Studiu Privind Pregatirea Tehnico Tactica a Unei Echipe Reprezentative Scolare de Volei la Nivel Liceal

Studiu privind pregătirea tehnico-tactică a unei echipe reprezentative școlare de volei la nivel liceal

PLANUL LUCRĂRII

CONȚINUTUL ȘI PARAMETRII MODELULUI DE PREGĂTIRE A UNEI ECHIPE DE VOLEI (BĂIEȚI) ÎN CADRUL ORELOR DE ACTIVITĂȚI SPORTIVE DIN CICLUL LICEAL (STUDIU DE CAZ: LICEUL TEORETIC „MIRCEA ELIADE” LUPENI)

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Tendințe ale voleiului contemporan

Numit inițial “Mintonette” jocul sportiv inventat în anul l895 de către profesorul american William G. Morgan, avea doar un scop recreativ, fiind utilizat în procesul de refacere al jucătorilor profesioniști de baschet. Denumirea acestuia evolueaza în scurt timp, devenind “volleyball”, ceea ce în traducere înseamnă respingerea mingii.

Jocul de volei cunoaște în zilele noastre o nouă evoluție, determinată de marea popularitate și răspândire de care se bucură la toate categoriile de vârstă.

Spectaculozitatea jocului, dinamismul este dat de o mare varietate de procedee și acțiuni tehnico-tactice de atac și apărare.

Motricitatea deosebită a unor jucători, creșterea continuă a măiestriei lor, prin execuții aciclice a diferitelor procedee și acțiuni tehnico-tactice a determinat și determină modificări în orientarea jocului.

În pregătirea și instruirea copiilor este absolut necesar ca acesta să învețe nu numai să manevreze cu anumite operații, dar și să manifeste interes față de muncă, fiind gata de a se ocupa cu aceste procese, intens și productiv, depunând anumite eforturi în orice sferă de activitate. Toate acestea cer de la antrenor/profesor cunoașterea profundă a particularităților de vârstă a copiilor, deoarece dezvoltarea psihică și socială a copiilor în fiecare perioadă de vârstă decurge în mod specific.

Procedeele tehnice sunt acțiunile complexe, de aceea profesorul/antrenorul este obligat să posede o pregătire aprofundată. Majoritatea antrenorilor în lucrul practic cu tinerii voleibaliști se bazează pe cunoștințe care le-au acumulat pe parcursul anilor de lucru, recomandări specialiștilor în domeniul culturii fizice, analiza izvoarelor literare, publicări din rețeaua globală Internet ș.a. Un val de informație, care se revarsă asupra antrenorului este foarte variată și antagonist. Iar profesorul trebuie să concretizeze problema sau scopul lucrului de a ridica nivelul măiestriei sportive a elevilor.

În decursul existenței sale, voleiul s-a dezvoltat din toate punctele de vedere, devenind o disciplina sportivă bine închegată și un sport cu un sistem de joc bine precizat.

La anul, în 2015, se vor împlini 120 de ani de volei, ce insumează trecerea peste vreme a acestui joc sportiv, unul dintre cele mai populare din întreaga lume.

Voleiul actual de mare performantă, sport olimpic, cu numărul de federații naționale cel mai mare la F.I.V.B. a atins un nivel ridicat de măiestrie datorită progreselor realizate atât în procesul de pregătire cât și în cel al marilor competiții de nivel național și internațional.

Condițiile și posibilitățile de astăzi sunt altele, pornind de la mingile de joc, continuând cu echipamentul jucătorilor și cu sălile de sport și încheind cu mijloacele de refacere rapidă după efort.

În privința jocului propriu-zis, evoluția lui se înscrie în etape distincte, legate de apariția și dezvoltarea lui, în concordanță cu anumite modificări de regulament,cu îmbunătățirea tehnicii și tacticii jocului, cu modul de rezolvare a unor probleme de selecție și pregătire fizică, etc.

Făcând parte din marea familie a jocurilor sportive și fiind într-o permanentă evoluție, voleiul și-a adoptat atât metodele și mijloacele de pregătire, respectând principiile generale de aplicare a acestora, cât și formele de practicare a jocului, prin apariția voleiului de plajă și minivoleiului, la necesitățile componenților societății contemporane.

Jocul de volei, unul din mijloacele educației fizice, contribuie alături de ora de educație fizică la rezolvarea sarcinilor ce revin școlii:

întărirea sănătății elevilor, dezvoltarea fizică armonioasă, călirea organismului, formarea unui bagaj de cunoștințe și deprinderi motrice, precum și legarea învățământului de viață.

1.2 Actualitatea temei de cercetare

Ca în oricare ramură de sport și în jocul de volei, obținerea performanței este condiționată de câțiva factori:

– condițiile materiale:

sportivii

tehnicienii

metodologia și tehnologia pregătirii

corectarea și organizarea

Comparativ cu ceilalți factori, metodologia și tehnologia pregătirii îndeplinește rol de forță motrică în ameliorarea întregului sistem.

Creșterea exigențelor la acest factor declanșează o reacție în lanț de creștere a exigențelor la nivelul celorlalți factori, un dinamism molipsitor.

Ca răspuns la cerința formulată mai sus, necesitatea de scientizare a procesului de pregătire a coborât până la nivelul de inițiere în jocul de volei.

1.3 Motivarea alegerii temei

Alegerea temei a fost motivată de:

1. În primul rând de pasiunea pentru acest joc minunat care face multe

„victime” printre copii și adolescenți;

2. Preocupările personale pentru continua popularizare a jocului de volei în

rândul copiilor și elevilor;

3. Necesitatea verificării posibilităților de progres a elevilor care încep

voleiul la 15-16 ani, desfășurat în orele de activități sportive printr-o

activitate neretribuită;

4. Necesitatea adoptării permanente la cadrul general de desfășurare a activității

( specificul activității școlare, condiții materiale, condiții organizatorice);

5. Descoperirea și îndrumarea elevilor remarcați, talentați, către cluburile

sportive școlare sau cluburile de performanță unde au posibilitatea să se

pregătească la un nivel ridicat.

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

2.1 Importanța teoretică și practică a temei alese

O bună pregătire încă din anii copilăriei crează premisele creșterii volumului și intensității efortului, a complexității mijloacelor și metodelor utilizate în antrenamente, corespunzător solicitărilor impuse de competiții. De aici rezultă și preocuparea mea de a asigura o pregătire temeinică a elevilor în cadrul orelor de activități sportive prin fundamentarea conceptelor teoretico-metodice(metode și mijloace de pregătire, probe de control etc) ca și în organizarea unui sistem competițional rezervat acestui eșalon la nivelul liceului și al orașului.

În volei, ca și în alte ramuri ale sportului, procesul general al antrenamentului sportiv are un caracter stadial. Fiecare stadiu are obiective instructiv-educative, conținut, metodologie adaptate la particularitățile de vârstă și sex, în conformitate cu nivelul de pregătire impus de obținerea unui progres permanent.

Eșalonarea pregătirii sportive, orientarea procesului instructiv-educativ al acestui stadiu de pregătire trebuie examinată prin prisma obiectivelor antrenamentului care urmărește în final realizarea modelului de jucător și joc pentru voleiul de performanță; pregătirea echipei de volei băieți(din școală) încercând să o realizez în perspectiva grupei de avansați(juniori I) pentru anul 2013-2014.

2.2 Voleiul în cadrul orelor de activități sportive

Prin contribuția sa însemnată la dezvoltarea fizică armonioasă a elevilor, voleiul ca formă de practicare a sportului de la vârsta de 15-16 ani își probează din eficiență. De asemenea prin intermediul acestui joc se realizează prima etapă a selecției la nivel de masă și orientarea pentru activitatea de performanță.

Practicarea sistematică a voleiului asigură perfecționarea motricității, formarea unei ținute corecte și dezvoltarea fizică generală a organismului.

Voleiul constituie un mijloc de atragere și inițiere și prin orele de activități sportive, terenurile de joc oferind adevărate spectacole sportive desfășurate sub semnul pasiunii, dăruirii și competivității.

Prin intermediul competițiilor de volei, elevii sunt atrași pe terenul de joc pentru a se angaja în dispute specifice vârstei. Dar dincolo de rezultatul întrecerilor, cel mai important lucru îl reprezintă participarea lor la o manifestare sportivă caracterizată prin dinamism.

Totodată acest joc le oferă antrenorilor posibilitatea de a depista valorile ce se vor constitui ulterior în elita voleiului de performanță.

Inclus în Olimpiada Națională a Sportului Școlar (O.N.S.S.), acest joc se bucură de adeziunea elevilor din toate școlile. Datorită descoperirii tainelor lui în orele de activități sportive, am reușit organizarea unui campionat intern.

2.2.1 Orientarea procesului de pregătire și concepția de joc

a. Modelul jocului :

În atac, jucătorii trebuie să utilizeze o gamă largă de combinații tactice de atac, de la cele mai simple la cele mai pretențioase și spectaculoase.

În cazul începătorilor se recomandă ca în atac să fie utilizată o tactică cât mai simplă, bazată pe cele trei pase iar jucătorul ridicător să folosească pasa cu traiectorie scurtă între două zone învecinate.

Începând cu echipele reprezentative școlare sau cu echipele de juniori, ce posed jucători de valoare, pot și sunt necesare efectuarea combinațiilor tactice de atac asemănătoare de cele ale seniorilor. În fazele de joc, când prima pasă vine ușor de la adversar, trebuie utilizată obligatoriu pasă directă și toate celelalte combinații tactice ce au la bază această pasă.

Tactica în atac începe cu așezarea jucătorilor în teren la primirea serviciului. Aceasta se efectuează în funcție de poziția ridicătorilor care urmează să coordoneze acțiunile de atac. În formarea unei echipe există trei soluții privind alcătuirea ei și numărul ridicătorilor : 3 atacanți cu trei ridicători, 4 atacanți și 2 ridicători (cel mai folosit) sau 5 atacanți și 1 ridicător (în marea performanță).

În funcție de varianta adoptată, pentru alcătuirea echipei, se fixează și sistemul de joc în atac, sistem care trebuie să corespundă pe deplin cunoștințelor și pregătirii jucătorilor.

În apărare, în funcție de pregătirea și calitățile jucătorilor, fiecare profesor își va stabili tactica de joc specifică apărării, precum și variantele impuse de diferitele situații tactice, apărute pe parcursul întregului joc. Aplicarea sistemului de joc stabilit se va face în funcție de numărul jucătorilor care sar la blocaj. În practică putem întâlni trei tipuri tactice diferite: atunci când nici un jucător nu sare la blocaj, toți apărându-se pe zona lor; când la blocaj sare un jucător, iar dublarea o asigură unul dintre jucătorii din linia I; ultima situație ar mai fi când sar 2-3 jucători la blocaj, dublarea asigurând-o jucătorii din linia a II –a.

b. Modelul echipei și a jucătorilor :- parametrii modelului echipei sunt

reprezentați prin statura și numărul de jucători pentru fiecare post.

Obiective de performanță:- participarea în competiții urmărește în

general verificarea calității selecției, gradul de pregătire și progresul

realizat, perspectivele de dezvoltare pentru fixarea ulterioară a unor

obiective competiționale de echipă.

Luând în considerare aceste particularități, nu se fixează obiective de clasament, ci obiective cu caracter general. Astfel pentru echipa de volei băieți am fixat următoarele obiective :

participarea la competițiile organizate pe plan local (Trofeul Văii Jiului și turneele de verificare) ;

participarea la Olimpiada Națională a Sportului Școlar.

Volumul pregătirii :- după structura anului școlar ( 16 septembrie – 21 iunie) în 36 de săptămâni se realizează :

antrenamente : 88-96 ;

ore de antrenament : 133-144 ;

în ciclul săptămânal : 2-3 antrenamente de 90 min.

Obiectivele și orientarea pregătirii:

dezvoltarea calităților motrice:- se va insista asupra dezvoltării vitezei de deplasare, de reacție și repetiție în execuția procedeelor tehnice și acțiunilor tactice individuale; dezvoltarea îndemânării în efectuarea structurilor tehnice și acțiunilor tactice individuale de atac și apărare; mărirea capacității de adaptare la efortul de rezistență; întărirea forței întregii musculaturi;

pregătirea tehnico-tactică:- învățarea proceda blocaj. În practică putem întâlni trei tipuri tactice diferite: atunci când nici un jucător nu sare la blocaj, toți apărându-se pe zona lor; când la blocaj sare un jucător, iar dublarea o asigură unul dintre jucătorii din linia I; ultima situație ar mai fi când sar 2-3 jucători la blocaj, dublarea asigurând-o jucătorii din linia a II –a.

b. Modelul echipei și a jucătorilor :- parametrii modelului echipei sunt

reprezentați prin statura și numărul de jucători pentru fiecare post.

Obiective de performanță:- participarea în competiții urmărește în

general verificarea calității selecției, gradul de pregătire și progresul

realizat, perspectivele de dezvoltare pentru fixarea ulterioară a unor

obiective competiționale de echipă.

Luând în considerare aceste particularități, nu se fixează obiective de clasament, ci obiective cu caracter general. Astfel pentru echipa de volei băieți am fixat următoarele obiective :

participarea la competițiile organizate pe plan local (Trofeul Văii Jiului și turneele de verificare) ;

participarea la Olimpiada Națională a Sportului Școlar.

Volumul pregătirii :- după structura anului școlar ( 16 septembrie – 21 iunie) în 36 de săptămâni se realizează :

antrenamente : 88-96 ;

ore de antrenament : 133-144 ;

în ciclul săptămânal : 2-3 antrenamente de 90 min.

Obiectivele și orientarea pregătirii:

pregătirea tehnico-tactică:- învățarea procedeelor tehnice fundamentale de atac și apărare și aplicarea lor în condițiile jocului bilateral; învățarea acțiunilor tactice individuale elementare de atac și apărare, învățarea și respectarea în condițiile jocului bilateral a principalelor prevederi ale regulamentului.

Alături de aceste obiective mai sunt formulate câteva cu caracter tehnico-metodic și organizatoric:

formarea deprinderilor de igienă și menținere a stării de sănătate;

formarea deprinderilor de muncă, disciplină și punctualitate, apreciere și respect reciproc în cadrul grupei.

2.2.2 Aspecte privind concepția de joc, orientarea și conținutul pregătirii

Elaborarea unei concepții de joc și orientarea procesului de pregătire pentru echipele de volei începători răspunde cerințelor unei continue perfecționări la care trebuie supus sistemul instruirii la elevi.

Datele cuprinse în documentele și studiile de specialitate, chiar dacă au un caracter orientativ constituie un sprijin în activitatea specialiștilor, sunt instrumente de lucru și documentare.

Concluziile reieșite din activitatea practică și din prelucrarea și interpretarea datelor obținute de-a lungul timpului de către specialiștii în domeniu pot constitui contribuții importante la completarea sau modificarea unor valori ale parametrilor modelului, conferindu-i acestuia un caracter dinamic.

Consider că ar fi utilă particularizarea modelelor, la nuanțarea acestora trebuind să se țină seama în același timp de personalitatea profesorului și de condițiile concrete în care își desfășoară activitatea.

2.3 Particularitățile constituționale și motrice privind dezvoltarea elevilor din clasele IX-XII

În timpul activității școlare în care pe primul plan stau operațiile de gândire, de analiză și sinteză bazate pe materialul perceptiv și reprezentări, operații în care atenția și memoria sunt intens solicitate, activitatea sistemului nervos, în special a scoarței cerebrale constituie baza funcțională. În timpul activității sportive în care pe primul plan se situează munca musculară, se produc intense modificări și în funcțiile sistemului nervos.

La vârsta pubertății se constată o accelerare a creșterii, de cele mai multe ori membrele cresc mult față de trunchi, în special la băieți. Musculatura cunoaște o dezvoltare continuă, cu alungirea fibrelor în detrimentul grosimii. Forța musculară crește în ritm lent, mai bine exprimată la băieți față de fete. În această perioadă se definitivează configurația scheletului, iar coloana vertebrală nu este suficient susținută de musculatură.

Datorită faptului că tonusul flexorilor predomină asupra celui al extensorilor, se recomandă o atenție deosebită exercițiilor care contribuie la formarea unei ținute corecte.

Copilul în creștere are o proporție evident deosebită a segmentelor și o diferențiere accentuată a constituției corpului; creșterea în înălțime și greutate nu se desfășoară continuu, ci în faze; este vorba de o creștere în înălțime și de faza de creștere în volum.

La vârsta de 15-18 ani, înălțimea medie la băieți este de 165-185 cm, greutatea medie de 48-68 kg, perimetrul toracic mediu de 75,2-90,2 (în repaus), frecvența respiratorie de 14-18 respirații/minut (în repaus), tensiunea arterială de 115/75-120/70, capacitatea vitală cca. 3250-3500 cm.

Toate solicitările fizice și psihice la care este supus copilul trebuie să-i dea satisfacție. O astfel de pregătire asigură o evoluție rapidă, orientându-l spre viitoarea activitate.

Capacitatea de învățare a mișcărilor atinge un nivel ridicat. Noile forme de mișcare se însușesc cu ușurință după demonstrația și explicația cuvenită, însoțită de corectări.

Dozarea în antrenament poate să crească sistematic. O atenție deosebită trebuie acordată conținutului antrenamentului de forță și rezistență, unde se vor utiliza exerciții ușoare și fără îngreunări mari.

O atenție deosebită se impune însușirii corecte a mecanismului de bază a deprinderilor motrice, care intră în structura procedeelor tehnice necesare practicării jocului cum sunt: pasa (preluare, ridicare), plonjonul, serviciul, lovitura de atac și blocajul.

Tipul somatic se referă la câteva aspecte legate de statura și conformația corpului importantă fiind ca statura plus lungimea membrelor superioare să fie mari și foarte mari.

Înălțimea aproximativă exprimată în cm necesară voleiboliștilor:

În perioada dezvoltării somatice anvergura brațelor se corelează cu statura în anumite proporții exprimate procentual în raport cu vârsta cronologică ceea ce permite stabilirea unor valori orientative.

Cifrele, desigur sunt orientative, pentru că există situații în care creșterea în înălțime este uneori mai grăbită alteori mai întârziată, după cum pubertatea se instalează mai devreme sau mai târziu. Pentru acest motiv este bine ca înainte de a lua o hotărâre definitivă în legătură cu reținerea sau nereținerea în grupă a copiilor cu vădite aptitudini dar care nu au înălțimea necesară pentru nici unul din posturi, să consultăm medicul.

Acesta ne va preciza cât de aproape sau cât de departe de sfârșitul creșterii în înălțime se află cel în cauză.

O altă dimensiune corporală de o deosebită valoare în baschet este anvergura, care trebuie să reprezinte la 16 ani, 105% față de talie.

Lungimea palmei măsurată de la încheietura pumnului până la vârful degetului mijlociu, trebuie să reprezinte, în cazul unei dezvoltări normale 10,8% din înălțimea corpului ceea ce înseamnă că în baschet unde avem nevoie de o palmă mare procentul trebuie să fie ceva mai mare (15%).

Dintre ceilalți parametri somatici prezintă importanță și greutatea corporală care trebuie stabilită în funcție de înălțimea fiecăruia. Deci greutatea corporală a baschetbaliștilor trebuie să fie mai mică cu 5-8 kg față de numărul de cm a staturii peste un metru.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

3.1 Obiective și scopul urmărit

Prin acest studiu mi-am propus să demonstrez că printr-o bună selecție pe baza utilizării unui conținut adecvat și o programare în consecință, în orele de activități sportive, cu elevi de 15-18 ani se pot atinge parametrii fizici și tehnici precum și rezultate bune în pregătire.

De asemenea, mi-am propus ca prin activitatea depusă în cadrul orelor de activități sportive(neretribuită) să atrag cât mai mulți elevi spre acest joc minunat care este voleiul.

Mi-am propus să realizez îmbinarea într-un mod fericit a statutului de începător la 15-16 ani și 17-18 ani, cu categoria de vârstă conform modelului.

3.2 Ipoteza de lucru și sarcinile cercetării

Pentru ca acest studiu și munca de instruire desfășurată să se finalizeze cu rezultate bune, am raționalizat procesul de antrenament printr-o programare și eșalonare judicioasă, printr-o bună optimizare a conținutului pregătirii ; toate acestea vor conduce la o creștere și o eficiență mai bună a componentelor antrenamentului la îmbunătățirea rezultatului în competiții.

Sarcinile cercetării

1. Studierea literaturii de specialitate pentru a cunoaște situația de ansamblu a temei în raport cu altele, precum și nivelul actual al ei, extragerea principalelor idei și date de referință.

2. Alegerea eșantionului de lucru, prin selecționarea grupei de baschet începători-băieți 15-18 ani de la LICEUL TEORETIC “MIRCEA ELIADE” LUPENI.

3. Formularea sarcinilor concrete ale temei alese, utilizând atât propriile cunoștințe cât și cele dobândite în urma informării făcute. Definitivarea relativă a sarcinilor în urma consultării îndrumătorului lucrării.

4. Stabilirea locului de desfășurare a cercetării și a condițiilor materiale și organizatorice.

5. Stabilirea metodelor și tehnicilor de cercetare și interpretare.

6. Stabilirea obiectivelor de instruire.

7. Elaborarea modelului de joc al echipei și jucătorului precum și a modelului de pregătire.

8. Stabilirea sistemului de verificare a bateriei de teste și a numărului măsurătorilor.

3.4 Metode și tehnici de cercetare

În scopul realizării lucrării, am recurs la următoarele metode de cercetare:

metoda bibliografică;

metoda convorbirii;

metoda observației;

metoda experimentului;

metode didactice;

metoda testelor;

metoda statistico-matematică.

Materialul bibliografic studiat vizând problematica pregătirii echipelor de copii și juniori la volei m-a condus la stabilirea ipotezei de lucru, a tehnologiei de acționare, la analiza și interpretarea datelor.

Discuții purtate cu specialiștii, cu cadrul didactic universitar îndrumător al lucrării, m-au ajutat la stabilirea unor parametrii fizico-tehnici necesari, adecvați particularităților de vârstă și de pregătire a subiecților, cât și la unele clarificări teoretice necesare abordării studiului propus.

Pentru cunoașterea nivelului inițial și a celui final de dezvoltare fizică, motrică, generală și specifică am utilizat o baterie de teste administrate de două ori pe an.

Metodele statistico-matematice de prelucrare a datelor mi-au furnizat elementele necesare verificării ipotezei de lucru, formulării concluziilor și propunerilor.

Tehnicile de înregistrare folosite au fost:

înregistrarea rezultatelor obținute la probelor de control;

înregistrarea principalilor parametrii ai jocului echipei și jucătorilor care au condus la elaborarea metodelor;

înregistrarea măsurătorilor antropometrice;

înscrierea datelor obținute în urma înregistrărilor în tabele separate sau centralizate în vederea analizării lor;

reprezentarea grafică a datelor, a evoluției și tendinței fenomenului studiat.

3.5 Despre grupa de studiu

Grupa de volei – băieți ce constituie obiectul studiului este alcătuită din 14 subiecți:

3.5.1 Selecția

Pentru a realiza o selecție bună și a obține rezultate în scurt timp, am respectat o serie de cerințe:

am realizat o bună propagandă pentru volei în spiritul continuării tradiției acestui sport în liceu;

am efectuat o investigație largă a populației școlare pentru depistarea celor ce corespund modelului;

am încercat să asigur o bună concordanță între modelul selecției și modelul care asigură obținerea de performanțe la această categorie de vârstă;

am respectat printr-o optimizare raportul dintre numărul celor selecționați și ponderea elementelor de valoare formate pe parcursul activității.

Selecția vizează un evantai larg de laturi ale personalității elevilor, laturi puse în valoare de criteriile de selecție :

Criterii biomedicale ;

Criterii somatice ;

Criterii motrice ;

Criterii psihologice.

Am acordat atenție deosebită criteriilor somatice și motrice care la această vârstă pot fi determinate în obținerea de rezultate bune.

Valori orientative ale staturii:

Și anvergurii brațelor:

Determinante în obținerea de rezultate bune sunt în primul rând statura și anvergura brațelor (106% din statură).

În cadrul selecției am urmărit depistarea elementelor ce sunt dotate cu calități fizice și psihice corespunzătoare vârstei și care în perspectivă, printr-o pregătire sportivă bună, vor da posibilitatea formării valorilor individuale și colective.

3.5.2 Parametrii constituționali

Parametrii constituționali au stat la baza stabilirii componentelor și obiectivelor pregătirii.

Ei au fost permanent în atenție, atât la selecția inițială, cât și la verificările pe parcurs.

3.5.3 Probe și norme de control

În vederea formării grupei de baschet, în afara cerințelor privind datele antropometrice, am folosit patru probe de control și norme propuse în funcție de posibilitățile fizice ale colectivului. Pentru depistarea calităților fizice, probele și normele au fost eșalonate după cum urmează:

1. Alergare de viteză 50 m, cu start din picioare;

2. Alergare de rezistență 100 m;

3. Îndemânare-coordonare, folosind coarda de gimnastică, sărituri cu ambele picioare, fără oprire;

4. Forță brațe-picioare-abdomen, după cum urmează:

brațe-flotări (7-12 execuții corecte);

picioare-genoflexiuni (55-70 execuții corecte);

abdomen-atârnat la scara fixă, ridicarea pe verticală și întinderea lor pe orizontală(10-12 execuții corecte).

3.5.4 Calendarul competițional

Echipa de volei (băieți) a Liceului Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni a participat la următoarele competiții și turnee :

1. Perioada 22.11.2013-13.12.2013, s-au disputat jocuri oficiale în Campionatul Național Școlar al Liceelor, după sistem turneu :

au participat 8 echipe;

numărul etapelor: 7;

numărul jocurilor de etapă: 4;

programarea jocurilor pe etape:

Etapa I II III IV V VI VII

Perioada 22.11.2013-13.12.2013 27.01.2014-31.01.2014

Au disputat 4 etape:

Etapa I: Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Liceul Teoretic „Avram Iancu” Brad

Scor final: 3-2

Etapa II: Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Liceul Industria Metalurgic Călan

Scor final: 3-1

Etapa III: Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Club Școlar Sportiv Deva

Scor final: 2-3

Etapa IV: Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Grup Școlar ”Horea” Deva

Scor final: 3-2

2. Perioada 10.01.2014-16.01.2014; Turneu de verificare:

Au participat 4 echipe;

Numărul etapelor: 3;

Numărul jocurilor pe etapă: 2;

Programarea jocurilor pe etape:

Au disputat 3 etape:

Etapa I: Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Liceul Teoretic „Silviu Dragomir” Orăștie

Scor final: 1-3

Etapa II: Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Grup Școlar „Horea” Deva

Scor final: 2-3

Etapa III: Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Liceul de Informatică Petroșani

Scor final: 3-0

3. Perioada 17.01.2014-31.01.2014; s-au disputat jocuri oficiale în Campionatul Național Școlar al Liceelor, după sistem turneu:

Au participat 8 echipe;

Numărul etapelor: 7;

Numărul jocurilor pe etapă: 4.

Au disputat 3 etape:

Etapa V: Liceul „Mihai-Viteazu” – Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni

Scor final: 2-3

Etapa VI: Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Liceul de Informatică Petroșani

Scor final: 1-3

Etapa VII: Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Liceul Teoretic „Silviu Dragomir” Orăștie

Scor final: 3-1

Perioada 13.03.2014-27.03.2014; Jocuri oficiale în Campionatul Național Școlar al Liceelor, semifinala și finala pe faza județeană, după sistem eliminatoriu:

Au participat 4 echipe:

Semifinala: Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Grup Școlar „Horea” Deva.

Scor final: 3-1

Finala: Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Club Sportiv Școlar Deva.

Scor final: 3-2

5. Perioada 03.05.2014-08.05.2014; jocuri oficiale în Competiția tradițională Trofeul „Văii Jiului” după sistem eliminatoriu:

au participat 8 echipe;

numărul etapelor: 3;

numărul jocurilor pe etapă: Etapa I: 4

Etapa II: 2

Etapa III: 2.

Etapa I: 8 echipe

Etapa I: Liceul „Mihai-Viteazu” – Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni

Scor fina: 2-3

Etapa II: 4 echipe (semifinala)

Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Club Sportiv Școlar Deva

Scor final: 0-3

Etapa III: 4 echipe (Finala și pentru locul 3)

Pentru locul 3: Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni – Liceul de Informatică Petroșani

3.5.5 Baza materială

Pregătirea grupei de volei a avut loc în:

– sala de sport a Liceului „Mihai-Viteazu” Vulcan

dimensiuni 21×10 m;

teren volei corespunzător;

14 mingi;

– sala de sport al Liceului Teoretic „Mircea Eliade” Lupeni

dimensiuni 20×10 m;

teren de volei improvizat;

14 mingi;

– sala de sport al Liceului Teoretic „Mircea Eliade” Lupeni, Sc.Gen. Nr.2 Lupeni (structură)

dimensiuni 40×25 m;

teren de volei improvizat;

14 mingi.

Pentru a realiza un volum de pregătire corespunzător s-au realizat meciuri de verificare în sălile de sport al liceelor din județul Hunedoara( Liceul Teoretic „Silviu Dragomir” Orăștie, Liceul Teoretic Mircea Eliade Lupeni, Liceul Mihai – Viteazu Vulcan, Structura Liceului Mircea Eliade Lupeni (Sc. Gen. Nr.2 Lupeni) și în sala Polivalentă Petroșani).

3.5.6 Controlul medical

Controlul medical fiind propus să se efectueze de două ori într-un an școlar (începutul semestrului I și spre sfârșitul semestrului II), s-au realizat la cabinetul medical școlar.

Controlul medical a constat din măsurători antropometrice și fiziometrice, după cum urmează:

înălțime;

greutate;

anvergură;

dinamometrie;

perimetrul toracic(în repaus);

capacitate vitală;

puls în picioare(în repaus);

tensiune arterială în picioare(în repaus).

De menționat că înaintea turneelor la care a participat echipa de baschet-băieți s-a efectuat un control medical de rutină.

CAPITOLUL IV

MODEL DE PREGĂTIRE ȘI JOC

4.1. Obiectivele și conținutul pregătirii

Se va pune accentul pe dezvoltarea armonioasă și o bună funcționare a organismului.

Se va avea în vedere creșterea indicilor vitezei în formele ei de manifestare:

viteza de deplasare pe spații reduse (15-25 m);

viteza de reacție la nivelul membrelor superioare și inferioare, la stimuli vizuali și auditivi;

viteza de deplasare în regim de coordonare.

Se va urmări dezvoltarea îndemânării în efectuarea elementelor și procedeelor tehnice cu mingea în condiții îngreunate, se va îmbunătăți rezistența la efort prin jocul bilateral.

Pregătirea tehnică:

1. Procedee tehnice fără minge:

poziția fundamentală, cu cele trei poziții specifice: medie, înaltă și joasă;

deplasarea jucătorilor în teren, cu pas adăugat;

alergare pe distanțe scurte: spre înainte, înapoi sau lateral;

fandări cu derivatele lor;

sărituri cu desprindere de pe ambele picioare.

2. Procedee tehnice de bază:

pasa cu două mâini de sus, înainte și peste cap;

preluarea mingii cu două mâini de jos;

plonjonul lateral și înapoi;

serviciul de jos și de sus din față;

lovitura de atac procedeu drept;

blocajul individual.

Pregătirea tactică:

1. Învățarea acțiunilor individuale de atac:

pasarea mingii spre zonele 2-3;

preluarea din serviciu în zona unde se situează jucătorul ridicător;

orientarea serviciului în zonele vulnerabile ale terenului advers;

lovitura de atac valorificând calitatea pasei și lipsurile din apărarea adversă;

blocajul realizat în funcție de traiectoria mingii și distanța acesteia față de fileu în momentul atacului advers.

2. Învățarea acțiunilor individuale de apărare:

plasamentul adecvat în propriul sistem de apărare;

dublarea jucătorului care lovește mingea;

aplicarea manevrelor stabilite în funcție de postul din echipă.

3. Învățarea tacticii colective de atac:

realizarea combinațiilor tactice în atac cu efectuarea a trei lovituri;

lovitura de atac din zona 4-2 și dublarea atacului .

4. Învățarea tacticii colective de apărare:

plasarea pe culoarele de apărare stabilite cu ajutorul jucătorilor din două zone apropiate;

realizarea sistemului de joc cu un jucător la blocaj și jucătorul zonei 6 intermediar.

5. Sisteme de joc:

sistem de joc, 6×6, cu combinații în atac, cu trei pase, ridicător în zonele 2-3;

sistem de joc cu efective variabile, pe terenuri reduse în care jucătorii nu sunt specializați pe posturi;

sistem de joc pe teren redus cu apărarea zonei în care se află fiecare jucător;

sistem de joc 6×6 cu jucătorul din zona 6 intermediar, cu blocaj individual.

Pregătirea teoretică:

cunoașterea principalelor reguli de joc, a modului de semnalizare și sancționare a abaterilor și greșelilor;

cunoașterea unor noțiuni privind alimentația și igiena personală a sportivului.

4.2 Modelul echipei și al jucătorilor

În lotul de 14 jucători, structura echipei va fi următoarea:

4.4 Probe și norme de control

Probele și normele de control au fost propuse după cunoașterea colectivului în urma selecției, considerând ca edificatoare următoarele probe:

1. Pentru aprecierea motricității generale și a nivelului de pregătire fizică generală:

2. Pentru deprinderile motrice speciale și testarea nivelului de pregătire tehnică :

Probele și normele de control s-au desfășurat în condiții similare ; cele de pregătire fizică generală în aer liber, iar cele specifice în sala de sport al liceului.

4.5 Programarea pregătirii și documentele de planificare

Planificarea muncii de instruire s-a desfășurat pe baza planului de pregătire anual, planurile calendaristice semestriale și ciclul săptămânal de antrenament.

Planul anual de pregătire a fost prezentat grupei de elevi cu obiectivele și sarcinile sale.

După structura anului școlar, am realizat împărțirea instruirii în mai multe perioade pregătitoare și competiționale după cum urmează:

a. Perioada pregătitoare 1 :

durata : 16 septembrie-21 noiembrie ;

număr săptămâni : 10 ;

ciclul săptămânal : 2 antrenamente ;

număr antrenamente : 20 ;

jocuri verificare : 3-4 ;

ponderea componentelor antrenamentului și a intensității efortului :

b. Perioada competițională 1:

durata: 22 noiembrie-13 decembrie;

număr săptămâni: 4.

jocuri oficiale în funcție de numărul de echipe participante la jocurile de verificare ( echipe din județul Hunedoara).

c. Perioada pregătitoare 2:

durata: 15 decembrie-10 ianuarie;

număr săptămâni: 4;

ciclu săptămânal:

în activitatea școlară: 2;

în vacanța școlară: 5;

număr antrenamente: 14;

jocuri de verificare: 2-3;

ponderea componentelor antrenamentului și a intensității efortului:

d. Perioada pregătitoare 3:

durata: 10 ianuarie-16 ianuarie;

număr săptămâni: 1;

ciclul săptămânal: 3;

număr antrenamente: 3;

jocuri verificare: 3;

ponderea componentelor antrenamentului și a intensității efortului:

e. Perioada competițională 2:

durata: 17 ianuarie-31 ianuarie;

număr săptămâni: 2;

jocuri oficiale în funcție de numărul de echipe participante la faza județeană (semifinală și finală).

f. Perioada pregătitoare 4:

durata: 1 februarie-12 martie;

număr săptămâni: 6;

ciclu săptămânal: 2;

număr antrenamente: 12;

jocuri de verificare: 4-5;

ponderea componentelor antrenamentului și a intensității efortului:

g. Perioada competițională 3:

durata: 13 martie-27 martie;

număr săptămâni: 2;

jocuri oficiale în funcție de numărul de echipe participante la competiția tradițională.

h. Perioada pregătitoare 5:

durata: 28 martie-2 mai;

număr săptămâni: 5;

ciclul săptămânal:

în vacanța școlară: 5;

în activitatea școlară;

număr antrenamente: 16;

jocuri de verificare: 4-5;

ponderea componentelor antrenamentului și a intensității efortului:

i. Perioada competițională 4:

durata: 3 mai-8 mai;

număr săptămâni: 1;

jocuri oficiale în funcție de numărul de echipe participante la competiția tradițională.

j. Perioada pregătitoare 6:

durata: 19 mai-18 iunie;

număr săptămâni: 6;

ciclul săptămânal: 2;

număr antrenamente: 12;

jocuri de verificare: 4-5;

ponderea componentelor antrenamentului și a intensității efortului:

4.6. Mijloace utilizate în pregătire

Grupele mari de mijloace – sistematizarea lor în vederea realizării obiectivelor instructiv-educative la grupa de volei – începători, sunt prezentate ca volum de cunoștințe strict necesare, pe care trebuie să-l obțină fiecare elev selecționat la activități sportive, devenind un jucător începător.

Pentru realizarea programei propuse prin lecțiile de activități sportive ( de antrenament), pregătirea elevilor include două aspecte esențiale:

pregătirea fizică generală și sistematizarea mijloacelor;

pregătirea fizică specifică și sistematizarea mijloacelor.

În acest subcapitol vom trata mai mult sistematizarea mijloacelor la pregătirea fizică specifică reprezentând procesul educării aptitudinilor fizice specifice voleiului.

Alegerea mijloacelor pentru începători se face în raport cu gradul de pregătire al elevilor, particularități de vârstă, sistemul de atac și apărare care-l va folosi echipa, combinațiile între 2-3 jucători pe care le aplică în cadrul sistemelor.

4.6.1. Sisteme de acționare pentru pregătirea fizică specifică

1. Exerciții pentru dezvoltarea vitezei specifice:

pase în doi intercalate cu deplasări între pase, înainte sau înapoi și revenire pe vechiul loc;

câte doi, față în față, la 3-4 m unul de celălalt: lovirea simultană a mingilor de sol, schimbarea rapidă a locurilor și prinderea mingilor;

alergare pe 10-15 m din poziții diferite și viteză variata ca: din înainte culcat, din culcat cu spatele spre direcția de alergare, din săritură la blocaj, aterizare, întoarcere 180 ° și sprint, plecare din șezând cu picioarele încrucișate, etc;

pase în suprafețe neregulate (scară fixă);

jucătorul A aruncă mingi spre jucătorii B și C care preiau cu ambele mâini de jos. B după ce preia, se întoarce 180°, execută un plonjon înainte, apoi revine și preia mingea aruncată de A cu ambele mâini de jos. Același lucru și pentru jucătorul C;

joc 3 x 3, 4 x 4 cu regulament diferit;

joc cu durata atacului scăzut.

2. Exerciții pentru dezvoltarea îndemânării specifice:

pase în trei cu două mingi, doi jucători pasează alternativ celui de-al treilea;

profesorul execută dribling de baschet, iar jucătorii deplasări specifice, când mingea este lăsată jos jucătorii plonjează, când mingea este aruncată în sus jucătorii efectuează blocaj; las un fluier se execută sprint, la al doilea fluier, oprire și retragere cu spatele;

pasarea mingii cu o mână dintr-o palmă in cealaltă, în diferite planuri, precedată de simulări de pase;

aruncări și prinderi ale unor mingi diferite ca formă și greutate (de oină, tenis, elastice, etc);

pase cu ambele mâini de sus, în doi, cu două mingi deodată.

3. Exerciții pentru dezvoltarea detentei:

sărituri cu coarda (pe un picior, pe ambele picioare): 1 minut-6 repetări-1 minut pauză;

sărituri peste banca de gimnastică, cu fața și lateral față de bancă: 2 x 10m-4 repetări-30 de secunde pauză;

cu haltera pe umeri (10, 15 kg.), schimbarea picioarelor din săritură: 15-20 execuții – 3-5 repetări-1 minut pauză;

sărituri pe și de pe aparate (ladă): număr maxim de repetări într-un minut.

4. Exerciții pentru dezvoltarea rezistenței specifice:

reprize de joc de brațe și picioare, combinate cu sărituri: 30 de secunde-4 repetări-30 de secunde pauză;

joc 2 la 2 pe jumătate de teren, cu mingi aruncate de profesor, după epuizarea a 2-4 mingi, în funcție de lungimea unei faze, un jucător iese din lucru în pauză, intrând al treilea din grupul respectiv;

reprize de joc cu durată prelungită;

cine dă mai multe pase la perete în 30 de secunde.

5. Exerciții pentru dezvoltarea forței specifice:

pase cu mingea medicală (1-2 kg.): 30 de secunde-6 repetări-1 minut pauză;

alergări și porniri bruște, opriri;

pase și voleibolări din săritură: 30 de secunde-4 repetări-30 de secunde pauză;

voleibolări repetate la perete: 30 de secunde pauză;

exerciții în care îngreunarea o constituie greutatea corpului (mers atârnat la scara fixă): 4 repetări-30 de secunde pauză.

4.6.5. Circuite fizice tehnice și tactice

Circuite fizico-tehnice: pentru dezvoltarea vitezei, a vitezei-forță și a îndemânării și pentru perfecționarea procedeelor tehnice de atac și apărare.

În organizarea acestui tip de circuit se va ține seama de următoarele:

intensitatea lucrului mare;

încărcătura medie spre mare; în cazul exercițiilor cu haltera 60-80% din greutatea corpului;

viteza de execuție maximă cu creștere progresivă;

durata pauzelor crește progresiv pe măsură ce apare oboseala 45-120 s între ateliere;

volum mic;

norma de timp 30s;

norma de exersare mică.

Circuitul nr.1:

deplasare laterală dreapta, stânga 4 m, atingând cu palma un obiect;

pase în doi cu o minge medicinală, în viteză maximă;

așezat între 2 bănci de gimnastică paralele cu călcâiele și palmele sprijinite pe bănci; ridicarea energică a bazinului în sus și revenire;

un jucător aruncă o minge de volei partenerului care se află culcat pe spate, acesta o pasează partenerului prin ridicare în șezând, se ridică și apoi execută lovitura de atac din săritură la minge aruncată de jucătorul ajutor;

sprint pe distanță de 9m terminat cu fandare lungă, întoarcere 180° și repetarea execuției;

pase prin săritură cu o minge medicinală mare între doi executanți aflați la 1m distanță.

Circuitul nr. 2:

alergare cu viteză maximă 10m, reîntoarcere cu joc de gleznă;

pe spate culcat având deasupra abdomenului, la înălțimea de 1,50m, o sfoară întinsă transversal: ridicarea rapidă, alternativă, a unui picior, atingând sfoara;

pase de baschet cu ambele mâini, la perete, însoțite de deplasări variate pe loc;

alergare cu genunchii sus în frecvență maximă;

din culcat înainte: ridicare, sprint 5-6m, săritură peste un obstacol și revenire în poziția inițială;

pase rapide în doi, cu prinderea și pasarea mingii în timpul aceleiași sărituri.

Circuitul nr. 3:

sărituri cu coarda;

pase la perete cu mingea de volei;

pase și preluări în doi;

sărituri în doi cu bătaia palmei în aer.

Circuitul nr. 4:

flotări;

săritura în lungime de pe loc;

pase cu mingea medicinală;

serviciu din săritură;

Circuitul nr. 5:

flotări;

sărituri de pe lada de gimnastică și de pe ladă;

deplasare în poziție fundamentală și alergare laterală în triunghi;

pase în doi cu mingea medicinală;

B. Circuit pentru dezvoltarea calității combinate rezistență – forță:

– intensitate medie;

– încărcătură medie;

– viteză de execuție mică;

– pauzele între 30-40s;

– volum variabil;

– normă de timp medie spre mare;

– normă de exersare: pentru forță se mărește progresiv încărcătura și se micșorează numărul de repetări, iar pentru rezistență se mărește numărul de repetări și se micșorează încărcătura.

Circuitul I

alergare pe loc cu prinderea de glezne a două cauciucuri, legate înapoi de ultima șipcă a scării fixe;

culcat pe spate, brațele sus cu o ganteră în mâini: ridicare în șezând și punerea ganterei în fața tălpilor și invers, trecere în culcat pe spate cu ducerea ganterei în poziție inițială;

câte doi: aruncarea mingii medicinale cu ambele mâini de deasupra capului;

stând lângă banca de gimnastică așezată cu capetele pe două lăzi de gimnastică (4-5 cutii), executantul apucă cu ambele palme banca și sare peste ea, dintr-o parte în cealaltă, ghemuind picioarele;

stând pe o bancă de gimnastică, cu spatele la 50 cm de scara fixă: îndoirea trunchiului înainte și luarea unei mingi medicinale și ducerea ei peste cap până atinge scara fixă; readucerea ei pe sol.

CAPITOLUL V

METODICA ÎNSUȘIRII ACȚIUNILOR

TEHNICO-TACTICE INDIVIDUALE DE JOC

V.1. ABORDAREA FACTORILOR ANTRENAMENTULUI – PRIORITĂȚI ÎN JOCUL DE VOLEI

În jocul de volei, obținerea performanțelor se bazează pe dezvoltarea corespunzătoare a factorilor antrenamentului, sub toate aspectele complexe.

Ținând cont de obiectivele de performanță și de instruire, fiecare componentă a jocului va cuprinde aspectele de bază și cele specifice, cu accent pe dominantă.

Factorii antrenamentului pe care ii vom prezenta în continuare se refera la componentele: fizic, tehnic și tactic.

1) Factorul fizic – cu componentele: pregătire fizica multilaterala și pregătire fizică specifică:

a) Pregătire fizica specifica pentru dezvoltarea capacitaților motrice, cu accent pe:

– viteza: – viteza de reacție, execuție, repetiție și de deplasare;

– dezvoltarea complexului forță+viteză, viteză+rezistență;

– forța: – dezvoltarea triplei extensii prin influențare selectivă;

– dezvoltarea capacitații de a ridica greutăți (eforturi mari medii maxime);

– dezvoltarea masei musculare la grupele mari musculare;

– dezvoltarea complexului forța+viteză, forță în regim de rezistență;

– îndemânare: – îmbunătățirea ambidextriei, modificarea unor deprinderi naturale (mers, alergare, stand);

– îmbunătățirea coordonării în condiții standard și în condiții mereu schimbătoare;

– îmbunătățirea aspectelor specifice jocului:

– coordonare ochi-cupa, ochi-antebraț.

– simțul mingii, capacitate de anticipare a mișcărilor mingii și jucătorilor, capacitate de reproducere și dirijare a mișcării, motricitate analitică;

– rezistența – dezvoltarea rezistenței generale;

– dezvoltarea rezistentei specifice, manifestată prin rezistența în joc în linia 1 și 2;

b) pregătirea segmentelor de prima importanță:

– întărirea articulațiilor și ligamentelor, cu accent pe cot, umăr, centura scapulară (la trăgători), degete (la ridicători);

– dezvoltarea motricitatii analitice la membrele superioare și a membrelor inferioare.

2) Factorul tehnic cuprinde acțiunile da baza și secundare, cu ponderea importantei lor în procesul de instruire. Fiecare acțiune individuala are trecut în paranteza ponderea în cifre și aspectul – de baza (B) sau secundar (S).

ACTIUNI INDIVIDUALE:

– serviciul de sus: din față (B3), specializat (B5);

– preluare din serviciu cu doua mâini de jos; cu amortizare (B5), cu plonjon (B3);

– ridicare pe toate direcțiile: medie, înaltă (B5), întinsă (B5), scurtă (B5), în urcare (B3); – în situații speciale; săritură (B5), lateral (B3), cu o mana (S3);

– atac pe direcția elanului; din pas mediu, întins pe culoar și diagonala (B5), din pas scurt (B3), din pas în urcare (S3); pe alta direcție – întors (B5);

– blocaj: individual, la zona (B5), colectiv, 2 jucători (B3); în situații speciale – cu închidere (S3);

– preluare din atac de jos cu doua mâini; cu plonjon (B5), în situații speciale; cu o mana (B5), cu plonjon înainte (B3).

In cadrul pregătirii tehnice se recomanda perfecționarea acțiunilor de joc în cadrul structurilor fundamentale și în antrenamentul individualizat. Se va pune accentul în perioada de pregătire specifică, perioada precompetitională, unde rolul dominant este al pregătirii tehnice.

3) Factorul tactic se dezvoltă continuu pe cele trei componente: serviciu, atac și apărare. în funcție de linii și zone, fiecare jucător are sarcini concrete potrivit sistemului de atac și de apărare. Structura tacticii colective se împarte în acțiuni pentru câștigarea fazei de joc, acțiuni cu minge și fără minge. Toate acțiunile sunt marcate cu ponderi în cifre și importanta prin litere: de baza (B), și secundare (S).

ACTIUNI COLECTIVE

a) Organizarea atacului:

– în structura 1: cu ridicare pe toate direcțiile (B5), cu intrarea din zona 1 (B3);

– în structura 2: cu blocaj individual (B5), cu blocaj colectiv (B3);

b) Organizarea apărării:

– în structura 2: cu blocaj individual (B5), cu blocaj în grup (B3);

– în structura 3 (B3);

c) Dispozitiv la efectuarea serviciului:

– cu linia 1 lângă plasă: fără schimb de locuri (B5), cu schimb de locuri (B3);

– cu schimb de locuri în linia a 2-a (B3);

d) Dispozitiv la primirea serviciului:

– cu 4 jucători la primire – așezați în semicerc (B5);

e) Dublarea:

– blocajului (B5);

– preluării (B5);

– dublarea în linia 1, cu extremele (B3), în linia 2 cu extremele pe culoar (B3), autodublajul (B3).

In procesul de instruire, componentele jocului se întrepătrund în procente diferite, în funcție de perioada de pregătire. Trebuie ținut seama se aspectul tehnic însușit care, daca prezintă deficiente, componenta tactică nu-si poate atinge scopul în pregătire. De aceea, este recomandabil ca pregătirea jucătorilor să se facă la un nivel ridicat, al cerințelor actuale, prin individualizare unde este cazul, iar aspectul tactic sa fie adaptat la noile orientări privind subsistemele de joc.

Toate componentele jocului își au importanta lor în procesul de instruire, lipsa uneia în oricare perioada duce la carente în pregătirea jucătorilor si, mai ales, la ineficiență lor în joc.

Pentru o cat mai buna pregătire, se va tine cont de specificul fiecărei perioade, de procentajul aferent componentelor și de sistematizarea metodelor și mijloacelor de pregătire și evaluare cele mai eficiente și utile.

OBIECTIVE:

FIZIC:

1) Creșterea capacității funcționale a organismului.

2) Dezvoltarea capacitaților motrice specifice, combinate.

3) Perfecționarea capacitaților de adaptare a organismului la eforturile specifice.

TEHNIC:

1) Completarea fondului de priceperi și deprinderi motrice.

2) Consolidarea și perfecționarea acțiunilor de joc, cu accent pe structurile funcționale ale jocului.

TACTIC:

1) Perfecționarea combinațiilor de atac cu ridicător în linia 1, cu intrare și a apărării cu centru doi retras.

2) Perfecționarea acțiunilor de joc colective, cu accent pe aspectele subsistemelor: la câștigarea punctului, la câștigarea serviciului și combinat.

TEORETIC

1) Cunoașterea regulamentului și a noutăților apărute în jocul modern, tendințe de dezvoltare.

PROBE și NORME DE CONTROL

1) Probe de motricitate generală:

– alergare de viteză pe 20 m. plat;

– săritură în lungime de pe loc;

– săritură pe verticală cu elan specific loviturii de atac;

– deplasare laterală dreapta-stânga 6x4m.;

– alergare de rezistență 800 m plat;

– aruncarea mingii medicinale de 2 kg, din șezând cu picioarele depărtate.

Pentru obținerea notelor se folosește tabelul cu baremurile minimale stabilite de F.R.V., punctajul final se transforma în notă.

2) Probe specifice:

– serviciu de sus, pe zona specificată de antrenor;

– preluare din serviciu, orientată spre zona de intrare;

– preluare din atac din zona specificată de antrenor;

– ridicare la punct fix sau cadru fixat pe fileu, zona stabilită de antrenor;

– combinație în atac stabilita de antrenor;

– joc 6×6, cu urmărirea plasamentului și a dublării de către jucătorii din linia a 2-a.

Aprecierea nivelului de pregătire se va realiza prin observare curenta în cadrul antrenamentelor și pe baza rezultatelor obținute la probele specifice care au baremuri stabilite de atins.

Se va nota și verificarea cunoștințelor teoretice, oral.

Metode și mijloace de pregătire

Metode și procedee metodice

Metodele și procedeele folosite în antrenament sunt multiple și variate. Ele sunt utilizate în forme clasice sau adaptate la nou, în funcție de cerințele și specificul etapei de pregătire și a nivelului la car se afla echipa.

In pregătire metodele, procedeele și formele de organizare sunt utilizate sub următoarele aspecte:

1) explicarea detaliilor tehnico-tactice a acțiunilor vizate;

2) lucrul pe ateliere pentru specializarea jucătorilor: ridicători, trăgători;

3) repetare multiplă, cu toți jucatorii, la preluarea de jos și cu ridicătorii la pase;

4) exersarea unor acțiuni sau fragmente din modelul de joc (preluare-atac-blocaj);

5) forme de întrecere organizate intre ridicători și trăgători, joc cu efectiv redus, serviciu sau preluare la punct fix.

Aceste aspecte se regăsesc în metodele, procedeele și formele de organizare specifice, adaptate jocului de volei.

Mijloacele de pregătire

Realizarea obiectivelor antrenamentului sportiv presupune utilizarea unui număr mare de exerciții de diferite tipuri , aplicate în anumite condiții de mediu și igienă. Aceste exerciții sunt grupate conform structurilor în care sunt incluse și a perioadelor de pregătire: mijloace de antrenament, mijloace de refacere a capacității de efort și mijloace competiționale.

Mijloacele de antrenament sunt cele cu care operam în cadrul lecției de antrenament, clasificate in: mijloace de pregătire generală, mijloace cu caracter mixt și mijloace de pregătire specifică.

Aceste mijloace de pregătire specifica sunt aplicate sub forma procedeelor tehnice înlănțuite pentru pregătirea tactică sau combinate, tehnico-tactică, pentru însușire-fixare-consolidare-perfecționare și se pot clasifica in:

– mijloace de bază: se folosesc pe tot parcursul pregătirii;

– mijloace periodice; se folosesc în anumite perioade în funcție de etapa de pregătire și sarcinile de rezolvat;

– individualizare;

– mijloace ajutătoare: folosite o perioada mai scurta pentru rezolvarea parțiala a unor greșeli de execuție, corectări sau individualizare.

Este bine ca fiecare profesor sa aibă o anexa a planificării, cu toate mijloacele cu care operează în antrenament și sa fie sistematizate conform tabelului:

La selecționarea mijloacelor cele mai eficiente este recomandabil să se respecte regulile de bază:

– pentru acțiunile individuale:

– sa prevină formarea unor deprinderi greșite (la începători privind dominanta acțiunii tehnice, la avansați – aspectul tehnico-tactic);

– sa respecte cerințele regulamentare;

– realizarea continuității în exersare, prin organizarea unui circuit închis pentru drumul mingii;

– folosirea în paralel în lecție a exercițiilor cu 1-2 elevi și a celor cu mai mulți jucători;

– încadrarea exercițiului în faza de joc;

– pentru acțiunile colective:

– în exersare accentul pe încadrarea în ansamblul jocului;

– structurarea exercițiilor pentru obținerea punctului, a serviciului și combinat (pentru setul V);

– încadrarea exersării acțiunii respective în modelul de joc.

Gruparea mijloacelor în structuri de exerciții, respectiv, modelele operaționale cu 1 exercițiu de baza și 3 variante, complexe de acțiuni pe secvențe, fragmente din cadrul jocului, dau operativitate și eficiență procesului de antrenament.

V.2. PLANIFICAREA ȘI PROGRAMAREA INSTRUIRII

Generalități

Eșalonarea învățării acțiunilor de joc individuale

pasa de sus + organizarea celor 3 lovituri

serviciul de jos

ridicarea înaltă înainte

atacul pe direcția elanului

preluarea de jos

blocajul individual

Eșalonarea acțiunilor de joc colective

În general se pregătesc mai întâi acțiunile colective în atac si apoi cele din apărare.

Învățarea dispozitivelor la efectuarea și primirea serviciului se realizează în același timp.

La jocul 6X6 se pregătește în principal așezarea cu 5 jucători la preluarea serviciului și formația în semicerc – ca dispozitiv de apărare (in timpul desfășurării fazei).

Se învață întâi combinațiile cu ridicare înalta înainte, apoi cele cu ridicare peste cap. Mai apoi cele cu ridicare înalta lungă (din Z2 spre Z4) și, eventual, mult mai târziu (sau deloc) cele cu atac simultan și cu încrucișare (numai la echipa scolii).

Liceu

Clasa a IX-a

În cadrul clasei a IX-a este necesară o abordare mixtă a acțiunilor de joc: cu unii elevi se va lucra pentru învățarea acțiunilor de bază (cei care în ciclul gimnazial nu au făcut volei la școlile de unde provin), pentru alții (cei care au mai făcut volei) se va urmări consolidarea și perfecționarea acțiunilor însușite anterior.

Deoarece posibilitățile fizice și psihice ale elevilor de clasa a IX-a permit acest lucru, în primele 10 lecții (5 săptămâni) din semestrul I vor fi planificate învățarea serviciului de sus, pasei de sus, atacului, preluării de jos și a blocajului individual. Pentru cei la care se urmărește consolidarea/perfecționarea acestor acțiuni se va face numai pe structuri de joc.

Se pot folosi atât modelul 1 de joc (cu ridicare din zona 3) cât și modelul 2 de joc (cu ridicare din zona 2) dar, se va evita alternarea acestor modele.

În semestrul II se va urmări o omogenizare a capacității de practicare a jocului prin aducerea nivelului elevilor începători cât mai aproape de cei avansați.

În cadrul lecțiilor vor fi folosite toate variantele de joc cu temă, cu efective complete și reduse, egale și inegale iar în cadrul competițiilor interclase sau pe liceu numai 6X6 pe teren regulamentar. Fileul va fi ridicat în funcție de media de înălțime a claselor.

Clasa a X-a

Pe parcursul clasei a X-a se va urmări, pentru întreg colectivul, consolidarea și perfecționarea acțiunilor de joc, inclusiv blocajul individual la corespondent cu dublare efectuată de cel mai apropiat jucător din linia I. Este de preferat ca, în funcție de nivelul clasei să se folosească ridicarea efectuată de către jucătorul din zona 2 (modelul 2 de joc).

În măsură egală cu exersarea pe structuri de joc vor fi folosite cât mai multe variante de competiții, cupe și minicampionate în cadrul clasei ca mijloace de pregătire pentru campionatul liceului.

Clasele a XI-a și a XII-a

În clasele mari se va continua consolidarea și perfecționarea acțiunilor de joc urmărindu-se și sporirea eficienței. Se va pune un accent din ce în ce mai mare pe dezvoltarea capacității de autoorganizare și autoconducere în cadrul competițiilor, ca o necesitate a practicării independente a activității fizice în timpul liber.

Pe cât posibil în cadrul campionatului liceului se va folosi modelul 2 de joc (cu ridicătorul în zona 2) dar acest lucru nu este obligatoriu la toate clasele și nu trebuie să impieteze asupra participării la competiție.

Simplificat, în succesiunea determinată de desfășurarea jocului, acțiunile tehnico-tactice individuale de joc sunt:

serviciul: de sus, de jos, din lateral etc;

preluarea din serviciu : de sus, de jos etc;

ridicarea: de sus, de jos etc;

atacul;

blocajul;

preluarea din atac: de sus, de jos etc.

Pasa de sus

Pasa înainte de sus cu două mâini

Deși se folosește în special pentru ridicare, pasa de sus poate fi folosită atât pentru primirea serviciului cât și pentru primirea atacului.

Pasa/lovirea de sus spre înainte include, în ansamblul acțiunii, o deplasare rapidă spre locul de unde va fi efectuată acțiunea, o oprire sub traiectoria descendentă a mingii, intervenția la minge și intrarea în acțiunea următoare. Elementul dominant al pasei de sus este intrarea sub minge, astfel încât traiectoria ei să cadă spre fruntea executantului.

Poziția inițială este de înălțime medie, echilibrată, cu greutatea repartizată egal pe ambele picioare, ce sunt depărtate la nivelul umerilor, unul puțin mai avansat decât celălalt. Trunchiul este drept, ușor aplecat înainte, brațele sunt îndoite din coate și depărtate de trunchi oblic-înainte.

Mâinile se ridică și se apropie cu palmele orientate spre înainte sus, în flexie dorsală, coatele sunt în ușoară flexie, îndreptate spre înainte, la distanță puțin mai mare decât lățime umerilor.

Contactul cu mingea se face cu o parte din falangele degetelor, în mod inegal, suprafața de contact reducându-se spre degetele mici.

Execuția propriu-zisă începe prin extensia articulațiilor membrelor inferioare, care se continuă ca o “undă”, cu extensia coatelor pe direcția oblic înainte sus, încheindu-se cu o ușoară flexie palmară a articulației pumnului. Pe parcursul efectuării pasei corpul jucătorului acționează ca un resort, care se strânge înainte de acțiune și se întinde o dată cu efectuarea pasei.

După contactul cu mingea jucătorul ajunge cu trunchiul înclinat spre înainte, întins din toate articulațiile, pe vârfurile picioarelor, greutatea trecând pe piciorul din față. Brațele sunt întinse pe direcția pe care a plecat mingea, uneori jucătorul pășind pe această direcție.

Cele mai întâlnite greșeli sunt:

în momentul inițial:

aprecierea inexactă a locului de contact cu mingea (deasupra frunții);

brațele și/sau picioarele sunt întinse;

lipsa flexiei dorsale a palmelor;

coatele prea apropiate sau prea depărtate;

degetele sunt prea apropiate sau policele este îndreptat spre înainte;

în timpul execuției acțiunii:

lipsa unei cupe elastice ca urmare a contracției pronunțate a degetelor sau poziției greșite a degetelor, a palmelor;

punctul de lovire a mingii este prea coborât, în comparație cu planul frunții;

acțiune membrelor inferioare este “ruptă” de cea a membrelor superioare, mișcarea nu se propagă în “val”;

lovirea mingii se face inegal cu cele două mâini;

în finalul acțiunii:

mâinile se încrucișează imediat după lovire sau se duc în lateral;

flexia palmară este prea pronunțată sau lipsește cu desăvârșire;

corpul se deplasează în direcție inversă traiectoriei mingii;

privirea nu însoțește mingea.

Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei de sus

pe perechi cu o minge, distanță mică (2-3 m.), prinderea mingii în cupă, fixarea poziției, transmiterea mingii către partener;

în aceeași formație, preluare cu încetinitorul, cu menținerea contactului prelungit cu mingea;

pasare din minge oferită direct în cupă, de către profesor, precedată de joc de glezne și oprire sub traiectoria descendentă a mingii;

pe perechi cu o minge, pasare în doi, cu prinderea mingii în cupă, autoaruncare, pasare spre partener;

fiecare jucător cu o minge, autoaruncare, pasare spre perete, prindere în cupă de la aproximativ 2 m. față de perete;

pe perechi, același exercițiu cu prinderea mingii ricoșate din perete – alternativ cei doi executanți.

pasa de sus precedată de deplasare, cu specificarea locului unde va fi aruncată mingea;

același exercițiu fără precizarea locului unde va fi aruncată mingea;

idem, jucătorul care efectuează pasa (preluarea de sus) stă cu spatele la profesor, se întoarce cu fața la un semnal sonor și efectuează de pasarea cât mai rapid;

autoaruncare și pasare succesivă în sus, deasupra capului din stând;

același exercițiu din așezat pe bancă și/sau din șezând;

pasarea succesivă a 2 mingi aruncate de către un coleg;

pe perechi cu două mingi, pasare succesivă de la distanța de 5-6 m; pasarea succesivă a două mingi oferite de către 2 coechipieri;

preluare de sus, din minge venită de la adversar, în condiții apropiate de joc (cu trecerea mingii peste fileu);

pasare în două triunghiuri așezate de o parte și de alta a fileului;

preluare de sus din minge servită de către adversar de la distanță mică, ridicare, trecerea mingii peste fileu;

preluare de sus, ridicare din zona 3 și atac din zona 4, în condițiile structurii I de joc;

preluare de sus, ridicare din zona 2 și atac din zona 4 în condițiile structurii I de joc;

preluare de sus din atac cu intensitate redusă, ridicare din zona 3 și atac din zona 4, în condițiile structurii II de joc;

preluare de sus din atac cu intensitate redusă, ridicare din zona 2 și atac din zona 4, în condițiile structurii II de joc;

ridicare înaltă scurtă din zona 2 în zona 3, din minge aruncată imprecis de către profesor, serii de câte 8-10 repetări;

același exercițiu cu ridicare lungă din zona 2 în zona 4;

ridicări “la punct fix” din mingi aruncate imprecis de către profesor;

Pasa peste cap de sus cu două mâini

Luând în considerare frecvența cu care o întâlnim în jocul de volei la toate nivelele, pasa peste cap reprezintă o acțiune motrică de bază pentru ridicare.

Execuția nu se deosebește în mod radical de pasa înainte. Deosebirile, deși aparent minore, intervin în momentul premergător lovirii și în timpul contactului cu mingea.

Astfel, jucătorul se va apropia mai rapid de traiectoria descendentă a mingii, astfel încât să poată plasa “cupa” deasupra nivelului frunții, cu extensia articulației pumnului mai accentuată decât la pasa înainte, trunchiul în poziție verticală.

Mișcarea de extensie a articulațiilor trenului inferior se menține, dirijarea mingii peste cap fiind posibilă datorită unei extensii și retroducții a brațelor, însoțite de o extensie a trunchiului ce pornește din împingerea spre înainte a bazinului. Brațele se întind oblic spre înapoi, privirea urmărește mingea pe prima parte a traiectoriei.

Cela mai întâlnite greșeli sunt:

în momentul inițial:

nu se urmărește plasamentul jucătorilor proprii;

plasarea cupei la nivelul frunții sau mai jos;

apreciere inexactă a locului de contact cu mingea;

în momentul acțiunii:

lipsa extensiei accentuate în articulația pumnului;

nu se împinge bazinul spre înainte, doar se accentuează exagerat extensia trunchiului;

în finalul acțiunii:

privirea nu urmărește mingea pe traiectoria ascendentă;

corpul se deplasează pe direcție inversă traiectoriei mingii.

Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei peste cap:

fiecare jucător cu o minge, cu spatele la un perete, distanță 2-3 m, autoaruncare, pasă de control, pasa spre perete, întoarcere, prinderea mingii ricoșate în cupă;

pe perechi cu o minge, 1 aruncă mingea spre 2 care este așezat pe genunchi cu spatele spre un perete, 2 pasează spre perete ridicând șezuta de pe călcâie;

trei jucători cu o minge, pasă peste cap din minge oferită de către un partener exact în cupă: 1 oferă mingea lui 2 care pasează peste cap, 3 pasează la 1;

1 2 3

în aceeași formație, spre deosebire de exercițiul precedent jucătorul 1 pasează spre 2 și nu mai prinde mingea sosită de la 3;

trei jucători în triunghi, mingea merge pe traseul 1 – 2 – 3, jucătorul 2 pasează peste cap;

2 3

pe același traseu al mingii jucătorul 3 atacă spre jucătorul 1, acesta face preluare spre 2 care ridică spre 3;

pasa peste cap din minge oferită din zonele 5 sau 6, urmată de atac din zona 2.;

pasa peste cap din minge preluată de către coechipier. Profesorul pasează peste fileu spre zonele 5 și 6;

preluare din serviciu, ridicare peste cap. Jucătorul care a servit trece la preluare, cel de la preluare la ridicare ș.a.m.d.;

Joc 3X3 pe terenuri asimetrice numai cu ridicare peste cap

pe perechi cu o minge, distanță 6-7 m, pasă de control, întoarcere 1800, pasă peste cap la parter;

serii de câte 10-15 ridicări efectuate din minge aruncată de către profesor;

ridicări peste cap din mingi aruncate imprecis de către 2 coechipieri;

Serviciul

Serviciul este acțiunea de punere a mingii în joc, singura acțiune în care execuția este determinată în exclusivitate de calitățile individuale ale jucătorului.

Serviciul de jos din față

Jucătorul, aflat în spațiul de serviciu, este orientat cu linia umerilor paralelă cu fileul. Piciorul opus brațului îndemânatic este plasat mai în față articulațiile picioarelor fiind ușor flectate.

Trunchiul este ușor înclinat, mingea este ținută cu mâna neîndemânatică la nivelul centurii, antebrațul fiind paralel cu solul. Greutatea este repartizată preponderent pe piciorul din spate.

Mâna ce susține mingea face o ușoară aruncare (circa 20 cm) sau o retragere de sub aceasta, în timp ce mâna îndemânatică, printr-o mișcare dinapoi spre înainte, lovește mingea. Se realizează astfel o pendulare postero-anterioară, simultană cu trecere greutății pe piciorul din față, eventual chiar cu o pășire spre înainte. Mingea se lovește pe calota inferioară, într-un unghi de aproximativ 450 față de linia solului, cu toată palma, ușor încordată și cu degetele apropiate. Elementul dominant din execuție este blocarea articulației pumnului în momentul lovirii mingii. În continuare executantul intră în teren pentru acțiunile ulterioare ale jocului.

Cele mai întâlnite greșeli sunt:

în momentul inițial:

picioarele se află pe aceeași linie sau piciorul avansat este cel de pe partea brațului care lovește mingea;

mingea este ținută prea aproape, jos, departe sau lateral față de corp;

în momentul execuției acțiunii:

aruncarea mingii se efectuează prea înalt, înainte sau lateral;

mingea se lovește din palmă, fără aruncare (greșeală penalizată de regulament);

mingea se lovește cu antebrațul sau degetele;

în finalul acțiunii:

mâna care lovește mingea se duce peste nivelul umerilor;

pendularea în lateral a brațului mâinii care lovește mingea

Serviciul de sus din față

Serviciul de sus din față este la ora actuală cel mai răspândit, atât la nivel de începători cât și la nivelul performanței. Acesta poate varia ca traiectorie, forță și viteză de zbor a mingii, ceea ce creează premizele soluționării fazei de joc într-o multitudine de situații.

Cel ce efectuează serviciul se găsește în spațiul regulamentar, cu linia umerilor paralelă cu fileul, cu picioarele ușor depărtate în plan anteroposterior, mai avansat fiind piciorul opus mâinii îndemânatice. Mingea este ținută cu ambele mâini sau cu mâna neîndemânatică la nivelul pieptului, greutatea este repartizată pe ambele picioare.

Mingea este aruncată în sus, aproximativ 50 cm., în fața brațului care lovește, simultan cu o ușoară extensie și răsucire a trunchiului, cu ducerea spre înapoi a brațului de lovire și trecerea greutății pe piciorul din spate. Printr-un impuls treptat în articulațiile gleznelor, genunchilor și șoldului greutatea este transferată pe piciorul anterior. De aici, odată cu flexia trunchiului și anteducția brațului de lovire, se realizează contactul cu mingea, preferabil într-un punct maxim ce poate fi atins de mâna îndemânatică, cu toată palma, dar cu un contact pe zona “podului” palmei, dur și în viteză, în momentul când mingea începe să coboare. Mișcarea brațului îndemânatic continuă spre coapsa piciorului opus, însoțită de flexia trunchiului. În continuare piciorul din spate pășește spre înainte și jucătorul intră în teren.

Cele mai întâlnite greșeli sunt:

în momentul inițial:

poziții incorecte ale picioarelor: la același nivel, cu piciorul de pe partea brațului de lovire avansat, prea depărtate sau prea apropiate;

linia umerilor neparalelă cu plasa sau neadecvată direcției spre care se intenționează a fi trimis serviciul;

în timpul execuției acțiunii:

aruncare mingii prea sus sau prea joc, înainte, înapoi sau lateral față de brațul de lovire;

amplitudine prea mică a cursei brațului îndemânatic sau lipsa angrenării în acțiune a trunchiului;

în finalul acțiunii:

rămânerea greutății pe piciorul din spate;

după lovire ducerea brațului în plan lateral;

privirea nu urmărește mingea.

Serviciul de sus din lateral în forță

Deși în jocul competițional actual este mai puțin întâlnit, acest procedeu de serviciu poate fi foarte util în activitatea specifică adaptată în funcție de caracteristicile elevilor. Descrierea următoare este pentru un sportiv dreptaci.

Executantul se găsește în spațiul de serviciu, orientat lateral oblic față de linia fileului, piciorul drept mai avansat, articulațiile trenului inferior ușor flectate, mingea în mâna stângă, mâna dreaptă întinsă pe lângă corp sau sprijinită ușor pe minge. În momentul lansării mingii se flectează piciorul drept și se înclină trunchiul lateral. Brațul urcă întins și, printr-o mișcare de rotație, mingea este lovită în fața corpului, în punctul cel mai înalt pe care îl poate atinge executantul.

Reușita serviciului lateral este condiționată intr-o foarte mare măsură de precizia aruncării mingii. Din aceasta cauză, este necesar ca înainte de începerea exercițiilor pentru învățare să se efectueze lansări ale mingii din poziția inițială a serviciului fără lovirea mingii. Mingea trebuie aruncată astfel încât să cadă pe sol lateral și în față raportat la piciorul stâng

Exerciții pentru învățarea și consolidarea serviciului

Deoarece învățarea tuturor tipurilor de serviciu se poate realiza folosind aceleași formații de lucru vom prezenta un singur set de exerciții:

serviciu spre perete, de la distanță mică (5-6 m), direcționat deasupra unei linii corespunzătoare înălțimii fileului;

pe perechi cu o minge, distanță 6-7 m: un sportiv execută serviciu, celălalt prinde mingea în cupă;

același exercițiu cu mărirea treptată a distanței dintre executanți, până la 9-10 m;

serviciu spre perete de la distanța de 6-7 m. cu intrare sub traiectoria mingii ricoșate din perete, efectuarea unei preluări de sus de control și prinderea mingii;

serviciu spre perete de la distanța de 6-7 m. cu intrare pe traiectoria mingii ricoșate din perete, efectuarea unei preluări de jos de control și prinderea mingii;

pe perechi cu o minge, distanță 6-7 m.: serviciu de sus, preluare de jos sau de sus de control, prinderea mingii. Exercițiul se reia cu schimbarea sarcinilor între cei doi executanți;

serviciu spre perete, de la distanță de 4 m., deasupra unei linii trasate la aproximativ 5 m;

același exercițiu cu verificare punctului de lovire prin atingerea mingii ținute de 1-2 ori înainte de efectuarea serviciului;

serviciu de sus precedat de 2-3 aruncări ale mingii. După fiecare aruncare mingea se lasă să cadă pe podea pentru a se verifica distanța, înălțimea și poziționarea mingii;

pe perechi cu o minge, serviciu de jos cu accent pe blocarea articulației pumnului prin lovirea mingii de 1-2 ori înainte de executarea serviciului. Mingea se susține în mâna neîndemânatică și se lovește puternic;

pe perechi cu două mingi, distanța 8-10 m., serviciu cu accent pe blocare și punct de lovire “bandă rulantă”: jucătorul 1 servește, jucătorul 2 îi aruncă cea de-a doua minge și o prinde pe prima. După 6-8 execuții se schimbă rolurile:

1 2

serviciu de jos peste fileu efectuat de la distanță mică, în funcție de posibilitățile jucătorului;

pe perechi cu o minge, de o parte și de alta a fileului: serviciu cu efectuarea unei preluări de control;

serviciu efectuat de la distanță mare, concurs, cel mai bun din 5-10 încercări;

serviciu în jumătatea de teren situată în fața jucătorului care servește;

serviciu în jumătatea de teren situată în diagonală față de jucătorul care servește”:

joc 6×6 cu penalizarea serviciilor greșite cu câte două puncte sau cu “pedepse” pentru echipa care a greșit mai multe servicii;

serviciu de sus, precizie, spre ultimii metrii ai terenului;

serviciu de sus spre o zonă delimitată din teren, din poziții diferite – în spatele zonei 1, 6 sau 5;

serviciu de la distanțe diferite față de linia de fund, îndreptate spre o zonă delimitată din teren;

Preluarea de jos

Preluarea de jos cu două mâini se folosește pentru păstrarea în joc a unei mingi servită sau atacată de adversar, minge ce se direcționează către ridicătorul propriu pentru continuarea fazei de joc.

Efectuarea acesteia este de dorit să fie corectă, bine direcționată și cu o traiectorie care să permită toate posibilitățile de ridicare.

Este diferențiată teoretic și practic de direcția din care vine mingea și de viteza acesteia, zona spre care se va trimite și zona în care se execută preluarea, depărtarea față de fileu, traiectoria care se dorește a fi imprimată preluării.

La începători principalul aspect al preluării din serviciu îl reprezintă direcționarea către zona centrală de la fileu (Z3).

Preluarea din serviciu cu doua mâini de jos se efectuează după o deplasare (de cele mai multe ori scurtă și oblică) și o oprire într-o poziție specifică. Baza de susținere este mărită prin depărtarea picioarelor dincolo de lățimea umerilor, cu un picior mai avansat (de obicei cel dinspre tușa laterală cea mai apropiată). Centrul de greutate este coborât prin flectarea articulațiilor membrelor inferioare cu unghiuri de 1200 între trunchi-coapse și genunchi-gambe și 700 între gambe și sol. Brațele sunt depărtate, urmând a fi apropiate în momentul premergător lovirii mingii.

Lovirea se efectuează în treimea inferioară a antebrațelor, palmele fiind prinse una de cealaltă în diferite moduri, cel mai des întâlnit fiind cel în care pumnul stâng este “îmbrăcat” de palma dreaptă. Pe cât posibil antebrațele vor fi lipite pe o porțiune cât mai mare. În momentul lovirii articulațiile cotului și pumnului sunt în extensie și brațele sunt oblic depărtate de trunchi. Dacă jucătorul care efectuează preluarea se află mai aproape de fileu, poziția oblică a brațelor va fi mai puțin accentuată, aceasta apropiindu-se de orizontală.

În funcție de unghiul pe care trebuie să-l facă traiectoria mingii servite cu traiectoria mingii preluate, jucătorii se vor orienta cu fața spre centrul terenului, în așa fel încât “înșurubarea” corpului în momentul lovirii să fie cât mai redusă.

În funcție de viteza de zbor a mingii jucătorul trebuie să execute, prin coborârea centrului de greutate, o mișcare de cedare-amortizare a contactului, uneori însoțită și de plonjon sau o ridicare a centrului de greutate, în cazul unor lovituri ușoare sau efectuate de la distanță mare față de fileu.

În finalul execuției acțiunii și potrivit cursului jocului, executantul va efectua o deplasare și pregătirea unei alte acțiuni de joc viitoare.

Preluarea din atac se aseamănă cu preluarea din serviciu având totuși unele caracteristici care o diferențiază de aceasta.

Poziția inițială este mai joasă, între trunchi și coapse și între genunchi și gambe formându-se unghiuri de aproximativ 900, uneori chiar mai puțin. Picioarele sunt depărtate peste lățimea umerilor, tălpile sunt paralele, greutatea repartizată spre vârfuri, un picior este mai avansat.

De cele mai multe ori în momentul contactului cu mingea se produce o coborâre a centrului de greutate printr-o cedare în articulațiile membrelor inferioare, menită să amortizeze forța loviturii.

Cele mai întâlnite greșeli sunt:

în momentul inițial:

aprecierea inexactă a traiectoriei și vitezei mingii;

alegerea greșită a momentului și a formei de deplasare;

aprecierea inexactă a locului de contact cu mingea;

lovire în poziție neechilibrată sub traiectoria mingii;

în timpul execuției acțiunii:

lipsa blocării în articulația cotului și a extensiei în articulația pumnului;

poziții inegale ale antebrațelor determinate de prinderi greșite ale mâinilor;

trenul inferior acționează neadecvat, prea mult sau prea puțin;

bazinul execută o mișcare de recul în momentul lovirii mingii;

în finalul acțiunii:

brațele sunt ridicate deasupra nivelului umerilor;

corpul face o mișcare de recul după lovirea mingii;

privirea nu urmărește mingea;

Exerciții pentru învățarea și consolidarea preluării de jos (din serviciu și din atac):

pe perechi cu o minge la 3-5m dist., preluare de jos din minge aruncată exact la executant;

pe perechi cu o minge, un jucător așezat pe bancă, celălalt cu mingea în fața lui la 3-4m: preluare de jos cu ridicare de pe bancă;

pe perechi cu o minge dist 3-5m, preluare de jos executată din minge aruncată la distanța unei fandări – cu precizarea locului unde se va arunca mingea;

același exercițiu, fără precizarea locului unde se va arunca mingea;

preluare de jos din minge aruncată de către profesor de la 6-7m.: jucătorul 1 preia mingea la jucătorul 2 care o trimite către profesor prin pasare sau prindere și aruncare;

trei jucători cu o minge, preluare din serviciu efectuat de la distanță de 7-8m. jucătorul 1 servește, jucătorul 2 preia mingea către 3 care o pasează către 1. Acesta prinde mingea și servește din nou;

1 2

preluare din serviciu efectuată alternativ de către 2 elevi. Jucătorii 1 și 2 servesc, 3 și 4 efectuează preluare și schimbă locurile între ei;

1 3

2 4

pe perechi cu o minge, preluare de jos alternativ de la distanță mică și mare;

pe perechi cu o minge, preluare de control la distanță mică, urmată de preluare lungă spre partener;

serviciu peste fileu cât mai aproape de jucător, preluare spre dreapta. Jucătorul 1 servește, 2 preia și jucătorul 3 prinde mingea și o trimite înapoi pe sub fileu jucătorului 1. După o serie de 8-10 execuții, jucătorii schimba locurile între ei: cel de la preluare trece la fileu, cel de la fileu trece la serviciu și cel de la serviciu la preluare;

preluare din serviciu urmată de atac – efectuate de către același jucător;

preluare din serviciu în doi jucători, urmată de schimbarea locurilor prin deplasare laterală;

preluare din serviciu urmată de deplasare înainte și de retragerea în dispozitivul inițial;

același exercițiu cu schimbarea locurilor în timpul retragerii jucătorilor ulteriore dublării atacului;

serviciu – preluare din serviciu în 3 sportivi cu două mingi. Prima minge se găsește la cel care servește a doua la cel de la fileu. Imediat după ce s-a servit, jucătorul de la fileu trimite a doua minge, se întoarce și o prinde pe cea preluată (“bandă rulantă”);

“eliberează terenul” – concurs: sportivii sunt împărțiți în grupe egale de o parte și de cealaltă a fileului, fiecare echipă are 3-4 mingii (în funcție de numărul sportivilor). La semnalul profesorului echipele încep să servească, încercând să rămână fără nici o minge în teren;

serviciu-precizie concurs – spre o zonă foarte mică din teren (o bluză de trening);

pe perechi cu o minge, preluare din atac efectuat din autoaruncare, exact pe direcția celui care preia;

pe perechi cu o minge, preluare din atac executat din autoaruncare, alternativ dreapta stânga la distanța unei fandări, cu anunțarea direcției unde se va ataca;

același exercițiu fără precizarea direcției de atac;

doi jucători cu o minge, unul așezat pe marginea unei bănci (de aproximativ 50 cm înălțime), celălalt cu mingea în fața lui, distanță 4-6 m: se atacă din autoaruncare, în momentul în care atacantul a aruncat mingea, cel care va executa preluarea trece de pe bancă în poziție joasă și execută preluarea. După 8-10 execuții se schimba locurile și rolurile;

același exercițiu, cu specificarea că atacul se execută la 1 m. distanță în fața celui care preia;

preluări succesive din atac, intercalate cu deplasări laterale;

doi jucători cu mingi lângă fileu, un jucător în linia a II-a: preluare din atac cu apărarea alternativă a diagonalelor terenului de joc. distanța dintre jucători se va stabili în funcție de dimensiunile terenului pe care se intenționează sa se desfășoare jocul (teren redus sau regulamentar);

preluare din atac efectuat din terenul advers pe diagonala lungă;

preluare din atac efectuat din terenul advers pe culoar;

preluare din atac efectuat împotriva unui blocaj individual. După blocaj jucătorul prinde mingea și o oferă atacantului care se retrage la spatele șirului;

preluare din atac, preluare în cadrul dublării blocajului;

29.2 serii de 10 preluări efectuate din zona 5;

serii de 10 preluări efectuate din zona 1;

31. serii de 10 preluări din atac efectuate alternativ pe zonele 1 și 5;

Atacul

Atacul reprezintă acțiunea care finalizează efortul întregii echipe. Prin această acțiune se urmărește să se imprime mingii o traiectorie descendentă, cât mai scurtă și o viteză cât mai mare, toate acestea îngreunând păstrarea mingii în joc de către adversar.

Poziția inițială pentru executarea atacului este una înaltă, corpul fiind orientat pe direcția pe care se va face elanul. Elanul poate avea 1-3 pași, ultimul pas fiind cel mai lung pentru a realiza o înclinare a trunchiului ușor spre înapoi, a frâna energic deplasarea pe orizontală și a o transforma în săritură. La acest lucru contribuie și bătaia care se realizează (de regulă) pe ambele picioare, într-o succesiune drept-stâng, piciorul drept luând primul contact cu solul pe călcâi.

Prin extinderea energică a musculaturii triplei extensii a membrelor inferioare, conjugată cu avântarea energică a membrelor superioare se urmărește reali-zarea unei sărituri cât mai înalte și pe verticală. Ritmul elanului este accelerat spre ultimul pas.

În timpul săriturii trunchiul trece în extensie, brațele se ridică prin înainte sus la nivelul capului, fiind ușor flectate. Umărul brațului îndemânatic se duce spre înapoi pentru a mări cursa brațului. Brațul îndemânatic depășește înălțimea celuilalt și se îndoaie spre spate cu palma orientată în sus.

Lovirea mingii se realizează în punctul cel mai înalt posibil, printr-o biciuire puternică a mingii pe calota postero-superioară. La lovirea cât mai puternică a mingii contribuie coborârea brațului neîndemânatic premergătoare loviturii, flexia trunchiului și flexia palmei spre antebraț, care realizează “acoperirea” mingii. După lovitură brațul continuă mișcarea descendentă spre coapsa piciorului opus, retrăgându-se pe lângă corp.

Aterizarea se realizează elastic, contactul cu solul luându-se inițial cu vârfurile apoi cu toată talpa, printr-un efort de cedare al articulației triplei flexii.

Elementele dominante al atacului îl reprezintă ultimul pas de elan lung, însoțit de avântarea brațelor și punctul înalt de lovire a mingii.

Cele mai întâlnite greșeli sunt:

în momentele premergătoare săriturii:

ritmul pașilor în timpul elanului este prea mic sau uniform;

ultimul pas al elanului este scurt;

brațele nu efectuează mișcarea de avântare dinapoi-jos-înainte-sus;

bătaia se efectuează pe vârfuri;

în timpul zborului:

coordonarea greșită a întâlnirii cu mingea;

lovirea mingii de jos în sus;

lovirea mingii fără flexia palmei spre antebraț;

în finalul acțiunii:

aterizare dezechilibrată sau lipsită de amortizare;

brațul de lovire coboară rigid spre înainte;

privirea nu urmărește mingea.

Exerciții pentru învățarea și consolidarea atacului

fără minge, elan, bătaie, desprindere, imitarea lovirii mingii, aterizare;

elan, bătaie, săritură, lovirea mingii ținută de către un partener urcat pe bancă;

atac la minge oferită de către un partener după desprinderea de pe sol, exact sub palma care lovește;

atac spre perete din minge aruncată de partener la 3-4m înălțime, de pe partea brațului de lovire;

atac spre perete din minge pasată de către partener;

atac spre perete din minge oferită de către partener cu efectuarea ultimului pas al elanului peste repere marcate pe sol;

atac peste fileu din minge oferită de către profesor;

același exercițiu cu oferirea mingii în apropierea fileului și atac peste fileu;

atac din minge pasată de către profesor.

atac din minge ridicata de către un partener.

atac din minge oferită peste fileul ridicat mai sus decât regulamentar;

atac urmărind lovirea mingii în punctul cel mai înalt și nu în cădere din săritură;

preluare din minge oferită, ridicare înainte, atac;

același exercițiu, după trecerea mingii peste fileu cei trei jucători schimbă locurile între ei;

preluare din serviciu, ridicare înainte, atac;

preluare din serviciu și atac efectuate de același jucător

preluare din atac și atac efectuat de către același jucător;

joc 3X3 pe jumătate de teren. După 5 puncte echipele schimbă terenurile;

joc 3X3 pe terenuri asimetrice. După 5 puncte echipele schimbă terenurile;

serii de 8-10 atacuri efectuate din zona 4 (3, 2) din minge aruncată de către profesor;

serii de atacuri efectuate alternativ de pe zonele 4, 3 și 2.

Blocajul

Blocajul este acțiunea prin care jucătorii liniei I, prin plasarea mâinilor peste nivelul fileului (eventual și a brațelor), se interpun pe traiectoria atacului advers, cu scopul de a împiedica trecerea mingii spre propriul teren.

Acțiunea începe cu o apropiere a jucătorului apărător de locul ales pentru execuția blocajului. Deplasa-rea se va face lateral, cu pași adăugați sau oblic-lateral pentru distanțe mici iar pentru distanțe mari prin alergare paralelă cu fileul. La încheierea deplasării jucătorul se găsește cu fața la fileu, într-o ușoară flexie la nivelul trenului inferior, picioarele depărtate la nivelul umerilor, brațele îndoite cu palmele ridicate aproximativ la nivelul bărbiei și orientate spre înainte.

Din această poziție jucătorul execută o săritură pe verticală, brațele se întind, palmele depășind cât mai mult marginea superioară a fileului. Degetele sunt răsfirate, palmele depărtate atât cât să nu treacă mingea printre ele și blocajul să aibă o suprafață cât mai mare. În cazul blocajului ofensiv palmele sunt în flexie, orientate oblic spre podea. Contactul cu mingea se face cu palmele (eventual cu antebrațele) în terenul advers.

După lovirea mingii, palmele se retrag în terenul propriu iar aterizarea se efectuează elastic, cu rulare vârf-talpă, pe ambele picioare, în poziție echilibrată pentru ca jucătorul să poată participa la acțiunea următoare.

Cele mai întâlnite greșeli:

în momentele inițiale:

apreciere incorectă a locului de unde se execută acțiunea;

balans spre înainte al brațelor care duce la atingerea fileului sau aducerea lor deasupra capului prin lateral;

în momentul execuției acțiunii:

brațele nu se întind complet;

între brațe și fileu rămâne un spațiu prea mare;

între palme se lasă o distanță prea mare;

în finalul acțiunii:

retragere prea târzie a palmelor;

aterizarea dezechilibrată și neamortizată.

Exerciții pentru învățarea și consolidarea blocajului

câte doi la minge, un sportiv urcat pe o bancă ține mingea în mâinile întinse deasupra capului, celalalt în fața lui: blocaj la minge ținută, cu apăsare mingii pe calota superioară și retragerea mâinilor lângă corp după acțiune;

doi sportivi urcați pe bancă, distanță 2 m., un al treilea efectuează blocaj la minge ținută alternativ dreapta-stânga cu deplasare laterală între blocaje;

doi sportivi urcați pe bancă cu mingiile ținute deasupra capului, alți doi în fața lor: se execută blocaj individual, alternativ de către cei doi sportivi de jos – când unul blochează, celălalt se retrage pentru dublarea mingiilor plasate peste blocaj;

pe perechi cu o minge, de o parte și de cealaltă a fileului, pe rând jucătorii țin mingea deasupra capului, la nivelul benzii fileului la aproximativ 10-15 cm. de aceasta. Jucătorul fără minge sare, ia mingea din mâinile partenerului și o aduce în propriul teren fără a atinge fileul;

pe perechi cu o minge de o parte și de cealaltă a fileului, unul din jucători ridică mingea la nivelul benzii, alternativ dreapta-stânga, celălalt execută blocaj cu deplasare laterală de un pas;

aceeași formație, jucătorul cu minge o aruncă peste fileu la distanță mica deasupra benzii superioare, celălalt sare și efectuează blocaj încercând ca mingea să nu treacă în terenul său;

pe perechi cu o minge, de o parte și de cealaltă a fileului, atac efectuat din auto-aruncare pe direcția blocajului, acțiune agresivă a palmelor în săritură, urmărindu-se căderea mingii cât mai aproape de fileu;

din aceeași formație inițială, se aruncă mingea deasupra verticalei fileului, cei doi jucători sar simultan, fiecare încercând să-l “împingă” pe celălalt cu mingea;

blocaj la atac efectuat din ridicare înaltă;

același exercițiu, jucătorul care a atacat trece la blocaj;

blocaj succesiv pe zonele 2, 3 și 4 la atacuri efectuate din ridicări lungi, scurt și peste cap;

blocaj, retragere din blocaj, atac;

joc 3X3, 4X4, cu adăugarea unui punct în plus în cazul unui blocaj reușit;

serii de 8-10 blocaje efectuate pe zonele 2 și 3;

serii de 8-10 blocaje efectuate pe zonele 2 și 4;

serii de blocaje efectuate pe toate zonele liniei I;

„La o clasă de 24 de elevi aveți doar 4 mingi. Descurcați-vă!”

Posibilități de organizare a exersării cu mingi puține

Pasa de sus

1. 4 grupe a cate 6 elevi fiecare grup cu o minge. Un elev cu mingea (instructor) în fața celorlalți care sunt așezați în șir cate unul. Cel din fața șirului arunca mingea pe rând la fiecare – după de pasează, elevii trec la coada șirului;

2. Același exercițiu cu trecere la coada șirului sărind intr-un picior;

3. Aceeași formație, trecerea la coada șirului se face după ce a fost ocolit instructorul;

4. 4 grupe a câte 6 elevi în șir în fața unui perete, distanță 3-4m. Pe rând, pas de control – pas în perete și trecere la coada șirului.;

5. Același exercițiu fără pasa de control;

6. „Suveica” cu trecere la coada șirului propriu, cu pas de control;

7. Același exercițiu fără pas de control;

8. Suveica cu trecere la coada șirului opus, cu pas de sus fără pas de control (stabiliți pe ce parte se face trecerea la coada șirului);

9. 2 instructori distanța aprox 3m între ei, șir de 4 elevi. Pasa de sus alternativ de la cei 2 instructori. Obligatoriu se va face întoarcere cu fața spre instructorul căruia i se va pasa;

10. Un instructor în fața unui șir de 5 elevi. Instructorul aruncă fiecăruia de două ori, dreapta-stânga la distanța de aprox 3m. Obligatoriu executantul se va întoarce cu fața spre instructor.

Organizarea celor 3 lovituri:

1. În triunghi, prindere și aruncare din cupă, cu fața pe direcția pe care se va trimite mingea;

2. Aceeași formație, pas de control, pasare cu fața pe direcția pe care se va trimite mingea (spre dreapta);

3. Pasare în triunghi;

4. Pasare în triunghi „dă și du-te”;

5. Pasare în triunghi, în teren cu o latură a triunghiului așezată în paralel cu fileul;

6. Același exercițiu „dă și du-te”;

7. Pasare în triunghi cu trecerea mingii peste fileu la profesor. După fiecare trecere a mingii peste fileu se schimbă componența triunghiului;

8. Același exercițiu cu efectuarea primei lovituri de către 1 sau 3;

9. Pasare în doua triunghiuri așezate de o parte și de cealaltă a fileului;

10. Același exercițiu cu rotație după fiecare trecere a mingii peste fileu.

Serviciul

1. Șir de elevi așezați cu fața spre perete, distanța 4 până la 8m de perete. Serviciu orientat deasupra unei linii trasate la aprox 3m față de sol – trecere la coada șirului – următorul prinde mingea în cupa situată la nivelul frunții;

2. Același exercițiu, după executarea serviciului alergare și atingerea peretelui și apoi revenire la coada șirului;

3. 2 șiruri a câte 3 elevi față în față, distanță minim 8m. Serviciu spre primul de la șirul opus, acesta prinde în cupa și apoi servește. Cel care a servit trece la coada șirului propriu;

4. Aceeași formație – serviciu, pasa de control, prindere, serviciu;

5. Id. 3, cele doua șiruri sunt așezate în teren de o parte și de cealaltă a fileului;

6. Id. 4, de o parte și de cealaltă a fileului;

7. 3 elevi la serviciu, 2 la preluare, 1 lângă fileu. Serviciu, preluare spre dreapta, cel de lângă fileu prinde mingea și o trimite în spațiul de unde se va servi. După fiecare acțiune, elevii schimba locurile spre direcția unde au trimis mingea;

8. Serviciu din spațiul regulamentar.

Atacul:

1. Șir de 5 elevi așezați paralel cu o bancă pe care este situat cel de-al șaselea – acesta ține mingea la înălțimea la care poate fi lovită din săritură. Atac la minge ținută cu accent pe ultimul pas al elanului;

2. Id., dar mingea se atinge întâi cu mâna neîndemânatică și apoi se lovește cu mâna îndemânatică;

3. Atac spre perete din minge ținută, după ce a atacat executantul recuperează mingea și o înapoiază celui de pe bancă;

4. Id., atac din minge oferită înalt, de pe parte brațului îndemânatic (sau a celui coborât – scolioza);

5. Atac peste fileu din minge ținută de către un sportiv deasupra nivelului benzii în terenul propriu;

6. Atac peste fileu din minge oferită sub palma atacantului;

7. Atac din minge aruncată de către profesor înalt și paralel cu fileul. Jucătorul care a atacat recuperează mingea și o aduce profesorului;

8. Atac din minge ridicată de către un coleg, preluare de jos sau de sus spre dreapta, ridicare și din nou atac. Se urmărește păstrarea mingii în joc;

9. Id. cu schimbarea ridicătorului după fiecare trecere a mingii peste fileu;

10. Joc 3X3 cu acordarea unui punct în plus pentru fiecare finalizare cu lovitură de atac.

Blocajul:

1. Un elev pe bancă ține mingea deasupra capului. Blocaj la minge ținută, precedat de deplasare laterală și revenire la coada șirului;

2. 3-4 sărituri pentru blocaj efectuate la fileu, intercalate cu deplasare laterală;

3. Blocaj la fileu, la minge ținută, precedat de deplasare laterală;

4. Aceeași formație, blocaj la minge aruncată de peste fileu la nivelul benzii;

5. 2 șiruri a 3 elevi, de o parte și de cealaltă a fileului, blocaj simultan la minge aruncată deasupra fileului;

6. Blocaj la minge plasată din autoaruncare;

7. Aceeași formație, blocaj la minge atacată din autoaruncare;

8. Blocaj la atac efectuat din ridicare, cu schimbarea locurilor după fiecare acțiune;

9. Joc 3X3 cu acordarea unui punct ori de cate ori mingea atacată este atinsă de către blocaj – fără întreruperea jocului;

10. Joc 3X3 cu acordarea a 2 puncte pentru blocajul reușit.

ORGANIZAREA, DESFĂȘURAREA ȘI CONDUCEREA JOCURILOR AJUTĂTOARE, CU TEMĂ, CU EFECTIV REDUS ȘI COMPETIȚIONALE. CONCURSURI ȘI CAMPIONATE ȘCOLARE

JOCURI ȘI CONCURSURI

Jocuri cu efective reduse

Aceste jocuri se pot folosi pe parcursul lecțiilor de educație fizică cu teme din volei sau ca structuri pentru exersarea acțiunilor de joc la echipele reprezentative.

Jocuri cu efective egale

Joc 2 la 2:

Jocul se desfășoară în spațiul de 3 m, conform regulamentului. Se dezvoltă mișcarea în teren, în apărare și atac a jucătorilor din linia I-a și se antrenează pasa, lovitura de atac, blocajul și pasarea sau punerea mingii.

Indicații metodice:

în locul serviciului se introduce pasa înainte sau plasarea mingii cu o mână, cu sau fără săritură;

preluarea mingii se face, în principal, de sus, executându-se pasa pentru atac;

trimiterea mingii peste plasă se execută în special prin atac, minge plasată sau pusă;

se poate reduce numărul de lovituri la două, pentru exersarea pasei directe și a atacului din pasă directă;

jocul se poate executa cu blocaj.

Jocul se desfășoară în spațiul din spatele liniei de 3 m, conform regulamentului. Se dezvoltă mișcarea în teren, în apărare a jucătorilor din linia a II-a și se antrenează pasa, plasarea mingii și atacul din linia a II-a. Sunt valabile aceleași indicații metodice.

Jocul se desfășoară în spațiul hașurat , conform regulamentului. Se dezvoltă mișcarea în teren în apărare pe diagonala lungă și se antrenează serviciul, pasa, plasarea mingii și atacul pe diagonala lungă din linia a II-a. Indicațiile metodice sunt aceleași. Se poate juca și cu includerea în terenul de joc a spațiului de 3 m; în acest caz se va ataca și de lângă plasă.

Jocul se desfășoară pe tot terenul. Se dezvoltă mișcarea în teren, în apărare și atac și se exersează serviciul, pasa și lovitura de atac.

Indicații metodice: se permit unele abateri de la regulament, cum ar fi o singură atingere a solului de câtre minge. Se pot fixa diferite restricții, de exemplu interzicerea pasării sau a plasării mingii în spațiul de 3 m etc.

Joc 3 la 3:

Jocul se desfășoară în spațiul din spatele liniei de 3 m, conform regulamentului. se exersează mișcarea și plasamentul în apărare precum și serviciul, pasa și lovitura de atac.

Jocul se desfășoară pe tot terenul, conform regulamentului. Se dezvoltă mișcarea în teren, în apărare și atac, blocajul și autodublajul.

Indicații metodice: jucătorul de pe centru execută blocajul și asigură spațiul de 3 m, iar ceilalți doi spațiul din spatele liniei de 3 m. Este recomandabil să se execute lovitura de atac pe diagonală sau culoar și să se evite plasarea mingii. Jocul se poate desfășura și fără blocaj.

Joc 4 la 4:

Jocul se desfășoară regulamentar pe tot terenul. Se exersează mișcarea în apărare și atac a jucătorilor, combinațiile tactice în atac cu trei lovituri și pasă directă, pasa, lovitura de atac, blocajul și serviciul.

Indicații metodice:

doi jucători se află în linia I-a și doi în linia II-a. In această situație ponderea va cădea pe combinațiile tactice cu pasă directă;

se poate juca cu trei jucători în linia I-a, dar numai în faza de atac, odată cu intrarea jucătorului de serviciu.

Joc 5 la 5:

Jocul se desfășoară regulamentar pe tot terenul. Se exersează mișcarea în apărare și atac a tuturor jucătorilor, combinațiile tactice în atac, pasa, lovitura de atac, blocajul și serviciul.

Indicații metodice: se pot folosi doi sau trei jucători la plasă.

Jocuri cu efective inegale

Jocurile cu efective inegale pot fi: 2 la 3, 2 la 4 etc., desfășurate pe tot terenul sau numai pe anumite porțiuni. Prin aceste jocuri se pot stabili individualizat teme și sarcini pentru anumiți jucători, în funcție de scopurile pe care le urmărim.

Prin combinarea inegală a numărului de jucători și a porțiunilor de teren care se folosesc pot rezulta foarte multe variante de desfășurare a acestor jocuri.

Concursuri adaptate

In cadrul lecțiilor se pot organiza diferite concursuri cu o multitudine de teme. Prezentăm numai câteva exemple aplicabile în diferite condiții:

pentru spațiu mic:

pase de control succesive – concurs între executanți – în stând sau în șezând;

pase de control alternativ cu doua mâini și cu o mână de sus;

pe perechi – pase se sus – „cea mai bună pereche”;

pe perechi – preluare de joc – „cea mai bună pereche”;

in triunghi – „cel mai bun triunghi”;

pentru spațiu corespunzător unui teren de volei:

servicii la punct fix;

atacuri la punct fix;

preluări din serviciu spre o zonă desemnată lângă fileu;

serviciu-preluare din serviciu – organizare „bandă rulantă” – concurs între grupe de câte trei;

atac-blocaj – concurs blocaje reușite.

Concursuri școlare

Concursurile școlare se desfășoară în principal sub forma campionatului școlii (liceului) sau campionatelor între unități de învățământ – în acest caz organizator fiind Inspectoratul Școlar. De asemenea, se pot organiza cupe diferite ocazii (Cupa Primăverii, Cupa lui Moș Crăciun, Cupa Sfântului Valentin ș.a.m.d.).

In funcție de baza materiala, campionatul școlii se poate planifica pe tot parcursul semestrelor (eventual chiar tur-retur) sau modular, în perioadele în care timpul permite desfășurarea jocurilor in aer liber.

La nivelul liceului

La acest nivel se va juca numai 6 la 6 pe teren regulamentar, totuși, fileul poate fi mai coborât decât cel oficial. Recomandăm acest lucru pentru a face jocul cât mai accesibil și mai atractiv pentru toți elevii.

Nu mai este necesar să organizăm campionat separat pentru IX-X și XI-XII, la liceul ritmul de creștere încetinește și prin urmare și diferențele se estompează.

La acest nivel este indicat să se urmărească formarea capacității de practicare independentă a jocului de volei care poate angrena viitorul adult într-o activitate fizică plăcuta și utilă.

Nu mai este indicat să se organizeze echipe mixte.

Arbitrajul va fi asigurat aproape în totalitate de elevi, profesorul intervenind numai la fazele care pot genera dispute.

Programarea campionatelor școlare

În organizarea oricărui campionat se va urmări:

desfășurarea a cât mai multe jocuri;

angrenarea tuturor copiilor în competiție;

adaptarea dimensiunilor terenului și a înălțimii fileului la posibilitățile reale ale copiilor;

încurajarea autoorganizării și autoconducerii.

În cazul unor competiții organizate sistem turneu cu participarea mai multor echipe, în toate competițiile oficiale se folosește tabela Berger. Pentru stabilirea desfășurării jocurilor de etape, prin tragere la sorți se alocă fiecărei echipe un număr de ordine care va fi păstrat pe durata întregului turneu (campionat). Prezentam in continuare formulele de programare corespunzătoare acestei tabele.

Formula pentru 6(5) echipe:

Formula pentru 8 (7) echipe:

Formula pentru 10 (9) echipe:

Formula pentru 12 (11) echipe:

Atât în cazul în care organizăm jocuri în care urmărim să se întreacă grupele de copii cât și în cazul în care organizăm un campionat, cea mai buna modalitate de a programa întâlnirile este „fiecare cu fiecare”. Pentru a realiza acest lucru putem folosi tabela Berger („clasică” în organizarea jocurilor sportive) sau o tabela simplificată care nu asigură succesiunea întâlnirilor acasă-în deplasare necesară în campionatele oficiale.

Prezentam un exemplu de planificare a întâlnirilor pentru număr par de echipe (6) folosind tabela Berger simplificată:

începem cu planificarea meciurilor pentru echipa ”1”:

1 – 2 1 – 3 1 – 4 1 – 5 1 – 6

cu 6 echipe, vom avea cate 3 meciuri în fiecare etapă. Să nu ne încurcăm în planificare vom desemna acum locurile pe care le vom completa în pasul următor:

1 – 2 1 – 3 1 – 4 1 – 5 1 – 6

_ – _ _ – _ _ – _ _ – _ _ – _

(sărind peste „1”) scriem cifrele în sens invers acelor de ceasornic începând cu echipa care urmează după adversara lui „1”:

1-2 1-3 După ce am terminat până la 6 continuam

3-6 4 -6 cu cele care ne-au rămas – aici numai 2

4-5 5-6

1-4 1-5 1-6

5-3 6-4 2-5

6-2 2-3 3-4

scriem în loc de cifre echipele participante la campionat având grija sa păstram pentru fiecare clasa cifra pe care i-am dat-o.

In cazul în care avem număr impar (5) planificăm la fel și acolo unde ar trebui sa fie ultima echipa (6-le) lăsăm loc liber, adversara acestei echipe „virtuale” având etapă liberă:

1-2 1-3 1-4 1-5 1-stă

3-stă 4-2 5-3 stă-4 2-5

4-5 5-stă stă-2 2-3 3-4

SISTEMATIZAREA ACȚIUNILOR TACTICE COLECTIVE DE JOC – ANALIZA ACȚIUNILOR EFICIENTE LA NIVEL ȘCOLAR ȘI LA NIVELUL UNEI ECHIPE REPREZENTATIVE ȘCOLARE

Sistematizarea tacticii colective

Tactica colectivă la serviciu

tactica la efectuarea serviciului

dispozitive cu menținerea formației

dispozitive cu schimbarea formației

în linia I

în linia a II-a

în ambele linii

tactica la preluarea serviciului

așezare cu 5-2 jucători la preluare

așezare cu jucătorul 2 lângă fileu

așezare cu jucătorul 3 lângă fileu

așezare cu jucătorul 4 lângă fileu

Tactica în atac după preluarea serviciului

acțiuni tactice în atac cu 2 lovituri

acțiuni tactice în atac cu 3 lovituri

cu participarea a 2 jucători din linia I

cu participarea a 2 jucători din linia I și a unuia din linia a II-a

cu participarea a 3 jucători din linia I

cu participarea a 3 jucători din linia I și a unuia din linia a II-a

Tactica colectivă în apărare la dublarea atacului;

Tactica la preluarea atacului și la dublaj

tactica colectivă în apărare fără blocaj;

tactica colectivă în apărare cu blocaj individual;

tactica colectivă în apărare cu blocaj colectiv;

Tactica în atac după preluarea atacului sau după preluarea din dublarea atacului

acțiuni tactice cu participarea a 2 jucători;

acțiuni tactice cu participarea a 3 jucători;

acțiuni tactice fără posibilități de constrire a combinațiilor în atac;

acțiuni tactice în atac cu participarea unui jucător din linia I;

acțiuni tactice în atac cu participarea unui jucător din linia a II-a;

acțiuni tactice în atac cu participarea unui jucător din linia I și a unuia din linia a II-a;

acțiuni tactice în atac cu participarea a 2 jucători din linia I;

acțiuni tactice cu participarea a 3 jucători din linia I;

acțiuni tactice cu participarea a 3 jucători din linia I și a unuia din linia a II-a.

TACTICA COLECTIVĂ LA EFECTUAREA SERVICIULUI

Cu menținerea formației Cu schimbarea zonelor

TACTICA COLECTIVĂ LA PRELUAREA SERVICIULUI

La începători și în lecția de educație fizică școlară vom folosi o așezare în teren cu 5 jucători la preluarea serviciului iar al 6-lea va acționa în zona 3 ca ridicător (a).

a b

La avansați sau la începători de vârsta mai mare (liceu) putem folosi așezarea cu 5 jucători la preluarea serviciului și cu al 6-lea în zona 2 (b).

La echipele de performanță, numărul jucătorilor care efectuează preluarea din serviciu scade treptat până la 2 (la nivelele de vârf). Jucătorii care nu participă la preluare se plasează astfel încât să poată intra în combinații în atac și să nu incmodeze acțiunile coechipierilor implicați în prima lovitură.

TACTICA COLECTIVĂ ÎN ATAC DUPĂ PRELUAREA SERVICIULUI

Acțiuni tactice în atac cu două lovituri

Traiectoria mingii la pasa directă va fi medie spre înaltă, cu o curbă descendentă cât mai aproape de verticala, la aproximativ 1 m față de fileu. Pozițiilo optime sunt cele din zonele 2 și 4 care dau posibilitatea atacantului să urmăreasca atât traiectoria mingii cât și pe adversar

Învățarea și consolidarea acestei acțiuni se va face la nivel de avansați, în situația în care preluarea se face în 4 sau 5 jucători.

Acțiuni tactice în atac cu trei lovituri

În etapa pregătirii începătorilor sau în lecția de educație fizică, unde nu avem specializare pe posturi, se va folosi pasa înaltă și medie. La început ea se va realiza din zona 3 spre coechipierul din față și, pe parcurs, peste cap. La echipele de avansați și în liceu ridicarea poate fi realizată și din zona 2 sau chiar 4.

Acțiuni tactice în atac cu participarea a 2 jucători din linia I

În această situație ridicătorul este în linia I iar combinațiile se sistematizează după locul de plecare în atac a jucătorilor și după porțiunea fileului de unde se execută atacul.

Combinații tactice în atac cu plecarea jucătorilor în acțiune din zonele 2 și 4

Combinații tactice în atac cu plecarea jucătorilor în acțiune din zonele 3 și 4

Acțiuni tactice în atac cu participarea a 3 jucători din linia I

Aceste acțiuni oferă posibilitatea folosirii în atac a tuturor jucătorilor din linia I. Pentru aceasta este necesar ca ridicătorul din linia a II-a să efectueze intrare, de obicei între zonele 2 și 3. Deplasarea jucătorilor din linia I poate fi foarte diversă, pe toate direcțiile, important este ca aceștia să ocupe poziția optimă pentru elan astfel încât să nu incomodeze preluarea din serviciu și să poată urmări traiectoria mingii.

Combinații tactice în atac cu intrarea ridicătorului din zona 6

Combinații tactice în atac cu intrarea ridicătorului din zona 5

TACTICA COLECTIVĂ ÎN APĂRARE LA DUBLAREA ATACULUI

Este forma de pregătire căreia i se acordă cea mai mică atenție în pregătirea echipelor de volei. Se pleacă de la ideea că aceste acțiuni se rezolvă greu iar reușitele sunt foarte rare. Dar considerăm ca reușitele duc la obținerea unui atu psihologic de către cel care a efectuat atacul și cresc valoarea potențială a atacului.

Regula de bază a dublajului este aceea că cei mai apropiați coechipieri să se plaseze în poziție joasă, în apropierea celui care efectuează atacul, indiferent de zona în care se află acesta. Ridicătorul care pasează la un coechipier din apropierea lui va fi primul la dublaj. Așezările în teren în funcție de zona din care se atacă vor fi prezentate odată cu acțiunile colective la preluarea atacului (b).

TACTICA COLECTIVĂ LA PRELUAREA ATACULUI

ȘI DUBLAREA BLOCAJULUI

tactica colectivă în apărare fără blocaj;

tactica colectivă în apărare cu blocaj

individual; – colectiv;

tactica colectivă în apărare la dublarea atacului.

Prima acțiune apare cel mai ades în jocul de volei la nivelul echipelor școlare și la grupele de începători.

Tactica colectivă în apărare cu blocaj este cea mai frecventă acțiune de joc și cuprinde de fapt două situații de apărare: blocajul atacului și preluarea din atac.

În funcție de jucătorii care asigură (dublează) spațiul rămas liber în apropierea blocajului, par trei variante de bază:

apărare cu dublajul efectuat de jucătorii din linia I;

apărare cu dublajul efectuat de jucătorii din linia a II-a;

apărare pe limita culoarelor.

TACTICA COLECTIVĂ ÎN APĂRARE FĂRĂ BLOCAJ

Această acțiune colectivă de apărare este cea care se folosește în lecția de educație fizică la ciclul gimnazial. Datorită faptului că la acest nivel atacul nu are o intensitate prea mare, dispunerea jucătorilor se va face pentru acoperirea întregului teren și pentru trecerea facilă în acțiunea următoare.

În funcție de modelul de joc pe care îl folosim (cu ridicătorul în zona 3 sau în zona 2) jucătorii se vor așeza în una din cele două situații.

TACTICA COLECTIVĂ ÎN APĂRARE CU BLOCAJ INDIVIDUAL

Această acțiune este întâlnită în jocul de volei la toate nivelele. La începători se folosește datorită intensității scăzute a atacului iar la performanță datorită faptului ca viteza mare de construire a atacului advers nu lasă posibilitatea apărătorilor să organizeze un blocaj colectiv.

La atacul realizat de pe una din extremele fileului, dublarea blocajului se realizează cu cel mai apropiat jucător din linia I. La dublarea blocajului efectuat pe zona 3 acționează preponderent jucătorul din zona 4 pentru ca faza să poată fi continuată cu ridicare efectuată de jucătorul din zona 2.

TACTICA COLECTIVĂ ÎN APĂRARE CU BLOCAJ COLECTIV

Blocajul poate fi efectuat în grup de 2 sau 3 jucători. În această situație, jucătorul din zona 3 coordnează blocajul, el decide locul optim al săriturii iar ceilalți se grupează în funcție de acesta, fără a lăsa loc mingii să treacă printre palmele lor.

Dublarea blocajului se poate realiza cu

un jucător din linia a II-a;

un jucător din linia a II-a.

Oricare din aceste soluții prezinta avantaje și dezavantaje.

Dublajul efectuat de către extrema din linia I asigură o bună prestație în apărare care complică acțiunile în eventualitatea continuării fazei de joc. Această fază se poate continua numai prin preluări înalte care să permită jucătorilor de la blocaj și dublare să se disperseze și să intre în dispozitiv de atac.

Când se utilizează dublajul cu un jucător din linia a II-a avem situația efectuării lui de către jucătorul din zona 6 (centrul doi avansat) sau de către una din extreme (1 sau 5 – centrul doi retras).

În cazul în care se atacă de pe o extremă a fileului, randamentul blocajului este foarte mare și avem posibilități crescute în apărare prin cei 4 jucători rămași disponibili. Când se atacă din centru apărarea este mai deficitară.

Toate soluțiile sunt deficitare rămânând descoperite colturile terenului sau o zonă în apropierea spațiului de 3 m (spre exterior la dublarea cu linia I si în mijloc la dublarea cu extrema din linia a II-a corespunzătoare blocajului).

TACTICA COLECTIVĂ ÎN ATAC DUPĂ PRELUAREA ATACULUI SAU DUPĂ DUBLAREA ATACULUI

Combinațiile tactice în atac sunt influențate de calitatea și direcția de orientare a preluării, numărul de jucători care pot efectua atacul și de eficacitatea atacului din punct de vedere strategic.

Calitatea și direcția de orientare a preluării din atac determină combinația tactică în atac și are implicații și asupra celorlalți doi factori. Preluarea din atac poate fi bună, imprecisă sau greșită. Preluarea bună are o traiectorie (de regulă) înaltă, orientată către ridicător sau coechipier care poate continua faza în condiții optime. Preluarea imprecisă nu este orientată optim și necesită o corecție din partea unui coechipier. De obicei, în urma acestor preluări soluțiile de atac sunt limitate. Preluarea greșita anulează posibilitățile de continuare a fazei de joc.

În funcție de calitatea preluării, în combinații pot participa unul sau mai mulți jucători. Cu cât crește numărul de jucători în atac, cu atât șansele de reușită ale adversarului sunt mai reduse. Eficacitatea atacului depinde deci de numărul de jucători care intră în combinația de atac și de posibilitățile tehnico-tactice ale celui ce lovește mingea, ca o rezultantă a pasei ce i-a fost adresată.

ACȚIUNI TACTICE ÎN ATAC CU DOUĂ LOVITURI

Aceste acțiuni sunt mai dificilde realizat decât în situația precedentă, datorită faptului că o preluare de calitate superiorară este mai dificil de realizat din atac sau din dublarea blocajului decât din preluarea serviciului. În aceste condiții pasa directă se adresează unui coechipier care poate efectua atacul sau poate eventual continua faza de joc.

ACȚIUNI TACTICE ÎN ATAC CU TREI LOVITURI

Aceste acțiuni sunt mai des întâlnite decât cele executate cu două lovituri dar mai rar decât cele executate după preluarea din serviciu. Ele sunt mai dificil de executate și (practic) cu o gamă mai redusă de posibilități de rezolvare.

Aspectele particulare ale recomandărilor pentru combinațiile tactice în atac după preluarea atacului sunt:

pentru începători

se vor utiliza combinațiile tactice în atac cu unul sau doi jucători din linia I, cu trei lovituri;

pasele vor fi distribuite de jucătorul cu sarcini de ridicător sau de către unul din coechipieri care este în apropierea mingii;

pentru avansați:

se perfecționează acțiunile precedente și se învață cele cu două lovituri;

apare ridicătorul care poate să rezolve problema combinațiilor dificile, în funcție de necesitățile de atac;

RECOMANDĂRI DE UTILIZARE A COMBINAȚIILOR ÎN ATAC DUPĂ NIVELUL DE PREGĂTIRE AL SPORTIVILOR

1. PENTRU LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ

vom utiliza combinații în atac cu 3 lovituri, după preluare din serviciu realizată cu 5 jucători

în atac vor participa 2 jucători din linia I iar al treilea este considerat ridicător când este plasat pe zona 3;

se atacă din pase înalte sau medii, de pe extremele fileului;

pasele vor fi orientate la început spre înainte, la coechipierul care va ataca, de regulă, plasat;

2. PENTRU ECHIPELE REPREZENTATIVE ȘCOLARE

la început vom utiliza combinațiile în atac cu 3 lovituri, după preluarea serviciului în 5 jucători:

în atac vor participa 2 jucători din linia I iar al treilea va fi considerat ridicător și va acționa pe toate zonele de la fileu;

se atacă din pase înalte și medii, din toate zonele, cu pase înainte și peste cap;

în etapa a II-a se trece la preluarea din serviciu în 4 jucători, cu ridicător specializat;

se utilizează combnațiile în atac cu 3 lovituri prin 2 jucători din linia I;

se atacă din pase medii și înalte, fără schimb de locuri între jucători;

se însușesc combinațiile în atac cu două lovituri;

la sfârșitul etapei apare intrarea ridicătorului din linia a II-a la combinațiile în atac executate de 3 jucători din linia I;

se trece la însușirea atacului din pase scurte și întinse dar făraă schimb de locuri între jucători

Exercițiile se concep pornind de la modelul structural al jocului. În funcție de combinația pe car dorim să o pregătim vom organiza exersarea astfel încât traseul mingii să fie similar cu cel din timpul jocului și să avem cel puțin doi jucători care să poată finaliza prin lovitură de atac.

CAPITOLUL VII

ANALIZA REZULTATELOR OBȚINUTE

ȘI INTERPRETAREA LOR

Prin intermediul datelor culese pe parcursul studiului observația principală se creionează asupra preciziei programei de volei în cadrul orelor de activități sportive la grupa de volei-începători (15-16 ani – 10 jucători) și avansați (17-18 ani – 4 jucători), precum și prezentarea particularităților instruirii și antrenamentului în cadrul asociației sportive aferente unui liceu.

5.1. Cu privire la modelul jocului, echipei și a jucătorilor

Comparând media de înălțime (talia) pe posturi cu datele de referință din lucrările de specialitate, componenții grupei de volei sunt repartizați pe posturi astfel:

5.2 Cu privire la indicatorii pregătirii și a sistemului de probe de control

Față de propunerile pe care literatura de specialitate le face referitor la nivelul de pregătire, numărul de antrenamente (135-150), ore de antrenament (190-200), numărul de săptămâni (40), la categoria de vârstă similară (15-18 ani) a echipei de volei a Liceului Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni, am realizat 96 de antrenamente însumând 144 de ore în 38 de săptămâni într-un ciclu săptămânal de 2-3 antrenamente.

Dată fiind structura anului școlar, cu vacanțe, perioade de teze, am realizat un număr mai scăzut de antrenamente per total, dar un număr mai ridicat de ore de antrenament per ansamblu și datorită faptului că în perioada vacanțelor de iarnă și primăvară s-au realizat câte 5 antrenamente/săptămână a 100 minute.

Trebuie menționat, că făcând parte integrantă din indicatorii pregătirii și timpul afectat jocurilor de verificare (18 jocuri) și jocurilor oficiale (10-12 jocuri); un total de 28 ore, în care s-au verificat în competiție justețea obiectivelor de pregătire formulate, a conținutului antrenamentului, a mijloacelor selectate.

Sistemul probelor și normelor de control a constat dintr-o baterie de teste conform graficului anual de pregătire. Această baterie de teste a fost aplicată în două momente distincte:

teste pentru motricitate generală (testare inițială în 06.11.2013, testare finală în 29.04.2014);

teste pentru deprinderi motrice speciale (testare inițială în 15.12.2013, testare finală în 14.05.2014).

Pentru analiza și interpretarea datelor culese la probele și normele de control sunt prezentate în anexă, tabele și grafice care prezintă modificările survenite pe perioada desfășurării studiului.

Comparând graficele probelor și normelor de control de motricitate generală și a deprinderilor motrice specifice, am ajuns la concluzia că s-a îmbunătățit situația lor la categoria de vârstă; totuși individual sunt stagnări sau chiar mici rămâneri în urmă la unele probe, acestea datorându-se în primul rând lipsei puterii de concentrare în momentele dificile precum și micilor neseriozități care persistă încă la această vârstă.

La probele de motricitate generală, evoluția rezultatelor se prezintă astfel:

la testul de viteză (30m) de la 5,0 sec. înregistrate la testarea inițială, ca medie a grupului la 4,8 sec;

la testul de rezistență se remarcă, de asemenea, o scădere a timpului realizat la testarea inițială:- de la 2 min. 32 sec. la 2 min. 30 sec;

la testul de detentă, o creștere de la 30 cm la 35 cm (îmbunătățire de 94,1%);

la aruncarea mingii de oină putem constata doar o evoluție relativă, nesemnificativă de numai 17,5%.

La probele pentru testarea nivelului de pregătire tehnică, a deprinderilor motrice speciale, rezultatele ne-au dus la următoarele constatări:

Probele și normele de control folosite pe parcursul muncii de instruire vor fi completate și îmbunătățite odată cu trecerea în următoarea etapă de pregătire și categorie de vârstă.

Pentru apropierea de modelele de referință, probele și normele de control trebuie revizuite periodic, numai așa putându-se da șanse reale de progres practicanților acestui joc.

CAPITOLUL V

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În încheierea studiului prezint următoarele concluzii:

1. programa propusă corespunde în predarea jocului de volei la grupa de începători.

2. programa propusă la lecțiile de activități sportive, ce se poate realiza și îmbunătăți în condițiile realizării a 96 lecții de antrenament cu un număr de 28 jocuri din care 10 oficiale.

3. îmbunătățirile aduse în cadrul lecțiilor de activități sportive se referă la capitolul “pregătire tehnică”…

Propuneri:

Pentru selecție, propun la această categorie de vârstă, mai multe probe specifice, care să ne ajute în depistarea celor care pot progresa rapid;

Continuarea pregătiri și în perioada vacanței de vară prin tabere, cantonamente la munte sau mare;

Completarea studiului cu continuarea investigării la clasele XI-XII (grupe de avansați) în orele de activități sportive.

ANEXE NR.1

Modelul echipei propus în lucrările de specialitate

și cel realizat la Liceul Teoretic “Mircea Eliade” Lupeni

Parametrii constituționali

Rezultate înregistrate la testarea inițială

probe de motricitate generală

Rezultate înregistrate la testarea finală

probe de motricitate generală

NOȚIUNI DE TERMINOLOGIE, STRUCTURI DE JOC, ACȚIUNI FUNCȚIONALE, NOȚIUNI DE PREZENTARE GRAFICĂ ȘI LEGENDĂ

Sistemul de joc cuprinde acțiuni de atac și de apărare => determină structurile de joc cu care operăm în procesul specific de instruire.

Structurile de joc:

structura I de joc – de câștigare a punctului la primirea serviciului adversarului;

structura II de joc – de câștigare a punctului la primirea atacului adversarului;

structura III de joc – S I + S II.

Structura I de joc cuprinde acțiunile: preluare din serviciu, ridicare după preluarea serviciului și atac după preluarea serviciului și este caracteristică fazei 1 de joc, nerepetabilă. În principal are un caracter de atac și se realizează în condiții tactice colective ușurate.

Structura II de joc cuprinde acțiunile: blocaj, preluare din atac, ridicare după preluare din atac și atac după preluare din atac. Se regăsește în fazele prelungite de joc (începând cu faza 2), este repetabilă și se efectuează în condiții tactice colective îngreuiate.

Structura III de joc este dată de îmbinarea celor două structuri menționate și este determinată de eficiența acțiunilor individuale în contextul celor colective.

Fazele de joc sunt:

faza inițială care este formată numai din serviciu, ca acțiune de punere a mingii în joc și are un caracter de atac dar nu crează probleme deosebite adversarului

faza 1 de joc, specifica structurii 1 de joc, în care construcția atacului este favorizată;

fazele 2, 3, 4,.. de joc, specifice structurii II de joc, în care construcția atacului este îngreuiată.

Acțiuni de joc = serviciul, preluarea din serviciu, ridicarea, atacul, blocajul, preluarea din atac.

Sistematizarea acțiunilor de joc

Acțiuni de atac: Serviciul

Ridicarea (! Rps și Rpa)

Atacul (lovitura de atac) – (! Aps și Apa)

Acțiuni de apărare Preluarea din serviciu

Preluarea din atac

Blocajul

Noțiuni de prezentare grafică și legendă

Jucător (poziție inițială)

Jucător (poziție intermediară)

Jucător (în curs = linia a II-a)

Jucător cu minge (în curs) (în general)

Antrenor

Traiectoria mingii

Traiectoria jucătorului

Atac

Blocaj

BIBLIOGRAFIE

1. Scarlat, B., Scarlat E.: „Educație Fizică Și Sport – Învățământ Liceal”, Didactică și Pedagogică, 2003;

2. Scarlat, B., Scarlat E.: „Educație Fizică Și Sport”, Didactică și Pedagogică, 2002;

3. Scarlat, B., Scarlat E.: „Îndrumar de Educație fizică”, Didactică și Pedagogică, 2006;

4. Romeo Ionescu: “ Educație fizică – Mijloace operaționale folosite în rezolvarea temelor lecției”, Humanitas Educațional, 2005;

5. Bengeanu C-tin, Rusu Flavia, Braicu F. „Volei-teorie si metodica”, Casa Cărții de știință Cluj-Napoca, 2000;

6. Rusu, F., „Jocul de volei în școală”, Napoca Star, Cluj-Napoca, 2008;

7. Colibaba – Evulet, D., Bota, I. “Jocuri sportive. Teorie si metodica”,

Aldin, București, 1998

8. Croitoru Doina „Volei”, ANEFS, București, 2000;

9. Dragnea, A., Bota Aura „Teoria activităților motrice”, Didactică și Pedagogica, București,

10. Păcuraru, A., „Volei – tehnică și tactică”, Fundației Universitare, Galați, 2002;

11. I. Săvescu: ‘’Proiectarea demersului didactic la Educație fizică pentru clasele de liceu’’, Aius PrintEd, 2005;

12. I. Săvescu: “Proiectarea demersului didactic la Educație fizică pentru clasele de liceu’’, Aius PrintEd, 2010;

13. Bompa, T., “Performanță în jocurile sportive”, Ex Ponto, Constanța, 2003;

14. Cârstea Ghe, “Teoria și metodica Educației fizice și sportului”, AN-DA, București, 2000;

15. Prodea,C., Cobârzan H. “Metodica educației fizice și sportive școlare”, C&C, Cluj Napoca, 1999;

BIBLIOGRAFIE

1. Scarlat, B., Scarlat E.: „Educație Fizică Și Sport – Învățământ Liceal”, Didactică și Pedagogică, 2003;

2. Scarlat, B., Scarlat E.: „Educație Fizică Și Sport”, Didactică și Pedagogică, 2002;

3. Scarlat, B., Scarlat E.: „Îndrumar de Educație fizică”, Didactică și Pedagogică, 2006;

4. Romeo Ionescu: “ Educație fizică – Mijloace operaționale folosite în rezolvarea temelor lecției”, Humanitas Educațional, 2005;

5. Bengeanu C-tin, Rusu Flavia, Braicu F. „Volei-teorie si metodica”, Casa Cărții de știință Cluj-Napoca, 2000;

6. Rusu, F., „Jocul de volei în școală”, Napoca Star, Cluj-Napoca, 2008;

7. Colibaba – Evulet, D., Bota, I. “Jocuri sportive. Teorie si metodica”,

Aldin, București, 1998

8. Croitoru Doina „Volei”, ANEFS, București, 2000;

9. Dragnea, A., Bota Aura „Teoria activităților motrice”, Didactică și Pedagogica, București,

10. Păcuraru, A., „Volei – tehnică și tactică”, Fundației Universitare, Galați, 2002;

11. I. Săvescu: ‘’Proiectarea demersului didactic la Educație fizică pentru clasele de liceu’’, Aius PrintEd, 2005;

12. I. Săvescu: “Proiectarea demersului didactic la Educație fizică pentru clasele de liceu’’, Aius PrintEd, 2010;

13. Bompa, T., “Performanță în jocurile sportive”, Ex Ponto, Constanța, 2003;

14. Cârstea Ghe, “Teoria și metodica Educației fizice și sportului”, AN-DA, București, 2000;

15. Prodea,C., Cobârzan H. “Metodica educației fizice și sportive școlare”, C&C, Cluj Napoca, 1999;

ANEXA NR.1

Modelul echipei propus în lucrările de specialitate

și cel realizat la Liceul “Mihai -Viteazul”Vulcan

ANEXA NR. 2

Parametrii modelului de joc

ANEXA NR. 3

Parametrii constituționali

ANEXA NR.4

Rezultate înregistrate la testarea inițială

probe de motricitate generală

ANEXA NR.5

Rezultate înregistrate la testarea finală

probe de motricitate generală

ANEXA NR. 6

Rezultate înregistrate la testarea inițială

probe de motricitate specifice

ANEXA NR.7

Rezultate înregistrate la testarea finală

probe de motricitate specifice

ANEXA NR. 8

PLAN ANUAL DE PREGĂTIRE

ANEXA NR. 10

Modelul jucătorilor propuși de lucrările de specialitate

și cel realizat la Liceul „Mihai-Viteazul” Vulcan

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Studiu Privind Pregatirea Tehnico Tactica a Unei Echipe Reprezentative Scolare de Volei la Nivel Liceal (ID: 166916)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Studiu Privind Pregatirea Tehnico Tactica a Unei Echipe Reprezentative Scolare de Volei la Nivel Liceal

Copyright Notice

.carancteristici Si Tendinte In Jocul DE Handbal

Contribuții Privind Valorificarea Jocului DE Handbal ÎN Activitățile Motrice DE Timp Liber

. Optimizarea Refacerii Postefort LA Baschetbalisti Prin Utilizarea Stretchingului

Electroterapie

Studiu Privind Relatia Dintre Practicarea Unui Sport de Performant Si Cresterea Autocontrolului In Randul Adolescentilor

Modelarea In Jocul de Volei

Copyright Notice

Similar Posts