Studiu Privind Problematica(fiscalitații, Bugetară, Datoriei Publice, Subvenționarii, Creditarii,

Studiu privind problematica datoriei publice în contextul crizei economice

Prezentarea generală a noțiunii de datorie publică

Noțiunea de datorie publică cuprinde totalitatea sumelor datorate de către stat, la un moment dat, creditorilor săi interni și externi, persoane fizice și juridice.

Potrivit legislației în vigoare, datoria publică este reprezentată de totalitatea obligațiilor pecuniare la un moment dat, rezultate din împrumuturi, în lei și în valută, pe termen scurt, mediu și lung, contractate de stat în nume propriu sau garantate de acesta, precum și obligațiile statului către trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar în vederea acoperirii deficitelor bugetului de stat.

Finanțarea cheltuielilor publice, ca expresie a nevoilor societății, se realizează prin intermediul:

– resurselor financiare publice prelevate de la contribuabili și evidențiate în bugetul general consolidat, pe componentele sale;

– fondurilor externe nerambursabile;

– împrumuturilor interne și externe, garantate direct sau indirect de către autoritățile administrației publice, atât centrale cât și locale.

Obligațiile reprezintă angajamentele ce decurg din contractarea împrumuturilor, și anume: rambursarea împrumutului, plata dobânzilor, a comisioanelor, a unor avantaje speciale acordate creditorilor.

Datoria publică se stabilește și se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei: datoria publică guvernamentală și datoria publică locală.

Datoria publică guvernamentală reprezintă o parte din datoria publică, care reda totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în numele României, de pe piețele financiare.

Datoria publică locală este o parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale autorităților administrației publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe piețele financiare.

De asemenea, în funcție de termenul de rambursare a împrumuturilor, datoria publică se împarte în:

– flotantă, cuprinzând datoriile din împrumuturi pe termen scurt;

– consolidată, reprezentând pe cele din împrumuturi pe termen mijlociu său lung.

În funcție de calitatea creditorilor, în unele țări se face distincție între datoria publică brută și datoria publică netă.

Datoria publică brută reprezintă suma totală a efectelor publice, indiferent de deținătorii acestora.

Datoria publică netă este formată din suma totală a efectelor publice obținute de persoanele fizice și juridice (cu excepția celor de drept public); nu cuprinde valoarea împrumuturilor plasate la instituțiile statului.

După natura obligațiilor asumate există:

a) Datorie publică efectivă, ce evidențiază totalitatea obligațiilor financiare asumate direct de către stat de pe piețele interne și externe de capital;

b) Datorie publică garantată, respective totalitatea obligațiilor financiare garantate de către stat și ai căror beneficiari sunt autoritățile administrației publice centrale și locale, instituțiile publice și agenții economici.

În funcție de piață pe care este lansat împrumutul și de monedă în care este emis, datoria publică poate fi internă și externă.

Instrumentele datoriei publice reprezintă acele modalități concrete prin care statul sau autoritățile locale se pot îndatora. Pentru fiecare din componentele datoriei publice există instrumente specifice de constituire.

Instrumentele de datorii utilizate de Ministerul Finanțelor Publice în administrarea datoriei publice guvernamentale sunt următoarele:

– titlurile de stat în monedă națională, inclusiv titlurile de stat în valută plasate pe piața internă, rambursabile din resurse bugetare; dacă resursele nu sunt suficiente pentru a asigura plata serviciului datoriei publice interne, se emit noi înscrisuri, determinând, astfel, consolidarea datoriei publice;

– titluri de stat în valută plasate pe piața financiară externă;

– împrumuturi de stat de la Banca Națională a României destinate acoperirii golurilor de casă între încasările și plățile bugetare;

– împrumuturi de stat de la bănci comerciale, de la alte instituții financiare, persoane juridice române și străine, în condiții rezultate în urma negocierilor;

– împrumuturi de la guverne și agenții guvernamentale străine, instituții financiare internaționale sau de la alte organizații internaționale;

– împrumuturi temporare din disponibilitățile Contului Curent General al Trezoreriei Statului;

– garanții de stat la împrumuturi interne și externe contractate de diverși debitori.

Instrumentele datoriei publice locale sunt: titlurile de valoare, principalele fiind obligațiunile municipale; împrumuturile de la societățile comerciale bancare sau de la alte instituții de credit; împrumuturile temporare din disponibilitățile Contului Curent General al Trezoreriei Statului; garanțiile acordate de autoritățile administrației publice locale.

Prin stingerea datoriei publice înțelegem acel procedeu prin care se diminuează datoria publică. Cea mai comună și mai normală cale de stingere a datoriei publice este rambursarea ei, dar practica a demonstrat că stingerea datoriei publice se poate face și prin alte metode.

1) Rambursarea constituie restituirea sumelor împrumutate de stat celor care i le-au oferit și se poate face prin tehnici cum ar fi: la scadență; în tranșe sau aleatoriu, prin tragere la sorți.

2) Refinanțarea este acea operațiune prin care se contractează un împrumut din care se va rambursa un alt împrumut ajuns la scadență. Pe total datorie, suma rămâne aceeași, însă un împrumut va fi stins, creditorilor respective fiindu-le rambursate sumele.

3) Incapacitatea de plată este acea situație în care statul declară că nu mai poate face plăti. În acest caz o parte sau chiar întreaga datorie a statului va fi anulată.

4) Deprecierea monetară este modalitatea de diminuare a datoriei reale a statului, deși datoria nominală nu se modifică. Acest lucru este posibil datorită inflației care erodează capitalurile împrumutate.

5) Repudierea este situația în care statul refuză să plătească datoria, deși nu este în incapacitate de plată.

În cadrul acestei metode avem alte operațiuni posibile în cazul împrumuturilor de stat, operațiuni care, chiar dacă nu duc la stingerea datoriei publice, determină diminuarea costurilor lor:

Conversiunea – procedeul prin care înscrisurile unui împrumut mai vechi sunt preschimbate cu înscrisurile unui împrumut mai nou, emis cu o dobândă mai mică

Arozarea – procedeul prin care înscrisurile unui împrumut mai vechi sunt preschimbate cu înscrisurile unui împrumut mai nou, emis cu o dobândă mai mare

Consolidarea datoriei – procedeul prin care înscrisurile unui împrumut mai vechi sunt preschimbate cu înscrisurile unui împrumut mai nou, emis pe o perioadă mai mare de timp.

Resurse afectate datoriei publice guvernamentale:

a) resursele utilizate de autoritățile centrale pentru rambursarea serviciului datoriei publice cuprind: disponibilitățile Contului Curent General al Trezoreriei Statului; împru-muturile de stat pentru finanțarea și refinanțarea datoriei publice guvernamentale; cheltuielile prevăzute cu această destinație în bugetul de stat; sumele încasate de către instituțiile financiare mandatate de Ministerul Finanțelor Publice pentru a administra împrumuturile externe contractate de acesta, în numele și în contul statului, de la beneficiarii finali de împrumuturi; sumele încasate de Ministerul Finanțelor Publice de la beneficiarii finali ai împrumuturilor, în baza acordurilor de împrumut subsidiar, încheiate în condițiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român și creditori; sumele prevăzute în bugetele beneficiarilor finali, în baza acordurilor de împrumut subsidiar și garanție încheiate între Ministerul Finanțelor Publice, autoritățile administrației publice locale și agenții economici de sub autoritatea acestora, în condițiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român și creditori; sumele prevăzute în bugetele agenților economici care au contractat împrumuturi cu garanția statului; fondul de risc, pentru situațiile în care sunt executate garanțiile emise de Ministerul Finanțelor Publice sau în cazul în care beneficiarii finali ai împrumuturilor directe și sub-împrumutate nu își onorează obligațiile prevăzute în acordurile de împrumut subsidiar sau în acordurile de împrumut subsidiar și garanție; alte surse, în condițiile legii.

b) resurse afectate datoriei publice locale, Serviciul datoriei publice locale este susținut din veniturile prevăzute în bugetul local special pentru această destinație.

La nivel național, atât angajarea împrumuturilor publice de pe piața financiară internă, cât și garanțiile acordate de stat unor terți pentru a contracta împrumuturi se realizează de către Guvern, în limita sumei aprobate de Parlament, prin intermediul Ministerului Finanțelor sau al altor instituții financiare specializate, care dobândesc calitatea de agent al statului.

Datoria publică internă a României însumează totalitatea obligațiilor bănești contractate de stat (guvern, instituții publice, financiare, de unitățile administrative-teritoriale) la un moment dat, rezultate din împrumuturi interne și externe cu persoane fizice și juridice pe piața internă și externă. Împrumuturile pot fi contractate de stat în nume propriu sau garantate de acesta.

Datoria publică reprezintă emisiunea titlurilor de împrumut de stat și pot fi exprimate în monedă națională sau în valută străină, în funcție de locul unde se contractează împrumutul și condițiile acestuia.

Datoria internă a României reprezintă o obligație necondiționată a statului, de rambursare a împrumuturilor contractate în lei, de plată a dobânzilor și a altor costuri aferente.

Instrumentele datoriei publice interne ale statului includ: titlurile de stat libelate în monedă națională; împrumuturile de stat acordate de Banca Națională a României în condițiile stabilite de Legea privind statutul Băncii Naționale a României; împrumuturile de stat contractate la băncile comerciale din România; împrumuturile de stat contractate la alte instituții de credit din România și de la agenții guvernamentale.

Titlurile de stat libelate în monedă națională pot fi emise atât în formă materializată, cât și în formă dematerializată.

Datoria publică a unei țări prezintă importantă deosebită pentru analiza situației sale financiare, a gradului său de îndatorare, a creditului de care acesta se bucură, a relației existente între balanta creanțelor și angajamentelor și balanța de plăti. Pentru a oferi o imagine a situației financiare a unei țări, trebuie să se tină seama de deprecierea sau acoperirea suferită în timp în moneda tării respective, care face posibilă studierea dinamicii datoriei publice și a tendințelor înregistrate în perioada analizată.

Datoria publică internă este generată de: împrumuturi pe termen scurt primite de la Banca Națională a României pentru echilibrarea în execuție a bugetului de stat; dacă nu se rambursează se consolidează și rămân în datoria publică de la sfârșitul anului; emisiunea de bonuri de tezaur și plasarea lor pe piața internă; plasarea pe piața internă de înscrisuri pe termen mediu și lung prin subscripție publică pentru atragerea de resurse necesare acoperirii deficitului bugetar anual; garanții acordate de stat la creditele bancare interne ale agenților economici sau autorităților locale pentru realizarea unor obiective de importantă națională;

2. Atragerea pe termen scurt a disponibilităților din contul Trezoreriei.

În cazul României, în baza aprobărilor date de Guvern, Ministerul Finanțelor este autorizat să garanteze, în numele și în contul statului, credite bancare interne, pe termen scurt, mediu și lung, contractate de unități economice la bănci comerciale pentru următoarele destinații:

– realizarea programelor decurt a disponibilităților din contul Trezoreriei.

În cazul României, în baza aprobărilor date de Guvern, Ministerul Finanțelor este autorizat să garanteze, în numele și în contul statului, credite bancare interne, pe termen scurt, mediu și lung, contractate de unități economice la bănci comerciale pentru următoarele destinații:

– realizarea programelor de restructurare aprobate de organele și autoritățile legal constituite;

– constituirea stocurilor la principalele produse strategice, necesare economiei naționale, stabilite de către Guvern;

– finanțarea efectuării unor lucrări agricole;

– finanțarea realizării producției cu ciclu lung de fabricație destinată exportului;

– realizarea unor obiective de investiții de interes național.

Emiterea de către Ministerul Finanțelor a garanțiilor necesare unităților economice, pentru contractarea creditelor interne, este condiționată de acceptarea de către minister a clauzelor cuprinse în contractele de credit.

Gestionarea datoriei publice interne este asigurată de către Ministerul Finanțelor și constă în:

– contractarea împrumuturilor de stat;

-organizarea și tinerea evidentei, prin conturi specifice, a datoriei publice interne;

– rambursarea datoriei publice;

– calculul și plata dobânzilor, comisioanelor și spetelor datorate;

– efectuarea altor operațiuni specifice.

În practica românească actuală, îndatorarea publică internă se caracterizează printr-o dinamică relativ susținută, în condițiile utilizării unor diverse modalități de îndatorare, cum ar fi:

– emisiunea și plasarea certificatelor de trezorerie cu dobândă adresabile persoanelor juridice;

– emisiunea și plasarea certificatelor de trezorerie cu discount adresabile persoanelor juridice rezidente în România;

– emisiunea și plasarea certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populație.

La nivelul comunităților locale, datoria publică internă se formează:

– prin împrumuturi interne, contractate de autoritățile publice locale de la bănci comerciale sau de la alte instituții de credit;

– pe baza titlurilor de valoare emise de către autoritățile publice locale și subscrise de către diverse persoane fizice sau/și juridice.

În ceea ce privesc unitățile administrativ-teritoriale, Consiliile locale și județene sau Consiliul General al municipiului București pot aproba contractarea de împrumuturi interne și externe, pe termen mediu și lung, pentru realizarea de investiții publice de interes local, precum și pentru refinanțarea datoriei publice locale.

Împrumuturile interne locale pot fi contractate fără garanția Guvernului, cu condiția informării prealabile a Ministerului Finanțelor, însă cele externe locale necesită aprobarea comisiei de autorizare a acestor împrumuturi formată din reprezentanți ai Guvernului, Băncii Naționale a României și ai autorităților publice locale.

Pentru determinarea gradului de risc se efectuează o analiză economico-financiară a documentației prezentate de persoana juridică ce solicită o garanție de stat și se prezintă Ministerului Finanțelor, care determină, în procente, gradul de risc.

Dacă acesta nu depășește 10% din valoarea împrumutului gradul de risc se acceptă. Apoi, în funcție de gradul de risc determinat, Ministerul Finanțelor calculează cuantumul comisionului de risc ce trebuie virat în contul fondului de risc, de către beneficiarul împru-mutului garantat. Comisionul de risc se determină prin aplicarea cotei procentuale (a gradului de risc) la valoarea împrumutului garantat și se virează în cuantumul și la termenele stipulate în convenția încheiată cu Ministerul Finanțelor.

În scopul acoperirii riscurilor care pot să apară, se constituie „Fondul de risc pentru garanții interne" și se gestionează de către Ministerul Finanțelor, în regim extrabugetar, prin Contul General al Trezoreriei Statului.

Acest fond se alimentează cu:

– sumele încasate sub formă de comisioane de la beneficiarii creditelor bancare angajate;

– dobânzile bonificate la disponibilitățile fondului și păstrate la Trezoreria publică sau la bănci, sub forma depozitelor bancare sau ca disponibilități la vedere;

– penalizările aplicate pentru neplata la termen a comisioanelor negociate și stabilite cu beneficiarii creditelor bancare garantate;

– sumele prevăzute în bugetul de stat cu această destinație, care se stabilesc și se aprobă anual în funcție de gradul minim de expunere la risc și de cuantumul celorlalte resurse care alimentează fondul.

Angajamentele de datorie publică, în lei sau în valută, se înregistrează în Registrul datoriei publice interne, instituit legal la Ministerul Finanțelor.

3. Cadrul legal privind datoria publică în România

Activitatea privind contractarea și garantarea împrumuturilor interne și externe rambursabile pe termen mediu său lung și gestionarea datoriei publice se exercită de către Guvern, prin intermediul Ministerului Finanțelor.

Condițiile în care se contractează împrumuturile publice, interne și externe, negocie-rea și încheierea de acorduri și convenții, precum și utilizarea altor instrumente juridice genera-toare de datorie publică se realizează în cadrul instituțional reglementat de Legea nr. 313 din 28 iunie 2004 privind datoria publică, publicată în Monitorul Oficial, nr.577 din 29 iunie 2004.

În administrarea datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finanțelor are ca obiectiv asigurarea necesitaților de finanțare guvernamentală în condițiile unor costuri pe termen lung cât mai reduse și limitării riscurilor implicate.

Instrumentele utilizate de Ministerul Finanțelor în scopul atingerii obiectivelor privind administrarea datoriei publice guvernamentale se stabilesc prin norme emise în aplicarea Ordonanței de Urgentă privind datoria publică. La definirea instrumentelor de datorie se au în vedere reglementările în materie ale instituțiilor europene abilitate.

În cazul operațiunilor de administrare a riscurilor aferente obligațiilor de natura datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finanțelor poate încheia acorduri cu instituțiile financiare, în vederea utilizării de instrumente specifice, care pot prevedea compensarea obligațiilor rezultate între părțile participante, astfel încât să rezulte periodic o singură obligație finală netă a uneia dintre părti. În România, conform legii datoriei publice nr.313/2004, Guvernul este autorizat să contracteze împrumuturi de stat interne și externe numai prin Ministerul Finanțelor Publice, în următoarele scopuri, așa cum se precizează în capitolul I, art.(3), alin.(1):

finanțarea deficitului bugetului de stat, finanțarea temporară a deficitelor din anii precedenți ale bugetului asigurărilor sociale de stat, până la alocarea de sume cu această destinație, finanțarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetului Trezoreriei Statului din exercițiul curent și refinanțarea datoriei publice guvernamentale, în condiții acceptate de Ministerul Finanțelor Publice;

– menținerea în permanentă a unui șold corespunzător în Contul Curent General al Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Finanțelor Publice;

– finanțarea unor proiecte sau a altor necesitați aprobate prin hotărâre a Guvernului;

– susținerea balanței de plăti și a rezervei valutare.

Rambursarea datoriei publice guvernamentale reprezintă o obligație necondiționată și irevocabilă a statului de plată a capitalului, a dobânzilor și a altor costuri aferente împrumu-turilor contractate sau garantate; comisioanele, valoarea discount-ului, cheltuielile cu plata altor servicii legate de contractarea împrumuturilor de stat, precum și cheltuielile aferente serviciilor prestate de agențiile de rating pentru evaluarea riscului de tară vor fi plătite din bugetul de stat.

Cheltuielile privind serviciul datoriei publice guvernamentale se finanțează din:

– disponibilitățile Contului Curent Global al Trezoreriei Statului;

– finanțările rambursabile angajate în numele statului pentru refinanțarea datoriei publice guvernamentale;

– cheltuielile prevăzute cu această destinație în bugetul de stat;

– sumele încasate de Ministerul Economiei și Finanțelor de la subîmprumutati, în baza acordurilor încheiate cu aceștia, cu respectarea condițiilor acordurilor prin care au fost angajate finanțările rambursabile;

– sumele prevăzute în bugetele persoanelor juridice care au contractat finanțări rambursabile cu garanția statului;

– fondul de risc constituit la Ministerul Economiei și Finanțelor pentru situațiile în care garantații nu își onorează obligariile prevăzute în acordurile încheiate cu Ministerul Economiei și Finanțelor;

– alte surse, în condiriile legii.

Sursele fondului de risc sunt următoarele:

– sumele încasate sub formă de comisioane de la subîmprumutatii de stat;

– sumele încasate de la subîmprumutati, garantați de stat, reprezentând rate de capital, dobânzi, comisioane, și alte costuri aferente finanțărilor rambursabile garantate sau subgarantate de stat;

– dobânzi la disponibilitățile aflate în contul fondului de risc;

– majorări de întârziere aplicate pentru neplata la termen de către subîmprumutati sau garantați de stat a comisioanelor la fondul de risc și respectiv a ratelor scadente, a dobânzilor, comisioanelor și a altor costuri aferente finanțării rambursabile;

– sume recuperate conform legii;

– fonduri alocate de la bugetul de stat în acest scop.

O gestiune prudentă a datoriei, vizând evitarea structurilor și strategiilor de împrumut periculoase este crucială, dat fiind consecințele macroeconomice grave pe care le antrenează incapacitatea de plată a datoriei, marile pierderi de producție și costurile mari. Aceste costuri pot conduce la falimente de întreprinderi și bănci, precum și la pierderea credibilității și capacitații administrației de a mobiliza resurse interne și din exterior.

Riscurile ce apar în gestionarea datoriei publice trebuie să facă obiectul unei urmăriri atente și trebuie evaluate cu grijă. Aceste riscuri sunt:

– riscul de piață – are în vedere riscurile legate de evoluția preturilor pieței, de asemenea se referă și la problemele generate, în cazul împrumuturilor în monedă națională sau în valută, de variația ratei dobânzii, ce determină modificarea serviciului datoriei publice;

– riscul de refinanțare – este vorba de riscul de a reînnoi datoria externă la un cost mult mai ridicat, sau, în caz extrem, de a nu putea fi refinanțata;

– riscul de lichiditate – se disting două tipuri de riscuri de lichiditate:

– primul tip are în vedere costul suportat de investitorii care vor să-și închidă o poziție luată pe titluri de stat prin vânzarea acestora, atunci când numărul operatorilor de piață, și deci cel al cumpărătorilor, a scăzut mult sau piață nu este suficient de activă;

– cel de-al doilea tip, din punctul de vedere al statului, are în vedere o situație în care, volumul activelor lichide, de care dispun autoritățile, este susceptibil de a se diminua substanțial, din cauza obligațiilor neprevăzute ale trezoreriei și/sau în cazul dificultăților întâmpinate de către stat în obținerea, în termen scurt, de resurse lichide prin împrumut.

– riscul de credit – este vorba de riscul de neexecutare, din partea statului sau a garantului a obligațiilor contractuale având ca obiect active financiare;

– riscul operațional – grupează diferite tipuri de riscuri, cum ar fi: erorile de tranzacționare în diferite etape ale execuției și înregistrării operațiunilor, insuficiente sau greșeli de control intern sau ale sistemelor și seviciilor, probleme juridice, catastrofe naturale, ce prejudiciază activitatea economică.

Trebuie redus la minim serviciul datoriei publice și costul deținerii de active lichide, în condițiile unui nivel de risc acceptabil și într-un orizont de timp mediu său lung. Nu poate constitui, însă, un obiectiv reducerea costurilor fără a avea în vedere riscurile. Există tranzacții ce par că reduc serviciul datoriei publice, însă, antrenează riscuri semnificative pentru stat și pot restrânge capacitatea sa de a-și rambursa datoriile.

4.Evoluția datoriei publice

Politica fiscal-bugetară prudentă a statului, politica monetară adecvată a Băncii Naționale a României (BNR), efectele pozitive ale măsurilor de consolidare fiscală adoptate de Guvern, precum și ancora oferită de pachetul de asistență financiară preventivă agreat cu Uniunea Europeană (UE), Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială au contribuit la atenuarea efectelor crizei financiare la nivel local, permițând totodată înregistrarea unei performanțe macroeconomice pozitive, cu efecte favorabile asupra costurilor refinanțării datoriei publice și a finanțării deficitului bugetar.

În anul 2012, România a continuat procesul de consolidare fiscală, fiind totodată una dintre puținele țări ale Uniunii Europene care au înregistrat creștere economică, chiar dacă una redusă (0,7% din PIB). Creșterea redusă a PIB s-a datorat secetei severe care a afectat producția agricolă, recesiunii din Zona Euro care a condus la diminuarea cererii externe, ratei scăzute de absorbție a fondurilor structurale ca urmare a suspendăriiprogramelor operaționale, precum și constrângerilor bugetare.

La sfarsitul anului 2012, rata inflației s-a situat la 4,95%, rămânând în afara intervalului de variație de 1punct procentual din jurul țintei anuale de 3%, tendință determinată de volatilitatea prețurilorla alimente.

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat un deficit de 5,2 miliarde Euro, în scădere față de anul 2011 cu 13,2%, reprezentând -3.9 % din PIB, pe fondul reducerii deficitului balanței veniturilor și balanței comerciale și al majorării excedentului balanței serviciilor și transferurilor curente.

Deficitul bugetului general consolidat în termeni cash, în anul 2012a scăzut la 2,5% din PIB, de la 4,3% cât s-a înregistrat în anul 2011, ușor peste ținta de 2,2% din PIB, agreată în cadrul pachetului de asistență financiară preventivă.

În anul 2012, deficitul bugetar calculat conform metodologiei UE (ESA95) a reprezentat 2,9% din PIB.

Începând cu luna ianuarie 2012, ca urmare a consolidării procesului dezinflaționist, Banca Națională a României (BNR) a inițiat un trend de scădere a ratei dobânzii de politică monetară de la 5,75% la 5,25%.

Scăderea ratei dobânzii de politică monetară s-a reflectat și în evoluția ratelor de dobândă de pe piața interbancară și a randamentelor titlurilor de stat pe termen scurt.

Sursa: MFP

Grafic nr.1 Evoluția randamentelor aferente titlurilor de stat la 12 luni vs ROBOR 12

luni vs rata dobânzii de politică monetară

Stabilitatea politică obținută după decembrie 2012 și performanțele macroeconomice din 2012 au consolidat percepția pozitivă a investitorilor străini ca urmare a îndeplinirii condițiilor necesare, iar ieșirea României din procedura de deficit excesiv în iunie 2013 a întărit această percepție.

De asemenea, anunțul privind includerea României în indicii regionali de referință (ai Barclays și JP Morgan GBI-EM) a determinat creșterea interesului investitorilor nerezidenți pentru titlurile de stat și intrări substanțiale de capital. Includerea titlurilor de stat în acești indici de referință reprezintă un semnal pozitiv pentru dezvoltarea pe termen mediu a pieței interne a titlurilor de stat și contribuie atât la reducerea graduală a costurilor de finanțare pe termen mediu pentru Ministerul Finanțelor Publice(MFP), cât și la extinderea maturității titlurilor de stat emise pe această piața, prin emiterea de titluri de stat preponderent cu scadențe pe termen mediu și lung, și implicit la reducerea riscului de refinanțare.

Sursa: MFP

Graficul nr.2 Randamentele titlurilor de stat emise pe piața internă primară

În anul 2012, România și-a acoperit necesitățile de finanțare prin emisiuni de titluri de stat lansate pe piața internă, prin trageri din împrumuturi externe de la creditori oficiali (instituții financiare internaționale și instituții bilaterale/agenții guvernamentale) și bănci comerciale, precum și prin emiterea de euroobligatiuni pe piețele internaționale de capital.

Sursele necesare refinanțării datoriei publice guvernamentale s-au asigurat de pe piețele pe care s-au emis aceste datorii și din rezerva financiară în valută la dispoziția MFP.

Finanțarea deficitului bugetar în anul 2012 s-a realizat în proporție de 65 % din surse externe și în completare din surse interne.

În vederea îndeplinirii obiectivului de dezvoltare a pieței interne a titlurilor de stat și pentru construirea și consolidarea curbei de randament aferentă titlurilor de stat pe piața internă, în anul 2012 au fost emise în mod regulat titluri de stat în lei pe piața internă în valoare de 58,2 miliarde lei, conform calendarului de emisiuni anunțat.

În anul 2012, în vederea refinanțării emisiunii de obligațiuni denominată în Euro în valoare de 793,8 milioane Euro și scadentă în luna noiembrie 2012, MFP a redeschis doua emisiuni de obligațiuni de stat denominate în Euro, atragând suma de 763,3 milioane Euro.

Pentru îmbunătățirea managementului datoriei publice și evitarea presiunilor sezoniere pentru asigurarea surselor de finanțare a deficitului bugetar și de refinanțare a datoriei publice guvernamentale, începând cu anul 2010, MFP a constituit o rezervă financiară (buffer) în valută, în valoare echivalentă acoperirii necesităților de finanțare a deficitului bugetar și refinanțării datoriei publice de până la cca 4 luni.

In contextul economic și financiar prezentat anterior, volumul titlurilor de stat emise în lei și Euro, pe piața primară în 2012 acrescut la 61,6 miliarde lei față de 57,2 miliarde lei în 2011.

Emisiunile de titluri de stat au fost denominate atât în lei, cât și în Euro, ca urmare a dialogului permanent purtat cu dealerii primari și a lichidității în valută existente pe piață de capital.

Sursa:MFP

Grafic nr. 3 Emisiuni de titluri de stat pe piața primară (lei și Euro) în 2012 vs 2011

Structura pe maturități a titlurilor de stat, lei și Euro, s-a îmbunătățit în anul 2012 ajungând la 47% emisiuni de titluri de stat pe termen scurt și 53% emisiuni de titluri de stat pe termen mediu și lung comparativ cu anul 2011 când această structură a fost de 67% pe termen scurt, respectiv 33% pe termen mediu și lung.

În a doua parte a anului 2012, pe fondul lichidităților în valută existente pe piața interbancară, pentru acoperirea necesităților de finanțare în valută, MFP a redeschis emisiunile de obligațiuni de stat denominate în Euro lansate în 2011 cu maturități de 3 și 4 ani atrăgând suma totală de 763,3 milioane Euro.

Aceste emisiuni de titluri de stat în Euro au reprezentat o alternativă de finanțare pe termen mediu care a condus la diminuarea riscului de refinanțare și o oportunitate pentru păstrarea unor costuri de finanțare scăzute.

Prezența României pe piețele internaționale de capital favorizează diversificarea surselor de finanțare, atrăgând noi categorii de investitori, și furnizând în același timp o referință transparentă și credibilă a prețului pentru riscul de țară, ceea ce facilitează accesul sectorului privat pe piețele externe.

Astfel, în anul 2012, pe fondul unui context internațional favorabil (piețe financiare suficient de lichide și în condiții de marje rezonabile), au apărut ferestre de oportunitate, de care au profitat și alți emitenți suverani, Ministerul Finanțelor Publice lansând emisiuni de euroobligațiuni denominate în USD și Euro, în valoare de cca 4,0 miliarde Euro, atât în cadrul programului MTN, cât și prin redeschiderea emisunii de euroobligațiuni lansată în iunie 2008 și scadentă în 2018.

De asemenea, în contextul eforturilor de consolidare a rezervelor fiscale și de menținere a nivelului de acoperire a necesarului brut de finanțare pe patru luni, pentru protejarea finanțelor publice împotriva unor șocuri externe neprevăzute, a fost contractat împrumutul cu opțiune de amânare a tragerii (DPL DDO) de la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) în sumă de 1 miliard de Euro ratificat prin OUG nr. 51/19.09.2012. Împrumutul este acordat pe o perioadă de trei ani și poate fi disponibilizat funcție de îndeplinirea unor acțiuni monitorizate pe perioada derulării împrumutului care cuprind o serie de măsuri de reformă în următoarele sectoare: finanțe publice, administrare fiscală, sănătate și economie.

Operațiunile de cash management realizate pentru acoperirea golurilor temporare de casă în cursul anului s-au realizat ca urmare a decalajului existent între încasările și plățile în/din contul curent general al trezorerie statului după cum rezultă și din graficul de mai jos:

Grafic nr. 4 Media încasărilor și plăților zilnice în cursul unei luni din anul 2012

Acoperirea golurilor temporare de casă din contul curent general al trezoreriei statului s-a efectuat prin atragerea de depozite pe termen scurt de pe piața interbancară de la instituțiile de credit și prin operațiuni de schimb valutar.

Operațiunile de schimb valutar s-au efectuat din tragerile din împrumuturile externe, din emisiunile de titluri de stat în Euro de pe piața internă și din emisiunile de euroobligațiuni în Euro și USD de pe piețele internaționale de capital.

În contextul evoluțiilor macroeconomice și a piețelor financiare interne și externe, datoria publică contractata în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, cu modificările și completările ulterioarea fost la 31 decembrie 2012 în valoare de 240,8 miliarde lei, din care datoria publică guvernamentală a fost de 226,8 miliarde lei (reprezentând 94,2% din total datorie publică), în timp ce datoria publică locală a fost de 14,0 miliarde lei (reprezentând 5,8 % din total datoriepublică).

Creșterea datoriei publice în anul 2012 față de anul 2011 cu 17,6 miliarde lei a fost determinată în principal de datoria angajată pentru acoperirea necesităților de finanțare a deficitului bugetar și de refinanțare a datoriei publice guvernamentale.

Graficul nr. 5 Evoluția datoriei publice

La sfârșitul anului 2012, datoria guvernamentală brută calculată conform metodologiei UE a reprezentat 37,8% din PIB, situându-se sub plafonul de 60% stabilit prin Tratatul de la Maastricht, iar dacă se au în vedere activele financiare lichide, nivelul datoriei guvernamentale nete a fost de 30,5% din PIB.

La nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene, la sfârșitul anului 2012, România se situa pe locul 4 între statele UE cu cel mai scăzut nivel de îndatorare după Estonia (10,1%), Bulgaria (18,5%) șiLuxemburg (20,8%).

Sursa: Eurostat

Grafic nr. 6 Gradul de îndatorare publică (% PIB) în țări dinEuropa Centrală și de Est

Datoria publică guvernamentală la 31 decembrie 2012 a fost în valoare de 226,8 miliarde lei, reprezentând 38,6% din PIB , în creștere cu 0,8% din PIB față de sfârșitul anului 2011.

Din totalul datoriei publice guvernamentale înregistrat la sfârșitul lui 2012, datoria publică guvernamentală directă a reprezentat 36,4 % în PIB, în creștere cu 0,6% în PIB față de sfârșitul anului 2011, diferența reprezentând-o datoria publică guvernamentală garantată.

În cursul anului 2012, datoria publică guvernamentală garantată a crescut ajungând la sfârșitul anului la 13,1 miliarde lei, în special urmare garanțiilor acordate în cadrul programelor guvernamentale.

Grafic nr. 7 Datoria publică guvernamentală după tipul datoriei

In ceea ce privește piața pe care s-a emis datoria publică guvernamentală, 54,5% din total datorie publică guvernamentală s-a contractat de pe piața internă și 45,5% de pe piața externă. Majoritatea datoriei publice guvernamentale interne a fost reprezentată de titluri de stat (certificate de trezorerie, obligațiuni de tip benchmark în lei și titluri de stat în Euro), în timp ce datoria externă a fost alcătuită din euroobligațiuni emise pe piețele internaționale de capital, împrumuturi externe contractate de la creditori oficiali (instituții financiare internaționale și instituții bilaterale/agenții guvernamentale) și de la bănci comerciale.

La sfârșitul anului 2012, datoria tranzacționabilă (titluri de stat) a reprezentat 58,2% din total datoriepublică guvernamentală, din care 44,2% au fost titluri de stat emise pe piața internă, în creștere cu 4,4% față de anul 2011.

Potrivit structurii pe instrumente a datoriei publice guvernamentale la sfârșitul anului 2012, împrumuturile din disponibilitățile contului curent general al trezoreriei statului au scăzut semnificativ până la 16,2miliarde lei (7,1% din total datorie publică guvernamentală) de la 31,8 miliarde lei (15,1% din total datoriepublică guvernamentală) cât aureprezentat la sfârșitul anului 2011.

Grafic nr. 8 Structura pe tipuri de instrumente a datoriei publice guvernamentale

Structura datoriei publice guvernamentale după tipul ratei de dobândă evidențiază o creștere a ponderii împrumuturilor contractate cu rată fixă a dobânzii, de la 54,9% cât s-a înregistrat la sfârșitul anului 2011, la 68,1% la sfârșitul anului 2012, determinată în principal de volumul obligațiunilor emise pe piață locală și de emisiunile de euroobligațiuni lansate pe piețele internaționale de capital.

După durata inițială a împrumuturilorponderea cea mai mare de 80,9% a fost deținută de împrumuturile contractate pe termen mediu și lung (peste 1 an). Ponderea scăzută a datoriei pe termen scurt (19,1% în total datorie publică guvernamentală) s-a datorat diminuării valorii împrumuturilor din disponibilitățile contului curent general al Trezoreriei Statului și emisiunilor de certificate de trezorerie.

Grafic nr. 9 Structura datoriei publice guvernamentale în funcție de durata inițială

Analiza datoriei publice guvernamentale în funcție de valutele componente arată că la sfârșitul anului 2012, 56,2% din portofoliul datoriei publice guvernamentale reprezenta datorie denominată în valută, în principal în Euro.

În anul 2012, pentru finanțarea din surse externe a deficitului bugetar au fost contractate împrumuturi și lansate emisiuni de euroobligațiuni, în Euro și USD, pe termen mediu și lung, în vederea diminuării riscului de refinanțare și extinderiiduratei medii rămase a portofoliului de datorie.

Grafic nr. 10 Structura datoriei publice guvernamentale pe tipuri de valute

Serviciul datoriei publice guvernamentale pentru anul 2012 a fost în valoare de 64,3 miliarde lei, din care 63,1 miliarde lei a reprezentat serviciul datoriei guvernamentale contractate direct de stat și 1,2 miliarde lei a reprezentat serviciul datoriei guvernamentale garantate de stat. Din total serviciu, 53,7 miliarde lei au fost rambursările de rate de capital (inclusiv refinanțările de titluri de stat) și 10,6 miliarde lei plăți de dobânzi și comisioane.

Din serviciul datoriei publice guvernamentale, cel aferent datoriei contractate de pe piața internă a fost în valoare de 53,1 miliarde lei, diferența reprezentând serviciul datoriei contractate de pe piața externă.

Creșterea cheltuielilor cu dobânzile plătite din bugetul de stat în anul 2012 comparativ cu anul 2011 se datorează atât datoriei noi contractate pentru acoperirea deficitelor bugetare aferente anilor anteriori, cât și emiterii de titluri de stat, în principal pe termen scurt (sub 1 an), pentru care plata discontului se efectuează la scadență.

La sfârșitul anului 2012, pe fondul consolidării procesului de reducere atât a ratelor de dobândă de pe piața internă, cât și a reducerii diferențelor dintre dobânzile de pe piața internă și cele de pe piața externă, ponderea costului datoriei publice guvernamentale în PIB a fost de 1,8%, creându-se premisele pentru optimizarea costului datoriei publice guver-namentale pe termen mediu. De asemenea, pe fondul diversificarii surselor externe de finanțare și a extinderii scadențelor emisiunilor pe piața internă, ponderea serviciului datoriei publice guvernamentale în PIB a fost de 10,9%, creându-se premisele pentru distribuirea optimă a serviciului datoriei publice guvernamentale pe termen mediu și lung.

În anul 2012,atât ponderea datoriei publice guvernamentale denominate în Euro în total datorie publică guvernamentală în valută (80,0%), cât și ponderea datoriei publice guvernamentale contractate în valută în total datorie publică guvernamentală (56,2%) au crescut, fapt datorat în principal contractării de finanțare pe termen lung de pe piețele internaționale de capital în scopul reducerii riscului de refinanțare (dată fiind cererea redusă pe piața locală pentru emisiuni de titluri de stat pe termen lung).

În ceea ce privește riscul de refinanțare la sfârșitul anului 2012 s-a constatat o îmbunătățire a structurii portofoliului datoriei publice guvernamentale în funcție de maturitatea initială prin creșterea ponderii emisiunilor de obligațiuni pe termen mediu și lung, atât pe piața internă, cât și pe piața externă, în detrimentul ponderii emisiunilor de certificate de trezorerie.

Totodată, durata medie rămasă a portofoliului datoriei publice guvernamentale a crescut de la 4,1 ani la sfârșitul anului 2011 la 4,4 ani la sfârșitul anului 2012.

În ceea ce privește riscul de rată de dobândă, în anul 2012 ponderea datoriei cu rată de dobândă fixă în total datorie publică guvernamentală a crescut ajungând la 68,1%, dinamica acesteia fiind determinată în principal de volumul obligațiunilor emise pe piața internă și de emisiunile de euroobligațiuni lansate pe piețete internaționale de capital, dar și de reducerea valorii împrumuturilor din disponibilitățile contului curent general al Trezoreriei Statului.

De asemenea, în 2012, pentru reducerea riscului de lichiditate, Ministerul Finanțelor Publice a continutat procesul de consolidare a rezervei financiare în valută, corespunzător obiectivului de acoperire a necesităților de finanțare a deficitului bugetar și refinanțării datoriei publice pentru cca 4 luni, stabilit în cadrul pachetului de asistență financiară preventivă cu FMI, UE și Banca Mondială.

Referitor la riscul de credit datorat riscului bugetar cauzat de acordarea de garanții de stat și subîmprumuturi, menționăm că în anul 2012 plățile din fondul de risc, în contul împrumuturilor subîmprumutate operatorilor economici și a împrumuturilor garantate de stat, au fost în valoare de 134,9 milioane lei, reprezentând 0,02% în PIB.

În anul 2012, în vederea realizării obiectivului de dezvoltare a pieței locale a titluri de stat, MFP a continuat eforturile de extindere a maturităților emisiunilor de titluri de stat pe piața internă în paralel cu acțiunea de consolidare a curbei de randament a titlurilor de stat.

De asemenea, pentru a încuraja tranzacționarea titlurilor de stat pe piața secundară MFP împreună cu BNR, în calitatea sa de agent de plată, înregistrare și transfer pentru titlurile de stat, au revizuit criteriile de eligibilitate și performanță pentru dealerii primari, cu aplicare începând cu luna ianuarie 2013.

5. Datoria publica in contextul crizei

În anul 2007, odată cu modificarea cadrului legislativ aferent datoriei publice prin adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, a fost instituită obligativitatea elaborării unei strategii pe termen mediu privind administrarea datoriei publice guvernamentale, revizuibilă anual, în funcție de modificările condițiilor de piață sau a necesităților de finanțare a deficitului bugetar și/sau de refinanțare a datoriei publice guvernamentale.

Orientările în politica finanțelor publice din România au drept scop îmbunatățirea disciplinei financiare și bugetare, cu menținerea sub control a deficitului bugetar. Astfel, managementul datoriei publice, care are ca obiectiv finanțarea deficitului bugetar și refinanțarea datoriei publice prin limitarea costurilor și riscurilor asociate pe termen mediu și lung trebuie integrat cu administrarea eficienta a lichidităților disponibile în contul curent general al trezoreriei statului, care are ca obiectiv asigurarea pe termen scurt a resurselor financiare necesare efectuării cheltuielilor publice, prin evitarea unor decalaje între încasări și plăti.

Prin strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale pentru perioada 2008-2010 se intenționează stabilirea unor obiective (ținte indicative) privind structura portofoliului datoriei guvernamentale, în scopul "optimizării" acesteia, în contextul estimărilor macroeconomice (în special a celor legate de creșterea economică, deficitul bugetar și inflație), a celor privind evoluțiile piețelor financiare interne și externe, precum și a particularităților aferente procesului de administrare a datoriei publice guvernamentale în România.

Gradul de îndatorare publică a României se situează sub 25% din PIB, net inferior plafonului de 60% stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Astfel, la sfârșitul anului 2008 datoria guvernamentală calculată conform metodologiei UE (ESA95) reprezenta 13,6% din PIB, în timp ce la sfârșitul lui 2009,pe fondul accentuării efectelor crizei financiare internaționale si adâncirii recesiunii în România nivelul acestui indicator a fost de 23,0% din PIB, din care datoria internă 11,7% , iar cea externă 11,3%.

Structura datoriei guvernamentale la 31 decembrie 2009 pe instrumente de datorie arată că emisiunile de titluri guvernamentale reprezentau 51,0% din total datorie, diferența fiind acoperită cu împrumuturi. În ceea ce privește maturitatea inițială aferentă datoriei guvernamentale, 20,9% din datorie este contractată cu scadențe pe termen scurt, iar 79,1% a avut scadența pe termen mediu și lung. În același timp, trebuie menționat că în ceea ce privește structura datoriei guvernamentale după tipul ratei dobânzilor, 52,2% a fost datorie cu rată variabilă de dobândă. Datoria guvernamentală în monedă locală la sfârșitul lui 2009 reprezenta 38.7% din total datorie, în timp ce din datoria guvernamentală contractată în valută, cea mai mare pondere era reprezentată de datoria denominată în EUR, respectiv 50.0% din total datorie guvernamentală.

Finanțarea deficitului bugetar în anul 2009 și refinanțarea datoriei publice guvernamentale a fost realizată în principal din surse interne și în completare din surse externe, prin:

• emisiuni de titluri de stat în lei, respectiv certificate de trezorerie cu discont și obligațiuni de stat de tip benchmark pe piața internă, cu scadențe pe termen mediu, la 3 si 5 ani;

• împrumuturi pe piața internă, precum și împrumuturi externe destinate finanțării de proiecte;

• contractarea unor finanțări externe noi în cadrul pachetului financiar extern încheiat cu FMI, Comunitatea Europeană și Banca Mondială;

• împrumuturi contractate de autoritățile administrației publice locale;

• sume recuperate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului din activele bancare neperformante și sume recuperate de Ministerul Economiei în baza OUG nr.249/2000.

Astfel, în anul 2009 au fost emise în mod regulat titluri de stat pe piața internă, conform calendarului anunțat de emisiuni, în vederea îndeplinirii obiectivului de dezvoltare a pieței titlurilor de stat și de construire a curbei de randamente aferentă titlurilor de stat pe piața internă.

Până la 31 ianuarie 2010, au fost emise titluri de stat în valoare de 5,7 mld lei, din care certificate de trezorerie în valoare de 4,7 mld.lei cu scadențe la 6 si 12 luni , diferența fiind reprezentată de obligațiuni de tip benchmark cu scadența de 3 și 5 ani. Comparativ cu randamentul titlurilor de stat emise în luna decembrie 2009, randamentul titlurilor de stat emise în luna ianuarie s-a redus în medie cu 2,0%, iar urmare deciziei BNR din 3 februarie 2010 de a reducere rata dobânzii de politică monetară la 7.0% și a tinței de inflație medie stabilită în acest an la 3,5%, se așteaptă ca nivelul acestor randamente să se reducă usor în continuare.

Având în vedere acumularea unui risc de refinanțare crescut prin emiterea unor volume foarte mari de titluri de stat pe termen scurt și ținând cont de avantajul comparativ al costurilor (împrumuturile de la instituțiile financiare internaționale având termeni financiari foarte avantajoși pentru statul român comparativ cu costurile asociate emisiunilor de titluri de stat), în luna martie 2009, pentru a preîntâmpina deteriorarea situației economice și financiare în anul 2009, autoritățile române au solicitat și negociat un pachet financiar pe 2 ani cu FMI, Comunitatea Europeană și alte instituții financiare internaționale (Banca Mondială, BEI, BERD) în valoare de 19,95 mld. EURO.

Astfel, în luna iulie s-a tras prima tranșă din împrumutul de la Comunitatea Europeană în valoare de 1,5 miliarde Euro, destinată finanțării deficitului bugetar, iar ca urmare a misiunii de evaluare a FMI din perioada iulie-august 2009, în 23 septembrie 2009 a fost trasă tranșa a II-a din împrumutul FMI (1,7 mld DST), jumătate din această tranșă fiind destinată finanțarii deficitului bugetar. De asemenea pe 21 octombrie 2009 a fost tras primul împrumut pentru politici de dezvoltare (DPL 1) de la Banca Mondială în valoare de 300 milioane Euro cu acceași destinație, finanțarea deficitului bugetar .

Prin contractarea acestor împrumuturi externe s-a urmărit realizarea obiectivelor de minimizare a costurilor pe termen mediu și lung și reducerea riscului de refinanțare prin echilibrarea scadențelor datoriei contractate, fără însă a se renunța la emisiunile de titluri de stat pe piața internă, ținând cont de obiectivele din Strategia de administrare a datoriei publice pe termen mediu de reducere a riscului valutar și de dezvoltare a pieței titlurilor de stat.

Având în vedere efectele crizei financiare globale asupra accesului și termenilor și condițiilor de împrumut pentru companiile care implementează proiecte de interes strategic în România, cu efect multiplicator în economie, Ministerul Finanțelor Publice are în vedere acordarea de garanții de stat pentru atragerea de resurse financiare pentru astfel de proiecte. Începând cu data de 7 iulie 2009 a devenit operațional programul guvernamental „Prima casă” pentru care se acordă garanții de stat în favoarea băncilor care acordă credite persoanelor fizice pentru cumpărarea unei locuințe.

Plafonul de garanții pentru anul 2009 agreat cu FMI (în valoare de 7,7 mld. lei) a fost extins ca valoare cumulata pentru perioada 2009-2010 la 12,0 miliarde de lei. Plafonul suplimentar este destinat acordării de garanții pentru asigurarea co-finanțării proiectelor finanțate de Uniunea Europeană și de alte instituții multilaterale (BERD, IFC si BEI).

În primele 3 trimestre ale anului 2011 datoria publică a României a ajuns la 211.502 mil. lei adică 38,6% din PIB.

Concluzii

Riscul României nu mai e deficitul de cont curent, care s-a contractat mai mult decât era necesar. Problema e deficitul bugetului general consolidat. E periculos ritmul de creștere a datoriei publice, dacă nu se vor lua măsuri de consolidare fiscală. De remarcat faptul că datoriile scadente înainte de trecerea unui an calendaristic sunt considerate credite comerciale și nu sunt cuprinse în datoria externă a țării respective. De asemenea,nu sunt cuprinse în datoria externă nici împrumuturile de la persoane fizice sau persoane juridice cu capital privat  deoarece sunt imposibil de observat statistic.Analiza  indicatorilor  macroeconomici,  în perioada  2008–2010,  evidențiază transformările importante ce s-au produs pe plan economic și social, dar și întârzierile înregistrate în promovarea mecanismelor de piață,  în pregătirea  premiselor pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a societății românești.

 Transformarea esențială a economiei românești în deceniul trecut, care oferă șanse reale unei dezvoltări durabile în viitor, constă în deschiderea sistemului socio-economic către restul lumii, în declanșarea procesului de conectare a țării noastre la noile evoluții ce  se  derulează pe  plan  european  și  mondial.

 Ponderea  relațiilor  comerciale  ale  României  cu  Uniunea  Europeană a  devenit majoritară, atât din punct de vedere al fluxurilor comerciale de mărfuri și servicii, cât și din cel al influxurilor de investiții străine. De exemplu, ponderea exporturilor către statele membre ale Uniunii Europene în totalul exporturilor românești a crescut de la 24,8% în anul 2008,  la 65,5% în anul 2010 , iar ponderea  importurilor din Uniunea Europeană reprezintă, în anul 2010, 60,4% din totalul importurilor României.

Persistența unei rate înalte a inflației a fost una din cauzele principale ale scăderii ratei investiționale, datorită creșterii riscului în cadrul mediului de afaceri românesc (afectat de numeroase dificultăți legate de instabilitatea și incoerența legislativă și instituțională, debi-rocrație, de amplificarea economiei necontabilizate). Același efect negativ l-a avut și dimi-nuarea potențialului intern  de  economisire, generată de scăderea accentuată a veniturilor reale ale populației și nivelul ridicat al dobânzilor active. Capacitatea redusă de retehnologizare indusă de comprimarea ratei investiționale a întreținut ritmul lent al restructurării. Ea se datorează și volumului relativ restrâns al fluxurilor de investiții străine directe, România plasându-se  în grupul statelor  în tranziție cu cele mai slabe performanțe în acest domeniu.

În următoarea perioadă, datoria pe termen mediu și lung nu poate decât săcrească, însă un lucru foarte bun este faptul că cel puțin o parte din datoria pe termen scurt se transformă treptat în datorie pe termen mediu și lung, proces care generează o scădere a riscului economic asociat României. Faptul că în acest an, datoria publică a crescut puternic nu este în sine o surpriză pentru că la nivel mondial, puține sunt țările care nu s-au confruntat cu un asemenea fenomen, însă la noi banii au fost cheltuiți cum nu se poate mai prost.

Bibliografie

Negrea Alexandru – “Finante publice”, Editura Ex Ponto, Constanta, 2009.

Tatiana Mosteanu – “Buget si trezorerie publică”. Editura Universitară Bucuresti, 2004

Tatiana Moșteanu -“Gestiunea datoriei publice”, Editura Universitară, București, 2005

Văcărel, Iulian – “Finanțe publice”, ediția a IV-a, Editura Didactică și pedagogică, București, 2003

Emilia Clipici, Magdalena Rădulescu – “Integrare Europeană în contextul globalizării economice” Sesiune internatională de comunicări stiintifice 17-18 mai 2003, Vol.II, “Finante, credit, bănci” Editura Agir, Bucuresti, 2003

Legea 313/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 577/2004

Ordonanta de Urgentă a Guvernului nr. 64 din 27 iunie 2007 privind datoria publică, publicată în Monitorul Oficial, nr. 439 din 28 iunie 2007, cap. II, art.3, alin. 3.

Gheorghe Matei, Marcel Drăcea, Raluca Drăcea – “Finante publice”, Editura Sitech, Craiova, 2005

http://discutii.mfinante.ro

Raport privind datoria publica 31 ianuarie 2014,

http://www.mfinante.ro/rapoarteMFP.html?pagina=buletin

www.insse.ro – Institutul Național de Statistică;

Bibliografie

Negrea Alexandru – “Finante publice”, Editura Ex Ponto, Constanta, 2009.

Tatiana Mosteanu – “Buget si trezorerie publică”. Editura Universitară Bucuresti, 2004

Tatiana Moșteanu -“Gestiunea datoriei publice”, Editura Universitară, București, 2005

Văcărel, Iulian – “Finanțe publice”, ediția a IV-a, Editura Didactică și pedagogică, București, 2003

Emilia Clipici, Magdalena Rădulescu – “Integrare Europeană în contextul globalizării economice” Sesiune internatională de comunicări stiintifice 17-18 mai 2003, Vol.II, “Finante, credit, bănci” Editura Agir, Bucuresti, 2003

Legea 313/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 577/2004

Ordonanta de Urgentă a Guvernului nr. 64 din 27 iunie 2007 privind datoria publică, publicată în Monitorul Oficial, nr. 439 din 28 iunie 2007, cap. II, art.3, alin. 3.

Gheorghe Matei, Marcel Drăcea, Raluca Drăcea – “Finante publice”, Editura Sitech, Craiova, 2005

http://discutii.mfinante.ro

Raport privind datoria publica 31 ianuarie 2014,

http://www.mfinante.ro/rapoarteMFP.html?pagina=buletin

www.insse.ro – Institutul Național de Statistică;