Studiu Privind Normele de Calitate Si Siguranta Pentru Produsul Mici Vita Oaie

Economie

Studiu Privind Normele de Calitate Si Siguranta Pentru Produsul Mici Vita Oaie

Byadmin ianuarie 1, 2024

Studiu privind Normele de calitate si siguranta pentru produsul Mici vita-oaie

Cuprins

Introducere

Capitolul 1 Concepte generale privind calitatea si siguranta alimentara

1.1 Prezentarea produsului in sine

1.2 Caracteristici de calitate

1.3 Notiuni teoretice generale

Capitolul 2 Reglementari privind calitatea si siguranta alimentara

2.1 Implementarea HACCP

2.2 Legislatia in sectorul alimentar

2.3 Date legate de piata

Capitolul 3 Studiu privind comportamentul consumatorului roman de mici

3.1 Definirea obiectivelor cercetarii

3.2 Prezentarea metodologiei de cercetare

3.3 Analiza si interpretarea rezultatelor

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Calitatea și siguranța produselor alimentare au devenit un drept al consumatorilor, cu efecte directe asupra calității vieții, iar problematica axată pe calitatea și siguranța produselor alimentare se află în centrul atenției organismelor constituite pentru apărarea intereselor consumatorilor.

În perioada pe care o parcurgem, consumatorii devin din ce in ce mai informați și conștienți de aspectele igienice ale vieții și alimentației lor, de aceea a devenit esențial pentru producătorii și procesatorii de carne, să respecte atât exigențele tehnologice, cât și exigențele de ordin igienico-sanitar.

Definirea notiunii de siguranta alimentara

Un produs sigur este acela care nu prezintă niciun risc sau care prezintă riscuri reduse, compatibile cu utilizarea produsului și acceptabile în ceea ce privește menținerea unui nivel ridicat de protecție pentru sănătatea și siguranța persoanelor.

Un produs este considerat a fi sigur dacă respectă dispozițiile privind siguranța prevăzute în Legislația europeană sau, în absența acestora, dacă respectă reglementările naționale specifice ale statului membru în care este comercializat. Produsul este, deasemenea, considerat sigur dacă este conform cu o Normă europeană stabilită în temeiul acestei directive. În absența unor astfel de reglementări sau Norme, conformitatea produsului este apreciată după cele de mai jos:

Normele naționale facultative (care transpun alte norme europene relevante) si recomandările Comisiei (care stabilesc liniile directoare privind evaluarea siguranței produselor);

Normele statului membru în care produsul este fabricat sau comercializat;

Codurile de bună practică în materie de siguranță sau de sănătate;

Starea actuală a cunoștințelor sau a tehnicii;

Așteptările consumatorilor în ceea ce privește siguranța.

Calitatea alimentului

1. Definirea notiunii de calitate a alimentelor
Calitatea este data de totalitatea caracteristicilor in virtutea carora un produs detine atribute specifice,se distinge si se diferentiaza de altele similare, conferindu-i-se capacitatea de a se satisface nevoile exprimate sau implicite ale consumatorului.
Termenul de "calitate" nu este folosit pentru a exprima superlativul. Mai exacte si utile sunt formularile:

"Calitate relativa" cand produsul este comparat cu superlativul si clasat fata de acesta;

"Nivelul calitatii" si "masura calitatii" care se refera la evaluari tehnice precise fata de superlativ. Calitatea unui produs este influentata de numeroase activitati indepentente in timpul producerii lui.

Adesea, calitatea se raporteaza la:

Utilitate;

Aptitudini de utilizare;

Satisfacerea clientului;

Conformitatea cu cerintele.

Clasificarea produselor in functie de calitatea lor se face pe clase, notate cu cifre ( 1, 2, 3,….), sau litere (clasa A, clasa A.A. , etc).

Asigurarea calitatii se face:

Prin acoperirea completa a cerintelor clientului;

Prin verificarea permanenta, in cadrul ciclului de productie, a respectarii manoperelor, tehnicilor si materialelor folosite, pentru a fi conforme cu cele prestabilite.

Alimentele sunt orice fel de produse, in stare naturala sau prelucrate, care contin substante nutritive necesare organismului uman si pot fi folosite pentru intretinerea activitatii vitale, nefiind daunatoare.
Alimentele pot fi:

Produse agroalimentare naturale, de origine vegetala sau animala, constituind materia prima pentru prelucrarea in produs alimentar sau care se pot consuma ca atare de catre populatie, printr-o prelucrare in gospodarie, provenind din surse proprii sau fiind achizitionate prin intermediul pietei;

Produse alimentare care se obtin prin prelucrarea produselor agroalimentare, printr-un procedeu industrial, fiind puse la dispozitia populatiei prin intermediul pietei.

Calitatea produselor alimentare este definita prin indicatori de calitate, stabiliti si consemnati prin Norme de calitate.

Mic istoric al micilor

Povestea micului a început în București, în urmă cu mai bine de un secol, atunci când un bucătar iscusit din Capitală, Iordache Ionescu, le pregătea clienților săi mai multe preparate la grătar. Cârciumarul Ionescu, așa cum era cunoscut printre clienții localului, avea o rețetă excepțională de cârnați, renumită în tot orașul.
Într-o zi, cârciumarul muncea de zor la cârnații pregătiți la grătar, dar mațele în care învelea carnea tocată s-a terminat. Văzând că cererile la cârnați sunt din ce în ce mai multe, Iordache Ionescu a luat o bucată din „aluatul cârnatului“ și a pus-o pe grătar fără niciun fel de maț. Primul care a gustat invenția cârciumarului a rămas impresionat de gustul „mititelului“, iar noul produs s-a transformat în vedeta localului din centrul orașului. Pentru a fi drepti, sa amintim ca reteta, cu variatiunile ei spefice, este revendicata si de greci, turci sau sarbi.

Alta varianta certa despre atestare vine dinspre Pastorel Teodoreanu, acela care a evocat momentul precis al nasterii mititeilor. Potrivit acestuia, mititeii s-au nascut la restaurantul La Iordachi, denumit de scriitorimea care il frecventa, La o idee. Pastorel relateaza ca, intr-una din serile cu multi scriitori la mese, multe metafore si mult vin, restaurantul a ramas fara matele pentru carnatii care, atunci, erau fabricati pe loc. Cum literatii erau si talentati, si insetati, dar si infometati, patronul restaurantului s-a vazut nevoit sa puna carnea direct pe gratar. Pentru consistenta, Iordachi a adaugat amestecului pentru carnati cateva condimente si bicarbonat, facandu-i mai scurti decat carnatii obisnuiti. Succesul a fost enorm si instantaneu, devenind specialitatea casei iar, mai apoi, unul dintre simbolurile culinare ale Romaniei. Aflat la agapa, scriitorul si umoristul Nicolae T. Orasanu i-a botezat mititei, iar din acea noapte de pomina, asa le-a ramas numele.

Selgros.Standarde de calitate

Selgros înseamnă CALITATE. Prin calitate, se înțelege nu numai calitatea produselor proprii sau ale furnizorilor acestora, ci tot ceea ce este important pentru clienți: competență, consiliere, politețe, prospețime, competitivitate în prețuri și sortiment, siguranță.

Prioritatea nr. 1 in magazinele Selgros este siguranța alimentară. Selgros a implementat un sistem complex de asigurare a calității și siguranței produselor alimentare, definit de standardul european ISO 22000. Certificarea se face o dată la trei ani, iar în fiecare an se realizează un Audit de supraveghere, care monitorizează riguros respectarea standardelor și procedurilor. Certificarea se referă la întregul domeniu al produselor alimentare comercializate, având în vedere activitățile de măcelărie și carmangerie, pescăria, brutăria și comerțul cu produse alimentare proaspete și uscate.

Sistemul HACCP (Hazard Analysis Critical Control Points) este adoptat în toate carmangeriile magazinelor, unde se fabrică deja bine cunoscutele produse proprii. De aplicarea cu strictețe a principiilor acestui sistem răspund toți angajații din magazinele Selgros, supravegheați atât de către conducerea magazinului cât și de un medic veterinar, detașat permanent de la Direcția Locală Sanitar-Veterinară.

Grija pentru calitate nu se oprește numai la produsele proprii. Încă de la alegerea furnizorilor se manifestă o deosebită grijă față de îndeplinirea de către furnizori a standardelor acestora stricte de calitate. Dacă aceste standarde nu sunt atinse, nici un articol de la acel furnizor nu are acces în rețeaua Selgros, pentru că sănătatea și siguranța clienților sunt pe primordiale.

In decursul anului 2009, raioanele de carne au fost autorizate in baza ordinului ANSVSA nr. 93/2008 pentru desfasurarea urmatoarelor activitati: transare carne rosie, carne tocata, carne preparata, produse din carne. Toate aceste unitati sunt autorizate pentru efectuarea de schimburi intracomunitare.

Controlul calității produselor și serviciilor este un proces continuu, care se desfășoară de la recepția mărfii până la facturare, cuprinzând atât verificarea efectivă a produselor, a termenelor de valabilitate și a condițiilor de păstrare, a aspectului general al acestor articole, precum și urmărirea procedurilor de lucru și a proceselor din magazin, astfel încât acestea să se desfășoare în beneficiul clienților.

Capitolul 1

Concepte generale privind calitatea si siguranta alimentara

Prezentarea produsului in sine

Indiferent de dimensiunea afacerii, indiferent de marimea fabricii sau a carmangeriei, putem spune ca nu exista procesator care sa nu includa in lista sa de produse si carnea de mici. Livrata vrac ori preambalata, respectand reteta originala sau modificata, carnea de mici este prezenta in toate restaurantele, pe toate tarabele hanurilor, in tot spatiul carpato-danubiano-pontic, daca ni se permite sa glumim. Si cum sa vorbesti altfel decat cu zambetul pe buze, despre carnea de mici, cand produsul final, adica mititeii, sunt una dintre cele mai savuroase mancaruri ale romanilor? Lasand insa gluma la o parte, piata carnii de mici din Romania reprezinta o afacere cat se poate de serioasa.

Caracteristici industriale ale pastei de mici

Raspandirea imediata a mititeilor, ca produs din carne, a determinat, cum era si firesc, trecerea la procesarea industrializata in vederea acoperiri cererii de pe piata. In principal, se considera ca pasta de mici este un semipreparat de carmangerie prelucrat mecanic, produs atat in conditii de capacitati de mici dimensiuni, cat si industrializat. Fata de reteta originala, amintita mai sus, numeroase alte retete presupun diferite mixturi de carne. Modificarea retetei de baza a survenit ca necesitate a individualizarii produsului pe piata, a intaririi propriului brand, fie ca vorbim de o carmangerie de cartier sau de o mare companie.

Astfel, pasta de mici poate contine urmatoarele retete individuale sau mixturi:

Vita-porc;

Vita-oaie;

Vita-porc-oaie;

Pasta de mici dietetica din carne de pasare (pui, curcan);

Pasta pentru mici vanatoresti (caprioara, mistret, cerb).

In cadrul magazinelor Selgros obtinem descrierea generica a produsului-mici preparati cu condimente:

Condimente si extract de condimente;

Stabilizator;

Bicarbonat de sodiu E500;

Dextroza/ Adaos recomandat (g/kg pasta): 19.

Valorile chimice si bacteriologice ale produsului sunt in concordanta cu limitele statistice ale mostrelor si sunt conform cu DIN 1022 (testele asupra mostrelor masoara caracteristicile calitate si cantitate ale condimentelor si ingredientelor).

Conform HACCP:

Condimente mici vita-oaie:

susan si produse cu susan;

mustar si produse cu mustar;

lapte si produse din lapte,inclusiv lactoza;

nuci si produse cu nuci;

lupina si produse cu lupine;

telina si produse din telina;

soia si produse din soia;

oua si produse din oua;

gluten si alte produse cu gluten.

Usturoi si ceapa1

1Usturoiul si ceapa pot contine in mod natural compusi cu sulf. Dioxidul de sulf nu este adaugat in produs.

Compania Selgros certifica urmatoarele: toate informatiile din lista de mai sus au fost evaluate din retetele noastre sau din declaratiile furnizorilor nostri conform reglementarilor EU 2007/68/EC. Normele acestora interne privind procedurile de curatare de la receptie pana la livrare me cu nuci;

lupina si produse cu lupine;

telina si produse din telina;

soia si produse din soia;

oua si produse din oua;

gluten si alte produse cu gluten.

Usturoi si ceapa1

1Usturoiul si ceapa pot contine in mod natural compusi cu sulf. Dioxidul de sulf nu este adaugat in produs.

Compania Selgros certifica urmatoarele: toate informatiile din lista de mai sus au fost evaluate din retetele noastre sau din declaratiile furnizorilor nostri conform reglementarilor EU 2007/68/EC. Normele acestora interne privind procedurile de curatare de la receptie pana la livrare minimizeaza riscul contaminarii.

Pericole microbiologice:

Salmonella;

Escherichia coli;

Drojdii si mucegaiuri;

Staphylococcus aureus;

Coliforms;

Clostridii sulforeducatoare;

Bacilius cereus.

Ambalare: ambalajul folosit este autorizat pt a veni in contact cu alimentele si corespunde Normelor specifice in vigoare:

Ordonanta Europeana EG nr 2034 din 2006- referitoare la normele de practica, privind materialele care vin in contact direct cu alimentele;

Ordonanta Europeana EG nr 1935 din 2004- referitoare la materialele care vin in contact cu alimentele;

Normele austriece privind siguranta alimentelor si protectia consumatorilor( BGBI I nr 13 din 2006);

Directiva Europeana 2002/72EC referitoare la materialele din plastic care vin in contact cu alimentele;

Directiva modificata (2007/19EG) privind materialele plastice 476/ 2003.

Statut OMG: produsul nu face obiectul prevederilor privind prezenta OMG, EU-VO 1829/2003 si 1830/2003.

Prevederi speciale de manipulare: confirmam prin prezenta ca produsul nu a fost tratat nici cu radiatii, nici cu etilenoxid.

Trasabilitate: in timpul procesului de productie, de la receptionarea materiilor prime si pana la umplere, garantam trasabilitatea produselor noastre in conformitate cu prevederile europene cu VO 187 din 2002. Mostrele recoltate din fiecare sarja se pastreaza in recipiente speciale pe toata durata perioadei minime de valabilitate, respectand recomandarile de depozitare.

Analiza psihosenzoriala

Valoarea psihosenzorială este o noțiune specifică, complexă și determinantă a produselor alimentare, care se reflectă prin proprietăți psihosenzoriale – formă, mărime, aspect, culoare, gust, miros, aromă, buchet, consistență, limpiditate. Aprecierea acestor proprietăți de către consumatori este hotărâtoare în acceptarea sau respingerea alimentelor și clasifică produsele în apetisante sau neapetisante, atrăgătoare, indiferente, neatrăgătoare. Caracteristicile psihosenzoriale ale alimentelor permit aprecieri rapide ale calității acestora, dar cu un ridicat grad de subiectivitate în rândul consumatorilor obișnuiți și cu mari variații individuale. Strict vorbind pe marginea acestui produs, micii din carne de vita-oaie, ambalajul prezinta o forma, aspect si culoare atragatoare, cu o combinatie de culori rosu-negru interesanta, moderna.

Materii prime:

Carne bovine;

Carne ovine.

Pentru a oferi actualilor, cat si potentialilor clienti produse competitive, compania are contracte cu furnizori de materii prime si materiale auxiliare ce sunt nume consacrate in domeniu:Cicalex, Nutricom, Smithfield foods.

Ovine:

Materia prima si mod de prelucrare: materia prima provine de la animale abatorizate in unitati autorizate pentru schimb intracomunitar;

Carcasele sunt: fara extremitatile membrelor de la articulatiile carpometacarpiene si tarsometatarsiene, fara portiuni anatomice depreciate sau lipsa. Carcasele si piesele sunt bine fasonate , fara sa aibe bucati de carne desprinse partial de suprafata carcasei;

Starea termica: carnea refrigerata este racita si trasportata in conditii care sa asigure in profunzimea carnii (la os) o temperatura adecvata. Carnea de oaie integrala are aceleasi caracteristici organoleptice, fizico-chimice si microbiologice ca si carcasa de vitel;

Marcarea: se va verifica aplicarea corecta a Declaratiei de conformitate, a marcii de identificare a salii abatorizate/ de transare. In cazul in care carnea provine de la animale sub varsta de 12 luni acestea trebuie saa fie marcate cu “TO” ;

Documente insotitoare: se verifica completarea corecta a Declaratiei de conformitate, unde se inscriu date referitoare la: denumire produs, cantitate, lot, stare termica, termen de valabilitate, transport;

Transportul se realizeaza cu mijloace auto , autorizate sanitar-veterinar. Mijloacele auto inaintea efectuarii transportului vor face dovada efectuarii operatiunilor de igienizare la o statie de spalare inregistrata sanitar-veterinar. In timpul transportului temperatura din incinta spatiului de depozitare a carnii nu va depasi valoarea de +7 grade Celsius, iar temperatura carnii la nivelul musculaturii valoarea de + 4 grade Celsius.

Bovine:

Se receptioneaza doar carne vita integrala, carcasa vitel;

Semicarcasele sau sferturile de carcasa sunt: fara cap, fara extremitatile membrelor de la articulatiile carpometacarpiene si tarsometatarsiene, cu canalul medular perfect deschis si cu maduva spinarii eliminata, fara coada, fara resturi de uger, de organe interne, fara grasime aderenta inclusive, grasimea din regiunea pelviana, fara portiuni anatomice depreciate sau lipsa.

Etichetarea: prezentul proiect de etichetare a fost verificat pe baza reglementarilor regulamentului Institutului de Cercetare in Domeniul Alimentar 1993, precum si pe baza controlului sanitar-veterinar.

Mici din pasta de vita-oaie:

Etichetarea: “Garantia calitatii si prospetimii” este mesajul care transmite autenticitatea calitatii si responsabilitatea asumata de catre magazinul Selgros.Deasemenea, in eticheta sunt stipulate: numele magazinului, adresa, ingredientele, lotul, cantitatea neta, temperatura de pastrare (max +4 grade Celsius), data expirarii, Controlul sanitar veterinar-“Romania 501”.

Ingrediente: carne vita lucru, carne oaie lucru, apa, sare, amestec de condimente naturale, bicarbonat de sodiu alimentar.

Reteta:

18 kg carne oaie lucru, 63 kg carne vita lucru, 12 litri apa, 1,8 kg sare alimentara, 2,65 kg condimente mici ;

25 kg carne oaie lucru, 45 kg pulpa, spata, antricot, vrabioara vita, 12 litri apa, 1,8 kg sare alimentara, 2,65 kg condimente mici.

Preparare: Vita lucru, oaie lucru se toaca impreuna pe sita de 3 mm (sau 4,5 mm). Se pune la malaxat impreuna cu condimentele, sarea si apa. Se lasa la maturat 24 ore.

Termen de valabilitate: Termenul de valabilitate al micilor vita oaie este de 2 zile de la data fabricatiei, cu conditia respectarii conditiilor de ambalare prevazute in fisa tehnica.

Riscuri: verificarea caracteristicilor fizio-chimice si microbiologice- in primul rand, operatorul ce realizeaza abatorizarea este cel care garanteaza calitatea materiilor prime, apoi procesatorul raspunde de receptia materiilor prime si de procesarea lor.

Depozitare: În primul semestru al anului 2013, DSVSA a efectuat câteva sute de controale la nivelul mai multor unități înregistrate și autorizate sanitar-veterinar. Au fost controlate carmangerii, măcelării, ferme, piețe și unități de alimentație publică – restaurante și magazine alimentare. În cadrul celor peste 500 de controale au fost aplicate șase avertismente și amenzi în valoare de 1.800 de lei. Deficiențele constatate au fost cele de igienă și depozitare necorespunzătoare (peste 3 grade Celsius), lipsa monitorizării temperaturilor. Au fost controlate și unitățile autorizate sanitar-veterinar, iar aici, fiind vorba în general de unități mai mari ca impact – și evident, mai expuse decât micile unități care sunt înregistrate, neregulile au fost mai puține, astfel că nu s-a aplicat nicio contravenție.

Cert este că în vreme ce marii comercianți sau producători nu prea sar peste regula respectării prevederilor, există încă societăți mai mici care nu au înțeles importanța contractului și acțiunilor DDD – sau unii poate chiar nu știu de obligativitatea acestora. În consecință, intrarea în legalitate este vitală, atât pentru evitarea amenzilor cât și pentru menținerea pe piața economică, menținere care nu e posibilă decât prin servicii și produse de calitate, care nu pun în pericol sănătatea publică.

1.2 Caracteristici de calitate

Controlul calitatii cuprinde tehnicile si activitatile cu caracter operational utilizate pentru indeplinirea cerintelor privind calitatea. Activitatile menite sa dea incredere conducerii unei firme ca Selgros este atingerea calitatii propusa; sunt numite frecvent “asigurarea interna a calitatii”.Activitatile urmarind sa dea incredere beneficiarului ca sistemul calitatii furnizorului va conduce la un produs sau serviciu care va satisface cerintele de calitate exprimate de cumparator sunt denumite “asigurarea externa a calitatii”.
Aprecierea cantitativa a calitatii presupune, in primul rand, identificarea tuturor caracteristicilor unui produs si apoi formarea de grupe tipologice in functie de diferite criteria:

1. In raport cu natura si efectul pe care il au in procesul de utilizare, caracteristicile de calitate se grupeaza in urmatoarele tipologii:

.Caracteristici tehnice- se refera la insusirile valorii de intrebuintare a produsului care confera acestuia potentialul de satisfacere a utilitatilor consumatorilor. Se caracterizeaza in proprietati fizice, chimice, biologice, intrinsece structurii materiale a produsului si determinate de conceptia constructiv-functionala a acestuia. Caracteristicile tehnice sunt direct sau indirect masurabile obiectiv, cu o precizie suficienta prin mijloace tehnice.

Caracteristici psiho-senzoriale- aceste caracteristici vizeaza efecte de ordin estetic, organoleptic, ergonomic pe care produsele le au asupra utilizatorilor prin forma, culoare, gust, grad de confort.Producatorii trebuie sa aiba in vedere permanent faptul ca aceste caracteristici prezinta o mare variabilitate in timp si spatiu, ca aprecierea lor se afla sub incidenta unor factori de natura subiectiva.

Caracteristici de disponibilitate- aceste caracteristici reflecta aptitudinea produselor de a-si realiza functiile utile de-a lungul duratei de viata, aptitudine definita prin doua concepte fundamentale : fiabilitatea si mentenabilitatea.
Fiabilitatea reflecta capacitatea unui produs de a-si indeplini functiile fara intrerupere datorita defectiuniilor intr-o perioada de timp specificata si intr-un sistem de conditii de utilizare dat.
Mentenabilitatea are caracter probabilistic ca si fiabilitatea si masoara sansa ca un produs sa fie repus in functiune intr-un interval specificat de timp, in conditiile existente de intretinere si reparatii.

Se exprima printr-o serie de indicatori cum sunt: costul de productie, pretul, cheltuielile de menetenanta, randamentul, gradul de valorificare a materiilor prime.

Caracteristici de ordin social general- aceste caracteristici vizeaza efectele pe care le au sistemele tehnologice de realizare a produselor, precum si utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra sigurantei si sanatatii populatiei.

2. Dupa importanta lor in asigurarea utilitatii si functionalitatii produselor, caracteristicile se grupeaza astfel:

.Caracteristici de baza (absolut necesare)

Caracteristici secundare, care pot sa lipseasca sau pot fi realizate la nivele inferioare, reducandu-se astfel costurile inutile fara ca gradul de utilitate al produselor sa fie semnificativ afectat.

3. In functie de destinatia si caracterul folosirii produselor in procesul de consum, caracteristicile se pot grupa astfel:

Caracteristici ale mijloacelor de munca- durabilitate, greutate, consumuri specifice, temperatura, precizie de lucru, estetica;

Caracteristici ale obiectelor muncii- usurinta prelucrarii si economicitatea acesteia, asigurarea calitatii cerute produsului finit, soliditate, componenta chimica.

Caracteristici pentru obiectele de consum individual- gust, forma, rezistenta la rupere si la frecare, elasticitate.

4. Dupa modul de compensare a caracteristicilor de calitate distingem:

Caracteristici masurabile direct- greutate, rezistenta, continutul de substante utile;

Caracteristici masurabile indirect- fiabilitatea unui utilaj determinata pe baza probelor de rezistenta la uzura;

Caracteristici comparabile obiectiv cu mostra etalon- numarul de defecte pe camp de tesaturi, table

Caracteristici comparabile subiectiv cu mostra etalon- grad de vopsire, finisajul unei mobile, grad de cromare.

5. In functie de modul de exprimare deosebim:

Caracteristici cuantificabile: cote dimensionale, greutati, rezistente, debite.

Caracteristici atributive: care definesc calitatea prin calificative ( corespunzator, necorespunzator ).

Indiferent de gruparea utilizata, se poate spune ca aceste caracteristici confera produsului calitatea.

Standarde, Norme, Reglementari privind calitatea
Documentele referitoare la calitatea produselor se clasifica astfel:

Documente care prescriu calitatea produselor:
-standarde
-caiete de sarcini
-norme tehnice

Documente care certifica calitatea produselor:
-buletin de analiza
-certificatul de omologare
-certificatul de garantie
-certificatul de calitate.

STANDARDUL reprezinta ansamblul de reguli tehnice obligatorii prin care se stabilesc, potrivit nivelului dezvoltarii tehnice intr-un anumit moment, caracteristicile tehnico-economice pe care trebuie sa le indeplineasca un produs, precum si prescriptiile privind receptia, marcarea, depozitarea si transportul.
Cerintele si documentele necesare pe plan mondial in sistemul calitatii sunt sintetizate cu standardele internationale ISO 9000 si ISO 9004 inclusiv si anume:

Sistemele calitatii

Conducerea si asigurarea calitatii

Linii directoare pentru alegere si utilizare.

Notiuni teoretice generale

Legea 150/2004 definește și o serie de termeni uzuali în asigurarea siguranței alimentului din care se menționează: risc, evaluarea riscului, managementul riscului, comunicarea riscului, pericol, transabilitatea, etapele producției, procesării și distribuției, consumatorul final.

Pe plan social s-a dorit întotdeauna apărarea intereselor și sănătății consumatorilor, atât față de produsele autohtone, cât și față de cele din import. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv a fost indispensabilă încercarea de a elabora standarde naționale și internaționale care să răspundă și cerințelor ridicate de exportatori și exigențelor impuse de importatori.

În accepțiunea Ordonanței de Guvern nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare națională în România, standardul reprezintă „documentul stabilit prin consens și aprobat de un organism recunoscut, care prevede, pentru utilizări comune și repetate, reguli, prescripții sau caracteristici pentru activități sau rezultatele lor, în scopul obținerii unui grad optim de ordine într-un context dat”.

Utilitatea standardelor se poate rezuma la următoarele efecte pozitive:

un efect de raționalizare a economiei,

un efect de promovare a comerțului internațional,

un efect de dezvoltare a participării factorilor interesați (producători, consumatori, distribuitori, Administrații),

un efect de realizare și diferențiere a calității bunurilor și serviciilor,

un efect de protecție a consumatorilor.

În România se elaborează trei categorii de Standarde:

Standarde române (SR) care se aplică la nivel național;

Standarde profesionale (SP) care se aplică în anumite domenii de activitate, în cadrul organizațiilor profesionale legal constituite, care le-au elaborat;

Standarde de firmă (SF), care se aplică în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale și al altor persoane juridice care le-au elaborat.

Standardele române referitoare la protecția vieții, protecția sănătății, securității muncii și protecției mediului înconjurător au caracter obligatoriu.Caracterul de obligativitate pentru alte standarde române se stabilește o dată cu aprobarea lor de către ASRO (Asociația de Standardizare din România), pe baza avizului Ministerelor sau al altor organe interesate. Standardele române care nu intră în categoria celor de mai sus nu au caracter obligatoriu.

În prezent în România, prin utilizarea Standardelor, se promovează:

Calitatea produselor, proceselor și serviciilor;

Ameliorarea calității vieții, securității, sănătății și protecției mediului;

Comunicarea clară între părțile interesate;

Comerțul internațional, prin eliminarea obstacolelor impuse de diferitele sisteme naționale și eficiența în diverse domenii de activitate.

Standardizarea are ca scop primordial facilitarea desfășurării normale a tuturor activităților din domeniul economic de la nivel punctual (firmă) la nivel național, regional și internațional. În acest sens standardizarea are trei funcții principale:

creșterea calității produselor în relație cu protecția consumatorului și a mediului înconjurător;

tipizarea și uniformizarea dimensiunilor (menținerea la un nivel minim posibil al diversității dimensionale al produselor);

ușurarea schimbului de mărfuri și informații tehnico-științifice pe piață.

Pe plan internațional, Organizația Internațională pentru Standardizare colaborează cu Comisia Codex Alimentarius pentru elaborarea standardelor produselor alimentare și cu OMC pentru a acorda suportul tehnic necesar negocierilor acestei organizații mondiale.

ISO este foarte cunoscut datorită seriei de standarde ISO 9000 referitoare la sistemul managementului calității, elaborate în anul 1987.Calitatea alimentului nu se poate separa de siguranța alimentului, împreună constituind o modalitate de protecție a vieții, sănătății și securității consumatorului.

Conceptul de ,,protecția consumatorului” este deosebit de complex, în contextul în care evoluția producției de bunuri materiale și servicii este explozivă, datorită impactului pe care îl are progresul tehnic asupra producției și comerțului, asupra societății, în ansamblul ei.

În România se poate vorbi despre o protecție a consumatorilor după anul 1990, când instituirea unui sistem național de protecție a consumatorilor a devenit posibilă și necesară. Ca urmare, drepturile consumatorilor au fost recunoscute ca o parte componentă a politicii de stat, și o dată cu aceasta și-au făcut apariția o serie de organisme guvernamentale și neguvernamentale care au ca obiect de activitate supravegherea modului în care reglementările privind protecția consumatorilor sunt respectate de către agenții economici.

O definiție mai elaborată a protecției consumatorilor se referă la faptul că ea reprezintă ,,o forță generată de un sistem complex de legi, instituții, mecanisme, pârghii, capabilă de a oferi indivizilor sau grupurilor de indivizi consumatori de bunuri și servicii, siguranță personală și protecția drepturilor și intereselor lor legitime, în relațiile acestora cu agenții economici, într-o economie de piață liberă”.

Politica de protecție a consumatorului are caracteristica de a se extinde peste alte politici economice, fără a fi inclusă în mod particular în niciuna. Natura orizontală a politicii de protecție a consumatorului nu indică lipsa de unitate în ceea ce privește drepturile consumatorului. Unitatea derivă dintr-un punct de vedere unic și specific pe care politica de protecție a consumatorului intenționează să-l promoveze, acela al consumatorului.Consumatorii au dreptul să se aștepte ca alimentele pe care le cumpără și le consumă să fie de înaltă calitate și sigure. Aceștia au dreptul să își exprime opiniile asupra tuturor procedurilor și activităților de control asupra produselor alimentare realizate de către autoritățile de stat.

Organizația Națiunilor Unite, după ample studii, consultări și colaborări ale diferitelor sale organisme cu o multitudine de instituții naționale și, după discuții și negocieri cu numeroase guverne timp de 15 ani, a adoptat un set întreg de ,,Principii directoare pentru protecția consumatorilor”.Principiile directoare permit asigurarea unui cadru utilizabil în elaborarea și consolidarea politicii și legislației naționale pentru protecția consumatorilor, adresându-se în egală măsură agenților economici cât și consumatorilor, încurajând totodată, cooperarea internațională în acest domeniu.

În spiritul principiilor ale ONU, consumatorilor trebuie să le fie asigurate, prin politici adecvate, condiții pentru a beneficia de o serie de drepturi fundamentale. Acestea se referă la:

dreptul la protecția vieții, sănătății și securității;

dreptul la protecția intereselor economice;

dreptul la informare;

dreptul la educare;

dreptul la despăgubire;

dreptul de a avea acces la piețele de produse și servicii;

dreptul la satisfacerea necesităților fundamentale și dreptul la asociere și reprezentare.

Capitolul 2

Reglementări privind calitatea și siguranța produselor alimentare

2.1 Implementarea HACCP

Sistemul HACCP (Hazard Analysis Critical Control Points) este adoptat în toate carmangeriile magazinelor , unde se fabrică deja binecunoscutele produse proprii. De aplicarea cu strictețe a principiilor acestui sistem răspund toți angajații din magazinele Selgros, supravegheați atât de către conducerea magazinului cât și de un medic veterinar, detașat permanent de la Direcția Locală Sanitar-Veterinară.

Igienizarea

În timpul operatiilor tehnologice de fabricare a alimentelor, produsele vin în contact cu suprafetele si cu ustensilele de lucru, care în conditiile neasigurarii igienizarii corecte, reprezinta, una din principalele surse de contaminare a acestora.

În cadrul masurilor de igiena, obiectivul igienizarii este eliminarea de pe toate suprafetele care vin în contact cu produsele, a reziduurilor organice de provenienta alimentara, care de obicei, înglobeaza numeroase microorganisme. Igienizarea se realizeaza prin mijloace mecanice si fizice.

Igienizarea cuprinde doua operatii complementare, spalarea si dezinfectia, care urmaresc:

din punct de vedere fizic, îndepartarea tuturor depozitelor organice vizibile de pe suprafete (prezenta mâzgii da senzatia de lunecos la pipait);

din punct de vedere chimic, eliminarea tuturor urmelor de substante chimice din solutiile de spalare sau dezinfectie;

din punct de vedere microbiologic, reducerea la maximum a microflorei existente.

Având în vedere necesitatea obtinerii unor produse alimentare de calitate, igienizarea devine o componenta a procesului tehnologic caruia trebuie sa i se acorde aceeasi atentie ca tuturor celorlalte operatii.Pentru stabilirea ritmului si duratei operatiilor de igienizare, a volumului de munca si a cantitatii de materiale necesare executarii acesteia sunt necesare informatii privind viteza de acumulare si cantitatea reziduurilor organice care trebuie îndepartate.Pentru a avea eficacitate maxima, actiunea de igienizare trebuie sa se desfasoare continuu, cu o intensitate mai mare imediat dupa oprirea productiei.In cadrul activitatii acestui magazin igienizarea se realizeaza atat pentru personalul angajat, cat si pentru utilaje.

În România, bazele aplicării legale a metodei HACCP au fost puse prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 1956/1995 privind introducerea și aplicarea sistemului HACCP în activitatea de supraveghere a condițiilor de igienă din sectorul alimentar, care prevede implementarea progresivă în toate unitățile din sectorul alimentar, de către Inspectoratele de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă, în termen de 1-5 ani (începând cu 1996). Ordinul prevede și faptul că pregătirea personalului care va lucra în sistemul HACCP se va face prin cursuri de instruire.

Manualul sigurantei alimentului, ca parte integrata a sistemului HACCP cuprinde:

Sistemul de management al sigurantei alimentului,

domeniul de aplicare,

responsabilitatea managementului,

managementul resurselor,

planificare si realizare de produse sigure,

analiza pericole,

stabilire programe preliminare operationale (PROP),

actualizare informatii-documente preliminare referitoare la programe preliminare,

planificare,

verificare,

sistem de trasabilitate,

control neconformitate,

Plan HACCP:

identificare puncte critice de control,

limite critice pentru punctele de control,

monitorizarea punctelor de control,

actiuni in cazul depasirii punctelor critice.

Validare, verificare si imbunatatire S.M.S.C.A :

validare combinatii de masuri de control,

control, monitorizare si masurare,

verificare S.M.S.C.A: Audit Intern, evaluare rezultate verificari individuale, analize rezultate activitati de verificare

imbunatatirea continua S.M.S.C.A.

2.2 Legislatia in sectorul alimentar

Legislația internațională (Directiva Consiliului CE 93/43/EEC/14 iunie 1993, Regulamentul U.E. 178/2002) și cea din România (Legea 150/2004, H.G. 924 /11 august 2005) privind industria alimentară prevede aplicarea în toate societățile implicate în producția, transportul, depozitarea, servirea și comerțul alimentelor a principiilor unui sistem de management al siguranței produselor alimentare bazat pe evaluarea și prevenirea riscurilor contaminării, deci a unui sistem HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point – Analiza Riscurilor în Cadrul Sistemelor de Management al Igienei).

Legea cadru în domeniul siguranței alimentului este Legea 150/2004 care are drept scop asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății oamenilor și a intereselor consumatorilor în ceea ce privește alimentele, ținând cont de diversitatea ofertei alimentare, incluzând și produsele tradiționale, precum și funcționarea eficientă a pieței interne.

Legea 150/2004 stabilește:

principii și responsabilități comune;

mijloacele de a asigura o bază științifică solidă;

cerințe și proceduri organizatorice eficiente pentru a susține luarea celor mai potrivite decizii în domeniul siguranței alimentelor și al hranei pentru animale.

În acest sens, este obligatorie respectarea Normelor igienico-sanitare pentru alimente aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 975/1998 și a Normelor de igienǎ privind producția, prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul și desfacerea alimentelor aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 976/1998, modificate și completate prin H.G. nr. 1198/2002 privind aprobarea Normelor de igienă a produselor alimentare dar și prin alte legi cu privire la anumite articole ce prevăd limitele maxime pentru anumite substanțe, precum azotați, micotoxinene, precum și altele.

Normele igienico-sanitare pentru alimente au ca obiectiv principal garantarea sănătății populației prin consum de alimente sigure din punct de vedere sanitar, sub raportul salubrității, prospețimii și al valorii nutritive.Ele vizează populația globalǎ, grupe populaționale distincte, precum și descendenții acestora. Ca urmare, se stabilesc în baza unor studii și observații pluridisciplinare continue, pe baza relației „administrare – efect”, respectiv „cantitate – efect”. Periodic se revizuiesc în funcție de informațiile sau situațiile nou apărute, schimbând specificațiile de pe etichetǎ.

Pentru toate produsele alimentare sunt prevăzute:

Norme de protecție sanitarǎ (indicatorii de calitate nespecificați în prezentele Norme fiind incluși în standarde sau specificații de produs);

Norme microbiologice (inclusiv pentru materiile prime folosite la fabricarea alimentelor);

Norme toxicologice.

Normele de igienă privind producția, prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul și desfacerea alimentelor se aplică tuturor unităților alimentare care produc, prepară, prelucrează, servesc, depozitează, păstrează, transportă și desfac alimente. Aceste unități nu pot funcționa decât pe baza autorizației sanitare.

Pe plan internațional, a fost adoptată familia de standarde ISO 9000, ce reprezintă un consens internațional privind bunele practici de management al calității. Se compune din standardele și orientările referitoare la sistemele de management al calității și legate de standardele de sprijin.

În România, cu ajutorul standardului SR EN ISO 9000/2006, calitatea a fost definită ca fiind măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplinesc cerințe, precizând în același timp că termenul calitate poate fi utilizat cu adjectivele excelentă, bună, slabă, iar termenul intrinsec reprezintă ceva ce există ca o caracteristică permanentă și specific. Deasemenea, termenul cerință trebuie înteles ca nevoie sau așteptare, care este declarată, în general implicită sau obligatorie.

Siguranța alimentelor a devenit în ultimile decenii un subiect prioritar al legislației.Obiectivele generale privind legile siguranței alimentare sunt:

să protejeze viața și sănătatea oamenilor;

să protejeze interesele consumatorilor, ținând seama, în același timp, de sănătatea și bună starea animalelor, sănătatea plantelor și protecția mediului;

libera circulație a mărfurilor.

Alte standarde din familie acoperă anumite aspecte specifice, cum ar fi îmbunătățiri de performanță, documentare, formare profesională, precum și aspectele financiare și economice.

Comisia Codex Alimentarius a elaborat în 1979 și revizuit în 1985 Codul Deontologic al Comerțului Internațional cu bunuri alimentare.Acest Cod a fost conceput și elaborat datorită faptului că un număr însemnat de țări, în special țările în curs de dezvoltare, nu aveau o infrastructură pentru controlul alimentelor, capabilă să protejeze consumatorii față de pericolele pe care alimentele le-ar putea reprezenta pentru sănătatea lor si sa-i protejeze împotriva fraudelor.

ISO 22000 permite crearea unui sistem de management al siguranței alimentare, cuprinzând principiile și planul HACCP dar și cerințele referitoare la siguranța lanțului alimentar (comunicarea din interiorul societății, comunicarea cu furnizorii și clienții, condiții de depozitare, accesul la informațiile cu privire la produsele/serviciile alimentare furnizate,dezvoltarea de noi produse/servicii alimentare).

În vederea asigurării unei aplicări corecte, în Ordonanță, sunt definite o serie de noțiuni de bază cu care se operează în domeniul protecției consumatorilor, respectiv: consumator, producător, vânzător, prestator, produs, produs sigur, produs periculos, calitate, Declarație de Conformitate, clauză abuzivă, practici comerciale abuzive, termen de garanție, termen de valabilitate, durata medie de utilizare, data durabilității minimale și viciu ascuns.

În legătură cu termenul de produs sigur, foarte importantă este precizarea că, evaluarea securității produsului se face în conformitate cu cerințele minime de securitate prevăzute în actele normative specifice, iar în lipsa acestora, se au în vedere cerințele generale de securitate cuprinse în standardele române europene sau internaționale.

În România, drepturile fundamentale ale consumatorilor, reglementate de O.G. nr. 21/1992, cu modificările și completările ulterioare sunt:

de a fi protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viața, sănătatea sau le-ar afecta interesele;

de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori asupra modului de utilizare a produselor oferite;

de a avea acces fără discriminări la piețe care le asigură o gamă variată de produse și servicii de calitate;

de a fi despăgubiți pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor de calitate;

de a se organiza în asociații pentru protecția consumatorilor, în scopul apărării intereselor lor.

Măsurile juridice – dacă sunt bine gândite și elaborate – au un efect descurajator pentru cei implicați în acte și fapte contrare intereselor consumatorilor. În fiecare an, există oameni care sunt contaminați, datorită consumului de alimente care au fost contaminate microbiologic, chimic sau fizic.

2.3 Date legate de piata

Dolly-Com, Aldis, Diana, Cris-Tim și Angst, cei mai mari cinci jucători de pe piața locală a micilor, au făcut anul trecut afaceri cumulate pe acest segment de aproximativ 10 milioane de euro, adică 50% din piața monitorizată și aproximativ o cincime din întreg rulajul la nivel de economie, potrivit unei analize a ZF făcute pe baza datelor din industrie.

Segmentul de piață al micilor a intrat în lumina reflectoarelor abia recent după ce produsul a ajuns să fie sub risc ca urmare a unui regulament european care va interzice din iunie folosirea mai multor aditivi utilizați în rețetă.

Micii nu sunt însă un pilon important în business-urile producătorilor. Produsul acoperă sub 2% din rulajele pieței și reprezintă un debușeu de vânzări pentru luna mai, dar și pentru august și septembrie, atunci când consumul este dublu față de celelalte luni. „Vânzările făcute de 1 mai înseamnă de patru-cinci ori cât o zi normală. Am avut în acest an o creștere de o singură cifră, sub ce ne așteptam inițial“, spune Florin Rizea, directorul general al Meda Prod, procesator de carne cu afaceri de 25 milioane euro, care a intrat mai recent pe piața micilor.

Piața micilor este printre cele mai polarizate din industria de procesare a cărnii. Jumătate din piață este acoperită de mărcile private și de brandurile mici locale sau regionale, iar în același timp restul este împărțit între cinci jucători mari.Cele mai mari rulaje în acest segment au fost făcute anul trecut de omul de afaceri Iulian Căzăcuț, care are o fabrică în apropiere de București ce se concentrează aproape în totalitate pe acest segment. Astfel, datele din piață arată că Dolly-Com a avut anul trecut o cotă de piață de 27% pe acest segment. Podiumul este completat de vâlcenii de la Diana, cu o cotă de piață de 5%, și de Aldis Călărași care și-a adjudecat în 2012 alte 12 procente. Cei mai mari procesatori din București, Radu Timiș (Cris-Tim) și Sorin Minea (Angst), completează topul cu 4%, respectiv 2%

"Lumea nu este educată să mănânce sănătos și, din păcate, și banii își spun cuvântul. Omul când vede că este scump se ferește de produsul respectiv. Probabil că, dacă ar citi etichetele și ar înțelege ce se găsește în produsele ieftine, altfel ar sta lucrurile. Ar trebui notat pe fiecare etichetă procentul de carne din acel produs și cel de injectare. Pentru ca oamenii să știe exact ceea ce cumpără", a declarat Luminița Dinu, administrator SC Korani.Declaratie subtila poate, declaratie directa, cert este ca descrie perfect piata din Romania si comportamentul clientilor romani.

Analizele de laborator facute pe probele prelevate din mici produsi de o firma din Ploiesti si vanduti intr-un supermarket din Bucuresti au confirmat prezenta carnii de cal in locul celei de vita, societatea respectiva, administrata de sotul unei angajate a DSV Prahova, fiind amendata cu 30.000 lei. Mihai Terecoasa a mai spus ca in prezent se asteapta rezultatele altor trei analize de laborator, prelevate de la mici produsi de aceeasi firma, in conditiile in care respectiva societate comerciala a distribuit printr-un lant de supermarket-uri aproape 2.000 de caserole cu mici in 36 de judete. Aceste analize sunt facute tot in laboratoarele DSVSA Bucuresti.

Exporturile

Scandalul carnii de cal gresit etichetata drept carne de vita continua sa afecteze Romania, producatorii acuzand o scadere a vanzarilor, iar, pe plan local, gasindu-se 200 de kilograme de carne de mici etichetata gresit.

In acest ultim caz, ancheta Autoritatii Nationale Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) a inceput saptamana trecuta, prin recoltarea probelor si verificarea documentelor de provenienta a carnii.Pe plan extern, insa, redresarea dupa lovitura primita de exportatorii romani va fi mult mai greu de realizat, mai ales ca tara noastra sufera din cauza unei imagini de "oaie neagra" a Europei.

In ciuda faptului ca Romania a demonstrat ca nu este vinovata in cazul etichetarii gresite a carnii de cal drept carne de vita in semipreparatele vandute in intreaga Europa, consumatorii straini si opinia publica ne invinuiesc in continuare, lucru reflectat chiar si in micile ironii la adresa Romeniei din aceasta cauza, in emisiuni de televiziune sau spectacole din Europa pana in SUA.
Cu cine avem, insa, cele mai stranse relatii comerciale in privinta carnii de cal?Potrivit unui raport al Ministerului Agriculturii, trimis la cererea Ziare.com, Bulgaria importa cea mai mare cantitate de carne carne de cal, magar si catar, atat proaspata cat si refrigerata, din Romania.
Astfel, in primele 11 luni ale anului trecut, cele mai recente date disponibile, producatorii romani au exportat in Bulgaria 1.812,332 de tone de carne de de cal, magar si catar. Deasemenea, pe intreg anul 2011, exporturile au fost de 2.182,737 de tone.

In schimb, din punctul de vedere al sumelor totale castigate de pe urma acestei activitati de export, Belgia castiga detasat. In perioada 1 ianuarie – 30 noiembrie 2012, valoarea exportului de acest tip de carne spre Belgia a fost de 3.974.687 de euro. In 2011, nivelul a fost de aproape 5 milioane de euro (4,99 de milioane).Italia este, de asemenea, un client fidel al carnii de cal, magar si catar din Romania. In aceasta tara au ajuns, in primele 11 luni de anul trecut, 937,737 de tone, valoarea acestei cantitati ridicandu-se la peste 1,789 de milioane de euro. In anul precedent, valoarea totala a fost de 3,090 milioane de euro, la o cantitate de 1.707,069 de tone.
Iata cum se prezinta topul tarilor in care exportam carne de cal, magar si catar:

Sursa: Ministerul Agriculturii

Presedintele interimar al Autoritatii Nationale Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA), Vladimir Manastireanu, a prezentat, vineri, care este situatia anchetei privind descoperirea unor produse din carne tocata etichetati ca fiind de vita, desi era de cal."In acest moment, legat de ancheta ANSVSA referitoare la suspiciunea de frauda prin substituirea de specie, va anunt ca facem transabilitatea loturilor de carne, recoltam probe din loturi si dupa ce avem rezultatele buletinelor de analiza si a anchetei, iar apoi vom face publice toate datele", a declarat Manastireanu, intr-o conferinta de presa."Daca se confirma ca unitatea de procesare a facut evaziune fiscala, vom anunta organele abilitate si vom lua masurile impuse de lege. La fel vom proceda daca se dovedeste ca din cadrul colegilor nostri cineva a gresit sau a prelevat gresit probe", a adaugat reprezentantul ANSVSA.Manastireanu a reiterat ca scopul inspectorilor este sa dovedeasca daca a fost sau nu frauda si a mentionat ca nu poate da detalii suplimentare pana la finalizarea anchetei.

Micii, unul dintre cele mai răspândite produse din carne proaspătă procesată din România cu vânzări de 50 milioane de euro anual, riscă să dispară de pe piață începând cu luna iunie ca urmare a intrării în vigoare a unui regulament european care interzice folosirea în compoziția acestui produs a carbonaților de sodiu dar și a unui conservant și a unui antioxidant. Cei trei aditivi alimentari sunt elementele esențiale în rețeta de preparare a micilor.Piața locală a micilor s-a ridicat anul trecut la apropximativ 22.000 de tone, din care 72% a fost acoperit de vânzările din retailul modern.Deși, potrivit prevederilor legale, de la 1 iunie producția de mici sub actuala rețetă va fi interzisă, produsul este puțin probabil să dispară definitiv de pe rafturile magazinelor.

Asociația Română a Cărnii (ARC), cea mai importantă organizație a procesatorilor de carne de pe piața locală, a înaintat Comisiei Europene o cerere prin care solicită introducerea rețetei actuale de mici în lista celor “tradiționale” astfel încât procesatorii români să poată folosi în continuare aditivii ce urmează a fi interziși pentru alte produse.
Inspectorii veterinari au reținut 205 de kg de carne de mici suspectă de contaminare cu Salmonella în depozitele din județul Prahova, dintr-o cantitate totală recepționată de 635 kilograme, carnea de mici fiind produsă de o unitate de procesare a cărnii din județul Neamț, anunțat luni Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).Din primele date ale anchetei a rezultat că depozitul de produse congelate a recepționat, în data de 29 aprilie 2013 , o cantitate de 840 de kg de carne preparată 'mici', circa 635 de kilograme fiind livrate deja în 23 de județe."În cadrul unui control oficial, din data de 30 mai 2013 , au fost prelevate de la un depozit de produse congelate, cinci probe din carne preparată ' mici', produsă de o unitate de procesare a cărnii din județul Neamț. În urma analizelor de laborator efectuate în Laboratorul Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor din cadrul DSVSA Prahova, în data de 7 iunie s-a depistat prezența Salmonella spp. în probele analizate. Conform procedurilor, tulpina de Salmonella spp. izolată din probele de carne de mici a fost expediată către Institutul de Igienă și Sănătate Publică din București ISPV București, pentru tipizare", se arată într-un comunicat al ANSVSA.

Autoritatea Veterinară a declanșat imediat alertă prin Sistemul de Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje. La data controlului, au fost reținute oficial în depozitele din județul Prahova 205 kg de produs, care se aflau în stoc.De asemenea, DSVSA Prahova a notificat prin SRAFF, DSVSA din județele în care a fost distribuit produsul respectiv, care au declanșat, la rândul lor, procedura de reținere oficială. Potrivit sursei citate, analizele pentru tipizarea Salmonella durează între 7 și 10 zile. Ancheta este în desfășurare, iar rezultatele urmează a fi făcute publice după finalizare, scrie Agerpres in pagina electronica.

Capitolul 3

Studiu privind comportamentul consumatorului romȃn de mici

3.1 Definirea obiectivelor cercetării

Pentru realizarea părții aplicative a acestei lucrări mi-am propus să realizez un studiu asupra comportamentului consumatorului romȃn de mici, stabilindu-mi ȋn acest sens un set de obiective și ipoteze pentru a defini anumite trăsături determinante ale consumatorului de astăzi.

Obiectivele stabilite ale acestui studiu de caz sunt:

Determinarea frecvenței consumului de mici

Analizarea motivației de achiziție și consum

Identificarea principalului producator de mici, in functie de preferintele consumatorilor

Stabilirea gradului de informare al consumatorilor (ȋn ce măsură aceștia cunosc beneficiile dar și riscurile ce le implică consumul de carne in mod regulat)

5.Influenta mass-media asupra comportamentului cumparatorului

Ipoteza stabilita: “Cei mai buni mici sunt in Selgros.”

3.2 Prezentarea metodologiei de cercetare

Acest studiu, ” Comportamentul consumatorului romȃn de mici” a avut la bază un eșantion de 30 de persoane cu vȃrste cuprinse ȋntre optsprezece ani și peste saizeci si cinci de ani, provenind din mediul urban.Ȋn cadrul acestei cercetări membrii eșantionul și-au expus preferințele ȋn calitatea lor de consumatori de mici răspunzȃnd la ȋntrebările unui chestionar.

Chestionarul a cuprins optsprezece ȋntrebări ce au vizat verificarea ipotezei și ȋndeplinirea obiectivelor stabilite inițial.Alegerea tipului de ȋntrebări a fost influențată de modul de comunicare cu persoana chestionată. Prin numărul de ȋntrebări și durata chestionarului s-a dorit obținerea celor mai bune informații pentru cercetare dar și evitarea plictiselii pentru persoana intervievată. Menținerea interesului respondenților a fost realizată ȋn primul rȃnd prin intermediul dinamicii chestionarului.

Chestionarul a cuprins o ȋntrebare ȋnchisă dihotomică ”Cumparati mici in mod regulat? ” prin care se făcea selecția persoanelor chestionate, ȋntrebări ȋnchise cu alegere multiplă precum ”Ce va determina sa cumparati micii?” și o ȋntrebare deschisă ”Daca v-ati putea crea propriul sortiment de mici, cum ar fi acesta?” .

Fiind alcătuit aproape ȋn totalitate din ȋntrebări ȋnchise, chestionarul a oferit subiecților avantaje precum ușurința ȋn oferirea răspunsurilor iar pentru cercetător posibilitatea administrării, prelucrării și interpretării rezultatelor ȋntr-un mod mai facil. Chestinarele au fost completate ȋntr-un mod direct, ȋn urma ȋntȃlnirii față ȋn față cu fiecare respondent ȋn parte.

Metoda de prelucrare a datelor a fost una statistică simplă folosind programul informatic Google Docs.

Analiza și interpretarea rezultatelor

Intrebarea 1

Domiciliu dumneavoastră este (localitatea)_____Bucuresti___________________

Intrebarea nr. 2

Eșantionul a fost format intr-o masura aproximativ egala deoarece profilul consumatorului romȃn de mici nu este caracteristic unui anumit sex.

Intrebarea nr 3

Majoritatea membrilor eșantionului nu au un nivel de studii ridicat, fapt ce infirma atenția acordată tuturor caracteristicilor ȋn alegerea unui produs de calitate.

Intrebarea nr 4

Vȃrsta membrilor eșantionului s-a situat ȋntr-o proporție majoritară ȋntre 18 și 45 de ani, ceea ce ne indică că cei ce consumă nu o fac ȋn calitate de cunoscători.

Intrebarea nr 5

Toți subiecții chestionați sunt consumatori de mici. Au fost ȋnregistrate 30 de răspunsuri afirmative la ȋntrebarea numărul 5, ceea ce ȋnseamnă că respondenții achiziționeaza mici ȋn mod regulat de pe piață romȃnească și sunt potriviți pentru a reprezenta eșantionul de selecție.

Intrebarea nr 6

Intrebarea nr 7

Ȋn analizarea celui de-al doilea obiectiv căruia ȋi corespund ȋntrebările numărul 6 si 7 se constata urmatoarele: consumatorul romȃn este influențat ȋntr-o măsură foarte mare de gustul micilor, insa in aceeasi masura si de pret. Consumatorul romȃn este interesat de micii de calitate, insa nu exclude cumpărarea unora al caror preț este mic, insa de calitate ȋndoielnică.

Punȃnd mai mare accent pe reclama, consumatorul romȃn de mici ține seama doar ȋntr-o oarecare măsură de ambalaj atunci cȃnd achiziționează mici de pe piață.

Intrebarea nr 8

Primul obiectiv stabilit și anume determinarea frecvenței consumului de mici, a ȋnregistrat următoarele rezultate: cei mai multi respondenti consuma mici mai mult de doua ori pe luna, cu un procent majoritar, deasemenea multi consuma mici de doua ori pe luna. Cu un procent mic se situeaza cei care consuma mici doar o data pe luna.Din aceste rezultate putem observa popularitatea acestui aliment.

Intrebarea nr 9

Intrebarea nr 10

Intrebarea nr 11

Al patrulea obiectiv corespunzator intrebarilor 10 si 11 presupune constientizarea riscurilor si a beneficiilor consumului micilor in mod regulat. Insa se pare ca sanatatea consumatorului de mici este o caracteristica nesemnificativa in raport cu satisfacerea altor nevoi cum ar fi: savoarea unei mese, sau consistenta acesteia, sau cat de hranitor este un produs. Interesant este ca acest fapt este constientizat si acceptat de catre consumatorul de mici, fiind una din multele consecinte ale industrializarii comertului alimentelor.

Insa consumatorul roman a dezvoltat o noua caracteristica de calitate: rusticul, sau nationalismul. Se considera, cel putin la nivel psihologic caracteristica superioara de calitate a unui produs romanesc, fata de cele de import.

Deasemenea se observa lipsa de informare a consumatorului de mici, in a nu include in categoria eventuale pericole boli precum cele endocrine sau cardiovasculare.

Intrebarea nr 12

Ȋn proporție majoritară veniturile membrilor eșantionului se situează la nivelul mediu de 800-1200 de lei, aceastea sunt ȋn strȃnsă legătură cu studiile absolvite și oferă posibilitatea consumatorului de a aloca o parte scazuta din veniturile sale spre achiziționarea de produse de calitate.

Intrebarea nr 13

Intrebarea nr 14

Intrebarea nr 15

Intrebarea nr 16

Intrebarea nr 17

Al treilea obiectiv corespunzător ȋntrebărilor 14, 15,16 si 17, ne-a arătat că majoritatea consumatorilor de mici prefera sistemul cash & carry, acesta oferind clienților posibilitatea de a cumpăra aproape toate produsele dorite dintr-o singură vizită la cumpărături, economisind ȋn primul rȃnd timp și bani. Deasemenea, sunt cele mai răspȃndite unități comerciale de astăzi. Totusi , lantul de magazine Selgros se regaseste in topul preferintelor consumatorilor de mici, avand ponderea cea mai mare in randul preferintelor acestora. Consumatorii sunt atrasi si sunt multumiti de calitatea micilor din Selgros, cat si de renumele acestui magazin, in materie de productie mici. Pana si potentialii cumparatori sunt provocati oarecum de sintagma “ De ce sa cumperi cafea din Selgros? … pentru ca avem cea mai buna carne”.

Observam ca exista intr-o pondere scazuta insa si clienti care doresc acest produs gata preparat.

Al cincilea obiectiv corespunzator intrebarii 13, insa cu influente si in intrebarea 8, 9, 11, 14, reflecta influentele externe asupra comportamentul consumatorului. Puterea a patra din stat, poate in mod deliberat sau nu influenta consumul intr-o anumita directie comportamentul cumparatorului.

Intrebarea nr 18

Daca v-ati putea crea propriul sortiment de mici, cum ar fi acesta?

Din cele mai interesante am ales: din carne de porc crescut intr-un mediu propice,cu gust de shaorma,sau carne si ingrediente fara hormoni.

Ȋn urma interpretării rezultatelor putem afirma că ipoteza stabilită ȋnaintea ȋnceperii cercetării s-a verificat deoarece toti respondenții consideră că cei mai buni mici se gasesc in lantul de magazine Selgros.

Concluzii

Societatea actuala se dezvolta intr-un ritm foarte accelerat, cu schimbari si fluctuatii in toate domeniile. Vorbind despre sistemul alimentar, ne vom raporta la schimbarile de ordin calitativ plus alor sigurantei alimentare.

Mai exact, observam copii complet dezvoltati inca din pubertate, consecinta a regimului alimentar actual: consumam alimente procesate, sau tratate cu hormoni si bineinteles, omniprezenta E-urilor in majoritatea produselor de pe piata.

Obezitatea, o alta consecinta a regimului alimentar neadecvat se pare ca isi primeste laurii din ce in ce mai mult, pe an ce trece. Produsele fast-food, lipsa unei diete adecvate varstei si stilului de viata produce astfel de dezechilibre.

Consecintele E-urilor se vad chiar si dupa moarte, nu doar in timpul vietii unui om; drept dovada sta hotararea Patriarhiei, care a stabilit ca deshumarea sa se realizeze la un interval de 10 ani, nu de 7, cel actual. Motivul invocat este lipsa locurilor de inmormantari, insa este binecunoscut faptul ca prezenta E-urilor din corp incetineste procesul de putrefactie, fapt dovedit si teoretic, si practic.

Astfel, datorita industrializarii, al numarului din ce in ce mai crescut al populatiei, si a multor alte aspecte demografice suntem nevoiti a ne adapta acestor conditii dure.

Micul in schimb, in ciuda tuturor dificultatilor, a rezistat si ocupa un loc special in continuare in inimile si stomacul consumatorilor romani.

Bibliografie:

Dima, Dumitru, Fundamentele științei mărfurilor, disponibil pe www.bibliotecadigitala.ase.ro

Albu, Angela, Protecția consumatorilor în calitatea lor de beneficiari de servicii, Nr. 20, Edit. ASE, Iunie 2006

Bobe, Magdalena, Produsulalimentar-abordarestrategică, Edit. ASE, București 2005

Niculescu, Niculae, Ghid pentru managementul siguranței alimentului conform principiilor sistemului HACCP, Edit. New Systems, București 2005

Paraschivescu, Viorica, Asigurarea calității și Protecția consumatorului, Edit. Moldavia, Bacău 2006

Patriche, Dumitru, Protecțiaconsumatorilor, Edit. București 1998

Popescu, Dorin, Vicențiu, Calitateașisiguranțaalimentelor-viziunestrategică a UniuniiEuropenepublicatînRevista de Comerț, Nr. 8, August 2006, Anul VII

Stanciu, Costel, Manualulconsumatorului de alimente, Edit. Oscar Print, București 2008

www.fabricadecarne.ro

www.mediafax.ro

www.hotnews.ro

www.ziare.com

www.selgros.ro

www.ministerul-agriculturii.ro

www.zf.ro

http://stiri.covasnamedia.ro/2013/10/22/contractele-de-igiena-obligatorii-pentru-domeniul-alimentar/

Anexe

Domiciliu dumneavoastră este (localitatea)_____Bucuresti___________________

Genul dumneavoastra este:

Masculin

Feminin

Vȃrsta dumneavoastră este : a. 18-25 ani b. 25-35 ani c. 35-45 ani d. 45-55 ani e. 55-65 ani f. peste 65 ani

Care sunt ultimele studii absolvite de dumneavoastră? a. Fără studii b. Studii primare c. Studii gimnaziale d. Studii profesionale e. Studii liceale f. Studii postliceale g. Studii universitare-Licență h. Studii universitare-Masterat i. Studii universitare-Doctorat

Cumparati mici in mod regulat?

Da

Nu

6.Ce va determina sa cumparati micii?

Pretul

Reclama

Ambalajul

Marca

Promotii

7.Cat de des consumati mici?

O data pe luna

De doua ori pe luna

Mai mult de doua ori pe luna

Deloc

8.Cine cumpara micii in familie?

Sotul

Sotia

Nu conteaza

9 .Ce apreciati cel mai mult la micii pe care ii cumparati?

Gustul

Aroma

Consistenta

Prospetimea

Ce beneficii considerati ca aduce consumul de mici?

Este un produs hranitor

Este un produs consistent

Este un aliment sanatos

Este un produs savuros

Este tipic romanesc

Care considerati ca sunt riscurile consumului de mici?

Colesterol

Obezitate

Boli cardiovasculare

Boli endocrine

Altele

Care este venitul mediu lunar in familia dumneavoastra?

500 lei

500-800 lei

800-1200 lei

1200-2500 lei

Peste 2500 lei

Ultimele scandaluri legate de mici (carnea de cal, carne de mici infestata cu Salmonella, prezenta bicarbonatului de sodiu in mici) v-au influentat decizia de cumparare a micilor?

Da

Nu

De unde preferati sa cumparati mici?

Supermarket

Hypermarket

Macelarie

De la cei ce ii vand gata preparati

Unde gasiti cei mai buni mici:

Selgros

Carrefour

Mega Image

Cora

Auchan

Sunteti de acord cu sintagma “Cei mai buni mici ii gasesti in magazinele Selgros”?

Da

Nu

Sunteti multumiti de calitatea micilor din Selgros?

Da

Nu

Ce sortiment de mici preferati?

Porc

Vita

Oaie

Vita- porc

Vita- oaie

Vita- porc-oaie