Studiu privind potențialul turistic al regiunii Oltenia de sub Munte [308002]

Universitatea „ Ovidius ” Constanța

Facultatea de Știine ale Naturii și Științe Agricole

Specializare : Geografie

Studiu privind potențialul turistic al regiunii “ Oltenia de sub Munte “

Asistent coordonator : Absolventă Nanu Madalina Floriana

Lector. Univ. Dr. George – Marius – Cracu

Constanța

2017

[anonimizat] , pe o distantă de peste 230 km , zona subcarpatică a Olteniei , de la Rm. [anonimizat] , [anonimizat] .

[anonimizat] a [anonimizat] : Hurezu , Bistrița , Arnota , Govora , Cozia , Tismana sau a [anonimizat] , Măldărești , Curtișoara , Cerneți .

Oltenia este țara Oltului , a străvechiului râu dacic Alutus tânjitor a-si afla liniștea la Zeul Danubius . Prin multe mai trece însă Oltul până să se întâmple aceasta și multe mai are el de istorisit despre lucrurile care s-[anonimizat] .

[anonimizat]-[anonimizat] , [anonimizat] , par a fi oprit goana înverșunată a timpului , încât , [anonimizat] , sub oblăduirea sfinților din fresce .

De-a [anonimizat] a spațiilor sacre . [anonimizat]- care înainta cândva pănă la Dunăre . Oltul și-a [anonimizat] , [anonimizat] .

[anonimizat] , Liliecilor , [anonimizat].

Capitolul I

[anonimizat]. [anonimizat], Oltenia include 5 județe : [anonimizat]-[anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat] , [anonimizat] .

[anonimizat] , [anonimizat] , formând hotarul cu regiunile Hunedoara și Banat .

[anonimizat] , Dunărea desparte Republica Socialistă România de Republica Populară Bulgaria și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia .

[anonimizat] , [anonimizat] , [anonimizat] , cursul Oltului.

Teritoriul regiunii administrative Oltenia este de 20.300 km² .

Figura 1. Harta Olteniei de sub munte

Sursa:Dezvoltare teritorială integrată a microregiunii Oltenia de sub munte

CAPITOLUL II. Aspecte Teoretice și Metodologice

2.1 Istoricul cunoașterii și valorificării resurselor turistice

Oltenia reprezintă una din provinciile istorice ale Țării Românești, fiind situată în partea de sud-vest a României, limitele sale variind de-a lungul timpului.

Conform documentelor istorice, numele de Oltenia pentru teritoriul de vest de Olt este relativ nou, datând din secolul XVIII1, în secolele anterioare fiind consemnat sub forma de Terra de Zeurino – Țara Severinului .

Pe teritoriul Olteniei, respectiv al Valahiei Mici, la nord-apus între Carpați, la răsărit între Olt și la miazăzi între Dunăre, s-a format Țara Severinului. După cum nota academicianul At. M. Marienescu la începutul secolului XX: “ ea a fost încorporată Ungariei, și regii unguri Țara Severinului au înșirat-o între țerile Ungariei și a format-o de parte întregitoare a Banatului Severin “ , subliniind că la unguri, Oltenia s-a numit Țara Severinului.

Denumirea de banat provenea de la ban . guvernatorul unei provincii situată la marginea țării (a Ungariei), pentru apărarea granițelor.

Istoriografia austriacă face referire la Banatul Olteniei sau al Craiovei sub numele de KleineWalachiei . Valahia Mică, iar apoi, în scurta perioadă când Oltenia a aparținut Austriei, Walachia Cisalutana . dincolo de Olt.

Situată în partea de sud-vest a Republicii Socialiste România , regiunea Oltenia curprinde aproape întreg teritoriul provinciei istorice cu acest nume , aflat între Dunăre , Carpații Meridionali și Olt . În nord și nord-vest, limita regiunii trece peste culmile Munților Paringului , Vilcanului și ale Munților Godeanu și Mehedinți , formând hotarul cu regiunile Hunedoara și Banat .

La sud și sud-vest , Dunărea desparte de Republica Socialistă România de Republica Populară Bulgaria și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia . La Est Oltenia , se învecinează cu regiunile Argeș și București , limita trecând peste cumpăna apelor dintre Olt și Oltet , până la Drăgănești , de unde urmează , până la sud de Izbiceni , spre Dunăre , cursul Oltului.

Provincia dintre Olt , Dunăre și Carpați , a fost un mediu potrivit de manifestare a actitivatii umane de la începutul procesului de etnogeneza și până în zilele noastre .

Încă de la sfârșitul tertiarului în condițiile existenței lacului getic ,la țărmurile căruia Oltul , Oltetul și Jiul formaseră delte și indirect golfuri , s-a dezvoltat o flora și o fauna prielnică vieții umane în devenire . Cercetările efectuate la Bugiulesti ( raionul Oltetu ) au dus la descoperirea unui important depozit fosilier willafranchian ( început de cuaternar ) cuprinzând oase sparte pentru extragerea măduvei sau folosite că măciuci străpungătoare , răzuitoare , fapt care trădează activitatea intenționată a unor maimuțe superioare de tipul australopitecilor din sudul Africii .

Autorii uneltelor de os de la Bugiulesti pot fi considerați “oameni în formare “ , care-și procurau hrană printr-o activitate vânătorească .

Uneltele de prund de la Farcasele , Slătioara și Bugiulesti atestă în Oltenia activitatea omului paleolitic din perioada glaciară de început , iar aschiile clactoniene de la Farcasele și Dobromira , pe cea a omului paleoliticului interior .

Din paleoticul mijlociu în peșterile Olteniei s-au găsit resturi numeroase și importante . De altfel , această perioada se caracterizează printr-o climă rece , care a determinat omul de Neandertal să-și caute adăposturi mai ferite . Săpăturile de la Baia de Fier au scos la iveală și cele mai vechi resturi fosile de pe teritoriul Olteniei ale omului primitiv , alături de urmele activității sale : unelte de piatră și os și oasele urșilor de peștera , victime ale vânătorilor paleolitici .

Și paleoliticul superior este bine reprezentat în Oltenia prin descoperirile de la Baia de Fier , Broșteni și Vadastra . Cele mai recente cercetări de teren , efectuate pe dunele de nisip din sud-vestul Olteniei , au depistat o bogată locuire epipaleolitică sau neolitică aceramica . Cea mai veche cultură neolitic-cermaica , din Oltenia , este cultură Cris , din vremea căreia s-au găsit așezări la Verbita , Verbicioara , urmată în ordine de culturile Vinca-Turdas ( așezări la Ostrovul Simian, Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare ,Verbicioara , Rast ), Vadastra și Sălcuță.

Remarcăm în cadrul tuturor culturilor neolitice din Oltenia un simt artistic deosebit în realizarea bunurilor materiale , de la unelte până la ceramică splendid decorată .

Se poate constata , de asemenea , în cazul culturii Sălcuță, un început de folosire a aramei pentru confecționarea unor unelte sau podoabe .

Pe la 1800 î.e.n. în zona de câmpie a Olteniei , pătrund populații de păstori ale căror urme sunt reprezentate prin numeroase movile funerare .

Ultimile cercetări arheologice , indică faptul că în Oltenia , periada de tranziție spre epoca bronzului a avut o durata mai scurtă și , în acest caz , cultură Cotofeni poate fi socotită că prima cultură a epocii bronzului timpuri de aici .

Urmează apoi cultura Glina III, suprapusă la rândul ei , de culturile Verbicioara și Gîrla-Mare din sudul Olteniei .

Populațiile epocii bronzului din Oltenia , aflate în strânsă legătură cu regiunile învecinate, au fost creatoare ale unor bunuri materiale care trădează un înalt simt artistic .

Spre sfârșitul epocii bronzului se ajunge la o uniformizare culturală pe întregul teritoriu oltean . Apoi printr-o transformare treptată , în special după anul 800 î.e.n. , se cristalizează cultură primei epoci a fierului .

A două epoca a fierului "La Țene " este bogat reprezentată în Oltenia , prin numeroase așezări și cetăți fortificate cu valuri și șanțuri de apărare .

Din această perioada a rămas tezaurul cu piese de harnașament de argint și argint aurit de la Craiova .

2.2 Cercetarea în domeniul geografiei turismului în arealul luat în studiu

Oltenia acaparează fiecare ținut cu peisaje superbe și diferite obiective turistice .

Mulți autori au publicat cărți despre Oltenia de sub munte , printre aceștia sunt : I Ionescu – Dunăreanu , Mihail Cristescu – Ghid prin Oltenia Subcarpatică , Nicolae Plopșor – Oltenia Ghid turistic al Regiunii , Dumitrașcu . N .I – Folclor din Oltenia .

3. Repere teoretice, metode și tehnici de cercetare

În realizarea lucrării de față , s-a urmărit utilizarea unor tehnici cât mai variate atât tradiționale , cât și moderne . Dintre metodele tradiționale s-a folosit descrierea geografică ,observația , analiza și metoda comparației . Pe baza mijloacelor moderne s-a putut realiza o evaluare cantitativă și calitativă a potențialului turistic al Olteniei de sub munte , prin interpretarea tabelelor , a imaginilor și hărților .

CAPITOLUL III. Potențialul Turistic al Arealului Studiat

3.1.Potențialul turistic natural

3.1.1.Potențialul turistic al reliefului caracteristici generale și subunități de relief

Având un bogat 1și variat relief , Oltenia cuprinde spre nord cununa Carpaților Getici reprezentați prin munți înalți , masivi , formați în cea mai mare parte din șisturi cristaline străbătute de puternice intruziuni de granițe și pegmatite .

Călcare răzlețe apar mai ales în Munții Căpățânii , Valcanului și Mehedinți , în aceștia din urmă , întâlnindu-se forme carstice concretizate în crește abrupte , doline , hornuri , vai înguste , defileuri , ponoare , chei , peșteri . Din punct de vedere morfologic , Carpații dintre Dunăre și Olt apar la prima vedere destul de unitari.

Analizați mai amănunțit , se constată că Masivul Parâng , conține nenumărate vestigii ale glaciației cuaternare , reprezentată prin căldări sau circuri glaciare , lacuri și vai cu profilul transversal în formă de U .

Din salba glaciară a Părângului , lacul Gilcescu , este cel mai mare având o suprafață de 31.260 m². Tot în regiunea Olteniei se mai află Lacul Mare , Slaveiul , Zănoaga și altele .

Dintre văile glaciare ăla Părângului , de o rară frumusețe este Vatra Lotrului , care este considerată glaciară pe o lungime de 7 de circa 7 km. începând de la lacul Gilcescu .

Față de alcătuirea Părângului , Munții Căpățânii și Valcanului cuprind întinse suprafețe de denudatie , în timp ce Munții Mehedinți cu Podișul Mehedintilor , prin relieful carstic dezvoltat și de mică înălțime , se aseamănă cu Grupa Carpaților Occidentali .

Grupul Carpaților Meridionali din Oltenia este împărțit în două jumătăți aproape egale de apele Jiului , care ferăstruiesc granițe de Șușița , amfibolite și formațiunea de Schelă , generând prăpăstiosul defileu în care ineditul apare la tot pasul .

În afară de defileul Jiului , Carpații Meridionali mai sunt străbătuți de defileul Dunării .

Se mai poate aminti Pasul Vălcan , pas de înălțime folosit încă de pe vremea romanilor care , la o altitudine de 1600 m , face posibilă trecerea între Oltenia și Transilvania .

Prin vârfurile semețe , care în multe cazuri trec de 200 m Cîrja , Gruiul , Setea Mare , Mohorul , Lespezi , Dengherul , Păpușă , Galbenul , Micaia și mai ales prin majestuosul Vf. Parângul Mare , care-și înalta fruntea la 2518 m. masivul Parâng constituie unul din cele mai importante noduri orografice din Carpații Meridionali.

În zona Masivului Parâng, lanțul carpatic atinge cea mai mare lărgime , de circa 91 km , aproape jumătate pe teritoriul Olteniei și este reprezentat prin mai multe culmi cu aspect digitiform .

Spre nord-vest pleacă culmile Munților Sebeșului , spre nord-est Munții Cibinului, în partea central-estică Munții Lotrului , iar către sud-est Munții Căpățânii , între care s-a intercalat încă din levantin valea Lotrului .

Chei și peșteri de o neîntrecută frumusețe formează râurile Gilortul , Galbenul și Oltetul în munți și la poalele lor .

Munții Valcanului cu vârfuri mai domoale , care nu ating 200 m , prin Muntele Oslea , fac legătură cu nodul orografic al Godeanului . Spre vest, pantele domoale dar frământate ale Mehedintilor și Cernei se curbează spre cotul Dunării .

Fenomenele carstice din dreapta Jiului se amplifică la un nivel superior în podișul și Munții Mhedinti . Astfel cheile Sohodului și Bistriței din Munții Valcanului se continuă spre sud-vest cu formațiuni carstice de o amploare nemaiîntâlnită în Oltenia .

Versantul sudic al Carpaților dintre Dunăre și Olt , coboară în Depresiunea subcarpatuca , ce se întinde pe direcția Horezu , Polovragi , Novaci , Tismana , de la Olt până la Motru , însoțind îndeaproape arcul carpatic . Această formă de relief a permis în cele mai vechi timpuri dezvoltarea unor așezări la punctul de contac al Carpaților cu podișul . În cadrul ei, depresiunea subcarpatică olteană cuprinde Depresiunea Tg.Jiu , ce pătrunde adânc în Piemontul Getic .

Această depresiune străjuiește brâul dealurilor subcarpatice .

La sud de subcarpați se întinde Ținutul Piemontului sau Podișul Getic , până la linia ce trece prin Tr.Severin-Plenita-Radovan-Craiova-Balș.

Acest ținut este format la nord din dealurile Motrului , Jiului și Oltetului , iar la sud de Câmpia Colinară a Transilvaniei , împărțită în trei subunități : Câmpia vestică , Câmpia Estică și Câmpia Centrală . Formată din pietrisuri , acoperite cu nisipuri și bălți , câmpia estică este cuprinsă între Dudasul Schelei , Magheru și Drincea .

Câmpia Estică are mai multe câmpuri și se întinde între Olt și Jiu.

Câmpia Centrală prezintă caractere de tranziție între primele două subunități de și este situată între Drincea și Jiu , cuprinzând Câmpia Dîrvari , Băilești și Segarcea.

3.1.2 Potențialul turistic al unităților și tipurilor genetice de relief

Munții Căpățânii numeroase drumuri pastorale sau forestiere duc din satele ce se înșiră pe dreapta intinerariului nostru , între Râmnicu Vâlcea și Baia de Fier , spre culmea munților care se inalță către miazănoapte , făcând parte din complexul montan dinspre Olt și Jiu , împreună cu Munții Lotrului , Cibinului , Sebeșului și Parângului . Situați pe latura sud-estică a complexului , între văile Oltului , Lotrului , Latoriței și Oltețului , Munții Căpățânii prezintă un versant sudic foarte sălbatic care coboară în pantă accentuată până la o linie ce merge de la Călimănești și Olănești , pe la Horezu și Polovragi pânâ Baia de Fier.

Curmătura Oltețului , situată pe culme , reprezintă punctul de separație dintre Munții Căpățânii și ai Parângului , la capătul unei spinări înalte care începe pe deasupra defileului Oltului între Cozia și Brezoiu , trecând apoi prin Năuruțu , Breoata , Cocora , Ursu , Balota.

Recentele drumuri de exploatare forestieră , în special cele din perimetrele Olănești , Bistrița , Horezu și Polovragi , continuate cu marile drumuri pastorale de pe versantul sudic ,constituie în acelaș timp și căi de acces pentru turiști , în masivul acoperit cu perdele compacte de păduri pe ambii versanți . La marginea de sud a munților Căpățânii , prezența unei benzi de calcare în lățime de circa 2 km împrumută peisajului aspecte deosebit de atractive concretizate prin chei și defileuri înguste Olănești , Costești , Rimești , Luncăvăț , Olteț .

Subcarpații Olteniei versantul sudic al Munților Căpățânii este flancat de o zonă colinară reprezentată printr-o serie de măguri puțin înalte 600-800 m , cunoscute sub denumirea de Subcarpații Olteniei. Înșirate pe la poalele Carpaților , de la Olt până la Motru , aceste măguri sunt separate printre numeroasele cursuri de apă ale influențelilor Oltului și Jiului , până la obârșiile Motrului . Reprezentând ultimul val de încrețire a stratelor geologice de la periferia Carpaților , Subcarpații sunt echivalentul oltenesc al ” muscelelor “ de la estul Oltului .

Dintre numeroasele măguri ale Subcarpaților Olteniei cele mai importante sunt: Dealul Bunești-Piscupia , Buleta , Negrulești , Măgura Slătioarei , Dealul Cârligei , Dealul lui Bran , Dealul Copăcioasa , Dealul Brădiceni , Dealul Sporești , Deaul Negoești .

Munții Mehedinți sub această denumire este cunoscută culmea muntoasă lungă de cca 75 km , cu structură sedimentară calcaroasă , care ocupă latura vestică și nord vestică a Olteniei , între Valea Cernei și Izvoarele Motrului , făcând parte din complexul montan ce se desfășoară de o parte și de alta a Dunării , în zona Cazanelor și Porților de Fier . Aliniați cu spatele către valea Cernei , unde prezintă un abrupt cu pereții înalți , chei înguste , peșteri și alte aspecte specifice zonelor de carst calcaros , Munții Mehedinți nu ating înălțimi mai mari de 1000-1100 m , cu excepția câtorva puncte mai proeminente ca : Piatra Cloșanilor ( 1427 m ) , Vf. Lui Stan ( 1467 m ) , Șușcu ( 1333 m ) , Piatra Camena ( 1228 m ) . Dintre acestea cel mai interesant este Domogledul ( 1106 m ) , situat deasupra Băilor Herculane și a cursului inferior al Cernei , pe al cărui teritoriu se găsește o importantă rezervație naturală , în suprafață de circa 80 ha , remarcabilă prin vegetația ei de origine submeditaraneeană .

Podișul Mehedinți spre sud-est Munții Mehedinți prezintă un versant care coboară în pantă domoală și se desface printr-un mare număr de picioare situate între numeroșii afluenți ai Motrului , Coșuștei și Topolniței și care se transformă , în general la partea lor superioară , în platouri calcaroase de unde provine și denumirea de Podișul Mehedinți , data acestei zone de platformă . Prezentând aspecte amestecate de deal și de platou , cu o altitudine medie de 500-600 m , la circa 500 -700 m sub nivelul general al Muntilor Mehedinți , acest podiș este întretăiat de văi înguste cu defileuri adânci , care fragmenteaza masa calcaroasă a ținutului : Cheile Motrului , între localitățile Apa Neagră și Glogova , Cheile Cloșuștei între Nadanova și Ilovățu , Cheila Topolniței , între Balta și Balotești .

Între aceste văi adânci se întind “ podurile “ împănate de cornete , doline , polje sau lunci , izbucuri și alte fenomene carstice de platformă , de un mare interes turistic

3.2. Potențialul turistic al climei

3.2.1. Caracteristici generale ale elementelor climatice

Oltenia are o climă temperat-continentală variind de la nord la sud .Complexitatea reliefului determină un climat cu o mare varietate de nuanțe .

În partea de Vest se fac simțite influențe mediteraneene , la est iernile sunt reci . În Nord , pe munți este un climat umed , cu ierni aspre în zona subcarpatică și cu ierni foarte aspre pe culmile cele mai înalte .

Climatul cel mai blând se gasește în părțile Tismanei , Tr. Severin și Orșovei , unde crește o vegetație cu nuanțe mediteraneene ( păduri de castan , păduri de liliac sălbatic ) .

În general , clima Olteniei , este simțitor mai blândă decât în restul țării , aceasta datorită atât influențelor medieraneene , cât și adăpostul ce-l oferă Carpații Meridionali . Izotermele Olteniei sunt de 10°C si 11°C . Înghețul începe în octombrie și se termină în Aprilie . Cantitatea de căldură este destul de mare , deoarece , pentru 200 de zile au temperatura de peste 10°C , iar peste 120 zile au temperatura de 25°C .

Media anuală a temperaturii este cuprinsă între 9,3°C la Baia de Aramă și 11°C la Tr.Severin.

Media anuală a precipitațiilor variează între 486 mm la Vlăduieni si 951,5 mm pe Masivul Parâng . Cele mai multe precipitații sunt în luna Iunie , până la 70 l/apa/m și mai puține în luna februarie , până la 40 l/mp ( zăpada ajunge însă la o grosime de 40 cm și durează 14-20 zile anual ) .

Vânturile dominante sunt : crivățul din est , austrul din vest și băltărețul de la sud .

Ele au o viteză de 26 km/ oră .

3.3 Temperatura aerului

Ca urmare a numeroșilor factori ( altitudine , latitudine , natura suprafeței terestre , nebulozitate ) , care determină gradul diferit de încălzire și răcire a suprafeței subiacente – active , temperatura aerului nu este o mărime constantă în timp și se manifestă sub forma unor variații periodice ( zilnice și anuale ) și neperiodice ( accidentale ) .

Temperatura aerului se măsoară în adăpostul meteorologic , la înălțimea de 2 m , zilnic între orele de observații climatologice ( 1 , 7 , 13 , 19 ) .

3.3.1 Umezeala relativă

Caracteristicile umezelii aerului sunt tensiunea vaporilor de apă și deficitul de saturație sunt în funcție de procesele de evaporare și de condensare și depend la rândul lor de existent surselor de apă și de temperature aerului și a suprafeței terestre .

Umezeala relative exprimă raportul dintre cantitatea de vapori existent în aer și cea maxima corespunzătoare temperaturii aerului în momentul observației . Cu cât temperatura aerului este mai mare , cantitatea de vapori de apă necesară saturației este mai mare și umezeala relative mai mica și invers , deci evoluția sa este inversă față de cea a temperaturii aerului .

Zilele uscate , sunt cele în care umezeala relativă a aerului este doar de 30 % sau mai puțin la una din orele de observații climatologice . Numărul mediu lunar al acestora este foarte redus în anotimpul rece și ușor mai ridicat în cel cald .

Convențional , în climatologie , zilele în care umezeala relative a aerului are la ora de observație 13 valori de 80 sau mai mari , au fost numite zile umede .

3.3.2 Nebulozitatea

Prin nebulozitate se înțelege în general totalitatea norilor de pe bolta cerească și în sens mai restrâns , gradul de acoperire al bolții cerești cu nori .

Principalele caracteristici ale nebulozității sunt nebulozitatea totală și cea inferioară.Nebulozitatea totală , parametrul care se folosește cel mai uzual , reprezintă totalitatea norilor de pe boltă , în timp ce nebulozitatea inferioară se referă doar la norii ce au baza de formare în stratul inferior ( 2 km de la suprafața Pământului ) .

3.4 Fenomene de risc climatic cu influență asupra turismului

“ Caracterul periferic și de graniță, dat de dispunerea reliefului și poziționarea geografică, au condus, în timp, la o dezvoltare inegală și un anumit grad de izolare al regiunii.

Zonele montane înalte și cele traversate de cursuri de ape au acționat ca bariere naturale în calea dezvoltării localităților mici, dispuse pe văi și depresiuni, afectând accesibilitatea în teritoriu și, în bună parte, dezvoltarea economică. La acest aspect a contribuit și insuficienta cooperare între localități cu privire la proiecte comune de dezvoltare, care să le scoată din izolare. Deopotrivă, aceste localități sunt afectate de hazarde naturale, precum surpări de teren, eroziunea malurilor, ravenare, inundații.

Nu se poate vorbi de obstacolele și provocările cu care se confruntă regiunea, generate de dispunerea cadrului natural, fără a ne referi la riscul climatic, ca parte integrantă a microsistemului natural.

O problemă persistentă este deficitul de precipitații și instabilitatea climatică ce caracterizează, cu precădere, sudul regiunii. Schimbările radicale ale vremii, variațiile extreme de temperaturi de la un interval la altul, fenomenul de „inversare” a anotimpurilor, periodicitatea si persistența acestor fenomene au atras pagube materiale importante, afectând culturile pe termen lung și conducând la pierderi de vieți omenești.

În lunca Dunării apar fenomene naturale de risc precum seceta, care accentuează deșertificarea, afectând nu numai agricultura, ci și întreaga activitate socio-economică. Și aici sunt prezente fenomene de risc de mediu, favorizate de dispunerea și geologia formelor de relief, precum inundațiile, eroziunea malurilor, alunecările de teren. Acestea sunt determinate fie de cauze naturale (ploile în exces, topirea și infiltrarea zăpezilor, mișcările tectonice), de acțiunea antropica (exploatarea excesiva a masei lemnoase, supraîncărcarea pantelor prin construirea de drumuri și clădiri), sau de un cumul de factori natural-antropici. “ ( Conform Planului de Dezvoltare Regionala Sud-Vest Oltenia 2014-2020 ) .

3.5 Rețeaua hidrografică

În Oltenia se găsesc numeroase ape curgătoare și lacuri . Râurile coboară tumultoase din munți , traversează domol Depresiunea subcarpatică olteană și Podișul Getic , ca apoi , șerpuind liniștite în câmpie , să se verse în Dunăre .

Jiul , cu o lungime de 349 km , din care 285 km , în regiunea Oltenia și afluenții lui , formează un mare bazin hidrografic în partea centrală a Olteniei .

Se formează din Jiul de Vest , care își are obârșia pe teritoriul comunei Câmpul lui Neag , dintre Retezat și Vâlcan și Jiul de Est , care își colectează apele de la poalele Parângului și ale muntilor Sebeș . Cele doua firișoare de apă se unesc lângă satul Iscroni , Jiul intrând în regiunea Oltenia , între gările Pietrele Albe și Lainici .

După ce străbate lanțul carpatic prin defileul Surduc-Lainici , curge liniștit la Bumbești , coborând apoi , prin Subcarpați și peste Podișul Getic , în câmpie , pentru a se vărsa în Dunare la Bechet .

Debitul Jiului la Craiova este 71,7 mᵌ/s . Jiul are ca principali afluenți : Motrul ( 123 km ) , Gilortul ( 107 km ) , Amaradia (103 km ) în partea inferioară a bazinului , în timp ce din partea superioară colectează apele Tismanei , Bistriței , Sohodului și Șușiței , brăzdând meleagurile oltene de la nord spre sud .

Oltul , pătrunde pe teritoriul regiunii Oltenia la Osica de Sus , având un debit de peste 135 mᵌ/s . El se varsă în Dunăre la Izlaz , după ce iese din regiunea Oltenia la Giuvăraști . Oltețul , cu numeroasele sale ape și Tesluiul sunt afluenții principali ai Oltului .

Artera cea mai importantă rămâne însă Dunărea , vechiul Istros care primește mulți afluenți de la vest spre est , după cum urmează : Bahna , Topolnița , Blahnița , Deznățuiul , Jiul și Oltul . Dunărea udă pământul Olteniei pe o distanță de 300 km . Ea își face intrarea în aval de confluența cu Cerna , străbătând calcare jurasice și cretacice și formând cu ajutorul afluenților săi ostroave și insule .

La Est de Vârciorova , apele bătrânului fluviu întâlnesc un prag natural de circa 2 km lățime , cunoscut sub numele de „ Marea Poartă de Fier ” . Cu „ Mica Portă de Fier ” se termină impresionanta luptă de erodare a înălțimilor dusă de milenii de apele Istrului . La vest , după ieșirea din chinga strânsă a Cazanelor bănățene , Dunărea formează cunoscuta insula Ada-Kaleh . În curând ea va fi inundată de apele lacului de acumulare a Sistemului hidroenergetic în colaborare cu R.S.F. Iugoslavia . Aici în secotul Porților de Fier , Dunărea are un potențial energetic de peste 2 milioane kw.

Dintre apele stătătoare ale Olteniei , cele mai de seamă , sunt lacurile Potelul , Nedeia și Bistrețu în lunca Dunării , lacul Prunetu in câmpie și lacul Gâlcescu în Masivul Parâng .

În apele Olteniei se pescuiesc diferite specii de pești : păstrăvi , mreana , scobarul , cleanul , crabul , plătica și altele atât la deal cât și la câmpie ; în Dunăre se mai pescuiesc : somnul , nisetrul , morunul , cega .

Apele subterane au fost foarte active, generând numeroase fenomene endocarstice, reprezentate prin peste 100 peșteri, la care se adaugă numeroase fenomene exocarstice. Sunt prezente numeroase surse de apă de tipul izbucurilor, dintre care cel al Izvorului Frumos de lânga Schitul Pahomie este cel mai important. Altele mai mici se găsesc la nord de Curmătura Builei (La Troiță), Poiana Scărișoara, Poiana Pătrunsa, Bistrița.

3.5.1 Ape de suprafață

Zona bazinelor Motru , Jilț , Rovinari , rețeaua hidrografică este reprezentată de tronsoane ale râului Jiului , pârâurile Tismana , Jilț și Motru și ale afluenților acestora .

Lungimea totală a cursurilor de apă în zonă însumează circa 400 km .

Cantitativ , resursa de apă de la suprafață este relativ săracă . Excepție face Jiul . Peșteana de Jiu , apar următoarele valori caracteristice : debit mediu lunar multianual de 47,06 mᵌ/s , debite medii zilnice minime anuale cuprinse între 7,8mᵌ/s ( la asigurarea de 70%) și respectiv 3,88 mᵌ/s ( la asigurarea de 97%) , debit mediu lunar minim anual ( la asigurarea de 95 % ) de 6,1mᵌ/s . Pe Jilț la p.h. Turceni , aceleași debite caracteristice au valori de : 1,07 mᵌ/s , 0,05mᵌ/s -0,09 mᵌ/s , 0,05mᵌ/s , iar pe Tismana la p.h. Stejerei și Motru , la p.h. Broșteni valorile corespondente sunt de : 5,6 mᵌ/s , 1,32 – 0,51 mᵌ/s , 0,078 mᵌ/s și respectiv 9,12 mᵌ/s , 0-62 – 0,36 mᵌ/s . Debitele maxime anuale înregistrează valori de 960 – 1800 mᵌ/s , pe Jiu , 130 – 260 mᵌ/s pe Jilț , 190 – 440 mᵌ/s pe Tismana , 490-970 mᵌ/s pe Motru .

Din punct de vedere al calițății , râul Jiu și afluenții săi în zona studiată sunt caracterizați printr-o mineralizare naturală mijlocie în zona de deal . De asemenea , de la exploatările petroliere din zonă provin ape uzate .

Zona Gilort – Amaradia, Tărâia – Cernișoara , Bistrița rețeaua hidrografică , în zona studiată , este reprezentată de tronsoane ale următoarelor pârâuri : Gilort cu afluenții Câlnic , Valea Faurului , Valea Ștefăneștilor , Amaradia cu afluenții Poienița și Berleasca , Oltețul cu afluentul Tărâia , Cerna cu Cernișoara , Luncavăț . Lungimea totală a cursurilor de apă în zonă însumează circa 40 de km.

Zona Mehedinți rețeaua hidrografică în zona studiată este reprezentată de tronsoane ale pârâurilor Hușnița și Ghelmegioaia și alte văi afluente cu regim de scurgere nepermanent . Lungimea totală a cursurilor de apă însumează circa 42 km .

Resursa de apă de suprafață este , evident foarte săracă . Pe pârâul Hușnița apar următoarele valori caracteristice : debit mediu lunar multianual de 0,70 mᵌ/s , debite medii zilnice minime anuale de ordinul litrilor , debitul mediu lunar minim anual de 0 , 02 mᵌ/s .

Debitele maxime anuale înregitrează valori de 135-320 mᵌ/s pe Hușnița la confluența cu Motru .

3.6 Potențialul turistic biogeografic

Străbătând meleagurile Olteniei , nu poți rămâne indiferent față de lumea înconjurătoare , vie , reprezentată prin numeroase specii de plante și animale , care alcătuiesc decorul fermecător al naturii . Viața prin aceste locuri pulsează cu multă intensitate și diversitate , grație condițiilor de climă , relief și sol .

În Oltenia trăiesc nenumărate specii de plante și animale , ( vertebrate și nevertebrate ) , dintre care unele foarte rare în flora și fauna țării . Iată un vast câmp de activitate pentru cercetători și o lume plină de inedit pentru turiști .

3.7 Vegetația

Stepa , care în Dobrogea și Moldova , se întinde pe suprafețe mari , este reprezentată în Oltenia doar prin câteva insule ( ochiuri ) cum ar fi cele de la Dioști , Vîrtop , Valea Rea.O atenție deosebită merită pășunile și finețele stepice de la Valea Rea ( raionul Craiova ) , care datorită condițiilor locale favorizează dezvoltarea unor plante de nuanță sudica .

Asociațiile de plante dominante sunt cele de bărboase , păiuș de Haynaladia villosa . O specie foarte rara pentru țara noastră , aflată numai în Valea Rea și în Dobrogea , la Mangalia , este Ziziphora capitată , plantă anuală din familia Labiate , care datorită uleiului eteric ce-l conține , are un miros placut și caracteristic .

În stepă crește dropia , specie sedentară pe cale de dispariție , care totuși , în mici grupuri , mai este întâlnita și în Oltenia , în locuri larg deschise ( între Șegarcea și Măceșu de Sus , între Galicea Mare , Poiana Mare și Motăței ) . Această pasăre este ocrotită prin lege . Alte specii de păsări pe care le întâlnim în ochiurile stepice sunt : spuraciul , gaia , șoricarul .Dintre mamifere semnalăm iepurele , popândăul , hîrciogul .

În silvostepa , ce se întinde de la Dunăre până la linia convențională Hinova , Crivina , Rogova , Dârvarii de Sus , Cujmur , Cârcea , Spineni , Balș , Piatra Olt , întâlnim în cea mai mare parte terenuri agricole , terenuri ocupate de păduri și mai puține suprafețe cu pășuni și finețe . Pădurile sunt alcătuite mai ales din specii de stejar cum sunt : stejarul pufos , stejarul brumăriu și Gârnița .

La limita dintre silvostepă și zona de pădure în apropierea orașului Tr.Severin , se află pădurea Stîrmina , cunoscută prin specii rare de plante și animale .

Pădurea Punghina este renumită datorită numeroaselor esențe de stejar , specifice condițiilor xerofitice . Ea este alcătuită mai ales din stejar brumăriu și Quercus virgiliana . Se mai află stejarul pufos , gârnița , jugastrul și altele . Este de amintit că în silvostepă , de la Calafat la Dăbuleni-Potelu , se află întinse suprafețe ocupate cu nisipuri zburătoare și semizburătoare .

Pe acestea cresc numeroase specii psamofite ,între care și planta foarte rară în țară Mollugo cerviana . În Oltenia această specie se află destul de frecvent .

Interesante sunt și sărăturile de la Gighera . Pe lângă plante specifice comune , cresc și două specii de trifoi Trifolium subterraneum si T.ornitho-podioidies , care se mai cunosc în țară doar în regiunea Banat .

Dintre animalele din silvostepă se ma pot menționa în afară de cele obișnuite lup , vulpe , viezure , iepure și specii colonizate de căprior și cerb lopătar , precum și fazani .

Zona de pădure din Oltenia se întinde de la linia convențională Hinova-Crivina-Rogova-Flămânda-Dârvarii de Sus-Cujmir-Caraula-Cârcea-Spineni-Balș-Piatra Olt , până la golurile de munte . Ea cuprinde subzona stejarului , fagului și molidului .

Pădurile de stejar din Oltenia au o succesiune destul de regulată . Astfel , în luncile Dunării , Jiului , Oltului , Amaradiei , Gilortului , pe lângă pădurile de plop , sălcii și arini , se află și păduri de stejar .

Dacă silvostepei Olteniei îi sunt caracteristice păduri de stejar , brumăriu și stejar pufos,în partea sudică din zona de pădure se află păduri de cer și griniță pure sau în amestec , făcând imixtiuni în arborele de gorun ,care se află în regiunile dealurilor și partea montană inferioară

Pădurile de pe terasele superioare ale Jiului , din apropierea Craiovei , sunt dominate de cer și gârniță alături de care se află carpenul , frasinul și altele .

Covorul plantelor ierboase este destul de bogat , întâlnindu-se uneori plante cu mare valoare geobotanică . În pădurile de stejar și în zona de trecere spre pădurile de fag , se întâlnește o faună din cele mai bogate și variate , de la formele cele mai mici , abia vizibile cu ochiul liber , până la păsările și mamiferele cele mai mari . Ca specii amintim : jderul , nevăstuica , pisica sălbatică .

Frumoase și interesante sunt și pădurile sau locurile împădurite de la poalele Carpaților Olteniei . Să începem această succintă prezentare de la locul unde bătrânul fluviu european – Dunărea străbate împotriviri ale celor doi voinici – Carpații și Balcanii – cu care se luptă de milioane și milioane de ani . Locul acestor lupte este cunoscut sub numele de „ Porțile de Fier” , care în viitorul apropiat vor putea fi numite „ Porțile luminii ”, datorită hidrocentralei ce se naște ca operă a popoarelor român și iugoslav .

Malul românesc în această regiune este un abrupt calcaros , ceea ce nu a permis dezvoltarea unor mari așezări omenești . Vârciorova , Gura Văii și Schela Cladovei sunt singurele așezări dintre Orșova și Tr.Severin , exceptând insula Ada-Kaleh . Plantele și animalele și-au instalat aici un veritabil imperiu .

Subzona pădurilor de molid , constituie un brâu compact , care îmbracă într-o haină veșnic plantele mai domoale ale munților , orientate în general în Oltenia , spre sud și sud- vest . Alături de molid se întâlnește bradul , care mai rar , formează arborete pure .

Zona alpină este reprezentată prin imensa galerie a golurilor alpine , presărate din loc în loc cu insule de jepi și ienupăr . Limitele acestei zone sunt cuprinse între 1400 și 2518 metri .

Asociațiile de Pinus montana sunt adevărate baricade verzi , prin care trec doar fiarele pădurii . Tulpinele întortocheate de la suprafața pământului formează bariere de netrecut .

Asociațiile ierboase de bază frecvent întâlnite sunt cele de coarnă și păiuș . Deosebit de interesanta este asociația de smirdar , care în lunile iunie-iulie formează pajiști de un roșu aprins pe stâncile din etajul alpin . Golurile alpine din Carpații Meridionali sunt dominate pe suprafețe mari de țepoșică . Pe clipele calcaroase , ce apar din loc în loc , facem cunoștință cu floarea de colț și alte rarități floristice care merită atenție .

3.8 . Fauna

Culmile alpine constituie mediul cel mai prielnic de viață al caprei negre , care este văzută numai pe vârfurile cele mai înalte și prăpăstioase ale Carpaților , în căldările glaciare . În regiune se întălnește în Parâng pe muntele Mohoru Novaci , la Oslea între Runc și Tismana , pe muntele Molidiși , la Cloșani .

Dintre păsările de pradă numai vulturii îndrăznesc să mai zboare pe culmile alpine , venind din jos dinspre pădure . Un vultur alpin , originar din peninsula Balcanică , este zăganul sau vulturul bărbos , altădată mai răspândit în Carpați , iar astăzi întâlnit foarte rar , motiv pentru care este ocrotit .

Tot dinspre pădure ajung în golurile alpine și viperele comune , iar în partea de vest a Podișului Mehedinți se întâlnește și vipera cu corn , care atinge lungimea de 1 metru .

3.9 Rezervațiile naturale

Ca rezervații naturale puse sub protecție se numără , în afară de Pădurea Stârmina , defileul Dunării , pădurea Pocruia-Tismana și rezervația Parâng , de mare importanță geologică , floristică și faunistică , rezervațiile : Ponoare , Ciocârlău , Gighera , Valea Rea , Popoveni.

În afară de chei și de ponoare , salba de peșteri din Depresiunea Olteană Topolnița , Cloșani , Gura Plaiului , Peștera Muierii și Cioaca cu Brebenei constituie fenomene carstice de o măreție rar întâlnită . Toate sunt monumente ale naturii ocrotite prin lege .

Ca mărturii ale trecutului geologic se numără puncte fosiliere , între care două sunt puse sub scutul legii : punctul fosilier de la Bahna și cel de la Bucovăț , ambele caracterizându-se prin specii de moluște de vârstă terțiară de mare valoare , între care câteva sunt unice în lume .

3.10 Potențialul turistic antropic

3.10.1. Edificii istorice

Mănăstirea Hurez cel mai reprezentativ complex de arhitectură medievală , definitoriu pentru stilul brâncovenesc . Biserica mare a Mănăstirii Hurez , cu hramul Sfinții Împărați Consantin și Elena , a fost contruită între 1690-1694 . Monumentul este inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO .

Figura 2. Mănăstirea Horezu

Sursa : Călător prin Țara mea

Satul Horezu , atestat din 1487 , este un vechi centru etnografic și artizanal . Celebra ceramică de Horezu e unică prin bogația motivelor sale decorative .

Figura 3. Ceramică

Sursa : Călător prin Țara mea

Figura 4.Tradiții

Sursa : Călător prin Țara mea

Bisericile de lemn din Oltenia Mălaia , Ciungetu , Brezoi , construite între secolele XVIII-XIX , reprezintă impresionante exemple de artă țărănească .

Figura 5. Biserică din lemn

Sursa : Călător prin Țara mea

Schitul Sfântul Ioan de sub Piatră secolul XIII , cunoscut și sub denumirea de Cozia Veche , este ctitoria lui Radu , tatăl lui Mircea cel Bătrân .

Figura 6. Schitul Sfântul Ioan de sub Piatră

Sursa : Călător prin Țara mea

Primul schit de la Stânișoara a fost întemeiat în urmă cu aproximativ 300 de ani de sihastrul Meletie , care s-a retras aici de la Cozia .

Figura 7. Primul schit de la Stânișoara

Sursa : Călător prin Țara mea

Mănăstirea Turnu păstrează biserica veche 1976 , ctitoria fostului episcop de Râmnic , Varlaam .

Figura 8. Mănăstirea Turnu

Sursa : Călător prin Țara mea

Stilul arhitectonic al Mănăstirii Cornetu 1666 este reprezentativ pentru epoca lui Matei Basarab .

Biserica schitului vechi de la Frăsinei a fost construită din lemn , în anul 1710 .

Figura 9. Biserica schitului vechi de la Frăsinei

Sursa : Călător prin Țara mea

Mănăstirea Dintr-un lemn , înălțată între 1634-1635 de Preda Brâncoveanu .

Figura 10. Mănăstirea Dintr-un lemn

Sursa : Călător prin Țara mea

Bolnița Mănăstirii Dintr-un lemn , construită pe locul stejarului în care un călugăr ar fi descoperit în secolul al XVI-lea o icoană a Maicii Domnului .

Figura 11. Bolnița Mănăstirii Dintr-un lemn

Sursa : Călător prin Țara mea

Biserica Mănăstirii Surpatele construită între 1703-1706 de Maria Doamna , soția lui Constantin Brâncoveanu .

Mănăstirea Govora , ctitorita de Vlad Dracul , rezidită de Vlad Călugărul , Radu cel Mare și Matei Basarab , reparată și zugravită în timpul Domniei lui Constantiv Brâncoveanu .

Figura 12. Mănăstirea Govora

Sursa : Călător prin Țara mea

Biserica Mănăstirii Surpatele construită între 1703-1706 de Maria Doamna , soția lui Constantin Brâncoveanu .

Mănăstirea Cozia , zidită între 1387-1388 , este cea mai frumoasă cititorie a voievodului Mircea cel Bătrân , al cărui mormânt se afla în pronaos , alături de cel al mamei lui Mihai Viteazu , maica Teofana . O frescă de pe zidul din dreapta al naosului Mănăstirii Cozia , îl înfățișează pe cititorul Mircea cel Bătrân , îmbrăcat în costum de cavaler medieval apusean , alături de fiul său Mihail . Pictura care împodobește pereții Mănăstirii Cozia a fost refăcută între 1706 – 1707 , când a adăugat pridvorul în stil brâncovenesc , prin grija paharnicului Șerban Cantacuzino .

Figura 13. Mănăstirea Cozia

Sursa : Călător prin Țara mea

3.10.2 Vestigii arheologice

În această zonă au existat așezari umane preistorice dacice , dar și daco-romane , iar în ceea ce privește arheologia medieval , atestările documentare nu pun nici un moment la îndoială existent acestora . Dintre acestea amintim :

În satul Bohorelu – atestat la 1483 de către domnul Vlad Călugărul , la punctul „Cioaca cu Jidovi ” s-au scos la suprafață urme din prima epocă a fierului . Localitatea , ca și întreaga vale a Buhorelului va fi astupată de depozitele de steril rezultate din carierele Jilț Sud si Jilț Nord .

În satul Drăgotești pe dealul au fost descoperite fragmente de ceramică și topoare de piatră din neolitic .

În satul Runcurelu la marginea de est , în perimetrul carierei Jilț Nord urme arheologice din epoca feudala târzie .

În Valea Mănăstirii , satul Cătunele , sub „ Dealul Bisericii „ pe malul stâng al Pârâului Valea Modoranilor au fost descoperite fragmente ceramice aparținând Culturii Coțofeni , epocii romane târzii și epocii feudale . Zona este în pericol prin excavațiile din cariera Lupoaia a stratelor VI-VII .

Repertoriul Monumentelor istorice

Bisericile din Cârbești ( 1780 ) , Poiana ( înainte de 1831 ) biserică din lemn cu tencuială din zid ( 1783 ) , Rogojelu Negomir ( 1813 ) și Timișeni ( 1773 ) – restaurate în 1937 de Gh. Tătărescu , sculptura peste care s-a aplicat stratul de vopsea ( basorelief ) .

Culele Cula Poienarilor , în zidăria acestei cule au fost integrate unele fragmente de artă romană , în zona culei se mai află o masă , la care poposea Constantin Brâncuși .

Olăritul producerea ceramicii atestate încă din neolitic este cel mai bine reprezentată în vatra satelor Hodoreasca și Găleșoaia .

3.10.3 Edificii religioase

Biserica Hagi Enuși se află pe strada Cuza Vodă Nr .67 și este una din bisericile mari ale orașului . Planul ei pare a nu fi suferit modificări prin reparațiile făcute în cursul timpului . A fost zidită din cărămidă la sfârșitul secolului XVIII de negustori .

Biserica Sfântul Nicolae – Dorobănița aproape de începutul străzoo Bucovăț , la colțul ce aceasta face cu strada Sfântul Nicolae , se află această biserică . Neavând decât o foarte puțin cuprinzătoare pisanie scrisă în ulei la cea din urmă reparație ce i s-a făcut in 1908 .

Biserica Sfântul Nicolae – Craiovița se găsește în strada Craiovița nr.52 . și în jurul ei s-a format mahalaua cu acelaș nume .

Biserica Sfânta Treime se află pe străzile Bibescu , Ion Maiorescu și Sfânta Treime . A fost zidită de piatra de stolniceasa Dumitrana ce a fost soția răposatului Constantin Știrbei . În

Mănăstirea Hurezu situată la circa 5 km de ramificația de pe șoseaua națională nr.67 pe malul stâng al văii Romanilor , este unul dintre cele mai vestite monumente de arhitectură și de artă feudală romanească , ilustrând stilul brâncovenesc ajuns la apogeu .

Mănăstirea Tismana a fost construită din lemn de tisă de călugărul Nicodim .

3.11. Edificii culturale

Oltenia pe lângă faptul că este ținutul mănăstirilor și al bisericilor , dispune și de muzee , cum ar fi Muzeul de Artă din Craiova , care este situat în Palatul Dinu Mihail și construit in anul 1867 , Muzeul Olteniei din Craiova , care a fost înființat in anul 1915 . Monumentul de la Calafat , Monumentul 1907 din Craiova care este situat în Parcul Românescu .

3.11.1 Edificii economice cu funcțiuni turistice

Oltenia de sub munte este străjuită de cetatea de stâncă a Masivului Cozia . Parcul Național Cozia este cunoscut pentru bogăția ecosistemelor sale naturale .

Figura . 14 Masivul Cozia

Sursa : Călător prin Țara mea )

Schitul Ostrov legat de Stațiunea Călimănești – Căciulata printr-un pod , este înconjurat de un frumos parc cu 57 de specii de arbori , arbuști și trandafiri .

Figura 15. Schitul Ostrov

Sursa : Călător prin Țara mea

Stațiunea Călimănești – Căciulata , situată în mica depresiune subcarpatică Jiblea.

Figura 16. Stațiunea Călimănești – Căciulata

Sursa : Călător prin Țara mea

Stațiunea Băile Olănești , supranumită și Izoarele de Aur , este situată la poalele Munților Căpățânii , la altitudinea de 430 – 475 m.

Figura 17. Băile Olănești

Sursa :Călător prin Țara mea )

Izvorul frumos țâșnește de sub steiul de stâncă cu o înălțime de 50 m , pe care este clădită Biserica Schitului Pahomie , din apropiere de Băile Olănești .

În drumul său prin Oltenia , Lotrul străbate zone dintre cele mai pitorești . Izvorăște din Munții Parâng , din lacul glaciar Gâlcescu , traversează Munții Lotrului și Căpățânii , trece stațiunea Voineasa .

Peștera Polovragi , potrivit unei legende , aici este locul unde s-a retras Zamolxe după ce a hotărât să se izoleze de oameni .

Figura 18. Peștera Polovragi

Sursa : Călător prin Țara mea

Peștera Muierii , ale cărei galerii însumează 3,600 m , este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice speologice din România .Aici au fost descoperite urme de locuire din paleoticul mijlociu și schelete de Ursus Spelaeus în mare parte încastrate în concrețiunile calcaroase .

3.12. Potențialul turistic etnografic

Artă populară și folclor

Aria populară cunoaște o zonă de mare bogăție în Oltenia . Faima costumului popular , a chilimurilor oltenești sau a ceramicei de la Oboga este cunoscută de mult .

Portul popular femeiesc prezintă zone distincte , cuprizând costumul de Romanați cu vâlnic și două catrințe , costumul de Dolj – Mehedinți cu vâlnic , cusut cu beteală pe fond negru și ornament strălucitor , iar cămașa cu altița mare , bogată în culori și costumul de Gorj cu catrințe sau cu vâlnic și cămașă de excepțională fumusețe . Portul popular bărbătesc are doua tipuri ce se deosebesc între ele : costumul din părțile de nord , cunoscut și sub numele de costumul schileres cu cioareci strâmți ,cu găitane și cămasă scurta și costumul din sudul Olteniei , cu cioareci găitănați , în vănăt , cu cămașă lungă .

De o faimă meritată se bucură și ceramica din Oltenia . Centrele din nord-vestul regiunii se deosebesc prin specificul execuției de cele din sud-estul ei .

Cuprizănd părțile subcarpatice de la Dunăre până la Olteț , prima zonă are trăsături comune ale olăritului , prezentând o unitateartistică în făurirea vaselor .

Deosebim îmbrinarea bine ondulată , picăturile scurse , spirala așezată pe fundul vasului, cercuri concentrice și steaua . Dominantă este culoarea roșie a fondului , iar formele sunt cele ale ceramicii de tradiții romană .

Amintim în această parte satele Glogova, Sisesti , Găleșoaia și împrejurimile orașului Tg.Jiu .

Cealaltă zonă , grupând patru sate din apropierea Balșului , este cunoscută sub numele de Oboga după principalul centru de olari . Aici se execută felurite vase Ș vase mari , urcioare , căni , ploști , străchini și figurine .

Silueta vaselor mari amintește forma amforelor , iar brâurile care le înconjoară le asigură o suplețe deosebită .

În ornamentație întâlnim linia ondulată , picăturile scurse , flori , animale . Armonia culorilor scoate în evidență un simț artistic foarte dezvoltat , prin îmbinarea culorilor galben , verde , brun închis și roșu .

Dacă ceramica olteană sau costumele și covoarele se remarcă în ansamblul general al artei populare românești , decorul arhitectonic ocupă fără îndoială unul din primele locuri din țară , datorită abundenței ornamentale cât și calității lui artistice .

Porțile caselor atrag admirația tuturor celor ce vizitează meleagurile oltene .

Prelucrarea artistică a lemnului a atins forme de înaltă realizare , mai ales în Gorj . S Stâlpii dăltuiți de migală de mâinile meșterilor din satele gorjene , au făcut pe Brâncuși , care s-a inspirat din arta populară , universal.

Fiu al unui modest , țăran din Hobița . Brâncuși a arătat întregii lumi cât de puternic este simțul artistic al țăranului nostru . O gamă întreagă de piese de mobilier , dulăpioare ,dulapuri , lăzi de zestre , se remarcă prin linii și forme armonioase .

Nu sunt lipsite de interes nici furcile de tors , bastoanele și alte obiecte tăiate , la care utilul se îmbină cu frumosul .

Oltenia este una din regiunile țării în care versul , cântecul și dansul au un loc deosebit. Folclor regiunii este bogat și variat . Faptele vestitului haiduc oltean Iancu Jianu sunt cântate în balade de o rară frumusețe . În părțile Olteniei de Nord , sunt cântate figurile de basm ale lui Iovan Iorgovan , Mihu Haiducul , Costea , Tudor Tudorel .

Cântecul popular și doina răsună de la munte la Dunăre . Dansul olteab se bucură de un răsunător succes în țară și străinătate . Călușarii , dans jucat în preajma Rusaliilor , s-a răspândit ca spectacol popular aproape în toată țara .

Cărturarii Olteniei s-au apropiat cu dragoste și multă înțelegere de bogăția nesfârșită a creației populare din aceste meleaguri , au cules cu pasiune minunate buchete de pe câmpul mănos și mereu înflorit al folclorului oltenesc .

În această zonă de întrepătrunderi ale vechilor civilizații , s-au creat cele mai frumoase cântece populare . De la vechile bocete și doine , la balade și cântecul nou de triumf , aceste creații oferă tuturor generațiilor sentimentul marilor valori .

Cântecul popular de iubire , de blestem , de ură , de răzbunare împotriva asupritorilor are, în această zonă , semnificații profunde .

Există în multe creații elemente ale naturii care participă direct la procesul complex și neîntrerupt al marilor trăiri .

“ Eu mă duc , frunza rămîne ,

Plînge codrul după mine “…

V.Alecsandri “ Jianul “

“ Cîte flori pe Jii la vale ,

Toate-s la mîndra pe poale “…

Din colecția N.I. Dumitrescu “ Foaie verde ruguleț “

Creațiile folcloriste oglindesc realizările obținute pe ogoare , în uzine și fabrici . Ele fac ecoul sincer al luptei pentru pace și progres.

Parte componentă a folclorului de pe tot întinsul țării , folclorul oltenesc exprimă în imagini sugestive lupta poporului muncitor pentru o viață nouă .

Tudor Arghezi , în a cărui opera folclorul are rădăcini adânci , adresându-se Oltului , scria nu demult : “Să nu se uite că amestecul și împărecherile tradițiilor în linie dreaptă , de la Roma pănă la tine , Oltule , au atins Oltenia cel mai puțin în grai , în cântec , în poezie și gândire . Florile ei cele mai frumoase nu și-au împrumutat sămânța de la trecători ” .

CAPITOLUL IV. Infrastrucura Turistică

4.1. Baza de cazare și alimentație publică

Tabelul nr . 1 Structuri de primire turistică

Sursa: Ministerul Economiei – Directia Turism 2013

“ La nivel regional, in anul 2012 erau inregistrate 457 structuri de cazare, ponderea cea mai mare ocupand-o, de departe, judetul Valcea, cu 279 de pensiuni, hoteluri, moteluri, hosteluri, vile si cabane turistice.

Locul II in ierarhie este ocupat de judetul Gorj, unde sunt concentrate 114 structuri de cazare, din care mai mult de jumatate (66) sunt pensiuni turistice de 2 si 3 stele, si 13 hoteluri de 2*, 3* si 4*.

In judetul Mehedinti sunt 64 de pensiuni, hoteluri si moteluri. Numai pe Clisura Dunarii sunt un numar de 20 de pensiuni, in Drobeta Tr. Severin 27 de pensiuni si hoteluri iar in Orsova un numar de 6 . “ ( Conform Strategiei de Dezvoltare Teritorială integrată a Microregiunii Oltenia de Sub Munte ) .

4.1.1. Structuri turistice de cazare

Tabel 2. Structuri de primire turistică la nivelul localitatilor componente ale microregiunii „Oltenia de sub munte”:

Sursa: Autoritatea Nationala pentru Turism – Directia Autorizare si Control 2013

“ La nivel microregional, in “Oltenia de sub munte”, in prezent exista un numar de 151 structuri de cazare clasificate, cu autorizatie de functionare valabila, conform Directiei de Autorizare si Control a Autoritatii Nationale pentru Turism. “ ( Conform Strategiei de Dezvoltare Teritorială integrată a Microregiunii Oltenia de Sub Munte ) .

4.2. Căile de comunicație și transport turistic

Oltenia de sub Munte dispune de o serie de căi de comunicații și transporturi turistice .

Din Craiova , principalul nod feroviar al regiunii pornesc de două căi ferate spre București prin Roșiorii de Verde și Pitești , o cale ferată spre Banat prin Turnu Severin , una spre Transilvania prin Petroșani și o cale ferată spre Băilești – Calafat .

Transporturile rutiere se efectuează pe o rețea ce cuprinde o lungime de peste 7100 km.

Oltenia de sub munte dispune și de transporturi pe apă între localitățile Corabia – Vârciorova.

Transporturile aeriene asigură legături rapide între Craiova și celelalte orașe ale țării.

4.3. Structurile turistice de tratament și cură balneară

Oltenia de sub munte dispune de ape bogate în minerale acestea se află în Județele Mehedinți , Vâlcea și Gorj . Mulți turiști aleg să viziteze aceste stațiuni balneare pentru tratamente .

Stațiunea Băile Olănești este o stațiune cu ape curative și izvoare minerale .

Stațiunea Săcelu care se află în Județul Gorj dispune de izvoare minerale , fiind folosite pentru tratarea diferitelor afecțiuni ale organismului .

CAPITOLUL V.Circulația Turistică

5.1. Dinamica circulației turistice

Dinamica circulațiilor este o temă fundamentală care este analizată în profunzime de către geografia turismului . Fluxurile de turiști reprezintă o formă de legătură între aria de destinație care reprezintă un plus de comodități prin atracțiile turistice .

Tabelul nr. 3 Capacitatea de cazare turistică

Sursa: Breviar turism, 2010,2011

Figura nr. 20 Evoluția în timp a capacității de cazare în funcțiune în total și în hoteluri

Sursa PDF Sud-Vest Oltenia

“ Se observă o creștere in anul 2009 pentru totalul unităților de cazare existente iar in 2010

o ușoară scădere față de anul 2009.In privința locurilor existente in hoteluri se observă tendință continuă de scădere atat in anul 2009 cat și in anul 2010. “ (Conform PDF Sud-Vest Oltenia ) .

5.2. Indicatori ai circulației turistice

Tabelul nr. 4 Analiza indicilor de dinamică și ritmurilor de evoluție a numărului de turiști sosiți .

“ In urma calculării indicilor de dinamică și ritmurilor de evoluție pentru circulația turistică s-au inregistrat – o valoare medie a evoluției circulației turistice de 377 507,6,

un spor mediu negativ de -46 102,5 ceea ce inseamnă că evoluția pentru circulația turistică a scăzut cu 46 102,5 ,

un indice mediu supraunitar de 0,61 ceea ce inseamnă că evoluția pentru circulația

turistică s-a modificat de 0,61ori pe an,

un ritm de evoluție negativ de 39%, capacitatea de cazare in funcțiune din hoteluri a

scăzut in medie pe an de 3.9 ori. “ ( Conform PDF Sud-Vest Oltenia )

Capitolul VI Tipuri de Turism

6.1. Aspecte Generale

Turismul reprezintă o activitate umană complexă cunoscută din cele mai vechi timpuri , un rol important în dezvoltarea activității turistice și în promovarea potențialului turistic , având inițial călătoriile și schimburile comerciale , activități în urma cărora se răspândeau informațiile la cele mai frumoase locuri , obiceiurile , cultura diferitelor popoare .

Turismul a devenit un fenomen de masă , mai ales în a doua jumătate a secolului XX , fiind un fenomen ce caracterizează societatea contemporană . Domeniul turistic presupune mai multe elemente :

Resurse naturale

Timp liber

Potențial economic

O anumită infrastructură

Turismul are 3 componente importante :

Componența geografică a turismului care presupune nu doar deplasarea ci și determină amplasarea și caracteristicile infrastructurii turistice .

Componența socială care se referă la structura demografică , mai ales pe grupe de vârstă , sau în ceea ce privește timpul liberi și preferințele individuale sau de grup al turiștilor . Prin turism are loc îmbogățirea cunoștintelor despre mediul înconjurător , afirmarea personalității turiștilor .

Componența economică turismul reprezintă o activitate economică și eterogenă , care este generatoare de venituri dar care întreține relații apropiate și avantajoase cu alte ramuri ale economiei Ș agricultura , industria , transporturile .

Turismul presupune costuri și beneficii complexe , ceea ce obligă la analiza fenomenelor turistice și din punct de vedere economc și din punct de vedere al rentabiliății .

Turismul este o ramură a economiei care cuprinde totalul serviciilor destinate deservirii , potențialilor turiști , inclusiv serviciile de ghidare și șomaj , cazare , transport , alimentare .

6.2. Turism cultural

Oltenia este ținutul mănăstirilor , al bisericilor și schiturilor . Această regiune dispune de 60 de schituri și mănăstiri din toate perioadele istorice . Bisericile de lemn sunt prezente în această regiune . Mănăstirile Govora , Bistrița , Hurez , Cozia , Arnota , consituie adevărate peisaje .

Interesante sunt culele oltenești locuințe fortificate construite de boieri în secolul al XVIII-lea pentru a se proteja de atacurile turcilor . Culele , având un aspectul unor cetățui gospodărești , combină elemente de arhitectură țărănească , civilă și militară .

6.3 . Turism de îngrijire a sănătății

Sunt trei zone bogate în ape minerale în Regiunea Oltenia și anume : În Județul Mehedinți Gura Văii , Schela Cladovei și Bala , în Județul Vâlcea Băile Olănești , Govora , Călimănești – Căciulata , în Județul Gorj Săcelul . Toate aceste zone se află în zona Carpaților de Sud .

6.4. Turism recreativ

Oltenia dispune de zone protejate . Cele mai importante sunt parcurile Buila – Vânturarița , situat în Județul Vâlcea , Domogled – Valea Cerna în Județele Mehedinți și Gorj , parcul natural Cozia în județul Vâlcea . De asemenea se găsesc în regiune păduri de salcâm , păduri de de tei , păduri de liliac . Se pot practica și trasee de cicloturism , Oltenia de sub munte având o rețea de șosele care oferă această posibilitate , trasee mountain bike , în zonă sunt numeroase drumuri forestiere și comunale pietruite , în zona montana cele mai multe sunt pe văile râurilor si pe culmile sudice .

6.5. Turism polivalent complex

Județe Dolj , Mehedinți , Gorj și Vâlcea prin îmbinarea lor se constituie perfect în armonia de ansamblu . Aceste județe oferă obiective atractive , peșterile din județele Gorj , Mehedinți și Vâlcea , sau rezervațiile naturale Parcul natural Porțile de Fier , conferă zonei o frumusețe aparte . Aerul curat și proaspăt și numeroasele ape minerale fac această zonă un rezervor de sănătate , care te încarcă cu energie .

6.6. Turism de afaceri

Oltenii care sunt foarte buni gospodari și intotdeauna deschiși către noutate , aceștia demonstrează în această privință faptul că știu cum să își valorifice potențialul care îl au , în diverse domenii de activitate .

Sala de Consiliu a CJ Olt , cunoscută drept una dintre cele mai frumoase fiind dotată cu mobilier și echipamente foarte moderne . Aici se organzează activități de catering putând fi folosite echipamente de proiecție .

6.7 . Turism științific

Oltenia dispune de nenumărate rezervații naturale cu peisaje frumoase care stârnesc interesul și curiozitatea fiecărui turist care vine să viziteze aceste locuri minune . În această categorie intră : Peștera Polovragi de pe Valea Oltului , Peștera Muierii care este unul dintre cele mai vizitate obiective speologice din România , Pădurea Stârmina , Defileul Dunării , rezervația Parâng , de mare importanță geologică , floristică și faunistică , rezervațiile : Ponoare , Valea Rea , Popoveni .

6.8. Turism școlar

Activitățile extrașcolare au rolul de a arăta elevilor că informațiile dobândite în școli se reflecă și în lumea înconjurătoare , de aceea , excursiile și taberele contribuie la îmbogățirea informațiilor . Prin excursii copii cunosc și dobândesc informații despre locurile vizitate .

Figura. 21 Harta Obiectivelor Turistice din Oltenia de sub Munte

Surasa : Călător prin Țara Mea

CAPITOLUL VII. Impactul Activităților Turistice în Dezvoltarea Durabilă a Turismului

7.1. Impactul activităților turistice asupra componentelor cadrului natural , socio-economice și politice

Deși dispunea de bogate și variate resurse naturale în trecut , Oltenia a fost una din cele mai înapoiate regiuni ale României .

Industria În anii construcției socialiste au avut loc profunde transformări în viața regiunii . Pe întinsul Olteniei ,de altă data , au apărut fabric , uzine , central electrice , mine . A luat ființă o puternică industrie extractivă și au fost create ramuri industrial noi ca : industria constructoare de mașini și utilaje , industria chimică , industria de prelucrare a lemnului și altele .

Industria energiei electrice dezvoltarea regiunii Oltenia ca parte constitutive a complexului economic national , a impus în primul rând asigurarea bazei energetice necesare unei producții moderne .

Industria petrolieră prima sondă s-a străpuns în martie 1951 la Bâlteni .

Industria cărbunelui cunoaște de asemenea o puternică dezvoltare . Volumul total al rezervelor industrial de lignit însumează aproape 3 miliarde de tone , adică peste 90 % din rezervele de lignit ale țării . În proporție de 98 % , iar acestea se află în zona râurilor Jiu , Jieț și Motru . Antracitul se exploatează în bazinul carbonifer Schela – Tg. Jiu , iar grafitul din muntele Cătălin , la Baia de Fier , unde există o flotație a grafitului , asigurând necesarul pentru economia națională .

Industria constructoare de mașini și de prelucrare a metalelor aici intră Uzinele Electroputere Craiova , Uzina 7 Noiembrie care fabrica greble mecanice , sape rotative , motopompe de irigare , remorci , cisterne etc .

O ramură industrială importantă este industria chimică , care folosește ca materie primă gazul metan

Industria de exploatare și prelucrare a lemnului cunoaște un avânt deosebit . Pe lângă unitățile de exploatare forestieră au luat naștere o serie de unități pentru industrializarea lemnului . De mare importanță sunt complexele de industrializare a lemnului de la Tg. Jiu si Tr. Severin , a căror producție , în proporție de 50 % este destinată exportului .

Industria materialelor de construcție varorifică bogatele resurse de materiale : piatră de var , argilă refractară , nisip , pietriș .

Industria bunurilor de consum este reprezentată prin numeroase fabrici de textile , produse lactate etc .

În ansamblul economiei naționale agricultura reprezintă un factor de mare importanță . În anii construcției socialiste a crescut randamentul tuturor ramurilor agriculturii .

Oltenia a fost și continuă să fie unul din principalele grânare ale țării . Grâul se cultivă pe o suprafață de aproximativ 365 800 ha . Cele mai productive terenuri pentru cultura grâului sunt în raioanele Băilești , Calafat , Craiova . Secara se cultivă , în special , în zona Jiului Inferior și în Sudul raionului Craiova . Alături de grâu , o mare dezvoltare cunoaște cultura porumbului . În zona subcarpatică sunt de asemenea condiții bune pentru agricultură .

Dezvoltarea industriei și creșterea în consecință a necesităților ei de aprovizionare cu materii prime au determinat extinderea suprafețelor cultivabile cu diferite plante tehnice : sfecla de zahăr , floarea soarelui , inul , cănepa , soia , ricinul și tutunul .

O ramură importantă de producție , pentru care există o bogată experiență și tradiție în regiunea Oltenia este legumicultura . În regiune există condiții pentru dezvoltarea viticulturii și pomiculturii . Pomicultura ocupă suprafețe întinse , mai ales în zona subcarpatică .

Creșterea animalelor înregistrează o mare dezvoltare , ca urmare a lărgirii bazei furajere , a îmbunătățirii condițiilor de îngrijire zooveterinară a animalelor .

Necesare procesului de dezvoltare economică a regiunii , transporturile au luat un puternic avânt . Din Craiova , principalul nod feroviar al regiunii , pornesc două căi ferate spre București , ( prin Roșiorii de Verde și Pitești ) , o cale ferată spre Banat ( prin Turnu Severin ) , una spre Transilvania ( prin Petroșani ) și o cale ferată spre Băilești – Calafat . Din Caracal , o cale ferată face legătura cu portul Corabia spre sud , stabilindu-se comunicații spre nord cu Rm . Vâlcea , Sibiu etc . Strehaia- Motru , Tg. Jiu – Rovinari , linia dublă Craiova – Filiași sunt alte linii de cale ferată construite în regiune . Așezarea aproape radială a căilor feratăe care converg în orașul Craiova și situarea regiunii pe direcția principalelor căi ferate ale României , determină un rapid și voluminos trafic de mărfuri și călători .

Transporturile rutiere se efectuează pe o rețea ce cuprinde o lungime de peste 7100 km .

Transporturile pe apă se desfășoară pe Dunăre , între localitățile Corabia- Vârciorova .

Transporturile aeriene asigură legături rapide între Craiova și celelalte mari orașe ale țării : București , Timișoara , Arad , Oradea .

O susținută activitate științifică și culturală se desfășoară în cadrul Centrului de Cercetări al Academiei Republicii Socialiste România , Teatrului Național Filarmonicii de stat „ Oltenia ”, Ansamblului artistic „ Nicolae Bălcescu ” , Muzeului de artă și Muzeului Regional .

Concluzii

Privită pe Hartă Oltenia de Sub Munte apare ca un arc strunit , cu un braț de piatră și unul de apă . Elementele primordiale și care țin de vecie . Brațul de apă Dunărea , dăruind Olteniei chiar la intrarea pe pâmânturile omenești , cel mai grandios spectacol din epopeea ei , se unește cu celălalt braț de piatră . Firul de argint al Oltului căzând perpedincular , delimitează exact “ țara ” dintre Munți , Dunăre și Olt .

Când străbați Oltenia de azi , îmbodobită cu monumentele faptelor de constructive , monumentele intrate de mult în firescul cel nou al țării noastre , originalitatea culorilor este pretutindeni prezentă . În simfonia majoră a țării , în învăpăierile unei unice orchestre , Oltenia își spune istoria emancipându-și timbre specific . Din toate colțurile Olteniei , apar , zi de zi , vești de construcție ce se cer semnalate . Aria vechilor construcții și podoabe , mici oaze de frumos risipite prin vastele spații pustii , a fost extinsă , modernizată , încadrată ritmului și spiritului contemporan . Oamenii vechi au zidit Tismana și Cozia , case cu streșini și porți sculptate , cule de piatră împletite în bolți și pilaștri .

Oltenia este ținutul mănăstirilor , al bisericilor și schiturilor . Această regiune dispune de 60 de schituri și mănăstiri din toate perioadele istorice . Bisericile de lemn sunt prezente în această regiune . Mănăstirile Govora , Bistrița , Hurez , Cozia , Arnota , consituie adevărate peisaje . Dispune de nenumărate rezervații naturale cu peisaje frumoase care stârnesc interesul și curiozitatea fiecărui turist care vine să viziteze aceste locuri minune .

Oltenia dispune de zone protejate . Cele mai importante sunt parcurile Buila – Vânturarița , situat în Județul Vâlcea , Domogled – Valea Cerna în Județele Mehedinți și Gorj , parcul natural Cozia în județul Vâlcea .

În această regiune se pot practica diferite forme de turism : turism montan , turism cultural , turism de îngrijire a sănătății , turism de afaceri , turism de aventură , turism speologic .

În concluzie Oltenia de sub Munte beneficiază de un mare potențial turistic diversificat .

Bibliografie

Cucu Vasile S. ( 1961 ) – Oltenia azi , București

*** Călător prin Țara Mea”, Editura Ad Libri

I Ionescu – Dunăreanu , Mihail Cristescu(1969) – Ghid prin Oltenia Subcarpatică , Editura Meridiane .

Nicolaescu Plopșor( 1967) – Oltenia Ghid turistic al Regiunii , Editura Meridiane

*** Oltenia Album , Editura Meridiane București 1965

*** Oltenia documente , cercetări , culegeri organ al institutului de istorie națională ,Craiova

PDF Strategia de Dezvoltare Teritorială integrată a Microregiunii Oltenia de Sub Munte

PDF Planul de Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia 2014 – 2020