Studiu Privind Organizarea Contabilitatii Creantelor la S.c. Gitav S.r.l

Economie

Studiu Privind Organizarea Contabilitatii Creantelor la S.c. Gitav S.r.l

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1: ROLUL CREANȚELOR ÎN ECONOMIA ENTITĂȚII ECONOMICE

Noțiuni generale privind creanțele

Forme de decontare și încasare a creanțelor comerciale

CAPITOLUL 2: STUDIUL PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII CREANȚELOR LA S.C. GITAV S.R.L.

2.1. Prezentarea generală a S.C. GITAV S.R.L.

2.2. Organizarea contabilității creanțelor comerciale la S.C. GITAV S.R.L.

2.3. Reduceri practicate în activitatea comercială la S.C. GITAV S.R.L.

2.4. Contabilitatea creanțelor comerciale la S.C. GITAV S.R.L.

2.5. Reflectarea în situațiile financiare a creanțelor comerciale la S.C. GITAV S.R.L.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Informația economică este prezentă astăzi în toate domeniile de activitate. Dezvoltarea economiei de piață și sporirea gradului de complexitate a acesteia impune și dezvoltarea corespondenței informației economice ca și arie, conținut și operativitate.

Principala sursă de date a sistemului informatic economic este contabilitatea a cărei sferă de acționare o reprezintă întreprinderea.

Realizarea obiectivului activității, numit patrimoniu, determină angajarea de relații juridico-patrimoniale, cu o multitudine de persoane juridice și fizice. Aceste relații dau naștere la obligații și drepturi de creanță cu influență directă asupra mărimii și structurii patrimoniale a unității.

Contabilitatea unității trebuie să reflecte naștere și stingerea atât a obligației, cât și a drepturilor unității, obiectivul oricărei unități patrimoniale este acela de a obține profit. Pentru realizarea acestui obiectiv, este necesară stabilirea unor relații care implică drepturi și obligații, din acest motiv orice firmă se va înfăptui pe piață cu un număr mai mic sau mai mare de furnizori și clienți.

Faptul de a vizualiza și de a înțelege în mod concret aceste relații pe care întreprinderea le are cu furnizorii și cu clienții săi, este esențială pentru bunul mers al acesteia. În acest sens, lucrarea va evidenția aspecte necesare pentru stabilirea unor relații optime, atât pentru întreprindere, cât și pentru furnizorii săi.

Contabilitatea creanțelor comerciale își găsește atribuție în fiecare aspect al unei întreprinderi. Cert este însă că acesta este practic indispus pentru crearea unei întreprinderi sau reactualizarea ei.

Din aceste motive am considerat că un viitor contabil este absolut necesar să cunoască noțiunile privind contabilitatea creanțelor comerciale.

Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și a creanțelor unității patrimoniale, în relațiile acesteia cu: furnizorii, clienții, salariații, bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale, bugetele locale, fondurile speciale, unitățile din cadrul grupului, asociații, debitorii, creditorii, alte persoane fizice și juridice.

Relațiile unităților patrimoniale cu alte persoane juridice și fizice, conduc la creanțe și datorii. Cea mai mare parte a creanțelor agenților economici sunt legate direct de exploatare, adică din acel domeniu care face obiectul principal al funcționării lor. Creanțele față de clienți rezultă ca urmare a vânzării producției, respectiv realizării lucrărilor și a serviciilor și au în contrapartidă venituri din exploatare.

Contabilitatea furnizorilor și a clientilor, precum și a celorlalte datorii și creanțe, se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoana fizică sau juridică în parte.

În contabilitatea clienților, se înregistrează operațiunile patrimoniale privind livrările de mărfuri și produse, lucrările executate și serviciile prestate, precum și alte operațiuni efectuate, de regulă, pe baza contractelor încheiate cu aceștia.

Creanțele înteprinderii față de clienții ei își au izvorul în schimbul de consimțământ concretizat într-o comandă fermă din partea clientului și acceptată de către producător sau având ca bază contractele încheiate. Creanțele devin certe, sigure, în momentul transferului de proprietate pentru vânzări și în momentul realizării lor pentru lucrări și servicii. Transferul de proprietate se produce, deci, în momentul livrări bunurilor, respectiv în momentul realizări lucrărilor sau prestațiilor de servicii, moment care corespunde cu facturarea.

Efectele comerciale de primit reprezintă drepturile de creanță stabilite pe bază de cambii, bilete la ordin, trate, cec-uri și alte efecte comerciale primite de la clienți în contul creanțelor. Ele reprezintă forme de credit comercial acordat de unitățile patrimoniale terților și instrumente de plată.

Tema aleasă pentru lucrare se numește ” Organizarea contabilității creanțelor” la S.C. GITAV S.R.L.

Lucrarea este structurată în două capitole:

Capitolul I tratează rolul creanțelor în economia entității economice; noțiunile generale privind creanțele și formele de decontare și încasare a creanțelor comerciale.

Capitolul II tratează prezentarea societății; organizarea contabilității creanțelor comerciale; reduceri practicate în activitatea comercială; contabilitatea creanțelor comerciale și reflectarea în situațiile financiare a creanțelor comerciale la S.C. GITAV S.R.L.

CAPITOLUL 1

ROLUL CREANȚELOR ÎN ECONOMIA ENTITĂȚII ECONOMICE

Entitățile patrimoniale își desfășoară activitatea în contextul unui sistem complex de relații de decontare cu furnizorii, cu clienți, cu angajații, cu organismele de asigurare și protecție socială, cu bugetul statului și alte organisme publice, cu grupul de asociați și subunitățile precum si cu alte persoane fizice si juridice care în contabilitate poartă denumirea de terți.

Aceste relații comerciale curente se caracterizează în contabilitate în două categorii distincte și anume:

apariția și stingerea drepturilor de creanța (componente ale activelor entităților)

apariția și stingerea angajamentelor de plata, respectiv ale obligaților sau ale datoriilor (componente ale pasivelor entităților.)

Această categorie a decontărilor cu terți include si decontările între exercițiile financiare determinate de valorile de regularizare de la un exercițiu la altul, în schimb nu cuprinde datoriile și creanțele financiare determinate de creditele pe termen scurt primite, respectiv acordate de entitățile economice și sociale

În urma acestor relații economice, iau naștere o serie creanțe, a căror decontare pe termen scurt este delimitată prin categoria de decontări cu terții.

Interdependența între debitori și creditori, persoane care in cadrul unui raport patrimonial au primit o valoare economică și urmează sa dea un echivalent valoric sau o contraprestație, respectiv au avansat o valoare economică și urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestație.

Noțiuni generale privind creanțele

Creanțele reprezintă dreptul unei persoane numită creditor, de a pretinde de la altă persoană (debitor) să dea, să facă sau să nu facă ceva. Creanțele reprezintă drepturi actuale ale întreprinderii rezultate din evenimente trecute și prin decontarea cărora se așteapă să rezulte o intrare de resurse, care să încorporeze rezultate economice.

Creanțele sunt structuri patrimoniale de activ și se pot grupa după mai multe criterii:

După natura operațiilor se grupează în:

creanțe comerciale (realizate în urma vânzării);

creanțe financiare (realizate prin acordarea de împrumuturi);

alte creanțe, realizate din alte operații.

După perioada de timp în care trebuie soluționate, deosebim:

creanțe pe termen lung ;

creanțe pe termen scurt.

După obiectul sau conținutul economic al creanțelor:

creanțe asupra clienților – pentru produsele vândute, lucrările executate, serviciile prestate;

creanțe asupra furnizorilor – ca urmare a aconturilor și avansurilor plătite furnizorilor în mod anticipat;

creanțe generate de deținerea unor efecte comerciale ( cambii, bilete la ordin);

creanțe asupra debitorilor diverși.

Principalele operații care fac obiectul creanțelor se referă la:

crearea drepturilor de creanță;

încasarea creanțelor.

Recunoașterea creanțelor

Creanțele față de terțe persoane fizice sau juridice, constituie două categorii importante, elemente de activ, respectiv pasiv, ce au o structură eterogenă și o serie de implicații în situația financiară a oricărei întreprinderi. Ele sunt generate de faptul că agentul economic, indiferent de domemiul din care face parte, își desfășoară activitatea în contextul unui sistem foarte complex de relații de decontare, stabilite cu terții, persoane fizice sau juridice. Volumul și diversitatea acestor relații, sunt influențate în mare măsură, de natura și complexitatea activităților desfășurate, care impun existența unor colaborări permanente cu numeroși furnizori și beneficiari sau alte întreprinderi, cu unități bancare, cu bugetul statului și cel privind asigurările și protecția socială, cu acționarii sau asociații și angajații, cu unitățile din cadrul grupului, debitorii, creditorii, etc.

În ceea ce privește recunoașterea și tratarea creanțelor, direct sau indirect, sunt tratate de aproape toate standardele Internaționale de Contabilitate. Influența asupra creanțelor, este implicit reflectată prin respectarea prevederilor marii majorități a standardelor.

Creanțele, reprezintă drepturi actuale ale întreprinderii, rezultate din evenimente trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o intrare de resurse, care să încorporeze rezultate economice.

Criteriile cumulative pentru recunoașterea creanțelor sunt:

probabilitatea unei ieșiri/intrări de resurse, purtătoare de beneficii economice;

evaluarea să se poată face în mod credibil.

Cadrul general al standardelor, pune accentul pe distincția care trebuie făcută între obligație sau un drept, actuale, și angajamente viitoare ale entității.

Evaluarea creanțelor

La evaluarea creanțelor se ține cont de cele patru momente principale:

Evaluarea creanțelor:

La data intrării în entitate, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:

a) la cost de achiziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

b) la cost de producție – pentru bunurile produse în entitate;

c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;

d) la valoarea justă – pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

În cazurile menționate la lit. c) și d), valoarea de aport și, respectiv, valoarea justă, se substituie costului de achiziție.

Prin valoare justă se înțelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.

Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidență de pe piață, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de profesioniști calificați în evaluare.

În situația în care nu există date pe piață privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor și a frecvenței reduse a tranzacțiilor, valoarea justă se poate determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către profesioniști în evaluare.

Evaluarea la inventar și prezentarea elementelor în bilanț: evaluarea creanțelor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea contabilă a creanțelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanțelor.

Pentru creanțele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.

Evaluarea la bilanț a creanțelor și a datoriilor exprimate în valută și a celor cu decontare în lei în funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar. În scopul prezentării în bilanț, valoarea creanțelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.

Scăderea din evidn minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea contabilă a creanțelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanțelor.

Pentru creanțele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.

Evaluarea la bilanț a creanțelor și a datoriilor exprimate în valută și a celor cu decontare în lei în funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar. În scopul prezentării în bilanț, valoarea creanțelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.

Scăderea din evidența a creanțelor cu termene de încasare prescrise se efectuează numai după ce au fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora.

Creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate în contul 4118 Clienți incerți sau în litigiu. În situatiile financiare anuale, creanțele se evaluează și se prezintă la valoarea probabilă de incasat.

Atunci când se estimează ca o creanță nu se va încasa integral, se inregistrează ajustări pentru depreciere, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.

Evaluarea la bilanț a creanțelor exprimate în valută și a celor cu decontare în lei în funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar

Evaluare la ieșire: bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată).

Activele constatate minus în gestiune se scot din evidență la data constatării lipsei acestora.

La scoaterea din evidență a activelor, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.

Forme de decontare și încasare a creanțelor comerciale

Planul de conturi general detaliază în cadrul categoriilor de creanțe curente, creanțele comerciale astfel:

Relații de decontare privind obligațiile față de furnizori și plata acestora, precum si eventualele creanțe față de furnizori;

Relațiile de decontare privind drepturile de creanță față de clienți în încasarea acestora.

Toate conturile care reflectă creanțe comerciale au funcția contabilă de activ.

Se debitează la crearea creanțelor asupra terților, se creditează la decontarea creanțelor, iar soldul este debitor și reflectă creanțele comerciale care au fost încă decontate.

Operațiunile economice generate de decontările comerciale furnizori-clienți sunt înregistrate în contabilitate pe baza datelor din documentele primare, justificative în care au fost consemnate cu ocazia desfășurării lor.

Documentele financiar-contabile sunt diversificate în funcție de natura operațiunilor economice consemnate în conținutul acestora. Dintre cele specifice furnizorilor și clienților amintim:

Factura este documentul pe baza căruia se realizează decontarea produselor și mărfurilor livrate, lucrărilor executate și serviciilor presate. Este folosită ca document de însoțire a bunurilor pe timpul transportului precum și ca document de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpărătorului.

Dispoziția de livrare reprezintă documentul pe baza căruia se realizează eliberarea din magazie a bunurilor materiale, scăderea din gestiunea furnizorului si întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau a facturii, după caz.

În contabilitatea analitică, furnizorii și clienții se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul lor pe termene de plată, respectiv de încasare, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică. Documentul aferent este situația încasării/achitării facturilor utilizat pentru evidența analitică a clienților, respectiv a furnizorilor; el se întocmește lunar sau pe măsura efectuării operațiilor, fie pentru toți clienții sau furnizorii, fie separat pe feluri de clienți sau de furnizori.

Servește ca jurnal auxiliar pentru ținerea contabilității analitice a clienților sau a furnizorilor la unitățile care aplică forma de înregistrare pe jurnale respectiv, pentru prezentarea situației soldurilor contului 4111 „clienți” sau a contului 401 „Furnizori”. Acest document nu circulă, arhivându-se la compartimentul financiar contabil.

Creanțele aferente livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii pentru care nu s-au întocmit facturii până la sfârșitul lunii, se înregistrează distinct în contabilitate. De același regim beneficiază și creanțele incerte. Separarea creanțelor incerte de restul creanțelor se poate realiza în următoarele momente: fie la expirarea termenului contractual de încasare a creanței comerciale, fie la apariția incertitudinii încasării creanței datorită incapacității de plată sau stării de insolvabilitate a clientului.

Avizul de însoțire a mărfii conține aceleași informații în cuprinsul lui ca și dispoziția de livrare și se întocmește de către furnizor. El servește ca document pentru eliberarea din magaziea bunurilor materiale destinate vânzării, trimise spre prelucrare la terți, în custodie sau păstrare, pentru scăderea din gestiunea furnizorului, pentru întocmirea facturii, ca document de însoțire pe timpul transportului, ca document de recepție la cumpărător (când nu s-a întocmit factura sau nota de recepție).

În contabilitatea analitică, furnizorii și clienții se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul lor pe termene de plată, respectiv de încasare, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică. Documentul aferent este situația încasării/achitării facturilor utilizat pentru evidența analitică a clienților, respectiv a furnizorilor; el se întocmește lunar sau pe măsura efectuării operațiilor, fie pentru toți clienții sau furnizorii, fie separat pe feluri de clienți sau de furnizori. Servește ca jurnal auxiliar pentru ținerea contabilității analitice a clienților sau a furnizorilor la unitățile care aplică forma de înregistrare pe jurnale respectiv, pentru prezentarea situației soldurilor contului 4111 „clienți” sau a contului 401 „Furnizori”. Acest document nu circulă, arhivându-se la compartimentul financiar contabil.

Datoriile și creanțele aferente livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii pentru care nu s-au întocmit facturi până la sfârșitul lunii, se înregistrează distinct în contabilitate. De același regim beneficiază și creanțele incerte.

Separarea creanțelor incerte de restul creanțelor se poate realiza în următoarele momente: fie la expirarea termenului contractual de încasare a creanței comerciale, fie la apariția incertitudinii încasării creanței datorită incapacității de plată sau stării de insolvabilitate a clientului.

Interdependența furnizori-clienți

Pentru a-și putea desfășura activitatea, orice entitate efectuează în mod curent tranzacții de cumpărări și vânzări de bunuri și servicii. Derularea acestor operații economice presupune existența a doi agenți economici: unul numit furnizor, pentru care operația reprezintă o vânzare de bunuri și servicii, iar celălalt, numit client, pentru care operația reprezintă o cumpărare de bunuri sau servicii.

Furnizorii (vânzătorii) înregistrează în contabilitate valoarea creanțelor față de clienți privind livrările de bunuri și serviciile executate precum și datoriile pentru avansurile primite de la clienți.

Clienții (vânzătorii) înregistrează în contabilitate valoarea datoriilor față de furnizori privind bunurile și serviciile achiziționate precum și creanțele pentru avansurile acordate furnizorilor.

Schematic, această interdependență a relațiilor cumpărători-vânzători poate fi reflectată astfel:

Marfă

Bani

Pentru ca o firmă să facă față plăților imediate în numerar către furnizori, aceasta trebuie sa-și încaseze drepturile de creanță de la clienți, realizând astfel un cash-flow favorabil.

Din punct de vedere al conturilor utilizate pentru reflectarea ansamblului creanțelor apărute în urma decontărilor comerciale, această interdependență poate fi surprinsă astfel:

Tabel 1.1 Interdependența conturilor furnizori-clienți

Această interdependență a decontărilor furnizori-clienți o putem dezvolta în continuare în funcție de momentul decontării vânzărilor-cumpărătorilor de sau servicii, identificând două

cazuri, și anume:

Vânzarea-cumpărarea cu decontarea imediată (în numerar);

Vânzarea-cumpărarea care se efectuează pe credit comercial.

În funcție natura creditelor și de documentele care stau la baza înregistrării lor distingem:

Creditul comercial clasic care presupune existența unui interval de timp până la decontarea facturii, moment în care se utilizează instrumentele clasic (ordin de plată, cec, chitanță);

Creditul comercial cambial care are la bază existența unui efect comercial (bilet la ordin sau cambie) prin care se amână plata unei datorii, stipulându-se în el printre altele, suma de plată, scadența și banca la care se face decontarea.

Contabilitatea decontărilor comerciale în numerar

Regăsirea în structura conturilor clasei 4 „Conturi de terți” posibilitatea reflectării distinct a vânzărilor-cumpărărilor cu decontarea imediată în numerar prin intermediul contului:

4111 „Clienți” – este utilizat pentru evidența de către furnizori a creanțelor aferente

livrărilor de bunuri și servicii pe bază de facturi. După conținutul economic este un cont de creanțe comerciale, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea la preț de vânzare a bunurilor și serviciilor livrate, inclusiv cu

taxa pe valoare adăugată aferentă, conform facturii; se creditează cu ocazia încasării creanțelor, iar soldul debitor reprezintă creanțele de încasat de la clienți.

Contabilitatea decontărilor pe bază de efecte comerciale (credit comercial cambial)

Din punct de vedere contabil, regăsim în structura conturilor clasei 4 „Conturi de terți”

posibilitatea reflectării distincte a celor două situații specifice creditului comercial cambial, și

anume: creditul comercial cambial primit-prin intermediul conturilor:

403 „Efecte de plătit”

405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”

Efectele de comerț sunt instrumente de plată și de credite și fiind negociabile, pot fi cedate, vândute sau transmise, circulă în diferite forme: cambii, bilet la ordin, ordin de plată, cecul, etc.

Cambia sau trata este un ordin scris și neadiționat dat de o persoană (trăgătorul) unei alte persoane (trasul) de a plăti o anumită sumă de bani, la vedere sau la un anumit termen, unei terțe persoane (beneficiarul) sau la ordinul acestuia. Beneficiarul cambiei este cel ce urmează să încaseze contravaloarea cambiei, respectiv trăgătorul însuși, o terță persoană sau o bancă.

Cambia îndeplinește în circuitul comercial mai multe funcții:

Instrument de încasare, beneficiarul poate încasa cambia la scadență, mai precis în una din următoarele două zile lucrătoare, ulterioare scadenței.

Instrument de plată, trăgătorul, beneficiarul sau purtătorul efectului poate folosi cambia ca mijloc de decontare (plată) a unui creditor al său, operație ce poartă numele de andosare (girare).

Instrument de creditare, trăgătorul, beneficiarul sau purtătorul efectului poate sconta cambia, ceea ce presupune că odată cu prezentarea efectului în bancă, să-i fie creditată suma înscrisă în cambie, mai puțin o sumă ce reprezintă dobânda până la scadență, sumă denumită taxă de scont de instrument de garantare.

Operațiunile cu cambii oferă un grad ridicat de precauție, determinată de mecanismul cambial. În primul, rând trasul devine obligat prin cambie dacă o acceptă, ceea ce însemnă că după acceptare, se angajează că va plăti cambia conform termenilor acceptării sale, deținătorului său, oricărei plăți care preia sau plătește cambia.

În situația în care trasul nu acceptă cambia , declarația de refuz trebuie constatată printr-un act întocmit de executorul judecătoresc numit protest de neacceptare.

Biletul de ordin este un instrument de decontare prin care emitentul își ia angajamentul de a plăti, la o anumită dată, o sumă determinată beneficiarului, sau celui care este posesorul legitim al instrumentului.

Ca titlu de credit, este emis de client (debitor) prin care se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen, sau la prezentarea unui beneficiar, aflat în calitatea de creditor. Ca urmare, el pune în legătură două persoane: emitentul și beneficiarul. Acest instrument este o promisiune de a plăti și nu un mandat de plată. El se poate transmite prin girare, obligațiile rezultând dintr-un bilet la ordin se supun acelorași reguli generale ca și cele care rezultă dintr-o cambie. Regulile referitoare la plata, scadența, girarea, protestul cambiei sunt aplicabile și biletului la ordin, mai puțin acceptarea care este implicită.

Ordinul de plată este o dispoziție necondiționată, dată de către emitentul acesteia unei societăți bancare receptoare de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani, la o anumită dată. O astfel de dispoziție este considerată ordin de plată dacă:

– societatea bancară receptoare intră în posesia sumei respective, fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin încasarea ei de la emitent și

– nu prevede că plata trebuie să fie făcută la cererea beneficiarului.

Ordinul de plată poate fi emis pe suport clasic (hârtie) sau pe suport neconvențional (magnetic, electronic). Se utilizează pentru decontarea valorii produselor, lucrărilor și serviciilor primite, precum și pentru decontarea obligațiilor entității față de organismele publice (bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale, fonduri speciale etc.). În cazul achitării obligațiilor față de organismele publice, ordinul de plată este întocmit numai pe suport de hârtie și are o formă specială necesară prezentării structurii și motivării obligațiilor fiscale, sociale și fiscale alen entității. El se întocmește de către plătitor în trei exemplare, este semnat de conducerea entității sau alte persoane împuternicite și se depune la societatea bancară ce îl deservește din care un exemplar se restituie plătitorului, un exemplar se reține de către societatea bancară inițiatoare, iar altul se transmite, de către bancă, beneficiarului sumelor, ca anexă la extrasul de cont.

În decontarea operațiilor comerciale pe baza ordinului de plată se rețin următoarele etape:

Contractarea operației comerciale de livrare de produse, executare de lucrări sau prestări de servicii cu decontare pe baza ordinului de plată.

Livrarea către furnizor a produselor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor, recepția la plătitor și emiterea facturii de beneficiar;

Emiterea ordinului de plată de către cumpărător (plătitor), pentru achitarea obligației față de beneficiar și transmiterea acestuia băncii la care are deschis contul curent (banca inițiatoare);

Efectuarea succesivă, de către Banca inițiatoare, a operațiunilor de recepție, autentificare, acceptare și în final de executare a ordinului de plată către banca la care are deschis contul beneficiarul;

În momentul acceptării ordinului de plată de către banca destinatară transferul-credit este finalizat, creditând contul clientului său (beneficiarului) cu suma înscrisă în ordinul de plată.

Ca urmare, în vederea aducerii la îndeplinire a dispoziției plătitorului, exprimată prin emiterea ordinului de plată, societățile bancare participante în cadrul transferului-credit respectiv, trebuie să efectueze următoarele operațiuni:

recepția – procedura de recunoaștere a primirii ordinului de plată;

autentificarea – procedura prin care se stabilește că ordinul de plată a fost emis de persoana indicată ca emitent pe ordinul de plată;

acceptarea – procedura prin care se recunoaște ca valabil un ordin de plată recepționat;

refuzul – procedura utilizată în cazul în care o societate bancară decide că nu este posibil să execute un ordin de plată dat de un emitent sau că executarea ar atrage costuri excesive ori întârzieri în finalizarea transferului-credit;

executarea – procedura de punere a mijloacelor bănești la dispoziția beneficiarului, în baza ordinului de plată acceptat anterior.

În derularea operațiilor, denumite transfer – credit pot interveni societăți bancare intermediare, altele decât societatea bancară inițiatoare sau societatea bancară destinatară. O variantă particulară a ordinului de plată o constituie Ordinul de plată în relație cu trezoreria statului.

Cecul reprezintă un instrument de plată prin intermediul căreia o persoană (trăgător) dă ordin băncii sale (tras) de a plăti o sumă de bani unei terțe persoane (beneficiar) sau însuși trăgătorului emitent aflat în poziția de beneficiar.

Emiterea, semnarea și punerea în circulație de cecuri este condiționată de existența în contul emitentului, la banca plătitoare, a unui disponibil, denumit provizion.

Posesorul carnetului de cecuri completează formularul, îl semnează și îl predă beneficiarului, care la rândul său îl va prezenta băncii sale pentru încasare.

Cecurile pot fi plătite după modul de încasare astfel:

Cecul nebarat (de casă sau alb) – se plătește numeral la bancă;

Cecul barat – trăgătorul sau posesorul unui cec poate face o barare prin înscrierea a două linii paralele, orizontale sau oblice pe fața cecului. Pentru încasarea sumei înscrise pe cec beneficiarul este obligat să recurgă la serviciul unei bănci printr-o unitate bancară aparținând acesteia și care să primească plata în locul său. Bararea poate să fie generală, dacă nu prezintă nici un fel de mențiune între cele două linii, și specială dacă între cele două linii este înscrisă denumirea băncii.

Cecul de virament cuprinde ordinul de a transfera suma înscrisă în cec într-un cont deschis la o bancă.

Cecul certificat prezintă certificarea expresă a provizionului, adică a disponibilului existent în contul curent al trăgătorului, necesar efectuării plății. Trăgătorul nu mai poate retrage din contul său această sumă înainte de expirarea termenului de prezentare a cecului.

Cecul documentar-trăgătorul condiționează plata sumei în favoarea beneficiarului de prezentarea unor documente care atestă expedierea mărfurilor sau prestarea serviciilor.

Cecul de călătorie este emis în sumă fixă de societățile bancare (format de tip bancnotă ) și cumpărat de turiști în vederea achitării diverselor cheltuieli fără a folosi numerar. Aceștia remit filele de cec beneficiarilor în schimbul cumpărărilor de bunuri și servicii. Beneficiarii firmelor încasează sumele de la băncile locale, iar acestea recuperează sumele de la banca emitentă.

Euro-cecurile cu legitimație de garanție, banca emitentă eliberează odată cu carnetul de cecuri și o carte de garanție care cuprinde o serie de date (numărul de cont, numele beneficiarului), pentru încasarea acestor cecuri, beneficiarul este obligat să legitimeze cu cartea de garanție.

Pe lângă acțiunea de stingere a obligației de plată dintre emitent și beneficiar cecul poate stinge și alte plăți în cazul în care este angajat în operațiuni de gir.

Efectele comerciale reprezintă titluri de valoare, negociabile pe termen scurt sau imediat care atestă creanțe-datorii în cadrul relațiilor comerciale cu clienții și furnizorii.

Din punct de vedere financiar „efectele comerciale pot fi tratate ca instrumente de mobilizare a creanțelor-datorii și ca instrumente de decontare. În calitate de instrumente de imobilizare, efectele comerciale reprezintă o modalitate de transformare a creanțelor datoriilor în valori negociabile sub forma titlurilor de valoare disponibile pentru activitatea de trezorerie.

Analizate ca instrumente de decontare, efectele comerciale sunt folosite pentru plata datoriilor față de terți sau încasarea creanțelor.

Contul 403 „Efecte de plătit” este utilizat pentru evidența obligațiilor de plătit față de furnizorii de stocuri și servicii pe bază de efecte comerciale. După conținutul economic este un cont de datorii, iar după funcția contabilă este un cont de pasiv.

Se creditează cu valoarea efectelor comerciale de plătit acceptate de furnizor; se debitează cu plățile efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale, iar soldul creditor reprezintă valoarea efectelor comerciale de plătit.

Contul 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” este utilizat pentru evidența obligațiilor de plătit față de furnizorii de imobilizări corporale și necorporale pe bază de efecte comerciale.

După conținutul economic este un cont de datorii, iar după funcția contabilă este un cont de pasiv

Se creditează cu valoarea efectelor comerciale de plătit acceptate de furnizorii de imobilizări; se debitează cu plățile efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale, iar soldul creditor reprezintă valoarea efectelor comerciale de plătit (datoriile față de furnizorii de

imobilizări)

Creditul comercial cambial acordat este reflectat contabil prin intermediul contului 413 „Efecte de primit de la clienți”. Acest cont este utilizat pentru evidența creanțelor de încasat de la clienți pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie etc.). După conținutul economic este un cont de creanțe comerciale, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea efectelor comerciale acceptate de către furnizori; se creditează cu ocazia primirii sau încasării efectelor comerciale, iar soldul debitor reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit (creanțele față de clienți).

Contabilitatea decontărilor comerciale pentru care nu s-au întocmit facturi

În cazul în care, în cadrul unor relații comerciale de vânzare-cumpărare, până la închiderea exercițiului financiar nu s-au întocmit facturi, ci doar avize de însoțire a mărfurilor, se impune ca aceste operații să fie înregistrate în contabilitate distinct.

Aceeași situație apare și în cazul facturării unor utilități cu întârziere, adică după expirarea perioadei (lună calendaristică), cum ar fi pentru energie electrică, termică, apă etc.

Se utilizează în cast sens conturile:

Contul 408 „Furnizori-facturi nesosite”- în contabilitatea clientului;

Contul 418 „Clienți-facturi de întocmit”-în contabilitatea furnizorului.

Contul 408 „Furnizori-facturi nesosite” este utilizat pentru evidența de către clienți a datoriilor față de furnizori de stocuri și servicii pentru care nu s-au primit facturi. După conținutul economic este un cont de datorii , iar după funcția contabilă este un cont de pasiv.

Se creditează cu valoarea bunurilor și serviciilor achiziționate cu titlu oneros pentru care nu s-au primit facturi; se debitează cu ocazia sosirii facturilor când datoriile facturilor devin certe, iar soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor aferente facturilor nesosite.

Contul 418 „Clienți-facturi de întocmit” este utilizat pentru evidența de către furnizori a creanțelor aferente livrărilor de bunuri și servicii pentru care nu s-au întocmit facturi. După conținutul economic este un cont de creanțe comerciale, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea la preț de vânzare a bunurilor și serviciilor livrate, inclusiv cu taxa pe valoare adăugată aferentă, pentru care nu s-au întocmit facturi; se creditează cu ocazia întocmirii facturilor, iar soldul debitor reprezintă creanțele aferente bunurilor și serviciilor pentru care nu s-au întocmit facturi.

CAPITOLUL 2

STUDIUL PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII CREANȚELOR LA S.C. GITAV S.R.L.

2.1. Prezentarea generală a S.C. GITAV S.R.L

Informații privind identificarea Societății GITAV S.R.L. și modul ei de administrare și conducere:

Societatea comercială GITAV, identificată prin încheierea judecătorească a Tribunalului Județean Mehedinți s-a constituit ca societate cu răspundere limitată dobândind personalitate juridică de la data de 24.09.1997, data înmatriculării în Registrul Comerțului, sub nr. J25/253/1997.

Funcționarea Societății este reglementată de dispozițiile legale în vigoare si de actul constitutiv.

Denumirea Societății este S.C. ,, GITAV ” S.R.L.

Sediul Social al Societății Comerciale este în municipiul ORȘOVA, Str, Porțile de Fier nr. 9A, județul Mehedinți.

Societatea comercială nu are înființate filiale, sucursale, agenții, puncte de lucru sau desfacere în alte localități din țară sau străinătate.

Durata de funcționare a societății este nelimitată.

Capitalul social subscris și vărsat integral la data constituirii societății este de 500 lei.

Fondatorii societății sunt:

Tănasie Gherghina – Daniela, născută la data de 26.06.1973 în localitatea Orșova, județul Mehedinți de cetățenie română, cu domiciliul în România, județul Mehedinți, localitatea Orșova, Str. 1 DEC 1918 nr.21 sc. E ap.5, identificată cu C.I. seria MH 359170, CNP [anonimizat];

Tănasie Octavian născut la data de 26.03.1968 în localitatea Orșova de cetățenie română, cu domiciliul în România, județul Mehedinți, localitatea Orșova, Str. 1 DEC 1918 nr.21 sc. E ap.5, identificat cu C.I. seria MH 359169, CNP [anonimizat];

Orice modificare a capitalului social va fi decisă și realizată de asociații unici, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege.

Majorarea capitalului social se poate realiza prin aporturi în numerar și/sau în natură. Capitalul social este constituit prin aportul în numerar al asociatului unic.

Beneficiile reale și eventualele pierderi ale societății comerciale vor fi stabilite și distribuite asociatului unic, pe baza bilanțului, în procent de 100%.

Cu privire la cesiunea și transmiterea părților sociale, acestea nu pot fi cedate către persoane din afara societății decât în condițiile prevăzute de lege și de actul constitutiv.

Calitatea de asociați o pot dobândi și alte persoane cooptate, cu acordul asociatului unic și atunci când este cazul și a moștenitorilor acestuia.

Societatea comercială înființată este administrată permanent, până la lichidare de către Tănasie Gherghina – Daniela respectiv Tănasie Octavian.

Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și cele prevăzute de legea nr. 31/ 1990 republicată.

Asociatul unic ca administrator este răspunzător pentru:

– realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;

– existența reală a dividendelor plătite;

– existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;

– exacta și stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

Asociatul unic reprezintă organul suprem de decizie. În competența sa, respectiv a administratorului intră:

– aprobarea bilanțului și repartizarea beneficiului net;

– modificarea actului constitutiv de societate;

– descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar încheiat a administratorului societății.

Situațiile financiare anuale sunt întocmite prin grija administratorului, urmând a fi supus analizei și aprobării asociatului unic.

Asociatul unic are dreptul la dividende cât și la obligația de a suporta pierderi regulate din activitatea socoetății.

Fiecare exercițiu financiar începe la 1 ianuarie si expiră la 31 decembrie ale fiecărui an.

Societatea în caz este înregistrată în scopuri de TVA începand cu data de 24 septembrie 1997.

Societatea comercială GITAV S.R.L. a fost înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Mehedinți, atribuindu-se codul de înregistrare fiscală ( C.U.I. ) nr. 9780309, în data de 24 Septembrie 1997.

Obiectul de activitate al societății

Prin actul constitutiv al societății se menționează domeniul principal de activitate.

În anul 2007 ca urmare a obligației instituite prin Legea nr. 441/2006 privind societățile comerciale, se actualizează actul constitutiv al societății, urmând ca aceasta să funcționeze în baza actului constitutiv actualizat. Obiectul de activitate se recodifică și se extinde cu următoarele coduri CAEN:

4511 – demolarea construcțiilor, terasamentelor și organizarea de șantiere;

4550 – închirierea utilajelor de construcții și demolare, cu personal de deservire aferent;

7132 – închirierea mașinilor și echipamentelor pentru construcții, fără personal de deservire aferent și import-export în domeniul de activitate.

Cod CAEN principal: 4711 – Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun;

Grupa CAEN: 47 – Comerț cu amănuntul, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor;

Secțiune CAEN: G – COMERȚ CU RIDICATA ȘI CU AMĂNUNTUL; REPARAREA AUTOVEHICULELOR ȘI MOTOCICLETELOR.

Cifra de afaceri: 664.225 RON

Număr de angajați: 10

Principalii furnizori și clienți

Principalii furnizori și clienți ai S.C. GITAV S.R.L. sunt următorii:

În cadrul acestora, ponderea cea mai mare în datorii comerciale o dețin: S.C. NATURAVIT TRADE S.R.L. care a înregistrat o creștrere de 30% urmată de FRIESLAND CAMPINA ROMANIA S.A. cu o creștere de 25%.

Structura organizatorică a firmei

Principalele compartimente și birouri ale firmei

Departamentul de Management se ocupă să sprijine dezvoltarea unor practici cu costuri reduse în domeniul afacerilor si al gestionarii personalului. Domeniul sau profesional este managementul general, dar profesia necesită specializare în cel puțin un domeniu specific cum ar fi contabilitate, finanțe, legislație, relații de munca, selectivă, recrutarea si formarea personalului si reglementarea disputelor cu privire la condițiile de munca. Consultantul de management are posibilitatea sa lucreze în calitate de contabil, sa ofere ajutor în problemele de impozite si taxe.

Departamentul de Marketing se ocupă de promovarea mărfurilor în mod special, acesta realizează promoții, adaptează produsele pe piață și face în așa fel încât produsele firmei respective să fie comercializate. Se ocupă în mod special de imaginea firmei.

Departamentul de Vânzări reprezintă vânzarea efectivă a mărfurilor.

Departamentul tehnic se ocupă cu problemele de ordin tehnic ale firmei, deoarece atunci când apar defecțiuni la produsele comercializate cât și la celelalte active ale firmei acestea trebuie sa fie rezolvate în cel mai scurt timp.

Departamentul Contabil se ocupă cu contabilizarea datelor firmei, este nevoie de acest departament deoarece patronul trebuie să prezinte periodic situația financiară a firmei fapt pentru care departamentul contabil înregistrează toate intrările și toate ieșirile din patrimoniu întocmind bilanțul contabil.

Evoluția situației economico – financiară a S.C. GITAV S.R.L

Pentru evidențierea situației reale a unei întreprinderi trebuie să avem în vedere o serie de indicatori economico-financiari, precum cei prezentați în tabelele de mai jos.

Capitalul social nu a suportat modificări de-a lungul anilor, fiind de 500 lei. În ceea ce privește cifra de afaceri, analiza în dinamică a acesteia se prezintă astfel:

Tabel nr. 2.1.

Analiza dinamică a cifrei de afaceri

lei

Tabel nr. 2.2.

Analiza structurii cifrei de afaceri pe cateogrii de activități

lei

Din tabelele de mai sus reiese că cifra de afaceri totală a înregistrat scăderi sensibile 99 % în 2012 față de 2011 și o creștere de 100 % în 2013 față de 2012.

De asemenea, se observă creșteri importante la cifra de afaceri din alte activități datorită faptului că întreprinderea a lărgit gama acestor activități. Cea mai spectaculoasă creștere o are cifra de afaceri din alte activități la nivelul anului 2013 față de anul 2012.

De aici se poate observa intenția întreprinderii de a-și diversifica sfera de activități aducătoare de venituri.

În ceea ce privește structura cifrei de afaceri, se observă o creștere a cifrei de afaceri din alte activități, pentru ca, mai apoi, în anul 2013 față de 2012, cifra de afaceri din alte activități să crească în detrimentul cifrei de afaceri din activitățile de bază.

Concluzia este aceea că evoluția cifrei de afaceri se înscrie pe o linie ascendentă, dispunând astfel de un potențial care îi permite consolidarea poziției pe piață.

Tabel nr. 2.3.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor

lei

Din tabelul de mai sus se observă că pentru activitatea de bază, respectiv activitatea de exploatare, care deține, în mod normal ponderea cea mai mare în total activitate, are loc o creștere a cheltuielilor pe intervalul analizat. De fapt, aceeași creștere se înregistrează și pe total cheltuieli. În schimb la cheltuielile de exploatare la 1000 lei și total cheltuieli/ venituri la 1000 lei, evoluția este sinusoidală, punctul de minim întâlnindu-se în anul 2011.

Tabel nr. 2.4.

Analiza cheltuielilor de exploatare

lei

Din tabel rezultă că se realizează o creștere a cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri pe total și pe majoritatea elementelor componente, excepție făcând categoria ”Alte cheltuieli”.

Tabel nr. 2.5.

Analiza situației financiar patrimoniale

lei

Din datele prezentate în tabel, se observă o creștere a activului societății cu peste 94%, ceea ce a constituit un rezultat pozitiv, această modificare având influențe favorabile asupra dezvoltării activității.

De remarcat faptul că, activele imobilizate au suferit o reducere; astfel, au avut o evoluție negativă de la 75,72% în anul 2012 la 41,69 în anul 2013, iar activele circulante au avut o creștere de la 24,19% în anul 2012 la 58,31% în anul 2013.

În cadrul activelor circulante, evoluția cea mai semnificativă o au disponibilitățile. Se constată o ușoară reducere a stocurilor de la 20,53% în anul 2012 la 20,09% în anul 2013. Această scădere este privită ca o influență pozitivă.

Creanțele au crescut de la 1,37% în anul 2012 la 9,90 % în anul 2013.

În cadrul pasivului, capitalul social al întreprinderii a rămas nemodificat de-a lungul anilor. Rezervele au suferit o scădere de la 91,72% în anul 2012 la 29,53% în anul 2013.

Se constată o creștere a capitalului propriu de la 24,82% în anul 2012 la 47,99% în anul 2013.

Analiza patrimoniului net

Patrimoniul net al întreprinderii reprezintă averea acestuia la un moment dat. Această analiză se realizează cu ajutorul datelor din tabelul următor:

Tabel nr. 2.6.

Analiza patrimoniului net

lei

Se observă o creștere față de perioada anterioară a patrimoniului net cu 191.044 lei determinată în principal de creșterea elementelor de activ. Se remarcă și creșterea datoriilor față de anul precedent, fapt ce afectează gradul de îndatorare al firmei.

Se poate spune că averea întreprinderii a crescut față de perioada precedent și că există posibilități de acoperire a datoriilor.

2.2. Organizarea contabilității creanțelor comerciale la S.C. GITAV S.R.L.

Cea mai mare parte a creanțelor agenților economici sunt legate direct de exploatare, adică de acel domeniu care face obiectul principal al funcționării lor. Creanțele față de clienți rezultă ca urmare a vânzării producției respectiv realizării lucrărilor sau serviciilor și au în contrapartidă venituri din exploatare.

Creanțele devin certe singure în momentul transferului de proprietate pentru vânzări și în momentul realizării lor pentru lucrări și servicii. Transferul de proprietate se produce deci, în momentul livrărilor respectiv al realizării lucrărilor sau prestării de servicii, moment care în

practică, corespunde cu facturarea.

Creanțele în devize se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de schimb în vigoare, la data efectuării operațiunilor.

Diferențele de curs valutar , intre data înregistrării creanțelor în devize și data încasării lor se înregistrează ca și venituri sau cheltuieli financiare după cum diferențele sunt favorabile sau nefavorabile.

Conținutul creanțelor comerciale la S.C. GITAV S.R.L.

Creanțele entității reprezintă drepturile generate de existența unui decalaj între momentul livrării unor bunuri economice sau prestării unor servicii și cel al decontării, adică a primirii unui echivalent valoric sau a unei contraprestații pe măsură. Agenții economici care au beneficiat de bunurile și valorile avansate, poartă denumirea de debitori.

Contabilitatea clienților se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens, în contabilitatea analitică clienții se grupează în clienți interni și externi, iar în cadrul acestora pe termene de încasare.

Potrivit IFRS 1 ”Prezentarea situațiilor financiare”, o creanță de calitatea ei de activ, trebuie clasificată ca și activ curent în următoarele situații:

Se așteaptă ca această creanță să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al unei entități;

Se așteaptă ca aceasta să fie realizată în termen de 12 luni de la data bilanțului.

Reflectarea contabilă a acestor creanțe începe odată cu apariția dreptului față de terți și încetează în momentul stingerii (încasării) lor.

Evidența sintetică a creanțelor la S.C. GITAV S.R.L.

Contabilitatea sintetică a creanțelor față de terți, persoane fizice sau juridice se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 4 ”conturi de terți” și anume din grupa 41 ”clienți si datorii asimilate” care cuprind următoarele subgrupe.

411 „Clienți”

4111 „Clienți”

4118 „Clienți incerți sau în litigiu”

413 „Efecte de primit de la clienți”

418 „Clienți facturi de întocmit”

419 „Clienți-creditori”

Obs Contul 419 „Clienți-creditori” este un cont cu funcție contabilă de pasiv care reprezintă o datorie.

Iar din grupele 46 respectiv 47 se desprind următoarele conturi sintetice de gradul I:

461 „Debitori diverși”

471 „Cheltuieli înregistrate în avans

Tabel 2.7. Clienți și conturi asimilate

După conținutul economic fac parte din clasa conturilor de terți, grupa drepturilor de

creanțe din vânzări și prestări de servicii.

Se debitează cu valoarea facturii pentru vânzări și prestații executate cuprinzând prețul de vânzare al bunurilor și TVA aferentă, prin creditul conturilor de venituri delimitate după natură, pentru prețul bunurilor, mărfurilor și prin creditul 4427 „TVA-colectată” pentru TVA aferentă vânzărilor sau prestațiilor de servicii.

Se creditează în urma încasării valorii facturate în bani prin debitul conturilor 5121 „Conturi la bănci în lei”, 5311 „Casa în lei”.

În cazul decontării pe baza efectelor comerciale acceptate în contul drepturilor de creanță, prin debitul conturilor 413 „Efecte de primit”

Aspecte fiscale privind vânzările de natură comercială la S.C. GITAV. SRL.

Toți debitorii unității sub forma creanțelor comerciale legate de vânzarea de bunuri, lucrări sau servicii proprii ciclului de exploatare al întreprinderii sunt delimitați prin structura de „clienți și valori asimilate”. În cadrul acestora, clienții reprezintă creanțele fată de terți determinate de vânzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrărilor și serviciilor care fac obiectul activității întreprinderii. În cadrul acestei forme de vânzare decontarea dintre întreprindere și client intervine ulterior.

Livrarea de bunuri reprezintă transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și proprietar. Predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană ca urmare a unui contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei scadențe, cu excepția contractului de leasing.

Mai sunt considerate livrări de bunuri transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite, cu condiția ca debitorul executat să fie persoană impozabilă, și trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul și regimul juridic al acesteia în schimbul unei despăgubiri.

Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociații sau acționarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a persoanei impozabile, constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial.

Locul livrării de bunuri reprezintă locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terț.

Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, iar exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.

Mai jos voi evidenția din punct de vedere contabil o vânzare pe bază de factură, cu perceperea TVA, vânzarea de mărfuri realizându-se către un client din țară.

2.3. Reduceri practicate în activitatea comercială

la S.C. GITAV S.R.L.

În relațiile dintre partenerii de afaceri, cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor reciproce, se pot regăsi așa-numitele reduceri:

Reduceri de natură comercială, care au o influență directă asupra mărimii nete a unei facturi, între care menționăm: rabatul, remiza, risturnul (reducerea anuală sau reducere globală).

Reduceri de natură financiară, care mai poartă denumirea de sconturi.

Reducerile comerciale nu se acordă în mod automat, ele rezultă ca urmare a negocierilor între părți și se găsesc stipulate în contracte, iar acestea se contabilizează distinct numai în cazul când se acordă după întocmirea facturii de aprovizionare și sunt înscrise în facturi distincte de reduceri.

Rabatul reprezintă reducerea aplicată de către furnizor asupra prețurilor de vânzare convenit anterior între furnizor și client, pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate.

Remiza reprezintă reducerea pe care furnizorul o acordă pentru importanța cumpărătorului în clientela vânzătorului, fidelitatea clientului, volumul mare al unor comenzi.

Risturnul este o reducere ce poate fi acordată pentru depășirea unui plafon valoric anual al cumpărărilor stabilit prin contract.

Înregistrările contabile privind reducerile comerciale:

Se înregistrează aprovizionarea cu materii prime in valoare de 1.200 lei TVA inclus și obține un rabat de 10% din valoarea totală.

Varianta 1. Rabatul este consemnat în factura de livrare:

Reducerile comerciale acordate de furnizor și înscrise pe factura de achiziție ajustează în sensul reducerii costul de achiziție al bunurilor.

Varianta. 2. Rabatul este consemnat într-o factură remisă ulterior livrării

Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidențiază distinct în contabilitate (contul 609 „Reduceri comerciale primite”, respectiv contul 709 „Reduceri comerciale acordate”), pe seama conturilor de terți.

Scontul este reducerea financiară de care poate beneficia clientul, dacă acesta își plătește înainte de scadență datoria.

Se înregistrează aprovizionarea cu mărfuri la valoarea de 2200 lei TVA inclus și se obține o reducere financiară de 8% aplicată la valoarea totală, furnizorul a emis o factură pentru valoarea întreagă a mărfii, iar pentru reducere a emis o factură separată.

Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate.

Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă (contul 767 „Venituri din sconturi obținute”). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”).

Trebuie menționat faptul că aceste reduceri trebuie convenite între părți și stipulate ca și clauze contractuale.

Metodologia de acordare a reducerilor la S.C. GITAV S.R.L.

Reducerile comerciale premerg reducerile financiare;

Reducerile se aplică asupra netului anterior;

Se operează întâi rabaturile apoi remizele;

Facturile care conțin reducerile comerciale se înregistrează în contabilitate la valoarea netă comercială. În schimb, sconturile primite de la furnizori se înregistrează la venituri financiare, iar sconturile acordate la cheltuieli financiare.

Potrivit legislației în vigoare, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate de către furnizori direct clienților, nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată.

Dacă clientul nu achită datoria către furnizor până la scadență, furnizorul va pretinde majorări calculate în raport cu datoria restantă si cu numărul de zile de întârziere.

Cota de majorări trebuie prevăzută în contract.

2.4. Contabilitatea creanțelor comerciale

la S.C. GITAV S.R.L

Creanțele comerciale

În contabilitate sunt delimitate și evidențiate, ca o structură distinctă, toate creanțele sub forma clienților incerți sau în litigii. Clienții devin incerți în cazul în care creanțele nu s-au încasat la termenul fixat și există condiții care determină lipsa de încredere în solvabilitatea

acestor parteneri comerciali aflați în situația de lichidare. Clienții sunt litigioși în situația în care s-a deschis o acțiune juridică pentru decontarea creanțelor. De asemenea se mai utilizează si noțiunea de creanțe dubioase în cazul clienților incerți care pot deveni irecuperabili.

Din categoria creanțelor asupra clienților fac parte și cele determinate de produsele, livrările și serviciile vândute, dar nefacturate.

Tipurile de înregistrări mai semnificative privind decontările cu clienții sunt următoarele:

Vânzarea pe credit comercial a produselor finite, semifabricatelor, produselor reziduale și mărfurilor, precum și facturarea lucrărilor executate și serviciilor prestate, la prețurile de vânzare , plus TVA-colectată.

În aceste cazuri de vânzări, obligatoriu trebuie să se reflecte și operațiile economice de ieșire din gestiune a bunurilor vândute, care au fost stocate în prealabil.

Pentru produse, ieșirea din gestiune se va înregistra:

Pentru mărfuri, ieșirea din gestiune se reflectă astfel, după caz:

Acceptarea la plată a efectelor comerciale de încasat;

Remiterea către bancă spre încasare a efectelor comerciale;

Încasarea prin intermediul băncii a efectelor comerciale remise;

Decontarea avansurilor primite de la clienți;

Avansuri primite de la clienți,

Încasarea clientului cu reținerea avansului,

Înregistrarea clienților incerți sau în litigiu;

Scoaterea din evidentă a clienților insolvabili;

Reactivarea clienților scoși din evidență.

În contul 419 „clienți-creditori” se înregistrează următoarele spețe: avansurile și aconturile primite; datorii pentru ambalaje de restituit; diferențele de curs valutar aferente avansurilor în valută primite de la clienți înregistrate la finele lunii în contul 665 „Cheltuieli din diferențe de curs valutar”; diferențele nefavorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii în contul 668 „Alte cheltuieli financiare”

Conturile utilizate pentru a reflecta creanțele față de clienții externi pot fi:

4111 Clienți (dacă creanța îmbracă forma creditului comercial clasic acordat)

413 Efecte de primit (dacă creanța îmbracă forma unor efecte de comerț emise de clienții externi)

2.5. Reflectarea în situațiile financiare a creanțelor comerciale la

S.C. GITAV S.R.L

În cadrul acestui subcapitol voi prezenta modalitatea de evidențiere a situațiilor financiare (în bilanț, în calitate de componente a acestora), a creanțelor comerciale.

Creanțele comerciale sunt încadrate în bilanțul contabil în grupa B „Active circulante” clasa II „Creanțe” reprezentând sumele ce urmează să fie încasate pe o perioadă mai mică de un an.

Creanțele comerciale cuprind următoarele conturi:

2676 „Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung”

2678 „Alte creanțe imobilizate”

2679 „Dobânzi aferente altor creanțe imobilizate”

2966 „Ajustări pentru pierderea de valoare a împrumuturilor acordate pe termen lung”

2968 „Ajustări pentru pierderea de valoare a creanțelor imobilizate”

4092 „Furnizori-debitori pentru prestări de servicii”

411 „Clienți”

413 „Efecte de primit de la clienți”

418 „Clienți-facturi de întocmit”

419 „Clienți-creditori”

Tabel nr.2.8

Din datele prezentate în tabel, se remarcă faptul că, activele imobilizate au suferit o reducere; astfel, au avut o evoluție negativă de la 76 % în anul 2012 la 42 % în anul 2013, iar activele circulante au avut o creștere de la 24% în anul 2012 la 58 % în anul 2013.

În cadrul activelor circulante, evoluția cea mai semnificativă o au disponibilitățile. Se constată o ușoară reducere a stocurilor de la 20,53% în anul 2012 la 20,09% în anul 2013. Această scădere este privită ca o influență pozitivă.

Creanțele au crescut de la 1,37% în anul 2012 la 9,90 % în anul 2013.

CONCLUZII

Orice sector de activitate constituie o filieră de transformări care începe cu materia primă și se încheie cu produsul final achiziționat de consumatori. Furnizorii și clienții exercită presiuni variabile asupra întreprinderilor dintr-un sector.

Activitatea tuturor întreprinderilor poartă amprenta contextului economic, social, politic specific societății la un moment dat. Astfel, rezultatele întreprinderii sunt influențate de activitatea partenerilor direcți (salariați, acționari, furnizori, cumpărători, stat). Comportamentul acestora este, la rândul lor, influențat de mediul imediat specific, în care acționează : cel al salariaților – de sindicate, cel al administrației fiscale – de politica de stat.

Evaluarea potențialului propriu se face pe baza întregului sistem de informații interne, însă pentru aprecierea forței concurenților și a sectorului de activitate se apelează la informații externe : anuare statistice, presa de specialitate, bilanțurile și conturile de profit și pierdere ale firmelor concurente, studiile de piață elaborate de organismele de specialitate, informațiile oferite de diferite organe centrale.

Performanțele unei întreprinderi, forța și capacitatea acesteia de a răspunde la cerințele și reacțiile pieței sunt dependente de gradul de asigurare cu resurse umane, materiale și financiare, precum și de eficacitatea folosirii lor.

Contabilitatea creanțelor într-o dinamică continuă se impune ca un important subsistem de informare și asistare a deciziei în cadrul unei întreprinderi.

Prin operațiunile pe care le generează, vizează creșterea încrederii între partenerii care participă la viața economică, încredere care să convingă asupra situației financiare a întreprinderii, a solvabilității, a performanțelor de exploatare, asigurând totodată suficiente elemente care să ducă la concluzii despre modul în care este condusă gestiunea întreprinderii. Reprezintă un sprijin important al managementului întreprinderii, furnizând informații menite să susțină argumentat hotărârea, decizia formulată.

Contabilitatea creanțelor este sursa informațională a oricărei negocieri, fiind un instrument de referință pentru determinarea prețurilor motivate economic. Ea servește ca mijloc de comunicare, utilizând un limbaj comun, acceptat de toți participanții la viața economică și socială și ajută la arbitrarea eventualelor conflicte sau neînțelegeri.

Ea reprezintă un subsistem informațional care cuantifică, prelucrează și transmite informații financiare făcând legătura dintre activitățile economice și factorii decizionali.

În plus, introduce vigoare și ordine în redarea fenomenelor și proceselor economice, fiind un veritabil consilier.

Din analiza situației financiare a S.C. GITAV S.R.L se pot desprinde câteva concluzii. Acestea se referă, în primul rând la faptul că, întreaga creștere a activelor circulante s-a realizat pe seama creșterii ponderii creanțelor de la 1,37 % la 9,90%. Evoluția cifrei de afaceri se înscrie pe o linie ascendentă, dispunând astfel de un potențial care îi permite consolidarea poziției pe piață.

Creanțele societății trebuie recuperate în cea mai mare măsură conform termenelor stabilite, iar datoriile societății trebuie plătite de asemenea într-o proporție cât mai mare.

Între aceste două elemente există o strânsă legătură astfel recuperarea creanțelor crează flux de numerar societății care ulterior este folosit pentru plata datoriilor.

Chiar dacă prin contractarea unor împrumuturi care reprezintă datorii ale societății, aceasta își mărește disponibilul, acesta trebuie valorificat astfel încât pe lângă funcția de plată el trebuie să aducă în cadrul societății stocuri care să fie ulterior transformate apoi în creanțe, iar încasarea acestora să conducă la posibilitarea achitării datoriilor deci inclusiv a acestor împrumuturi.

Astfel se creează un adevărat lanț în cadrul societății.

Perturbarea unuia dintre elementele acestui lanț pot conduce la producerea unor fenomene cu consecințe destul de grave în cadrul societății. Astfel imposibilitatea recuperării unei părți importante din creanțele societății poate conduce la neplata datoriilor.

Deasemenea o valoare prea ridicată a datoriilor unei societăți poate conduce la imposibilitatea de stingere a acestora chiar și prin recuperarea tuturor creanțelor.

Pentru asigurarea echilibrului economico-financiar al societății trebuie optimizate toate componentele activității începând cu aprovizionarea, depozitarea, vânzarea produselor, metodele de evidență și control și terminând cu marketingul și managementul. Fiecare verigă a sistemului funcțional furnizează informații necesare procesului de decizie, însă date despre situația patrimonială la sfârșit de exercițiu financiar și despre rezultatele obținute în cadrul acestuia sunt furnizate doar cu ajutorul sistemului contabil.

Structurile de creanțe sunt numeroase și practica demonstrează că activitatea contabilă cunoaște o gamă foarte largă de acțiune, acest lucru fiind argumentat de conturile de clienți și furnizori care permit o cunoaștere detaliată a raporturilor individuale cu partenerii de afaceri.

Prin diferite măsuri trebuie eliminate toate datoriile și creanțele comerciale, pentru eliberarea resurselor imobilizate sau evitarea penalităților de întârziere, de aceea anumite eforturi trebuie canalizate în direcția soluționării relațiilor cu terții, care din diferite motive afectează activitatea întreprinderii, mai ales sub aspectul trezoreriei.

Societatea S.C. GITAV S.R.L. se dovedește a fi o firmă serioasă care știe să-și administreze competent activitatea desfășurată.

Succesul său se datorează unor atuuri importante, cum ar fi: imagine buna (rapiditate în serviciu, ”descurcăreți", sens al serviciului vizavi de clientelă, concurență tehnică apreciată de clienți, puternică motivație a colaboratorilor, corectitudine a acestora față de patron, furnizori și clienți) și bine administrată.

Ca orice afacere s-a confruntat și cu situații dificile dar a reușit să le facă față cu succes, fapt dovedit de situarea sa pe primul loc, în domeniu, în preferințele clienților.

Volumul și diversitatea acestor relații sunt influențate în mare măsură de natura și complexitatea activităților desfășurate, care impun existența unor colaborări permanente cu numeroși furnizori și clienți.

Reflectarea fidelă a realității economic-financiare și a consecințelor sale sociale, umane, instituționale sunt atributele definitorii ale contabilității, pentru perfecționarea căreia se luptă și muncesc astăzi cei mai redutabili specialiști în ,, știința conturilor ”. Preocupați de standarde, de convergență, de reflectarea contabilă a realității, profesioniștii contabili se preocupă în fapt de economie, de instituții, de oameni. Este poate cea mai frumosă parte a profesiei contabile. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeană a luat în considerare oportunitatea recunoașterii profesiei contabile la nivel european.

Elaborarea prezentei lucrări a reprezentat un important beneficiu personal deoarece mi-a oferit prilejiul familiarizării depline cu societatea și i-am putut urmării poziția financiară prin analiza efectuată pe baza situațiilor financiare, nu doar pe baza unor simple cifre de raportări statice oficiale, ci și pe baza efortului propriu de analiză, cunoaștere și detaliere a unor aspecte semnificative din societatea GITAV.

BIBLIOGRAFIE

Avram M., Contabilitatea întreprinderii armonizată cu Directivele Contabile Europene și Standardele Internaționale,Editura Universitaria Craiova, 2005;

Avram M., Management Contabil, Editura Universitaria Craiova, 2011;

Bărbăcioru V., Domnișoru S., Bălună R., Manea S., Contabilitate Financiară, Editura SITECH, Craiova, 2006;

Bărbăcioru V., Domnișoru S., Bălună R., Manea S., Contabilitate Financiară, Editura SITECH, Craiova, 2007;

Crișu C., Codul fiscal și procedura fiscală cu normele de aplicare actualizate la 07.03.2011 Editura Juris Argessis.

Doinea O., Contabilitate Financiară, Drobeta Turnu Severin, 2010;

Epuran M., Băbăiță V., Imbrescu C., Teoria contabilității, Editura Economică, București 2004;

O.M.F.P. nr. 3055/2009, Actualizat așa cum a fost modificat și completat prin O.M.F.P. nr. 2869/2010 (M.OF882/29.12,2010);

Paraschivu M.D., Păvăloaia W., Radu F., Olaru G.D., Contabilitate financiară aplicații și studii de caz, Editura Tehnopress, Iași 2007;

Pătruțescu M., Contabilitatea Societăților Comerciale, Drobeta Turnu Severin, 2009;

Pântea I.P., Bodea G., Contabilitatea financiară Românească, Editura Intelcredo, Deva 2009;

Pop A., Contabilitea financiară românească armonizată cu Directivele contabile europene și standardele internaționale de contabilitate. Editura Intelcredo, Deva, 2002;

Ristea M. (coord.), Contabilitatea financiară, Editura Universitară, București, 2004;

Ristea M. (coord), Dumitru C.G., Ioanăș C. și Irimescu A., volumul II, Editura Universitară București,2009.