Studiu Privind Relația Conflict – Comunicare – Sadisfacție în Viața de Cuplu

CERCETAREA APLICATIVĂ

Obiectivele cercetării

Obiectivul cercetării este abordarea diferențelor existente în cadrul celor trei etape, în ceea ce privește adaptarea maritală. S-au urmărit următorii parametrii: nivelul de acomodare maritală; nivelul de satisfacție în relație; nivelul comunicării în cadrul relației și competitivitatea în relație.

Cercetarea a avut în vedere în principal obiective de ordin teoretico-metodologic, a căror elucidare ar putea fi benefică în cunoașterea fenomenelor de cuplu, în general, și a celor familiale, în particular:

identificarea diferențelor ce survin în ceea ce privește acomodarea partenerilor în relația de cuplu;

evidențierea modificărilor existente în ceea ce privește gradul de satisfacție în cadrul stadiilor respective;

surprinderea nivelului de comunicare, în cadrul fiecărui stadiu de dezvoltare și implicit a schimbărilor ce survin;

relevarea curbei competitivității în cadrul celor trei perioade de viață de cuplu analizate;

adaptarea unui sistem de metode de analiză și psihodiagnoză maritală, utile pentru evaluarea aspectelor adaptării maritale puse în discuție;

cunoașterea particularităților evolutive a stilului interacțional marital în cadrul familiei românești;

surprinderea anumitor particularități pe sexe a elementelor adaptării în cadrul cuplului la care ne-am referit anterior.

Cele două variabile avute în vedere au fost:

variabila „timp”, respectiv stadiul cronologic în care se includ cuplurile studiate;

variabila „sex”, încercându-se surprinderea caracteristiclor diferențiale pe sexe în ceea ce privesc aspectele de adaptare avute în vedere.

2. Ipotezele cercetării

Premisa teoretică a cercetării a constat în ideea exitenței unor diferențe sub aspectul adaptării în cadrul relației între cuplurile aparținând unor etape cronologice distincte ale legăturii (etapa de la 0 la 5 ani; etapa cuprinsă între 10 și 15 ani de la debutul relației ; etapa de la peste 20 de ani de relație).

Ipoteza centrală a cercetării a fost următoarea:

Presupunem că există diferențe între cuplurile aparținând unor stadii diferite ale relației, privind adaptarea, evaluată pe baza următorilor parametrii: acomodarea; satisafacția în relație; comunicarea în cadrul relației; competitivitate în relație; raportul dominanță – submisivitate în relație.

În baza acestei ipoteze de ordin general, au fost emise ipotezele specifice ale cercetării. Astfel s-a presupus că:

Nivelul de interacțiune ca factor de acomodare în relație este mai crescut în prima etapă (0-5 ani de la debutul relației) comparativ cu a doua și a treia etapă de vârstă a relației, de 10-15 ani și respectiv peste 20 ani de la debutul relației;

Satisfacția în relație scade progresiv de la un stadiu la altul de vârstă al acesteia;

Cuplurile aparținând etapei cronologice 0-5 ani de la începutul relației au o comunicare mai bună comparativ cu cele aparținând stadiului de 10-15 ani, iar acestea din urmă vor fi superioare celor aparținând etapei de peste 20 de ani de relație, sub aspectul comunicării;

Raporturile de competitivitate în relație cresc progresiv, de la un stadiu la altul al acesteia, în etapa ultimă (de peste 20 de ani de la debutul relației), competitivitatea fiind ridicată;

În stadiul inițial sunt caracteristice raporturile de dominanță – submisivitate, în favoarea celor de dominanță, în timp ce în celelalte două stadii raportul se modifică progresiv, în favoarea submisivității;

Emitem de asemenea ipoteza că ar exista diferențe semnificative între bărbații și femeile din fiecare stadiu de vârstă al relației, după cum urmează:

6.1. Satisfacția în cuplu a femeilor va fi mai scăzută comparativ cu cea a bărbaților, mai ales în ultimele două etape de vârstă a relației analizate;

6.2. Comunicarea femeilor în cadrul relației va fi mai bună decât cea a bărbaților, pe măsura înaintării în „vârstă” a relației;

6.3. Gradul de competitivitate în relație va fi mai pronunțat la bărbați, comparativ cu femeile;

6.4. Bărbații vor fi mai dominanți decât femeile, în privința raportului „dominanță-submisivitate”, cu precădere în etapa de început a relației.

Eșаntionul cercetării

Lotul supus cercetării a cuprins un număr total de 120 de subiecți, cȃte 20 de cupluri pentru fiecare categorie de vârstă sau de vechime a cuplului. Subiecții supuși cercetării au fost selectați după criteriul „vârstă” a relației și de asemenea în funcție de criteriul „funcționalității – non funcționalității” mariajului sau relației de concubinaj. Subiecții selectați provin din mediul urban cu pregătire profesională și nivel socio-cultural medii (muncitori, funcționari, cadre didactice medii, etc.). Cuplurile investigate au fost diagnosticate ca funcționale fără tulburări psihopatogene și psihopatice vizibile, fără invalidarea socială și profesională.

Metodologiа cercetării

În cadrul cercetării au fost utilizate două strategii investigative:

1. strategia psihosocială, pe bază de chestionar;

2. strategia psihodiagnostică, pe baza testelor și scalelor de evaluare.

A fost folosit un ansamblu de cinci instrumente psihodiagnostice traduse și adaptate într-o manieră proprie care a permis investigarea aspectelor de adaptare în cadrul relației de cuplu avute în vedere.

Împărțirea cuplurilor pe criteriul etapei cronologice a relației a fost de natură să permită realizarea unei viziuni comparative de ansamblul asupra principalelor aspecte de adaptare avute în vedere: acomodare, satisfacție în relație, comunicare, raportul dominanță-submisivitate în relația de cuplu. S-a urmărit în final, stabilirea diferențelor existente între cele trei etape de vârste citate, pe baza scorurilor obținute de subiecți la testele și scalele utilizate în cercetare.

Chestionarul de comunicare maritală (C.C.M.)

În cadrul strategiei psihosociale, am utilizat chestionarul de comunicare maritală (C.C.M.) pe care l-am considerat în măsură a releva principalele aspecte ale comunicării din cupluri. Rațiunea pentru care am considerat necesară aplicarea chestionarului de comunicare maritală a fost aceea că a permis investigarea unui număr relativ mare de subiecți, recoltarea unui material bogat în privința aspectelor de comunicare verbală și nonverbală din cupluri și de asemenea datele obținute sau pretat la o analiză cantitativă în vederea surprinderii unor semnificații de ordin statistic.

C.C.M. este un instrument format din 24 de itemi, cuprinzând aspecte ale comunicării verbale și nonverbale în cupluri, și de asemenea, incluzând aspecte în legătură cu: percepția individului depre propria capacitate de comunicare; percepția individului despre capacitatea de comunicare a celuilalt. Pentru a evita discrepanțele referitoare la subscale și a problemelor în interpretarea lor am considerat necesară folosirea scorului total. Chestionarul a fost conceput într-un sistem de cuantificare pe cinci trepte, acordându-se un punct pentru absența manifestării respectivului comportament, și cinci puncte pentru manifestarea frecventă a respectivului comportament. Un punctaj mare înseamnă o comunicare bună sau văzută ca fiind mai bună, după cum invers, deci un punctaj scăzut relevă un nivel de comunicare redus sau perceput ca fiind redus Am considerat ca necesar ca ambii parteneri ai cuplului marital să completeze acest chestionar din moment ce el cuprinde întrebări despre propria comunicare și despre comunicarea celuilalt. Scorul de ansamblu (total) care s-a obținut prin aplicarea C.C.M.-ului s-a dovedit a fi un bun indicator al comunicării sănătoase între doi membrii ai unui cuplu conjugal.

Testul de acomodare maritală (L.W.M.A.T.)

Situat în cadrul domeniului de investigare psihodiagnostică, testul de acomodare maritală (L.W.M.A.T.) s-a dovedit a fi unul din instrumentele de măsură scurte, operative ale acomodării maritale. Alcătuit din 14 itemi, instrumentul a permis evaluarea și investigarea principalelor aspecte ale acomodării maritale. Întrebările sunt indicatori ai principalelor aspecte ale acomodării maritale, în privința aspectelor celor mai semnificative ale vieții de cuplu: alocarea finanțelor familiei; subiecte de recreere; încredere reciprocă; mod de viață, etc. Punctajul se obține prin însumarea rezultatelor obținute la fiecare întrebare și variază de la 1 la 153. Un punctaj mare este considerat un indicator al unei bune acomodări maritale, după cum un punctaj scăzut relevă o acomodare deficitară sau necorespunzătoare a cuplului marital. Lotul supus investigării acomodării maritale a fost compus din numai 60 de persoane, respectiv numai unul din partenerii cuplului conjugal a răspuns întrebărilor presupuse de test.

Scala măsurării satisfacției în relația maritală R.A.S.

Scala măsurării satisfacției în relația maritală este un instrument de măsură format din 7 itemi, incluzând aspecte ale mulțumirii și satisfacției maritale ce țin de: discrepanța așteptării inițiale/rezultate în cadrul relației; numărul de probleme existente; comparație cu alte relații maritale; dragoste, iubire, etc. Instrumentul a fost conceput pentru a fi o scală de măsură a satisfacției maritale, scurt, ușor de administrat. Scala a fost realizată pe un sistem de scorare în cinci trepte de la A=satisfacție maritală scăzută până la E=satisfacție maritală ridicată. Ambii parteneri ai cuplului conjugal au fost solicitați să răspundă, în vederea surprinderii diferențelor existente în ceea ce privește nivelul satisfacției maritale comparativ la ambele sexe.

Scala de competitivitate maritală (C.S.)

Scala de competitivitate maritală C.S. este un instrument psihodiagnostic alcătuit din 50 de întrebări, având scopul de a măsura competitivitatea partenerilor într-o relație. Scala C.S. este împărțită în trei subscale: scala răspunsurilor plăcute (R.P.), indicator al unei competitivități în relația maritală în sens de acomodare și compensare reciprocă a partenerilor; scala răspunsurilor neplăcute (R.N.); scala răspunsurilor agresive (R.A.), ambele indicatori ai unei competitivități în sensul existenței tensiunilor, divergențelor și conflictualității în cuplul marital. Instrumentul a fost conceput ca o listă de trăsături/calități/comportamente considerate a fi cele mai frecvente în cuplurile conjugale (atât cele pozitive, plăcute cât și cele negative, neplăcute și chiar agresive). Scala a fost concepută ca având trei tipuri de răspunsuri: „Tipic”, „Ocazional”, „Niciodată folosit”. Scorarea s-a realizat acordând fiecărui răspuns „Tipic” și „Ocazional” câte un punct și apoi însumând aceste puncte pe fiecare subscală. Subscala R.P. are un maxim de 20 de puncte, subscala R.N. are un maxim de 22 de puncte în timp de subscala R.A. totalizează un maxim de 8 puncte. Am considerat scala C.S. ca fiind un bun indicator al relațiilor de competitivitate în cadrul cuplurilor conjugale. Ambii parteneri ai cuplului au fost solicitați să răspundă la această scală, tocmai pentru a se evalua diferențele pe sexe în ceea ce privește competitivitatea într-o relație de cuplu.

Scala „Dominanță-submisivitate” (D.S.)

Scala D.S. este un instrument psihodiagnostic format din 37 de itemi destinat măsurării dominanței și submisivității partenerilor în cuplurile maritale. Dominanța a fost definită ca încercarea de a controla mediul înconjurător specific; exprimarea opiniilor, preferințelor sau atitudinilor într-o manieră verbală sau non verbal care tinde să influențeze puternic și direct comportamentul partenerului. Un individ înalt dominant este văzut ca încercând să-și controleze partenerul. Un individ înalt submisiv a fost definit ca acceptând critica și reproșul chiar și când nu merită, tinzând a se autoproteja, evitând riscul răului fizic și emoțional, căutând să maximizeze siguranța psihologică, personală, bunăstarea și stabilitatea. Scorurile înalte la factorul separat (subscala A.A.) indică o tendință a acomodării la partener, o submisivitate în raport cu acesta iar scorurile scăzute afirmă autoafirmarea (nevoia de autoafirmare) sau dominanța. Scorurile înalte la al doilea factor (subscala A.C.) indică răspunsuri care subestimează propriile tendințe, în timp de scorurile scăzute la subscala A.C. relevă supraestimarea propriilor trebuințe în raport cu cele ale partenerului. Scala D.S. a fost concepută în cinci trepte, acordându-se cinci puncte dacă subiectul se declară a fi puternic de acord, și un punct dacă el se declară a fi în dezacord puternic. Scala D.S. este interpretată prin inversarea scorurilor la toți itemii pentru factorul al doilea și apoi însumând valorile itemilor pentru fiecare subscală. Scala cuprinde itemi cu referiri la aspecte considerate a fi semnificative în viața de cuplu, cu privire la:

autonomia și independența partenerilor;

acordurile sau dezacordurile reciproce între membrii cuplului;

conformism/nonconformism în anumite aspecte ale vieții de cuplu;

respect față de concepțiile și ideile celuilalt; etc.

Instrumentul a fost aplicat ambilor membrii ai cuplului, considerându-se a fi un bun indicator a raporturilor de dominanță-submisivitate în cuplul marital. În cadrul cercetării a fost utilizată de asemenea metoda observației psihologice a comportamentului mimico-expresiv folosit de subiecți, și a rezistențelor înregistrate, care au completat în mod semnificativ datele obținute prin metodele anterioare.

Rezultatele cercetării

Date cantitative brute:

Tabelul nr. 1 Cupluri aparținȃnd stadiului I (0-5 ani de relație)

Tabelul nr. 2 Cupluri aparținȃnd stadiului II ( 10 – 15 ani de relație)

Tabelul nr. 3 Cupluri aparținȃnd stadiului III (peste 20 ani de relație)

Legendă tabele:

C1, … C20 = cupluri

CS = Scala de competitivitate

RP = Răspunsuri plăcute

RN = Răspunsuri neplăcute

RA = Răspunsuri agresive

RAS = Scala măsurării satisfacției în relație

NSM = Nivelul satisfacției în relație

CCM = Chestionar de comunicare maritală

NCM = Nivelul comunicării maritale

LWMAT = Testul de acomodare maritală

NAM = Nivelul acomodării maritale

DS = Scala “dominanță – submisivitate”

Scala 1 (AA) = Acomodare autoatribuită

Scala 2 (AC) = Acomodare atribuită cuplului

În urma realizării prezentărilor grafice a datelor cantitative, s-a procedat la prelucrarea statistică propriu-zisă a datelor. Date fiind reprezentările grafice am considerat necesară utilizarea testului “t-student” de prelucrare statistică a datelor. Această metodă statistică a fost utilizată în vederea stabilirii diferențelor existențe între datele obținute în cadrul fiecărei etape de vârstă cronologică a căsniciei luate în studiu. Astfel într-un prim pas au fost comparate datele obținute în cadrul primei etape de vârstă cronologică (0-5 ani) cu datele din cea de-a două etapă de vârstă a relației (10-15 ani). Au fost apoi comparate datele etapei a doua (10-15 ani de relație) cu datele obținute de cuplurile aparținând celei de a treia etape (peste 20 de ani de relație). În etapa următoare au fost comparate datele etapei întâi cu datele etapei a treia de vârstă a relației.

În cazul testului de acomodare maritală LWMAT au fost obținute rezultatele sintetizate în tabelul următor:

Tabelul nr. 4 Nivelul acomodării maritale

Legendă:

– media fiecărei categorii de frecvențe

– abaterea standard de selecție

– eroare standard a mediilor

– suma pătratelor abaterilor

T – Testul “T-Student”

Conform ipotezei nule, admitem că nu există diferențe semnificative în privința acomodării maritale:

– între etapa 0-5 ani de căsătorie și etapa 10-15 ani de căsătorie;

– între etapa 10-15 ani de căsătorie și etapa de peste 20 de ani de căsătorie.

Însă, corespunzător datelor din tabelul numărul 4, în primul caz, putem spune că pentru T=2,89 infirmăm ipoteza nulă, considerând diferența dintre medii ca fiind semnificativă la pragul de probabilitate p<0,01 în favoarea etapei 0-5 ani de relație. Prin infirmarea ipotezei nule, implicit confirmării ipotezei specifice numărului 1, formulate de noi, conform căreia acomodarea în relația de cuplu este mai bună în etapă 0-5 ani, comparativ cu a două etapă (10-15 ani de relație).

În cazul al doilea, putem spune că pentru T=3,40, infirmăm de asemenea ipoteza nulă, considerând diferența dintre medii ca semnificativă la un prag de probabilitate p<0,1 în favoarea etapei 10-15 ani de căsnicie. Confirmăm și în acest caz ipoteza specifică în conformitate cu care acomodarea în relația maritală este mai bună în a doua etapă (10-15 ani de căsătorie), comparativ cu cea de a treia (peste 20 de ani de căsătorie).

Fig. nr. 1 Comparația mediilor obținute la testul LWMAT

Putem astfel concluziona, în favoarea ipotezei speciale, că acomodarea în relație scade progresiv, pe măsura înaintării în perioadele de “vȃrstă” ale acesteia.

Acomodarea în relație, înregistrează o bună frecvență în prima etapă, pentru ca ea să scadă în a doua, în cea de-a treia etapă regresul fiind și mai evident.

În cazul scalei de satisfacție maritală RAS datele obținute în urma aplicării testului statistic, sunt sintetizate în tabelul următor:

Tabelul nr. 5 Satisfacție maritală – RAS

Legendă:

RAS – Test de satisfacție maritală

– media fiecărei categorii de frecvențe

– abaterea standard pentru fiecare categorie

– eroare standard a mediilor

T – Testul “T-Student”

Ȋn conformitate ipoteza nulă, admitem că nu există diferențe semnificative în privința nivelului de satisfacție in cadrul relației:

– între etapa 0-5 ani de căsătorie și etapa 10-15 ani de căsătorie;

– între etapa 10-15 ani de căsătorie și etapa de peste 20 de ani de căsătorie.

Dar, corespunzător datelor din tabelul numărul 5, în primul caz, putem spune că infirmăm ipoteza nulă, la pragul de probabilitate p<0,01, ceea ce implicit confirmă faptul că există diferențe semnificative între etapa 0-5 ani de relație și etapa 10-15 ani de relație, în favoarea etapei 10-15 ani de relație în privința nivelului de satisfacție în cadrul etapei.

În cazul al doilea, putem spune că pentru T=2,97, infirmăm de asemenea ipoteza nulă, considerând diferența dintre medii ca semnificativă la un prag de probabilitate p<0,1 în favoarea etapei de peste 20 ani în cadrul relației.

Rezultatele obținute infirmă ipoteza specific numărului 2, conform căreia satisfacția în relație scade progresiv pe măsura înaintării în vȃrstă a relației, lucrurile stȃnd de fapt invers, judecȃnd după datele obținute la scala RAS. Acest lucru este evidențiat în figura numărul 2.

Fig. nr. 2 Comparația mediilor obținute la scala RAS

Satisfacția în cadrul relației înregistrează deci o creștere pe măsura înaintării în etapele de vȃrstă ale acesteia (după datele obținute la această scală). Ȋn tabelul numărul 6 sunt sintetizate datele obținute în urma aplicării testului numeric în funcție de variabila “sex” la scala RAS.

Tabelul nr. 6 Satisfacție maritală (RAS) – în funcție de variabila “sex”

Legendă:

RAS – Test de satisfacție maritală

– media fiecărei categorii de frecvențe

– abaterea standard pentru fiecare categorie de frecvențe

– eroare standard a mediilor

T – Testul “T-Student”

B – bărbat

F – femeie

Ipoteza nulă în acest caz ne determină să admitem că: nu există diferențe semnificative între bărbate și femei și în privința nivelului de satisfacție în cadrul relației în decursul celor 3 etape studiate:

– etapa 0-5 ani de relație,

– etapa 10-15 ani de relație,

– etapa peste 20 de ani de relație.

În cadrul primei etape putem afirma că ipoteza este nulă, la pragul de probabilitate e p<0,01, ceea ce implicit confirmă faptul că există diferențe între bărbați și femei aparținȃnd etapei I. Ȋn cadrul celei de a doua etape, pragul de probabilitate p<0,01 infirmă și în acest caz ipoteza nulă, la același prag de probabilitate p<0,01, fiind infirmată ipoteza nulă în cadrul etapei a treia, ceea ce semnifică faptul că în cadrul ambelor etape ( a doua și a treia) există diferențe în ceea ce privește nivelul satisfacției comparative la bărbați și femei.

Fig. nr. 3 Comparația mediilor obținute la scala RAS, în cadrul etapei I

Fig. nr. 4 Comparația mediilor obținute la scala RAS, în cadrul etapei II

Fig. nr. 5 Comparația mediilor obținute la scala RAS, în cadrul etapei III

Conform figurilor 3,4,5 se desprind următoarele:

În cadrul primei etape de vârstă a relației, se înregistrează un nivel de satisfacție mai crescut la femei comparativ cu bărbații, la fel și în cadrul etapei a doua, pentru că în etapa a treia diferența să fie favorabilă bărbaților, înregistrându-se un nivel de satisfacție mai crescut comparativ cu cel al femeilor, din această ultimă categorie.

Conform acestor date, putem concluziona că ipoteza numărul 6.1 conform căreia satisfacția maritală a femeilor este mai scăzută comparativ cu cea a bărbaților, mai ales în ultimile două etape de vârstă a relației s-a confirmat parțial.

Rezultatele chestionarului de comunicare maritală, au fost sintetizate în tabelul următor:

Tabelul nr. 7 Comunicare maritală

Legendă:

CCM – Chestionarul de comunicare maritală

– media fiecărei categorii de frecvențe

– abaterea standard pentru fiecare categorie

– eroare standard a mediilor

T – Testul “T-Student”

Formulȃnd ipoteza nulă conform căreia admitem că nu există diferențe semnificative în privința nivelului de comunicare în cadrul relației:

– între etapa 0-5 ani de relație și etapa 10-15 ani de relație;

– între etapa 10-15 ani de relație și etapa de peste 20 de ani de relație.

În concordanță însă cu datele din tabelul numărul 7, în primul caz putem spune că infirmăm ipoteza nulă, la pragul de probabilitate p<0,01, în favoarea etapei I de vȃrstă a relației, ceea ce implicit confirmă faptul că există diferențe semnificative între etapa 0-5 ani și etapa 10-15 ani în cadrul relației în cee ace privește nivelul comunicării.

Ȋn cel de-al doilea caz pute, spune că ipoteza nulă este de asemenea infirmată, considerȃnd diferențele existente între cele două etape ale căsniciei ca fiind semnificative, la un prag de probabilitate p<0,01, în favoarea etapei 10-15 ani de căsnicie.

Rezultatele obținute per ansamblu confirm ipoteza specific numărului 3, conform căreia cuplurile aparținȃnd etapei cronologice de 0-5 ani de la căsătorie au o comunicare mai bună comparative cu cele aparținȃnd stadiului 10-15 ani de căsătorie, iar acestea din urmă vor fi superioare aparținȃnd etapei de peste 20 de ani de căsătorie, sub aspectul comunicării.

Fig. nr. 6 Comparație a mediilor CCM

Ȋn tabelul numărul 8 sunt sintetizate date obținute în urma aplicării testului statistic, în funcție de variabila “sex” la testul CCM, în cadrul fiecărei etape de vȃrstă avute în vedere.

Tabelul nr. 8 Comunicare maritală în funcție de variabila “sex”

Legendă:

CCM – Chestionarul de comunicare maritală

– media fiecărei categorii de frecvențe

– abaterea standard pentru fiecare categorie de frecvențe

– eroare standard a mediilor

T – Testul “T-Student”

B – bărbat

F – femeie

Ipoteza nulă în acest caz ne determină să admitem că: nu există diferențe semnificative între bărbate și femei și în privința nivelului de comunicare în cadrul relației în decursul celor 3 etape studiate:

– etapa 0-5 ani de relație,

– etapa 10-15 ani de relație,

– etapa peste 20 de ani de relație.

În cadrul primei etape putem afirma că pentru un T=1,31 avem un prag probabilitate p>0,05, și atunci admitem ipoteza nulă considerȃnd că nu există semnificative în privința nivelului de comunicare comparative la femeile și bărbații aparținȃnd etapei I.

Ȋn celelalte două etape, la un T = 0,58 (pentru a doua etapă) și un T = 0,37 (în cadrul celei de a treia etape) la un prag de probabilitate p>0,05 se confirmă și în acest caz ipoteza nulă, considerȃnd astfel nesemnificative diferențele existente între bărbați și femei în privința nivelului de comunicare în cadrul relației, în fiecare din cele două etape (respectiv 10-15 ani de relație și peste 20 de ani de relație).

Rezultatele obținute ne determină să infirmăm ipoteza specific numărului 6.2 conform căreia s-a afirmat că nivelul de comunicare în cadrul relației al femeilor va fi mai bun decȃt cel al bărbaților, pe măsura înaintării în vȃrstă.

Rezultatele scalei de competitivitate (CS) au fost sintetizate în cadrul tabelului următor:

Tabelul nr. 9 Scala de competitivitate

Legendă:

CS – Scala de competitivitate

RP – Răspunsuri plăcute

RN – Răspunsuri neplăcute

RA – Răspunsuri agresive

– media fiecărei categorii de frecvențe

– abaterea standard pentru fiecare categorie de frecvențe

– eroare standard a mediilor

T – Testul “T-Student”

Fig. nr. 7 Comparație a mediilor în cadrul subscalei RP, din scala CS

Figura numărul 7 ne demonstrează faptul că se înregistrează o scădere progresivă a răspunsurilor plăcute pe măsura înaintării în vȃrstă, cee ace vine în sprijinul ipotezei numărul 4.

Figura care urmează (figura numărul 8) ne demonstrează faptul că se înregistrează o creștere progresivă a răspunsurilor neplăcute pe măsura înaintării în vȃrstă, ceea ce din nou sprijină ipoteza numărul 4.

Fig. nr. 8 Comparație a mediilor în cadrul subscalei RN, din scala CS

Figura numărul 9 confirmă faptul că se înregistrează o creștere a răspunsurilor agresive odată cu înaintarea în vȃrstă a căsniciei.

Fig. nr. 9 Comparație a mediilor în cadrul subscalei RA, din scala CS

Ȋntreg ansamblul de rezultate obținute la subscale (răspunsurile plăcate scad pe măsura înaintării în vȃrstă, răspunsurile agresive ca și cele neplăcute înregistrează o creștere pe măsura înaintării în vȃrstă) vin să confirme faptul că nivelul de competitivitate crește progresiv pe măsura înaintării în vȃrstă a relației. Ipoteza specifică 4 este astfel confirmată.

Tabelul nr. 10 Scala de competitivitate în funcție de variabila “sex”

Legendă:

CS – Scala de competitivitate

RP – Răspunsuri plăcute

RN – Răspunsuri neplăcute

RA – Răspunsuri agresive

– media fiecărei categorii de frecvențe

– abaterea standard pentru fiecare categorie de frecvențe

– eroare standard a mediilor

T – Testul “T-Student”

Se confirmă ipoteza specific numărul 6.3 conform căreia gradul de competitivitate în relație este mai pronunțat la bărbați comparative cu femeile.

Rezultatele scalei “dominanță – submisivitate” au fost sintetizate în tabelul următor:

Tabelul nr. 11 Scala dominant-submisivitate

Legendă:

DS – Scala dominant-submisivitate

Scala AA – Acomodare autoatribuită

Scala AC – Acomodare atribuită cuplului

– media fiecărei categorii de frecvențe

– abaterea standard pentru fiecare categorie de frecvențe

Ȋn accord cu datele din tabelul numărul 11, putem afirma că atȃt în primul caz (între etapa 0-5 ani de relație și etapa 10-15 ani de relație) cȃt și în cel de-al doilea ( între etapa 10-15 ani de relație și etapa de peste 20 de ani de relație), la subscala AA infirmăm ipoteza nulă la pragul de probabilitate p<0,01, ceea ce implicit confirmă faptul că există diferențe între rezultatele obținute în etapele considerate în fiecare caz, în cee ace privește raportul dominanță – submisivitate.

Fig. nr. 10 Comparație a mediilor în cadrul subscalei AA, din scala DS

Figura numărul 10 evidențiază diferențele între mediile obținute din cele trei etape de vȃrstă în cadrul relației, în cee ace privește acomodarea autoatribuită. Ȋn cadrul primei și celei de a treia etape de vȃrstă vedem o tendință de autoafirmare sau dominanță mai crescută, în timp ce în cazul celei de a doua etape să se înregistreze o tendință a acomodării la partener, o submisivitate în raport cu acesta.

Ȋn cazul scalei AC (acomodarea atribuită cuplului), conform datelor obținute în tabelul numărul 11, putem afirma că ipoteza nulă (aceeași ca și în cazul scalei AA) este infirmată de pragul de probabilitate p<0,01, ceea ce implicit confirmă faptul că există diferențe între rezultatele obținute în etapele considerate în fiecare caz, în cee ace privește acomodarea atribuită cuplului.

Ȋn cadrul figurii numărul 11 sunt evidențiate diferențele între mediile obținute de subiecții dintre cele două etape de vȃrstă a relației în privința acomodării atribuite cuplului. Figura numărul 11, indică în cadrul primei și celei de-a treia etape de vȃrstă a relației, o tendință de supraestimare a propriilor trebuințe în raport cu cele ale partenerului, în timp cee tapa a doua este cea mai “acomodată” sub raportul acomodării la partener în cazul cuplului conjugal.

Fig. nr. 11 Comparație a mediilor în cadrul subscalei AC, din scala DS

Putem concluziona că ipoteza numărul 5, conform căreia în etapa inițială sunt caracteristice raporturile de dominanță (fapt confirmat) în timp ce în celelalte două stadii raportul tinde să crească progresiv în favoarea submisivității (fapt infirmat în cazul etapei a treia), a fost deci confirmată partial.

Tabelul numărul 12 sintetizează rezultatele obținute în urma aplicării testului numeric, în fiecare subscală, în funcție de variabila “sex” la scala Dominanță-submisivitate (DS) în cazul fiecărei etape de vȃrstă în studiu.

Tabelul nr. 11 Scala dominanță-submisivitate în funcție de variabila “sex”

Legendă:

DS – Scala dominant-submisivitate

Scala AA – Acomodare autoatribuită

Scala AC – Acomodare atribuită cuplului

– media fiecărei categorii de frecvențe

– abaterea standard pentru fiecare categorie de frecvențe

– eroare standard a mediilor

T – Testul “T-Student”

B – bărbat

F – femeie

Ȋn cazul subscalei AA ipoteza nulă specifică faptul că nu există diferențe semnificative între mediile bărbaților și cele ale femeilor, în ceea ce privește raportul de dominanță-submisivitate. Concret cu datele din tabelul numărul 12, vom spune că ipoteza este nulă, admisă la un prag de probabilitate p>0,05 și vom considera diferențele înregistrate ca fiind nesemnificative.

La subscala AC ipoteza nulă este aceeași ca și în cazul subscalei AA. Vom admite și în acest caz ipoteza nulă la același prag de probabilitate și vom considera diferențele înregistrate ca nesemnificative.

Concluzionȃnd putem spune că ipoteza numărul 6.4 conform căreia bărbații vor fi mai dominanți în raport cu femeile, în privința dominanță –submisivitate cu precădere în etapa de la început a relației, a fost infirmată. Date fiind diferențele nesemnificative care s-au întregistrat între cele două loturi nu considerăm necesară realizarea diagramelor de comparație. Ne permitem să considerăm afirmatiile de mai sus ca fiind rezervate, tocmai datorită numărului relativ redus de subiecți supuși cercetării. Probabil că în cazul unor eșantioane mai voluminoase, s-ar înregistra modificări ale raportului “dominanță-submisivitate”.