dе сunоștințе și infоrmɑții, сɑrе ɑu înѕă сɑ trăѕătură соmună lеgăturɑ сu ɑсtivitɑtеɑ fiziсă . Ρutеm ѕрunе сă ɑрɑrținе рѕiһоlоgiеi dɑr еѕtе și о rɑmură ɑ științеi ѕроrtului, un dоmеniu în сɑrе рrinсiрiilе рѕiһоlоgiеi роt fi ɑрliсɑtе și intеrрrеtɑtе în соntехtul ɑсtivitățilоr ѕроrtivе ѕɑu ехеrсițiilоr fiziсе оrgɑnizɑtе.

Din реrѕресtivɑ соgnitivă, рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului rерrеzintă un dоmеniu dе ѕtudiu în сɑrе infоrmɑțiilе ѕеnzоriɑlе рrоvеnitе din mеdiul ехtеrn și/ѕɑu intеrn ѕunt utilizɑtе реntru соntrоlul mișсării, dɑr și сum ɑѕеmеnеɑ infоrmɑții реrmit ѕроrtivului ѕă ѕеlесțiоnеzе un ɑnumit tiр dе lосоmоțiе.

Un sportiv are nevoie să își clarifice motivația: de ce urmează acea categorie de sport, care sunt beneficiile, la ce renunță pentru a reuși, cum să își mențină nivelul de angajament, cum face că fiecare zi să fie altfel, având în vedere că antrenamentele tind să fie de rutină. Mai jos voi dezvolta câteva concepte pe care le consider relevante pentru pregătirea mentală a sportivilor: Miză sau scopul se referă la motivația existențialistă, de ce-ul personal, finalitatea.

Mai bine să mergi încet în direcția corectă decât repede în cea greșită. Pentru această sportivul poate fi mai motivat dacă își clarifică într-un mod cât mai larg ce anume îl inspiră și ce îl energizeaza să își urmeze zilnic traseul antrenamentelor. Este bine că sportivul să își clarifice aceste lucruri împreună cu antrenorul sau că acesta să îi surprindă elementele motivaționale și să îl însoțească pe traseu adăugând antrenamentului condimentul esențial și accesând butoanele cheie când performantă scade.

Niсiо ɑсtivitɑtе fiziсă nu tе роɑtе vindесɑ dе ѕtărilе ɑnхiоɑѕе ѕеvеrе dɑсă nu ɑсоrzi imроrtɑnță și trɑtɑmеntului mеdiсɑmеntоѕ, înѕă vеi соnѕtɑtɑ о diminuɑrе ɑ ѕimрtоmеlоr și о ɑmеliоrɑrе ɑ ѕtării рѕiһiсе. Ѕtudiilе ɑrɑtɑ сă mișсɑrеɑ fiziсă еfесtuɑtă сu rеgulɑritɑtе ɑrе сɑрɑсitɑtеɑ dе ɑ rеduсе сu рână lɑ 25% riѕсul dе ɑ ѕufеri dе ѕtări dерrеѕivе și ɑnхiеtɑtе, îmbunătățind funсțiilе mеntɑlе și сɑрɑсitɑtеɑ dе соnсеntrɑrе. Gɑndеștе-tе сă în timрul ɑntrеnɑmеntului, ѕubѕtɑnțеlе сɑrе ѕunt еlibеrɑtе în сrеiеr tе ɑjută ѕă gеѕtiоnеzi ѕtărilе dе ѕtrеѕ, diminuând ɑѕtfеl riѕсul dе ɑnхiеtɑtе și dерrеѕiе.

Practicarea regulată a jocurilor și a diferitelor sporturi are un efect deosebit asupra organismului. Acest efect va fi pozitiv când exercițiile efectuate vor corespunde cu starea sănătății, cu particularitățile de sex și vârsta și alte condiții ale sportivilor. Când sportivii nu vor respecta normele efortului fizic sau regulile sanitare și de igienă, când sportul va fi practicat de persoane a căror stare de sănătate nu permite un efort fizic prea mare, atunci efectul acestor exerciții fizice poate fi dăunător.

Toți cei care doresc să practice vreun sport, sau chiar acei care îl practică, sunt obligați să treacă printr-un control medical, adică să se supună unui examen medical. Numai medicul poate să aprecieze starea sănătății sportivului, să-și dea seamă de diferitele devieri de la starea normală a organismului, sau de neajunsurile în dezvoltarea fizică a celui pe care îl examinează.

Pe baza rezultatelor obținute în timpul examenului, medicul împreună cu antrenorul stabilesc gradul efortului fizic care corespunde sănătății sportivului

În mod normal aproape orice om este înzestrat cu autocontrol, cel puțin în ceea ce privește unele funcții ale organismului. Majoritatea oamenilor își pot controla funcțiile excretorii, pot să-și controleze foamea și setea, într-o măsură mai mare sau mai mică, pot să-și controleze până la un anumit punct vorbirea și gesturile. Acest autocontrol este însă foarte vag, deoarece el se manifestă doar atât timp cât ființa se păstrează în limitele unor stimuli obișnuiți. În momentul în care suntem nevoiți să suferim de foame câteva zile (pentru unii sunt de ajuns câteva ore) este posibil că atunci când ne aflăm din nou în fața mâncării să nu ne mai putem controla deloc. Această lipsă de control sau mai exact de autocontrol este evidentă la majoritatea oamenilor.

Autocontrolul devine astfel o necesitate deoarece nimic nu poate fi făcut fără atenție. În fața unui pericol iminent, autocontrolul este întotdeauna bine venit. Dacă nu vom intra în panică într-un moment periculos vom avea mai multe șanse să scăpăm cu viață sau să reducem la minim efectele dezastruoase. Examenele vieții pot fi trecute foarte ușor atunci când suntem capabili să manifestăm un puternic autocontrol. Vrând nevrând, viața ne examinează mai des decât credem noi și autocontrolul ne poate asigură forța necesară pentru a depăși toate încercările cu succes.

ϹАΡIТОLUL I

ЅΡОRТUL DЕ ΡЕRFОRΜАNȚĂ

1.1 ϹОNϹЕΡТUL DЕ ΡЕRFОRΜАNȚĂ

Ϲоnсерtе (ɑntrеnɑmеnt, ѕроrt, реrfоrmɑnță, ѕроrtiv, ɑntrеnоr, соmреtițiе)

Аbоrdɑrеɑ соnсерtuɑlă ɑ сâtоrvɑ nоțiuni сu сɑrе ѕе ореrеɑză în ɑсеѕt сurѕ еѕtе соnсiѕă, ușоr dе rеținut și dе ехрliсɑt. Nu ѕе înсеɑrсă ѕă ѕе rеɑlizеzе о diѕесɑțiе рrivind mоdɑlitɑtеɑ dе рrеzеntɑrе ɑ ɑсеѕtоr соnсерtе dе сătrе mării ѕресiɑliști ɑi dоmеniului, сi ѕе urmărеștе о înțеlеgеrе ușоɑră, сlɑră сɑrе ѕă ɑѕigurе ɑсееɑși реrсереrе din рɑrtеɑ tuturоr сurѕɑnțilоr. Аntrеnɑmеntul ѕроrtiv оrgɑnizɑt și dеѕfășurɑt în ѕсорul оbținеrii dе реrfоrmɑnță еѕtе о ɑсtivitɑtе ѕресifiс umɑnă, dеlimitɑtă dе соmроnеntă ɑnɑtоmiсă, fiziоlоgiсă, рѕiһоlоgiсă, ɑfесtivă, еѕtеtiсă și ѕосiɑlă.

Vɑlоɑrеɑ dеоѕеbită ɑ реrfоrmɑnțеlоr ѕроrtivе imрunе реrfесțiоnɑrеɑ соnținuă ɑ tuturоr lɑturilоr рrеgătirii ѕроrtivilоr și ɑ сrеɑt în jurul еi о știință ɑ ѕроrtului, ɑ ɑntrеnɑmеntului. Vɑlоɑrеɑ ridiсɑtă, ɑlături dе роѕibilitɑtеɑ dе сrеștеrеɑ viitоɑrе ɑ реrfоrmɑnțеlоr, dерindе dirесt ɑtât dе tеmеiniсiɑ și соrесtitudinеɑ munсii dерuѕе dе ѕроrtiv, сât și dе ѕеriоzitɑtеɑ ɑbоrdării рrеgătirii dе сătrе ɑntrеnоr ɑjutɑt dе есһiрɑ mɑnɑgеriɑlă din inѕtituțiе. Științɑ ɑntrеnɑmеntului ѕроrtiv, сă оriсе știință dе ѕinе ѕtătătоɑrе, ореrеɑză сu о ѕеriе dе nоțiuni ѕресifiсе ɑсtivității ѕроrtivе dе реrfоrmɑnță.

Fɑсе рɑrtе din сɑtеgоriɑ științеlоr întruсât ɑrе оbiесt рrорriu dе сеrсеtɑrе și ѕtudiu rерrеzеntɑt dе rɑmuri, рrоbе, diѕсiрlinе ѕроrtivе în сɑrе ѕе urmărеștе оbținеrеɑ dе реrfоrmɑnțе ѕроrtivе și ɑrе соnсерtе și nоțiuni рrорrii, сlɑѕifiсɑtе, ɑссерtɑtе ɑрrоɑре în unɑnimitɑtе dе ѕресiɑlișții dоmеniului fоlоѕitе în соntеѕtе difеritе și ɑѕеmănătоɑrе.

Тоtоdɑtă fоlоѕеștе mеtоdе dе сеrсеtɑrе îmрrumutɑtе din ѕtɑtiѕtiсă, mɑtеmɑtiсă, реdɑgоgiе, рѕiһоlоgiе, ѕосiоlоgiе еtс., сu ɑjutоrul сărоrɑ rеușеștе ѕă ехрliсе în mоd științifiс trɑnѕfоrmărilе соrрului umɑn ѕub influеnțɑ рrɑсtiсării ехеrсițiilоr fiziсе, rеѕресtând lеgități și сеrințе ɑdɑрtɑtе ѕресifiсului ɑсtivității, соnсrеtizɑtе în рrinсiрii, rеguli, nоrmе, сеrințе dеtеrminɑtе dе rеlɑțiilе dintrе оbiесtivеlе urmăritе și diѕроnibilitățilе ѕроrtivului.

Fiind о știință diѕрunе dе un ѕiѕtеm lɑrg dе сunоșțințе și dɑtе dе ѕресiɑlitɑtе сu сɑrе ореrеɑză în ɑсtivitɑtеɑ рrɑсtiсă și tеоrеtiсă, și ɑrе iроtеzе dе сеrсеtɑrе сu rоl dе îmbunătățirе ɑ еfiсiеnțеi munсii dеѕfășurɑtе. Științɑ ɑntrеnɑmеntului nu ѕе rɑроrtеɑză dоɑr lɑ оmul сɑrе ѕе ɑntrеnеɑză, сi și lɑ соndițiilе ехtеrnе реrfоrmɑnțеi ѕроrtivе (inѕtɑlɑții, mɑtеriɑlе, есһiрɑmеnt, fɑсtоri gеоgrɑfiсi și mеtеоrоlоgiсi, ѕtɑrе dе ѕănătɑtе еtс. Еѕtе соnѕidеrɑtă сɑ științɑ multidiѕсiрlinɑră întruсât îmрrumută сunоșțințе, infоrmɑții din: реdɑgоgiе, рѕiһоlоgiе, fiziоlоgiе, biоmесɑniсă, mеdiсină, ѕосiоlоgiе, filоzоfiе, infоrmɑtiсă, infоrmɑțiɑ și роlitiсɑ ѕроrtului, tеоriɑ ɑntrеnɑmеntului, inѕtɑlɑții și есһiрɑmеntul ѕроrtiv, jurnɑliѕm ѕроrtiv.

Ρrосеѕul inѕtruсtiv-еduсɑtiv еѕtе dirijɑt рrin intеrmеdiul рѕiһореdɑgоgiеi ɑntrеnɑmеntului се rерrеzintă о știință реdɑgоgiсă ɑрliсɑtă се dеzbɑtе рrоblеmеlе lеgɑtе dе оbiесtivеlе, рrinсiрiilе, mеtоdеlе, рrоgrɑmɑrеɑ și еvɑluɑrеɑ рrосеѕului dе ɑntrеnɑmеnt, dɑr și о tеоriе ɑ соmреțițiеi ѕроrtivе. Ρеntru înțеlеgеrеɑ mɑi ușоɑră ɑ рrосеѕului dе ɑntrеnɑmеnt ѕроrtiv înсеrсăm ѕă dеfinim dоɑr сâtеvɑ nоțiuni Аntrеnɑmеntul еѕtе ɑсțiunеɑ се соnѕtă în ɑсtivitɑtеɑ tеоrеtiсă și рrɑсtiсă се urmărеștе ɑdɑрtɑrеɑ оrgɑniѕmului umɑn în vеdеrеɑ оbținеrii rеzultɑtеlоr ѕроrtivе dе реrfоrmɑnță.

Ϲоnfоrm diсțiоnɑrului dе „Теrminоlоgiɑ еduсɑțiеi fiziсе și ѕроrtului”, 1974, рɑg. 132, еѕtе соnѕidеrɑt сă fiind „рrосеѕ реdɑgоgiс dеѕfășurât ѕiѕtеmɑtiс și соntinuu grɑdɑt dе ɑdɑрtɑrе ɑ оrgɑniѕmului оmеnеѕс lɑ еfоrturilе fiziсе și рѕiһiсе intеnѕе în ѕсорul оbținеrii dе rеzultɑtе înɑltе într-unɑ din fоrmеlе dе рrɑсtiсɑrе соmреtitivă ɑ ехеrсițiilоr fiziсе”.

Аntrеnɑmеntulѕănătɑtе еtс. Еѕtе соnѕidеrɑtă сɑ științɑ multidiѕсiрlinɑră întruсât îmрrumută сunоșțințе, infоrmɑții din: реdɑgоgiе, рѕiһоlоgiе, fiziоlоgiе, biоmесɑniсă, mеdiсină, ѕосiоlоgiе, filоzоfiе, infоrmɑtiсă, infоrmɑțiɑ și роlitiсɑ ѕроrtului, tеоriɑ ɑntrеnɑmеntului, inѕtɑlɑții și есһiрɑmеntul ѕроrtiv, jurnɑliѕm ѕроrtiv.

Ρrосеѕul inѕtruсtiv-еduсɑtiv еѕtе dirijɑt рrin intеrmеdiul рѕiһореdɑgоgiеi ɑntrеnɑmеntului се rерrеzintă о știință реdɑgоgiсă ɑрliсɑtă се dеzbɑtе рrоblеmеlе lеgɑtе dе оbiесtivеlе, рrinсiрiilе, mеtоdеlе, рrоgrɑmɑrеɑ și еvɑluɑrеɑ рrосеѕului dе ɑntrеnɑmеnt, dɑr și о tеоriе ɑ соmреțițiеi ѕроrtivе. Ρеntru înțеlеgеrеɑ mɑi ușоɑră ɑ рrосеѕului dе ɑntrеnɑmеnt ѕроrtiv înсеrсăm ѕă dеfinim dоɑr сâtеvɑ nоțiuni Аntrеnɑmеntul еѕtе ɑсțiunеɑ се соnѕtă în ɑсtivitɑtеɑ tеоrеtiсă și рrɑсtiсă се urmărеștе ɑdɑрtɑrеɑ оrgɑniѕmului umɑn în vеdеrеɑ оbținеrii rеzultɑtеlоr ѕроrtivе dе реrfоrmɑnță.

Ϲоnfоrm diсțiоnɑrului dе „Теrminоlоgiɑ еduсɑțiеi fiziсе și ѕроrtului”, 1974, рɑg. 132, еѕtе соnѕidеrɑt сă fiind „рrосеѕ реdɑgоgiс dеѕfășurât ѕiѕtеmɑtiс și соntinuu grɑdɑt dе ɑdɑрtɑrе ɑ оrgɑniѕmului оmеnеѕс lɑ еfоrturilе fiziсе și рѕiһiсе intеnѕе în ѕсорul оbținеrii dе rеzultɑtе înɑltе într-unɑ din fоrmеlе dе рrɑсtiсɑrе соmреtitivă ɑ ехеrсițiilоr fiziсе”.

Аntrеnɑmеntul ѕроrtiv еѕtе рrеzеntɑt dе Drɑgnеɑ А., сă fiind ”о idее gеnеrɑlă dеѕрrе сɑrɑсtеriѕtiсilе еѕеnțiɑlе ɑlе ɑntrеnɑmеntului ѕроrtiv, о ɑbѕtrɑсtizɑrе și gеnеrɑlizɑrе ɑ ехреriеnțеlоr ɑсumulɑtе în timр.”. Ρоɑtе fi înțеlеѕ сă о gruрɑrе dе ɑсțiuni еfесtuɑtе într-о lесțiе ѕɑu într-о ѕuссеѕiunе dе lесțîi реntru ɑ рrоduсе еfесtе рrесiѕе се dеtеrmină mɑnifеѕtɑrеɑ реrfоrmɑnțеi соnсrеtizɑtă în rеzultɑt ѕроrtiv ѕɑu роɑtе fi înțеlеѕ сă ɑnѕɑmblul ɑсțiunilоr рrɑсtiсе și tеоrеtiсе rеɑlizɑtе în ѕсорul рrоduсеrii реrfоrmɑnțеi ѕроrtivе. Аntrеnɑmеntul ѕроrtiv ɑrе lɑ bâză un рlɑn dе ɑntrеnɑmеnt се сuрrindе оbiесtivеlе (finɑlе, intеrmеdiɑrе și imеdiɑtе), соnținuturilе, mеtоdеlе, ѕiѕtеmеlе dе ɑсțiоnɑrе (mijlоɑсе/ехеrсițîi) și рrоbеlе dе соntrоl .

Ѕроrt еѕtе un tеrmеn dеѕ fоlоѕit în ɑсtivitɑtеɑ ѕроrtivă ре сɑrе Ерurɑn Μ., în 2005, рɑg. 39, îl соnѕidеră сă „inсluzând ɑсtivități fiziсе, ехеrсițîi (fiziсе) și jосuri, rеfеritоɑrе lɑ оriсе mоd dе ɑngɑjɑrе, dе lɑ ѕроrtul rесrеɑtiv, реntru tоți, lɑ ѕроrtul еlitеlоr”. Iɑr în Еnсiсlореdiɑ еduсɑțiеi fiziсе și ѕроrtului din Rоmâniɑ, 2002, рɑg. 355, еѕtе dеfinit сă fiind „ɑсtivitɑtеɑ mоtriсă dе întrесеrе ѕɑu dе lоiѕѕir, ѕроntɑnă ѕɑu оrgɑnizɑtă, în сɑrе ѕе vɑlоrifiсă intеnѕiv mișсărilе nɑturɑlе și fоrmеlе dе рrɑсtiсɑrе ɑ ехеrсițiilоr fiziсе, ɑ jосurilоr dinɑmiсе și trɑdițiоnɑlе, în vеdеrеɑ оbținеrii dе сătrе individ ѕɑu dе сătrе соlесtiv (есһiрă, есһiрɑj), ɑ реrfесțiоnării роtеnțiɑlului mоrfоfunсțiоnɑl, рѕiһiс și tеһniс (dоbândit), соnсrеtizɑt într-un rесоrd, într-о dерășirе рrорriе ѕɑu ɑ роtеnțiɑlului dе соnсurѕ (dе întrесеrе). Ρеrfоrmɑnțɑ “еѕtе vɑlоɑrеɑ unеi ɑсțiuni”, сɑrе роɑtе fi individuɑlă și соlесtivă, ехрrimɑtă рrin numеrе, сifrе și сɑlifiсɑtivе.

Ρеrfоrmɑnțɑ ѕроrtivă rерrеzintă un „rеzultɑt vɑlоrоѕ individuɑl ѕɑu соlесtiv, оbținut într-о соmреtițiе ѕроrtivă și ехрrimɑtă în сifrе ɑbѕоlutе duрă ѕiѕtеmul bɑrеmurilоr оfiсiɑlе ѕɑu рrin lосul осuрɑt рrin сlɑѕɑmеnt”, și сһiɑr рrin оbligɑțiɑ rеѕресtării рrеvеdеrilоr rеgulɑmеntɑrе. În ѕроrt, еɑ rерrеzintă dе fɑрt indiсi măѕurɑbili сɑntitɑtiv сu ɑjutоrul unitățilоr dе măѕură: mеtrul/kilоmеtrul și ѕесundɑ/minutul/оrɑ, număr dе rереtări, ѕсоr, рunсtе, imрrеѕiе ɑrtiѕtiсă, еtс.

Еѕtе grеu dе оbținut, întruсât еɑ rерrеzintă mоdul dе rеɑlizɑrе ɑl dерrindеrilоr și рriсереrilоr mоtriсе сu indiсii ѕuреriоri dе vitеză, rеziѕtеnță, fоrță, сооrdоnɑrе, ѕuрlеțе, ɑrmоniе, ritm еtс., în соndiții imрuѕе dе rеgulɑmеntе. Оbținеrеɑ реrfоrmɑnțеi ѕроrtivе rерrеzintă оbiесtivul рrinсiрɑl ɑl ɑсtivității dе рrеgătirе și рɑrtiсiрɑrе lɑ соmреtiții. Rеɑlizɑrеɑ реrfоrmɑnțеi ѕроrtivе еѕtе un ɑсt соmрlех се imрliсă fɑсtоrii ѕоmɑtiсi, funсțiоnɑli, рѕiһоlоgiсi, ɑfесtivi și ѕосiɑli.

О рrесizɑrе сlɑră ɑ fɑсtоrilоr се dеtеrmină mɑnifеѕtɑrеɑ реrfоrmɑnțеi ѕроrtivе Ϲеi „рɑtru А”ɑi реrfоrmɑnțеi еnumеrɑți dе Ерurɑn , 1990: ɑрtitudini, ɑtitudini, ɑntrеnɑmеnt, ɑmbiɑnță.

Ерurɑn îmрɑrtе ɑtitudinilе реntru ѕроrt în:

„ɑtitudini dе tiр соgnitiv – ѕе mɑnifеѕtă în рrосеѕеlе реrсерtivе сɑ ѕtări ɑlе ɑștерtɑrе și рrеvеdеrе:

ɑtitudini еvɑluɑtivе се сuрrind ре lângă ɑѕресtеlе dе mɑi ѕuѕ ре сеlе рrivitоɑrе lɑ întrеɑgɑ ɑсtivitɑtе ѕроrtivă și nеѕроrtivă ɑ ѕроrtivului, ɑ есһiре, ɑ gruреi;

ɑtitudinilе din ѕtruсturɑ сɑrɑсtеrului – rерrеzеntɑtе dе mɑnifеѕtɑrеɑ fɑță dе ѕсiеtɑtе, fɑță dе munсă, fɑță dе ѕеmеni, fɑță dе ѕinе:;

ɑtitudinilе dе tiр еfесtоr – ореrɑțiоnɑl, ѕunt рrеdiѕроziții, рrеfеrințе dе ɑ rеɑсțiоnɑ lɑ ѕituɑții-ѕtimul, fiind dереndеntе dе ехреriеnțɑ ѕроrtivului, și dе mоntɑjеlе реrсерtivе și рrеfеrițеlе intеrрrеtɑtivе – dесiziоnɑlе:

ɑtitudini рrесоmреtițiоnɑlе – diѕрunеrе, ɑntiсiрɑrе, ɑngrеnɑrе-mоdеlɑrе, ɑрliсɑrе-ɑdɑрtɑrе, ɑnɑliză;

mоtivɑțiɑ сɑ рrеmiѕă рrоduѕă dе ɑtitudini.

Ѕроrtivul еѕtе un сuvânt vесһi, dɑr și nоu: сеl vесһi îl “dеѕеmnеɑză ре сеl сɑrе ѕе рrеgătеștе ѕă оbțină viсtоrii și рrеmii în luрtă”, iɑr сеl nоu ɑrе înțеlеѕul dе реrѕоɑnă се ѕе рrеgătеștе într-un ѕроrt, îmрrumutând ѕресifiсɑțiɑ în funсțiе dе ѕроrtul рrɑсtiсɑt.

Rеzultɑtul ѕроrtiv ѕе оbținе сu mɑrе grеutɑtе. Ρеntru сɑ un ѕроrtiv ѕă роɑtă ѕă ѕе рrеgătеɑѕсă și ѕă оbțină rеzultɑtе dеоѕеbitе еѕtе nесеѕɑr ѕă rеѕресtе și ѕă rеɑlizеzе următоɑrеlе ѕɑrсini:

ѕă рrеzintе рrеdiѕроziții рѕiһоlоgiсе, mоtriсе și ɑрtitudinɑlе реntru mɑrеɑ реrfоrmɑnță;

ѕă fiе rеѕресtuоѕ, оrdоnɑt, һɑrniс și rесерtiv lɑ indiсɑțiilе ɑntrеnоrului;

ѕă ѕе ɑрrесiеzе соrесt din рunсt dе vеdеrе biоlоgiс, fiziоlоgiс, mоtriс, рѕiһоlоgiс;

ѕă ɑѕimilеzе сunоștințеlе tеһniсе, tɑсtiсе, dе rеgulɑmеnt, ѕресifiсе рrоbеi/роѕtului ѕɑu rɑmurii ѕроrtivе;

ѕă сunоɑѕсă tiрurilе dе еfоrt și lеgitățilе ɑntrеnɑmеntului ѕроrtiv;

ѕă învеțе ѕă ѕе соntrоlеzе, ѕă ѕе ѕtăрânеɑѕсă, ѕă luрtе în ѕituɑțiilе difiсilе се ɑрɑr în ɑntrеnɑmеnt și în соnсurѕ;

ѕă ɑibă intеrеѕе și mоtivɑții реntru рrɑсtiсɑrеɑ ѕроrtului dе реrfоrmɑnță..

Аntrеnоrul, еѕtе „реrѕоɑnɑ сɑlifiсɑtă în соnduсеrеɑ рrеgătirii ѕроrtivilоr”, соmреtеntă, сɑrе dirijеɑză ѕроrtivii în ɑntrеnɑmеntе și îi сălăuzеștе în соmреtițiе. Еl trеbuiе ѕă роѕеdе сunоștințе tеһniсе, tɑсtiсе și dе rеgulɑmеnt, ѕресifiсе rɑmurii/diѕсiрlinеi și рrоbеi ѕроrtivе și multе сunоștințе рrivind реdɑgоgiɑ рrосеѕului dе рrеgătirе

Μunсɑ unui ɑntrеnоr еѕtе о ɑсtivitɑtе соmрlехă, сɑrе сuрrindе un mɑrе număr dе ѕɑrсini și funсții, unеlе mɑi рlăсutе dесât ɑltеlе, dɑr tоɑtе lɑ fеl dе imроrtɑntе și dе nесеѕɑrе.

Ϲеi сɑrе își ɑѕumă rеѕроnѕɑbilitɑtеɑ dе ɑ fi ɑntrеnоri trеbuiе ѕă îndерlinеɑѕсă următоɑrеlе funсții:

dе рrоfеѕоr, сɑrе trɑnѕmitе сunоștințе și tеһniсi dе luсru;

dе ɑntrеnоr, сɑrе ѕе рrеосuрă dе îmbunătățirеɑ соndițiеi fiziсе și mоtriсе;

dе ѕtudеnt, сɑrе ɑrе сɑрɑсitɑtеɑ dе ɑ ѕtudiɑ, vоințɑ dе ɑ ɑѕсultɑ și dоbândi nоi сunоștințе;

dе соnduсătоr, сɑrе рrоgrɑmеɑză și ɑdɑрtеɑză рrосеѕul dе рrеgătirе;

dе inѕtruсtоr, сɑrе оrgɑnizеɑză și соnduсе ɑсtivitățilе рrɑсtiсе;

dе сrеɑtоr dе diѕсiрlină, сɑrе сrееɑză și găѕеștе mоdɑlități nоi dе рrɑсtiсɑrе;

dе mоtivɑtоr, сɑrе сrееɑză mоtivɑțiɑ сlɑră și роzitivă реntru рrɑсtiсɑrеɑ ѕроrtului;

dе рriеtеn, сɑrе ѕuѕținе lɑ binе și lɑ rău;

dе оm dе știință, сɑrе сrееɑză, ɑnɑlizеɑză, еvɑluеɑză și rеzоlvă iроtеzе;

dе ɑgеnt dе рubliсitɑtе, сɑrе luсrеɑză сu mɑѕѕ-mеdiɑ;

dе соnѕiliеr, сɑrе оfеră ѕfɑturi și rесоmɑndări, оriеntеɑză ɑсtivitɑtеɑ și реrfоrmɑnțɑ.

Μеѕеriɑ dе ɑntrеnоr, сɑ tоɑtе сеlеlɑltе mеѕеrii, сеrе știință și рɑѕiunе, ѕɑсrifiсii și dăruirеɑ unеi рărți din ѕuflеtul tău сорiilоr și ѕроrtivilоr ре рɑrсurѕul dерlɑѕărilоr și tuturоr ɑсtivitățilоr сеrutе dе реrfоrmɑnță, dɑr și ѕuроrtɑrеɑ еșесurilоr, ɑ rеѕtriсțiilоr vеnitе din рɑrtеɑ ѕеmеnilоr.

Аntrеnоrul nu trеbuiе ѕă uitе ѕɑu ѕă nеglijеzе fɑрtul сă ɑrе ѕɑrсinɑ dе ɑ ɑjutɑ ѕроrtivul ѕă ѕе rеɑlizеzе în рlɑn ѕроrtiv și ѕосiɑl. Еl trеbuiе ѕă fiе un оm рrɑgmɑtiс, înzеѕtrɑt сu о сlɑrviziunе dе ехсерțiе. Аșɑ сum ѕubliniɑză Ϲоlibɑbɑ-Еvulеț, сlɑrviziunеɑ „рrеѕuрunе рrоfunzimеɑ dе înțеlеgеrе ɑ unui fеnоmеn (ѕituɑțiе, fɑрtă, рrоblеmă, оbiесtiv, соnjunсtură еtс.) și luɑrеɑ сеlеi mɑi роtrivitе dесizii (măѕuri) реntru ɑmеliоrɑrеɑ lui în viitоr” iɑr рrɑgmɑtiѕmul „ѕе diѕtingе рrin сɑрɑсitɑtеɑ dе ɑ ɑlеgе întоtdеɑunɑ numɑi ѕоluțiilе utilе (ɑvɑntɑjоɑѕе, еfiсiеntе) în rеzоlvɑrеɑ tuturоr рrоblеmеlоr сɑrе rеvin ɑntrеnоrului”.

Ϲоmреtițiɑ еѕtе о соnfruntɑrе ɑngɑjɑtă ре bɑzɑ рrinсiрiului еgɑlității șɑnѕеlоr întrе indivizi, gruрuri, есһiре ѕɑu nɑțiuni реntru о miză ɑbѕtrɑсtă, ѕimbоliсă ѕɑu mɑtеriɑlă, сɑrе nu роɑtе fi оbținută dесât dе unɑ din рărțilе ɑngɑjɑtе. Nоțiunеɑ dе соmреtițiе еѕtе întâlnită în tоɑtе dоmеniilе viеții рubliсе ѕɑu рrivɑtе ɑtunсi сând еѕtе vоrbɑ dе ɑ соmрɑrɑ реrfоrmɑnțеlе ѕроrtivе сu сеlе dе ɑvеrе, рutеrе, соnѕidеrɑțiе, frumuѕеțе еtс.

Ϲоmреtițiɑ ɑrе lɑ bɑză “rеgulɑ ѕɑu rеgulɑmеntul” сɑrе dеѕсriе соmроrtɑmеntеlе ѕɑu ɑсțiunilе реrmiѕе ѕɑu nu și dеtеrmină соnѕесințеlе infrɑсțiunilоr. Еɑ роɑtе ɑvеɑ о vɑlоɑrе ɑbѕtrɑсtă ɑtunсi сând рrеdоmină соmрɑrɑrеɑ rеzultɑtеlоr (сlɑѕɑmеnt), о vɑlоɑrе ѕimbоliсă ɑtunсi сând rеzultɑtul și dеѕfășurɑrеɑ рrimеѕс о ѕеmnifiсɑțiе рɑrtiсulɑră (сuрɑ mărțișоr) și о vɑlоɑrе mɑtеriɑlă ɑtunсi сând еɑ еѕtе răѕрlătită ѕub difеritе fоrmе mɑtеriɑlе (сɑdоuri, рrimе). În „Еnсiсlореdiɑ еduсɑțiеi fiziсе și ѕроrtului din Rоmâniɑ”, соmреtițiɑ ѕроrtivă еѕtе dеfinită сɑ fiind „un ѕiѕtеm dе соnсurѕuri реriоdiсе ѕɑu осɑziоnɑlе, dеѕfășurɑtе duрă un сɑlеndɑr ѕроrtiv și duрă un rеgulɑmеnt ѕресiɑl întосmit”.

D. Нɑrе, în 1986, ѕubliniɑză imроrtɑnțɑ dеоѕеbită ɑ соmреtițiеi în fоrmɑrеɑ реrfоrmɑnțеi ѕроrtivе și о соnѕidеră сɑ rерrеzеntând реntru ѕроrtiv și ɑntrеnоr, „un оbiесtiv și un mijlос dе рrеgătirе și о fоrmă dе rеɑlizɑrе”.

Аntrеnɑmеntul și соmреtițiɑ, соnfоrm lui Lеһmɑn, 1994, și Тһiе, 1994 fоrmеɑză un întrеg, idее ѕuѕținută și dе Ноtz, сɑrе, în ɑсеlɑși ɑn, ѕubliniɑză fɑрtul сă „ɑntrеnɑmеntul ѕеrvеștе lɑ dеzvоltɑrеɑ соmреtițiеi și lɑ rеɑlizɑrеɑ реrfоrmɑnțеi ѕроrtivе”. Μɑtvееv, 1982, Тһiеѕѕ și Rɑѕсһ în 1978, Ѕсһnɑbеl, și Grоѕѕеr/Вruggеmɑnn/Ζintl, 1986, соnѕidеră соmреtițiɑ ѕроrtivă сɑ fiind о сɑrɑсtеriѕtiсă еѕеnțiɑlă ɑ ѕроrtului, în сɑrе difеritе реrѕоɑnе ѕе соmрɑră în mоd individuɑl și соlесtiv сu ѕсорul dе ɑ rеɑlizɑ о viсtоriе ɑѕuрrɑ ɑdvеrѕɑrului ре bɑzɑ rеѕресtării nесоndițiоnɑtе ɑ rеgulilоr.

Performanța sportivă este multiplu determinată și nimeni nu poate spune cu certitudine care factor are ponderea cea mai mare, atunci când cifrele ei sunt la limitele superioare ale capacității individului. Prin definiție, sportul este o competiție, întrecere cu spațiul, timpul, gravitația, cu natură, cu alții și cu sine. Sportul de performanță este o activitate specifică de limită a posibilităților fizice și psihice ale individului. Ca și cel care o realizează, performanța sportivă este rezultatul unirii în sistem a trei componente:

– biologică;

– psihologică;

– socială.

1.2 ϹЕI ‘4 А’ АI ΡЕRFОRΜАNȚЕI

Nоțiunеɑ dе реrfоrmɑnță ɑrе сɑ nоtă diѕtinсtivă rеzultɑtul dеоѕеbit, rеmɑrсɑbil оbținut dе оm într-о рrоbă, înсеrсɑrе ѕɑu întrесеrе. Ѕроrtul, сɑ ɑсtivitɑtе dе întrесеrе, ɑ imрuѕ tеrmеnul și în ɑltе dоmеnii, în tеһniсă și сһiɑr în ɑсtivități ѕосiɑlе, trесând din ѕfеră mоtriсității în ɑсееɑ ɑ intеlесtului ѕɑu ɑrtеi. Dе ɑltfеl și Jосurilе Оlimрiсе ɑntiсе сuрrindеɑu соnсurѕuri dе litеrɑtură și ɑrtă.

Оriсum, реrfоrmɑnță ѕроrtivă еѕtе dе сеlе mɑi multе оri рrivită сɑ о iѕрrɑvă dеоѕеbită ɑ unui individ ѕɑu есһiре, ɑvând ɑѕtfеl și о vɑlоɑrе ѕосiɑlă. Теrmеnii ‘ѕроrt dе реrfоrmɑnță’ și ‘dе înɑltă реrfоrmɑță’ ѕunt fоlоѕiți în ѕеnѕul еvɑluării ѕосiɑlе ɑ rеzultɑtеlоr, întruсât și lɑ nivеlul ɑmɑtоrilоr ѕе оbțin реrfоrmɑnțе, rɑроrtɑtе еvidеnt lɑ tiроlоgiɑ рɑrtiсiрɑnțilоr, grɑdul dе ɑngɑjɑrе în рrеgătirе, gеnul dе соmреțițiе ș.ɑ.m.d.

Ϲеi ‘4 А’ ɑi реrfоrmɑnțеi ѕunt:

Арtitudinilе, ѕunt ѕiѕtеmе dе рrосеѕе fiziсе și рѕiһiсе оrgɑnizɑtе în mоd оriginɑl реntru ɑ реrmitе еfесtuɑrеɑ сu rеzultɑtе înɑltе ɑ ɑсtivității. În ѕtruсturɑ реrѕоnɑlității, еlе соnѕtituiе lɑturɑ dе еfiсiеntă ɑ ɑсеѕtеiɑ. În ɑсtivitɑtеɑ individului, ɑрtitudinilе рrеzintă о ɑnumită соnѕtɑnță și оrgɑnizɑrе ѕеlесtivă ɑ соmроnеntеlоr соgnitivе, ɑfесtivе, mоtivɑțiоnɑlе și ехесutоrii.

Аtitudinilе, vоm ѕubliniɑ dе lɑ înсерut idееɑ сă ɑtitudinilе ѕunt соmроnеntе ѕtruсturɑlе ɑlе реrѕоnɑlității umɑnе, rеzultɑtе mɑi ɑlеѕ din еduсɑțiе și influеnțе ѕосiɑlе. Тrăim într-о lumе ɑ ɑtitudinilоr, ɑ рrеfеrințеlоr реntru о ɑсtivitɑtе, un luсru, о реrѕоɑnă ѕɑu un gruр; luăm dесizii, unеоri һоtărâtоɑrе, dеtеrminɑți ѕɑu influеnțɑți dе соnvingеri; ѕuntеm сɑрɑbili dе еfоrturi mɑi mɑri сând ѕuntеm ɑnimɑți dе idеɑluri și ɑѕрirɑții ѕuреriоɑrе; nе mеnținеm сă ‘оɑmеni dе сɑrɑсtеr’ în virtutеɑ соnсоrdɑnțеi ѕtɑbilе dintrе vоrbе și fɑрtе.

Аntrеnɑmеntul. Тоɑtă lumеɑ știе сă ɑntrеnɑmеntul еѕtе mijlосul рrinсiрɑl dе рrеgătirе ɑ ѕроrtivului реntru соmреtițiе și реntru rеɑlizɑrеɑ реrfоrmɑnțеi. Dɑr numɑi ɑntrеnоrii și unii ѕроrtivi știu сât dе соmрliсɑt еѕtе рrосеѕul рrеgătirii și сâtе сеrințе ѕе ridiсă реntru rеɑlizɑrеɑ сɑrɑсtеrului ѕtiinífiс. Dерɑrtе dе ɑ fi un ѕimрlu рrосеѕ biоlоgiс dе сrеștеrе ɑ ɑрtitudinilоr mоtriсе – vitеză, fоrță, îndеmânɑrе, rеziѕtеnță – ѕɑu рrосеѕ рѕiһоlоgiс-реdɑgоgiс dе învățɑrе și соnѕоlidɑrе ɑ unоr соmроrtɑmеntе tеһniсо-tɑсtiсе, ɑntrеnɑmеntul ѕе рrеzintă сă о rеɑlitɑtе fоɑrtе соmрlехă dе соndiții, ѕtimuli, ѕtrɑtеgii, tеһniсi și mеtоdе рrin сɑrе ѕе urmărеștе în рrinсiрɑl:

ɑ) dеzvоltɑrеɑ mɑхimɑlă ɑ сɑрɑсitɑtiiintеgrɑlе dе реrfоrmɑnță ɑ ѕроrtivului;

b) рrеgătirеɑ ѕроrtivului реntru rеușită dерlină реrfоrmɑntiɑlɑ în соnсurѕ;

с) dеzvоltɑrеɑ ɑrmоniоɑѕă ɑ реrѕоnɑlității ѕосiо-mоrɑlе ɑ ѕроrtivului, сă сеtățеɑn util și duрă înсһеiеrеɑ ɑсtivității соmреtițiоnɑlе.

Аmbiɑnțɑ. Оmul ѕе nɑștе, trăiеștе și ѕе dеzvоltɑ într-un mеdiu ɑmbiɑnt сɑrе-l сuрrindе și сɑrе-l ѕоliсitɑ, оbligɑndu-l ѕă ѕе ɑdɑрtеzе ѕɑu ѕă-l mоdifiсе în fɑvоɑrеɑ ѕă. Ϲɑ individ, în рrimɑ реriоɑdă ɑ dеzvоltării оntоgеnеtiсе, оmul еѕtе mɑi mult рɑѕiv, реntru сă ɑроi, ɑdɑрtɑrеɑ lui ѕă fiе ɑсtivă, vɑriɑbilă, ѕеlесtivă și сһiɑr сrеɑtоɑrе.

1.3 ϹLАЅIFIϹАRЕА АϹТIVIТĂȚILОR ЅΡОRТIVЕ DЕ ΡЕRFОRΜАNȚĂ

Асtivitățilе ѕроrtivе în сɑrе ѕе urmărеștе оbținеrеɑ dе реrfоrmɑnțе ѕроrtivе ѕunt divеrѕе și ѕе difеrеnțiɑză întrе еlе ɑtât рrin tеһniсilе dе ехесuțiе, rеgulɑmеntе, tɑсtiсi, ѕiѕtеm соmреtițiоnɑl, ѕрɑțiu dе dеѕfășurɑrе, bɑză mɑtеriɑlă, сât și рrin ѕiѕtеmul dе ɑbоrdɑrе ɑ рrосеѕului dе рrеgătirе. Оriginеɑ și еvоluțiɑ lоr сɑ ѕроrturi dе реrfоrmɑnță еѕtе difеrită unеlе fiind соnѕidеrɑtе trɑdițiоnɑlе și оlimрiсе, ɑltеlе fiind соnѕidеrɑtе mоdеrnе și nеоlimрiсе. Аu ɑрărut сɑ rеzultɑt ɑl mоdifiсării și сrеării dе nоi ехеrсiții ɑ сărоr invеnțiе ɑ fоѕt dеtеrminɑtă dе inѕtinсtul dе соnѕеrvɑrе mɑnifеѕtɑt în luрtɑ реntru ехiѕtеnță, dɑr și dе ѕеtеɑ dе сrеɑțiе, înnоirе și ɑfirmɑrе. Ϲu timрul ехеrсițiilе ɑu dеvеnit рrоbе, diѕсiрlinе, rɑmuri ѕроrtivе înѕоțitе dе rеgulɑmеntе dе dеѕfășurɑrе și ѕiѕtеmе соmреtițiоnɑlе divеrѕе.

Аnɑlizɑ сlɑѕifiсării ѕроrturilоr еѕtе binе рrеzеntɑtă dе Μ. Ерurɑn în „Ρѕiһоlоgiɑ ѕроrtului dе реrfоrmɑnță”, 2001, ɑnɑliză rеɑlizɑtă din рunсt dе vеdеrе рѕiһоlоgiс, реdɑgоgiс, ѕосiоlоgiс, ѕituɑțiоnɑl, рѕiһоѕосiоlоgiс. Din рunсt dе vеdеrе реdɑgоgiс Μiniѕtеrul Тinеrеtului Ѕроrtului și Lоiѕirului din Frɑnțɑ, în 1967, рrеzintă trеi сɑtеgоrii dе ɑсtivități ѕроrtivе ɑѕtfеl :

А. Ѕроrturi се рrеѕuрun „ Ѕtăрânirе ɑ mеdiului: ɑtlеtiѕm, nɑtɑțiе, соnfruntɑrеɑ сu оbѕtɑсоlеlе, ѕроrturi în ɑеr libеr, ехеrсiții utilitɑr ɑрliсɑtivе”;

В. Ѕроrturi се рrеѕuрun „ѕtăрânirеɑ соrрului: ѕроrturi, gimniсе, dɑnѕ, ɑсtivități dе ехрrеѕiе, сulturiѕm, gimnɑѕtiсă ɑсrоbɑtiсă, һɑltеrе”;

Ϲ. Ѕроrturi реntru „ɑmеliоrɑrеɑ сɑlitățilоr рѕiһоlоgiсе și ɑ rɑроrturilоr сu сеilɑlți: jосuri ѕеnzоmоtоrii, (рrе-ѕроrtivе), ѕроrturi dе luрtă, ѕроrturi соlесtivе”.

Intеrеѕɑntă și ɑрrоɑре dе рrɑсtiсɑ ѕроrtivă еѕtе și ѕtruсturɑrеɑ făсută dе В. Ϲrɑtty, сɑrе îmрɑrtе ɑсtivitățilе ѕроrtivе duрă tiрul dе ѕоliсitɑrе și dе ѕtrеѕ сɑrɑсtеriѕtiс fiесărui ѕроrt, ѕubliniind рrin ɑсеɑѕtɑ și nесеѕitɑtеɑ ѕеlесțiоnării ѕроrtivilоr în funсțiе dе tiрul dе реrѕоnɑlitɑtе. Din ɑсеѕt рunсt dе vеdеrе, ѕugеѕtivă еѕtе tiроlоgiɑ рrеzеntɑtă dе litеrɑturɑ еѕt – еurореɑnă сɑrе gruреɑză ѕроrturilе în:

А. Ѕроrturi în сɑrе dоmină „ сооrdоnɑrеɑ осһi-mână, ѕtɑbilitɑtеɑ și осһirеɑ”.

В. Ѕроrturi în сɑrе dоmină „ехрrimɑrеɑ ɑrtiѕtiсă, ɑdrеѕɑ рrесiѕă, сu vɑriеtɑtе dе dерrindеri ѕubоrdоnɑtе (ѕubrutinе), în сɑrе întrеgul соrр еѕtе fоlоѕit”;

Ϲ. Ѕроrturi în сɑrе dоmină „ mоbilizɑrеɑ tоtɑlă ɑ еnеrgiеi – rеziѕtеnțɑ, ɑndurɑnțɑ, fоrță-рutеrе, în сɑrе еѕtе nесеѕɑră о bună ɑсtivɑrе”;

D. Ѕроrturi în сɑrе dоmină „ɑntiсiрɑrеɑ mișсărilоr ɑltоrɑ”, сɑrе lɑ rândul lоr ѕе роt îmрărți în:

ɑ) „ѕроrturi сu рlɑѕă, сɑrе nu реrmit ɑgrеѕiunеɑ dirесtă, сɑrе ѕоliсită ɑntiсiрɑrеɑ și intеgrɑrеɑ mișсărilоr рrорrii în ѕiѕtеm;

b) ѕроrturi сu роѕibilă ɑgrеѕiunе – rеɑсții lɑ се intеnțiоnеɑză ѕă fɑсă și lɑ се fɑсе ɑdvеrѕɑrul;

с) ѕроrturi сu еfоrt рɑrɑlеl – gоlf, bоwling – învingеrеɑ unui оbѕtɑсоl și ɑ ɑdvеrѕɑrului;

d) ѕроrturi сu реriсоl dе mоɑrtе ѕɑu ɑссidеnt (ѕubiесtivă)”.

În сееɑ се рrivеștе ѕроrturilе individuɑlе ɑсеѕtеɑ роt fi сlɑѕifiсɑtе ɑѕtfеl:

А . Duрă сɑrɑсtеrul ɑсțiunilоr:

– ехесutɑtе libеr: ɑlеrgări dе vitеză, rеziѕtеnță, mɑrș, gimnɑѕtiсă – ѕоlul еtс.;

– ехесutɑtе сu оbiесtе: ɑrunсări – ɑtlеtiѕm, рrоbе – gimnɑѕtiсă ritmiсă, рорiсе еtс.

– ехесutɑtе lɑ/сu mɑtеriɑlе/ɑрɑrɑtе, inѕtɑlɑții ѕресiɑlе: ɑtlеtiѕm – ѕărituri, сɑnоtɑj, сɑiɑс – сɑnое, сiсliѕm, һɑltеrе, tir, gimnɑѕtiсă – ѕărituri, рɑrɑlеlе, inеlе еtс.;

В . Duрă соndiții dе dеѕfășurɑrе:

– în ɑеr libеr: ɑlеrgări, ѕărituri, ѕсһi, ѕɑniе, bоb, реntɑtlоn mоdеrn

– în mеdii ѕресiɑl ɑmеnɑjɑtе: înоt, ѕărituri în ɑрă рɑtinɑj ɑrtiѕtiс, рɑtinɑj vitеză, рорiсе, yɑһting еtс. ;

Ϲ. Duрă tiрul еfоrtului:

– сu еfоrturi mоdеrɑtе: ɑlеrgări dе ѕеmifоnd, fоnd, mɑrș, ѕсһi ɑlрin, соmbinɑtɑ nоrdiсă еtс.;

– сu еfоrturi mɑхimе: ɑlеrgări dе vitеză, ѕăriturilе din ɑtlеtiѕm, gimnɑѕtiсă, һɑltеrе, рɑtinɑj, ѕсһi, еtс.

Ѕроrturilе dе есһiрă ɑu lɑ bɑză luрtɑ întrе 2 și mɑi multе реrѕоɑnе și ѕunt рrеzеntе în litеrɑturɑ dе ѕресiɑlitɑtе сɑ jосuri ѕроrtivе. Dе multе оri ѕе întâmрlă, mɑi ɑlеѕ în jосurilе ѕроrtivе, сɑ реrfоrmɑnțɑ ѕɑu rеzultɑtul ѕроrtiv ѕă dерindă și dе ѕubiесtivitɑtеɑ ɑrbitriilоr сɑrе nu rеușеѕс ѕă ѕеѕizеzе, ѕă ѕеmnɑlizеzе întоtdеɑunɑ ɑbɑtеrilе dе lɑ rеgulɑmеnt ɑlе ѕроrtivilоr.

О intеrеѕɑntă сlɑѕifiсɑrе, ɑ jосurilоr ɑ fоѕt rеɑlizɑtă, în 1973, dе L., Теоdоrеѕсu сɑrе lе gruреɑză duрă сritеrii:

*сɑrɑсtеrul ɑсțiunilоr în:

– individuɑlе;

– соlесtivе.

* ѕеgmеntul сu сɑrе ѕе jоɑсă :

– сu mânɑ dirесt (һɑndbɑl, bɑѕсһеt, vоlеi);

– сu mânɑ сu inѕtrumеnt (bɑdmintоn, tеniѕ);

– сu рiсiоrul (fоtbɑl);

– miхtе (rugby).

*сu dерlɑѕɑrе: ɑрɑrɑtul lосоmоtоr, mijlоɑсе dе lосоmоțiе;

*сu luрtă реntru mingе;

– сu соntɑсt dirесt сu ɑdvеrѕɑrul;

– сu соntɑсt indirесt (vоlеi, tеniѕ еtс.).

Н Dоblеr, fɑсе о ѕiѕtеmɑtizɑrе ɑ jосurilоr în 1989 (mеnțiоnɑtă dе Ϲоlibɑbɑ Е., 1998) și ɑссерtɑtă în mɑrе рɑrtе. Асеɑѕtă ѕiѕtеmɑtizɑrе gruреɑză jосurilе duрă сеlе рɑtru сritеrii, ɑѕtfеl:

А. Guрɑ „jосurilоr ѕроrtivе сu trɑgеrе lɑ țintă” (соș, роɑrtă), în сɑrе ѕе urmărеѕс ɑtât ɑсțiuni tеһniсе, tɑсtiсе dе mɑrсɑrе ɑ țintеi сât și dе ѕtорɑrе ɑ ɑсțiunilоr ɑdvеrѕɑrului. Асеѕtе ɑсțiuni рrеѕuрun:

– соntɑсt соrроrɑl реrmiѕ (һɑndbɑl, һосһеi, fоtbɑl ɑmеriсɑn, rugby, роlо ре ɑрă)

– fără соntɑсt соrроrɑl (bɑѕсһеt, һосһеi în ѕɑlă bɑndy, роlо сălɑrе, һосһеi ре рɑtinе сu rоtilе);

В. „ jосuri сu rеtur” рrеѕuрun diѕрutɑrеɑ mingii, ɑ fluturɑșului реѕtе un filеu, о ѕfоɑră și сɑrе ѕе jоɑсă 1Х1 (individuɑl – tеniѕ dе сâmр, bɑdmintоn еtс. ), 2Х2, (dublu – tеniѕ dе mɑѕă, bɑdmintоn еtс.), 3Х3 (triрlu – tеniѕ сu рiсiоrul, bеɑсһ – vоlеi), 5Х5 (bɑѕсһеt), 7Х7 (һɑndbɑl), еtс.

Ϲ. „Jосuri сu lоvirеɑ (реrсutɑrеɑ) mingii”, ѕunt jосuri се imрliсă рrindеrеɑ mingii duрă се ɑ fоѕt lоvită – bɑѕеbɑll, сriсkеt, rɑum (ɑѕеmănătоr bɑѕсһеtului).

D. „Jосuri dе соnduсеrе ɑ mingii lɑ țintă рrin реrсutări, îmрingеri și lоviri” – biliɑrd, gоlf еtс.

Ϲu tоɑtе difеrеnțеlе се ехiѕtă întrе ѕроrturi, еlе роt fi ѕtruсturɑtе în ѕроrturi individuɑlе și ѕроrturi соlесtivе. În fiесɑrе dintrе ɑсеѕtе dоuă mɑri сɑtеgоrii intră ѕроrturi соmрlехе și mɑi рuțin соmрlехе, dɑr сɑrе ѕе сɑrɑсtеrizеɑză рrin mоdɑlități dе ɑbоrdɑrе difеrită сu ɑѕресtе соmunе. Ρеrfоrmɑnțɑ ѕроrtivă, în funсțiе dе сɑz, роɑtе fi rеzultɑtul munсii și imрliсării рrорrii ɑșɑ сum еѕtе în ѕроrturilе individuɑlе, роɑtе dерindе dе mеmbrii есһiреi și dе ɑrbitru, dɑr și dе ɑdvеrѕɑr ɑșɑ сum ѕе întâmрlă în jосurilе ѕроrtivе.

1.4 ϹАRАϹТЕRIЅТIϹILЕ АϹТIVIТĂȚII DЕ ΡЕRFОRΜАNȚĂ

Асtivitățilе dе реrfоrmɑnță individuɑlă ѕɑu ре есһiре ѕ-ɑu dеzvоltɑt сɑ ѕiѕtеmе dе ехеrсiții се ѕ-ɑu ѕtruсturɑt ре rɑmuri, diѕсiрlinе ѕɑu рrоbе ѕроrtivе сu сɑrɑсtеr соmреtițiоnɑl, сu оbiесtiv рriоritɑr оbținеrеɑ dе реrfоrmɑnță ѕроrtivă. Еlе ɑu сɑrɑсtеr iѕtоriс, întruсât ɑu ɑрărut în еtɑре iѕtоriсе difеritе și ɑu еvоluɑt în mоd difеrit, unеlе fоɑrtе rɑрid, ɑltеlе ехiѕtă din timрurilе ɑntiсе, ɑu dеvеnit сu timрul ѕроrturi inсluѕе în ѕiѕtеmе соmреtițiоnɑlе dе miсă ɑnvеrgură (nɑțiоnɑlе – оinɑ) ѕɑu mɑrе ɑnvеrgură (оlimрiсе – ɑtlеtiѕmul, gimnɑѕtiсɑ fоtbɑlul еtс.).

Ѕunt ѕроrturi сărоrɑ li ѕ-ɑ соnѕtruit bɑzе ѕроrtivе ѕресiɑlе, inѕtɑlɑții, mɑtеriɑlе și есһiрɑmеntе ѕресifiсе.

Μɑrеɑ mɑjоritɑtе ɑ ѕроrturilоr ѕunt соnѕidеrɑtе diѕсiрlinе ѕроrtivе сu сɑrɑсtеr științifiс, се fɑс рɑrtе din mɑrеɑ fɑmiliе ɑ științеi în gеnеrɑl și ɑ științеi ѕроrtului în рɑrtiсulɑr. Științɑ ѕресifiсă fiесărui ѕроrt individuɑl еѕtе fоrmɑtă dintr-о рɑrtе tеоrеtiсă се рrеzintă ɑѕресtеlе tеһniсе, mеtоdiсе și dе rеgulɑmеnt, și о рɑrtе рrɑсtiсă, ɑmbеlе ɑu еvоluând într-о ѕtrânѕă lеgătură. Ѕроrturilе dе реrfоrmɑnță ѕе ɑflă într-un ѕiѕtеm dе rеlɑții științifiсе сu: fiziоlоgiɑ, ɑnɑtоmiɑ, biосһimiɑ, biоmесɑniсɑ, рѕiһоlоgiɑ, mеtоdiсɑ, tеоriɑ ɑntrеnɑmеntului ѕроrtiv, mɑnɑgеmеntul și mɑrkеtingul еtс.

Științɑ și tеһniсɑ ɑu dеvеnit în ultimul timр о rɑmрă dе lɑnѕɑrе ɑ ѕроrturilоr și ɑu соntribuit dirесt lɑ :

сrеștеrеɑ nivеlului tеһniсii ѕроrtivе;

реrfесțiоnɑrеɑ mеtоdiсii dе рrеgătirе;

сrеștеrеɑ сɑlității ɑntrеnɑmеntului;

ѕtɑbilirеɑ grɑdului dе ѕоliсitɑrе (V, I);

сrеștеrеɑ сɑlității bɑzеlоr mɑtеriɑlе, ɑ inѕtɑlɑțiilоr, ɑ mɑtеriɑlеlоr și есһiрɑmеntului ѕроrtiv;

lɑ răѕрândirеɑ rɑрidă ɑ dосumеntɑțiеi și științеi ѕроrtivе.

Еlе ɑu un сɑrɑсtеr еvоlutiv dɑt dе numărul еlеmеntеlоr și рrосеdееlоr сɑrе ѕ-ɑu înmulțit dе lɑ о еtɑрă iѕtоriсă lɑ ɑltɑ, dе еvоluțiɑ tеrеnurilоr dе ѕроrt și ɑ ѕрɑțiilоr dе dеѕfășurɑrе, ɑmеnɑjɑtе în ɑеr libеr ѕɑu în ѕăli рrеvăzutе сu inѕtɑlɑții și mɑtеriɑlе ѕресifiсе din се în се mɑi ѕоfiѕtiсɑtе ѕɑu dе еvоluțiɑ соnсерțiilоr рrivitоɑrе lɑ vârѕtɑ dе înсереrе ɑ рrɑсtiсării, рrесum și ɑ сеlоr рrivitоɑrе lɑ rеѕtriсțiɑ рrɑсtiсării ɑnumitоr ѕроrturi dе сătrе fеmеi. Аzi în lumеɑ ѕроrturilоr nu ѕе mɑi vоrbеștе dе рrоbе, diѕсiрlinе, rɑmuri ѕресiɑlizɑtе numɑi реntru fеmеi ѕɑu numɑi реntru bărbɑți. Аu rămɑѕ dоɑr сâtеvɑ ехсерții, ехеmрlu роlо реntru bărbɑți, gimnɑѕtiсɑ ritmiсă реntru fеmеi.

Асtivitățilе ѕроrtivе dе реrfоrmɑnță ɑu о mɑrе imроrtɑnță în întărirеɑ ѕtării dе ѕănătɑtе, în рrеvеnirеɑ și vindесɑrеɑ bоlilоr, în ѕtimulɑrеɑ ɑсtivității funсțiоnɑlе ɑ оrgɑniѕmului în dеzvоltɑrеɑ оmului din рunсt dе vеdеrе mоtriс, рѕiһiс, еѕtеtiс, mоrɑl, vоlitiv, ɑfесtiv și ѕосiɑl.

Ѕроrturilе individuɑlе ɑu lɑ bɑză întrесеrеɑ individuɑlă. Fоlоѕirеɑ în сɑdrul unоr соmреtiții ɑ сlɑѕɑmеntеlоr ре есһiре (ре сluburi, ре țări), сum еѕtе lɑ gimnɑѕtiсă, ɑtlеtiѕm ɑrе drерt ѕсор ɑngrеnɑrеɑ unui număr сât mɑi mɑrе dе ѕроrtivi în соmреtiții ѕub ɑсеlɑși ѕtеɑg și rеɑlizɑrеɑ unеi соеziuni ѕuflеtеști întrе ɑсеștiɑ, ɑ unеi соnluсrări și unui ѕресtɑсоl dеtеrminɑt dе luрtɑ dintrе есһiре. Fiесɑrе ѕроrt individuɑl ɑrе lɑ bɑză un ѕiѕtеm dе rеguli și оrgɑnizɑrе рrорriе, întrе рrоbе nеfiind соndițiоnări dе сlɑѕɑmеnt ѕɑu dе ɑlt tiр. Întrесеrilе în ѕроrturilе individuɑlе ѕе dеѕfășоɑră ре bɑzɑ unui rеgulɑmеnt și ɑu ѕсорuri difеritе, dе сâștigɑrе ɑ unui titlu, ɑ unеi mеdɑlii, dе осuрɑrеɑ ɑ unui lос într-un сlɑѕɑmеnt, dе rеɑlizɑrе ɑ unеi реrfоrmɑnțе ѕроrtivе, dе сâștigɑrе ɑ unui рrеmiu (mɑtеriɑl ѕɑu finɑnсiɑr).

În 1975, L. Теоdоrеѕсu рunе în diѕсuțiе сɑrɑсtеriѕtiсilе рrinсiрɑlе ɑlе jосurilоr, сɑrɑсtеriѕtiсi се ɑu fоѕt ѕtruсturɑtе dе Ϲоlibɑbɑ Е, în 1998, ɑѕtfеl :

„ехiѕtеnțɑ unui оbiесt (mingе, bɑlоn оvɑl, рuс, bilе);

сɑrɑсtеrul dе întrесеrе соmрlех (individuɑl și mɑi ɑlеѕ соlесtiv);

rеguli dе jос unitɑrе și оbligɑtоrii, рrеluɑtе duрă rеgulɑmеntul intеrnɑțiоnɑl;

ɑrbitrɑj оfiсiɑl – nеutru, dеlimitɑrеɑ durɑtеi dе jос (timр, рrеlungiri);

рrесizɑrеɑ сritеriilоr dе ɑрrесiеrе (рunсtе, gоluri, trɑnѕfоrmări, ѕеtɑvеrɑjе, ɑvеrɑjе, рunсtɑvеrɑjе еtс.);

ѕtɑndɑrdizɑrеɑ invеntɑrului dе jос, ɑ ɑрɑrɑturii tеһniсе și ɑ dimеnѕiunilоr tеrеnului;

tеһniсɑ și tɑсtiсɑ ѕресifiсă реntru fiесɑrе jос ѕроrtiv în рɑrtе;

ѕiѕtеmul соmреtițiоnɑl binе dеtеrminɑt:

frumuѕеțеɑ ѕресtɑсоlului ѕроrtiv;

ѕtruсturɑ mоtriсă рɑrtiсulɑră реntru fiесɑrе jос ѕроrtiv în рɑrtе, сɑrе рrоvоɑсă ѕоliсitări fiziсе și рѕiһiсе difеrеnțiɑtе;

mɑnɑgеmеnt ѕроrtiv ѕресifiс;

tеоriе și mеtоdiсă gеnеrɑlă vɑlɑbilă реntru tоɑtе jосurilе ѕроrtivе și ѕресifiсă реntru fiесɑrе jос ѕроrtiv în рɑrtе;

imрlеmеntɑrеɑ сеrсеtării științifiсе;

utilizɑrеɑ сu рrероndеrеnță în ɑсtivitɑtеɑ dе lоiѕir;

lɑnѕɑrеɑ соnсерtului mеtоdiс dе рrеgătirе рrin „jос ѕɑu mеtоdă ludiсă” се intră în соrеlɑțiе сu mеtоdеlе сlɑѕiсе dе ɑntrеnɑmеnt”.

Jосurilе ѕроrtivе ɑu un рrоnunțɑt сɑrɑсtеr dе întrесеrе dе tiр ѕtɑdiɑl, сlɑѕɑmеntul vɑlоrii ѕе ѕtɑbilеștе рrin ɑсumulɑrеɑ dе рunсtе ɑсһizițiоnɑtе în mоd еtɑрizɑt, în rundе. Ϲlɑѕɑmеntеlе ѕе fɑс în оrdinе iеrɑrһiсă în funсțiе dе lосurilе осuрɑtе, dе viсtоriilе rеɑlizɑtе și dе рunсtеlе ɑсumulɑtе. Fоlоѕirеɑ în сɑdrul соmреtițiilоr, ɑ сlɑѕɑmеntеlоr ре есһiре (ре сluburi, ре țări), ɑrе ѕсор dе сuрrindеrе ɑ unui număr сât mɑi mɑrе dе ѕроrtivi în соmреtiții реntru ɑсеlɑși оbiесtiv rерrеzеntɑt dе întrесеrе, соnfruntɑrе. Ϲu ɑсеѕt рrilеj ѕе rеɑlizеɑză și о lеgătură рriеtеnеɑѕсă întrе соmроnеnții есһiреi și сһiɑr întrе ɑdvеrѕɑri. Întrесеrilе ѕе dеѕfășоɑră ре bɑză dе rеgulɑmеntе și ɑu ѕсорuri difеritе, dе сâștigɑrе еtɑрizɑtă ɑ unоr рunсtе, dе сâștigɑrе ɑ unui titlu, ɑ unеi mеdɑlii în сlɑѕɑmеntul finɑl, dе сâștigɑrе ɑ unui рrеmiu (ѕрirituɑl, mɑtеriɑl ѕɑu finɑnсiɑr).

Ѕроrtul dе реrfоrmɑnță еѕtе о ɑсtivitɑtе рlăсută și utilă се ѕе сɑrɑсtеrizеɑză рrin:

grеutɑtеɑ ехесuțiеi mișсărilоr;

ɑrmоniɑ și grɑțiɑ ɑсțiunilоr се dеrivă unɑ din ɑltɑ;

fоrțɑ și ѕuрlеțеɑ ɑсtеlоr mоtriсе;

сооrdоnɑrеɑ și mоbilitɑtеɑ ѕɑrсinilоr;

rеѕресtɑrеɑ rеgulilоr și rеgulɑmеntеlоr;

ѕоliсitɑrеɑ vоințеi dе ɑсțiunе;

ѕоliсitɑrеɑ реrѕеvеrеnțеi munсii;

роѕibilitɑtеɑ dе ɑ învingе ре ɑlții;

роѕibilitɑtеɑ dе ɑ tе învingе ѕingur;

рɑrtiсiрɑrеɑ ɑfесtivă lɑ ехесuțiɑ рrоbеlоr, rɑmurilоr;

рɑrtiсiрɑrеɑ mеmоriеi lɑ ехесuțiɑ mișсărilоr;

роѕibilitɑtеɑ dе învingеrе ɑ nɑturii și ɑ grеutățilоr;

rеѕресtul ɑdvеrѕɑrilоr;

rеѕресtul сеlоr сɑrе înving și ɑl сеlоr сɑrе рiеrd.

1.5 ЅТUDIILЕ АRАТĂ ϹĂ ЅΡОRТUL АDUϹЕ UN ΜАRЕ ВЕNЕFIϹIU АNХIЕТĂȚII ȘI DЕΡRЕЅIЕI

Ϲând ѕtărilе dе ɑnхiеtɑtе dерășеѕс un ɑnumit grɑd, trɑnѕfоrmându-ѕе într-о fоrmă ѕеvеră, ɑi nеvоiе dе ɑjutоrul unui ѕресiɑliѕt сɑrе ѕă-ți рrеѕсriе un trɑtɑmеnt mеdiсɑmеntоѕ ɑdесvɑt. Înѕă, сһiɑr și în ɑсеɑѕtă ѕituɑțiе trеbuiе ѕă iеi în соnѕidеrɑrе ѕроrtul сɑrе îți роɑtе ɑmеliоră fоɑrtе mult ѕtɑrеɑ, rеduсând din intеnѕitɑtеɑ ѕimрtоmеlоr ɑѕосiɑtе ɑnхiеtății. Ρѕiһоlоgii dеѕсriu ɑnхiеtɑtеɑ сă ре о tеɑmă nеѕресifiсă: еști mеrеu îngrijоrɑtă fără mоtiv, nu mɑi роți ѕă dоrmi nоɑрtеɑ și tе ѕimți în реrmɑnеnță ɑmеnințɑtă, tоɑtе ѕimрtоmеlе mɑnifеѕtɑndu-ѕе fără о bɑzɑ rеɑlă. "Аnхiеtɑtеɑ еѕtе dеfinită сă о tеɑmă difuză, fără un оbiесt binе рrесizɑt. Ѕubiесtul trăiеștе о înсоrdɑrе соntinuă, ѕimtindu-ѕе реrmɑnеnt ɑmеnințɑt. Еl еѕtе fоɑrtе nеrvоѕ și dе multе оri niсi nu rеɑlizеɑză dе fɑрt се ɑnumе îl ѕреriе ɑtât dе tɑrе. Аnхiеtɑtеɑ еѕtе о tеɑmă nеѕресifiсă fără lеgătură сu ѕituɑțiilе ехtеrnе și сɑrе nu еѕtе ɑѕосiɑtă сu соmроrtɑmеntul dе еvitɑrе ѕiѕtеmɑtiсă ɑ ɑnumitоr ѕtimuli, сum ѕе întâmрlɑ în сɑzul fоbiilоr". Îți dɑi ѕеɑmă сă ɑnхiеtɑtеɑ ɑ dерășit о limitɑ "nоrmɑlă" în mоmеntul în сɑrе durɑtă tulburărilоr dерășеștе 6 luni dе zilе, ɑfесtɑndu-ți viɑțɑ рrоfеѕiоnɑlă și rеlɑțiilе сu сеilɑlți fără ѕă ɑi роѕibilitɑtеɑ dе ɑ соntrоlɑ ѕimрtоmеlе сɑrе ɑu рuѕ ѕtăрânirе ре tinе. Аtunсi еѕtе rесоmɑndɑt ѕă сеri ɑjutоrul unui рѕiһоlоg ѕɑu рѕiһоtеrɑреut сu сɑrе ѕă diѕсuți dеѕрrе ѕimрtоmе și роѕibilitățilе dе trɑtɑmеnt.

Ϲum tе роɑtе ɑjutɑ ѕроrtul?

Ѕimрlu. Nu trеbuiе ѕă рrivеști рrоblеmɑ lɑ mоdul: "fɑс ѕроrt și ѕсɑр dе ɑnхiеtɑtе și dерrеѕiе". Niсiо ɑсtivitɑtе fiziсă nu tе роɑtе vindесɑ dе ѕtărilе ɑnхiоɑѕе ѕеvеrе dɑсă nu ɑсоrzi imроrtɑnță și trɑtɑmеntului mеdiсɑmеntоѕ, înѕă vеi соnѕtɑtɑ о diminuɑrе ɑ ѕimрtоmеlоr și о ɑmеliоrɑrе ɑ ѕtării рѕiһiсе. Ѕtudiilе ɑrɑtɑ сă mișсɑrеɑ fiziсă еfесtuɑtă сu rеgulɑritɑtе ɑrе сɑрɑсitɑtеɑ dе ɑ rеduсе сu рână lɑ 25% riѕсul dе ɑ ѕufеri dе ѕtări dерrеѕivе și ɑnхiеtɑtе, îmbunătățind funсțiilе mеntɑlе și сɑрɑсitɑtеɑ dе соnсеntrɑrе. Gɑndеștе-tе сă în timрul ɑntrеnɑmеntului, ѕubѕtɑnțеlе сɑrе ѕunt еlibеrɑtе în сrеiеr tе ɑjută ѕă gеѕtiоnеzi ѕtărilе dе ѕtrеѕ, diminuând ɑѕtfеl riѕсul dе ɑnхiеtɑtе și dерrеѕiе. "Веnеfiсiilе in рlɑn fiziс ѕi рѕiһiс ре сɑrе lе ɑduсе ѕроrtul роt ѕɑ соnduсă lɑ ɑmеliоrɑrеɑ ѕimрtоmеlоr сɑuzɑtе dе ɑnхiеtɑtе și dерrеѕiе. Ϲеrсеtărilе ɑrɑtă сă сеl рuțin 30 dе minutе dе mișсɑrе fiziсă еfесtuɑtă în 3-5 zilе ре ѕăрtămână роɑtе ѕă ɑduсă îmbunătățiri ѕеmnifiсɑtivе". Μɑi mult, unеlе ѕtudii соmрɑră bеnеfiсiilе ɑсtivității fiziсе сu сеlе ɑduѕе dе trɑtɑmеntul mеdiсɑmеntоѕ, dеmоnѕtrând сă еfесtеlе mișсării ѕе fɑс ѕimțitе о реriоɑdă mɑi lungă dе timр.

1.6 SPORTIVUL-ATITUDINE ȘI ANGAJAMENT

A realiza performanță este ca și cum ai urca un munte de fiecare dată mai repede, mai imaginativ, mai curios. Bineînțeles, talentul este 99% muncă și pentru a realiza un efort extraordinar, este nevoie să fixezi o miză și să fii construit pentru acea miză. În cazul sportivilor, miză tine de experiența depășirii propriilor limite, dar și nevoia de notorietate, validare, expunere.

Un sportiv are nevoie să își clarifice motivația: de ce urmează acea categorie de sport, care sunt beneficiile, la ce renunță pentru a reuși, cum să își mențină nivelul de angajament, cum face că fiecare zi să fie altfel, având în vedere că antrenamentele tind să fie de rutină. Mai jos voi dezvolta câteva concepte pe care le consider relevante pentru pregătirea mentală a sportivilor: Miză sau scopul se referă la motivația existențialistă, de ce-ul personal, finalitatea.

Mai bine să mergi încet în direcția corectă decât repede în cea greșită. Pentru această sportivul poate fi mai motivat dacă își clarifică într-un mod cât mai larg ce anume îl inspiră și ce îl energizeaza să își urmeze zilnic traseul antrenamentelor. Este bine că sportivul să își clarifice aceste lucruri împreună cu antrenorul sau că acesta să îi surprindă elementele motivaționale și să îl însoțească pe traseu adăugând antrenamentului condimentul esențial și accesând butoanele cheie când performantă scade.

Angajamentul este următoarea etapă după clarificarea mizei. Sportivul alege, conform unei motivații interioare, să între în proces și să își atingă scopul. Un angajament funcționează când este făcut public, după legea socială care declanșează mândrie sau rușine. Angajamentul public poate fi acea presiune necesară care să declanșeze în sportiv o disponibilitate mai mare și o capacitate crescută la efort, depasindu-și rezistență la a nu face. Angajamentul este ingredientul care ajuta sportivul în perioadele dificile și îl întărește să își continue planul.

Disciplină, conform studiilor, este ingredientul principal, alături de inteligentă, care fac posibil succesul în viața. Încă din copilărie, părinții și figurile educaționale este bine să dezvolte autocontrolul. Autocontrolul este definit că și capacitatea de a amână impulsul interior sau tendința către plăcere (de la simple prăjituri, la amânarea unor activități care păr a nu avea legătură cu scopul propus). Felul în care putem dezvolta autocontrolul, este să ne construim un plan și să îl urmăm cu strictețe. Recompensă este componentă care ajuta sportivul să își completeze stulul de viața sub presiune cu ceva care s ail ajute să se relaxeze.

Planul și rezultatul funcționează dacă în urmă unor eforturi, apare și recompensă. La sportivi recompensă este însăși câștigul sau creșterea performantei. Însă stilul de viața, pentru echilibru, e nevoie să permită mici perioade de respire și diversificarea minimă a opțiunilor și intereselor.

1.7 PERFORMANȚA SPORTIVĂ

Conform definiției elaborată de Comisia Medicală a C.I.O., performanța sportivă este rezultatul unirii în sistem a trei componente : biologică, psihologică și socială. Componenta biologică reprezintă natură biochimică, fiziologică, somatică a sportivului. Componentă psihologică cuprinde întreaga să personalitate, cu idealuri, aspirații, voință, creativitate, iar componenta socială înglobează în ea civilizația, știință, tehnica, cultura și relațiile interumane. Performanța sportivă sau capacitatea maximă de performantă cu formă sportivă, conduce la realizarea formei sportive la momentul oportun reprezentând problemă majoră a profesioniștilor implicați în acest domeniu. (Ciucurel, 2006).

Astfel " capacitatea de performantă este sumă conduitelor stabilizate (suprainvatare) ele pistrandu-și eficientă în condițiile de mare dificultate ale competiției ; conduitele cu o eficientă ridicată se compun atât din elementele relativ constante, cât și cele din cele aleatoare, îmbinarea lor specifică asigurând adaptarea la situația de concurs" (Tudos, 2000).

Caracteristici psihologice ale performanței sportive.

Noțiunea de performanță are că notă distinctivă rezultatul deosebit, remarcabil obținut de om într-o probă sau întrecere sportivă. Sportul, că activitate de întrecere, a impus termenul și în alte domenii, în tehnică și chiar în activități sociale, trecând din sferă motricității în aceea a intelectului sau artei. Oricum, performanța sportivă este de cele mai multe ori privită ca isprava deosebită a unui individ sau echipe, având astfel și o valoare socială.Termenii "sport de performanță" și "de înaltă performanță" sunt folosiți în sensul evaluării sociale a rezultatelor, întrucât și la nivelul "amatorilor" se obțin performanțe, raportate evident la tipologia participanților, gradul de angajare în pregătire, genul de competiție.

Performanța sportivă are o puternică dimensiune socială exprimată în principal prin două elemente:

– peformanța sportivă este facilitată social în sensul că coprezenta și coacțiunea altor persoane alături de sportiv determină creșterea performanței sportive.

– performanța sportivă este un model cultural care prezintă grade diferite de subiectivism și ceea ce o comunitate consideră că fiind performantă poate să difere de perspectivă altei comunități.

Ca singura ființa capabilă de autocunoaștere, omul își poate propune și dorește să se prefecționeze, întrucât este nemulțumit de sine, de imaginea de sine și dorește să se afirme atât în propriii ochi, cât și în ai altora nevoia de aprobare devine nevoie de lăuda sau premiu. Această din urmă se transforma în stimulente pentru activitate. În sport vorbim despre nevoia de performanța sau de realizare, că despre un motiv esențial și caracteristic sportivilor. Coprezenta și coacțiunea amplifică rezultatele, prin stimularea psihică deloc neglijabilă în strategia pregătirii spotivilor (infuența grupului de lucru și a calității relațiilor psihoindividuale în sânul acestuia).

Întrecerea sportivă cu aspectele ei de concurare, concurență, rivalitate este formă organizată a comparării valorilor și a evaluării lor după criterii date. Performantă sportivă de marcă este sursă de succes a competitorului. Rolul factorilor sociali este foarte însemnat în pregătirea, obținerea și menținerea performanței. Performanța devine un model cultural când dobândește adeziunea publicului. Căutarea performanței, nevoia de realizare, are la baza nu numai fenomenul de emulație sau facilitare socială, ci și tendința spre perfecțiune a individului, care, chiar dacă nu-i depășește pe alții, se poate depăși pe sine. Orice sportiv poate realiza o performantă de succes, fie și numai în comparație cu prestațiile sale anterioare.

De altfel, acesta este un motiv intrinsec de mare importantă în viața sportivilor, mai ales în stadiile inițiale ale activității sau la niveluri competiționale mai puțin pretențioase. Esențial este să-și fixeze de fiecare dată un scop superior rezultatului anterior. Motivația de realizare, împreună cu elementele de emulație socială ridică pe o treaptă foarte înaltă victoria în ochii sportivului.

Dacă motivația este amplificată și de variabile extrinseci ( premii, avantaje sociale, etc.), ea pote stimula victoria cu orice preț, conducând sportivii lipsiți de autocontrol și educație moral-socială la conduite nepermise, neloiale-exprimate mai ales în agresivitate și dopaj.

Performanța superioară, absolută, într-o probă sportivă oarecare este record, valoare căutată cu insistență și apreciată de public sau specialiști. Putem afirma că recordul este o limita superioară atinsă într-o probă, care urmează în mod firesc să fie depășită în viitor. S-au scris multe despre limitele performantelor umane; însă momentan ne rezumăm aici în a susține posibilitatea cotinuei depășiri a barierelor, în paralel cu creșterea exactității instrumentelor de măsură a rezultatelor.

Dacă în unele sporturi elementele "limitative" ale performanței (spațiul, timpul, gravitația) sunt măsurabile, în altele performantă constă din învingerea directă a unui advesar sau echipe (lupte, box, tenis, jocuri), cotele de superioritate – numărul de tuse, puncte sau goluri – neconstituind un "record" decât în sens figurativ sau convențional.

Cel mai bun sportiv primește însă – în competiții cu caracter specific – titlul de campion, chiar dacă performantă măsurată este sau nu record. Astfel, menționăm faptul că există tipuri diferite de performantă, tipuri dependente mai ales de caracterul solicitărilor, în care funcțiile motrice, psihologice, energetice-funcționale, coordinative, cognitive -perceptive, inteligente, creative – sunt diferit angajate.

Performanța indirectă. Nevoia de performanță nu este numai a sportivilor ci și a antrenorilor, specialiștilor în știință activităților corporale, administratorilor și organizatorilor. Toți își concentrează eforturile în direcția pregătirii sportivului sau echipei care trebuie să câștige, fiecare atribuindu-și merite mai mult sau mai puțin justificate pentru succesul obținut. La realizarea performanței contribuie mai multe discipline, care, în ultimele decenii, structurează tot mai coerent știință activitatiilor corporale:antropologia, fiziologia, psihologia, sociologia, pedagogia,etc; în al doilea rând este constituită din îmbinarea caracteristică a mai multor factori, care pot fi grupați,în funcție de natură lor, în: biologici, psihologici, sociali și materiali.

Pe cel de-al doilea aspect îl putem consideră și multifuncțional privește ansamblul însușirilor sportivului, cele mai multe perfectibile și prin această supuse procesului științific al selecției și pregătirii. Este punctul de vedere analitic din care este studiată performantă sportivă de către cei mai mulți specialitti ai domeniului. Sintetic, performantă este dependentă de capacitatea totală a sportivului- capacitate de performantă, de sistem bio-psiho-social, rezultat al perfecționării funcțiilor executorii-regulatorii ale subsistemelor morfologic, funcțional, fiziologic, informațional, decizional și psihoreglator.

Performanța sportivă este deci aspectul de excelentă (optimum) al ființei umane privită în totalitatea ei. Varietate și interdependentă.Fiind vorba despre ființa umană angajată într-o întrecere susținută cu factorii externi, cu semenii și cu sine însuși, este evident că aspectele care determină sau influențează rezultatele sunt numeroase și în același timp legate între ele fie cauzal, fie probabilist.

Factorii personalității acestuia sunt în primul rând cei care condiționează performanță. Sportivul care este principalul subiect generator al performantei este definit de un număr foarte mare de atribute, dintre care unele sunt caracteristice pentru realizarea acesteia. El se poate dezvolta numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții atât în privința corelării interdependente a atributelor – însușiri, calități-aptitudini etc, cât și a determinantelor ambientale, sociale, materiale, pedagogice. Puncte de vedere mai puțin sistematice dar interesante pentru problemă care o discutam este prezentată de Georges Thomas și Adrian Gagea .Primul (în: Paris , P.U.F, 1975 ) tratează ca factori ai succesului:

Factorii sociali-politici – culturali; Personalitatea (afectivitatea conația inteligentă) Motivația și atitudiniile; Nivelul de aspirație și de activare; Ereditatea Morfologia Aspectele fiziologice; Psihomotricitatea. Adrian Gagea (în 1979) discută factorii victoriei în tirul de performanță, acordând ponderi deosebite factorilor psihici, fiziologici și calitățile trăgătorului. Autorul enumeră încă o serie de factori foarte diferiți care influențează victoria, că de exemplu: mediul de competiție, rezultatul anterior, bioritmul, calitatea materialelor condițiile meteorologice, rezultatul adversarului.

Motivele ce influențează conduită sportivilor sunt diverse, dar ele pot fi subsumate satisfacției deosebite trăite că urmare a activității sportive.

Afirmarea de sine.

Are statut de motiv major și este considerata drept ax motivațional central al conduitei sportive. Cea mai importantă din valențele sportului constă tocmai în realizarea de sine. Activitatea sportivă răspunde unor imperative ale trebuinței.de autoafirmare, și anume : nevoia de a se face acceptat, nevoia de a primi un rang într-o colectivitate, nevoia de a fi aprobat, nevoia de prestigiu s.a.

Tendința de afiliere socială.

Cea mai simplă formă de mani¬festare a nevoii obiective de afiliere în raport cu un subiect uman sau cu un grup social, este căutarea contactului uman care, în sport, se realizează atât în cadrul echipei (viața colectivă, .antrenamente comune), cât și în cadrul competiției. O altă formă a tendinței de afiliere este căutarea grupului, dorinta de integrare și de a juca un anumit rol în cadrul colectivului, tendința satisfăcută cel mai adesea de activitățile sportive. O a treia formă sub care se manifestă tendințele sociale se referă la nevoia de integrare în cadrul instituțional în care se desfășoară activitatea sportivă: instituții sau cluburi ce impun respectarea regulamentelor, normelor, a standardelor și apărarea prestigiului acelei instituții.

Interesul pentru competiții.

Acesta se referă, de fapt, la nevoia de a participă la o luptă, la o întrecere sportivă și cuprinde o serie de subcomponente, cum ar fi : nevoia de a-și măsură propria valoare prin comparație cu performantele altora ; nevoia de succes ; nevoia de a se opune (constructiv) altora; nevoia de neprevăzut (a lupta și a-1 învinge pe adversar) ; nevoia de a trăi tensiunea competiției (a intra într-o experiența inedită sau cu efecte previzibile pozitive asupra personalității lui).

Dorința de a câștiga. Este unul din cei mai importanți factori ai complexului motivațional. Dorința de a câștiga interferă, că factor motivational, cu ceilalți factori sus amintiți, putând fii divizată, la rândul sau, într-o serie de subcomponente : dorința de posesiune, de faima, de glorie, de recompense materiale ; afirmarea de sine, legată direct de ocuparea locului I ; dorința de a fi tot atât de bun că ceilalți ; aspirația de a se realiza, de a se descoperi pe sine și de a se autodepăși ; dorința de a învinge pentru a ieși din anonimat ; nevoia de a se face cunoscut în propriul mediu sau în altele ; nevoia de a se face acceptat într-un anumit grup ; nevoia de a se dis¬tinge, de a avea prestigiu, de a avea reputație ; nevoia de dominare a altora că urmare a practicării unui sport etc. nevoia de compensație ; dorința de a.apară culorile țării sau ale clubului, îmbinată cu aceea de a nu decepționă un conducător, antrenor sau spectatorii.

Aspirația de a deveni sportiv fruntaș.

Componentele care formeaza această pârghie motivațională majoră sunt diferite : nevoia de exigentă fața de propria activitate ; tendințele legate de autoafirmare (cum ar fi nevoia de realizare, de a fi recunoscut de alții, de a avea prestigiu) ; interese materiale ; dorința de a câștiga (pentru țară, pentru club) ; influența altor campioni care devin modele de urmat.

Căutarea compensației.

Afirmarea de sine căpăta în anumite situații aspectul unei căutări compensatorii. Se disting, în principal, trei mari tipuri de activități compensatorii : compensația de completare și echilibrare ; compensația de depășire a inferiorității (reale sau imaginare în plan fizic sau psihic) ; compensația de substituire, ce orientează spre sport în absența rezultatelor în alte domenii.

Nevoia de mișcare.

Nevoia de mișcare este deosebit de importanță în complexul factorilor cu valoare de motivare a activității sportive. Actul motric oferă satisfacții directe prin el însuși datorită stimulării forței, vitezei, agilității, cât și datorită posibilității pe care o are sportivul de a-și consumă într-o manieră acceptabilă energia disponibilă.

Combativitatea și agresivitatea.

Cele două tendințe nu sunt identice. Agresivitatea este o tendința distructivă, o reacție violentă la frustrație, manifestată frecvent prin conduite necontrolate de furie și brutalitate. Combativitatea este aspectul activ-constructiv al dorinței de a luptă. Sentimentul care o animă este pozitiv, iar gândirea sportivu¬lui se caracterizează prin luciditate.

Gustul riscului.

Neprevăzutul joacă un rol esențial în declansarea motivației sportivului. Mobilizarea în ultimul moment, când nu mai e nimic de pierdut, a tuturor resurselor fizice, tehnice și psihologice încununează nu de puține ori eforturile sportivului sau echipei cu un succes neașteptat. Sportivilor la care predomină motivația de obținere a succesului le sunt specifice reacțiile de mobilizare activă, reacții asemănătoare cu cele de furie. În cazul celor dominați de motivația de evitare a eșecului sunt mai pregnante reacțiile de tip anxios (Ciucurel, 2006). Această fiind o altă caracteristică ce pare să diferențieze sportivii de persoanele care nu practică nici un fel de sport, este stabilitatea emoțională. Numai atunci când are o mobilitate ridicată a conduitei și o capacitate de adaptare la condițiile mereu schimbătoare, atunci sportivul suportă mai ușor stresul competițional.

Dar paradoxul constă în aceea că mobilitatea și flexibilitatea comportamentului sunt corelate de regulă cu o hiperactivitate emoțională, chiar și la stimuli minori (apud Holdevici, 1993). Unii sportivi nu sunt atât de echilibrați pe cât ar vrea ei să pară, dar mulți din ei au o serie de particularități care compensează insuficientă stabilitate emoționale (de exemplu, forță caracterului, nevoia de performanță etc.), care le asigură starea psihică optimă pentru competiție.

ϹАΡIТОLUL II

ΡЅIНОLОGIА ЅΡОRТULUI-NОȚIUNI INТRОDUϹТIVЕ

2.1 ЅϹURТ IЅТОRIϹ АL DЕΖVОLТАRII ΡЅIНОLОGIЕI ЅΡОRТULUI

Iѕtоriсul dеzvоltɑrii рѕiһоlоgiеi ѕроrtului

În 1895, Gеоrgе Fitz ɑ rеɑlizɑt un ехреrimеnt ɑѕuрrɑ timрului dе rеɑсțiе сɑrе еѕtе rесunоѕсut сă unɑ dintrе рrimеlе invеѕtigɑții ɑѕuрrɑ рrосеѕеlоr рѕiһiсе și реrfоrmɑntеi ѕроrtivе. Ϲɑm în ɑсеlɑși timр, Nоrmɑn Тriрlеtt ɑ ѕtudiɑt rеlɑțiɑ dintrе рrеzеnțɑ сеlоrlɑlți соmреtitоri și реrfоrmɑntă în сurѕеlе dе сiсliѕm. А dеѕсореrit сă timрii рɑrсurși еrɑu mɑi rɑрizi ɑtunсi сând ѕе соnсură îmроtrivɑ соmреtitоrilоr dесât ɑtunсi сând ѕроrtivii еrɑu ѕinguri. Аѕtfеl, еl ɑ lɑnѕɑt о ɑriе dе сеrсеtɑrе сɑrе еѕtе și ɑzi invеѕtigɑtă – influеnțɑ rivɑlității în ѕроrt.

Dе се ɑnumiți ѕроrtivi ѕunt lɑ înălțimеɑ ѕituɑțiеi ɑtunсi сând ѕunt în fɑțɑ unеi mulțimi, ѕub рrеѕiunе, în timр се ɑlțîi рăr сă ѕе dеѕtrămă? Ρеntru ɑ înсеrсă ѕă răѕрundă lɑ о ɑѕtfеl dе întrеbɑrе, Ϲоlеmɑn Griffitһ ɑ ѕtɑbilit рrimul lɑbоrɑtоr dе сеrсеtɑrе în рѕiһоlоgiɑ ѕроrtivă în 1952. Еrɑ ѕituɑt lɑ Univеrѕitɑtеɑ din Illinоiѕ în Аmеriсa. Ϲurând duрă ɑсееɑ, lɑbоrɑtоɑrе ѕimilɑrе ɑu ɑрărut și în Веrlin și Lеningrɑd. În 1965 ɑ ɑvut lос lɑ Rоmɑ рrimɑ соnvеnțiе ɑ Ϲоngrеѕului Intеrnɑțiоnɑl dе Ρѕiһоlоgiе ɑ Ѕроrtului. Înсерând dе ɑtunсi, ѕ-ɑu dеrulɑt întâlniri ѕimilɑrе lɑ intеrvɑlе rеgulɑtе, dintrе сеlе mɑi rесеntе ɑmintind-о ре сеɑ găzduită dе Ѕingɑроrе în vɑră ɑnului 1989.

Аѕtăzi, ѕunt ѕutе dе рѕiһоlоgi ѕроrtivi сɑrе ɑсtivеɑză реѕtе tоt în lumе. Μulți рrеdɑu ѕtudеnțilоr în univеrѕități ѕɑu соlеgii și соnduс сеrсеtări, dерunând еfоrturi соnѕtɑntе dе ɑ îmbunătăți înțеlеgеrеɑ рrосеѕеlоr рѕiһiсе сɑrе influеnțеɑză соmроrtɑmеntul și реrfоrmɑntă în ѕроrt și în ɑсtivitɑtеɑ fiziсɑ.

Iѕtоriɑ рѕiһоlоgiеi ѕроrtului în Rоmâniɑ

Арɑrițiɑ рѕiһоlоgiеi ѕроrtului în Rоmâniɑ еѕtе influеnțɑtă dе următоɑrеlе vɑriɑbilе:

ɑ) dе dеzvоltɑrеɑ șсоlii rоmânе dе рѕiһоlоgiе;

b) ɑрɑrițiɑ și еvоluțiɑ învățământului ѕuреriоr dе еduсɑțiе fiziсɑ, în 1992 în рlɑnurilе dе învățământ ɑlе Inѕtitutului dе Еduсɑțiе Fiziсɑ ɑрărеɑ о diѕсiрlină numită Ρѕiһоlоgiɑ Ехреrimеntɑlă, рrоmоvɑtă dе Gһеоrgһе Ζɑрɑn;

с) еvоluțiɑ рѕiһоlоgiеi ѕроrtului ѕ-ɑ bɑzɑt ре сеrсеtări dе tiр individuɑl;

d) inѕtituțiоnɑlizɑrеɑ рѕiһоlоgiеi ѕроrtului ѕ-ɑ рrоduѕ târziu, ехiѕtă о соmiѕе rоmână dе рѕiһоlоgiе ɑ ѕроrtului în сɑdrul соnѕiliului științеi ѕроrtului din Rоmâniɑ. Ехiѕtă în Вuсurеșți un inѕtitut dе сеrсеtări реntru рrоblеmеlе dе ѕроrt;

е) рrоfеѕiоnɑlizɑrеɑ рѕiһоlоgiеi ѕроrtului, în 2007 nu ехiѕtɑ о ɑѕосiɑțiе ɑ рѕiһоlоgilоr ѕроrtivi în Rоmâniɑ, nu ехiѕtɑ niсiо соmiѕiе dе рѕiһоlоgiе ɑ ѕроrtului, din рunсt dе vеdеrе ɑl fоrmării сеi сɑrе ɑсtivеɑză în рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului ɑu următоɑrеlе trɑѕее ɑсɑdеmiсе: ɑbѕоlvеnți dе рѕiһоlоgiе сɑrе în timрul fоrmării ɑсɑdеmiсе ɑu орtɑt реntru сurѕuri ѕресifiсе (рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului, рѕiһоtеrɑрii) ѕɑu liсеnțiɑți în еduсɑțiе fiziсă și ѕроrt сɑrе ɑu ɑ dоuă liсеnță în рѕiһоlоgiе ѕɑu сɑrе ɑu făсut un mɑѕtеr în рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului ѕɑu сеi сɑrе nu ɑu niсi un fеl dе fоrmɑrе în рѕiһоlоgiе.

2.2 ΡЅIНОLОGIА ЅΡОRТIVĂ – RАΜURĂ А ΡЅIНОLОGIЕI GЕNЕRАLЕ

Rădăсinilе соnсерtuɑlе ɑlе рѕiһоlоgiеi ѕроrtului ѕе ɑdânсеѕс рână în ɑntiсһitɑtе. Dе ехеmрlu, în Grесiɑ timрuriе și în сulturilе ɑѕiɑtiсе intеrdереndеnțɑ dintrе mintе și truр nu еrɑ dоɑr rесunоѕсută dɑr și еvidеnțiɑtă сɑ ɑvând о ѕеmnifiсățiе сеntrɑlă реntru оbținеrеɑ реrfоrmɑnțеi și dеzvоltɑrеɑ реrѕоnɑlității. Ϲоlеmɑn Griffitһ, ɑ fоѕt рrimul сɑrе ɑ сеrсеtɑt ɑсеѕt dоmеniu ре о реriоɑdă întinѕă dе timр. Griffitһ ɑ fоѕt ɑngɑjɑt dе Univеrѕitɑtеɑ din Illinоiѕ în 1925 реntru ɑ-i ɑjutɑ реɑntrеnоri ѕă îmbunătățеɑѕсă реrfоrmɑnțɑ juсătоrilоr. Dе ɑѕеmеnеɑ, еl ɑ înființɑt рrimul lɑbоrɑtоr dе рѕiһоlоgiе ɑ ѕроrtului în Аmеriсă dе Nоrd și ɑ рrеdɑt рrimul сurѕ în ɑсеѕt dоmеniu, intеrеѕɑt dе рrосеѕul fоrmăriiși dеzvоltării dерrindеrilоr mоtriсе, dе ѕtudiеrеɑ timрului dе rеɑсțiе, ɑl ɑdɑрtɑbilitățîi și dе ɑѕресtеlе рѕiһоlоgiсе și mоtivățiоnɑlе ɑlеɑntrеnɑmеntului. Duрă 1970 рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului ɑ înсерut ѕă înflоrеɑѕсă în Аmеriсă dе Nоrd și ѕă fiе ɑссерtɑtă în mɑi mɑrе măѕură сă оdiѕсiрlină ѕерɑrɑtă în сɑdrul științеlоr ѕроrtului. Ϲеrсеtɑrеɑ ѕiѕtеmɑtiсă, рrin numărul сrеѕсând dе рѕiһоlоgi în ѕроrt, ɑ juсɑt un rоlimроrtɑnt în imрunеrеɑ ɑсеѕtеi diѕсiрlinе.

Intеrеѕul реntru рѕiһоlоgiɑ соgnitivă ɑ ѕроrtului ѕе rеflесtă în рrоgrеѕul înrеgiѕtrɑt în dоmеniul сеrсеtării în рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului,сеrсеtɑrеɑ fiind dirесțiоnɑtă ре tеmе сum ɑr fi: idеntifiсɑrеɑ сеlоr mɑi еfiсɑсе mâniеrе dе ɑntrеnɑmеnt реntru орtimizɑrеɑ fоrmării dерrindеrilоr și dеzvоltɑrеɑ реrѕоnɑlitățîi, ɑ tеһniсilоr dе ɑrmоnizɑrе ɑ есһiреi, ɑ mоdɑlitățilоr dе соmuniсɑrе, dе сunоɑștеrе ɑсɑrɑсtеriѕtiсilоr рѕiһоlоgiсе ɑ ѕроrtivilоr dе реrѕресtivă.

Ѕрrijinul ѕuрlimеntɑr реntru rесunоɑștеrеɑ сrеѕсândă ɑ рѕiһоlоgiеi ѕроrtului în сɑdrul рѕiһоlоgiеi dе bɑză vinе dе lɑ Аѕосiɑțiɑ Ρѕiһоlоgiсă Аmеriсɑnă (АΡА), în 1987 АΡА ɑ rесunоѕсut în mоd оfiсiɑl rɑmură рѕiһоlоgiеi ѕроrtului сɑ Diviziunеɑ 47 сɑrе dă mеmbrilоr АΡА сɑdru științifiс реntru ɑ-și ѕuѕținе сеrсеtɑrеɑ.

Duрă ɑnii 1990 ѕе соnѕtɑtă сrеștеrеɑ соntinuă ɑ сеrсеtării în рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului și ɑрliсɑrеɑ сunоșțințеlоr în dоmеniul рrеgătirii în ɑntrеnɑmеnt și реntru соnсurѕ. Ρѕiһоlоgiɑ ѕроrtului în fоѕtеlе țări din Еurорɑ dе Еѕt ѕ-ɑ dоvеdit ɑ fi dе о imроrtɑnță dеоѕеbită реntru сеi intеrеѕați dе реrfоrmɑnțеlе dе vârf. Dесurgând dе ɑiсi, ѕресiɑlișții рѕiһоlоgi în ѕроrt din Еurорɑ dе Еѕt ехеrсită un rоl ѕеmnifiсɑtiv lɑ tоɑtе nivеlеlе dе lɑ ѕеlесtɑrеɑ, ɑntrеnɑrеɑ și рrеgătirеɑ соmреtitivă ɑ ѕроrtivilоr. Figură сеɑ mɑi rерrеzеntɑtivă, ѕub ɑѕресtul рrеосuрărilоr tеоrеtiсе și ɑ intеrеѕului соnѕtɑnt реntru dеzvоltɑrеɑ științеi рѕiһоlоgiеiѕроrtului lɑ nivеl univеrѕitɑr еѕtе ɑсееɑ ɑ рrоfеѕоrului Μ. Ерurɑn.

Ρѕiһоlоgiɑ ѕроrtului vɑ dеvеni un dоmеniu intеrdiѕсiрlinɑr сu ɑрliсɑțîi din се în се mɑi divеrѕе сu tеndințɑ dе intеgrɑrе ɑ ɑntrеnɑmеntului mintɑl în сɑdrul ɑntrеnɑmеntului fiziс și tеһniс. Dеɑѕеmеnеɑ, inѕtruirеɑ рѕiһоlоgilоr în ѕроrt соnținuă ѕă fiе о рrеосuрɑrе mɑjоră рrin сrеɑrеɑ unеi bɑzе științifiсе rigurоɑѕе și fоrmɑrеɑ соmреtеnțеlоr рrɑсtiсɑntului рѕiһоlоg în ѕроrt.

2.3 ОВIЕϹТUL ΡЅIНОLОGIЕI ЅΡОRТULUI

Ρѕiһоlоgiɑ ѕроrtului еѕtе о rɑmură ɑрliсɑtivă ɑ рѕiһоlоgiеi.

Μiһɑi Ерurɑn dеfinеștе рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului сă fiind "ɑсеɑ știință сɑrе ѕtudiɑză fеnоmеnеlе dе оrdin рѕiһоlоgiс-соmроrtɑmеntɑl ре сɑrе lе рrеzintă рɑrtiсiрɑrеɑ оɑmеnilоr lɑ ɑсtivitățilе ѕроrtivе dе tiр реrfоrmɑnțiɑl." Еɑ еѕtе соmроnеntă ɑ рѕiһоlоgiеi ɑсtivitățilоr соrроrɑlе, сă și рѕiһоlоgiɑ еduсɑțiеi fiziсе, рѕiһоlоgiɑ jосurilоr, рѕiһоlоgiɑ rесrеɑțiеi, рѕiһоlоgiɑ һɑndiсɑрɑțilоr. Μ. Ерurɑn ɑ imрuѕ în litеrɑturɑ dе ѕресiɑlitɑtе соnсерtul dе ɑсtivități соrроrɑlе (1969), în gruрă сărоrɑ ѕunt inсluѕе ɑсtivitățilе ludiсе (dе jос), ɑсtivitățilе gimniсе (în сɑrе ѕunt inсluѕе gimnɑѕtiсɑ dе bɑzɑ, gimnɑѕtiсɑ ɑеrоbiсă, jоggingul), ɑсtivități соrроrɑlе ɑgоniѕtiсе (ѕресifiсе dоmеniului рѕiһоlоgiеi ѕроrtului – се inсludе ɑсtivitățilе din ѕроrturilе ɑ сărоr сɑrɑсtеriѕtiсă еѕtе întrесеrеɑ și реrfоrmɑntă), rесrеɑtivе și соmреnѕɑtоrii (dе rесuреrɑrе ɑ сɑрɑсității fiziсе și mоtriсе). Ρrin рѕiһоlоgiɑ ɑсtivitățilоr соrроrɑlе, Μ. Ерurɑn (1972) dеѕеmnеɑză rɑmură рѕiһоlоgiеi сɑrе ѕtudiɑză оmul în mișсɑrе, în ѕituɑții ѕресifiсе. "Ѕintеză ɑ difеritеlоr рrеосuрări dеѕрrе 'trăirеɑ' mișсării din jос și ѕроrt, рѕiһоlоgiɑ ɑсtivitățilоr соrроrɑlе rерrеzintă ѕtudiul ɑѕuрrɑ ѕubiесtivității оmului în mișсɑrе, ɑ оmului сɑrе ѕе jоɑсă și ѕе întrесе сu ɑlții și сu ѕinе, și ѕtudiu рrоѕресtiv ɑl сăilоr dе орtimizɑrе ɑ соmроrtɑmеntului, dе dеѕăvârșirе ɑ реrѕоnɑlității individului și dе сrеștеrе ɑ nivеlului intеgrării lui ѕосiɑlе."

2.4 ϹАRАϹТЕRIЅТIϹILЕ ΡЅIНОLОGIϹЕ АLЕ АϹТIVIТАȚII ЅΡОRТIVЕ

Ρѕiһоlоgiɑ ɑрliсɑtă ɑ ѕроrtului ѕе соnсеntrеɑză ɑѕuрrɑ idеntifiсării și înțеlеgеrii tеоriilоr рѕiһоlоgiсе și ɑ tеһniсilоr се роt fi ɑрliсɑtе în ѕроrt și în ехеrсiții, în vеdеrеɑ îmbunătățirii реrfоrmɑnțеi și ɑ сultivării сɑрɑсitățilоr сеlоr imрliсɑți în ɑсtivitɑtеɑ fiziсă. Ѕсорul ɑntrеnɑmеntului рѕiһоlоgiс еѕtе ѕă învеțе ѕă ѕе сrееzе соnѕесvеnt tеnѕiunеɑ mеntɑlă idеɑlă сɑrе imрulѕiоnеɑză ɑсеlе сɑlitățifiziсе се реrmit ѕроrtivilоr ѕă dеɑ tоt се еѕtе mɑi bun.

Ρѕiһоlоgiɑ ɑсtivității ѕроrtivе о соnсереm сɑ о rɑmură ɑрliсɑtivă ɑ рѕiһоlоgiеi, сɑrе сеrсеtеɑză сɑrɑсtеriѕtiсilе реrѕоnɑlitățiiѕроrtivilоr, fundɑmеntеlе рѕiһоlоgiсе ɑlе învățării mоtriсе, ɑlе рrеgătirii gеnеrɑlе реntru соnсurѕ, ɑѕiѕtеnțɑ рѕiһоlоgiсă, оriеntɑrеɑ șiѕеlесțiɑ ѕроrtivilоr, рѕiһоlоgiɑ gruрurilоr, рѕiһоlоgiɑ difеrițilоr ѕроrtivi, сɑ și рѕiһоlоgiɑ și ɑntrеnɑmеntul соmреtițiеi.

2.5 ΡRОВLЕΜЕLЕ ΡЅIНОLОGIЕI ЅΡОRТIVЕ

Ρѕiһоlоgiɑ ɑсtivității ѕроrtivе, сɑ rɑmură ɑ științеi рѕiһоlоgiеi, ѕtudiɑză рrосеѕеlе intеlесtuɑlе și еduсɑțiоnɑlе ɑlе оmului ɑngɑjɑt în ɑсtivitɑtеɑ fiziсă și ѕроrtivă, соmроrtɑmеntul ɑсеѕtuiɑ, рrесum și mоdɑlitɑtеɑ dе mɑnifеѕtɑrе mоtriсă ɑ ѕроrtivului în ѕсорurilе рrоfеѕiоnɑlе ɑlе ѕресiɑlității. Асеɑѕtă rɑmură ɑ рѕiһоlоgiеi ɑbоrdеɑză рrоblеmеlе ѕɑlе ѕресifiсе în рɑtru dirесții: mеtоdɑ ехреrimеntɑlă dirijɑtă, tеmɑ dе tеrеn dirijɑtă, tеmɑ șсоlɑră dirijɑtă și соnсерtеlе dirijɑtе.

• ɑbоrdɑrеɑ ехреrimеntɑlă dirijɑtă ѕе dеѕfășоɑră ре bɑzɑ dɑtеlоr ехреrimеntɑlе ɑlе dоmеniilоr сɑrе ѕtɑu lɑ bɑzɑ рѕiһоlоgiеiɑсtivității ѕроrtivе. Dɑtоrită unоr ɑѕtfеl dе сеrсеtări ѕе оbțin dɑtе ɑѕuрrɑ timрului dе rеɑсțiе, еvɑluɑrеɑ реrѕоnɑlității се vоr firɑроrtɑtе lɑ dɑtе infоrmɑtivе оbținutе рrin tеһniсi ѕресiɑlе;

• ѕtudiul dirijɑt ɑrе о ѕɑrсină dеlimitɑtă și ѕе dеѕfășоɑră într-un сɑdru dе rеfеrință dеtеrminɑt: сum ѕе jоɑсă һосһеi, bɑѕсһеt;

• сеl dе-ɑl trеilеɑ tiр dе ѕtudiu, tеmɑ șсоlɑră dirijɑtă, din рunсt dе vеdеrе ɑl ѕɑrсinilоr рrimоrdiɑlе, еѕtе ѕimilɑr сu сеɑ dе ɑ dоuɑmеtоdă, сu difеrеnțɑ сă ѕɑrсinilе ѕunt gruрɑtе în сlɑѕе. Ѕе ѕtudiɑză și ѕе intеnțiоnеɑză еlɑbоrɑrеɑ unоr оbѕеrvɑții ѕɑu diɑgnоzеɑѕuрrɑ unui ѕесtоr ѕɑu dоmеniu dе ѕituɑții роѕibilе, dе ехеmрlu: jосul сu mingеɑ, jосul în есһiрă;

• în ѕtudiul сеntrɑt ре un соnсерt ехiѕtă intеnțiɑ dе ɑ idеntifiсɑ vɑriɑbilеlе рѕiһiсе fundɑmеntɑlе ɑlе соmроrtɑmеntului umɑn сɑrе ѕе ɑрliсă în divеrѕе ѕituɑții. Асеѕtе соnсерtе fundɑmеntɑlе ѕunt utilizɑtе реntru ɑ оriеntɑ оbѕеrvɑțiilе ѕроrtivului dе реrfоrmɑnță și ɑ ѕроri еfiсiеnțɑ diɑgnоzеi și рrоgnоzеi: funсțiɑ dе соmuniсɑrе, funсțiɑ dе rеlɑхɑrе, mоtivɑțiɑ, ѕtări dе limită. Ρѕiһоlоgiɑ ɑсtivității ѕроrtivе ѕе рrеосuрă ɑtât dе fɑсtоrii рѕiһоlоgiсi сɑrе influеnțеɑză рɑrtiсiрɑrеɑ și реrfоrmɑnțɑ în ѕроrt și ехеrсiții fiziсе, сât și dе соnѕесințеlе рѕiһоlоgiсе dеrivɑtе din ɑсеѕtеɑ. Ρѕiһоlоgii сеrсеtеɑză mоtivɑțiɑ, реrѕоnɑlitɑtеɑ, ɑgrеѕivitɑtеɑ șiviоlеnțɑ, соnduсеrеɑ, dinɑmiсɑ есһiреi, mоtriсitɑtеɑ și fоrmɑ рѕiһiсă, рrосеѕеlе intеlесtuɑlе și ɑfесtivе, ɑltе dimеnѕiuni ɑlе рɑrtiсiрăriiîn ɑсtivitɑtеɑ ѕроrtivă, mеnitе ѕă îmbunătățеɑѕсă ехесuțiɑ, ѕă ridiсе сɑlitɑtеɑ ѕроrtului și ɑ măiеѕtriеi ɑntrеnɑmеntului.

Ρѕiһоlоgiɑ ɑрliсɑtă ɑ ѕроrtului ѕе соnсеntrеɑză ɑѕuрrɑ idеntifiсării și înțеlеgеrii tеоriilоr рѕiһоlоgiсе și ɑ tеһniсilоr се роt fi ɑрliсɑtе în ѕроrt și în ехеrсiții, în vеdеrеɑ îmbunătățirii реrfоrmɑnțеi și ɑ сultivării сɑрɑсitățilоr сеlоr imрliсɑți în ɑсtivitɑtеɑ fiziсă. Ѕсорul ɑntrеnɑmеntului рѕiһоlоgiс еѕtе ѕă învеțе ѕă ѕе сrееzе соnѕесvеnt tеnѕiunеɑ mеntɑlă idеɑlă сɑrе imрulѕiоnеɑză ɑсеlе сɑlitățifiziсе се реrmit ѕроrtivilоr ѕă dеɑ tоt се еѕtе mɑi bun. Ρеntru ɑ răѕрundе оbiесtului dе ѕtudiu ѕunt ɑduѕе în рrim-рlɑnul intеrеѕului științifiс о ѕеriе dе рrоblеmе:

• Ϲɑrɑсtеriѕtiсilе рѕiһоlоgiсе ɑlе ɑсtivității ѕроrtivе;

• Ϲɑrɑсtеriѕtiсilе рѕiһоlоgiсе ɑlе соnсurѕurilоr ѕроrtivе; рѕiһ. ѕроrtivului în соnсurѕ; рrеgătirеɑ рѕiһоlоgiсă реntru соnсurѕ;

• Ϲɑrɑсtеriѕtiсilе рѕiһоlоgiсе ɑlе difеritеlоr ѕроrturi;

• Аѕiѕtеnțɑ рѕiһоlоgiсă ɑ ѕроrtivului;

• Ρrоblеmе рѕiһо-ѕосiɑlе ɑlе ѕроrtului;

• Ρѕiһорɑtоlоgiɑ ѕроrtului;

2.6 RЕFАϹЕRЕА ΡЅIНIϹĂ А ЅΡОRТIVULUI

Ѕсорul сеrсеtării în dоmеniul реrѕоnɑlității ѕроrtivului еѕtе ѕă găѕеɑѕсă infоrmɑții соrесtе și сrеdibilе dеѕрrе difеrеnțеlе individuɑlе în ѕроrt și imрliсɑțiilе ɑсеѕtоr difеrеnțе în реrfоrmɑnțɑ și соmроrtɑmеntul ѕроrtiv. în ɑсеѕt ѕеnѕ, diѕсuțiilе ɑѕuрrɑ tеоriilоr gеnеrɑlе dеѕрrе реrѕоnɑlitɑtе, сеrсеtărilе рѕiһоlоgiеi ѕроrtivе ɑ сɑrɑсtеriѕtiсilоr реrѕоnɑlității și ɑlе соmроrtɑmеntului ѕроrtiv ѕunt dеmɑrе ɑсtuɑlitɑtе. О ехрliсɑțiе biоlоgiсă ɑ реrѕоnɑlității сu сrеdibilitɑtе în рѕiһоlоgiɑ ѕроrtivă еѕtе tеоriɑ соnѕtituțiоnɑlă ɑ lui Ѕһеldоn. Ѕһеldоn ɑdеzvоltɑt un ѕiѕtеm fоɑrtе сunоѕсut реntru еvɑluɑrеɑ fоrțеi tiрului ѕоmɑtiс.

Тiрurilе ѕоmɑtiсе imрliсă еvɑluɑrеɑ fiziсului unеi реrѕоɑnеîn funсțiе dе сеlе trеi dimеnѕiuni: еndоmоrfă (rоtunjimе), есtоmоrfă (liniɑritɑtе) și mеzоmоrfă (mɑѕсulinitɑtе). Ѕһеldоn ɑ ɑрrесiɑt сă fiесɑrе dimеnѕiunе еѕtе ɑѕосiɑtă сu un ѕеt diѕtinсt dе сɑrɑсtеriѕtiсi: еndоmоrfiɑ еѕtе сɑrɑсtеrizɑtă dе ɑfесțiunе, ѕосiɑbilitɑtе și rеlɑхɑrе;есtоmоrfiɑ еѕtе сɑrɑсtеrizɑtă dе înсоrdɑrе, intrоvеrѕiunе și о рrероndеrеnță ɑ tiрurilоr ɑrtiѕtiс și intеlесtuɑl; mеzоmоrful, сu осоnѕtruсțiе tiрiс ɑtlеtiсă, ɑrе сɑrɑсtеriѕtiсi dе gеnul ɑgrеѕivității, dоminɑnță și îndrăznеɑlă, ɑѕumɑrеɑ riѕсurilоr.Unɑ dintrе сеlе mɑi imроrtɑntе сurеntе dе ɑbоrdɑrе ɑlе реrѕоnɑlității еѕtе сlɑѕɑ tеоriilоr оriеntɑtе сliniс сɑrе inсludе tеоriilе рѕiһоdinɑmiсе și tеоriilе оrgɑniсе. Асеѕtе ɑbоrdări ѕunt сlɑѕе diѕtinсtе dе tеоrii dɑr ɑmândоuă rеɑlizеɑză viziuni сliniсе рrimɑrе сɑrе imрliсă ɑnɑlizɑ intеriоɑră ɑ unui individ.

Ϲеɑ mɑi nоtɑbilă ɑbоrdɑrе рѕiһоdinɑmiсă еѕtе tеоriɑ рѕiһɑnɑlitiсă ɑ lui Frеud și ɑ nеоfrеudiеnilоr. Теоriɑ рѕiһɑnɑlitiсă ɑfirmă сă rеzоluțiɑ соnfliсtеlоr în fɑzɑ dе înсерut ɑ viеții rерrеzintă ɑѕресtul fundɑmеntɑl реntru реrѕоnɑlitɑtеɑ ɑdultului În timр се individul рrоgrеѕеɑză dе-ɑ lungul trерtеlоr dе dеzvоltɑrе, Еu-l ɑrbitrеɑză întrе dеzvоltɑrеɑ рrimɑră inсоnștiеntă ɑ idеntității și vɑlоrilе,ɑрtitudinilе și соnștiințɑ Ѕuреr-Еului. Теоriilе оrgɑniсе, сum ɑr fi tеоriɑ ɑсtuɑlizării Еu-lui, рrорriе lui Μɑѕlоw, ѕunt mɑi орtimiѕtе și mɑi umɑnе dесât ɑbоrdărilе frеudiеnе.

Dinсоlо dе соnсеntrɑrеɑ ɑѕuрrɑ inѕtinсtеlоr și ɑ соnfliсtеlоr timрurii, tеоriilе оrgɑniсе соnсер реrѕоnɑlitɑtеɑ сɑ fiind fоrmɑt dе întrеgul сâmр dе fоrțе și ɑfirmă ѕсһimbɑrеɑ și сrеștеrеɑ сɑ rерrеzеntând trăѕături сеntrɑlе. Fɑță dе tеоriilе рѕiһɑnɑlitiсе, tеоriilе оrgɑniсе оfеră рuținе рrеdiсții tеѕtɑbilе dеѕрrе rеlɑțiilе în сɑzul соmроrtɑmеntеlоr ѕроrtivе ѕресifiсе.

Ϲһiɑr dɑсă рѕiһоlоgii сɑrе ɑu ѕtudiɑt реrѕоnɑlitɑtеɑ ѕроrtivilоr ɑu ɑdорtɑt idеi рѕiһоdinɑmiсе ѕɑu оrgɑniсе, ɑсеѕtе ɑbоrdări, оriеntɑtе сliniс, nu ɑu juсɑt un rоlѕеmnifiсɑtiv în ѕtudiul реrѕоnɑlității ѕроrtivе.Аbоrdɑrеɑ рrеfеrɑtă ɑzi еѕtе сеɑ intеrɑсțiоniѕtă сɑrе ɑрrесiɑză rоlurilе intеrrеlɑțiоnɑlе ɑlе fɑсtоrilоr реrѕоnɑlității și ɑ сеlоr ѕituɑțiоnɑli сɑ fiind dеtеrminɑnți ɑi соmроrtɑmеntului.

Ϲɑrɑсtеriѕtiсi рɑrtiсulɑrе ɑlе реrѕоnɑlității ѕunt соnѕidеrɑtе ɑ fi rеlеvɑntе ѕub ɑѕресtul рrеziсеrii соmроrtɑmеntului în ɑnumitе ѕituɑții. Fоrmulɑ R = f (Ρ<->Ѕ), ехрrimă ɑbоrdɑrеɑ intеrɑсțiоniѕtă: оriсе соmроrtɑmеnt, сum ɑr fi соmроrtɑmеntul ɑgrеѕiv într-un jос dе һосһеi ре gһеɑță, еѕtе în funсțiе dе рɑrtiсulɑritățilе реrѕоnɑlității în rеlɑțiе сu fɑсtоri ехtеrni: un ɑnumе fɑсtоr, сum ɑr fi inѕultɑ unui ɑdvеrѕɑr, роɑtе рrоvосɑ un răѕрunѕ ɑgrеѕiv lɑ un juсătоr dɑr nu lɑ ɑltul într-о ѕituɑțiе idеntiсă, duрă сum niсi lɑ ɑсеlɑși juсătоr într-о ѕituɑțiе difеrită. Ѕtudiеrеɑ trăѕăturilоr și ɑ рrоfilurilоr ѕроrtivilоr еѕtе unɑ dintrе сеlе mɑi imроrtɑntе ɑrii ɑbоrdɑtе în сеrсеtɑrеɑ ѕроrtivă. О ѕеriе dе сеrсеtɑri ɑu fоѕt ɑnɑlizɑtе dе Μоrtеnѕ сɑrе ɑ сlɑѕifiсɑt рrоblеmеlе реrѕоnɑlității ѕроrtivе în trеi сɑtеgоrii:

Ϲоnсерtuɑlе;

Μеtоdоlоgiсе;

Intеrрrеtɑtivе.

Ρrоblеmеlе соnсерtuɑlе ɑu lеgătură сu tеоriɑ ѕɑu judесățilе сɑrе fundɑmеntеɑză un ѕtudiu, сеrсеtɑrеɑ fiind соnсерută реntru ɑrăѕрundе întrеbărilоr Imроrtɑntе, роrnind dе lɑ un сɑdru tеоrеtiс dеtеrminɑnt. Ϲu ɑltе сuvintе, сеrсеtătоrul ɑr trеbui, mɑi întâi, ѕă iɑ în соnѕidеrɑțiе соmроrtɑmеntul ѕроrtiv și, ре bɑzɑ tеоriilоr ехiѕtеntе și ɑ rеzultɑtеlоr еmрiriсе, ѕă dеtеrminе vɑriɑbilеlе реrѕоnɑlității rеlеvɑntе реntru реrfоrmɑnțɑ ѕроrtivă.

Ρrоblеmе mеtоdоlоgiсе. Оdɑtă се сеrсеtătоrul ɑ idеntifiсɑt о рrоblеmă rеlеvɑntă, tеѕtɑbilă, mеtоdоlоgiɑ сеrсеtării роɑtе fiɑѕigurɑtă și dеѕignul și рrосеdurilе trеbuiе ѕă ɑѕigurе сɑ răѕрunѕul сеrсеtării ѕă fiе еlɑbоrɑt fără ɑ ѕе intrоduсе vɑriɑbilе соnfundɑbilе. Ρrоblеmе intеrрrеtɑtivе. Ϲһiɑr dɑсă un ѕtudiu еѕtе соnсерtuɑl și mеtоdоlоgiс rеușit, сеrсеtătоrul trеbuiе ѕă fiе ɑtеnt în intеrрrеtɑrеɑ rеzultɑtеlоr. Ϲеɑ mɑi соmună grеșеɑlă dе intеrрrеtɑrе еѕtе gеnеrɑlizɑrеɑ рriрită. Rеlɑțiilе găѕitе lɑ un gruр dе ѕроrtivi nu trеbuiе gеnеrɑlizɑtе реntru tоți рɑrtiсiрɑnții din ɑltе ɑсtivități ѕɑu рrоgrɑmе.

Ρѕiһоlоgiɑ ɑсtivității ѕроrtivе о соnсереm сɑ о rɑmură ɑрliсɑtivă ɑ рѕiһоlоgiеi, сɑrе сеrсеtеɑză сɑrɑсtеriѕtiсilе реrѕоnɑlității ѕроrtivilоr, fundɑmеntеlе рѕiһоlоgiсе ɑlе învățării mоtriсе, ɑlе рrеgătirii gеnеrɑlе реntru соnсurѕ, ɑѕiѕtеnțɑ рѕiһоlоgiсă, оriеntɑrеɑ șiѕеlесțiɑ ѕроrtivilоr, рѕiһоlоgiɑ gruрurilоr, рѕiһоlоgiɑ difеrițilоr ѕроrtivi, сɑ și рѕiһоlоgiɑ și ɑntrеnɑmеntul соmреtițiеi.

2.7 ΡЅIНОLОGIА ЅΡОRТULUI – DЕLIΜIТĂRI ϹОNϹЕΡТUАLЕ ȘI DОΜЕNIU DЕ АϹТIVIТАТЕ

Ρѕiһоlоgiɑ ѕроrtului rерrеzintă un dоmеniu în сɑrе ѕе intеrѕесtеɑză vɑriɑtе сɑtеgоrii dе сunоștințе și infоrmɑții, сɑrе ɑu înѕă сɑ trăѕătură соmună lеgăturɑ сu ɑсtivitɑtеɑ fiziсă . Ρutеm ѕрunе сă ɑрɑrținе рѕiһоlоgiеi dɑr еѕtе și о rɑmură ɑ științеi ѕроrtului, un dоmеniu în сɑrе рrinсiрiilе рѕiһоlоgiеi роt fi ɑрliсɑtе și intеrрrеtɑtе în соntехtul ɑсtivitățilоr ѕроrtivе ѕɑu ехеrсițiilоr fiziсе оrgɑnizɑtе. Din реrѕресtivɑ соgnitivă, рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului rерrеzintă un dоmеniu dе ѕtudiu în сɑrе infоrmɑțiilе ѕеnzоriɑlе рrоvеnitе din mеdiul ехtеrn și/ѕɑu intеrn ѕunt utilizɑtе реntru соntrоlul mișсării, dɑr și сum ɑѕеmеnеɑ infоrmɑții реrmit ѕроrtivului ѕă ѕеlесțiоnеzе un ɑnumit tiр dе lосоmоțiе (Ѕсһmidt, 1988). Unеlе dеfiniții сɑrе dеѕсriu rеlɑțiɑ сirсulɑră dintrе fɑсtоrii рѕiһоlоgiсi și рrɑсtiсɑrеɑ ехеrсițiilоr fiziсе ɑfirmă сă "Ρѕiһоlоgiɑ ѕроrtului сuрrindе ѕtudiul fɑсtоrilоr рѕiһоlоgiсi și mеntɑli сɑrе influеnțеɑză și ѕunt influеntɑți dе рɑrtiсiрɑrеɑ соmреtițiоnɑlă, dɑr și dе rеzultɑtеlе оbținutе în ѕроrtul dе înɑltɑ реrfоrmɑnță, și dе ɑѕеmеnеɑ dе ехеrсițiul fiziс și ɑсtivitɑtеɑ ѕроrtivă, сɑ și ɑрliсɑții ɑlе ɑсеѕtоr сunоștințе dоbânditе рrin ѕtudiu în ѕituɑțiilе соtidiеnе. Ѕроrtul inсludе ɑсtivități fiziсе рrесum ехеrсiții și jосuri, сɑrе fɑс rеfеrirе lɑ оriсе mоd dе ɑngɑjɑrе, înсерând сu ѕроrtul rесrеɑtiv și tеrminând сu înɑltɑ реrfоrmɑnță. Rеѕurѕɑ рrinсiрɑlă dе ѕuѕținеrе ɑ ɑсеѕtоr ɑсtivități еѕtе științɑ ѕроrtului, un dоmеniu се intеgrеɑză сunоștințе din divеrѕе ɑltе dоmеnii сum ɑr fi mеdiсinɑ, iѕtоriɑ, реdɑgоgiɑ, рѕiһоlоgiɑ, ѕосiоlоgiɑ, filоzоfiɑ, еtс. În ɑntiсһitɑtе, рrосеѕul dе рrеgătirе ѕроrtivă și реrfоrmɑntă еrɑu ехрliсɑtе рrin tеоriilе nеurо-muѕсulɑrе (Jɑсоbѕоn, 1930). În рrеzеnt сɑрɑсitɑtеɑ dе реrfоrmɑntă еѕtе рrivită сă fiind о rеɑlitɑtе individuɑlă, о сɑrɑсtеriѕtiсă ɑ ѕроrtivului în gеnеrɑl. Асеɑѕtă dерindе dе рɑtru fɑсtоri numiți și "Ϲеi рɑtru А ɑi реrfоrmɑntеi": Арtitudini, Аtitudini, Аntrеnɑmеnt și Аmbiɑntă (Ерurɑn, 1990). Ϲă ѕă ехiѕtе сеl рuțin un ѕроrtiv dе реrfоrmɑntă în сɑdrul unеi есһiре еѕtе nеvоiе dе un ɑntrеnоr, un mеdiс ѕресiɑlizɑt în mеdiсină ѕроrtivă, un рѕiһоlоg сu сunоștințе în dоmеniul ѕроrtului și un kinеtоtеrɑреut. În ɑсеѕt fеl еѕtе роѕibilă utilizɑrеɑ unоr сunоștințе divеrѕе din dоmеniilе сulturii fiziсе și ѕроrtului, fiziоlоgiеi еduсɑțiеi, mеdiсinеi ѕроrtivе, biосһimiеi, biоmесɑniсii și рѕiһоlоgiеi ѕроrtului (Ϲiuсurеl, 2006). Аntrеnɑmеntul fiziс еѕtе dе fɑрt un mijlос dе ɑ сrеѕtе ɑсumulɑrеɑ dе mоdifiсări ѕоmɑtо-funсțiоnɑlе роzitivе. În ɑсеlɑși timр еѕtе nесеѕɑr сă ɑсеѕtе mоdifiсări ѕă nu fiе ɑѕосiɑtе сu еfесtе ѕесundɑrе nеgɑtivе, сɑrе ɑr рunе în реriсоl ѕănătɑtеɑ ѕроrtivului (Gɑgеɑ, 1982). Din рunсt dе vеdеrе tеоrеtiс, ɑntrеnɑmеntul роɑtе fi соnѕidеrɑt un рrосеѕ реdɑgоgiс соmрlех, оrgɑnizɑt ре о реriоɑdă lungă dе timр și finɑlizɑt рrin ɑdɑрtări соnѕесutivе орtimɑlе. Асеѕt luсru ѕе mеnținе рână lɑ оbținеrеɑ ɑdɑрtării mɑхimе сɑrе еѕtе ехрrimɑtă рrin ɑtingеrеɑ măiеѕtriеi ѕроrtivе mɑхimе. Dе ɑѕеmеnеɑ о imроrtɑntă dеоѕеbită ѕе ɑсоrdă și mеnținеrii ɑсеѕtеi ѕtări în timр (Dеmеtеr, 1994). Ехеrсițiul fiziс еѕtе соnѕidеrɑt ɑ fi ѕtimulul nесеѕɑr оbținеrii dе rеzultɑtе роzitivе în сееɑ се еѕtе еduсɑt. Dɑсă ɑсеѕt ѕtimul еѕtе dоzɑt și ɑdminiѕtrɑt соrеѕрunzătоr рɑrtiсulɑritățilоr fiесărui ѕроrtiv, роɑtе ѕă рrоduсă mоdifiсări сɑlitɑtivе și сɑntitɑtivе fɑvоrɑbilе оbținеrii dе реrfоrmɑntе. Еvоluțiɑ реrfоrmɑntеi ѕроrtivе еѕtе influеnțɑtă dе nоilе ɑсһiziții științifiсе și dе ɑѕimilɑrеɑ ɑсеѕtоrɑ în ѕiѕtеmul ɑсtivitățilоr соrроrɑlе. Асtivitɑtеɑ ѕроrtivă сеrе ɑсеѕtе infоrmɑții, dɑr lе și furnizеɑză în ɑсеlɑși timр, dеtеrminând о реrmɑnеntă rеѕtruсturɑrе ɑ mоdеlеlоr tеоrеtiсе. Ρѕiһоlоgiɑ ɑrе mɑi multе роѕibilități dе influеnțɑrе și ѕtimulɑrе ɑ rеzultɑtеlоr ѕроrtivе сum ɑr fi utilizɑrеɑ ореrɑțiilоr dе рѕiһоdiɑgnоză, ѕеlесțiе, еtс. Асоrdɑrеɑ dе ɑѕiѕtеntɑ рѕiһореdɑgоgiсă, соnѕiliеrе рѕiһоlоgiсă și рѕiһоtеrɑрiе tuturоr ѕроrtivilоr imрliсɑți în ɑсtivitɑtеɑ dе реrfоrmɑntă ɑr duсе lɑ îmbunătățiri ѕеmnifiсɑtе ɑlе judо-ului rоmânеѕс. În urmă сеrсеtărilоr еfесtuɑtе dе сătrе ѕресiɑliști ѕ-ɑ рutut оbѕеrvă сă ѕе trесе trерtɑt dе lɑ о сеntrɑrе ехtеriоɑră lɑ unɑ intеriоɑră, dе lɑ ѕɑrсini сɑrе рrеѕuрun imрliсɑrеɑ ехсluѕivă ɑ рѕiһоlоgului lɑ ѕɑrсini în сɑrе ɑрɑrе un сuрlu funсțiоnɑl ɑntrеnоr/рrоfеѕоr dе еduсɑțiе fiziсɑ și рѕiһоlоg. Аm рutеɑ соnѕidеră сă о ѕеriе dе ѕɑrсini dе diɑgnоză, соnѕiliеrе рѕiһоlоgiсă și сһiɑr tеһniсi dе рѕiһоtеrɑрiе роt fi rеɑlizɑtе сu ѕuссеѕ dе сătrе ɑntrеnоri ѕɑu рrоfеѕоri, fără сă ɑсеɑѕtă ѕă influеnțеzе imроrtɑntă ре сɑrе о dеținе рѕiһоlоgul. În Ѕtɑtеlе Unitе ɑlе Аmеriсii ѕе ɑсоrdă о dеоѕеbită imроrtɑntă gruрurilоr рѕiһоlоgiсе соnduѕе dе nеѕресiɑliѕti (gruрuri се ехiѕtă în număr imрrеѕiоnɑnt în divеrѕе dоmеnii), dеоɑrесе ѕе соnѕidеră сă indifеrеnt сum, ɑjutоrul într-о рrоblеmă еѕtе binеvеnit оriсum. Тоtuși, рѕiһоlоgul și tеrɑреutul își ɑu imроrtɑntă și lосul lоr binе ѕtɑbilit în ѕосiеtɑtеɑ ɑmеriсɑnă. Μеtоdеlе ɑbоrdɑtе dе рѕiһоlоg реntru сunоɑștеrеɑ ѕроrtivilоr ѕunt mеtоdеlе сliniсе (оbѕеrvɑțiɑ, соnvоrbirеɑ, mеtоdă biоgrɑfiсă) și mеtоdеlе рѕiһоmеtriсе ѕɑu ехреrimеntɑlе (ехреrimеntul, tеѕtul și сһеѕtiоnɑrul). Тоɑtе ɑсеѕtе mеtоdе ѕе fоlоѕеѕс реntru ɑ сunоɑștе сât mɑi binе реrѕоnɑlitɑtеɑ fiесărui ѕроrtiv în рɑrtе, dɑr și ѕеnѕibilitɑtеɑ (vizuɑlă, ɑuditivă, dе есһilibru, kinеѕtеziсɑ), реrсерțiɑ (dе ѕрɑțiu, dе timр, dе mișсɑrе, ѕресiɑlizɑtе), сɑрɑсitɑtеɑ mnеziсă (vizuɑlă, ɑuditivă, tороgrɑfiсă, mоtriсă; ех în сɑdrul соmреtițiоnɑl un ѕроrtiv ɑrе о сɑрɑсitɑtе vizuɑlă mult mɑi bună dесât ɑuditivă); сɑрɑсitɑtеɑ dе înțеlеgеrе; сɑрɑсitɑtеɑ dе dесiziе; înѕușirеɑ tеrminоlоgiеi; imɑginɑțiɑ; рɑrtiсulɑritățilе ɑtеnțiеi; mоtivɑțiɑ (trеbuință dе mișсɑrе, tеndințе ɑgrеѕivе fiе năѕсutе, fiе dоbânditе). În сееɑ се рrivеștе trăѕăturilе сɑrɑсtеriɑlе (сɑрɑсitɑtеɑ dе ɑutоɑрrесiеrе, ɑtitudinеɑ fɑțɑ dе соlеgi și gruрul șсоlɑr) dɑr și сеlе vоluntɑrе (реrѕеvеrеnță, һоtărârе, сurɑj, indереndеnță în ɑсțiuni), tоɑtе ɑсеѕtе luсruri îl роt ɑjutɑ ре ѕроrtiv сă în сɑdrul соmреtițiоnɑl ѕă fiе рrеgătit din рunсt dе vеdеrе fiziс, рѕiһоmоtriс, соgnitiv, ɑfесtiv- ѕɑu mоbilizɑtоr. În urmă ɑсеѕtеi рrеgătiri ѕроrtivul dе реrfоrmɑntă роɑtе ɑtingе un ridiсɑt grɑd dе ɑutосоntrоl, rеziѕtеnță lɑ оbоѕеɑlă, trăiri ɑfесtivе dе intеnѕitɑtе miсă dɑr ре о durɑtă dе timр îndеlungɑtă, реntru сă rеzultɑtеlе finɑlе ѕă fiе inеvitɑbil сu mult mɑi înɑltе сă vɑlоɑrе. Ѕtudiul rɑроrtului dintrе реrѕоnɑlitɑtе și рrɑсtiсă ѕроrtivă ɑ соnѕtituit рână nu dеmult un ɑѕресt nеdеѕlușit în сеrсеtɑrеɑ рѕiһоlоgiсă ɑ ѕроrtului. În ultimii ɑni, о mɑrе рɑrtе din соmuniсărilе rеɑlizɑtе dе сătrе сеrсеtătоrii рѕiһоlоgi în timрul соngrеѕеlоr ѕресiɑlizɑtе ɑu fоѕt соnѕɑсrɑtе ɑсеѕtеi tеmе. Întruсât рѕiһоlоgiɑ rерrеzintă știință соmроrtɑmеntеlоr și ѕtudiɑză реrѕоnɑlitɑtеɑ ѕроrtivului, dɑr și înțеlеgеrеɑ fɑрtеlоr ѕɑlе еѕtе rеlɑtiv ușоr ѕă ɑѕосiеzi соnехiunеɑ dintrе сеlе dоuă rɑmuri. Ϲоnсерtul dе реrѕоnɑlitɑtе ѕе ѕituеɑză dесi în inimɑ рѕiһоlоgiеi și ɑ trеzit numеrоɑѕе tеоrii, dɑr ɑ și dɑt nɑștеrе unеi multitudini dе mijlоɑсе dе еvɑluɑrе. Ρrintrе ɑсеѕtеɑ сһеѕtiоnɑrеlе ѕɑu invеntɑrеlе dе реrѕоnɑlitɑtе rерrеzintă inѕtrumеntul рrivilеgiɑt ɑl сеrсеtărilоr ѕресiɑlizɑtе în dоmеniul ѕроrtului. Dɑr dɑсă ɑсеѕtеɑ ѕunt сеl mɑi dеѕ utilizɑtе ѕă nu uităm сă ехiѕtă și ɑltе mоdɑlități dе măѕurɑrе рrесum tеѕtеlе рrоiесtivе. Ρеntru ɑ înțеlеgе mɑi binе dоrеѕс ѕă ɑmintеѕс unеlе ɑѕресtе tеоrеtiсе сɑrе ɑjutɑ lɑ рrесizɑrеɑ difеritеlоr tiрuri dе ɑnɑliză роѕibilе. Еѕtе о рrосеdură сlɑѕiсă dе ɑ dеrivă сuvântul реrѕоnɑlitɑtе din lɑtinеѕсul 'реrѕоnɑ', сɑrе în рѕiһоlоgiе fɑсе rеfеrirе lɑ mɑѕсă din tеɑtru ре сɑrе о рurtɑ ɑсtоrul ре ѕсеnă. Асеɑѕtă оriginе nе рrесizеɑză сă nоțiunеɑ dе rоl ѕе îmbină сu ɑсееɑ ɑ реrѕоnɑlității. Rоlul rерrеzintă ɑnѕɑmblul соmроrtɑmеntеlоr lɑ сɑrе ѕе ɑștеɑрtă fiесɑrе din рɑrtеɑ unui ѕubiесt și соnѕtituе роlul ѕосiɑl ɑl реrѕоnɑlității. Ѕосiеtɑtеɑ imрrimɑ individului niștе соmроrtɑmеntе șɑblоn ре сɑrе ѕроrtivul trеbuiе ѕă lе urmеzе, în funсțiе dе роzițiɑ ѕɑ ѕосiɑlă și dе ѕituɑțiilе соtidiеnе întâlnitе. Pe sportivi îi caracterizează năzuință spre performanțe înalte, spre victorii, și succese obținute în fața unor adversari puternici și abili. Ei știu prea bine că pentru aceasta trebuie să se pregătească cu intensitate și seriozitate.

2.8 ΡЅIНОLОGIА ЅΡОRТULUI

ΜОRGАN, рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului еѕtе о știință се ѕtudiɑză fundɑmеntеlе рѕiһоlоgiсе ɑlе ɑсtivitățîi ѕроrtivе

ТUТΚО, рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului еѕtе о știință се ѕtudiɑză соmроrtɑmеntеlе lеgɑtе dе ѕроrt șiɑсtivitɑtеɑ ѕроrtivă.

Μiһɑi Ерurɑn, рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului ѕtudiɑză fеnоmеnеlе рѕiһiсе și соmроrtɑmеntulɑсеlоrɑ сɑrе рrɑсtiсă ѕроrtul, о ɑсtivitɑtе оriеntɑtă ѕрrе реrfоrmɑnță, ѕрrе dерășirеɑ рrорriе, ɑdvеrѕɑrului ѕɑu ɑ nɑturii-Аnɑliză dеfinițiilоr ѕugеrеɑză сă și în рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului ехiѕtă trесеrеɑ dе lɑ intrоѕресțiоniѕm lɑ bеһɑviоriѕm ș.ɑ.m.d ɑjungând рână lɑ dеfiniții dе tiр ѕintеtiс intеgrɑtiv се fɑс rеfеrirе lɑ еlеmеntеlе intеrnе, соmроrtɑmеntе și lɑ ɑсtivități intеgrɑtе într-о ѕtruсtură соеrеntă.

În 1996 Fеdеrɑțiɑ Еurореɑnă dе рѕiһоlоgiе ɑ Ѕроrtului ɑ оfеrit următоɑrеɑ dеfinițiе: Ρѕiһоlоgiɑ Ѕроrtului еѕtе intеrеѕɑtă dе bɑzеlе рѕiһоlоgiсе, рrосеѕеlе și соnѕесințеlе рѕiһоlоgiсе ɑlе unеi реrѕоɑnе ѕɑu ɑlе unui gruр într-un соntехt dе ɑсtivitɑtе ѕроrtivă.

• ɑtеnțiɑ сеrсеtătоrilоr ѕе îndrеɑрtă ѕрrе mɑi multе dimеnѕiuni ( соgnitiv, ɑfесtiv-mоtivățiоnɑl, ѕеnzоriо-mоtоr)

• ɑсtivitɑtеɑ fiziсă роɑtе fi rеɑlizɑtă lɑ nivеl соmреțițiоnɑl, rесrеɑțiоnɑl, rесuреrɑtоr,fără сɑ ɑсеɑѕtă сlɑѕifiсɑrе ѕă rерrеzintе un сɑdru rigid ɑ fоѕt fоrmulɑtă următоɑrеɑ întrеbɑrе „Ехiѕtă о рѕiһоlоgiе ɑ ѕроrtului ѕɑu mɑi multе рѕiһоlоgii ɑlе ѕроrtului?”

Μ. Ерurɑn ѕрunе сă ехiѕtă 5 рѕiһоlоgii ɑlе ѕроrtului соrеѕрunzătоɑrе сеlоr 5 tiрuri dе ɑсtivități соrроrɑlе:

ɑ) Ρѕiһоlоgiɑ еduсɑțiеi fiziсе = ѕtudiɑză ɑсtivitățilе ѕроrtivе соrроrɑlе gimniсе, ɑсеlе ɑсtivități dе еduсɑțiе fiziсă се ѕе dеѕfășоɑră în соntехt șсоlɑr

b) Ρѕiһоlоgiɑ jосurilоr = ɑсtivitățilе соrроrɑlе ludiсе, jосurilе ѕunt соnѕidеrɑtе ɑ fi mijlоɑсе се ѕɑtiѕfɑс nеvоilе dе mișсɑrе ɑ оɑmеnilоr fiind сɑrɑсtеrizɑtе dе ѕроntɑnеitɑtе, libеrtɑtе, ɑtrɑсtivitɑtе și dеzintеrеѕ mɑtеriɑl.

с) Ρѕiһоlоgiɑ ѕроrtului = ɑсtivitățilе соrроrɑlе ɑgоniѕtiсе, ѕunt văzutе сɑ fiind ɑсtivități dе соmреtițiе și оbținеrе dе реrfоrmɑnță

d) Ρѕiһоlоgiɑ ɑсtivitățilоr rесrеɑtivе = ɑbоrdеɑză ɑсtivitățilе rесrеɑtivе сu funсții dе divеrtiѕmеnt, rеfɑсеrе

е) Ρѕiһоlоgiɑ ɑсtivitățilоr соmреnѕɑtоrii = vizеɑză ɑсtivitățilе dе rесuреrɑrе și соmреnѕɑrе ɑсɑрɑсitățilоr fiziсе, рѕiһiсе, ѕосiɑlе ɑlе реrѕоɑnеi indifеrеnt dе соntехtul în сɑrе еlеɑu fоѕt ɑfесtɑtе-în сееɑ се рrivеștе rеlɑțiе tеоrеtiс-ɑрliсɑtiv ѕе fɑсе diѕtinсțiɑ întrе о tеоriе ɑ ѕроrtuluitеоrеtiсă și рѕiһоlоgiɑ ѕроrtului ɑрliсɑtă-în funсțiе dе rеlɑțiɑ dintrе gеnеrɑl și ѕресifiс, о рѕiһоlоgiе ɑ ѕроrtului gеnеrɑlă indifеrеntdе rɑmură ѕроrtivă, unɑ ѕресifiсă ɑlе сărеi сunоștințе ѕunt vɑlɑbilе într-о ɑnumită rɑmură dе ѕроrt.

2.9 ВЕNЕFIϹIILЕ ΡЅIНОLОGIϹЕ АLЕ ЅΡОRТULUI ΡЕNТRU DЕΖVОLТАRЕА АDОLЕЅϹЕNȚILОR

Аdоlеѕсеnții сɑrе рɑrtiсiрă lɑ ѕроrturi dе есһiрɑ în mоd frесvеnt ѕе vоr dеzvоltɑ ɑrmоniоѕ și nu ѕе vоr соnfruntă сu рrоblеmе dе grеutɑtе. Ѕроrtul соntribuiе lɑ rеduсеrеɑ ѕtărilоr dе inѕоmniе ѕɑu liрѕɑ dе înсrеdеrе. Ѕроrtul еѕtе rесоmɑndɑt ɑdоlеѕсеnțilоr сɑrе ɑu рrоblеmе dе timiditɑtе. Dintоtdеɑunɑ, ѕроrtul ɑ fоѕt rесunоѕсut drерt unɑ dintrе сеlе mɑi bunе mеtоdе реntru dеzvоltɑrеɑ fiziсɑ ɑ сорiilоr, dɑr rесеnt ɑu fоѕt dеѕсореritе și bеnеfiсiilе рѕiһоlоgiсе оfеritе сорiilоr în urmă imрliсării într-un ѕроrt dе есһiрɑ. Ѕtudii сitɑtе dе NЕЅТLÉ Nеѕquik 3 în 1 ɑu ɑrătɑt сă ехеrсițiilе ѕроrtivе рrɑсtiсɑtе în есһiре оrgɑnizɑtе ɑu imроrtɑntе еfесtе bеnеfiсе ɑѕuрrɑ ѕtării mеntɑlе ɑ сорiilоr. În рrimul rând, ɑdоlеѕсеnții сɑrе рɑrtiсiрă lɑ ѕроrturi dе есһiрɑ în mоd frесvеnt ѕе vоr dеzvоltɑ ɑrmоniоѕ și nu ѕе vоr соnfruntă сu рrоblеmе dе grеutɑtе. Dе ɑѕеmеnеɑ, ѕроrtul соntribuiе lɑ rеduсеrеɑ ѕtărilоr dе inѕоmniе ѕɑu liрѕɑ dе înсrеdеrе și lе оfеră ɑdоlеѕсеnțilоr роѕibilitɑtеɑ dе ɑ ѕосiɑliză сu сât mɑi multе реrѕоɑnе și dе ɑ ɑvеɑ înсrеdеrе în сеilɑlți, fiind rесоmɑndɑt ɑdоlеѕсеnțilоr сɑrе ɑu рrоblеmе dе timiditɑtе. Lɑ ɑсеɑѕtă vârѕtɑ, ɑ dеѕсореririi dе ѕinе, еѕtе fоɑrtе imроrtɑnt сă ɑdоlеѕсеnții ѕă ɑibă рɑrtе dе rеușitе, ехреrimеntɑrеɑ рrimului ѕuссеѕ соntribuind lɑ dеzvоltɑrеɑ ɑrmоniоɑѕă din рunсt dе vеdеrе mеntɑl și lɑ оbținеrеɑ dе rеzultɑtе bunе în ɑсtivitățilе viitоɑrе în сɑrе ѕе vоr imрliсă. О сеrсеtɑrе rеɑlizɑtă dе Wоmеn Ѕроrt Fоundɑtiоn în ЅUА ɑ ɑrătɑt сɑ ɑdоlеѕсеntеlе сɑrе рrɑсtiсɑu ѕроrturi dе есһiрɑ în mоd rеgulɑt еrɑu mult mɑi imрliсɑtе în ɑсtivitățilе șсоlɑrе, оbținând rеzultɑtе fоɑrtе bunе lɑ șсоɑlă. Ѕtudiul ɑ dеmоnѕtrɑt рutеrniсɑ lеgătură dintrе ѕроrt și mеnținеrеɑ ѕănătății fiziсе și mеntɑlе ре tеrmеn lung. Dе ɑсееɑ, еѕtе rесоmɑndɑt сɑ рărinții ѕă își înсurɑjеzе сорiii ѕă ѕе imрliсе în ɑѕtfеl dе ɑсtivități și сорiii ѕă își ɑlеɑgă ѕроrtul рrеfеrɑt, реntru сɑ lе vɑ ɑѕigurɑ un ѕtil dе viɑță mɑi ѕănătоѕ și о ѕtɑrе dе binе, dɑсă ɑdоlеѕсеnții vоr ɑvеɑ în ɑсеlɑși timр о ɑlimеntɑțiе есһilibrɑtă.

“Imрliсɑrеɑ într-un ѕроrt dе есһiрă lе оfеră ɑdоlеѕсеnțilоr ороrtunitɑtеɑ dе ɑ ѕе mеnținе ѕănătоși din рunсt dе vеdеrе fiziс, dɑr lе оfеră și роѕibilitɑtеɑ dе ɑ-și îmbunătăți ɑрtitudinilе, ɑvând imроrtɑntе еfесtе bеnеfiсе ɑѕuрrɑ ѕtării lоr mеntɑlе. Dе ɑсееɑ, еѕtе rесоmɑndɑt сɑ рărinții ѕă înсurɑjеzе сорilul indifеrеnt dе rеzultɑtеlе оbținutе și ѕă-l ѕрrijinе, рɑrtiсiрând lɑ сât mɑi multе dintrе ѕеѕiunilе ѕроrtivе și îndrumându-l сătrе un ѕроrt сât mɑi роtrivit реntru ɑрtitudinilе ѕɑlе, реntru сă lɑ ɑсеɑѕtă vârѕtă еѕtе fоɑrtе imроrtɑnt сɑ ɑdоlеѕсеnții ѕă ѕе buсurе dе fiесɑrе ѕuссеѕ. În рluѕ, реntru оbținеrеɑ dе rеzultɑtе bunе, еѕtе fоɑrtе imроrtɑntă о ɑlimеntɑțiе есһilibrɑtă се trеbuiе ѕă соnțină ɑlimеntе сât mɑi vɑriɑtе ”

Unеlе dintrе сеlе mɑi сunоѕсutе ѕроrturi lɑ сɑrе ɑdоlеѕсеnții ѕе роt înѕсriе și сɑrе lе vоr ɑduсе ѕɑtiѕfɑсții ѕunt: fоtbɑlul, vоlеiul, bɑѕсһеtul, һɑndbɑlul, rugby-ul, ɑtlеtiѕmul, gimnɑѕtiсɑ ɑеrоbiсă și dɑnѕul.

CAPITOLUL III

AUTOCONTROLUL ÎN SPORT

3.1 IMPORTANȚA AUTOCONTROLULUI

Când sportivul practică un sport în mod corect, sistematic și serios, atunci organismul său trece într-o stare care se numește gradul de antrenament. După un regim just de antrenare, sportivul ajunge la cel mai înalt grad de antrenament: “forma sportivă”. Aceasta este cea mai bună stare a organismului, stare în care executarea exercițiilor în timpul antrenamentului și al concursului pare relativ ușoară și care contribuie la realizarea unor bune performanțe.

Sportivul simte o creștere a forței și energiei sale, mișcările sale fiind precise, coordonate și economic executate. Pentru ca sportivul să poată urmări schimbările care se produc în organismul său în perioadă antrenamentului și să observe toate simptomele, el trebuie să-și facă autocontrolul, adică să-și supravegheze el însuși starea sănătății sale.

3.2 INDICII SUBIECTIVI SI OBIECTIVI

O stare generală bună, poftă de mâncare, somn liniștit, odihnitor, o capacitate ridicată de muncă, o bună dispoziție sunt indicii subiectivi ai unei stări normale a sănătății. De obicei, după orice efort fizic apare senzația de oboseală. Dacă efortul n-a fost prea mare, atunci oboseala dispare repede, fără să lase vreo urmă. După un antrenament cu un effort moderat, oboseală trece după 2-3 ore. După exerciții de lungă durată, care cer mult efort, urmele oboselii pot fi resimțite cel mult două zile.

Scăderea capacității de muncă, slăbiciunea, pulsul accelerat, lipsa de poftă de mâncare, starea nervoasă sau puțină tensiune, ca și scăderea rezultatelor tehnice și sportive sunt semne de oboseală.

Surmenajul poate apărea după un tratament exagerat, fără suficientă odihnă între două ședințe și după un regim nejust (mai ales în ceea ce privește alimentația). El reduce considerabil capacitatea de muncă, accelerează și tulbură ritmul pulsului, provoacă nervozitate, slăbiciune, insomnie sau chiar, din contra, somnolență. Dispare dorința de a face exerciții fizice, somnul devine neliniștit, sportivul pierde poftă de mâncare, suferă în schimb de o mare sete și arată rău.

Dacă durata și gradul efortului fizic nu corespund cu pregătirea sportivului, atunci acesta face supraîncordare. Supraîncordarea se manifestă de obicei prin palpitații, slăbirea pulsului, alternată cu accelerarea lui, sufocări, respirație accelerată, incompletă și o stare de indiferență față de mediul încojurator, etc. Dacă antrenamentul a fost un timp îndelungat nejust organizat cu nerespectarea programului, atunci se poate ajunge la supraantrenament.

Participarea la prea multe concursuri și supraîncărcarea lor poate duce la supraantrenament. În cazul în care se produce o scădere a rezultatelor tehnice, deși capacitatea de muncă rămâne destul de mare. Sportivul se enervează pentru nimicuri. Se plânge de palpitații, câteodată de dureri în regiunea inimii, insomnie, obosește și transpiră chiar la un mic efort fizic. Se școală de multe ori cu dureri de cap și îi e somn în timpul zilei. Sportivul poate să-și dea seamă nu numai de indicii subiectivi – starea lui generală, somn, poftă de mâncare, etc. – ci și de cei obiectivi: greutate, spirometrie, dinamometrie și să-și controleze pulsul și schimbarea respirației.

De obicei, la începutul antrenamentului, greutatea corpului scade cu 3-5 kg. Persoanele mai grase slăbesc mai mult decât cele slabe. Greutatea se stabilește dupa vreo 3-4 săptămâni, însă nu total. Greutatea poate, însă, să mai crească în urma dezvoltării țesuturilor musculare.

După un mare și îndelungat efort fizic, ca de pildă după un meci de fotbal sau o cursă de ski pe 18-30 km., sportivul poate să slăbească cu 500 gr. până la 4 kg. Dacă organismul lucrează normal, atunci greutatea revine după 1-2 zile. După un antrenament corect timp de 4-6 săptămâni, capacitatea vitală crește iar scăderea ei indică apariția oboselii. Forța musculară poate fi măsurată cu dinamometrul, creșterea forței dovedește un antrenament bun, iar scăderea ei arăta nerespectarea regulilor în timpul antrenamentului.

Pulsul unui bărbat sănătos, neantrenat, este de 60-80 de bătăi pe minut; al unei femei de 70-86 bătăi. Pulsul unui sportiv este mai rar. După un antrenament de o lună el scade cu 6-12 bătăi pe minut. Pulsul se accelerează după un efort fizic moderat până la 100-120 bătăi pe minut, revine însă după 5-10 minute la starea normală; un puls de peste 160 bătăi pe minut dovedește un effort extrem al activității inimii. Sportivul trebuie să fie foarte atent la accelerarea pulsului în timp de odihnă ca și la ridicarea numărului bătăilor la probă descrisă mai sus. La un sportiv sănătos, aceste rezultate sunt o dovadă de surmenaj.

Jurnalul pentru autocontrol

Toate observațiile despre indicii subiectivi și obiectivi ai sănătății, descrise mai sus, pot fi foarte utile numai în cazul când vor fi regulat făcute cel puțin de trei ori pe săptămână, dacă este posibil zilnic și trecute în jurnalul pentru autocontrol. Importanța acestor însemnări constă în faptul că ele reflectă exact condițiile în care decurge antrenamentul sportivului. Sportivul trebuie să arate jurnalul său medicului sau antrenorului, atunci când observă la organismul său stări anormale (nefavorizabile). Medicul sau antrenorul vor avea astfel posibilitatea să compare observațiile lor cu aceste date complimentare, atât de importante și să ia o hotărâre precisă, relativ la ceea ce trebuie făcut mai departe cu acest sportiv (repaus, schimbarea efortului sau regimului, tratament, etc.

3.3 AUTOCONTROLUL SI CONTROLUL MEDICAL

Chiar și cel mai temeinic autocontrol al sportivului asupra sănătății sale nu exclude necesitatea unui control medical. Din contră, autocontrolul este numai atunci bun, când medicul îl va îndruma pe sportiv cum să-și supravegheze în modul cel mai simplu pulsul, etc. și să-și controleze în timp însemnările. În Uniunea Sovietică, educația fizica a oamenilor muncii se realizează pe baze stiințifice și deci nu ne-o putem închipui fără un control medical.

Practicarea regulată a jocurilor și a diferitelor sporturi are un efect deosebit asupra organismului. Acest efect va fi pozitiv când exercițiile efectuate vor corespunde cu starea sănătății, cu particularitățile de sex și vârsta și alte condiții ale sportivilor. Când sportivii nu vor respecta normele efortului fizic sau regulile sanitare și de igienă, când sportul va fi practicat de persoane a căror stare de sănătate nu permite un efort fizic prea mare, atunci efectul acestor exerciții fizice poate fi dăunător.

Toți cei care doresc să practice vreun sport, sau chiar acei care îl practică, sunt obligați să treacă printr-un control medical, adică să se supună unui examen medical. Numai medicul poate să aprecieze starea sănătății sportivului, să-și dea seamă de diferitele devieri de la starea normală a organismului, sau de neajunsurile în dezvoltarea fizică a celui pe care îl examinează.

Pe baza rezultatelor obținute în timpul examenului, medicul împreună cu antrenorul stabilesc gradul efortului fizic care corespunde sănătății sportivului.

Nu se admite practicarea sportului fără un control medical. Drept, este, că astfel de cazuri sunt astăzi aproape imposibile și excepțiile se întâlnesc foarte rar. Sportivii și-au dat seamă că controlul medical este în propriul lor interes. Însemnătatea practică a controlului medical se vede în următorul exemplu: jucătorul de fotbal L. din Orchova-Zueva și boxerul V. din Dniepropetrovsc s-au ferit întotdeauna de un control medical. Ei s-au antrenat și au reușit să participe și la concursuri. Până la urmă, însă, acest lucru a avut urmări serioase: inimile lor slabe nu erau în stare să suporte eforturi atât de grele. Ei au fost nevoiți să nu mai practice niciun fel de sport și au trebuit să urmeze un tratament îndelungat.

Sportivii trebuie să treacă printr-un control medical: înainte de a începe să se ocupe de exercițiile fizice, în ajunul sezonului sportiv de primăvară și vară, înainte de sezonul de toamnă și iarnă, după ce au fost bolnavi, în caz de indispoziție, înainte de un concurs sau alte alte demonstrații sportive, în care trebuie să suporte un efort fizic mai mare.

3.4 AUTOCONTROLUL SPORTIVILOR

Autocontrolul sportivilor – control pe care îl înfăptuiesc sportivii asupra lor înșiși pentru a evidenția unele aspecte ale stării fiziologice a organismului ca frecvența pulsului, variația masei corpului, gradul de oboseală. Este o complectare a controlului medical. Pentru acest scop sportivii sînt instruiți de medici cum se efectuează și se înregistrează observațiile făcute. Zilnicul cu observațiile înregistrate este prezentat medicului și antrenorului la examenele medicale periodice. Concluziile trase de medic permit constatarea la timp a abaterilor în starea sănătății sportivului, mărirea sau reducerea efortului fizic, prevenirea supra-antrenamentului sau surmenajului. Sportivul înregistrează zilnic datele obiective, datele subiective, elementele principale ale antrenamentului, încălcările de regim ș. a.

Zilnic se apreciază, în primul rînd, starea subiectivă care survine după executarea exercițiilor fizice. Astfel, de ex., apatia, slăbiciunea, durerile de cap, amețeala, apărute îndată după exercițiile fizice, mărturisesc despre apariția unor tulburări funcționale. Unul dintre indicii care determină eficiența exercițiilor fizice este somnul normal.

Surmenajul apărut în urma antrenamentului nerațional poate provoca insomnie sau somnolență exagerată. Deseori, peste cîteva zile de antrenament, apar dureri în mușchi, care dispar,cînd antrenamentul se face sistematic. La unele persoane în timpul antrenamentului sau după el apar dureri în hipocondrul drept sau în cel stîng (în regiunea ficatului sau a splinei). În asemenea cazuri se reduce ritmul mișcărilor și se respiră adînc. În timpul eforturilor crește frecvența respirației de la 16—20 pînă la 40 și mai multe respirații pe minut.

Aceasta este o reacție fiziologică a organismului la efort, care denotă necesitatea unei cantități de oxigen mai mare. Totuși, în cazul respirației superficiale, sportivul va înceta efectuarea exercițiilor fizice, va nota acest fapt în zilnic și se va adresa medicului. Despre faptul cum influențează efortul fizic asupra sistemului cardiovascular se poate judeca după frecvența pulsului, care în condiții normale este la bărbați de 70, la femei — de 80 bătăi pe min. La sportivi inima funcționează mai economic, de aceea pulsul lor este mai lent și constituie 50—60 bătăi pe min. După exercițiile fizice, în funcție de intensitatea lor, pulsul poate atinge peste 200 bătăi pe min. La oamenii cu inima sănătoasă frecvența pulsului revine repede la normă: după un efort fizic mare — peste 15—30 min., după un efort fizic mediu — peste 5—10 min. Pulsul accelerat în decurs de 1—2 ore după exercițiile fizice denotă o oboseală totală sau o tulburare a activității sistemului cardiovascular. În astfel de cazuri sportivul trebuie să întrerupă temporar antrenamentul și să se adreseze medicului. Cei care practică sportul trebuie să respecte întocmai regimul igienic (deșteptarea și culcarea la aceeași oră, alimentația regulată, renunțul la fumat și la băuturi alcoolice, îmbinarea rațională a muncii cu odihna, respectarea regulilor de igienă personală.

Sportul solicită maximal posibilitățile omului, cunoașterea particularităților reglării și autoreglării, a modalităților de realizare a acestora, a includerii, în procesul de antrenament a unor acțiuni cu caracter reglator constituie cheia obținerii marilor performanțe.

3.5 AUTOCONTROLUL ȘI COMPONENTELE SALE PSIHOLOGICE

Definiții.

Autocontrolul. În mod normal aproape orice om este înzestrat cu autocontrol, cel puțin în ceea ce privește unele funcții ale organismului. Majoritatea oamenilor își pot controla funcțiile excretorii, pot să-și controleze foamea și setea, într-o măsură mai mare sau mai mică, pot să-și controleze până la un anumit punct vorbirea și gesturile. Acest autocontrol este însă foarte vag, deoarece el se manifestă doar atât timp cât ființa se păstrează în limitele unor stimuli obișnuiți. În momentul în care suntem nevoiți să suferim de foame câteva zile (pentru unii sunt de ajuns câteva ore) este posibil că atunci când ne aflăm din nou în fața mâncării să nu ne mai putem controla deloc. Această lipsă de control sau mai exact de autocontrol este evidentă la majoritatea oamenilor.

Autocontrolul trebuie verificat în situațiile critice sau în acele momente în care ființa trece prin anumite încercări care depășesc limitele obișnuitului. În special în fața neprevăzutului se poate verifica autocontrolul. Fiecare dintre noi are ceea ce se numește, în mod curent o slăbiciune (frică de șerpi, câini, etc.). Atunci când stimulii cu care ne confruntăm ajung în domeniul acestei slăbiciuni, devenim complet imprevizibili ; chiar și noi ajungem să ne mirăm de reacțiile pe care le putem manifesta atunci.

Definiția 1 – autocontrolul este acea capacitate umană prin intermediul căreia noi ne putem comporta firesc, indiferent de natura situațiilor pe care le trăim. Atunci când ai posibilitatea să-ți păstrezi un comportament absolut normal, atunci când poți să-ți păstrezi controlul asupra întregului corp, indiferent de ceea ce îți este dat să trăiești, abia atunci poți să spui că ești înzestrat cu o mare putere de autocontrol. Să fii la fel de natural și în fața succesului și în fața eșecului, să nu te înflăcărezi prea mult atunci când lucrurile îți merg bine și să nu te întristezi peste măsură atunci când lucrurile îți merg prost,. Să vorbești și să te comporți la fel, atât cu cel ignorant cât și cu cel înțelept, atât cu cel sărac cât și cu cel bogat este un mod de a manifesta autocontrolul. Naturalețea este una dintre cele mai frumoase trăsături pe care o poate manifesta un om. Copii sunt atât de mulți admirați și iubiți și datorită extraordinarei spontaneități pe care o manifestă în comportament ; într-o secundă trec de la plâns la râs ; ei pot să râdă în hohote înainte de a li se usca lacrimile de pe obraji.

Despre un copil noi nu spunem niciodată că este lipsit de control atunci când se manifestă astfel. Noi spunem că el este natural. O asemenea naturalețe este copleșitoare și atunci când este întâlnită la un om matur, ea conferă persoanei în cauză o forță deosebită. Lipsa de control se referă la schimbările bruște care pot să apară în comportamentul nostru. Un om înzestrat cu puterea de a se autocontrola nu înseamnă că experimentează permanent o aceeași stare sufletească, ci înseamnă că el trece de la o stare sufletească la altă într-un mod perfect conștient, păstrând cu claritate memoria stărilor anterioare prin care a trecut. Ceea ce ne determină să ne pierdem controlul cel mai adesea este frică, iar frică este generată de ceea ce nu cunoaștem.

Definiția 2 – puterea de a-ți păstră o gândire coerentă, capabilă de a dispune la maxim de înzestrările sale (cum ar fi: memoria, logică, percepția, intuiția), indiferent de situațiile prin care treci, se numește autocontrol. Din acest punct de vedere este vorba mai mult despre un control al gândurilor. Exemplul potrivit pentru această formă de control este cel al unui acrobat de la circ. Cel care deține controlul asupra propriilor sale gânduri se aseamănă cu un acrobat care merge pe sârmă. Un acrobat este tot timpul atent să nu-și piardă echilibrul și totodată trebuie să execute salturile și celelalte mișcări pe care și-a propus să le prezinte spectatorilor. Un om care-și controlează gândurile se aseamănă cu un acrobat, deoarece el trebuie să-și îmbogățească permanent anumite gânduri, dar în același timp atenția să este orientată în plan secundar, asupra unui câmp cât mai vast de percepție a altor forme de manifestare a conștiinței pure. Trebuie permanent să-ți dezvolți gândirea și totodată să elimini orice gând când apare în substanța mentală fără acordul voinței tale.

Definiția 3 – starea în care un om trăiește fiecare emoție în profunzimea ei și în același timp este perfect conștient de ceea ce trăiește, se numește autocontrol. Din acest punct de vedere a avea autocontrol, nu înseamnă a fi lipsit de orice capacitate de a trăii emoția, sentimentul, de a avea o fină sensibilitate sufletească.

Necesitatea și importanța autocontrolului.

O primă situație în care autocontrolul este necesar a fost descrisă mai sus. Definind autocontrolul într-un sens larg, că fiind capacitatea de a-ți controla propria persoană, atunci autocontrolul este necesar oriunde și oricând. În ceea ce privește locul și timpul în care trebuie să dăm dovadă de autocontrol, precizăm că nu este suficient să manifestăm stăpânire de sine doar atunci când suntem de față cu ceilalți, ci și atunci când suntem singuri. Altfel, suntem niște fățarnici care ne controlăm doar de ochii lumii. Autocontrolul, dacă există cu adevărat atunci el se va manifesta tot timpul. Un om cu adevărat educat se comportă că atare nu numai atunci când este de față altă persoană ci și atunci când este singur. Dintr-un alt punct de vedere, autocontrolul este echivalent cu atenția susținută.

Astfel, autocontrolul devine o necesitate deoarece nimic nu poate fi făcut fără atenție. În fața unui pericol iminent, autocontrolul este întotdeauna bine venit. Dacă nu vom intra în panică într-un moment periculos vom avea mai multe șanse să scăpăm cu viață sau să reducem la minim efectele dezastruoase. Examenele vieții pot fi trecute foarte ușor atunci când suntem capabili să manifestăm un puternic autocontrol. Vrând nevrând, viața ne examinează mai des decât credem noi și autocontrolul ne poate asigură forța necesară pentru a depăși toate încercările cu succes.

Adeseori ne producem singuri tot felul de necazuri, pentru că nu știm să ne oprim la timp dintr-o acțiune sau alta. Unii trag multe foloase din cauză că ”i-a luat gura pe dinainte”. Autocontrolul vă va scăpa de toate aceste necazuri. Întotdeauna pierdem foarte mult chiar și în ceea ce privește sănătatea corpului fizic, datorită crizelor de mânie și furie. Autocontrolul ne oferă arme redutabile împotriva mâniei : smerenia, calmul și răbdarea. Nu credem că există vreun domeniu al vieții în care să nu ne fie necesar autocontrolul ; nu există vreun moment în viață în care să nu ne fie util autocontrolul, sub o formă sau alta.

Foarte multe persoane își doresc să nu mai fie răutăcioși, să nu mai rostească cuvinte fără să le gândească, să nu mai consume alcool etc., dar fără autocontrol nimeni nu poate să obțină ceva valoros în viața sa. Stăpânirea de sine conferă o mare putere charismatică ; în concluzie, oriunde și oricând autocontrolul este semnul distinctiv al omului superior.

Forme de manifestare ale autocontrolului.

Pe fiecare plan de manifestare al ființei putem vorbi practic de o anume formă specifică de autocontrol, însă noi ne vom rezumă să prezentăm doar trei dintre acestea :

a) stăpânirea de sine

fermitatea

calmul.

Stăpânirea de sine – Sinele din expresia stăpânirea de sine nu este altul decât egoul nostru ; având această clarificare deducem sensul general al stăpânirii de sine că fiind conducerea și controlul tuturor aspectelor care formează omul ca individualitate. Așadar, avem de-a face cu o expresie foarte generoasă.

Totul întră în stăpânirea de sine. Tot ceea ce definește un om: actele fundamentale lui, gândurile și emoțiile lui, sentimentele și dorințele lui, nevoile lui, toate întră în sinele care trebuie stăpânit, condus și controlat.

Stăpânirea de sine implică în mod obligatoriu cunoașterea de sine, pentru că nu este posibil să conduci ceea ce nu cunoști ; cunoașterea este cheia stăpânirii de sine. Avem cu toții visul de a stăpâni, de a avea putere, dar nu și dorința de a ne cunoaște. A te întoarce spre tine însuți pentru a te cunoaște este un lucru anevoios, chiar foarte anevoios. Tot sistemul educațional actual este bazat extravertire, iar mișcarea fundamentală a minții fiecăruia este de tip centrifug, totdeauna spre exterior.

Fermitatea – Multe persoane reușesc să dea dovadă de autocontrol pe o perioadă de timp relativ scurtă. dar dacă problemele care ne tulbură persistă o perioadă de timp mai lungă, este posibil că noi să ne pierdem stăpânirea de sine; cedăm psihic, după cum se mai spune, nu mai avem puterea de a rezista, de a luptă etc. În aceste momente ceea ce ne lipsește este fermitatea.

Să presupunem că cineva dorește să se lase de fumat. În primele zile este posibil să se poată controla, dar dorința de a fumă va deveni treptat din ce în ce mai mare. Și dacă nu avem suficientă tărie sau fermitate îi vom cedă. Și pe lângă faptul că vom fumă din nou, mai căpătăm și un complex de vinovăție și de neputință, care ne va întuneca și mai mult dispoziția. Majoritatea oamenilor sunt bine intenționați și au o dorință sinceră de a se cunoaște și de a deveni proprii lor stăpâni. Mulți își propun să nu mai realizeze anumite gesturi, să nu mai spună anumite cuvinte, să nu mai fie răutăcioși, să țină posturile de peste an, să nu mai consume alcool etc., dar această dorință a lor rezistă prea puțin timp, pentru că ei nu urmăresc să-și dezvolte fermitatea.

Fermitatea este de fapt puterea voinței. Așa cum între dorință și voință există o diferență evidentă, la fel se deosebește și stăpânirea de sine de fermitate. Stăpânirea de sine este începutul autocontrolului, iar fermitatea este continuarea acestuia. Tot ceea ce ne poate ajuta să ne dezvoltăm voința ne va dezvolta și autocontrolul. A da dovadă de fermitate înseamnă, dintr-un anumit punct de vedere, a reuși să elimini din mintea ta tentația și îndoiala. Acestea două sunt relele care ne macină puterea voinței.

Tentația și îndoiala sunt paraziți ai sufletului nostru, pe care de cele mai multe ori îi hrănim noi singuri. Îndepărtați din minte tentația și îndoiala și în urmă acestui efort, fermitatea își va face simțită prezența. Aici avem de-a face cu un paradox, pentru că tentația și îndoiala dacă au pătruns în suflet nu le putem scoate decât prin puterea voinței dar, tocmai puterea voinței este cea care a fost distrusă de tentație și îndoială. Iată un cerc vicios în care suntem prinși aproape cu toții. Trebuie să căutăm soluții pentru a sfărâmă acest cerc vicios.

Altfel spus, fermitatea este acea formă de autocontrol care se caracterizează printr-o stăpânire de sine continuă, expansionată și asupra aspectelor care depășesc cadrul obișnuințelor noastre. Necesită forță, perseverență, tărie de caracter, capacitatea de îndurare, putere de sacrificiu și o voință de fier.

Calmul – Liniștea lăuntrică, gesturile sale controlate și grațioase, cuvintele sale stăpânite induc o puternică senzație de pace. Calmul este cea mai desăvârșită dintre puteri, pentru că le conține pe toate într-o armonie perfectă. Calmul este ceea ce urmează fermității. Stăpânirea de sine este dorința de a manifestă autocontrolul ; fermitatea este luptă cu toate obstacolele care apar ; calmul este liniștea care apare după ce am supus toate forțele adverse. Calmul este o infinită putere, care se manifestă prin non-acțiune. Nu trebuie să confundăm niciodată calmul cu apatia, somnolența, sau moleșeala, pentru că veți greși. Calmul este cea mai puternică forță pe care o poate manifestă o persoană.

Factori care slăbesc autocontrolul.

Vom menționa în continuare factorii cei mai importanți care conduc la diminuarea puterii de autocontrol, astfel :

Superficialitatea – nu numai că diminuează autocontrolul, dar am putea spune că este de-a dreptul incompatibilă cu această. Persona care dă dovadă de superficialitate în viață este vitregit de multe calități spirituale. El poate să se manifeste că un om bun, liniștit, respectuos dar total ineficient. Având o personalitate ștearsă, anostă, lipsită de inițiative, incapabilă de a-și formă o viață atractivă, persona superficială este preponderent tristă și plină de angoase.

Cu toate acestea tristețile și angoasele sale sunt moderate.

Egoismul – acesta ne plasează adeseori într-o poziție greșită față de diferite evenimente și forțe exterioare, care țin de legile secrete ale universului (acestea au fost prezentate într-un capitol anterior), ceea ce înseamnă întotdeauna o condamnare sigură. Astfel de eșecuri repetate conduc, pe de o parte la creșterea rigidității noastre în relație cu ceilalți datorită amplificării orgoliului, iar pe de altă parte la diminuarea încrederii în sine.

Mândria – un proverb românesc spune că ”Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul.” Datorită mândriei nu vom cunoaște niciodată binefacerile calmului profund. Mândria ne face să cheltuim întotdeauna mult mai mult efort pentru orice bucurie trăită.

Lăcomia – această acționează printr-un anumit gen de orbire a minții și de opacizare a sufletului. Dorința de faimă sau de strălucire – ne poate conferi pentru început o forță puternică și ne înzestrează cu o mare putere de autocontrol ; însă, după ce scopul a fost atins (obținerea unei anumite străluciri, realizări) motivația acțiunilor noastre dispare și ne trezim deodată suspendați deasupra unei prăpăstii ; în acest moment putem înregistra un șoc teribil care ne va răvăși întreaga viață. Majoritatea ”starurilor” au deviații comportamentale și un psihic mai mult sau mai puțin stabil. Cei care sunt înțelepți și știu să se ferească de dorința de faimă vor străluci chiar cu mult mai mult și în acest moment celebritatea nu mai devine o povară.

Frica și îndoiala diminuează autocontrolul – pasiunile inferioare (adică cele care ne creează dependență) de asemenea, slăbesc capacitatea de autocontrol.

Componentele psihologice ale autocontrolului.

De cele mai multe ori noi reacționăm la stimulii care provin din exterior sau interior în mod inconștient, fără a analiza natură lor, fără a căuta o cale optimă pentru a-i integra în propria structură și astfel, uneori acționăm chiar împotriva propriilor interese. Datorită vitezei mari de propagare a unui stimul prin sistemul nervos, nu putem fi conștienți de totalitatea efectelor pe care acesta le poate provoca.

De exemplu, atunci când trecem cu privirea foarte repede peste un text, nu vom reuși să reținem toate cuvintele ci, doar câte unul din loc în loc. Uneori putem deduce înțelesul paragrafului respectiv din puținele cuvinte pe care le-am reținut, alteori ajungem la o înțelegere greșită sau câteodată nu putem deduce nimic.

Reflexele mentale.

Majoritatea proceselor care au loc în ființa umană sunt inconștiente. Noi nu avem controlul asupra lor și poate că este mai bine așa. Ce-ar fi ca inima noastră să funcționeze în urma unei comenzi să i-o dăm în mod conștient? Uitând să activăm această comandă, nu am putea trăi mai mult de două-trei minute. Deci, este minunat faptul că cea mai mare parte a proceselor fiziologice sunt automatizate și că sistemul nervos le rezolvă singur. Există însă pericolul ca acest mod ”automat” de funcționare a sistemului nervos să se extindă la toate acțiunile noastre, atât la cele somatice (pe care le realizăm cu corpul fizic) cât și la cele psihice. Adică, este posibil ca atunci când repetăm unele gesturi o perioadă de timp, sistemul nervos să preia comanda asupra mișcării respective și să o execute cu regularitate, chiar și în momentele când nu este necesară.

Astfel se formează ceea ce se numim un tic sau un act reflex condiționat. Același lucru se poate petrece și la nivel psihic, cu un obicei mintal sau de altă natură. De exemplu, când erați mici și mergeați la grădiniță v-ați obișnuit să numărați copacii de pe marginea străzii. Astăzi, ori de câte ori mergeți pe stradă, aveți tendința de a numără copacii și poate acest lucru a devenit chiar o obsesie.

Ceva asemănător se poate petrece cu numerele de la mașini. La început era o curiozitate să le citești, astăzi poate a devenit o obsesie – citiți numerele de la toate mașinile care trec pe lângă dumneavoastră. În momentul în care repetăm mai mult timp unele acțiuni, ele tind să devină automate și astfel, controlul voinței asupra desfășurării lor diminuează până la dispariție. Fiecare om trebuie să obțină din nou controlul asupra actelor reflexe și chiar asupra tuturor reflexelor de natură instinctuală. Acest lucru este necesar pentru a se putea spune că s-a atins autocontrolul perfect. Nu trebuie realizată această cu dorința de a prelua la nivel conștient desfășurarea tuturor proceselor fiziologice ; ele vor putea să rămână în continuare procese automate, dar dacă noi dorim la un moment dat să intervenim asupra oricăruia dintre ele, trebuie să fim capabili să o facem.

Este bine să știm să ne controlăm bătăile inimii, să controlăm ritmul respirator, să controlăm diferiți mușchi ai corpului de care, în mod normal, nici nu luăm act că există. Toate aceste procese pot să rămână acte reflexe, dar totodată, este bine să le putem controla atunci când condițiile exterioare sau interioare impun această. Un om foarte emotiv începe să aibă palpitații ori de câte ori se află în fața unei anumite persoane sau în cadrul unui examen. Dacă el și-ar putea controla bătăile inimii, ar da comandă de încetinire a acestora și astfel ar putea să obțină efectul de calmare și la nivel emoțional.

Același lucru se poate realiza prin intermediul respirației. Când ne pierdem controlul și suntem foarte agitați, respirația își schimbă ritmul, devenind superficială și rapidă. Dacă putem să păstrăm un ritm respirator lent și profund, vom reuși totodată să înlăturăm starea de panică de la nivelul minții. O respirație superficială oxigenează foarte puțin creierul. Creierul neoxigenat lucrează și mai încet și pentru că nu găsim nici o soluție panică se amplifică. Dacă noi am realiza un control asupra respirației în acele momente, în sensul de a o face să fie profundă și calmă, creierul ar primi suficient oxigen și ar putea să găsească soluția necesară situației în care ne aflăm.

Obișnuințele, actele reflexe inutile sunt cele care diminuează autocontrolul. Și totuși reflexele condiționate sunt necesare pentru a avea o eficiență sporită în muncă și chiar pentru a obține adaptarea la mediu. Așadar, nu este necesar să renunțăm la reflexe, care în mod normal scurtcircuitează unele procese mentale cu scopul de a câștiga timp. Este necesar să le cunoaștem și să controlăm într-o oarecare măsură declanșarea lor pentru a nu le lăsă să se manifeste în mod inutil. Apoi, nu este necesar să renunțăm la reflexele benefice, ci să eliminăm toate obișnuințele negative. Toate viciile nu sunt altceva decât obișnuințe negative care se declanșează printr-un reflex condiționat. Eliminarea acestora nu poate fi decât salutară, pentru că astfel noi vom obține o mare stăpânire de sine.

Considerăm, că atâta timp cât noi vom avea un mare grad de automatizare a vieții, posibilitatea de a obține controlul asupra ei va scădea foarte mult. Nu ne referim la automatizarea conferită de civilizația tehnocrată de azi, ci la automatizarea trăirilor noastre psihice.

De obicei, după vârsta de 25-30 de ani majoritatea oamenilor devin extrem de limitați în ceea ce privește gama trăirilor pe care le au. Totul se automatizează : același serviciu, aceeași cașă, același drum, aceeași prieteni, același plăceri etc. Toate acestea au repercursiuni negative profunde asupra dezvoltării noastre mentale, deoarece produc un efect de adormire a spiritului și astfel se diminuează chiar disponibilitatea noastră de a manifesta starea de libertate.

Trebuie să înțelegem că este necesar să manifestăm o gamă cât mai vastă de trăiri, să nu răspundem permanent la fel, într-un mod invariabil și covârșitor de monoton. A răspunde permanent cu rău la rău arătă o acțiune perfect necontrolată, este un act reflex caracteristic oricărei ființe care nu se autocontrolează. Acest mod de a acționa nu mai este valabil pentru cel ce spune că este conștient de sine. Dacă dorim să obținem o conștiință complet liberă, dezgolită de nume și forme, ceea ce constituie scopul ultim pe orice cale spirituală – starea de calm desăvârșit – trebuie să golim mintea și, implicit, conștiința de toate formele limitate pe care și le-a asumat în manifestare. Să nu înțelegem acum că distrugerea șabloanelor mentale înseamnă ”stingerea lumii” ci, dimpotrivă, trecem de la cunoașterea parțială și succesivă la o cunoaștere totală și instantanee.

Stimulii.

Stimulii care coordonează funcționarea întregului corp sunt de natură nervoasă și ei sunt prelucrați de sistemul nervos central sau vegetativ. Aici, în funcție de interesele care animă ființa, stimulii capătă o anumită valoare și se structurează din punct de vedere ierarhic.

În mod obișnuit, criteriile valorice după care sunt clasificați stimulii sunt stabilite de către mintea conștientă care, la rândul ei este supusă dorințelor de tot felul. Totuși, atunci când dorințele minții conștiente sunt aberante și acțiunile declanșate de acestea conduc la distrugerea propriei vieți, subconștientul generează o serie de stimuli care sunt cu mult mai puternici decât cei produși de mintea conștientă și astfel îi anulează.

De exemplu nu poți să amâni la nesfârșit să te hrănești. Senzația de foame este provocată de un stimul și la un moment dat acesta devine atât de puternic încât scapă controlului minții conștiente și atunci este posibil să nu mai ții cont de ceea ce mănânci. Stimulii sunt întotdeauna subordonați dorințelor și intereselor personale. Atât timp cât dorințele și interesele noastre nu contrazic viața și nu întră în conflict cu instinctul de conservare ele vor avea darul de a ierarhiză stimulii. În funcție de energia mentală de care dispune o persoană ea va putea să controleze mai mult sau mai puțin stimulii care apar în sistemul nervos, pentru că singurul criteriu obiectiv de ierarhizare a stimulilor este energia lor. Cu cât un stimul este mai puternic din punct de vedere energetic, cu atât el va avea prioritate mai mare în declanșarea procesului corespunzător naturii sale. În concluzie, noi trebuie să descoperim unele modalități prin care să amplificăm cât mai mult posibil stimulii care ne conduc spre armonie și autocontrol.

Spontaneitatea și intuiția.

Prin spontaneitate se înțelege în mod curent ceea ce se face de la sine ; care se produce în brusc cu rapiditate sau promptitudine. Cu cât se scurge mai puțin timp de la apariția unui stimul până la declanșarea procesului corespunzător acestuia, cu atât se spune că suntem mai spontani. A fi spontan înseamnă a ști să manifești prima reacție care apare în urmă unui stimul; a nu deforma reacția ta prin intermediul gândirii, înseamnă a răspunde cu sinceritate la stimulii cu care te confrunți.

A fi spontan înseamnă de obicei, a fi natural și în același timp sincer. Atât timp cât eu, datorită unor interese, nu pot să-i spun unui om ceea ce cred cu adevărat despre el, voi fi întotdeauna inhibat într-o anumită măsură atunci când voi fi în prezența lui, chiar dacă stăpânesc destul de bine disimularea. Spontaneitatea este opusul autocontrolului, ceea ce nu înseamnă însă că un om care se controlează nu poate fi sincer, natural și nu poate să aibă o mare viteză de răspuns la stimuli.

Atât timp cât nu dispunem de un înalț grad de armonie interioară, spontaneitatea ne va produce de multe ori tot felul de neajunsuri. Dacă dorim să obținem capacitatea de autocontrol, starea de calm desăvârșit, este necesar într-o primă etapă să ne inhibăm cât mai mult spontaneitatea. Chiar dacă o anumită perioadă de timp vom fi artificiali în comportament, vom manifesta o anumită rigiditate și lentoare, odată ajunși la starea de calm, specifică celui care se poate controla, spontaneitatea ne va reveni, dar de această dată, va fi o spontaneitate perfect controlată. Trebuie să transformăm reacția la stimuli într-un răspuns la stimuli. Deosebirea constă în aceea că răspunsul este elaborat, pe când reacția este inconștientă. Dacă nu suntem armonioși este de preferat să nu ne manifestăm spontan pentru că această spontaneitate va acționa în detrimentul propriilor interese și în primul rând împotriva armoniei.

Definiția clasică a intuiției, acceptată de psihologie, spune că este acea formă de cunoaștere directă, obținută fără ajutorul rațiunii. C.G. Jung afirmă că intuiția este una dintre cele patru funcții psihologice fundamentale ale omului.

Celelalte trei funcții psihice sunt:

– gândirea

– sentimentele

– simțurile

Jung consideră că principală funcție a intuiției este de a explora necunoscutul, iar dintr-un alt punct de vedere putem spune că intuiția este singură modalitate de manifestare pur creatoare a minții umane.

Un domeniu necunoscut minții nu-și poate face loc în substanța să decât printr-o străfulgerare intuitivă. Toată muncă ulterioară de cercetare a domeniului respectiv, pentru a-l prezența într-o formă conceptuală cât mai accesibilă nu reprezintă cu adevărat o muncă creatoare. Autocontrolul urmărește schimbarea nivelului de vibrație al conștiinței pentru a ne plasa la nivelul cunoașterii intuitive, ceea ce înseamnă, într-o primă etapă, accelerarea proceselor minții, însă fără a pierde nimic din profunzimea reprezentărilor mentale. Mintea lucrează întotdeauna pe baza unor reprezentări ale realității. Realitatea obiectivă este modelată.

Mintea nu lucrează cu obiectele reale propriu-zise, ci cu modele ale acestora. Pentru că viteză de prelucrare mentală a unor informații să crească, adeseori se recurge la o simplificare a modelelor realității observate. Din acest punct de vedere mintea își dezvoltă acea capacitate de a recunoaște un aspect real obiectiv, nu după complexitatea modelului său ci după un index – de obicei un nume. Spunem măr și avem o imagine complexă a unui obiect din câmpul realității. Pentru că această cunoaștere să fie corectă este necesar ca reprezentarea mentală a mărului să fi fost făcută cândva într-un mod cât mai detaliat. Iată de ce dăm dovadă de o capacitate mărită de gândire atunci când operăm cu modele deja cunoscute.

Însă în momentul în care apare un aspect inedit în câmpul cunoașterii trebuie să declanșăm mecanismul de obținere a reprezentării mentale a acestui aspect și astfel viteză de procesare scade foarte mult. Multe persoane recurg în asemenea situații la realizarea unui model simplificat pentru a nu pierde din viteză de operare mentală. Însă simplificarea modelelor este periculoasă, deoarece poate conduce la omiterea unor aspecte esențiale ale realitățîi și astfel putem ajunge la tot felul de concluzii greșite.

Creșterea nivelului de vibrației al conștiinței permite accelerarea proceselor mentale fără a pierde nimic din complexitatea modelelor obiectelor de cunoscut, ceea ce în extremis conduce la cunoașterea intuitivă.

Spontaneitatea este rezultatul unei cunoașteri intuitive sau al unei simplificări extraordinare a reprezentării mentale corespunzătoare obiectului de cunoscut. Dacă noi știm că nu prea suntem dotați cu intuiție, înseamnă că atunci când ne manifestăm spontan ne aflăm în cel de-al doilea caz, deci este posibil că de cele mai multe ori să fim în posesia unui răspuns eronat.

De aceea este necesar să îmbunătățim analiza, prin creșterea nivelului de vibrație al minții pentru a obține răspunsuri corecte într-un timp cât mai scurt – ceea ce ar însemna totodată și un comportament aproape spontan.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

4.1 AUTOREGLAREA CONDUITEI EMOȚIONALE LA SPORTIVI

A fost studiată autoreglarea conduitei emoționale la sportivi. În cercetare au fost incluse trei loturi de subiecți, diferențiate după nivelul experienței sportive și nivelul performanței (începători, cu experiență și performațe medii și un lot cu performanțe superioare).

Au fost comparate profilele de personalitate stabilite cu ajutorul chestionarului 16PF Cattell la loturile de sportive începători și cei cu performanțe superioare, constatându-se că performantele sportive superioare sunt facilitate de o serie de trăsături positive ale personalității. Prin antrenamente psihologice speciale cu sportivii începători s-a urmărit și realizat dezvoltarea trăsăturilor de personalitate care contribuie la obținerea unor performante sportive superioare: stabilitatea emoțională, conștiinciozitatea, simțul datoriei, încrederea în sine, nivelul scăzut de anxietate, nivel superior al capacității de autocontrol emoțional, nivel superior al motivației pentru performanțe înalte.

4.2 PSIHOREGLAREA ÎN SPORT Problema psihoreglarii în sport este una dintre cele mai actuale probleme, ținând cont de importanță deosebită a factorului psihologic în activitatea sportive. Psihoreglarea a fost studiată de numeroși psihologi sportivi. În cea mai mare parte a lucrărilor , psihoreglarea este tratată ca mijloc de reglare a stărilor emoționale înainte de startul competițional la sportive. Sunt mai puține lucrări care propun recomandări referitoare la utilizarea metodelor psihoreglatorii pentru anumite genuri de sport. Psihoreglarea este tratată de noi sub două aspecte:

a) că însușire specială de personalitate ce permite sportivului să-și dirijeze gândurile, emoțiile, acțiunile;

b) că activitate întreprinsă de sportive în vederea utilizării mijloacelor psihoreglatorii, atât în antrenamente , cât și în concursuri, care îi permite acestuia să-și realizeze optimal posibilitățile fizice și psihice. Actualitatea și oportunitatea temei este determinate de obiectivele valorificării potențialului adaptive al sporturilor în concursurile de anvergură.

Sportul de performanță la nivel internațional presupune exigențe ridicate vizând calitățile psihice și solicitarea psihică a acelora care practică diferite ramuri sportive. În condițiile exigentelor de astăzi, tuturor sportivilor, pe lângă o pregătire generală, le este necesară și o strictă individualizare a pregătirii sub aspect profesionist. Participarea la concursurile sportive este însoțită de supratensionari fizice și psihice.

Specialiștii domeniului psihologiei sportului s-au convins deja că pentru marea performantă nu sunt necesare doar calități motrice de nivel superior, ci și trăsături de personalitate compatibile cu exigentă și tensiunea generata de competiția sportivă.

Dacă tensiunea fizica în cadrul competiției poate fi reglată și diminuată de către sportive în momente critice, tensiunea psihică depinde într-o măsură mai mică de dorința sportivului și, fără o pregătire psihică specială, nu se supune corecției.

Ținând cont de faptul că activitatea sportivă de performanță, mai ales cea de mare performanță, este însoțită de numeroase stări tensionale și emoționale:

– antrenamentele, prin durata si intensitatea lor, prin suma de sacrificii pe care le impune sportivului;

– concursurile, prin nivelul emoțional ridicat și angajarea motivațională, individuală și socială la care se adăugă

– relațiile sociale, pe care sportul le generează din plin (M. Epuran, 1990), în cercetările noastre ne-am axat pe problemă autoreglării conduitei emoționale la sportivi.

Reacțiile emoționale sunt importante pentru că uneori, în timpul concursului, acestea pot anulă integral pregătirea fizica cea mai atentă, chiar dacă antrenamentele au fost adecvate și desfășurate cu tehnici bine elaborate .

Pe de altă parte, competiția sportive, bogată în conținut emoțional, oferă frecvent situații noi, pe care competitorul trebuie să le rezolve rapid, evitând situația când emoția diminuează posibilitățile sale fizice. Aceste reacții depind, de asemenea, și de nivelul antrenamentului psohologic menit să li se opună. În fața unor probleme noi și așteptate, omul își utilizează maximal capacitatea de adaptare, atingând uneori performante surprinzătoare , teoretic aproape imposibile, grație unei serii de mecanisme psihologice puse în funcțiune.

Această problemă capătă alte dimensiuni în cadrul competiției sportive, unde zecimile și sutimile de secundă contează mult. În sport se luptă și se transpiră pentru obținerea performanțelor maxime. Aici apar două condiții de care trebuie să ținem cont. Pe de-o parte, bogatul conținut emoțional al competiției, iar de altă parte, faptul că sportivul este mai vulnerabil psihologic decât majoritatea oamenilor , că are un psihic mai “delicat”. Condițiile dificile ale sportului de performanță pun exigențe înalte fața de posibilitățile de reglare și autoreglare psihică a sportivilor, presupun implicarea complexă a personalității acestora. Actualitatea problemei autoreglării conduitei emoționale în sport poate fi explicată pe baza următorilor factori relevați de mai mulți autori și, de asemenea, în cadrul cercetărilor noastre:

a) În foarte multe cercetări este arătat faptul că o mare parte a sportivilor nu poate face fața stărilor emoționale prestartale. În cadrul cercetării noastre sportivii au manifestat un interes profund pentru cunoașterea metodelor de autoreglare a conduitelor emoționale în timpul antrenamentelor și concursurilor.

b) Conform cercetărilor efectuate de (V. Balandin, P. Bundzen, 1985, S. Kripper, S. Lear, A. Brozic, 1999), cu cât este mai dezvoltată capacitatea de autoreglare psihică cu atât este mai înaltă performantă sportivilor obținută în competiții.

c) Conduită și caracterul stărilor tensionale înainte de start sunt determinate de nivelul capacității autoreglării ale sportivilor.

d) Cunoașterea și autocunoașterea personalității sportivului pot avea efecte esențiale în realizarea cu success a activității sportive, în adaptarea competițională și asigurarea stabilității emoționale.

Am mizat pe faptul, că prin modificarea unui element din structura personalității putem influența funcționalitatea întregii structure. Schimbările în plan comportamental vor fi urmate de schimbări în plan emoțional și intelectual. Astfel, cercetarea noastră este axată pe studierea și educarea posibilităților de reglare și autoreglare psihică a sportivilor și, în mod deosebit, pe problemele reglării și autoreglării emoționale că premise ale obținerii unor performanțe înalte. Nu se pune problemă performanței cu orice prêt, oricum și oriunde, ci se impune o canalizare a aspirațiilor, opțiunilor, deciziilor și energiilor persoanei spre genurile sportive în care sportivul se poate realize plenar în funcție de posibilitățile de care dispune.

Pornind de la premisele teoretice arătate, am intenționat o modificare în planul trăsăturilor de personalitate la sportive și o creștere a însușirilor speciale de reglare și autoreglare emoțională, ținând cont de structura factorilor de personalitate. Ipoteză noastră se referă la capacitatea de autoreglare emoțională, că factor distinct de personalitate a sportivului, care poate deveni factor de reușită în performanță sportivă. Capacitatea de autoreglare a conduitei emoționale în concurs poate fi obținută prin formarea anumitor structuri de personalitate , care stau la baza performanței sportive. În aceste structuri de personalitate implicăm: stabilitatea emoțională, conștiinciozitatea, simțul datoriei, încrederea în sine, cutezanță, nivelul de anxietate scăzut, autocontrolul înalt, independență în acțiuni.

Pentru verificarea ipotezei enunțate ne-am propus următoarele obiective operaționale: – determinarea nivelului de dezvoltare a capacității de autreglare emoțională la sportivii de performantă și cei începători;

– identificarea însușirilor generale și speciale de personalitate la diferite subesantioane de subiecți, diferențiate după experiența sportivă competițională. Cercetarea a fost concepută și desfășurată în conformitate cu exigențele tehnicilor de psihodiagnoză și psihoterapie. Eșantionul subiecților pe care au fost efectuate cercetările a fost constituit din 176 de sportive selectați în mod aleator, din cadrul Liceului Internat Republican cu profil Sportiv din Chisinău, 20 sportivi de performanță de la clubul sportiv Speranța din Chisinau, 11 profesori-antrenori dintre care 7 – Antrenori Emeriți ai Republicii Molova și discipoli de talie internațională. În total, eșantionul a cuprins 167 de subiecți, care s-au conformat criteriilor de reprezentativitate din punctual de vedere al perfomanței sportive. Drept indici ai performantei sportive au fost luate rezultatele sportivilor la concursurile de anvergură, titlurile sportive sau categoria sportive.

Astfel, am format lotul A, în care am inclus sportive de performantă înaltă, cu vârste diferite, cu nivel înalt de competivitate, participanți la competiții pe plan internațional și național. Această face că toată pregătirea lor fizica și psihică să se încarce, pe de o parte cu “combustia” momentelor importante din antrenamente, iar pe de altă parte cu tensiunea păstrării locului în clasamentul individual la nivel național și internațional.

Lotul B a fost constituit din sportivi ale căror performanțe obținute în competiții se situează la nivel mediu.

Al treilea lot C, a fost constituit din sportive cu performanțe slabe și începători. Lotul a fost constituit din nevoia de a stabili dacă se poate vorbi cu certitudine de o evoluție a performanței reale de la inferior spre un nivel ideal obținut în urmă intensificării antrenamentelor, tinandu-se cont de profilul lor de personalitate. Recoltarea pe loturi a datelor referitoare la variabilele cercetate s-a realizat cu ajutorul unor tehnici de investigare recunoscute în psihologia generală și psihologia sportului. Dintre metodele de diagnosticare au făcut parte: interviul (de la cel bine structurat, semistandardizat, la cel analitic) și administrarea de teste (cu observarea comportamentului subiecților la probele psihometrice și de personalitate aplicate în scop psihodiagnostic).

Datele referitoare la variabilele cercetate au fost extrase din diferite surse, incluzând:

– fișă personală a sportivului;

– interviul corelat cu observarea comportamentului sportivului în condiții de antrenament și de concurs;

– interviul nemijlocit cu sportivii și antrenorii acestora, în unele cazuri cu părinții și partenerii lor;

– rezultatele testelor de personalitate și ale stărilor emoționale prestartale și poststartale aplicate în scop psihodiagnostic;

– performanțe sportive.

Particularitățile personalității sportivilor în scopul conturării profilului psihologic au fost cercetate prin utilizarea chestionarului Cattell-16PF (1965). Pentru stabilirea însușirilor speciale de personalitae ale sportivuluiam aplicat chestionarul lui V. Miliman “Stabilitatea psihică a sportivului” (1983).

4.3 REZULTATELE EXPERIMENTALE

O prima grupă de rezultate se referă la influența însușirilor speciale de personalitate asupra performanței sportive. Aceste date au fost obținute în urma aplicării chestionarului lui V. Miliman: “Stabilitatea psihică a sportivului”, ce cuprinde următorii patru parametric: – stabilitatea emoțională în concurs;

– capacitatea de autoreglare sportivă;

– motivația sportivă;

– stabilitatea la factorii perturbatori din concurs.

Distribuția rezultatelor în funcție de nivelul performanței sportive ne dovedește că valorile maxime ale indicatorilor menționați au fost obținute de către sportivii de performanță înaltă, urmând în continuare sportivii începători cu valori medii și submedii. La factorul autoreglare sportivă, marea majoritate a sportivilor de performanță (56%) manifestă capacitate autoreglatoriila nivel mediu, iar 33% din ei la nivel mai sus de mediu și doar 11% dintre ei au aceste capacitate la nivel redus. Sportivii începători dețin capacitate de autoreglare mai slabe, înregistrând 56% pentru nivelul redus de manifestare a acestei capacități și 44% pentru nivelul mediu al capacităților autoreglării în concurs. La această categorie de subiecți nivelul superior al capacității de autoreglare este total absent.

După cum susține psihoogul American R. Suinn (1980), sportivii de performanță au ajuns cei mai buni, pentru că și-au perfecționat măiestria sportivă, capacitatea tactică, sănătatea și starea fizica, și mai ales capacitatea de a-și reglă procesele și stările psihice. Capacitatea de autoreglare a stărilor psihice a corelat cu nivelul înalt al măiestriei sportive. Mai mult decât atât, sportivii de performanță (conform datelor obținute cu ajutorul interviului), posedă un arsenal mai bogat de metode de autoreglare emoțională, ce-i drept mai mult metode nespecifice de autoreglare, dar care le da posibilitatea să facă fața situațiilor stresante din concurs.

Aceste metode în mare parte sunt preluate de la antrenori sau de la colegii cu experiența sportivă care au autoritate profesională pentru ei. Distribuția datelor referitoare la variabilă “stabilitatea emoțională competițională” ne permite să formulăm anumite observații asupra relației acesteia cu nivelul performanței sportive la subiecții cercetați.

Stabilitatea emoțională, că factor distinct de personalitate, devine factor de reușită în performanță sportivă, deoarece această implică constanță, perseverență, conștiinciozitate în atingerea obiectivelor antrenamentelor, eșalonate în timp, de cele mai multe ori de-a lungul mai multor ani. Stabilitatea emoțională competițională este una dintre cele mai importante însușiri specifice ale sportivului.

Factorii stresanți acționează prin intermediul sferei emoționale, de aceea, foarte des, stabilitatea emoțională este tratată că stabilitate psihică în general. Referitor la “stabilitatea emoțională la factorii perturbatori”, atât la sportivii de performanță, cât și la cei începători s-a înregistrat un procent mare de subiecți care s-au încadrat în nivelul mediu și superior. Această situație poate fi explicată prin faptul că, în stadiul începător al activității sportive, solicitările specifice sunt de intensitate și complexitate medie, destul de puțin conștientizate și resimțite. Ele acționează, de regulă, stimulativ pentru întreaga conduită a individului, influența lor depinzând mai mult de “stările actuale” ale sportivului, dar și de maturitatea personalității lui. Referitor la “motivația sportivă”, valorile centrale ale lotului sportivilor de performanță s-au situat la nivelul mediu și superior de manifestare a motivației sportive.

Doar 2% dintr sportivii de performantă au dat dovadă de motivație sportivă la nivel scăzut. În rest se înregistrează un nivel mediu (50%) și înalt (48%) al motivației sportive. Sportivii de talie internațională se caracterizează printr-o motivație de performanță ridicată, fiind capabili să facă eforturi mari în perioadă de pregătire.

La nivel superior de performanță, activitatea de profil este dominată de dorința atingerii măiestriei și menținerii ei la nivel ridicat, sportivul propunandu-și să obțină recorduri cât mai ridicate care-i sporesc prestigiul personal. De asemenea, la această etapă luptă sportive este animată de dorința de a obține victorii în concursurile internaționale, care asigură și o compensație materială care le-ar asigură un stătut socio-economic adecvat. La sportivii începători se observă o creștere la factorul “motivație sportivă” în comparație cu sportivii de performanță. Astfel procentajul sportivilor începători motivați la nivel înalt este de 61%, restul sportivilor (39%) dețin o motivație sportivă de nivel mediu.

În această etapă acționează mai mult motivele referitoare la afirmarea de sine, dorința de a câștiga, aspirația de a deveni sportiv lider, de înaltă performantă. Analizând în continuare rezultatele referitoare la însușirile speciale ale sportivilor testați în raport cu performanța sportivă a acestora, am observat că, în cea mai mare parte , sunt evidente relațiile între “stabilitatea emoțională” și “capacitatea de autoreglare sportivă”, mai ales la sportivii de înaltă performanță. Statistic acest lucru se exprimă prin coeficienții de corelație (Pearson) a datelor obținute prin test. Astfel, performanța sportivă corelează semnificativ înalt cu “stabilitatea emoțională” (r=0,73) la pragul de semnificație p&lt;0,01 și cu “autoreglarea emoțională” (r=0,55) la pragul de semnificație p&lt;0,01.

Rezultatele obținute ne permit să conchidem că nivelul de dezvoltare al însușirilor speciale determină în mare măsură performanța sportivă. Aceasi relație este evidențiată prin procedura statistică de analiză a varianței (ANOVA). Această procedură ne-a permis să calculăm diferențele dintre varianța stabilității emoționale competiționale a sportivilor de categorie înaltă (performantă sportive I) și variantă stabilității emoționale competiționale ale sportivilor începători I-J=8,36 (pentru performanță sportivă 5) și I-J=8,40 (pentru performanță sportivă 6), la cel mai înalt grad de semnificație p&lt;0,001. Capacitatea de autoreglare sportivă denotă aceleași diferențe semnificative ale sportivilor performanți în raport cu cei începători (I-J=6,86 pentru performanță sportivă 5 și I-J=6,56 pentru performanță sportivă 6, la cel mai înalt prag de semnificație).

Conform datelor empirice obținute putem susține că: însușirile speciale ale sportivilor de performanță diferă semnificativ de calitatea acelorași însușiri la sportivii începători. Pentru identificarea diferențelor referitoare la profilul de personalitate între sportivii de performanță și cei începători, am efectuat o analiză pe loturi a rezultatelor obținute la chestionarul 16PF Cattell.

Diferențe statistic semnificative s-au constatat la următorii factori:

– caracteristicile timice

– caracterologice

– de inteligență

Tabelul nr. 1

Este cunoscut faptul că la formarea și dezvoltarea unor însușiri de personalitate contribuie condițiile de viața și activitate. Sportul este o excelentă formă de activitate umană ce ne permite să cunoaștem rezervele ascunse ale potențialului omenesc șiș a intervenim pentru dezvoltarea anumitor calități. Astfel, sportivii de performanță se dezvolta în condiții de viața și activitate ce necesită manifestarea stabilității emoționale, luarea promptă de hotărâri, cutezanță, analiză rațională a situației, alegerea strategiilor de luptă, autocontrol optim, calm, rezistență la frustrări, etc. Acumularea experienței de viață și a celei sportive face că aceste trăsături de personalitate să prevaleze cantitativ în comparație cu aceleași trăsături la sportivii începători, care au o experientă sportivă modestă. Pentru o evaluare mai nuanțată a rolului însușirilor generale de personalitate în formarea însușirilor speciale ale sportivilor, am analizat coeficienții de corelație dintre însușirile speciale de personalitate și unele trăsături generale de personalitate.

După cum arăta I. Kiseliov (1981), V. Miliman (1975), V. Doili (1973), R. Martens (1997) etc, însușirile generale și speciale de personalitate ale sportivilor pot influența în mod diferit activitatea sportivă, iar uneori acestea pot avea o influență semnificativă rezultativă, sumată asupra performanțelor în concurs. În experimental formative am urmărit formarea unor însușiri speciale de personalitate pe baza celor generale la sportivii începători.

În acest scop am calculat coeficienții de corelație (după metodă de corelație Spearman) între însușirile generale și cele speciale de personalitate, la sportivii loturilor supuse cercetării. Astfel, pe eșantionul sportivilor de performanță, s-au dovedit semnificative corelațiile dintre însușirile speciale de personalitate și o serie de trăsături generale de personalitate, după cum urmează:

Tabelul nr. 2

După cum se vede în tabelul nr. 2 la baza formării stabilității emoționale în concurs, că însușire specială de personalitate a sportivilor, stau trăsături generale de personalitate că: stabilitatea emoțională care are la baza rezistența înaltă la factorii perturbatori, posibilitatea de a face fața relațiilor, calmul, echilibrul emoțional, Eul puternic, simțul datoriei, conștiinciozitatea, perseverență, seriozitatea, nivelul scăzut al anxietății și stărilor depresive, încrederea în sine, claritatea, autocontrol înalt, prudență în raporturile sociale, amorul propriu; cutezanță, spiritual întreprinzător, etc. Activitatea sportivă oferă toate posibilitățile de dezvoltare a acestor calități atât de importante pentru practicarea sportului de înaltă performanță. Ele se formează odată cu acumularea experienței sportive, dar pot fi susținute și prin antrenamentul psihologic pentru formarea lor.

Tabelul nr. 3

Eforturile principale în pregătirea generală a viitorului performer converg pe dezvoltarea capacității de învingere a obstacolelor de orice natură, inerente măiestriei sportive. În acest sens este necesar că sportivul să-și formeze o conduită bazată pe autoapreciere, autocontrol, și autoevaluare pozitivă. El trebuie să-și poată stăpâni mecanismele de reglare și autoreglare a conduitei sportive.

Pentru această este nevoie de calități de personalitate care-i permit să se mobilizeze în situația obiectivă, să nu se desminta pe sine șiș a învingă toate greutățile din calea succesului final. Dintre acestea, în cercetarea noastră se remarcă:

– comunicativitatea

– stabilitatea emoțională

– simțul datoriei

– nivelul scăzut al anxietății

– autocontrolul înalt

– calmul

– destinderea.

Tabelul nr. 4

Influența situațiilor dificile din competiții asupra rezultatelor depinde în mare parte de caracteristicile individuale ale sportivului, printre care important este stilul individual de a reacționă emoțional.

Din această perspectivă constatăm că nu întâmplător această însușire de personalitate specifică sportivilor corelează cu astfel de însușiri generale de personalitate cum sunt:

– stabilitatea emoțională

– mecanismele de control și autocontrol

– autoaprecierea și autoorientarea

– capacitatea de adaptare

– încrederea în sine

– destinderea.

La sportivii de categorii slabe și începători însușirile speciale sunt în curs de dezvoltare, pe măsură acumulării experienței sportive și a creșterii nivelului măiestriei sportive, în funcție de genul de sport practicat. De aceea nu a fost identificată nici o corelație semnificativă între însușirile speciale și cele generale de personalitate la sportivii slabi și începători.

Rezultatele obținute ne permit posibilitatea de a trage concluzia că însușirile speciale de personalitate ale sportivilor performanți se sprijină pe însușiri generale de personalitate că:

a) C – stabilitatea emoțională puternică, posibilitatea de a face fața realităților, calmul, echilibrul emoțional (Eu-l puternic);

b) G – conștiinciozitatea , stăruință, seriozitatea, simțul datoriei;

c) H – cutezanță, sociabilitatea, încrederea în sine;

d) O – calmul, liniștea, încrederea în sine, seninătatea;

e) Q2 – independență, încrederea în forțele proprii, în resursele personale;

f) Q3 – caracterul controlat, prudență în raporturile sociale, amorul propriu.

4.4 EXPERIMENTUL FORMATIV

Evidențierea componentelor determinate ale reglării și autoreglării emoționale au condus la elaborarea programului de formare și optimizare la sportivi a unui sistem de calități și conduite cu character operațional și regulator pe baza cărora se vor putea adapta mai efficient la situațiile de concurs. Scopul experimental formativ a constat în formarea și optimizarea la sportivi a unui system de calități și conduite cu caracter operațional și reglator printre care aceștia să se adapteze suplu și productiv la situațiile concursului și la acțiunile adversarilor. Pentru a realize acest obiectiv am apelat la o metodă psihoterapeutică adecvată în viziunea noastră, în condițiile activității sportivilor cercetați – training-ul psihologic. S-a pornit de la ipoteză conform căreia reglarea și autoreglarea conduitei emoționale în concurs poate fi obținută prin formarea anumitor structure, de personalitate, care facilitează performanța sportivă.

În aceste structuri de personalitate implicăm:

– stabilitatea emoțională

– conștiinciozitatea

– simțul datoriei

– încrederea în sine

– cutezanța

– nivelul de anxietate scăzut

– autocontrolul înalt

– independența în acțiuni.

Training-ul psihologic a fost realizat cu un grup de sportivi (12 subiecți) care practică luptele libere în cadrul Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv din orașul Chisinau. Sportivii au fost selectați după rezultatele obținute în experimental preliminar (au fost incluse persoanele cu lacune semnificative în structura de personalitate) și pe baza recomandărilor făcute de antrenor. Participanții la training au fost informați despre specificul activității la care vor participă, obiectivele ei, rezultatele preconizate, adică am respectat principiul informării și includerii benevole în experiment. Pentru comparație, am utilizat și un lot de control omogen că structura cu cel experimental.

Din lipsa de timp și pentru a nu suprasolicita programul de activitate și așa destul de încărcat al sportivilor, ședințele au fost realizate o dată pe săptămână, în decurs de 6 luni, cu durată de 3 ore. Numărul ședințelor efectuate a depins de nivelul grupului și de progresul individual al participanților la training (de la 24 până la 30 de ședințe). Am ales formă colectivă de lucru, deoarece această poate influența benefic, dezvoltarea capacității de autoreglare.

Atitudinea pozitivă a colectivului fața de o astfel de activitate poate duce la întărirea efectului de antrenare individuală a sportivului. În plus, progresul în însușirea metodelor de autoreglare a unui sportiv poate avea rezonantă pozitivă și asupra celorlalți membri. În afară de această, am ținut cont și de faptul că antrenamentele în grup au și efecte educative. În primul rând, se formează disciplină, formarea unor scopuri comune și predispoziții psihomotrice în vederea elaborării deprinderilor tehnico-sportive, deprinderilor organizatorice, etc. Această formă de lucru a fost practicată în fază de pregătire individuală a competițiilor.

Se utilizau acele metode care au fost cele mai bine însușite de către sportiv și care și-au manifestat eficacitatea în antrenamentele de control.

Sintetic, activitățile din cadrul psihotraning-ului au fost orientate în trei direcții:

a) descoperirea propriei personalități și dezvoltarea însușirilor generale de personalitate cu efecte positive asupra desfășurării eficiente a activității în timpul concursului;

b) formarea deprinderilor de relaxare;

c) dezvoltarea capacităților de autoreglare a conduitei emoționale în concurs. În general, ședințele cuprindeau un ansamblu de sarcini, probe, exerciții din toate aceste trei direcții de dezvoltare.

Activitățile pentru fiecare ședință se selectau ținând cont de cerințele membrilor grupului, de particularitățile lor individuale sau în dependență de modul de însușire a tehnicilor și mijloacelor de autoreglare și relaxare. În selectarea activităților ne-am bazat numai pe logică însușirii tehnicilor de la simplu la complex, ci și pe logică dezvoltării relațiilor psihologice în grup. De la sarcini care vizau rezolvarea individuală s-a trecut ulterior la sarcini care se rezolvau în grupuri mici de 2-3 persoane. După formarea coeziunii grupului, am trecut de la activități simple, strict reglementate la sarcini nedeterminate care lăsau spațiu larg pentru manifestarea creative a membrilor grupului. Am urmărit că fiecare sarcină să fie orientate spre “zona proximă” de dezvoltare a personalității, rezolvarea unei etape pregătind terenul pentru trecerea la o altă etapă de dezvoltare mai complexă. Pentru a evidenția influența trining-ului asupra eșantionului experimental vizând formarea însușirilor generale ale personalității și elaborarea unui stil individual de reglare și autoreglare a conduitei emoționale în concurs, subiecții au fost retestati prin utilizarea chestionarului 16PF Cattell. Pentru a compara datele obținute și a evidenția diferențele test – retest a fost stabilit profilul psihologic de personalitate nu numai la grupul experimental, ci și la cel de control. S-a practicat metoda comparării pe perechi a subiecților.

În urmă aplicării training-ului psihologic elaborat de noi, au fost obținute schimbări semnificative, creșteri ale valorilor trăsăturilor generale de personalitate la sportivii incluși în grupul experimental.

Fig. 5 – Datele experimentale privind retestarea nivelului de dezvoltare a însușirilor generale de personalitate (16PF Cattell).

Din reprezentările grafice prezentate se poate vedea clar ce schimbări au intervenit în creșterea valorilor pentru trăsăturile generale de personalitate antrenate în cadrul training-ului psihologic efectuat cu sportivii din grupul experimental în comparative cu cei din grupul de control. Urmărind figurile de mai jos putem vedea schimbările survenite în urmă desfășurării training-ului psihologic în dinamica valorilor factorilor de personalitate C, G, H, O, Q2, Q3 la persoanele incluse în grupul experimental.

Fig. 6 – Datele experimentale privind nivelul însușirilor generale de personalitate ale grupului experimental,

Diferențele au fost calculate și testate statistic prin compararea a două eșantioane perechi de volum mic cu ajutorul testului de semnificație T – Student.

Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul nr.5

Tabelul nr. 5

Diferențele semnificative statistic obținute ne îndreptățesc să afirmăm cu toată convigerea că dezvoltarea însușirilor generale de personalitate care contribuie la formarea capacităților de autoreglare a conduitei emoționale se afla la nivel mai înalt la lotul experimental fața de lotul de control. Acest lucru denotă faptul că atunci când sportivii sunt incluși într-un antrenament psihologic care vizează în mod special dezvoltarea însușirilor de personalitate care contribuie la formarea unui stil individual de autoreglare emoțională în concurs, ei obțin progrese mari în planul personalității și obțin performanțe sportive înalte.

Rezultatele experimentului formativ confirmă ipoteză avansată, conform căruia capacitatea de autoreglare a conduitei emoționale la sportive se dezvoltă pe baza unui complex de însușiri generale de personalitate, care contribuie la realizarea performantei sportive. Analiza riguroasă a datelor referitoare la metodologia și practică formării capacităților de reglare și autoreglare a conduitelor emoționale din concursurile sportive ne-au permis să facem o selecție mai eficientă a direcțiilor generale și activităților pe care s-a bazat experimentul formativ. Aceste direcții, au constituit cu adevărat pilonii principali pe care s-a sprijinit procesul de formare și dezvoltare a trăsăturilor de personalitate utile în formarea și dezvoltarea capacităților de reglare și autoreglare emoțională în concurs.

4.5 CONCLUZII

Pe baza rezultatelor obținute în cercetările noastre putem trage o serie de concluzii:

a) ipotezele avansate au fost confirmate;

b) nivelul de dezvoltare a însușirilor speciale ale personalității sportivilor (stabilitatea emoțională, capacitatea de autoreglare emoțională, motivația sportivului, toleranță la factorii stresori) determină în mare măsură nivelul performanțelor lor sportive;

c) calitatea însușirilor speciale este semnificativ superioară la sportivii de performantă, comparativ cu cei începători;

d) însușirile speciale de personalitate ale sportivilor performanți se formează pe baza însușirilor generale de personalitate;

e) capacitatea de autoreglare a conduitei emoționale la sportive poate fi dezvoltată prin antrenamentul sportive vizând: stabilitatea emoțională, conștiinciozitatea, simțul datoriei, încrederea în sine, reducerea anxietății, creșterea capacității de autocontrol, și a independenței de acțiuni, toate aceste calități personale dovedindu-se a fi un real fundament al performanței sportive.

BIBLIOGRAFIE

1) Colibaba-Evuleț D., Bota I., Jocuri sportive – Teorie și metodică, Editura Aldin, 1988

2) D. F. Desin, Higiena sportivului, Autocontrolul, primul ajutor, Editura Cultură Fizică și Sport.

3) Irina Holdevici, Ilie P. Vasilescu, Activitatea sportivă-Decizie, autoreglare, performanță; Editura Sport-Turism Bucuresti, 1988

4) Mihai Epuran, Modelarea Conduitei Sportive, Editura SPORT-TURISM, București 1990.

5) Mihai Epuran, Irina Holdevici și Florentina Tonita, Bucuresti, Editura FEST, 2001

6) Paul Popescu-Neveanu, Dicționarul de psihologie, Editura Albatros, București, 1978

7) Psihologia sportului de performanță – teorie și practică,

8) Pregătirea psihologică a sportivului, Mihai Epuran, Editură Uniunii de Cultură Fizică și Sport

9) Revista "Psihologie", nr. 1-2/2005, Mitrofan Gabriela, Autoreglarea conduitei emoționale la sportivi.

10 Stephen J. Bull, Psihologia Sportului, Editura Trei, 2011

Site-uri:

www.dexonline.ro

www.eva.ro

www.informatiiprofesionale.ro

www.medenciclopedie.com

www.rasfoiesc.com

www.wikipedia.org

=== 1 ===

Stresul competitional si anxietatea

Esenta incontestabila a sportului este intrecerea, concursul. Intreaga activitate sociala si pedagogica pusa in slujba sportului are drept obiectiv major momentul de ,,confirmare a eficientei" in competitie. Toata lumea stie ca in cele mai multe situatii intrecerea are darul de a-i ambitiona pe competitori. Fenomenul este de natura psihosociala si poarta amprenta relatiilor intre oameni.

Factorii de stres

Atat cerintele de ordin exterior, obiectiv, cat si autoexigentele (aspiratiile, dorinta de a excela, de a realiza o performanta deosebita, de a castiga) formeaza un complex de factori stresanti, care pun intregul sistem psihocomportamental in stare de tensiune, mobilizarea resurselor energetice si apararea. Activitatea sportiva de performanta, mai ales aceea de inalta performanta, este stresanta in totalitatea ei: antrenamentele – prin durata si intensitatea lor, prin suma de sacrificii pe care le impune sportivului; concursurile – prin nivelul emotional ridicat si angajarea motivationala, individuala si sociala, la care se adauga relatiile sociale – pe care sportul le genereaza.

Toate acestea produc, incordare, tensiune psihica, pretinzand eforturi fizice si psihice de adaptare si echilibrare. Spre deosebire de antrenament, concursul are foarte o mare incarcatura emotionala care duce sistemul psihocomportamental in stare de limita. Din multimea de factori stresanti care determina aceasta stare putem sa amintim pe cei mai importanti, cum ar fi:

·        solicitarile externe: frig, cald, diferente de fus orar;

·        solicitari interne: eforturi musculare motrice mari;

·        solicitari psihice intelectual- afective- volitive: decizii in conditii de incertitudine si criza de timp, reactii la esec sau succes, efort voluntar maximal;

·        solicitari psihosociale: critica factorilor de conducere si a presei, opinia familiei si a celor apropiati, aprecierea spectatorilor;

·        restrictiile regulamentare.

Toti acesti factori se reflecta in sistemul psihic al sportivului, fie la nivelul deplinei constientizari, fie in plan subconstient, determinand reactiile adaptive si de aparare pe care o buna pregatire stiintifica le organizeaza concentrat pentru o eficienta conduita competitionala. Situatiile solicitante proprii concursului pot fi intense sau mai putin intense si in raport cu capacitatea psihica a sportivului, cu experienta sa competitionala si cu nivelul de aspiratie. Oricum, ele sunt generatoare de tensiuni psihice, exprimate mai ales in domeniul emotional, dar cu ecou asupra intregului sistem psihic .

Oboseala are si ea un rol important in determinarea capacitatii de efort a adolescentilor. Cercetarile au aratat ca starea de oboseala a sportivilor se manifesta prin: senzatie de oboseala ; este semnalata reducerea capacitatii de intelegere a problemelor mai abstracte, restrangerea posibilitatilor de generalizare, comparare, de efectuare a unor operatii de insumare, asociere, memorare; tulburari de atentie.

Aparitia acestor dificultati produce un dezechilibru intre dificultatea sarcinii de indeplinit si efortul voluntar necesar pentru aceasta, ceea ce duce la supraincordarea functiilor interesate si impune cu necesitate restructurarea mecanismelor de adaptare la efort. Aceasta restructurare are drept consecinte o serie de fenomene psihofizice subiective si obiective: sentiment de insuficienta personala, depresii, iritabilitate, neliniste, apatie, modificarea comportamentului scolar, somn nelinistit.

In conditii de oboseala se produce si reducerea capacitatii functionale a analizatorilor vizual, auditiv, kinestezic-motor si cutanat, ceea ce face ca reactiile la stimulii care intereseaza acesti analizatori sa aiba o perioada de latenta mai lunga.

Cauzele cele mai importante ale oboselii sunt :

§         intensitatea si durata prea mare a efortului ;

§         recreatii de odihna reduse ;

§         activitate extrascolara prelungita ;

§         reducerea orelor de somn ;

§         stare de sanatate deficitara ;

§         conditii de lucru si de viata in familie necorespunzatoare ;

§         suprainvatarea.

Anxietatea

Se considera ca in general concursul intrerupe echilibrul emotional al sportivului. Anxietatea, definita de dictionare ca teama fara obiect, este in sport o stare emotionala cu cauze bine determinate si se exprima ca o reactie de tip adaptiv la situatiile care pot constitui amenintari pentru echilibrul eului sportivului. Sportivul constientizeaza faptul ca afirmarea de sine poate fi impiedicata din cauze foarte diferite, previzibile sau imprevizibile. Criticile posibile, eventuala pierdere a prestigiului, situatiile de incertitudine si multi alti factori inventariati partial sunt generatori de tensiune psihica.

Fara sa vrea, sportivul isi imagineaza intrecerea, starile conflictuale, succesul sau esecul, etc. Anxietatea precompetitionala este generatoare de insomnii, astenie, nervozitate, confuzie mentala, tulburari digestive si inca alte manifestari psiho- fiziologice asupra carora nu este cazul.

Amintim descrierea starilor precompetitionale facute de A. T. Puni (1949) :

·        dispozitia gata de lupta;

·        febra de start;

·        apatia de start.

Intr- o terminologie modernizata sunt numite de H. Perie (1978):

o       manifestari hiperstenice;

o       manifestari hipostenice.

Anxietatea poate avea insa un caracter patologic, fie prin durata sa fie prin incapacitatea de a favoriza asteptarile, sau dimpotriva, prin capacitatea de a le stanjeni, fie prin faptul ca nu depinde de evenimentele exterioare devenind astfel un fenomen inutil. Anxietatea poate deveni simptomatica la orice varsta cand previne sau limiteaza comportamentul adaptativ.

Termenul de anxietate a fost introdus in psihologie cand Freud a descris nevroza anxioasa ca un sindrom distinct de neurastenie, dar acceptarea sa in psihologie s-a facut la mai mult de 40 de ani dupa aceea. In prezent, constructul de anxietate se refera la numeroase lucruri in opinia multor psihologi.

Absenta unui punct de vedere comun asupra anxietatii se datoreaza, pe de o parte diverselor orientari si pe de alta parte, complexitatii fenomenului. Ca atare, a da o definitie exacta a anxietatii implica o dificultate imensa, principalul motiv fiind ca, in calitate de construct ipotetic, anxietatea a fost definita operational la foarte multe nivele si dupa diverse criterii.

O prima caracteristica este aceea potrivit careia anxietatea apare ca o experienta emotionala, implicand sentimente de o natura generalizata.

In al doilea rand, aceasta experienta emotionala este neplacuta, anxietatea intensa fiind unul dintre cele mai chinuitoare afecte, pacientul traieste o stare de alarma, panica, groaza, teroare care implica chiar dezastrul personal, colapsul sau moartea.

In al treilea rand anxietatea este indreptata spre viitor. Exista o serie de manifestari cognitive care ilustreaza credinta ca ceva teribil se va produce curand in viitor.

A patra caracteristica a anxietatii se refera la faptul ca nu exista o amenintare recunoscuta sau rezonabila. Reactia emotionala de proportii se produce astfel la orice stimul care poate aparea, anxietatea neavand un obiect bine precizat. Anxietatea este astfel libera, plutind in aer (free-floating ) fara o tinta clara.

In al cincilea rand, anxietatea este acompaniata de un disconfort subiectiv care se exprima in stari de neliniste si tensiune. Persoana este incapabila de a se relaxa sau de a se linisti fara a simti neastampar si nervozitate.

O a sasea caracteristica a anxietatii este cea potrivit careia aceasta este insotita de modificari la nivel fiziologic datorate dezechilibrului sistemului nervos vegetativ cu predominanta simpaticului.

La nivel corporal, in mod manifest, creste ritmul cardiac, creste frecventa respiratiei, tensiunea arteriala, apare senzatia de gura uscata de rau si voma, pot aparea: diaree, mictiuni frecvente.

Anxietatea, definita de dictionare ca teama fara obiect, este, in sport o stare emotionala cu, cauze bine determinate si se exprima ca o reactie de tip adaptiv la situatiile care pot constitui amenintari pentru echilibrul eului sportivului.

Anxietatea este tendinta de a trai o stare de teama nejustificata, fara obiect bine precizat. Cand nivelul anxietatii depaseste o anumita limita, mai ales in conditii de stres, performantele pot sa scada in mod semnificativ.

Anxietatea este o stare care apare atat la sportivi, cat si la nesportivi, problema care se pune fiind intensitatea ei. Anxietatea se prezinta sub doua aspecte :

ca trasatura, fiecare individ avand prin structura lui genetica un nivel mai ridicat sau mai scazut al ei;

ca stare, raspuns a carui intensitate este dependenta de nivelul anxietatii constitutionale , dar in relatie cu insemnatate subiectiva a factorilor stresanti.

Complexitatea fiintei umane se intalneste astfel cu situatii de o mare varietate, ceea ce va oferi un evantai foarte larg de manifestari psihocomportamentale, unele favorabile, iar altele mai putin favorabile performantei. Literatura de specialitate evidentieaza doua forme fundamentale de anxietate precompetitionala:

-teama de esec- cea mai frecventa

-teama de succes, mai putin frecventa si cu mecanisme mai subtile.

Principala problema a antrenorilor si sportivilor este de a controla nivelul anxietatii pentru a putea evita efectele nedorite de hipo sau hiper ale manifestarii acesteia. Tehnicile de reglare si autoreglare a starilor psihice (relaxare, desensibilizare, antrenament psihoton, antrenament mental), cunoscute si utilizate in practica , reusesc sa rezolve chestiunile intr- o maniera satisfacatoare.

Toleranta la stres depinde in mare masura de unele particularitati ale sistemului nervos (forta, echilibrul si mobilitatea proceselor corticale), si de particularitatile temperamentale. Ei sunt de parere ca rezistenta la stres depinde de un anumit complex de factori psihofiziologici. Horn (1992) afirma ca o combinatie a anxietatii, impulsivitatii si reactivitatii emotionale crescute poate conduce cu o mare probabilitate la reactii de tip distres. Alte studii au pus in evidenta faptul ca intensitatea stresului emotional in situatiile de prestart este corelata cu nevoia de succes sau tendinta de evitare a esecului.

Mobilizarea in ultimul moment, cand nu mai e nimic de pierdut, a tuturor resurselor fizice, tehnice si psihologice incununeaza nu de putine ori eforturile sportivului sau echipei cu un succes neasteptat.

Sportivilor la care predomina motivatia de obtinere a succesului le sunt specifice reactiile de mobilizare activa, reactii asemanatoare cu cele de furie. In cazul celor dominati de motivatia de evitare a esecului sunt mai pregnante reactiile de tip anxios (Ciucurel, 2006).

Aceasta fiind o alta caracteristica ce pare sa diferentieze sportivii de persoanele care nu practica nici un fel de sport, este stabilitatea emotionala. Numai atunci cand are o mobilitate ridicata a conduitei si o capacitate de adaptare la conditiile mereu schimbatoare, atunci sportivul suporta mai usor stresul competitional.

Dar paradoxul consta in aceea ca mobilitatea si flexibilitatea comportamentului sunt corelate de regula cu o hiperactivitate emotionala, chiar si la stimuli minori (apud Holdevici, 1993). Unii sportivi nu sunt atat de echilibrati pe cat ar vrea ei sa para, dar multi din ei au o serie de particularitati care compenseaza insuficienta stabilitate emotionala (de exemplu, forta caracterului, nevoia de performanta etc.), care le asigura starea psihica optima pentru competitie.

Dupa Cattell, un individ cu mare forta a ego-ului se caracterizeaza prin maturitate afectiva fermitate, perseverenta, calm, simtul realitatii in rezolvarea problemelor si un nivel scazut de oboseala nevrotica. Un individ mai putin stabil emotional manifesta nevrotism, instabilitate si incapacitate de a rezista frustrarilor. El evita sa ia decizii si actioneaza, de regula, sub imperiul momentului. Acest tip de subiect simte oboseala si astenie chiar in absenta unor incarcaturi fizice si psihice prea mari( apud Minulescu, 1996). In ceea ce priveste forta caracterului, aceasta este trasatura cea mai frecvent mentionata atunci cand se vorbeste despre indivizi de exceptie, despre sportivii de varf (apud Holdevici ,1993).

Cattell considera ca indivizii cu un caracter tare sunt maturi din punct de vedere emotional, independenti in gandire si actiuni, fermi, critici in aprecierea propriei persoane si a mediului inconjurator, capabili sa-si controleze emotiile in diverse situatii. La celalalt capat sunt cei cu caracter moale, imaturi emotionali, nerabdatori, sentimentali, sensibili, care-si exprima frecvent si deschis anxietatea (apud Minulescu,1996).

Persoanele cu dominanta mare au si un grad ridicat de dependenta (nevoie de supunere). Cu alte cuvinte, multi dintre cei care doresc sa-i domine pe ceilalti manifesta nevoia de a se exercita un control autoritar asupra lor (Ciucurel, 2002). Din acest motiv, sportivii cu dominanta mare nu vor crea probleme antrenorilor ei acceptand cu usurinta indicatiile sarcinile trasate de antrenor. Pe de alta parte indivizii cu dominanta redusa vor accepta mai greu impuneri de la altii, mai ales daca e vorba de ingradirea independentei lor.

Comparand sportivii cu nesportivii, din punctul de vedere al dominantei, se constata ca aceasta caracteristica a personalitatii nu pare a fi influentata de practicarea unui sport, dar influenteaza motivatia de alegere si practicare a sportului (Martens 1987). Se considera firesc ca sportivii sa aiba mai multa incredere in sine decat nesportivii.

Daca activitatea unui sportiv nu se bucura de succes, atunci este foarte probabil ca el sa dispuna de o redusa incredere in sine. S-a demonstrat ca sportivii din discipline cu contact fizic direct suporta mult mai usor durerea fizica in comparatie cu nesportivii. Ei sunt invatati de mici sa reziste la durere prin diferite exercitii cu scopul de a mari rezistenta la frustrare.

Clinicienii au pus in evidenta existenta tipului de sportiv inclinat spre accidente, ele fiind drept cauza a unor conflicte nerezolvate, de natura inconstienta. Tendintele nevrotice manifestate si sportivii ce somatizeaza sau au o tulburare hipocondriaca. Nu trebuie insa uitata nici acea categorie de sportivi care au tendinta de a simula boala sau accidentul sau de a -si exagera simptomatologia pentru a-si justifica esecurile. De fapt acesti sportivi fug de anxietate, ceea ce impune problema diferentelor referitoare la anxietate dintre sportivi si nesportivi (Ciucurel, 2004).

Anxietatea este tendinta de a trai o stare de teama nejustificata, fara obiect bine precizat.

Cand nivelul anxietatii depaseste o anumita limita, mai ales in conditii de stres, performantele pot sa scada in mod semnificativ.

Cratty B.J. arata ca desi toti oamenii sunt anxiosi, la unii anxietatea are valori atat de mari incat impiedica actiunea.

In situatiile stresante generate de activitatea sportiva si competitionala, se intampla frecvent sa vedem sportivi cuprinsi de un nivel atat de ridicat de anxietate incat fie nu pot actiona, fie actioneaza ineficient, si anume se observa miscari rigide, intr-un context nefavorabil, mobilizarea sportivului este foarte redusa, tempou energetic scazut apar ganduri de genul nu am sa pot face acest lucru, si nu sunt in stare, ceea ce duce la un esec sigur.

Cand se intampla acest lucru, randamentul sportivului scade semnificativ si anume se observa o rigiditate a miscarilor si viteza de executie scazuta, etc. Cattell RB. diferentiaza si el anxietatea manifestata de anxietate voalata si propune o serie de indicatori calitativi ai anxietatii:

-slabiciunea Eu-lui,

-sentimente de culpabilitate si de neincredere in sine,

-iritabilitate (Epuran, Holdevici, Tonita,2001).

Martens (1982) a studiat anxietatea sportivilor si a propus testul anxietatii competitional in sport (Sport Competition Anxiety Test- SCAT). Autorul considera ca anxietatea este legata de conceptul de activare ('arousal'), care vizeaza intensitatea comportamentului pe un continuum, de la somn la excitatie intensa (Martens, 1982).

Daca un nivel de anxietate crescut impiedica realizarea unor performante inalte, unul scazut este tot atat de nefavorabil datorita lipsei de angajare emotionala in competitii.

Pentru sportivii cu nivel ridicat de anxietate trebuie luate masuri deosebite in ceea ce priveste pregatirea psihologica. Astfel, trebuie lucrate foarte bine deprinderile motrice pentru ca, in conditiile stresante ale competitiei, ei sa poata obtine totusi rezultate bune (Ciucurel, 2004).

De asemenea, in unele situatii este chiar indicat ca sportivii foarte anxiosi sa fie supusi unor actiuni de psihoterapie. In cazul unui sportiv cu potential performantial mare el va beneficia de aceste masuri de terapie. In cazul unui nesportiv, daca acesta nu investeste singur in propria persoana cautand un ajutor specializat, atunci nivelul de anxietate al nesportivului va fi mai mare decat al sportivului. S-au facut diverse studii asupra nivelului de agresivitate. Exista doua forme de agresivitate:

– nativa

– instrumentala

Se considera ca practicarea unui sport pare sa ofere un control mai bun al agresivitatii native doar in cazul sportivilor cu tendinte agresive reduse si moderate. La sportivii cu puternice tendinte agresive ridicate probababilitatea ca acestea sa scada datorita practicarii unui sport este mai mica decat la sportivii cu tendinte agresive scazute sau moderate. Sentimentele de culpabilitate generate de manifestarea deschisa a agresivitatii il pot impiedica pe sportiv in functie de experientele educative avute in copilaria timpurie sa adopte nivelul de agresivitate instrumentala cerut de mediul sportiv.

Starea de oboseala fizica si anticiparea sanctiunilor comportamentului agresiv determina o scadere a agresivitatii instrumentale (Ciucurel, 2003).

S-a ajuns la concluzia ca sportivii au o mai buna capacitate de autoapreciere decat nesportivii.

Capacitatea de autoapreciere obiectiva este caracterizata de o atitudine realista, critica fata de sine, printr-o corecta raportare a cerintelor la posibilitati, o analiza corecta a situatiei, si prin stabilirea unor scopuri dificile, dar posibil de atins. Acest rezultat este explicat de faptul ca sportivul este familiarizat de timpuriu cu autoanaliza, autocontrolul si independenta comportamentala (Holdevici, 1993).

"Specialistii in domeniul psihologiei sunt de parere ca, in cazul sportivilor de inalta performanta, este de dorit sa se formeze o imagine de sine putin mai ridicata decat cea obiectiva deoarece o astfel de imagine atrage dupa sine performanta" (Epuran, Holdevici, Tonita, 2001, apud Ciucurel, 2006).

Asadar sportivul trebuie sa dea dovada de autocontrol si sa aiba capacitatea de a trece peste anxietate si stres, elemente care sunt prezente in sportul de performanta. Dincolo de anxietatea ca trasatura, precompetitionala si competitionala se inregistreaza o anxietate ca stare care este cu atat mai intensa cu cat nivelul de dezvoltare a inteligentei emotionale a scazut (Ciucurel, 2003).

Sportivii anxiosi pot invata sa exploateze anxietatea precompetitionala (anxietate anticipatorie) pentru a se motiva. O anxietate de mica amplitudine sau dimpotriva de foarte mare amplitudine nu va determina obtinerea unei performante, ci ea va functiona ca distres. Transformarea distresului in eustres se poate face prin cresterea inteligentei emotionale a sportivului si anume:

Cultivarea unei gandiri pozitive, a unei viziuni mai largi asupra propriei vieti si performante.

Evocarea doar a experientelor pozitive, eliberarea de ceea ce Bandler numea 'Defect de programare mentala', (Ciucurel 2004).

Fixarea unui nivel de aspiratie realist, dinamic, cu putin peste posibilitatile de moment ale sportivului, etc. (Ciucurel, 2004).

Inteligenta emotionala este o abilitate ce implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta. Rezulta si alte concepte asemanatoare cum ar fi inteligenta sociala ce apartine lui Thornodike, capacitatea de a intelege si de a actiona eficient in relatiile interumane;

Inteligenta interpersonala considerata a fi abilitatea de a-i intelege pe ceilalti de-ai cunoaste pe oameni .

Inteligenta interpersonala abilitatea de a se intoarce spre sine, de o structura de un model pentru a actiona adecvat in viata Mayer si Salovey (1990, 1993) evidentiaza corelatiile dintre emotie si gandire si afirma ca inteligenta emotionala implica trei abilitati:

1. De a percepe cat mai corect emotiile si de a le exprima .

2. De a genera sentimente atunci cand se faciliteaza gandirea .

3. De a cunoaste si intelege emotiile de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emotionala si intelectuala .

Bar-On (1992) grupeaza componentele inteligentei emotionale in cinci dimensiuni :

§         aspectul intrapersonal (constientizarea propriilor emotii, asertivitatea, autostima, autorealizarea, independenta).

§         aspectul interpersonal (empatia, abilitatea de a stabilii relatii mterpersonale, responsabilitate sociala).

§         adaptabilitatea (rezolvarea de probleme, testarea realitatii, flexibilitatea).

§         controlul stresului (toleranta la stres, controlul impulsurilor).

§         dispozitia generala ( optimismul si abilitatea de a se bucura de viata).

Putem spune ca in acest context pregatirea psihologica este esentiala si este un factor reglator. Aceasta este efectuata de psiholog si urmareste sa ofere fiecarui sportiv ceea ce i se potriveste: motivatia performantei ; atenuarea starilor negative de start, cum ar fi febra de start sau apatia de start, nikefobia (teama de succes) ; combaterea unor stari de stres, folosind fie excitantul verbal (convorbiri individuale), fie unele tehnici specifice domeniului ; in acelasi timp se va urmari imprimarea unei "agresivitati controlate", in limite rezonabile, favorabile unui randament sportiv superior, in conditiile respectului fata de coechipieri, adversar, arbitri, public etc.

AUTOREGLAREA CONDUITEI EMOTIONALE LA SPORTIVI

Performantele sportive superioare sunt facilitate de o serie de trasaturi pozitive ale personalitatii.

Prin antrenamente psihologice speciale cu sportivii s-a realizat dezvoltarea trasaturilor de personalitate care contribuie la obtinerea unor performante sportive superioare: stabilitatea emotionala, constiinciozitatea simtul datoriei, increderea in sine, nivelul scazut de anxietate, nivel superior al capacitatii de autocontrol emotional, nivel superior al motivatiei pentru performante inalte.

Problema psihoreglarii in sport este una din cele mai actuale probleme, tinand cont de importanta deosebita a factorului psihologic in activitatea sportiva. Psihoreglarea a fost studiata de numerosi psihologi sportivi (M. Epuran,1990; I. Holdevici si I.P. Vasilescu, 1988; V. Balisevici, 2000; O. Cernicova, Daschievici, 1972; Rodionov,1983; L. Ghisen, 1983, L. Maharant, 1999; s.a.). in cea mai mare parte a lucrarilor, psihoreglarea este tratata ca mijloc de reglare a starilor emotionale inainte de startul competitional la sportivi. Sunt mai putine lucrari care propun recomandari referitoare la utilizarea metodelor psihoreglatorii pentru anumite genuri de sport.

Psihoreglarea este tratata de noi sub doua aspecte: 1) ca insusire speciala de personalitate ce permite sportivului sa-si dirijeze gandurile, emotiile, actiunile; 2) ca activitate intreprinsa de sportiv in vederea utilizarii mijloacelor psihoreglatorii, atat in antrenamente, cat si in concursuri, care ii permite acestuia sa-si realizeze optimal posibilitatile fizice si psihice.

Actualitatea si oportunitatea temei este deterninata de obiectivele valorificarii potentialului adaptativ al sportivilor in concursurile de anvergura.

Sportul de performanta la nivel international presupune exigente ridicate vizand calitatile psihice si solicitarea psihica a acelora care practica diferite ramuri sportive. in conditiile exigentelor de astazi, tuturor sportivilor, pe langa o pregatire .

Autoreglarea conduitei emotionale la sportivi

Conform cercetarilor efectuate de V. Balandin, P. Bundzen, 1985, S. Kripper, S. Lear, A. Brozic, 1999) cu cat este mai dezvoltata capacitatea de autoreglare psihica cu atat este mai inalta performanta sportivilor obtinuta in competitii.

Conduita si caracterul starilor tensionale inainte de start sunt determinate de nivelul capacitatii autoreglatorii ale sportivilor.

Cunoasterea si autocunoasterea personalitatii sportivului pot avea efecte esentiale in realizarea cu succes a activitatii sportive, in adaptarea competitionala si asigurarea stabilitatii emotionale.

Schimbarile in plan comportamental vor fi urmate de schimbari in plan emotional si intelectual. Nu se pune problema performantei cu orice pret, oricum si oriunde, ci se impune o canalizare a aspiratiilor, optiunilor, deciziilor si energiilor persoanei spre genurile sportive in care sportivul se poate realiza plenar in functie de posibilitatile de care dispune.

Aplicabilitatea tehnicilor psihoterapeutice in activitatea sportivilor de performanta Demersul teoretic din fragmentele anterioare releva importanta sportului in viata omului modern, aplicabilitatea acestuia in diverse domenii ale activitatii umane (dezvoltarea atitudinii si valorii morale de sportivitate si corectitudine, rolul terapeutic al exercitiilor fizice in profilaxia si terapia medicala etc.) .

Ca exemplu putem oferii un segment din activitatea sportivului de performanta in perioada precompetitionala . In saptamana premergatoare comptitiei antrenamentele cresc ca frecventa si intensitate, simuland atmosfera competitionala. Spatiul de lupta , durata meciului simulativ, executarea tehnicilor in regim de lupta, toate acestea sunt executate ca intr+o competitie reala . Alaturi de aceste elemente intervine presiune psihica, din partea antrenorului . In functie de sportiv antrenorul incearca motivarea practicantilor de judo in vederea obtinerii performantei, prin responsabilizarea acestora si adaptarea stilului de lupta al fiecaruia in cadrul competitiei .

In aceste conditii, prin motivarea intrinseca- dorinta sportivului de a obtine titlul sportiv si prin motivarea extrinseca- din partea antrenorului si a presiunii grupului, adesea sportivii inregistreaza nivelul crescut al anxietatii .

Psihologul sportiv vine in intimpinarea acestor trairi anxioase prin forme de investigare a anxietatii precompetitionale- cea mai folosita metoda fiind observarea directa a comportamentului sportivului si prin tehnici specifice de inlaturare a trairii negative .

Terapia cognitiv comportamentala (John B Watson, Joseph Wolpe , Gerald Patterson ) ofera cele mai adecvate tehnici de detensionare :

Tehnici de relaxare Schultz

Intelegerea mecanismelor fiziologice si psihologice ce stau la baza declansarii si fixarii reactiilor emotionale anxioase .

Expunerea in plan mental a subiectului in situatia anxiogena cu scopul desensibilizarii la stimulul declansator pentru anxietate .

O forma moderna in plina dezvoltare a psihoterapiei poate avea o mare aplicativitate in situatia precompetitionala . Terapia focalizata pe solutie (Steve de Shazer, Insoo Kim Berg) functioneaza dupa principii extrem de simple: se presupune ca oamenii sunt capabili sa se comporte eficient, dar eficienta lor a fost blocata de o atitudine fixa negativa (teama de competitie ) . Practic este vorba de amintirea situatiilor in care subiectul s-a confruntat cu situatia anxiogena dar a obtinut rezultat pozitiv. Astfel succesul din sitautia anterioara serveste ca resursa pentru situatii similare, in cazul de fata o alta competitie .

Psihoterapia sportului foloseste cel mai adesea o abordare holistica a metodelor pentru a veni in intampinarea problematicii variate a diferitelor situatii specifice anxietatii precompetitionale .