. Studiu Privind Ratele Financiare Si Clasificarea ( Bonitatea ) Clientilor Unei Banci Comerciale

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………………..3

Descrierea firmei………………………………………………………………………4

1.Analiza bonității clienților

Ce este si cum se determina bonitatea………………………………………………5

Scopul si obiectivele analizei bonității…………………………………………………………..7

Factorii luați in considerare in analiza bonității ………………………………………9

Sursele de informare……………………………………………………………..10

Importanta analizei bonității pentru băncile comerciale…….. ……………………………11

Analiza indicatorilor de nivel si structura

Analiza cifrei de afaceri si a profitabilității……………………………………….13

Fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si trezoreria neta……………………….16

Analiza ratelor financiare

Rate de risc……………………………………………………………………………………………….18

Rate de lichiditate…………………………………………………………………………………….18

3.1.2 Rate de solvabilitate si îndatorare……………………………………………………………..19

3.2 Rate de profitabilitate …………………………………………………………20

3.2.1Rate de rentabilitate ………………………………………………………………20

Evaluarea bonității unui agent economic

Analiza fundamentala multivariata pe baza metodei scoring ………………………22

4.1.1 Etapele de determinare a funcției scor……………………………………………….23

Rating ……………………………………………………………………. ….28

Analiza comparativa a ratingurilor

5.1 Rating BCC comparativ cu rating CEC……………………………………………..35

6. Desfășurarea procesului de creditare

Documentația necesara in procesul de creditare………………………………..36

Analiza activității clientului ………………………………………………..37

Etapele analizei …………………………………………………………… 37

Categorii de credite……………………………………………………………………………..38

Analiza portofoliului de credite si constituirea provizioanelor specifice de risc..40

7.Concluzii………………………………………………………………………………………………………..41

8.Bibliografie……………………………………………………………………………………………………..43

INTRODUCERE

Luând in considerare slaba dezvoltare a pieței de capital din România si nevoia crescătoare de capitaluri a agenților economici, se constata o creștere a rolului creditelor acordate de bănci ca principala sursa de finanțare a economiei reale.

In rândul solicitanților de credite exista si firme mai puțin performante care pot conduce, in eventualitatea primirii de credite bancare, la nerecuperarea de către bănci a împrumuturilor acordate si, implicit, la pierderi in portofoliul de credite al acestora.

Orice analiza a solicitărilor de credite pornește de la calculul unui sistem de rate financiare care poate diferi de la o banca la alta in funcție de criteriile de analiza luate in considerare de către acestea.

Am ales sa fac acesta tema pentru a vedea daca o persoana juridica este eligibila pentru obținerea unui credit si mai exact daca caracterul, reputația, pregătirea profesională și situația financiară a clientului duc la concluzia că el este capabil și dispus să ramburseze creditul la timp.

Studiul de caz consta in analiza solicitării unei Linii de credit de către firma Dinamic Magic SRL. Firma solicita un credit, pentru a asigura un flux continuu de apovizionare, in orice clipa si moment, precum si menținerea unui stoc minim pentru toate articolele comercializate si pentru depozitare, desfacere si prezentare, societatea are nevoie de capital de lucru necesar aprovizionării ritmice cu mărfuri cat mai variate si care au o cerere cat mai mare in anumite momente de timp.

In capitolul 1 este prezentata bonitatea cu scopul si obiectivele analizei acesteia, factorii luați in considerare in analiza bonității, sursele de informare, precum si importanta analizei bonității pentru băncile comerciale

In capitolul al 2-lea si al 3-lea sunt analizati indicatori de nivel si respectiv principalele tipuri de rate financiare.

Analiza discriminanta, metoda prezentata in capitolul al III-lea, se bazează pe selectarea unui număr de rate financiare considerate semnificative pentru un eșantion de întreprinderi din același sector sau aceeași ramura de activitate, pe baza cărora se calculează un punctaj care exprima gradul de vulnerabilitate a fiecărei întreprinderi.

Totodată, este prezentat si rating-ul, proces de evaluare a riscului atașat unui titlu de creanța.

In capitolul al 5-lea facem o comparație a ratingului utilizat de CEC cu cel utilizat de BCC. Bazându-se pe aspectele tratate in primele cinci capitole, creditarea s-a impus ca principal produs al băncii. In capitolul al 6-lea sunt prezentate informațiile necesare fundamentării deciziei de creditare.

DESCRIEREA FIRMEI

SC DINAMIC MAGIC SRL, înregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J40/6418/2006, CUI 18593172, s-a înființat in luna aprilie 2006 conform Încheierii judecătorești nr. 6479/17.04.2006, de către domnul Naseer A Abdal Adhim, in calitate de asociat unic si administrator.

Sediul societatii este in București, str. Valea lui Mihai, nr. 9, bl. TD11, sc. A, etj. 6, ap. 38, sector 6. Societatea este administrata de domnul Naseer A Abdal Adhim, care este numit conform actului constitutiv, administrator cu puteri depline de administrare, reprezentare, angajare a societatii si gestionare a patrimoniului social al societatii.

Obiectul de activitate preponderent conform noilor reglementari

Cod CAEN 5119 – Comerț cu amânuntul in magazine nespecializate, cu vânzare predominanta de produse nealimentare

Capitalul social: – subscris 1.000 lei

– vărsat 1.000 lei

Structura capitalului social: – privat 100%

– străin 100%

– stat 0%

Structura asociaților/ acționariatului:

Firma comercializează o gama extrem de variata de produse, de la caiete, agende, pixuri, jucării, cești de ceai si cafea, si pana la alcool medicinal, bureți de baie, crema de pantofi, cosmetice, produse de curatenie si întreținere, articole de décor, etc. Principalul avantaj al produselor comercializate consta in prețul practicat. Acestea pot fi achiziționate din magazinul de desfacere al SC Dinamic Magic SRL, reprezentat de standul B99, care este situat in complexul comercial Flora din b-dul. Poligrafiei, nr. 52-54, sector 1, București. Fiind situat intr-o zona cu un intens trafic de comercianți, acest amplasament da posibilitatea administratorului sa fie permanent in legătura cu cerințele pieței si cu preturile practicate pe piața.

Cap.1. ANALIZA BONITATII CLIENTILOR

1.1. CE ESTE SI CUM SE DETERMINA BONITATEA

Riscurile numeroase si variate in procesul de creditare isi au originea in numeroșii factori ce pot duce la neplata obligațiilor la scadenta. Pierderile rezulta uneori din “voința divina” cum ar fi furtunile, seceta, incendiile, cutremurele si inundațiile. Schimbările in preferințele consumatorilor sau schimbările de tehnologie in ramura pot modifica sensibil șansele unei firme si pot pune un împrumutat odată profitabil in situație de pierdere. O greva prelungita, scăderea de preturi sub presiunea concurentei sau pierderea unor persoane-cheie din conducerea firmei pot deteriora serios capacitatea debitorului de a-si plăti ratele creditului la scadenta. Fazele ciclului economic afectează profiturile multor firme debitoare băncilor si influențează optimismul si/sau pesimismul oamenilor de afaceri ca si al consumatorilor. Unele riscuri apar din factori de ordin intern care sunt in multe cazuri dificil de explicat.

In procesul de creditare, banca comerciala trebuie sa cerceteze factorii care duc la incapacitatea de restituire a împrumutului. Aceasta cercetare se numește analiza bonității.

Bonitatea – reprezintă ĩncrederea prezentată de o persoană fizică sau juridică ĩn momentul solicitării unui credit bancar sau comercial;

-starea de ĩncredere este materializată prin existenta lichidității, solvabilității si

capacității de plată a firmei

Bonitatea are două forme: bonitate comercială si bonitate financiară

-bonitate comercială: starea de ĩncredere pe care o manifestă un agent economic ĩn

relațiile pe care le are cu mediul economic(clienți, salariați, furnizori).Primează relația cu

furnizorii, prin acordarea de credite comerciale de către aceștia

-bonitate financiară: aprecierea dată unui agent economic ĩn situația ĩn care acesta

solicită un credit de la bancă

In sens restrâns, bonitatea reprezintă capacitatea de plata si de credit.

După cum se poate constata, bonitatea este o noțiune mai curând subiectiva decât obiectiva; ea face obiectul unei aprecieri si nu al unei măsurări.

Pentru început, analiza bonității este orientata spre atingerea unor obiective bine definite. Pentru ca analiza sa indeplinesca aceste scopuri in cele mai bune condiții, primul pas este definirea lor atenta.

Aceasta clasificare a obiectivelor este indispensabila unei analize complete si eficiente. Completa, întrucât date fiind cerințele, se focalizează pe cele mai importante si relevante ale documentelor financiare; eficienta întrucât conduce la o analiza in condiții de economie maxima de timp si efort.

Odată definite obiectivele analizei, următorul pas e formularea întrebărilor specifice, ale căror răspunsuri sunt necesare in atingerea acestor obiective.

Ofițerul de credite trebuie sa-si definească criteriile critice ce-i vor ghida decizia.

Astfel, instrumentele, altele decât analiza situației financiare vor trebui folosite pentru a completa informațiile cu privire la caracterul debitorului.

Odată definite obiectivele si traduse in întrebări si criterii care trebuie rezolvate, analistul trebuie sa decidă care sunt instrumentele si tehnicile de analiza cele mai potrivite, complete si eficiente pe care le va folosi in tratarea problemelor de rezolvat.

Urmând succesiunea dezvoltării anterior, ofițerul de credite va decide atunci care din instrumentele de analiza sunt cele mai potrivite a fi folosite in fiecare caz.

Aceste analize vor trebui sa includă estimări si proiecții ale condițiilor viitoare spre care, cele mai multe, daca nu toate analizele financiare sunt orientate.

Ultima faza a analizei financiare e interpretarea datelor si măsurătorilor agregate ca baza a deciziei de acțiune. Aceasta este cea mai critica si mai dificila faza si cea care presupune aplicarea unei mai mari doze de judecata personala, abilitate si efort. Interpretarea e un proces de investigare si evaluare si de reprezentare a realității ce sta in spatele cifrelor examinate.

Colecția de date a ofițerului de credite nu este, desigur, rezultatul final al analizei. Aceste date trebuie sa fie integrate, evaluate si interpretate in scopul atingerii deciziei de baza: daca poate sa acorde credit si daca da, in ce suma.

Analistul si interpretul inteligent al datelor din documentele financiare trebuie sa aibă întotdeauna in minte ca documentele financiare sunt in cel mai bun caz o abstractizare a realității. De aceea, analistul financiar, la un anumit punct trebuie sa abandoneze documentele financiare si sa viziteze firmele pe care le analizează pentru a înțelege pe deplin fenomenele relevate de analiza. Realitatea statica schițata de abstractizările din documentele financiare nu poate ramane stabila prea mult timp, pentru ca realitatea este in continua schimbare.

Documentele si datele financiare sunt numai mijloace prin care realitățile financiare ale intrepriderii pot fi aduse la un numitor comun cuantificabil si care poate fi manipulat matematic si proiectat intr-un mod rațional si ordonat.

1.2. SCOPUL SI OBIECTIVELE ANALIZEI BONITATII

Așa cum am subl maxima de timp si efort.

Odată definite obiectivele analizei, următorul pas e formularea întrebărilor specifice, ale căror răspunsuri sunt necesare in atingerea acestor obiective.

Ofițerul de credite trebuie sa-si definească criteriile critice ce-i vor ghida decizia.

Astfel, instrumentele, altele decât analiza situației financiare vor trebui folosite pentru a completa informațiile cu privire la caracterul debitorului.

Odată definite obiectivele si traduse in întrebări si criterii care trebuie rezolvate, analistul trebuie sa decidă care sunt instrumentele si tehnicile de analiza cele mai potrivite, complete si eficiente pe care le va folosi in tratarea problemelor de rezolvat.

Urmând succesiunea dezvoltării anterior, ofițerul de credite va decide atunci care din instrumentele de analiza sunt cele mai potrivite a fi folosite in fiecare caz.

Aceste analize vor trebui sa includă estimări si proiecții ale condițiilor viitoare spre care, cele mai multe, daca nu toate analizele financiare sunt orientate.

Ultima faza a analizei financiare e interpretarea datelor si măsurătorilor agregate ca baza a deciziei de acțiune. Aceasta este cea mai critica si mai dificila faza si cea care presupune aplicarea unei mai mari doze de judecata personala, abilitate si efort. Interpretarea e un proces de investigare si evaluare si de reprezentare a realității ce sta in spatele cifrelor examinate.

Colecția de date a ofițerului de credite nu este, desigur, rezultatul final al analizei. Aceste date trebuie sa fie integrate, evaluate si interpretate in scopul atingerii deciziei de baza: daca poate sa acorde credit si daca da, in ce suma.

Analistul si interpretul inteligent al datelor din documentele financiare trebuie sa aibă întotdeauna in minte ca documentele financiare sunt in cel mai bun caz o abstractizare a realității. De aceea, analistul financiar, la un anumit punct trebuie sa abandoneze documentele financiare si sa viziteze firmele pe care le analizează pentru a înțelege pe deplin fenomenele relevate de analiza. Realitatea statica schițata de abstractizările din documentele financiare nu poate ramane stabila prea mult timp, pentru ca realitatea este in continua schimbare.

Documentele si datele financiare sunt numai mijloace prin care realitățile financiare ale intrepriderii pot fi aduse la un numitor comun cuantificabil si care poate fi manipulat matematic si proiectat intr-un mod rațional si ordonat.

1.2. SCOPUL SI OBIECTIVELE ANALIZEI BONITATII

Așa cum am subliniat, fundamentul oricărei analize pertinente este înțelegerea in profunzime a obiectivelor ce trebuie atinse si a utilizării ce urmează sa li se dea.

In practica, sunt rare cazurile in care toți factorii pe care-i implica o anumita analiza pot fi obținuți in timp util si cu un cost rezonabil, așa ca, de cele mai multe ori, analizele sunt făcute pe baza unor date si fapte incomplete si inadecvate.

Procesul de analiza a bonității este in principal unul de reducere a ariei de incertitudine – aceasta neputând fi niciodată eliminata complet.

Scopul principal al analizei bonității este de a determina capacitatea si dorința debitorului de a restitui împrumutul solicitat in conformitate cu termenii contractului de creditare. Banca trebuie sa determine in ce măsura este dispusa sa-si asume riscul in fiecare caz si suma maxima la care se poate cifra creditul ținând seama de prudenta si de riscul pe care-l implica. Mai mult decât atât, daca e sa acorde un credit e necesar sa se stabilească condițiile si termenii in care va fi acordat.

Factorii care afectează abilitatile unui debitor de a rambursa creditul trebuie tratați cat mai realist cu putința in procesul de pregătire al proiecțiilor financiare. Aceasta implica atât cercetarea activităților trecute a debitorului cat si implicarea intr-un proces de prognozare economica. De aceea, ofițerul de credite al băncii creditoare încearcă sa modeleze debitorul si mediul economic in care acesta acționează, incluzând toate riscurile posibile ce l-ar putea afecta in viitor, pentru a determina daca acesta poate si va rambursa împrumutul.

In condițiile economiei normale, creditorul nu trebuie sa se bazeze in întregime pe istoricul si reputația debitorului – întrucât deși sunt contractate azi, vor fi rambursate in viitor.

Orice firma care vrea sa devina client al unei bănci in raport de debitor al acesteia va fi supusa unei cercetări amănunțite, o adevărata “cursa cu obstacole“. O imagine sumara a acestei “curse” este oferita de schema 1.

Etapele analizei de bonitate Schema1

Analiza afacerii:

risc general al mediului

produse si piețe (competitivitate si concurenta)

producție si strategii de aprovizionare

management si resurse umane

performante economico-financiare(vânzări, datorii, lichiditate)

Analiza creditului:

costrangeri privind politica de creditare

scopul pentru care se solicita creditul

sursele de rambursare

interdependente: fluxuri de numerar – scadenta creditului

Acțiuni de creditare

adoptarea deciziei: de ce e necesar creditul pentru banca

analiza situației patrimoniale si a rezultatelor economice si financiare

(bonitatea clientului) si a serviciului datoriei acestuia

Raportul de bonitate:

1.date generale despre societatea comercială

2.informaŃii referitoare la activitatea comercială desfășurată ĩn ultimii ani

3.date referitoare la managementul societății si calitatea acestuia

4.incidente comerciale, bancare si de altă natură in care a fost implicată firma

Indicatorii de bonitate

1.cifra de afaceri

2.capitaluri proprii

3.rezultatul exercițiului

4.fondul de rulment, necesarul de fond de rulment

5. trezoreria netă

6.lichiditate

7.solvabilitate

8.gradul de indatorare

9.viteza de rotatie a activelor circulante

10.rentabilitatea

1.3. Factorii luați in considerare in analiza bonității

Scopul cercetării efectuata in vederea acordării unui credit variază in funcție de factorii cum ar fi mărimea si maturitatea creditului, istoricul funcționarii firmei, garanțiile oferite si relațiile precedente cu clienții.

In procesul de investigare a cererii de credite a unei firme, banca dorește sa știe cate ceva despre istoricul firmei – registrul operativ( istoricul activității), relațiile cu personalul si sindicatele, experiența in dezvoltarea si promovarea noilor produse si sursele de creștere a vânzărilor si veniturilor.

Informațiile privind executivul firmei este o necesitate.

Informațiile privind experiența lor, trecutul, afilieri cu exteriorul si avantaje sunt de mare valoare cum ar fi părerile celorlalți cu privire la integritatea si capacitatea manageriala. Este de asemenea important sa se știe daca exista persoanele potrivite ce pot înlocui conducerea firmei.

Banca trebuie sa cunoască natura si activitatea firmei, ce tipuri de produse fabrica sau manipulează, ce tip de servicii oferă.

Sursele de materii prime si stabilitatea acestora si a forței de munca, ca si apropierea de piețe sunt importante.

Condițiile de aprovizionare si desfacere, metodele de distribuție, scara de fabricație, riscurile afacerii si importanta firmei in economie sunt date importante care dau o perspectiva corecta asupra firmei.

Banca dorește cu siguranța informații cu privire la situațiile financiare ale firmei. Aceasta implica revederea documuntelor financiare, investigarea existentei unor datorii condiționate si examinarea acoperirilor prin asigurare.

Ofițerul de credite poate găsi folositor sa contacteze alte bănci cu care firma a făcut afaceri, ca si clienții si furnizorii firmei.

O lunga perioada de timp s-a vorbit de cei 3 C ai creditului: colateralul, condițiile si controlul – ajungând in prezent la cei 6 C ai analizei bonității:

capacitatea de a împrumuta, capacitatea legala de a contracta credite

caracter, onestitatea si integritatea debitorului

capacitatea de a obține venit, totalitatea elementelor care asigura creșterea economica si echilibrul firmei

controlul, reglementari bancare, documente adecvate

condițiile economice, mediul in care operează debitorul si conjunctura economica a momentului

colateral, activele pe care le poseda firma si care se pot constitui in garanții.

Cu toate ca toți factorii menționați sunt importanți in analiza bonității, cea mai mare parte a bancherilor cred ca colateralul disponibil pentru un împrumut este, in general, cel mai puțin important.

Creditul este acordat cu speranța ca fondurile vor fi rambursate așa cum s-a stabilit, nu ca activele ipotecate vor trebui vândute pentru a furniza fondurile necesare rambursării. Garanția este ceruta in cele mai multe cazuri pentru a suplini o carenta depistata la analiza sau mai mulți factori de restricționare a acordării creditelor, cum ar fi capacitatea de a crea venit.

1.4. Sursele de informare

Acestea pot fi clasificate in mai multe categorii. Dintre acestea:

informații obținute de la clienți

din cererea de deschidere a contului

interviul cu solicitantul de credite( informații generale in legătura cu firma si creditul solicitat)

contractul de societate si statutul societatii

situația financiara: bilanțul contabil, contul de rezultate, tabloul fluxurilor de lichiditati, proiecții financiare, etc.

informații conținute in evidenta băncii

volumul total de credite aprobat si acordat, pe categorii de credite si durate de rambursare

volumul încasărilor si plaților lunare

soldul contului curent si daca clientul obișnuiește sa-si depaseasca contul

incidentele apărute in derularea operațiilor de plați fara numerar si rambursarea de credite, precum si volumul si frecventa lor

serviciul datoriei

surse externe

Instrumentele de analiză a bonității clienților sunt: Centrala Riscurilor Bancare si Biroul

de Credit

a). Centrala Riscurilor Bancare- bază de date administrată de B.N.R. ĩn care sunt inscrise

persoane fizice si juridice;

-istoricul intazierilor la plată cuprinde o perioadă de 7 ani

b). Biroul de Credit- societate pe acțiuni ĩnfiintat ĩn anul 2004, care are acționari 24 de

bănci;

-monitorizează persoanele fizice;

-informatiile provin de la instituții bancare, non-bancare, societăți financiare, de asigurări,

de leasing, de telefonie mobilă si fixă

– istoricul ĩntazierilor la plată cuprinde o perioadă de 5 ani

Registrul Comerțului

Agențiile de rating si evaluarea financiara

Alte bănci in relațiile cu clienții

Camerele de comerț si industrie, judecătoriile, biroul notarial public si primăriile locale

Furnizorii, clienții si chiar concurenții debitorului

Mijloacele de informare in masa (presa economica)

Internet-ul.

1.5. Importanta analizei bonității pentru băncile comerciale

Importanta cunoașterii bonității pentru agenții economici:

* reduce riscul ĩn afaceri

*contribuie la adoptarea de decizii corecte ĩn toate etapele de derulare a afacerii

*permite alegerea corectă a furnizorilor si clienților , evitând partenerii nesiguri

*evită cheltuielile inutile cu litigiile generate de partenerii neserioși

*permite dominarea concurentei

*permite obținerea de informații necesare recuperării datoriilor de la clienții răuplatnici

Importanta cunoașterii bonității pentru mediul de afaceri:

*informațiile BONITATE sunt folosite intens in țările cu economii de piață

*firmele care folosesc informații de acest tip sunt mai puternice si mai sigure

*cheltuielile făcute pentru a obține aceste informații sunt foarte mici ĩn

comparație cu importanta si eficienta lor

*doar 4% din incidentele de plăti sunt generate de persoane fizice, ĩn restul

cazurilor fiind implicate societăți comerciale

Activitatea de creditare se bazează, in primul rând pe analiza viabilității si realismului afacerilor in vederea identificării si evaluării capacitații de plata a clienților, respectiv de a genera venit si lichiditati ca principala sursa de rambursare a creditelor si de plata a dobânzilor.

Determinarea capacitații de plata a clienților se face prin analiza aspectelor financiare si nefinanciare ale afacerilor, atât din perioada expirata cat si din cele prognozate.

Aceste credite trebuie sa fie avantajoase atât pentru banca, deoarece prin extinderea si diversificarea portofoliului de credite, poate obține profit suplimentar, cat si pentru clienții care pe seama creditului pot sa-si dezvolte afacerile, si pe aceasta baza, sa ramburseze împrumutul si sa achite dobânzile.

Prudenta bancara presupune, in primul rând, cunoașterea si înțelegerea activității clienților băncii, cunoașterea activității desfășurate de clienți in perioada anterioara, precum si a prevederilor pentru viitor, dau posibilitatea sa ofere aceste produse si servicii bancare adecvate, iar pe de alta parte sa ia masuri pentru reducerea si prevenirea riscului in vederea recuperării creditului si a încasării dobânzilor.

In consecința, in vederea protejării fondurilor proprii si a celor atrase, banca are datoria de a-si selecționa judicios clienții, pentru ca performantele ei depind de eficienta cu care sunt acordate creditele. Atunci când banca acorda un credit, ea face, pe baza cunoașterii detaliate a clientului, un act de încredere.

Analiza si acordarea creditelor trebuie sa aibă in vedere influenta factorilor externi asupra proiectelor propuse de client, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevăzute asupra desfasurarii afacerilor si rambursarea creditelor.

2.Analiza indicatorilor de nivel si structura

Analiza va fi efectuata pe baza ultimei balanțe de verificare încheiate, pe luna decembrie 2007, comparativ cu lunile iunie 2007 si decembrie 2006.

Mii lei

Sursa:Date din balanțe respectiv bilanțuri la decembrie 2006, iunie si decembrie 2007

2.1.Analiza cifrei de afaceri si a profitabilității

Cifra de afaceri reprezintă volumul total al desfacerilor firmei realizate cu terțe persoane in cadrul activității curente sau suma veniturilor încasate din activitatea de vânzare a produselor, de prestare a serviciilor evaluate in preturile pieței pe o anumita perioada din timp (in cazul acesta, un an). Acest indicator caracterizează mărimea firmei si situația economico-financiara a acesteia. El se calculează prin însumarea veniturilor din livrări de bunuri, execuția de servicii, mai puțin rabaturile, remizele si alte reduceri acordate clienților.

In analiza activității întreprinderii, cu toate ca toți indicatorii calculați sunt exprimați in preturile pieței, respectiv in valori nominale, aceștia nu reflecta întotdeauna dimensiunea exacta. Este necesar ca indicatorii respectivi sa fie corectați cu rata inflației pentru a le corespunde variațiile reale ale activității.

Analiza cifrei de afaceri (CA) și a profitabilității

Evoluția veniturilor si cheltuielilor:

pe total perioada 31.12.2006 – 31.12.2007:

Sursa:Contul de profit si pierdere la decembrie 2006 si iunie si decembrie 2007

Veniturile totale la 31.12.2007, in suma de 1.196.487lei (99.707 lei media lunara ), înregistrează o ușoara creștere de 8,91% comparativ cu 30.06.2007 când înregistrau valoarea de 552.619 lei (92.103 lei media lunara). Comparativ cu 31.12.2006, data la care veniturile totale erau in suma de 752.519 lei (83.613 lei media lunara), este evidenta evoluția acestora, cu un procent de 19,97%.

La 30.06.2007 cheltuielile totale erau in valoare de 546.318 lei, adică o medie lunara de 91.053 lei, in timp ce la 31.12.2006 acestea se situau la nivelul de 747.863 lei, cu o medie lunara de 83.096 lei. La 31.12.2007 cheltuielile totale înregistrau valoarea de 1.185.677 lei, cu o medie lunara de 98.806 lei, ceea ce înseamnă o creștere a mediei lunare a acestora cu 9,26% fata de 30.06.2007, respectiv cu 19,72% fata de 31.12.2006. Se poate observa o creștere mai accentuata a veniturilor comparativ cu cheltuielile.

Evoluția cifrei de afaceri:pe total perioada 3.12.2006 – 31.12.2007:

Sursa:Contul de profit si pierdere la decembrie 2006 si iunie si decembrie 2007

Analizând pe momente, se poate observa ca cifra de afaceri are o tendința constant – pozitiva din luna decembrie 2006 si pana in prezent, fapt care subliniază o dezvoltare semnificativa a afacerii; mai ales ținând cont si de faptul ca luna decembrie,e o perioada de vârf in sfera comerțului. La 31.12.2007 CA a crescut cu 8,25% (1.196.487 lei cu o medie lunara de 99.707 lei) fata de 30.06.2007 (552.612 lei cu o medie lunara de 92.102 lei), respectiv cu 19,97% fata de 31.12.2006 (752.499 lei cu o medie lunara de 83.611 lei).

Cifra de afaceri este obținuta astfel:

venituri din vânzări cu amânuntul 10%

venituri din vânzări cu ridicata 90%

Evoluția Profitului Net:-pe total perioada 31.12.2006 – 31.12.2007:

Sursa:Contul de profit si pierdere la decembrie 2006 si iunie si decembrie 2007

Profitul net la luna decembrie 2007 in valoare de 7.616 lei (635 lei media lunara), a cunoscut un declin al mediei lunare cu 28,00% fata de luna iunie 2007, când a înregistrat valoarea de 5.293 lei (882 lei media lunara); fenomen datorat creșterii mai accentuate a cheltuielilor (9,25%) fata de venituri (8,91%). Comparativ cu luna decembrie 2006, când a înregistrat valoarea de 3.943 lei (438 lei media lunara), profitul net a cunoscut o evoluție cu 57,54% la luna decembrie 2007. Aceasta este urmarea creșterii mai accentuate a veniturilor (19,96%) comparativ cu cheltuielile (19,71%). Acest fapt se datorează in mod deosebit creșterii mai accentuate a veniturilor din exploatare, prin comparație cu cheltuielile din exploatare, acest lucru fiind obținut prin eficientizarea activității desfășurate. Se remarca, deasemenea, evoluția constanta a profitului de la începutul anului, lucru realizat prin eficientizarea activității desfășurate.

2.2.Fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si trezoreria neta

In cadrul analizei dosarului de creditare, banca ia in considerare si valorile fondului de rulment, ale nevoii de fond de rulment si ale trezoreriei nete ale întreprinderii.

Diferența dintre pasivele pe termen lung si activele imobilizate reprezintă fondul de rulment, el evidențiind o marja de siguranța a întreprinderii, impusa de diferențele dintre sumele de încasat si sumele de plătit, precum si de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante in lichiditati si durata medie in care datoriile pe termen scurt devin exigibile. Ținându-se cont de faptul ca valoarea fondului de rulment ar trebui sa fie pozitiva, in cazul firmelor care au o valoare negativa, se va încerca remedierea acestei situații prin sporirea capitalurilor proprii, a rezervelor si a fondurilor prin incorporarea profitului realizat, obținerea de subvenții sau vânzarea de active imobilizate pentru a nu se ajunge la acoperirea fondului de rulment negativ cu pasive pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment calculata ca (Stocuri+creanțe)-dat TS, reprezintă suma necesara finanțării decalajelor care se produc in timp intre fluxurile reale si fluxurile de trezorerie determinate, in principal, de activitatea de exploatare.

O valoare pozitiva a acestui indicator reflecta o insuficienta de resurse care trebuie acoperita prin credite bancare pe termen scurt, in timp ce o valoare negativa reflecta inexistenta creditelor bancare pe termen scurt.

Trezoreria neta, indicator ce caracterizează al treilea nivel al bilanțului, se poate calcula in doua variante:

TN = FR – NFR sau TN =TN pozitiva – TN negativa

Modificarea trezoreriei nete se datorează in general nevoi de fond de rulment care variază in funcție de ciclul de exploatare al firmei, respectiv in funcție de termenele de plata a datoriilor si de termenele de încasare a creanțelor.

Evoluția FR,NFR,TN pe total perioada 31.12.2006-31.12.2007

Sursa:Calcule proprii-vezi anexa

Analiza fondului de rulment:

Se observa ca FR =(CP-AI) < 0, adică capitalurile permanente nu sunt suficiente pentru a finanța integral imobilizările; acestea vor fi parțial finanțate din resurse pe termen scurt.

Analiza necesarului de fond de rulment:

NFR = – 29.794 lei < 0, ceea ce semnifica un surplus de surse temporare (ciclice) in raport cu nevoia de active circulante (alocările temporare; motivul fiind fie creșterea vitezei de rotație a activelor circulante si angajării de datorii cu scadente mai relaxate (ceea ce este un lucru pozitiv), fie o întrerupere temporara in aprovizionarea si reînnoirea materiilor prime, materialelor si altor elemente de stoc.

In cele trei momente analizate FR < NFR, ceea ce înseamnă ca din resursele permanente nu au putut fi acoperite si necesitatile de resurse pe termen scurt.

Analiza trezoreriei nete:

In primele doua momente ale analizei, TN < 0, de unde rezulta faptul ca societatea prezintă un dezechilibru financiar, ce urmează a fi acoperit prin mărirea capitalului social, creșterea profitului obținut sau prin angajarea de noi credite (de trezorerie sau scont).

Trezoreria neta pozitiva in momentul trei reprezintă un excedent monetar al exercițiului financiar, reflectând activitatea rentabila a firmei ce se poate observa si prin existenta profitului net.

Ca urmare a acestei situații, întreprinderea poate folosi lichiditățile de care dispune atât pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt, cat si pentru efectuarea unor plasamente eficiente pe piața monetara si financiara, ceea ce reflecta o anumita autonomie financiara pe termen scurt.

3.Analiza ratelor financiare

3.1.Rate de risc

3.1.1. Rate de lichiditate

Lichiditatea exprima capacitatea firmei de a face fata datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea continua si progresiva a activelor sale circulante in trezorerie sau, altfel spus, lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma in bani.

Lichiditatea curentă =AC/dat t.s*100

-este cel mai utilizat mod de apreciere a solvabilității pe termen scurt, pentru că indică măsura în care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt perfect acoperite de valoarea activelor care pot fi transformate ușor în bani lichizi.

Rata lichiditatii curente mai este denumita si “solvabilitatea parțiala”. Se considera ca societatea are o situație foarte buna daca lichiditatea curenta este mai mare de 100%.

Evoluția Lichiditati curente in perioada 31.12.2006-31.12.2007

Sursa:Calcule proprii-(vezi in anexe)

Lichiditatea curenta sau generale (124.7% > 100% – punctaj 1) înregistrează valori foarte bune pentru acest sector de activitate, activele circulante acoperind in întregime datoriile pe termen scurt. Se remarca totuși o creștere nesemnificativa a acesteia la 31.12.2006 fata de 30.06.2007 datorita creșterii mai accentuate a activelor circulante fata de datoriile pe termen scurt.

Rata lichiditati imediate=disponibilitati/dat pe t.s

-mai este cunoscuta si sub alte denumiri: “testul acid”, “rata capacitații de plata imediate”, “trezoreria la vedere”, sau “rata solvabilității imediate” ea caracterizând capacitatea de rambursare instantanee a datoriilor, ținând cont de încasările existente. In teoria de specialitate, se considera o valoare corespunzătoare a ratei daca ea se situează peste 30%.

Deoarece ponderea cea mai mare în totalul activelor circulante o au creanțele, la capitolul Lichiditate imediată societatea se afla pe poziție destul de buna astfel ca in 31.12.2006 avea un procent de 73.7%,ajungând la data de 31.12.2007 la un procent de 97.2%.

Evoluția ratei lichiditati imediate pe perioada 31.12.2006-31.12.2007

Sursa:Calcule proprii-(vezi in anexe)

3.1.2.Rate de solvabilitate si indatorare

Solvabilitatea exprima capacitatea întreprinderii de a-si acoperi datoriile către banca, furnizori, buget,etc. prin valorificarea tuturor activelor sale sau, altfel spus, solvabilitatea reprezintă capacitatea unitatii patrimoniale de a face fata obligațiilor scadente care rezulta fie din angajamente anterioare contractate, fie din operații curente, fie din prelevări obligatorii. Formula de calcul este:CP/TP*100

Evoluția solvabilității patrimoniale pe perioada 31.12.2006-31.12.2007

Sursa:Calcule proprii-(vezi in anexe)

Solvabilitatea patrimoniala (2,983% < 3% – punctaj 5) înregistrează valori foarte mici, considerate nesatisfăcătoare. Ponderea capitalurilor proprii in total pasiv este foarte scăzuta .La 31.12.2007 solvabilitatea patrimoniala a crescut ușor, pana la 2,983%. Creșterea profitabilității firmei prin realizarea unui profit net mai mare, dar si majorarea capitalului social pot duce la imbunatairea acestui indicator.

Gradul de îndatorare=datorii/cap. pr., măsoară cât la sută din totalul de fonduri provine din credit. Gradul de îndatorare este optim când este mai mic de 60%. Banca preferă rate mici ale îndatorării, deoarece cu cât acest raport este mai mic, cu atât există o protecție mai mare împotriva eventualelor pierderi.

Evoluția gradului de îndatorare in perioada 31.12.2006-31.12.2007

Sursa:Calcule proprii-(vezi in anexe)

Gradul de îndatorare 31.12.2007(97.02% >90% – punctaj 5 ) La sfârșitul anului 2006 se afla la cote ridicate 78.17%, insa firma reușește sa ramburseze la scadenta leasing-ul contractat fara sa înregistreze întârzieri si sa-si continue si activitatea curenta. Valoarea acestui indicator a scăzut relevant pe măsura ce firma isi achita ratele la leasing.

3.2 Rate de profitabilitate

3.2.1.Ratele de rentabilitate financiara exprima capacitatea întreprinderii de a degaja profit net prin capitalul propriu angajat in activitatea economica.

rata rentabilității financiare sau ROE(Return On Equity):

Evoluția ROE in perioada 31.12.2006-31.12.2007

Sursa:Calcule proprii-(vezi in anexe)

Rentabilitatea financiara 31.12.2007 (60.6% > 8% – punctaj 1) înregistrează cote foarte ridicate, pe fondul creșterii atât a profitului net cat si a capitalurilor proprii,deși se poate observa ca in 31.12.2006 a avut un procent de 79.8% .

Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri =ven expl/ch expl*100

-31.12.2007 (100% < 100,91% < 120% – punctaj 2) înregistrează o constanta supraunitara de-a lungul celor trei perioade luate ca puncte de reper. Totuși veniturile din exploatare acoperă cheltuielile din exploatare, firma având in cele din urma capacitatea de a genera profit.

Evoluția gradului de acoperire a cheltuielilor din venituri pe perioada 31.12.2006-2007

Sursa:Calcule proprii-(vezi in anexe)

Cap.4. Evaluarea bonității unui agent economic

4.1. Analiză fundamentală multivariată pe baza metodei scoring

Metoda scorurilor-reprezintă una din modalitățile de investigare globală a stării de bonitate a unui agent economic cu scopul de a stabili posibilitatea manifestării riscului de faliment. Această metodă ocupă o poziție importantă în domeniul analizei financiare și are la bază analiza discriminantă. Tehnica "scoring” iși are originea în S.U.A., unde, în anii ’50 se căuta punerea în relație a cauzelor și a modalităților de manifestare a unor maladii, în cercetările medicale. Este o tehnică statistică care ajută la stabilirea unor caracteristici pe baza observațiilor făcute asupra unui obiect, fenomen, proces etc. metoda scorurilor a fost preluată și de alte discipline printre care și analiza economico-financiară, astfel americanii au utilizat această metodă de evaluare a riscului la care se expune o întreprindere aparținând unui anumit domeniu de activitate. Metoda scorurilor este o metodă de diagnosticare externă, care își propune să măsoare riscul la care se expune investitorul, creditorul și agentul economic însuși în activitatea viitoare. In contextul analizei financiare, observațiile s-au făcut pe baza unor indicatori realizați, atât de întreprinderi vulnerabile cât și de cele sănătoase din punct de vedere financiar.

Semnificația indicatorilor și modul de combinare a acestora depind de interesul specific fiecărui utilizator de informație sau a fiecărui analist.

Această combinație a indicatorilor conduce la construirea unei funcții liniare numită “funcție scor” care este un instrument de previziune, atât la dispoziția conducerii cât și a utilizatorilor externi.

Modul de selectare a indicatorilor financiari care caracterizează bonitatea agenților economici trebuie să aibă în vedere independența acestora în funcția Z. Un anumit grad de corelație între informațiile oferite de indicatorii financiari ar conduce la înregistrarea în scorul obținut a acelorași influențe referitoare la fenomenul economicofinanciar analizat Fiecărui agent economic i se sociază o valoare a funcției Z în care se evidențiază calitatea gestiunii interne în raport de sectorul de activitate oferind o imagine de ansamblu asupra activității desfășurate.

Pe plan mondial, cele mai cunoscute modele de previziune a succesului/falimentului afacerilor sunt: modelul Beaver, modelul Altman (1968 și 1983), modelul Springate (1978), modelul Conan și Holder, modelul Centralei Bilanturilor din Banca Franței(1977-1979, modelul Contabililor Agreați (CA Score – 1987), modelul Fulmer (1984), modelul Yves Collonques (1) și Yves Collonques (2),Metoda Creditului Comercial Francez etc. Toate aceste modele se bazează pe utilizarea tehnicii de analiză discriminantă pentru un grup de firme profitabile și falimentare, prin care se selectează o combinație liniară de rate financiare (5-8 rate financiare), cele mai relevante din punct de vedere al predictibilității falimentului. În cadrul modelelor de previziune a falimentului se întâlnesc cele mai importante rate financiare, precum rentabilitatea activelor, viteza de rotație a activelor, gradul de îndatorare, solvabilitatea, acoperirea dobânzilor etc.

4.1.1. Etapele de determinare a funcției scor

Din punct de vedere tehnic, determinarea funcției scor presupune trei etape:

Compararea . Se iau in calcul doua eșantioane formate din întreprinderi ce pot fi comparate ca mărime, un eșantion cuprinzând întreprinderi sănătoase financiar, celalalt cuprinzând întreprinderi aflate in dificultate, pe parcursul unei perioade determinate de timp. Se considera ca întreprinderile alese pot oferi indicatori semnificativi ce pot fi luați in calcul.

Selectarea indicatorilor. In cadrul acestei etape se fac numeroase teste statistice întreprinderilor selecționate pentru a se putea selecta in final indicatorii cei mai reprezentativi din cadrul fiecărui eșantion, indicatori cu acțiune permanenta si semnificativa in cadrul eșantioanelor. Procedeul statistic are drept scop obținerea unei singure funcții scor, cu ajutorul căreia sa poată fi detectate întreprinderile falimentare.

Elaborarea. Se urmărește obținerea unei combinații liniare Z cu ajutorul tehnicii analizei discriminante. Funcția scor reprezintă o combinație liniara a indicatorilor semnificativi selectați in etapa anterioara.

Stabilirea intervalelor.Stabilirea intervalelor funcției Z pe baza observațiilor făcute privind

manifestarea sau nu, a riscului de faliment.

Scorul este o funcție liniara de mai multe variabile care arata astfel:

unde:

Ki = coeficienți de corelație

Ri = rate de rentabilitate si structura

C = constanta

Ratele ce caracterizează performantele întreprinderii trebuie sa fie independente între ele deoarece un anumit grad de corelație între ele ar duce la înregistrarea de mai multe ori a influentelor aceluiași fenomen în funcția scor.

Modelul Altman – a realizat o analiză multivariabilă a falimentului folosind o analiză discriminantă multiplă. El a combinat informațiile oferite de cinci rate construind o funcție “scor” de forma: Z=1.2X1+1.4X2+3.3 X3+0.6 X4+1.0 X5, Unde:

X1= activ circulant/activ total- este o rată de structura a activului ce măsoară gradul de flexibilitate al agentului economic;

X2= profit reinvestit/activ total – reflectă contribuția proprie a agentului economic la finanțarea investițiilor;

X3= profit brut/ activ total – măsoară performanțele activului patrimonial;

X4= valoarea de piața a capitalului/obligații pe termen lung- măsoară o parte a gradului de îndatorare;

X5= cifra de afaceri/ activ total- exprimă randamentul patrimoniul

În construirea modelului sau, Altman a ales 33 de firme industriale financiare și tot atâtea firme sănătoase, pe care le-a analizat în perioada

Cercetarea s-a făcut pe baza a 22 de indicatori, din care în final s-au ales sus.

Firmele studiate au fost analizate și clasificate după valoarea stabilindu-se două limite și o zona de incertitudine astfel:

Z<1.8 – faliment într-un an de zile;

1.81≤ Z ≤ 2.675 – zona de incertitudine cu risc mare de faliment;

2.67≤ Z ≤ 2.99 – zona cu risc mic de faliment;

Z > 2.99 – zona lipsită de amenințare falimentului.

Modelul Altman cuprinde indicatori ce caracterizează echilibrul termen scurt și pe termen lung, modul de gestiune internă și rentabilitatea pondere este aproape de cea a celorlalți 4 indicatori luați împreună.

Metoda Creditului Comercial Francez – este aplicabila întreprinderilor de talie mijlocie, cu credite care acționează în domeniul industrial. Aprecierea vulnerabilității sau a stării de echilibru și eficiență se face pe baza a doi indicatori și a unei constante care se adaugă funcției Z astfel:

Z =6.47-9*cheltuieli financiare/rez brut din expl-1.1*(împrumut+dob)/Cp

Aprecierea se face fără a tine cont de alte valori medii ale lui Z sau de limite ci doar nivelul Z=0 separa întreprinderile analizate in bune si cu dificultăți previzibile in viitor.

Modele ale școlii românești

Precizez, că în țara noastră în perioada de tranziție a economiei nu a existat posibilitatea

aplicării acestor funcții scor, deoarece informațiile disponibile, necesare calculării nu sunt pe perioade mari de timp (10-15 ani) sau dacă ele există nu sunt relevante, dat fiind specificul perioadei de tranziție , comparativ cu țările în care există o economie de piață stabilă.

In teoria și practica românească au existat și există preocupări permanente pe linia definirii și adaptării metodei scorurilor la necesitățile economiei românești.

Specialiștii și practicienii români au manifestat un interes aparte (îndeosebi ca urmare a cercetărilor și studiilor provenite din zona universitară), mulându-se pe structura economiei românești și în special pe cea a industriei.

Modele ale scolii romanești sunt:

Modelul Mânecuță și Nicolae (1996)- Acest prim model a fost propus pentru industria metalurgică și a fost dezvoltat de Mânecuță și Nicolae, doi specialiști la Comisia Națională de Prognoză.

Modelul propus se bazează pe o matrice de rezolvare necesară construirii unei funcții scor, folosind coeficientul empiric al lui Pearson pentru alegerea ratelor financiare discriminante.

Modelul B – Băileșteanu1 (1998)-Pornind de la studiile tradiționale (Altman, Argenti, Conan si Holder etc.) autorul consideră că apariția falimentului este determint de următorii factori :

– imposibilitatea achitării obligațiilor curente;

– lipsa de surse financiare pentru rambursarea creditelor ;

– încasarea cu mare întârziere a contravalorii produselor livrate ;

– înregistrarea de pierderi.

Autorul propune următoarele a variabilelor :

G1, lichiditatea generală curentă = active curente/pasive curente

G2, solvabilitatea , = (profit net+ amortizarea)/(rata rambursat credit+ dobânda)

G3, recuperare clienți = cifra de afaceri/clienți

G4, rentabilitatea costurilor = profit/cost*100

Parametrii a și b sunt calculați după următoarelor formule de calcul:

Pentru indicatorii care se optimizează prin minim:

a=1/(Xmax-Xmin)

b=-Xmin/(Xmax-Xmin)

Pentru indicatorii care se optimizează prin maxim:

a=1/(Xmin-Xmax)

b=-Xmin/(Xmin-Xmax)

în care :

Xmin = valoarea minimă a indicatorului (stare de faliment) ;

Xmax = valoarea indicatorului când riscul de faliment este minim.

Ratele financiare reținute :

Funcția este:

B = 0,444 G1 + 0,909 G2 + 0,0526 G3 +0,0333 G4 +1,414

B are o valoare maximă egală cu 4 și o valoare minimă egala cu –1,4.

Funcție de valoarea înregistrată se consideră :

B < 0,5 – faliment iminent ;

0,5 < B < 1,1 – zona limitata ;

1,1 < B <2,0 – zona intermediara ;

B >2,0 – zona favorabila.

In continuare vom calcula pentru Dinamic Magic funcția scor prin Modelul B la data de 31.12.2007:

B=0.444*1.25+0.909*0.59+0.0526*5.12+0.0333*0.64+1.414=2.79 ceea ce înseamnă ca firma se afla in zona favorabila!

Modelul funcției scor- construit de economistul Paul Ivoniciu (1998)-Principalul element în plus adus de modelul Ivoniciu constă în introducerea unor limite de minim – maxim a valorii indicatorilor utilizați în construcția funcției scor, fapt care dă posibilitatea utilizării cu un anumit succes a modelelor scoring în țara noastră, în condițiile în care perioada de referință pentru care se calculează acești indicatori este mai mică de 10-15 ani (cât ar fi normal), iar economia românească se caracterizează prin

instabilitate economică.

Model A – construit de conf. Dr. Ion Anghel

Plecând de la experiența internațională în domeniu, autorul realizează o clasificare a

funcțiilor scor în două mari grupe și anume :

1) funcții scor bazate pe rate fianciare

2) funcții scor bazate pe rate non – fianciare modele nefinanciare de previzionare a falimentului

Firmele au fost alese pe o bază aleatoare, fără a fi cunoscute numele , ci doar coduri numerice care exprimă codul ramurii (primele două cifre) și codul întreprinderii în ramura (următoarele trei cifre), iar perioada acoperită este 1994-1998.

Funcția scor propusă de autor este:

A = 5,676 + 6,3718 X1+ 5,3932 X2 – 5,1427 X3 – 0.0105 X4

în care:

X1 = Profit net/Venituri

X2 = Cash-flow/Active

X3 = Datorii/Active

X4 = (Obligații/Cifra de afaceri) x 360

C = 5,676 reprezintă constanta.

Corespondența dintre valoarea funcției A și probabilitatea falimentului este

următoarea :

Faliment 0,0 > Z > 2,05 Situație favorabilă

Aprecieri asupra modelului

Modelul A continuă pe linia preocupărilor școlii românești de a identifica o funcție scor care să permită prezicerea cu o cât mai mare acuratețe a riscului de faliment în economia românească.

Principalul avantaj al acestui model constă în acela că are o aplicabilitate relativ generală în economia românească (exceptând activitățile de servicii financiar-bancare sau asimilate).

Principalele limite ale modelului rezidă tocmai în caracterul general al aplicabilității acestui model, știut fiind faptul că fiecare ramură a economiei naționale are particularități, la care se adaugă acuratețea predictibilității care poate fi influențată de modul în care a fost stabilit eșantionul

supus analizei înainte de faliment.

4.2.Rating

„Procesul de evaluare a riscului atașat unei creanțe sintetizat într-o nota, permițând o ierarhizare în funcție de caracteristicile particulare ale acestei creanțe si ale garanțiilor emitentului poarta denumirea de rating”

Ratingul este o alternativa la serviciile de evaluare si analiza oferite de banca.

Ratingul de credite are drept scop diferențierea nivelurilor de risc in cadrul portofoliului de împrumuturi al băncii pentru a se evita situația încadrării creditelor in categorii cu risc major, pentru a se determina trend-ul calității portofoliului astfel incat sa se poată întreprinde masuri necesare care sa permită evitarea scăderii acestei calitati in timp si pentru a asigura un management activ al riscului de credite si protecția băncii împotriva acestui risc.

In cadrul procesului de creditare, lipsa informațiilor despre situația clienților conduce la asumarea unui risc mai mare de către banca. Soluția pe care ar putea-o adopta banca o constituie adoptarea unei rate a dobânzii mai ridicate, corespunzătoare riscului crescut. Insa aceasta măsura poate deveni exagerata si poate conduce la pierderea unor clienți cu o rata scăzuta de risc ce nu vor sa accepte noul nivel al ratei dobânzii. Ca urmare, trebuie găsita o cale de rezolvare a acestei probleme si cea mai eficienta de pana acum s-a dovedit a fi analiza pe baza rating-ului.

În vederea identificării și analizei riscului de creditare banca realizează evaluarea potențialului economic și a solidității financiare a entității economice, precum și a posibilităților sale reale de rambursare a creditului la scadență. Aceasta presupune organizarea analizei clientului pe baza unor indicatori care să asigure luarea în considerare a tuturor aspectelor financiare sau nefinanciare care au impact asupra clientului, a activității sale, a profitului și a capacității de rambursare.

Analiza performanței financiare a entităților economice determină clasificarea acestora în cinci categorii (A,B,C,D,E), după cum urmează :

categoria “A” – performanțele financiare sunt foarte bune și permit achitarea la scadență a dobânzii și a ratei. Totodată se prefigurează menținerea și în perspectivă a performanțelor financiare la un nivel ridicat;

categoria “B” – performanțele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot fi menținute la acest nivel într-o perspectivă mai îndelungată;

categoria “C” – performanțele financiare sunt satisfăcătoare, dar au o evidentă tendință de înrăutățire;

categoria “D”– performanțele financiare sunt scăzute și cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;

categoria “E” – performanțele financiare sunt scăzute sau arată pierderi și există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele de credit, nici dobânzile.

Încadrarea clienților într-o categorie sau alta, din cele cinci prezentate mai sus, se face pe baza analizei performanțelor financiare ale acestora, în funcție de punctajul obținut la indicatorii cantitativi și la cei calitativi.

Indicatorii cantitativi ce vor fi analizați sunt:

lichiditatea curentă;

solvabilitatea patrimonială;

rentabilitatea financiară;

gradul de îndatorare;

gradul de acoperire a cheltuielilor de exploatare cu veniturile din exploatare.

Care se calculează pe baza datelor rezultate din situațiile financiare anuale și periodice, întocmite conform reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice sau de autoritățile cu competențe similare din alte țări.

Punctajul atribuit in funcție de rezultatul obținut, aferent fiecărui indicator cantitativ, este :

Analiza se extinde și asupra următorilor indicatori (factori) calitativi:

calitatea managementului;

istoricul afacerii în domeniul actual;

relația cu banca;

istoricul privind creditarea;

comportamentul la plată;

situația financiară și capacitatea de plată viitoare;

calitatea garanțiilor primite (altele decât cele care sunt acceptate la diminuarea expunerii față de debitor);

calitatea acționariatului;

condiții de piață

În anexa este prezentat modul de apreciere și punctajul aferent fiecăruia dintre indicatorii calitativi.

Ponderea indicatorilor (factorilor) cantitativi și a celor calitativi pentru determinarea categoriei de performanță financiară este :-60% – factorii cantitativi;

– 40% – factorii calitativi;

Punctajul pentru stabilirea categoriei de performanță se determină prin aplicarea următoarei formule de calcul:

60% [P(S1) x p1 + P(S2) x p2 + P(S3) x p3 + P(S4) x p4 + P(S5) x p5+ P(S5.1) x p5.1] +

+ 40% [P(S6) x p6 + P(S7) x p7 + P(S8) x p8 + P(S9) x p9+ P(S10) x p10+ P(S11) x p11+ P(S12) x p12 + P(S13) x p13 + P(S14) x p14]

unde:

– P(Si) – reprezintă punctajul obținut de fiecare indicator (cantitativ și calitativ) în parte;

– pi – reprezintă ponderea corespunzătoare fiecărui indicator în cadrul indicatorilor cantitativi și respectiv calitativi de care aparține, astfel:

p1 – 25%; p5.1 – 5% p10 – 5%;

p2 – 25%; p6 – 20%; p11 – 10%;

p3 – 10%; p7 – 5%; p12 – 5%;

p4 – 10%; p8 – 15%; p13 – 10%

p5 – 25%. p9 – 20%; p14 – 10%

În baza punctajului obținut, încadrarea clienților în categoriile de performanță financiară se face astfel:

Ratingul de creditare se determină la fiecare solicitare de credit (mai puțin pentru creditele acoperite integral cu valori financiare și creditele pe documente comerciale).

Determinarea ratingului de creditare (RC) se face pe baza unei funcții ponderate, calculată astfel:

RC = 0.6 x C1 + 0.3 x C2 + 0.1 x C3 unde: C1 = performanța financiară

C2 = ratingul garanțiilor

C3 = termenul de acordare

În determinarea ratingului de creditare, calculul performanței financiare se face la ultima balanță de verificare a clientului, pusă la dispoziție de clientul solicitant de credit.

Ratingul garanțiilor (RG) se determină pe baza a doi factori, respectiv tipul garanțiilor și gradul de acoperire cu garanții a creditului, astfel:

RG = (p1 x G1 + p2 x G2 + p3 x G3 + p4 x G4 + p5 x G5) x 0,7 + Gr x 0,3,unde:

Gi – ponderea pe care o deține fiecare tip de garanție, la valoarea ponderată de Bancă, în total garanție.

pi – punctajul aferent tipului garanției

Gr – punctajul aferent gradului de acoperire cu garanții

În cazul în care creditul și dobânda aferentă sunt acoperite 100% de suma depozitului colateral sau a altor valori financiare, RG = 1

Pentru tipul garanției acceptate se acordă următorul punctaj (pi ):

– depozite colaterale/ SGB/ titluri de stat și alte valori financiare 1

– ipoteca proprietate personală a asociaților sau administratorilor 2

– ipotecă – alte tipuri 3

– garanție reală mobiliară asupra bunurilor mobile identificate individual 4

– cesiunea de creanță, girul, fidejusiunea și alte garanții 5

Punctajul obținut funcție de gradul de acoperire cu garanții a creditului (Gr) poate fi:

În funcție de perioada de timp de finanțare , se stabilește următorul punctaj:

După determinarea ratingului de creditare, se obține următoarea clasificare:

Rating 1 – credit cu grad de risc scăzut

Rating 2 – credit cu grad de risc mediu scăzut

Rating 3 – credit cu grad de risc mediu

Rating 4 – credit cu grad de risc mediu ridicat

Rating 5 – credit cu grad de risc ridicat

Ratingul de creditare se folosește la eliminarea de la creditare a clienților cu rating necorespunzător (rating 5), stabilirea termenilor și condițiilor de acordare a creditului, precum și stabilirea de controale interne mai puternice și intense în cazul clienților cu rating mai slab.

Indicatorul este favorabil atunci când valoarea acestuia este mai mare decât 1.

In urma datelor completate s-a obținut punctajul următor pentru factorii cantitativi:

R1=1*25%+4*25%+1*10%+5*10%+2*25%+5*5%=2.6

Punctajul maxim care s-ar fi putu obține ar fi fost:

R1*=1*25%+1*25%+1*10%+1*10%+1*25%+1*5%=1

Ponderea indicatorilor cantitativi obținuți in total punctaj:=2.6/2=1.3

Ponderea indicatorilor maximi cantitativi in total punctaj maxim:=1/2=0.5

In urma datelor completate s-a obținut punctajul următor pentru factorii calitativi:

R2=1*20%+1*5%+(1*50%+3*50%)*15%+(1*0.25+1*0.25+1*0.50)*20%+(1*0.50+1*0.50)*5%+(1*0.50+1*0.50)*10%+0*5%+1*10%+1*10%=1.1

Total indicatori=60%*2.6+40%*1.1=2 Ceea ce inseamana ca firma are performanta financiara B

Punctajul maxim care s-ar fi putut obține ar fi fost: R2=1*20%+1*5%+(1*50%+1*50%)*15%+(1*0.25+1*0.25+1*0.50)*20%+(1*0.50+1*0.50)*5%+(1*0.50+1*0.50)*10%+1*5%+1*10%+1*10%=1

Alte informații:

5. Analiza comparativa a rating-urilor

5.1.Rating BCC comparativ cu rating CEC

Calculând performanta financiara după rating CEC vom obține

1.Calculul performantei in CEC

Ponderea factorilor cantitativi in determinarea performantei financiare este de 50% fata de BCC unde este de 60%

Fata de BCC sunt calculați un număr mai mic de indicatori (doar 4 la număr).Indicatorii comuni calculați sunt: Lichiditatea curenta si gradul de îndatorare.

Ponderea factorilor calitativi in determinarea performantei financiare este de 50% fata de BCC unde este de 40%.

Ca si in cazul indicatorilor cantitativi,indicatorii calitativi calculați de CEC sunt intr-un număr mai mic fata de cei calculați de BCC.

Indicatorii comuni sunt:vechimea afacerii,calitatea mangementului,relația cu banca.

Obținându-se un punctaj total de 28 de puncte ceea ce rezulta o încadrare a firmei in categoria de performanta B.Este de remarcat faptul ca deși CEC calculează un

număr mai mic de indicatori obține același rezultat ca si BCC.

Cap.6. Desfășurarea procesului de creditare

Principala operație efectuata de câtre bănci este acordarea de credite, care se situează ca pondere pe primul loc in cadrul plasamentelor totale. Maniera in care banca aloca fonduri pe care le gestionează poate influenta, intr-un mod hotărâtor, dezvoltarea economica la nivel local sau național.

Importanta creditelor a fost pregnanta in perioada de tranziție a economiei romanești, in condițiile procesului inflaționist crescut, când reluarea si desfășurarea activității agenților economici presupunea cheltuieli suplimentare, resurse bănești corespunzătoare, deci implicit, credite bancare.

Pentru minimizarea pierderilor ce ar putea apărea in cazul in care debitorii nu isi onorează obligațiile, trebuie ca operațiile de credite sa fie organizate si gestionate cu profesionalism.

Cea mai importanta funcție a managementului bancar este de a controla si analiza calitatea portofoliului de credite, acțiune ce se repeta si consta in 2 momente principale:

Momentul ce precede acestor credite si care include, in principal, analiza financiara a clientului, respectiv analiza interna, la care se aduc in completare si aspecte nefinanciare;

Etapa acordării si post-acordării creditelor, care presupune o atenta supraveghere a clientului beneficiar de împrumut, a modului in care se rambursează ratele de credit si dobânzile.

6.1. Documentația necesara în procesul de creditare

Pentru cunoașterea si evaluarea situației economico-financiare prezenta si de perspectiva a clientului precum si pentru aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare, banca trebuie sa-si asigure baza de informații asupra fiecărui client, pe care trebuie sa o actualizeze periodic.

Anexat cererii de credit se vor solicita documente care să fundamenteze nevoia de finanțare si eligibilitatea:

aprobarea organului de conducere (competent potrivit statutului și legilor în vigoare), pentru angajarea creditului, constituirea de garanții și persoanele desemnate să angajeze societatea în relația cu Banca ;

documente care să ateste legalitatea existenței agentului economic (certificat constatator, C.U.I, act constitutiv/statut, încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societatii, diverse autorizații de funcționare etc.);

ultimele raportări contabile (anuale și semestriale) vizate de organele fiscale, însoțite de balanțele de verificare și Raportul Comisiei de Cenzori/Auditorilor (în cazul societăților pe acțiuni), precum și ultima balanță de verificare contabilă

bugetul de venituri și cheltuieli anual cu defalcare pe trimestre pentru toată perioada de creditare ;

fluxul de numerar pe perioada creditării ;

Pentru creditele acordate în devize, altele decât moneda națională, dosarul se va completa și cu situația fluxului de numerar obținut în valuta creditului solicitat, intrări și ieșiri de numerar generate de afacere .

descrierea afacerii ;

situația clienților cu care societatea este în litigiu și măsuri de recuperare a creanțelor, dacă este cazul;

documente privind spațiul în care se desfășoară activitatea;

contractele de credit încheiate cu alte bănci (dacă este cazul), în copie;

contracte de aprovizionare și desfacere, acorduri, înțelegeri etc.(în copie);

situația creanțelor și datoriilor curente și restante, în funcție de vechime ;

situația disponibilului și creditelor la alte bănci ;

certificat de atestare fiscală;

acordul de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare (nu se va solicita pentru clienții care, la data solicitării creditului/SGB sunt raportați de BCC în CRB – este suficientă consultarea „Situației privind riscul global”);

actele de proprietate pentru bunurile aduse în garanție, în copie, pe care se va înscrie conformitatea cu originalul, extras CF informativ în cazul bunurilor imobiliare, cartea de identitate în cazul autovehiculelor (se va reține cartea de identitate în original în situația acordării creditului);

documente din care să rezulte valoarea bunurilor propuse în garanție – acest tip de documente nu se vor mai solicita în cazul în care clientul solicită acordarea unei noi finanțări pe baza bunurilor deja constituite în garanție la BCC, bunuri care nu au suferit deteriorări sau deprecieri ale valorii de piață .

6.2. Analiza activității clientului

Pentru luarea unei decizii în procesul creditării – de acordare sau nu a împrumutului, banca trebuie sa analizeze documentația de credit precum si bonitatea clientului.

6.2.1. Etapele analizei

În cazul unui credit pe termen mediu si lung analiza cuprinde 4 etape:

Analiza formala – Presupune verificarea documentelor, avizelor, aprobărilor, cât si corelația dintre principalii indicatori. Tot în aceasta etapa este cuprinsa si discuția pe care ofițerul de credit o are la sediul băncii cu reprezentanții firmei care solicita creditul si în care se urmărește îndeosebi identificarea unor factori de risc. Ofițerul de credit face o vizita de documentare la sediul firmei, mai ales daca acesta este un nou client al băncii si în care se pune accent pe constatarea si verificarea bunurilor ce urmează a fi aduse drept garanții.

Analiza tehnica – Se refera îndeosebi la proiectul de investiții si la întreaga documentație. Se urmăresc dimensiunile obiectivului în raport cu limita minima de la care o investiție devine fezabila, soluțiile constructive adoptate de proiectant si oportunitățile lor, costul estimativ al proiectului, existenta fondurilor proprii cu care agentul economic participa la investiție, asigurarea punerii în funcțiune la termen, daca tehnologia aleasa asigura realizarea parametrilor proiectați, daca exista piețe de desfacere a producției realizate ca urmare a punerii în funcțiune a obiectivului creditat, garanțiile sa corespunda volumului creditului si dobânzilor aferente.

Analiza economica – Are în vedere rentabilitatea obiectivelor creditate la nivelul economiei naționale. Banca urmărește: sa fie luate în considerare alte avantaje si alte profituri ale obiectivului în afara de cele financiare (îmbunatatirea activității turistice, facilitați pentru activitatea sociala si educativa, combaterea poluării, crearea de noi locuri de munca); preturile produselor exportabile (sa fie la nivelul celor internaționale); încadrarea corecta a elementelor de venituri si costuri; cursul intern de revenire al producției exportate de la

obiectivul creditării (trebuie sa fie mai mic decât cursul de schimb oficial); rata economica de rentabilitate a proiectului de investiție creditat (trebuie sa fie cel puțin la nivelul rentabilității medii pe economie).

Analiza financiara – Este cea mai importanta etapa a analizei din punct de vedere al băncii. Are rol hotărâtor în determinarea capacitații de rambursare a creditului si se refera la principalele laturi ale activității firmei si principalii indicatori de bonitate. Pentru proiecte de investiții complexe banca analizează pe lângă indicatorii de performanta financiara de ansamblu ai firmei si o serie de alte elemente (indicatori de eficienta a proiectului de investiții) precum: investiția totala, investiția specifica, pragul de rentabilitate, venitul actualizat net, rata interna de rentabilitate a proiectului, etc.

6.2.2. Categorii de credite

În vederea identificării și analizei riscului de creditare banca realizează evaluarea potențialului economic și a solidității financiare a entității economice, precum și a posibilităților sale reale de rambursare a creditului la scadență. Aceasta presupune organizarea analizei clientului pe baza unor indicatori care să asigure luarea în considerare a tuturor aspectelor financiare sau nefinanciare care au impact asupra clientului, a activității sale, a profitului și a capacității de rambursare.

Analiza performanței financiare a entităților economice determină clasificarea acestora în cinci categorii (A,B,C,D,E), după cum urmează :

categoria “A” – performanțele financiare sunt foarte bune și permit achitarea la scadență a dobânzii și a ratei. Totodată se prefigurează menținerea și în perspectivă a performanțelor financiare la un nivel ridicat;

categoria “B” – performanțele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot fi menținute la acest nivel într-o perspectivă mai îndelungată;

categoria “C” – performanțele financiare sunt satisfăcătoare, dar au o evidentă tendință de înrăutățire;

categoria “D”– performanțele financiare sunt scăzute și cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;

categoria “E” – performanțele financiare sunt scăzute sau arată pierderi și există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele de credit, nici dobânzile

.

Serviciul datoriei, reprezintă numărul de zile de întârziere la plată față de data scadenței datoriei.

Inițierea de proceduri judiciare, reprezintă cel puțin una dintre următoarele măsuri luate în scopul recuperării creanțelor:

darea de către instanță a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului;

declanșarea procedurii de executare silită față de persoanele fizice sau juridice.

Se va aplica același regim și pentru învestirea cu formulă executorie a contractelor de credit, contractelor de garanții și a hotărârilor judecătorești definitive ce dispun asupra contractelor de credit, precum și asupra contractelor de garanție, dacă este cazul.

Pentru creditele pentru care s-au inițiat proceduri judiciare, indiferent de serviciul datoriei și performanța financiară, încadrarea se face la categoria Pierdere.

Pentru creditele pentru care nu s-au inițiat proceduri judiciare, funcție de serviciul datoriei și de performanța financiară, încadrarea se face astfel:

Creditele acordate unui debitor se încadrează într-o singură categorie de clasificare, pe baza principiului declasării prin contaminare, respectiv prin luarea în considerație a celei mai slabe dintre categoriile individuale de clasificare.

Conform principiului declasării prin contaminare, toate creditele acordate unui debitor, se vor încadra în categoria de clasificare cea mai slabă dintre categoriile individuale de clasificare

Creditele standard sunt acele credite care nu implica deficite si riscuri, rambursarea lor facandu-se la timpul si termenele prevăzute, respectiv creditele acordate clienților solvabili, pentru afaceri bune.

Credite in observație sunt acele credite acordate unor clienți cu rezultate economico-financiare foarte bune, dar care, in anumite perioade întâmpina greutatea in rambursarea ratelor scadente si dobânzilor aferente. Pentru acești clienți, banca estimează o reducere a profiturilor lor in viitor, ca urmare a unor posibile probleme de natura aprovizionării tehnico-materiale, a reducerii cererii de produse pe piața, a altor probleme de natura tehnica, organizatorica, de personal.

Credite substandard sunt creditele ce prezintă deficiente si riscuri care periclitează rambursarea datoriei, ele putând fi recuperate integral in cazul in care deficientele creditului nu sunt corectate pe parcurs.

Credite îndoielnice reprezintă împrumuturile care nu pot fi rambursate, iar garanțiile lor sunt incerte.

Pierderile sunt credite ce nu pot fi restituite băncii, ceea ce face ca înregistrarea lor in contabilitate ca active bancare sa nu fie garantata.

6.3. Analiza portofoliului de credite si constituirea provizioanelor specifice de risc

Este o etapa în gestionarea riscului de credit care urmează procesului de acordare a creditelor si vizează constituirea de resurse pentru acoperirea pierderilor care apar la portofoliul de credite.

Pentru stabilirea nivelului cerut (de normele reglementare) al provizioanelor pentru riscul de credit se procedează mai întâi la o clasificare a creditelor în 5 categorii, iar pentru fiecare categorie este normat un nivel de provizionare.

Clasificarea creditelor are în vedere 2 criterii: serviciul datoriei si inițierea de proceduri judiciare pentru recuperarea creditelor. Din combinarea celor doua criterii rezulta clasificarea creditelor, conform Regulamentului 2/2000 BNR.

Baza de calcul pentru aplicarea coeficienților de provizionare are în vedere încadrarea creditului în categoriile de risc de credit corespunzătoare Normei BNR nr.8/1999.

Valoarea creditului va fi neponderata pentru cele clasificate în categoria pierdere si ponderata în funcție de gradul de risc de credit pentru celelalte categorii de clasificare prevăzute.

VI. Concluzii

Vom dezvolta in continuare diferențele care apar in modul de calcul al indicatorilor economico-financiari calculați de BCC si de CEC.

Lichiditatea curenta. La calculul acestui indicatori, atât BCC cat si CEC folosesc aceiasi modalitate de calcul .La acesta rata firma obținând punctajul maxim

Gradul de îndatorare. Referitor la acest indicator, cele doua bănci folosesc aceeași modalitate de calcul. Din calculul acestei rate observam ca firma are un grad ridicat de îndatorare ,obținând astfel un punctaj minim.

In afara de principalii indicatori prezentați mai sus si care sunt calculați de ambele bănci, fiecare dintre ele mai calculează si alți indicatori

BCC calculează solvabilitatea patrimoniala la care firma obține un punctaj destul de mic,dar de aici ne putem da seama ca firma isi poate achita datoriile din valorificarea activelor sale.

In timp ce BCC raportează profitul net la capitalurile proprii calculând rentabilitatea financiara,CEC raportează rezultatul din exploatare la cifra de afaceri calculând astfel marja din exploatare,aceasta din urma fiind o componenta a celei calculate de BCC . Modul de calcul folosit de BCC poate fi considerat ca fiind mai elocvent deoarece profitul net este rezultatul final al exercițiului.

BCC folosește in cadrul analizei economico-financiare si gradul de acoperire a cheltuielilor de exploatare din venituri de exploatare, elemente importante pentru determinarea performantei financiare de ansamblu pe când CEC calculează acoperirea dobânzilor din profitul de exploatare .

Concluziile ce se pot trage referitor la analiza economico-financiara efectuata de cele doua bănci, BCC si CEC, sunt ca ambele bănci au sisteme bine puse la punct de evaluare a activității clienților care solicita credite, insa BCC folosește mai mulți indicatori, unii dintre ei utilizând un mod de calcul mai elocvent si mai corect pentru evidențierea situației reale a clientului, indicatori ce reflecta mai in amânunt atât situația patrimoniala a firmei cat si evoluția activității acesteia, având un grad mai mare de siguranța.

In ceea ce privește societatea analizata, S.C.DINAMIC MAGIC , pe baza analizei economico-financiare a ambelor bănci se încadrează in limitele necesare pentru acordarea creditului, astfel obținând categoria de performanta B atât la BCC cat si CEC.

In urma analizei firmei au rezultat următoarele:

Puncte tari

–   Experiența in domeniul vânzărilor a conducerii, respectiv domnul Naseer Abdal Adhim fiind de profesie economist;

-Punctul de lucru al societatii este   situat intr-un centru comercial important al orașului, in care exista un flux mare de potențiali clienți si parteneri de afaceri ;

-Complexele comerciale, precum             si zona de nord-vest a Bucurestiului, in care firma isi desfasoara activitatea reprezintă o zona cu un potențial foarte ridicat in domeniul comerțului;

–   Firma nu figurează cu debite       restante la bugetul general     consolidat la momentul solicitării creditului;

-Garantia propusa este un apartament situat  intr-un ansamblu residential     cu doua camere si dependințe, proprietatea asociatului unic si administrator si are un grad de acoperire a creditului si a dobânzilor aferente de 274% 

Puncte slabe

–     Grad de îndatorare ridicat si solvabilitatea patrimoniala mica;

Totuși modalitatea de acordare a creditului diferă la cele doua bănci: in timp ce BCC percepe pentru creditul solicitat o rata a dobânzii de 12%, CEC solicita o rata a dobânzii de 15%.

Totodată, CEC cere o acoperire a creditului de minim 125%, in timp ce BCC solicita o acoperire de doar 100%.

Deci, mult mai avantajos pentru societatea analizata ar fi sa apeleze pentru creditul in cauza la BCC care oferă mai multe avantaje pentru firma.

V. Bibliografie

Paul Bran “Finanțele întreprinderii”, Ed. Economica, București,1999

C.Brendea, V.E.Daeanu, M.Zamfirescu, M.Ghita “Riscul si performantele creditului bancar in România”, Ed. Coresi, București,2001

Vasile Dedu “Gestiune bancara”, E.D.P., București,1999

Al.Lazarescu “Rating”, Ed. A.S.E., București,2000

G. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu (coordonatori) Analiză economico-financiară, Ed. Economică, 2004,

V. Robu, N. Georgescu Analiză economico-financiară, Editura Omnia Uni, Brașov, 2000, pag. 221

Ion Stancu “Finanțe. Teoria piețelor financiare. Finanțele întreprinderii. Analiza si gestiunea financiara”, Ed. Economica,București,1997

Ion Stancu “Finanțe”,Ed Economica, 2007

Liviu Troie,Octavian Zaharia,Monica Roman,“Analiza statistica a activității economice si a gestiunii financiare a întreprinderii”, Ed. A.S.E.,București,2001

Georgeta Vintilă “Gestiunea financiara a întreprinderii”, E.D.P., București,1998

11. E.Altman, R.HAldemon,Narayanan-Zeta Analysis- A new model to identify bankruptcy risk of

corporations, Journal of banking and finance, june 1977

12. I. Anghel – Analiza discriminantă. Concept și utilitate – Revista Finante bănci asigurări

13. Manecuta, M.Nicolae-Construirea si utilizarea functiei scor pentru diagnosticarea eficientei agentilor economici, Revista Finante,Credit si Contabilitate , nr.5/1996

14. Gh.Bailesteanu-Diagnostic,risc si eficienta in afaceri,Editura Mirton,Timisoara,1998

15. P.Ivoniciu-Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor, Revista Finante Banci Asigurari,

Aprilie

16. I.Anghel-Falimentul,Radiografie si Predictie,Editura Economica,Bucuresti,2002

17. “Manual de creditare BCC”-Agenti economici, 2007

18. “Manual de creditare CEC”

19. www.cec.ro

20. www.bnro.ro

22. www.mfinante.ro