Studiu Privind Necesitatea Finantarii Externe Nerambursabile

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………….2

CAPITOLUL I – Proiectele de dezvoltare regională si locală – dimensiuni si delimitări conceptuale……3

Semnificatia sintagmei " proiecte de dezvoltare regională si locală"……………………………………………………………………………………………..3

Cadrul institutional al implementării proiectelor de dezv. regională si locală initiate de autoritatile publice din Romania in etapa actuală……………………………………………………………………………………………..3

Practica UE in domeniul implementarii proiectelor de dezvoltare regională si locală……………………………………………………………..7

Prioritati ale proiectelor de dezvoltare regională si locală din Romania in contextul integrării acesteia in UE……………………………………12

CAPITOLUL II – Finantarea externă nerambursabilă a proiectelor de dezvoltare regională si locală din Romania in etapa actuală……………………………………….16

2.1 Instrumentele de finantare post-aderare a proiectelor de dezv.regionala si locala initiate de autoritatile publice din Romania………16

2.1.1 Fonduri externe rambursabile…………………………………17

2.1.2 Fonduri externe nerambursabile……………………………..18

2.1.3 Alte fonduri externe de finantare a proiectelor de dezvoltare regionala si locala…………………………………………………………….19

2.2 Eligibilitatea autoritatilor publice la fondurile externe nerambursabile………………………………………………………………………………..20

2.3 Beneficiile si limitele finantarii externe nerambursabile a proiectelor de dezvoltare regionala si locala……………………………………….20

2.4 Posibilitati de imbunatatire a finantarii externe nerambursabile a proiectelor de dezvoltare regionala si locala in etapa actuala………………..23

CAPITOLUL III – Studiu de caz privind necesitatea finantarii externe nerambursabile a proiectelor de dezvOLTARE initiate de autoritatile publice din judetul Harghita………………………………………………………………26

3.1 Prezentarea cadrului institutional din judetul Harghita………..26

3.2 Proiectele de dezvoltare regonala si locala initiate de catre autoritatile publice din judetul Harghita in etapa actuala…………………….28

3.3 Capacitatea si gradul de absorbtie a finantarii externe nerambursabile de catre autoritatile publice din judetul Harghita………..35

3.4 Unele propuneri de imbunatatire a finantarii externe nerambursabile a proiectelor de dezv. regionala si locala din judetul Harghita in etapa actuala……………………………………………………………….40

Concluzii, opinii și contribuții personale……………….41

Bibliografie…………………………………………………………………………..44

INTRODUCERE

„Proiect” a devenit unul dintre cele mai utilizate cuvinte ale vocabularului de afaceri în general și ale vocabularului actual al limbii române. Acest lucru se întâmplă deoarece ne confruntăm cu o explozie reală de proiecte la nivelul economiei mondiale. Tendința există – poate chiar mai pregnant – și la nivelul Uniunii Europene. Proiectele de orice tip, mari sau mici, de anvergură sau la scară mai redusă reprezintă modalitatea prin care organizațiile supraviețuiesc în mediul economic actual. Proiectele au devenit atât de complicate, de diversificate și de complexe, încât s-a creat și o anumită teamă în jurul lor, un tip de percepție potrivit căreia derularea unui proiect reprezintă o performanță aproape ieșită din comun, care poate fi realizată doar de un număr restrâns de „inițiați”. Ca și în cazul altor domenii, teama provine de multe ori din neștiință. Managementul proiectelor poate fi perceput ca o știință, ca o artă sau ca o tehnică, prin care se realizează un anumit scop. Managementul proiectelor nu este încă pe deplin înțeles, însă importanța sa este deosebit de mare. Managementul proiectelor reprezintă una din activitățile omniprezente ale societății moderne, chiar dacă sunt foarte puțini cei care recunosc sau fac trimitere la o astfel de preocupare. De fapt, managementul unui proiect este ca și managementul unei afaceri sau mai mult managementul unui mod de viață : Nu trebuie să fii un profet pentru a prezice viitorul unui om. Este suficient să-l pui următoarea întrebare: “Care este cel mai important scop al vieții tale, și care sunt planurile tale pentru a-l obține acel scop?” Acea persoană care acționează hotărât, având în față un scop bine definit și un plan de acțiune va atrage posibilitățile. Cum am putea să așteptăm ceva de la viață, dacă nu știm ce vrem de la ea? Cum ar putea ceilalți să ne ajute, dacă nici noi nu știm pe ce cale ne ducem ? Trebuie să avem scopuri solide, planuri de acțiune, care să ne ducă din ce în ce mai aproape de țeluri, atitudine corespunzătoare și credință. Există o formulă, care poate să faciliteze realizarea obiectivelor pe care ni le propunem:

Formularea cât mai clară și mai concisă a unui scop

Alcătuirea unui plan despre ceea ce vrem să realizăm

Stabilirea unui termen și respectarea lui

Perseverență în realizarea planului

Lucrarea de față își propune să ofere o serie de cunoștințe în domeniul dezvoltării durabile și managementului proiectelor, care să conducă la înlăturarea temerilor născute din neștiință și care să constituie un însoțitor de încredere pe drumul către performanță.  Partea finală a lucrării este un studiu de caz asupra proiectelor ce s-au realizat în județul Harghita, în marea majoritate proiecte PHARE, care sunt proiectele de scară largă, de investiții mari, respectiv ce planuri de realizat sunt în această zonă.

CAPITOLUL I

Proiectele de dezvoltare regională și locală – dimensiuni si delimitari conceptuale

1.1 Semnificația sintagmei " proiecte de dezvoltare regională și locală".

Pentru a vorbi despre managementul proiectelor, trebuie mai întâi să știm ce înseamnă un proiect. Cu toate că termenul este des folosit, și credem că știm ce înseamnă această noțiune, a formula o definiție adecvată este foarte dificilă, deoarece linia de despărțire între ceea ce este și ceea ce nu este un proiect, nu e definit în mod concret. Putem astfel utiliza un dicționar, care ne dă o definiție generală, precum:

Plan, schemă

Desi sintagma “dezvoltare locală și regională” este, aparent, usor de înteles – pentru cei mai multi dintre noi este clar la ce se referă această sintagmă – la o analiză mai atentă ies în evidentă o serie de dificultăti în ceea ce priveste toti cei trei termeni ai acestei sintagme. Prin chiar natura sa, dezvoltarea locală și regională, este o disciplina a pragmatismului, menirea și relevanta unei astfel de discipline constand mai ales în capacitatea ei de a ghida și orienta procesele de interventie sociala. Nu este o disciplina exclusiv academica ci una a realului și a realizabilului. Desi domeniul interventiei sociale – cum planificam și conducem o interventie la nivelul unei colectivitati sociale pentru a atinge o serie descopuri predefinite – este unul extrem de vast (exista o intreaga ramura a sociologiei care se ocupa de acest aspect) .  

Mai ales în ceea ce priveste dimensiunea locală a proceselor de dezvoltare. Miza acesteisectiuni este de a oferi cititorului o serie de instrumente practice de planificare ainterventiilor sociale la nivelul colectivitatilor umane restranse.

1.2 Cadrul instituțional al implementării proiectelor de dezvoltare regională și locală inițiate de autoritățile publice din România în etapa actuală

Dezvoltarea regională este un concept nou prin care se urmărește crearea unui cadru adecvat pentru a obține îmbunătățirea semnificativă și sustenabilă a nivelului de trai al cetățenilor și reducerea șomajului, diversificarea și impulsionarea activității economice, stimularea investițiilor în sectorul privat și în cel public, promovarea unui mediu economic local și regional atractiv, capabil să susțină dezvoltarea economicosocială durabilă. Dezvoltarea regională presupune utilizarea resurselor – a celor locale, dar și a celor atrase din mediul național sau internațional – pentru creșterea competitivității generale a teritoriului, pentru creșterea gradului de adaptabilitate a componentelor de producție și funcționale la necesitățile de ajustare structurală și, nu în ultimul rând, pentru reducerea decalajelor între diferitele componente ale structurii spațiului național. J. L. Guigou și-a prezentat, în 1983, în cadrul unui colocviu organizat la Poitier, propria concepție privind dezvoltarea locală. Astfel, el afirmă că: „Dezvoltarea locală este expresia solidarității locale creatoare de noi relații sociale și manifestă voința locuitorilor unei micro-regiuni de a valoriza bogățiile locale, fapt ce conduce la dezvoltare economică”. Pentru Xavier Greffe, „dezvoltarea locală este un proces de diversificare și de îmbogățire a activităților economice și sociale într-un teritoriu pornind de la mobilizarea și coordonarea resurselor și energiilor proprii. Așadar, dezvoltarea locală este produsul eforturilor populației; prin întocmirea unui proiect de dezvoltare care integrează componentele economice, sociale și culturale, ea va face dintr-un spațiu de proximitate, un spațiu de solidaritate activă”. În România, cadrul instituțional de desfășurare al DRL este asigurat, în principal, de Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională, care stabilește obiectivele, cadrul legal, competențele și instrumentele specifice pentru realizarea politicii de dezvoltare regională, precum și a creării mecanismelor specifice în vederea implementării în țara noastră a acquis-ului comunitar. Cadrul legislativ necesar realizării unei dezvoltări regionale armonioase a fost completat cu următoarele acte normative, pe care le voi enumera în ordinea cronologică a adoptării lor:

Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, care a fost abrogată în 2004;

H.G. nr. 634/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 151/1998 și a Regulamentului – cadru de organizare și funcționare a Consiliilor pentru dezvoltare regională;

O.U.G. nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile allocate României de către Comisia Europeană, precum și a fondurilor de co-finanțare aferente acestora;

O.U.G. nr. 268/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 151/1998 și care a fost abrogată în 2004;

Legea nr. 226/2001 (abrogată în 2004) pentru aprobarea O.U.G. nr. 268/2000;

O.G. nr. 6/2002 privind modificarea și completarea O.U.G. nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de co-finanțare aferente acestora;

O.G. nr. 27/2003 (abrogată în 2004) pentru modificarea și completarea Legii nr. 151/1998;

Legea nr. 256/2003 (abrogată în 2004) pentru aprobarea O.G. nr. 27/2003; – Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România;

H.G. nr. 1256/2004 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a consiliilor pentru dezvoltare regională.

Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România prevedea faptul că reducerea disparităților regionale și adaptarea cadrului instituțional la condițiile de eligibilitate necesare alocării de fonduri comunitare constituie principalul obiectiv al dezvoltării regionale din România (art. 2). În 2000, a fost înființat Ministerul Dezvoltării și Prognozei (MDP), care a fost însărcinat cu pregătirea și realizarea de programe și proiecte de dezvoltare regională. Acest Minister a înlocuit Agenția Națională de Dezvoltare Regională (ANDR) care a funcționat până la acel moment, preluând totodată și Direcția generală de prognoză care se afla în subordinea Ministerului de finanțe. Mini manifestă voința locuitorilor unei micro-regiuni de a valoriza bogățiile locale, fapt ce conduce la dezvoltare economică”. Pentru Xavier Greffe, „dezvoltarea locală este un proces de diversificare și de îmbogățire a activităților economice și sociale într-un teritoriu pornind de la mobilizarea și coordonarea resurselor și energiilor proprii. Așadar, dezvoltarea locală este produsul eforturilor populației; prin întocmirea unui proiect de dezvoltare care integrează componentele economice, sociale și culturale, ea va face dintr-un spațiu de proximitate, un spațiu de solidaritate activă”. În România, cadrul instituțional de desfășurare al DRL este asigurat, în principal, de Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională, care stabilește obiectivele, cadrul legal, competențele și instrumentele specifice pentru realizarea politicii de dezvoltare regională, precum și a creării mecanismelor specifice în vederea implementării în țara noastră a acquis-ului comunitar. Cadrul legislativ necesar realizării unei dezvoltări regionale armonioase a fost completat cu următoarele acte normative, pe care le voi enumera în ordinea cronologică a adoptării lor:

Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, care a fost abrogată în 2004;

H.G. nr. 634/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 151/1998 și a Regulamentului – cadru de organizare și funcționare a Consiliilor pentru dezvoltare regională;

O.U.G. nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile allocate României de către Comisia Europeană, precum și a fondurilor de co-finanțare aferente acestora;

O.U.G. nr. 268/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 151/1998 și care a fost abrogată în 2004;

Legea nr. 226/2001 (abrogată în 2004) pentru aprobarea O.U.G. nr. 268/2000;

O.G. nr. 6/2002 privind modificarea și completarea O.U.G. nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de co-finanțare aferente acestora;

O.G. nr. 27/2003 (abrogată în 2004) pentru modificarea și completarea Legii nr. 151/1998;

Legea nr. 256/2003 (abrogată în 2004) pentru aprobarea O.G. nr. 27/2003; – Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România;

H.G. nr. 1256/2004 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a consiliilor pentru dezvoltare regională.

Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România prevedea faptul că reducerea disparităților regionale și adaptarea cadrului instituțional la condițiile de eligibilitate necesare alocării de fonduri comunitare constituie principalul obiectiv al dezvoltării regionale din România (art. 2). În 2000, a fost înființat Ministerul Dezvoltării și Prognozei (MDP), care a fost însărcinat cu pregătirea și realizarea de programe și proiecte de dezvoltare regională. Acest Minister a înlocuit Agenția Națională de Dezvoltare Regională (ANDR) care a funcționat până la acel moment, preluând totodată și Direcția generală de prognoză care se afla în subordinea Ministerului de finanțe. Ministerul a administrat Fondul Național de Dezvoltare Regională (FNDR). În 2002, în urma unor restructurări la nivel guvernamental, MDP s-a desființat, iar atribuțiile sale în materie de dezvoltare regională au fost preluate de Ministerul Integrării Europene. În baza aceleiași legi nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională, a fost înființat Consiliul Național al Dezvoltării Regionale (CNDR), prezidat de primul ministru, și a cărui misiune se referea, în principal, la adoptarea Planului Național de Dezvoltare Regională (PNDR), la stabilirea criteriilor de alocare a fondurilor și de control al îndeplinirii obiectivelor dezvoltării regionale. Comparând conținutul celor două legi privind dezvoltarea regională în țara noastră – legea abrogată, nr. 151/1998, și noua lege, nr. 315/2004, constatăm că în cea de a doua lege s-a asigurat sistematizarea și actualizarea priorităților politicii de dezvoltare regională a României, în concordanță cu cerințele U.E. privind dezvoltarea capacităților pentru implementarea și operarea eficientă a Fondurilor Structurale și a Fondului de Coeziune ale U.E. Noua lege a dezvoltării regionale, promulgată în 2004 definește politica de dezvoltare regională astfel: „ansamblul politicilor elaborat de Guvern prin organelle administrației publice centrale, de autoritățile administrației publice locale și organismele regionale specializate, cu consultarea partenerilor socio-economici implicați în scopul asigurării creșterii economice și a dezvoltării sociale echilibrate și durabile ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare, al îmbunătățirii competitivității internaționale a României și al reducerii decalajelor economice și sociale existente între țara noastră și statele membre UE”. Din punct de vedere instituțional, DRL este organizat în entitățile prezentate în continuare.

a) Consiliul Național pentru Dezvoltare Regională (CNDR)

Unitatea națională de tip partenerial responsabilă pentru elaborarea strategiei naționale și implementarea politicii de dezvoltare regională este Consiliul Național pentru Dezvoltare Regională (CNDR), subordonat Guvernului României.

b) Agențiile pentru Dezvoltare Regională (ADR)

Agențiile pentru Dezvoltare Regională sunt constituite, la nivel local, sub forma unui organism neguvernamental, nonprofit, de utilitate publică, cu personalitate juridică, care funcționează în domeniul dezvoltării regionale și în acord cu principiile stabilite de CNDR, ca parte a Programului Național de Dezvoltare Regională. Aceasta constituie condiția eligibilității lor pentru acordarea sprijinului financiar (distribuirea FNDR). Documentul oficial pe baza căruia se face aprobarea cererii de finanțare a ADR trebuie să definească obiectivele, sarcinile, responsabilitățile și împuternicirile acordate ADR, structura și criteriile de bază ale funcționării lor.

c) Consiliul pentru Dezvoltare Regională (CDR)

Consiliul pentru Dezvoltare Regională este organismul regional deliberativ, fără personalitate juridică, care este constituit și funcționează pe principii parteneriale la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare, în scopul coordonării activităților de elaborare și monitorizare ce decurg din politicile de dezvoltare regională.

d) Fondul pentru Dezvoltare Regională (FDR)

Conform prevederilor Legii nr. 315/2004, există Fondul Național de Dezvoltare Regională (FNDR) din care sunt finanțate programele prioritare pentru dezvoltareaâ regională și sunt asigurate fondurile pentru funcționarea ADR-urilor. În realitate, FNDR nu funcționează, desfășurarea activității ADR-urilor fiind asigurată prin contribuția lunară a Consiliilor Județene aflate în componența regiunii, fapt ce contravine principiilor prevăzute de legea dezvoltării regionale. Legislația prevede că toate resursele gestionate de ADR se constituie în FDR și sunt reprezentate de:

subvenții din Fondul Național pentru Dezvoltare Regională;

contribuții din bugetele proprii ale județelor sau al municipiului București, după caz, în limita sumelor aprobate cu această destinație prin bugetele respective;

alte resurse financiare atrase din sectorul privat, bancar, investitori străini, Uniunea Europeană, fonduri internaționale.

În realitate, FDR este realizat numai din contribuția consiliilor județene aflate în componența regiunilor. Finanțarea programelor de dezvoltare regională, precum și îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor delegate de instituția națională cu atribuții în acest domeniu se realizează în baza unor contracte negociate și încheiate pentru managementul tehnic și financiar al programelor de dezvoltare regională. Finanțarea programelor naționale prin agențiile pentru dezvoltare regională și/sau îndeplinirea unor atribuții delegate acestora de instituțiile naționale se realizează în baza unor contracte negociate și încheiate cu instituțiile respective pentru implementarea programelor naționale În ceea ce privește proiectele inter-regionale, acestea ar trebui finanțate din FNDR, iar o parte din proiectele regionale, de asemenea și funcționarea ADR ar trebui finanțată din FDR. La formarea FDR, Uniunea Europeană a contribuit în proporție de 75%, iar bugetul central al României cu restul de 25%.

1.3 Practica UE în domeniul implementării proiectelor de dezvoltare regională și locală

În funcție de problemele specifice diferitelor regiuni, politicile regionale ale multor țări cuprind măsuri referitoare la:

Regiunile de promovare economică (în Germania) – sunt regiuni „slabe” din punctul de vedere al structurii economice ;

Zonele de conversie și zonele de reconversie industrială (în Franța) – sunt zone caracterizate prin rate înalte ale șomajului, diminuarea ritmului de creștere a populației etc. ;

Zonele asistate (în Marea Britanie) – care cuprind: „zone de dezvoltare”, cu o rată înaltă a șomajului și care cunosc un proces de îmbătrânire industrială și un declin al activităților industriale tradiționale, și „zone intermediare”, în general adiacente celor de dezvoltare, dar cu o creștere lentă și un șomaj redus.

Un rol important în studierea dezvoltării regionale îl constituie necesitatea proiectării unui model conceptual care să evidențieze legăturile cauzale între variabilele de comportament, cerințele exterioare și pârghiile politicii regionale. Acest model poate fi transformat ulterior într-unul operațional. Dat fiind faptul că proiectarea și implementarea unor politici eficiente de dezvoltare regională presupun un proces de evaluare complexă a stării curente a regiunii, caracterizat printr-un grad ridicat de incertitudine privind comportamentul actorilor implicați, se justifică utilizarea scenariilor care permit testarea și evaluarea unor opțiuni și politici alternative.

Proiectarea acestor scenarii trebuie să se bazeze pe o tratare schematică a coordonatelor semnificative pentru dezvoltarea regională Deși realizarea unui model unic de dezvoltare regională este extrem de dificilă, studiile efectuate manifestă un anumit consens care poate fi regrupat în jurul a trei elemente:

a) Convingerea că politica la nivel regional poate schimba starea de fapt. În acest sens, agenții regionali dispun de mijloace de intervenție și de adaptare la schimbările ce survin în mediul socio-economic în măsura în care aceștia nu se mai consideră neputincioși în fața obstacolelor inerente care apar; ei recurg la diverse strategii pentru a se adapta schimbărilor;

b) Realizarea unui model unic de intervenție este destul de dificilă. Aceasta implică faptul că agenții regionali au posibilitatea să aleagă propriile strategii în relație directă cu diverse componente ale dezvoltării: pe plan social, mizându-se pe elaborarea unui compromis socio-politic; pe plan economic, favorizându-se sinergia dintre agenții economici, iar pe plan cultural mizându-se pe transformarea imaginii urbane a colectivității;

c) Respectarea principiilor de echitate și justiție socială. Agenții care acționează la nivel regional recunosc că acțiunea lor are ca principal obiectiv dezvoltarea și ameliorarea condițiilor sociale, ceea ce nu elimină divergențele referitoare la factorii de creștere sau redistribuție la nivel local. Planificarea regională europeană este concepută ca un schimb de informații privind strategia comună cu referire la: elaborarea textelor legislative, a planurilor naționale și regionale, a programelor, a rapoartelor și studiilor. Obiectivele urmărite presupun compararea politicilor naționale, înlesnirea coordonării și cooperării, precum și definirea opțiunilor majore ale planificării europene. Planificarea regională europeană se concentrează asupra rezolvării următoarelor probleme:

refacerea structurilor urbane;

renașterea zonelor rurale;

restructurarea regiunilor aflate în declin;

conservarea resurselor naturale;

cooperarea în domeniul cercetării;

infrastructura și comunicațiile.

Analiza instrumentelor utilizate de politica regională implică recunoașterea multitudinii problemelor regionale, dar și a diferitelor experiențe reale practicate în diverse regiuni. Prin urmare, există și posibilități de clasificare a acestor instrumente pe anumite domenii, cum ar fi: politica sectorului public, subvenționarea firmelor, mobilitatea factorilor de producție, investițiile în regiunile defavorizate, politicile teritoriale implicite (monetară, fiscală, agrară, sectorială) etc.

Nu se poate pune problema unui proiect de planificare regională atât timp cât nu există un sistem instituțional cu obiective concrete, un sistem de opțiuni majore la nivel teritorial și un suport financiar suficient pentru realizarea obiectivelor propuse. În cadrul procesului de planificare, regiunea constituie un element în care se întrepătrund diferite politici sectoriale și un obiect al acțiunii diverselor niveluri al administrației. În vederea dezbaterii problemelor regionale și a elaborării planurilor de dezvoltare regională, statele membre UE au creat mai multe instituții, dintre care fac parte : Consiliul Informal al Miniștrilor responsabili cu planificarea regională și Comitetul asupra Dezvoltării Spațiale, ambele angrenate în schimburi periodice de experiență în acest domeniu.

Planificarea regională a fost percepută ca o cale pentru promovarea dezvoltării comunităților și acordarea de ajutor în vederea adaptării la noile situații. Analizele efectuate de Comisia Europeană au relevat două probleme principale:

competitivitatea economiilor naționale în domenii de accesibilitate cum ar fi :

– educație – informare, cercetare și capacitatea de inovare, funcții urbane superioare, așa cum o indică Schema de Dezvoltare a spațiului comunitar, adoptată în 1999 de către cele 15 state membre ;

– probleme datorate insuficientei promovări a noilor zone de prosperitate și de competitivitate altele decât cele situate în partea centrală a Uniunii, în zona Mării Baltice, a Mării Nordului, țărmul Atlanticului, Mediterana și zona Mării Negre.

Pentru rezolvarea acestor probleme a fost elaborată politica regională europeană. Finanțarea politicii regionale se realizează prin FEDER. Dezvoltarea continuă a acestui instrument a asigurat convergența reală a economiilor de piață între state. De asemenea, trebuie subliniat faptul că, adesea, politicile sectoriale ale Uniunii (transporturi, cercetare, agricultură, dreptul concurenței și ajutoare de stat) nu au concurat la realizarea obiectivului de coeziune. În actualul sistem european, puternic descentralizat, în care statele membre își aleg proiectele și, în majoritatea cazurilor, asigură și gestionarea acestora, Comisia Europeană, în baza articolului 274 al tratatului UE, deține întreaga responsabilitate bugetară, fapt ce o face să fie garanta acțiunilor celorlalți, fără a dispune însă de toate mijloacele necesare pentru a-i putea controla. În trecut, Comisia Europeană a jucat un rol determinant de animator al dezvoltării regionale, spre exemplu, prin stimularea regiunilor mediteraneene de a cheltui mai mult în domeniul protejării mediului sau prin ajutorarea țărilor nord-europene în a-și moderniza politicile de reconversie industrială prin promovarea celor mai bune practici. În mai multe state membre, intervenția comunitară a condus la îmbunătățirea politicilor regionale ale statului și ale colectivităților teritoriale. Această funcție, puternic diminuată după 1999, s-ar fi dovedit foarte utilă noilor state membre. Altfel spus, Comisia Europeană este păstrătoarea interesului comunitar, care include priorități transnaționale de luat în considerare pentru elaborarea programelor structurale: rețele transeuropene, implementarea directivelor comunitare, acțiuni în zonele de frontieră externe UE. La nivelul Europei celor 15, 43% din cheltuielile efectuate din bugetul comunitar sunt destinate instrumentelor financiare, pe care UE și le-a constituit în mod progresiv începând cu anii ΄60. Pe teritoriul comunitar, instrumentele sunt reprezentate de fondurile structurale destinate modernizării agriculturii – Fondul European de Orientare și Garanție Agricolă (FEOGA), facilitării mutațiilor sociale – Fondul Social European (FSE) sau reducerii disparităților regionale – Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER). Începând din 1988, aceste trei fonduri au fost coordonate în cadrul unei gestiuni multianuale prin obiective și programe. Acestora le-au fost adăugate un instrument special pentru pescuit – Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP) și Fondul de Coeziune. Pentru ajutorarea partenerilor săi defavorizați, Comunitatea utilizează instrumente cum ar fi: programul MEDA (Mesures financières et techniques pour accompagner la réforme des structures économiques et sociales dans les pays tiers méditerranéens), iar după anii ΄90, programele PHARE (Programul de ajutor comunitar al țărilor din Europa centrală și de est) și TACIS (Asistență tehnică acordată Comunității Statelor Independente).

Cu excepția Elveției și a Norvegiei, toate țările din zona euro-mediteraneeană au acces astăzi la finanțările de acest gen. Pentru a pune în practică propria sa politică de ajutorare a regiunilor defavorizate, UE utilizează FEDER ca principal instrument, alături de FEOGA, FSE etc. Regrupările geografice asociate statelor membre, celor candidate și altor state ridică, din nou, problema coordonării instrumentelor utilizate în domeniul DRL. Deficitar realizată la nivel transfrontalier, această coordonare nu a funcționat pentru cooperarea transnațională decât în cadrul dimensiunii nordice a UE, unde parlamentarii europeni au obținut o linie bugetară care asociază programele PHARE și TACIS. O dată cu venirea, în 2004, a 10 noi membri, aceștia au trecut de la statutul de pre-aderent la cel de beneficiar al fondurilor structurale. Statele membre vor deveni astfel sensibile la evoluția cheltuielilor structurale: se va înregistra diminuarea alocărilor pentru state cum ar fi Spania, Portugalia sau Grecia sau creșterea cheltuielilor pentru țări a căror contribuție la bugetul comunitar este redusă.

Chiar dacă nu putem vorbi de un model standard de dezvoltare regională, există mai mulți factori care influențează acest proces: factori istorici, politici, etnici și/sau culturali, geografici, demografici, socio-economici. Modelul de dezvoltare regională și locală spre care tinde România nu poate funcționa în absența unui management eficient, care presupune constituirea și funcționarea unui sistem axat pe DRL prin utilizarea instrumentelor adecvate de punere în practică – cadrul instituțional, sistemul informațional, relațiile specifice și instrumentele de ordin financiar.

Principala problemă a DRL din România o reprezintă încălcarea gravă a principiilor care trebuie să stea la baza realizării politicilor de dezvoltare regională din România (subsidiaritatea, descentralizarea și parteneriatul), principii acceptate de țara noastră drept condiții principale de aderare la Uniunea Europeană. Cel mai controversat principiu este cel al descentralizării care, cu toate că este invocat atât la nivelul tuturor structurilor europene, cât și al celor naționale, în România nu se aplică în administrațiile locale și regionale, principiul respective regăsindu-se numai în descentralizarea deciziei de conducere a unităților administrative, fără ca acestea să dispună de pârghiile financiare necesare realizării descentralizării propriu-zise. De asemenea, principiul parteneriatului, invocat de Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională din România, nu funcționează. Cadrul legislativ care reglementează parteneriatul public-privat există – prin O.G. nr. 16/24 ianuarie 2002 privind contractele de parteneriat public-privat, publicată în Monitorul oficial, Partea I, nr. 94/2 februarie 2002 – , însă procedurile sunt complicate (în acest sens putem da drept exemplu durata de realizare a unui parteneriat public-privat care, în conformitate cu prevederile legislative actuale, este de cel puțin 7 luni). În sprijinul celor afirmate mai sus, urmează în continuare câteva dintre problemele cu care se confruntă DRL din România:

imixtiunea instituției prefectului și a serviciilor deconcentrate în exercitarea atribuțiilor autorităților locale; · realizarea „formală” a consultării structurilor asociative de la nivelul sistemului DRL (este cazul, în principal, al organismelor administrației publice locale) în procesul de elaborare a reglementărilor legale în domeniu;

limitarea autonomiei locale prin impunerea, cu acte normative, a unor mijloace de gestionare a patrimoniului autorităților locale (spre exemplu, vânzarea cabinetelor medicale);

recentralizarea procesului de echilibrare a bugetelor locale prin darea acestuia în competența direcțiilor generale de finanțe publice județene, în detrimentul autorității alese în mod democratic;

cu toate că autoritățile administrației publice locale sunt prestatoare de

servicii pentru unitățile de învățământ, dar și pentru cele sanitare, ele nu au atribuții în domeniul organizării și conducerii acestora.

Sintetizând cauzele acestor disfuncționalități, am identificat următoarele:

incompatibilitatea organizării regionale din România cu structurile similare din Statele Membre ale UE;

lipsa de conștientizare a importanței acestor principii de către toți actorii implicați;

lipsa de motivație a actorilor locali;

încălcarea cu bună știință a acestor principii, în special la nivel central;

tendința de conservare a pârghiilor puterii la nivel central;

cadrul legislativ ambiguu.

O altă problemă majoră cu care se confruntă sistemul românesc al DRL este reprezentată de lipsa cooperării în termeni de concentrare a resurselor dintre nivelurile administrative de tip NUTS III care constituie regiunea de dezvoltare. În țara noastră este evidentă această lipsă de cooperare, regiunea devenind nefuncțională, iar principala cauză este necunoașterea importanței – teoretice și practice – la nivel european, a dezvoltării regionale și locale. În România momentului actual, indiferent de modalitatea de agregare a județelor – câte 4 sau câte 7 – , în baza unor complementarități sau nu, pe baza unor armonizări statistice sau nu, ținând seama de orice argument, rezultatul va fi același: fiecare județ va urmări propriile interese.

1.4 Priorități ale proiectelor de dezvoltare regională și locală din România în contextul integrării acesteia in UE

Principala problemă a DRL din România o reprezintă încălcarea gravă a principiilor care trebuie să stea la baza realizării politicilor de dezvoltare regională din România (subsidiaritatea, descentralizarea și parteneriatul), principii acceptate de țara noastră drept condiții principale de aderare la Uniunea Europeană. Cel mai controversat principiu este cel al descentralizării care, cu toate că este invocat atât la nivelul tuturor structurilor europene, cât și al celor naționale, în România nu se aplică în administrațiile locale și regionale, principiul respective regăsindu-se numai în descentralizarea deciziei de conducere a unităților administrative, fără ca acestea să dispună de pârghiile financiare necesare realizării descentralizării propriu-zise. De asemenea, principiul parteneriatului, invocat de Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională din România, nu funcționează. Cadrul legislativ care reglementează parteneriatul public-privat există – prin O.G. nr. 16/24 ianuarie 2002 privind contractele de parteneriat public-privat, publicată în Monitorul oficial, Partea I, nr. 94/2 februarie 2002 – , însă procedurile sunt complicate (în acest sens putem da drept exemplu durata de realizare a unui parteneriat public-privat care, în conformitate cu prevederile legislative actuale, este de cel puțin 7 luni).

În sprijinul celor afirmate mai sus, menționăm în continuare câteva dintre problemele cu care se confruntă DRL din România:

imixtiunea instituției prefectului și a serviciilor deconcentrate în exercitarea atribuțiilor autorităților locale;

realizarea „formală” a consultării structurilor asociative de la nivelul sistemului DRL (este cazul, în principal, al organismelor administrației publice locale) în procesul de elaborare a reglementărilor legale în domeniu;

limitarea autonomiei locale prin impunerea, cu acte normative, a unor mijloace de gestionare a patrimoniului autorităților locale (spre exemplu, vânzarea cabinetelor medicale);

recentralizarea procesului de echilibrare a bugetelor locale prin darea acestuia în competența direcțiilor generale de finanțe publice județene, în detrimentul autorității alese în mod democratic;

cu toate că autoritățile administrației publice locale sunt prestatoare de servicii pentru unitățile de învățământ, dar și pentru cele sanitare, ele nu au atribuții în domeniul organizării și conducerii acestora.

Sintetizând cauzele acestor disfuncționalități, am identificat următoarele:

– incompatibilitatea organizării regionale din România cu structurile similare din Statele Membre ale UE;

– lipsa de conștientizare a importanței acestor principii de către toți actorii implicați;

– lipsa de motivație a actorilor locali;

– încălcarea cu bună știință a acestor principii, în special la nivel central;

– tendința de conservare a pârghiilor puterii la nivel central;

– cadrul legislativ ambiguu. În sensul rezolvării problemelor identificate și pe care le-am enumerat mai sus, considerăm necesară punerea în practică a următoarelor măsuri:

limitarea rolului Guvernului și a tuturor instituțiilor administrației centrale la acela de coordonare metodologică, prin aplicarea principiului subsidiarității; · respectarea principiilor autonomiei locale și financiare;

descentralizarea reală, și nu formală, prin acceptarea la nivelul fiecărui minister a reprezentanților structurilor asociative cu competențe în DRL (Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România, Asociația Municipiilor din România, Asociația Orașelor din România și Asociația Comunelor din România) pentru negocierea elementelor de descentralizare în domeniile:

– învățământ, sănătate, prin transferarea competențelor de organizare, conducere și administrare a unităților școlare/sanitare către autoritățile locale;

– descentralizarea unităților de implementare și gestionare a fondurilor structurale de la nivel central la nivel regional și județean;

– asigurarea surselor de finanțare prin transmiterea unor venituri ale bugetului de stat (TVA, accize, impozit pe profit), ca venituri directe ale autorităților locale (cote partajate).

– inițierea unei dezbateri publice privind dezvoltarea regională în România, rolul CDR-urilor, precum și oportunitatea reorganizării regiunilor de dezvoltare.

Pentru soluționarea problemelor apărute propunem modificarea legislației în domeniu, în principal a Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România. Pentru aceasta, formulăm în continuare o serie de propuneri, care se axează pe două direcții:

– consolidarea rolului Consiliului pentru Dezvoltare Regională – potrivit spiritului consolidării și afirmării mai puternice a principiilor descentralizării și al subsidiarității;

– asigurarea participării de fond, reale, a tuturor actorilor importanți ai regiunilor la procesul decizional privind politicile de dezvoltare regională – potrivit spiritului consolidării și afirmării mai puternice a principiului parteneriatului.

Propunerile de modificare sunt grupate în jurul celor două direcții și se referă la:

a. Modificarea structurii Consiliului pentru Dezvoltare Regională (CDR) prin cooptarea, alături de reprezentanții administrației publice locale, la paritate, a reprezentanților celorlalți actori importanți din regiunile de dezvoltare (mediul de afaceri, mediul academic, organizațiile profesionale, sindicatele, mass-media, alte organizații ale societății civile etc.);

b. Descrierea clară a metodologiei de alegere a acestor reprezentanți;

c. Descrierea clară a atribuțiilor și responsabilităților tuturor membrilor CDR. În prezent, în afara președintelui și a vicepreședintelui, ceilalți membri nu au descrise aceste responsabilități;

d. Înființarea de comisii de specialitate ale CDR (la fel ca în cadrul Consiliilor Județene), care să dezbată și să avizeze în prealabil proiectele de hotărâri;

e. Desfășurarea activității CDR pe comisii și în plen, în sesiuni trimestriale care să dureze mai mult de o zi;

f. Remunerarea membrilor CDR;

g. Obligativitatea ca, anual, membrii CDR să prezinte un raport de activitate individual;

h. Înființarea și funcționarea reală a Fondului de Dezvoltare Regională (FDR);

i. Inițierea de măsuri pentru funcționarea reală a Consiliului Național pentru Dezvoltare Regională (CNDR);

j. Președintele CNDR să fie ales de către membrii CNDR și nu numit prin lege;

k. Definirea unor responsabilități clare pentru acesta;

l. Decizia CDR privind alocările financiare pentru regiunea respectivă să prevaleze deciziei CNDR;

m. Afirmarea clară a faptului că Agențiile pentru Dezvoltare Regională (ADR) sunt organisme de execuție ale CDR. Toate celelalte relații ale ADR-urilor trebuie să fie numai și numai relații contractuale, parteneriale, realizate cu acordul CDR;

n. Analizarea actualelor regiuni de dezvoltare și, în funcție de rezultate, modificarea lor, astfel încât acestea să stea la baza posibilelor viitoare regiuni administrative ale țării.

Dezvoltarea regională este un proces deosebit de complex, interdisciplinar, care presupune colaborarea tuturor actorilor implicați. Fiind o lege a comunităților, ar fi de dorit să se încerce introducerea unei inițiative care să vină de la cetățeni prin strângerea a cel puțin 250000 de semnături pentru susținerea acestei inițiative legislative.

Pentru ducerea la îndeplinire a acestei inițiative este necesar dialogul între următorii parteneri:

– Cele 8 Consilii pentru Dezvoltare Regională;

– Cele 8 Agenții pentru Dezvoltare Regională;

– Reprezentanții administrației publice locale din România;

– Structurile asociative ale administrației publice locale din România;

– Sindicatele;

– Mediul academic;

– Asociațiile patronale și profesionale;

– Mass-media;

– Grupurile parlamentare ale partidelor politice din Senat și Camera

Deputaților;

– Ministerele de resort;

– Guvernul României;

– Delegația Comisiei Europene în România

CAPITOLUL II

Finanțarea externă nerambursabilă a proiectelor de dezvoltare regională și locală din Romania în etapa actuală

2.1 Instrumentele de finanțare post-aderare a proiectelor de dezvoltare regională și locală inițiate de autoritățile publice din România

Politicile comune ale statelor membre ale Uniunii Europene (UE), elaborate și adoptate de către instituțiile comunitare, cu aplicabilitate pe întreg teritoriul Uniunii, răspund unui principiu fundamental al construcției europene, acela al solidarității și coeziunii. Ca dimensiune a politicii de coeziune (cohesion policy), obiectivul politicii regionale europene este acela de a concretiza solidaritatea Uniunii prin coeziunea economică și socială, reducând discrepanța dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni. În prezent, la nivel ducând dezvol comunitar, a început să fie ridicată și problema coeziunii teritoriale, în sensul dezvoltării echilibrate coerente și armonioase a teritoriului, sub aspectul activităților economice, sociale, al dotărilor, al accesibilității și al calității mediului, al existenței unor condiții de viață și de muncă echitabile pentru toți cetățenii, indiferent de locul în care se află, prin punerea în valoare a specificității fiecărei categorii de teritoriu, contribuind astfel la realizarea unei Europe prospere, durabile din punct de vedere economic, social și ecologic. Politică pentru dezvoltare regională devine, astfel, pentru statele membre, fie vechi sau noi, unul dintre cele mai importante instrumente de dezvoltare. Efectele acestei politici poartă de la sine dovada cea mai palpabilă și mai „apropiată” de cetățenii Uniunii în ceea ce privește efectele aderării.

Un rol deosebit în realizarea acestui obiectiv îl are capacitatea României, prin actorii interesa ți și responsabili, de a dezvolta și a implementa proiecte de dezvoltare durabilă, inclusiv prin atragerea fondurilor provenite din instrumentele financiare europene. Eficiența gradului de absorbție a acestora este condiționată de consolidarea capacității administrative a statului beneficiar. Cu certitudine , sunt necesare structuri instituționale puternice, capabile să asigure formularea și aplicarea politicilor publice, derularea proceselor de coordonare inter-ministerială, implementarea programelor naționale, creșterea capacității de implementare și de întărire a parteneriatului atât între administrațiile locale, cât și a celui public-privat.

Autoritățile publice locale sunt eligibile pentru a depune cereri de finanțare în cadrul a 5 Programe Operaționale, cu excepția PO Asistență Tehnică și POS Transport. Printre cele mai importante obligații asumate de către autoritățile publice locale în respectarea eligibilității se numără asigurarea capacității tehnice și financiare. Pentru a putea accesa Instrumentele Structurale primul pas pe care o autoritate publică locală trebuie să îl întreprindă este acela de a identifica domeniul în care se încadrează investiția pe care dorește să o realizeze. În acest sens, pentru a obține finanțare europeană, ceea ce trebuie făcut, în calitate de autoritate publică locală este identificarea Programul Operațional în cadrul căruia se încadrează ideea de investiții, consultarea Documentul Cadru de Implementare al respectivului program (acesta este disponibil pe pagina de internet a fiecărei Autorități de Management sau pe adresa de internet a Autorității de Coordonare a Instrumentelor Structurale – www.fonduriue. ro) pentru identificarea Domeniului Major de Intervenție. În privința ideii de proiect autoritățile publice locale pot, de asemenea, consulta Autoritățile de Management și/sau OrganismeIe Intermediare. Potențialii beneficiari ai finanțării nerambursabile trebuie să realizeze faptul că pe lângă posibilitatea realizării unei investiții cu efort financiar relativ redus (obligația autorităților publice locale este de a asigura, din contribuția proprie, minim 2%) ei au și anumite responsabilități, care intervin după încheierea selecției proiectelor de către AM/ OI și semnarea contractelor de finanțare între AM/OI și beneficiar.

În esență, ceea ce trebuie să întreprindă o autoritate publică locală estesă parcurgă următorii pași:

Pasul 1: identificarea ideii de proiect

Pasul 2: identificarea programului operațional, a axei, a domeniului major de intervenție sau, după caz, a operațiunii în cadrul căruia cărora se încadrează ideea de proiect

Pasul 3: Identificarea axei și a domeniului major de intervenție din cadrul respectivului program operațional

Pasul 4: asigurarea asupra faptului că există o cerere de proiecte deschisă și că pot fi respectate termenele de depunere

Pasul 5: demararea procedurii de accesare Potențialul beneficiar trebuie să se asigure că îndeplinește condițiile de eligibilitate. Dosarul cererii de finanțare trebuie să fie complet, să întrunească condițiile expuse în Ghidul Solicitantului; APL trebuie să identifice programul operațional, respectiv axa și domeniul major de intervenție în cadrul căreia se încadrează ideea de investiție.

2.1.1 Fonduri externe rambursabile

Alături de finanțările nerambursabile oferite de instituțiile europene sau fondurile provenite de la bugetul de stat, în cadrul surselor de finanțare externe se poate apela și la finanțarea rambursabilă. Finanțarea rambursabilă reprezintă finanțarea sub formă de credit pe care instituțiile bancare o acordă persoanelor fizice și juridice pentru diverse activități economice, cum ar fi:

credite pentru capital de lucru,

credite pentru investiții,

credite pentru dezvoltarea activității,

credite pentru firme nou înființate (START-UP),

alte tipuri de credite.

Printre avantajele oferite de finanțarea prin intermediul creditului se pot enumera următoarele:

timp mai scurt de acces la resursele financiare necesare,

este accesibil în orice moment,

poate fi obținut un volum variabil de resurse financiare, în funcție de necesități,

posibilitate de negociere a condițiilor de rambursare.

Ca orice posibilitate de finanțare, obținerea fondurilor necesare prin apelarea la credit prezintă și dezavantaje cum ar fi cele legate de apariția unor obligații suplimentare, dobânda sau garanțiile cerute, precum și existența unor formalități obligatorii de îndeplinit, documentații, rapoarte.

2.1.2 Fonduri externe nerambursabile

Fondurile externe nerambursabile se cuprind în anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite și se aprobă odată cu acestea. Creditele bugetare aferente fondurilor externe nerambursabile au caracter previzional și se derulează conform acordurilor încheiate cu partenerii externi. Acestea sunt gestionate printr-un cont distinct și sunt utilizate în limita disponibilităților existente în acest cont și în scopul în care au fost acordate. M.F.P. avizează, în faza de proiect,acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative care conțin implicații financiare. Totodată, M.F.P. dispune măsurile necesare pentru administrarea și urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinanțării în bani, rezultate din contribuția financiară externă acordată României.Sunt fonduri nerambursabile cele structurale și cele decoeziune.

Fonduri structurale.

Se alocă Statelor Membre cu regiunidefavorizate (Spania, Portugalia, unele landuri din Germania de est ș.a.).În prezent, regiunile cu un PNB de sub 75% din nivelul mediu alU.E. sunt calificate pentru finanțare din fonduri structurale; acestea suntdenumite „regiuni de categoria întâi” („category one regions”).

Fonduri de coeziune.

Sunt acele fonduri care au ca scop eliminarea decalajelor economice dintre zonele mai bogate și cele mai sărace din U.E. Contribuția financiară a Comunității Europene reprezintă sume care se transferă Guvernului României de către Comisia Comunităților Europene, cu titlu de asistență financiară nerambursabilă acordată României de către Comunitatea Europeană. Fondurile externe nerambursabile sunt acumulate în conturi distincte și se utilizează numai în limita disponibilităților existente în aceste conturi și în scopul în care au fost acordate.Ministerul Finanțelor Publice asigură gestionarea contribuției financiare a Comunității Europene prin conturi deschise la Banca Națională a României, trezoreria statului sau, după caz, la bănci comerciale, conform prevederilor memorandumurilor de înțelegere,memorandumurilor de finanțare și ale Acordului multianual de finanțare SAPARD.

2.1.3 Alte fonduri externe de finanțare a proiectelor de dezvoltare regională și locală

Guvernul României;

Programul pentru dezvoltarea abilitaților antreprenoriale în rândul tinerilor și facilitarea accesului acestora la finanțare – START;

Programul pentru stimularea înființării și dezvoltării microintreprinderilor de către întreprinzătorii tineri;

Programul național multianual pe perioada 2002 – 2011 pentru susținerea meșteșugurilor și artizanatului;

Programul național pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul întreprinderilor mici și mijlocii;

etc.

guvernele sau ambasadele unor state străine;

instituții financiare internaționale (de ex.: BERD, Banca Mondială etc.);

fundații sau alte organizații naționale sau internaționale (de ex.: Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, Charities Aid Foundation, Charles Stewart Mott Foundation, European Cultural Foundation, The George C. Marshall Foundation, Fundația Soros etc.);

companii (de ex.: Microsoft, Coca-Cola etc.);

bănci active în România (BCR, BRD etc.).

alte fonduri

Fondul de Urgență – (finanțator: Fundația SOROS);

Programul Resurse Umane, Programul Idei – (finanțator: Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică);

Balkan Incentive Fund for Culture – (finanțator: The European Cultural Foundation);

Finanțări pentru proiecte de antreprenoriat social – (finanțator: Arthur Guinness Fund);

Burse de cercetare NEC 2011-2012 – (finanțator: New Europe College-NEC);

etc.

2.2 Eligibilitatea autorităților publice la fondurile externe nerambursabile

Autoritățile administrației publice locale sunt eligibile să depună proiecte – singure sau în parteneriat – în cadrul tuturor Programelor Operaționale, cu excepția celui de Transport și a celui de Asistență Tehnică. În cazul în care Programul Operațional și/sau Ghidul Solicitantului prevede administrațiile publice ca beneficiari eligibili pentru o anumită axa prioritara / domeniu major de intervenție, atunci orice administrație publica va putea solicita finanțare în cadrul acestor axe / domenii majore de intervenție. Una dintre cele mai importante obligații de eligibilitate pentru autoritatea publica locală rămâne aceea de a asigura capacitatea tehnică și financiară (asigurarea cofinanțării) necesară implementării proiectului.

Criteriile care trebuie îndeplinite de proiectul pentru care se solicita finanțare sunt definite în Ghidul Solicitantului pentru fiecare Program Operațional / axa prioritara / domeniu major de intervenție în parte. Proiectul trebuie să răspundă obiectivelor definite prin Programul Operațional și să fie coerent cu strategia de dezvoltare locală și regională. Pe lângă relevanta la nivel regional și local, solicitantul va trebui să demonstreze sustenabilitatea proiectului, atât din punct de vedere financiar, cât și instituțional, dar și posibilitatea de a asigura implementarea eficientă a acestuia. Nu în ultimul rând, orice proiect va trebui să demonstreze impactul economic la nivel local și/sau regional. Pentru proiectele de cooperare teritorială beneficiarii eligibili vor fi din ambele tari, însa unul dintre parteneri va avea rolul de "lead partner" responsabil unic cu administrarea și implementarea pentru întregul proiect.

2.3 Beneficiile și limitele finanțării externe nerambursabile a proiectelor de dezvoltare regională și locală

Analiza Costuri-Beneficii reprezintă un instrument de mare utilitate pentru luarea deciziei de alocare a resurselor pentru investițiile finanțate din fonduri publice. În România, în deceniile următoare, vor fi necesare investiții foarte mari în scopul acoperiri diferenței între nivelul infrastructurilor existente în țară și nivelul ce se întâlnește în Țările Membre ale Uniunii Europene. Analizele Cost-Beneficii pot ajuta decidentul public să identifice proiectele care vor maximiza beneficiile sociale nete și astfel să stabilească ordinea priorităților conform căreia se vor realiza lucrările de infrastructură.

Instrumentele de implementare a politicilor regionale ale Uniunii Europene sunt constituite de proiectele de investiții cofinanțate de Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune și ISPA. Fondurile Structurale ale Uniunii Europene pot finanța o gamă largă de proiecte, atât din punct de vedere al sectorului implicat cât și din cel al mărimii financiare a investiției. În timp ce Fondul de Coeziune și ISPA finanțează în exclusivitate proiecte în sectoarele transporturi și mediu, Fondurile Structurale și, în special, Fondul European pentru Dezvoltare Regională, pot finanța și proiecte în sectoarele energetic, industrial și de servicii. În Reglementările pentru Fonduri Structurale este definită mărimea financiară a proiectelor evaluate de Comisie; ea nu trebuie să fie mai mică de 50 milioane de Euro.

Pe de altă parte, în Reglementările pentru Fondul de Coeziune și pentru ISPA, pe lângă pârgul financiar (10 milioane de Euro pentru Fondul de Coeziune și 5 milioane de Euro pentru ISPA), pentru evitarea fragmentarii excesive a proiectelor și pentru garantarea utilizării Fondurilor într-o manieră integrată și sistematică, termenii “proiect” și “faza unui proiect”, sunt definiți în detaliu. Ei stabilesc că următoarele tipuri de măsuri sunt finanțabile din Fondul de Coeziune și din ISPA:

Proiectul, care reprezintă o serie de sarcini indivizibile din punct de vedere economic, referitoare la o funcție tehnică specifică și cu obiective identificabile;

Faza unui proiect, care este independentă din punct de vedere tehnic și financiar și are propria eficacitate;

Grupul de proiecte, care reprezintă proiecte care satisfac următoarele trei condiții:

– sunt localizate în aceeași zonă sau de-a lungul aceluiași coridor de transport;

– fac parte dintr-un plan general al acelei zone sau coridor;

– sunt supervizate de aceeași agenție care este responsabilă pentru coordonare și

monitorizare.

Pentru aceste proiecte, indiferent de mărimea lor financiară, autorul proiectului trebuie să pregătească o Analiză Cost – Beneficiu care ia în considerare efectele directe și indirecte asupra ocupării forței de muncă, analiza posibil integrată cu alte metode de evaluare în cazul proiectelor în domeniul mediului. Câteva specificații referitoare la pragul financiar sunt următoarele:

a) variabilă economică cheie este costul total al investiției. Pentru evaluarea acestei cifre, nu trebuie luate în considerare sursele de finanțare (de ex. doar finanțare publică sau doar cofinanțare din partea Comunității, ci valoarea economică de ansamblu a investiției de infrastructură sau productive propuse);

b) dacă se presupune că costurile investiției se vor întinde de-a lungul unui număr de ani, atunci trebuie luată în considerare suma tuturor costurilor anuale;

c) în timp ce este necesar să se ia în considerare doar costurile investiției, fără a include cheltuielile de exploatare, este indicat că în calcularea costului total să fie incluse și cheltuielile excepționale care apar în fazele de pornire, licențele, studiile preliminare, studiile de sistematizare sau alte studii tehnice, modificările prețurilor, alocarea capitalui de exploatare, etc; d) uneori, interconexiunea dintre diferite proiecte mai mici este de așa natură încât este mai bine ca ele să fie considerate ca un proiect mai mare (de ex. cinci tronsoane ale aceleeasi autostrăzi, fiecare costând câte 6 milioane de Euro, pot fi considerate un proiect mai mare, de 30 milioane de Euro).

Limite financiare

Fonduri Structurale: Articolul 25 din regulamentul 1260/1999: ca parte a oricărei asistente, Fondurile pot finanța cheltuieli pentru proiecte semnificative, de ex.:

a) care includ o serie indivizibila din punct de vedere economic de lucrări care îndeplinesc o funcție tehnică precisă și care au scopuri clar identificate

și

b) al căror cost total, luând în considerare contribuția fondurilor, depășește 50 milioane Euro.

Fondul de Coeziune: Articolul 10 (3) din Reglementarea Consiliului 1164/1994: aplicațiile pentru asistență pentru proiecte în conformitate cu Art. 3 (1) trebuie prezentate de Statul Membru beneficiar. Proiectele, incluzând grupuri de proiecte înrudite, trebuie să aibă o mărime suficientă pentru a avea un impact semnificativ în domeniul protecției mediului ori în îmbunătățirea rețelelor de infrastructură de transport trans-european. În orice caz, costul total al proiectelor sau grupurilor de proiecte nu trebuie să fie, în principiu, mai mic de 10 milioane Euro. Proiectul său grupul de proiecte care costă mai puțin decât această limită, pot fi aprobate în cazuri justificate corespunzător.

ISPA : Articolul 2/4 din Reglementarea nr. 1267/1999: Măsurile vor trebui să fie de o mărime suficientă pentru a avea un impact semnificativ în domeniul protecției mediului său al îmbunatățirii rețelelor de infrastructură de transport. Costul total al fiecărei măsuri va trebui, în principiu, să nu fie mai mic de 5 milioane Euro. În cazuri justificate corespunzător, ținând cont de circumstanțele specifice în cauză, costul total al măsurii poate fi mai mic de 5 milioane Euro.

În timp ce Analiza Cost-Beneficiu cuprinde mai mult decât doar considerarea ratelor financiare ale proiectului, cele mai multe dintre datele proiectelor referitoare la costuri și beneficii este asigurată de analiza financiară. Această analiză pune la dispoziția examinatorului informații asupra intrărilor și ieșirilor, prețurilor acestora și structura veniturilor și cheltuielilor de-a lungul întregii perioade. Analiza financiară este alcătuită dintr-o serie de tabele care colectează fluxurile financiare ale investiției, descompuse la nivelul investiției totale, costurile și veniturile aferente exploatării, sursele de finanțare și analiza fluxului de numerar pentru durabilitatea financiară.

2.4 Posibilități de îmbunătățire a finanțării externe nerambursabile a proiectelor de dezoltare regională și locală în etapa actuală

Prin intermediul celor două politici, cea de coeziune și cea agricolă, România, în caliate de stat membru al Uniunii Europene, are posibilități de dezvoltare fără precedent.

Pentru a putea beneficia de fondurile alocate prin intermediul politicilor Uniunii Europene, România, la fel ca toate celelalte state membre, are obligativitatea elaborării unor documente strategice naționale de dezvoltare, care să demonstreze modalitatea în care se contribuie la îndeplinirea obiectivelor europene.

Programele au fost elaborate avându-se în vedere corelarea acestora cu obiectivele strategiilor europene

Planul Național de Dezvoltare 2007-2013;

Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013;

Programul Național pentru Dezvoltare Rurală 2007 – 2013;

Programul Național pentru Pescuit 2007-2013;

Programele Operaționale.

Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 include domeniile prioritare de investiții pe termen mediu și sursele financiare pentru sprijinirea acestor investiții, în cadrul cărora o pondere importantă (43%) o au Fondurile Structurale și de Coeziune. În această primă etapă de sprijinire a României prin intermediul Politicii de Coeziune a Uniunii Europene, Instrumentele Structurale interven prin Programele Operaționale multianuale care acoperă perioada din 2007 până în 2013.

În ceea ce privește Strategia PND, având în vedere obiectivul global de reducere a decalajelor de dezvoltare față de Uniunea Europeană și pornind de la o analiză cuprinzătoare a situației socio-economice actuale, au fost stabilite șase priorități naționale de dezvoltare, ce grupează în interior o multitudine de domenii și sub-domenii prioritare:

1.Creșterea competitivității economice și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere,

2.Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport,

3.Protejarea și îmbunătățirea calității mediului,

4.Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și incluziunii sociale și întărirea capacității administrative,

5.Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol,

6.Diminuarea disparităților de dezvoltare între regiunile țării.

Programarea financiară indicativă a PND 2007-2013 a condus la o sumă totală de cca. 58,7 miliarde Euro, repartizată pe cele 6 priorități naționale de dezvoltare ale PND.

Conform Cadrului Strategic Național de Referință, pentru perioada de programare 2007- 2013, România a elaborat 7 Programe Operaționale în cadrul Obiectivului „Convergență”:

Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice

Programul Operațional Sectorial de Mediu

Programul Operațional Sectorial de Transport

Programul Operațional Regional

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative

Programul Operațional Asistență Tehnică

De asemenea, România a colaborat cu alte state europene la elaborarea a 8 Programe Operaționale în cadrul Obiectivului „Cooperare teritorială europeană”:

Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria

Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia

Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Ucraina-Moldova

Programul de Cooperare Transfrontalieră Marea Neagră

Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România

Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-Slovacia-România-Ucraina

Programul de Cooperare Interregională

Programul de Cooperare Transnațională Sud-Estul Europei

CAPITOLUL III

Studiu de caz privind necesitatea finantarii externe nerambursabile a proiectelor de dezvOLTARE initiate de autoritatile publice din judetul Harghita

3.1 Prezentarea cadrului institutional din judetul Harghita

În domeniul industriei, cea mai importantă ramură economică, ponderea cea mai semnificativă are industria ușoară, și în mod special industria textilă, industria alimentară și industria de prelucrare a lemnului. De altfel, acestea sunt și cele mai profitabile ramuri economice.

Exploatarea și prelucrarea lemnului în industria fabricării mobilierului joacă un rol important în economia județului Harghita. Bogăția subsolurilor în hidrominerale, gaze mofetice și ape termale are deasemenea o importanță economică prin valorificarea acestora în stațiunile balneoclimaterice Băile Harghita și Băile Tușnad, iar rezervele de ape minerale de diferite tipuri hidrochimice sunt valorificate pe scară industrială sub forma apelor minerale înbuteliate Borsec, Perla Harghitei, Tușnad, Bilbor. Un aport deosebit în economia județului aduce și industria de textile, confecții și tricotaje, industria alimentară prin prelucrarea și industrializarea cărnii și a laptelui, agricultura prin valorificarea culturilor și creșterea animalelor, comerțul, serviciile și turismul.

Valorificarea produselor specifice zonei, ceramica populară de la Corund și Dănești și intensificarea agroturismului au deasemenea rolul lor în economia acestui județ.

Figura nr. 1 – Județul Harghita

Sursa: http://www.comune.ro

Județul Harghita este situat în partea centrală a Carpaților Orientali, acolo unde lanțul vulcanic Călimani-Gurghiu-Harghita este despărțit de marile depresiuni intramontane, udate de apele Mureșului și Oltului ce-și au aici izvoarele, unde străjuie culmile împădurite ale Munților Giurgeului, Hășmașului și Ciucului, în partea estică a podișului Transilvaniei. Fiind al treisprezecelea din România ca mărime, județul se întinde pe o suprafață de 6638,9 km, reprezentând 2,8% din teritoriul țării. Județul Harghita este așezat în partea centrală a țării și se învecinează cu județele Neamț și Bacău la Est, Covasna și Brașov la Sud; Mureș la Vest și Suceava la Nord.

Clima este caracteristică zonelor intramontane, cu ierni geroase, de durată mai lungă și veri relativ calde. Datorită frecventelor temperaturi minime înregistrate în perioada anului în localitățile Miercurea-Ciuc, Gheorgheni, Toplița și mai ales Joseni (-38°C în 1963), județul Harghita este supranumit "Polul românesc al frigului". Numărul zilelor de îngheț ajunge, în medie anual, la 160. Sunt frecvente înghețurile târzii de primăvară (uneori chiar și în lunile mai-iunie) și cele timpurii de toamnă, începând chiar din septembrie.

Principala caracteristică a reliefului constă în predominarea ținuturilor muntoase, acestea ocupând peste 60% din teritoriul județului. Se disting 3 unități principale de relief: munți cu altitudine până la 2000 m, dealuri cu altitudini medii de circa 800 m și depresiuni intramontane și intercolinare cu altitudini între 400 și 800 m. Relieful muntos se grupează în două lanțuri paralele pe direcția NV – SE. În partea centrală sunt situate lanțurile vulcanice ale munților Gurghiului (cu vârful Prisca, 1777 m), munții Harghita Centrali (cu vârful Harghita Mădăraș1801 m) și munții Harghita de Sud (cu vârful Cucu 1558 m).

O poziție semnificativă în viața economică a județului nostru au întreprinderile mixte și străine. Cele 230 de firme mixte și străine în ultimii 10 ani au realizat investiții în valoare de cca.40 milioane USD. Pentru a realiza dimensiunea investițiilor străine merită să scoatem în evidență faptul că investițiile străine pe cap de locuitor sunt cu 30% mai mari decât media pe țară și cu 20% peste media Regiunii 7 Centru.

În conformitate cu prevederile Legii nr.350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean Harghita derulează în fiecare an programe de dezvoltare economico-sociale în vederea acordării de finanțări nerambursabile pentru realizarea diferitelor activități ale organizațiilor neguvernamentale din județ. Procedura de finanțare ale acestor activități din domeniul sport, tineret, social, turism, protecția mediului, dezvoltarea microregiunilor și telecentrelor, este următoarea: Consiliul Județean Harghita va efectua plata către asociații/organizații/fundații/culte religioase care au calitatea de beneficiar, prin virament în contul bancar al acestora, într-o singură tranșă, sau conform celor precizate în contractul de finanțare, după validarea raportului final de activitate și a raportului financiar, pe baza documentelor justificative ale cheltuielilor, conform contractului de finanțare nerambursabilă, până la data limită prevăzută în contractul de finanțare nerambursabilă.

3.2 Proiectele de dezvoltare regională și locală inițiate de către autoritățile publice din județul Harghita în etapa actuală

Județul Harghita, deși un județ mic, este bogat în resurse naturale, dispune de resurse umane bine calificate, are o viziune deschisă, un mediu de afaceri serios. Toate acestea au determinat ca județul nostru să fie preferat de investitorii străini. Potrivit conceptului de dezvoltare a Consiliului Județean se acordă preferință acelor activități, care valorifică resursele naturale locale și nu deteriorează mediul înconjurător. Se acordă atenție deosebită dezvoltării serviciilor, și în special dezvoltării turismului. Problemele cele mai stringente cu care se confruntă este lipsa de capital și dezvoltarea slabă a infrastructurii. Aceste probleme se doresc a fi surmontate prin atragerea capitalului străin în zonă și câștigarea granturilor anunțate prin licitații de proiecte.

Voi prezenta în acest subcapitol câteva din proiectele realizate până acum și unele în curs de desfășurare.

PROIECTE REALIZATE

Aquanet- Proiectul are ca obiectiv principal transferul metodologiei și rezultatelor unui model de referință internațională de utilizare (gospodărire) eficientă a apei, testat deja în vederea unui management eficient al apei către formarea profesională continuă.

Partenerii proiectului:

Coordonatorul proiectului este Fundația San Valero din Zaragoza, Spania,

Parteneri:

– Instituto de Restauration y Medio Ambiente (IRMA – León,

Spania),

– Europa Innovation Desarrollo (EID – Zaragoza, Spania),

– Agenzia Formativa della Confederazione Italiana Agricoltori (CIPA – Toscana, Italia),

– Consiliul Judetean Harghita, Miercurea Ciuc, România

– Associacao de Desenvolvimento da Regiao do Alto Tamega (ARDAT – Portugalia),

– Agroinstitut Nitra (Slovacia).

Bugetul total al proiectului: 469.984 Euro

– De la UE : 292.900 Euro

– Bugetul total pentru Consiliul Județean Harghita 39.000 Euro EURO

– Din care din fondul Leonardo 29.000 Euro

INEXTEX- Schimb inovativ al cunoștințelor, experiențelor și metodelor bazate pe moștenirea culturală a textilelor. Obiectivul acestui proiect multinațional inițiat în cadrul programului pentru Formare Continuă – sub-programul GRUNDTVIG, este găsirea unor metode noi de utilizare a moștenirii culturale, mai precis a textilelor tradiționale, care constituie o sursă de inspirație și pot fi adaptate nevoileo societății moderne. Proiectul se concentrează pe metode noi, inovative în scopul găsirii noilor oportunități pentru formarea adulților, cu ajutorul sistemelor informale de educare, pe care muzeele le pot oferi indivizilor sau grupurilor interesate. Scopul este sublinierea modalităților prin care diversitatea și diferitele tradiții culturale pot promova procesele inovative de educație în Europa.

Partenerii proiectului:

Promotor: Județean Vasternorrland, Suedia

Partneri:

-Muzeul Județean Vasternorrland, Suedia

– Autoguvernarea Județului Somogy, Ungaria

– Muzeul Județean Somogy, Ungaria

– Muzeul Județean Ciuc, România

– Consiliul Județean Harghita, România

– Muzeul Muhu, Estonia

Buget total: 512 395 Euro

– Total fonduri comunitare: 300 000 Euro

– Consiliul JudețeanHarghita: 44.432

– Din care contribuție proprie: 18.418

PACCARAVAN – recoltă bună pentru un trai mai bun. Obiectivul principal al proiectului PACCARAVAN este de a aduce mai aproape, chiar la domiciliu – făcând astfel accesibilă și acceptabilă pentru gospodarii locali cunoștințele legate de politica agrară comună a UE.

Sursa de finanțare:

Contribuția Uniunii europene: 25.638,50 Euro

Contribuția Consiliului Județean: 20.088,50 Euro

TOTAL: 45.727,00 Euro

Rezultate așteptate:

– Rezultate directe: numărul persoanelor care vor participa la seminarii: 200- 210 persoane

– Rezultate indirecte:

– creșterea gradului de diversificare și a calității produselor agricole

– se vor înființa 3 unități de prelucrare a produselor agricole;

– întărirea relațiilor dintre fermieri și consumători;

– întărirea relațiilor dintre fermieri – se vor înființa 2 asociații pentru valorificarea produselor agricole. În urma licitațiilor organizate la valorificarea laptelui asociațiile pot obține un preț mai convenabil pentru lapte, care poate atinge și de două ori valoarea laptelui predat de persoane fizice (gospodari particulari);

– introducerea de noi metode, idei și proceduri în agricultura regiunii, a ideii de cooperare și solidaritate – se vor înființa 5 centre moderne de colectare a laptelui;

– creșterea numărului fermelor agricole;

– societăți noi generatoare de profit alternativ – se vor înființa 3 societăți noi generatoare de profit alternativ.

SALVAMONT HARGHITA- Proiectul a fost înaintat spre a fi finanțat în cadrul Programului Operațional Regional, axa 5 – Dezvoltarea Durabilă și Promovarea Turismului, domeniul major de intervenție 5.2. – Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale și creșterea calității serviciilor turistice. Obiectivul general al proiectului îl reprezintă valorificarea turismului montan județean, prin asigurarea condițiilor specifice de siguranță în arealul muntos harghitean atât turiștilor cât și locuitorilor județului Harghita.

Obiective specifice

– Amenajarea/Construirea la cheie a 4 baze salvamont – la Harghita Băi, la Lacul Roșu, la Harghita Mădăraș și la Toplița;

– Înzestrarea celor 4 baze salvamont cu mijloace și echipamente specifice asigurării condițiilor optime de salvare în arie montană

– Achiziționarea de mijloace de transport necesare desfășurării activității de salvare montană;

– Dotarea membrilor (32 de salvatori montani) celor 4 formații de salvamont cu echipamente personale specifice desfășurării activității de salvare montană;

– Achiziționarea/dotarea cu aparatură de comunicare la nivelul fiecărei formații de salvamont.

Valoarea totală a proiectului:

– Valoare totală: 7.612.066,89 lei.

– Contribuția proprie: 2% din valoarea eligibilă a proiectului 122.426,37lei

SMURD – Achiziționare echipamente specifice pentru îmbunătățirea capacității și calității sistemului de intervenție în situații de urgență și pentru acordarea asistenței medicale de urgență și a primului ajutor calificat în Regiiunea 7 Centru.

Sursa de finanțare a proiectului:

– Programului Operațional Regional, Axa Prioritară 3 ”Îmbunătățirea infrastructurii sociale„

– DMI. 3.3. ”Îmbunătățirea dotării cu echipamente a bazelor operaționale pentru intervenții în situații de urgență”

Obiectivul general :

– creșterea calității serviciilor pentru siguranță publică și de asistență medicală în situații de urgență și dezastre majore, urmărindu-se astfel sprijinirea unei dezvoltări economice și sociale durabile și echilibrate teritorial, la nivelul Regiunii 7 Centru, prin creșterea gradului de siguranță a populației, indiferent de localizarea așezămintelor umane.

Obiective specifice:

– Îmbunătățirea capacității de răspuns în situații de urgență, prin reducerea timpului de intervenție pentru acordarea primului ajutor calificat și pentru intervenții în situații de urgență.

– Întărirea colaborărilor dintre județele Regiunii Centru și a regiunii cu județele limitrofe în perspectiva îmbunătățirii siguranței populației din aceste județe, în cel mai scurt timp posibil.

PROIECTE ÎN CURS DE DESFĂȘURARE

RECULTIVATUR – Integrarea valorilor culturale cu caracter confesional în procesele de planificare și dezvoltare teritorială.

Obiectivul proiectului

– Obiectivul proiectului este integrarea valorilor culturale cu caracter confesional în procesele de dezvoltare ale orașelor, rețelelor de localități și a regiunilor rurale

– Reprezintă un obiectiv valorificarea patrimoniului confesional material și imaterial, a resurselor, a valorilor locale într-un mod generator de locuri de muncă și venituri rezonabile pentru regiunile implicate

– Aceste obiective pot fi atinse prin angajarea unui grup format din specialiști internaționali, care va avea următoarele sarcini:

– Studiu internațioal, și realizarea hărții patrimoniului

– Identificarea grupurilor țintă și a beneficiarilor

– Ghid și metodologie inovativă, SEE Model de Turism Religios

Finanțatorul proiectului: programul South East Europe

– Bugetul total al proiectului: 3.020.000 €

– Partener principal: Közép-Pannon Regionális Fejlesztési Zrt.

– 12 parteneri în proiect

– Bugetul pentru Consiliul Județean Harghita: 230,000.00 €

– Perioada: 2011-2013

Promovarea apelor minerale

– Consiliul Județean Harghita a făcut aplicația in cadrul PROGRAMULUI OPERAȚIONAL REGIONAL, Axa prioritară 5- Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului;

– Domeniul major de intervenție 5.3 – Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică;

– Operațiunea – Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice și a activității de marketing specifice.

Obiectivul general al proiectului

Apa este binecuvântarea Pământului și nimic nu e mai frumos ca ea, căci „apa-ntr-un pahar scânteie toată…”. Un gând care aparține marelui filosof și scriitori indian Rabindrath Tagore, atrăgându-ne parcă atenția față de respectul acestei bogății a pământului. Obiectivul general al proiectului „Promovarea apelor minerale” este creșterea atractivității turistice a județelor Harghita și Covasna, prin promovarea proprietăților curative ale izvoarelor apelor minerale naturale. Obiectivul general al proiectului poate fi atins prin următoarele obiective specifice:

– promovarea apelor minerale prin participare la expoziții;

– promovarea apelor minerale prin media electronică;

– promovarea apelor minerale prin marcaje;

– promovarea apelor minerale prin publicații.

Surse de finanțare :

Valoarea totală a proiectului : 1.037.635,26 lei

Valoarea neeligibilă a proiectului: 137.248,00 lei

Valoarea eligibilă a proiectului: 707.901,40 lei

TVA: 192.485,86 lei

Contribuția proprie în proiect: 151.406,03 lei

Contribuția solicitantului la cheltuieli eligibile: 14.158,03 lei

Contribuția solicitantului la cheltuieli neeligibile: 137.248,00 lei

ASISTENȚĂ FINANCIARĂ NERAMBURSABILĂ SOLICITATĂ:

693.743,37 lei

Reabilitarea DJ132 – proiect finanțat prin Programul Operațional Regional Axa prioritară 2: Îmbunătățirea infrastructurii de transport regionale și locale.

Datele de identificare ale proiectului:

Localizarea proiectului: Județul Harghita, localitățile situate de-a lungul drumului județean DJ 132: orașul Vlăhița, respectiv satele Lueta, Merești, Crăciunel, Ocland și Satul Nou la limita cu județul Brașov;

Valoarea a proiectului, fără TVA: 56 319 448 lei;

Contribuția proprie: 1 107 365 lei (2 % din valorea eligibilă a proiectului);

Valoarea eligibilă nerambursabilă : 54 260 870 lei.

Reabilitarea, reamenajarea, modernizarea și dotarea ambulatoriului integrat al Spitalului Județean de Urgență Miercurea Ciuc

Obiectivul proiectului

Proiectul Reabilitarea, reamenajarea, modernizarea și dotarea ambulatoriului integrat al Spitalului Județean de Urgență Miercurea Ciuc are drept scop reabilitarea și dotarea cu echipamente medicale performante a 14 secții ambulatorii ale spitalului:

Urologie;

chirurgie generală

Medicină internă

Cardiologie;

Obstretică- ginecologie;

Ortopedie și traumatologie

Pediatrie;

Neurologie;

Gastroenterologie;

Dermatovenerologie;

Psihiatrie;

Oftalmologie;

ORL cu compartiment radiologie;

recuperare, medicină fizică și balneologie.

Bugetul Proiectului

Valoarea proiectului : 6.919.212,72 lei

din care:

– Contribuția Consiliului Județean Harghita: 208.830,83 lei

– asistență financiară nerambursabilă solicitată: 5.376.737,17 lei

– TVA: 1.333.644,72 lei

Reabilitarea DJ123A– proiect finanțat prin Programul Operațional Regional Axa prioritară 2: Îmbunătățirea infrastructurii de transport regionale și locale.

Datele de identificare ale proiectului:

Obiectivul proiectului: îmbunătățirea infrastructurii de transport în regiune în vederea sprijinirii creșterii economice prin crearea unui cadru favorabil atragerii investițiilor locale și/sau străine și prin crearea unor locuri de muncă.

Localizarea proiectului: localitățile situate de-a lungul drumului județean DJ 123A: Tușnad, Vrabie, Cetățuia, Sânsimion, Sântimbru și Sâncrăieni

Valoarea totală a proiectului: 47 .239.384 lei cu TVA;.

Contribuția proprie : 783.405 lei (2% din valoarea eligibilă a proectului).

Valoarea eligibilă nerambursabilă: 38.386.832 lei.

Serviciul Public de Management Energetic Harghita Energy Ambassadors – Solli managementului energetiic –Intelligent Energy Europe

Obiectivul proiectului

– Elaborarea unor soluții practice pentru lipsa de materiale de încălzire

– Stimularea gospodăriilor pentru reducerea consumului de energie

– Schimbarea obiceiurilor de consum energetic a grupului de țintă indirect

– Formarea de profesioniști energetici

– Schimbare de experiență și know-how

– Extinderea campaniei Energy Ambassadors cât și punerea ei în aplicare (localități, organizații sociale)

Partenerii și Bugetul

Coordonatorul proiectului:

– Regiunea Prioriterre Franța

Bugetul total al proiectului este de 32.012 euro

Fondul propriu: 25%

Comisia Europeană: 75%

REALIZAREA ȘI IMPLEMENTAREA UNUI SISTEM COMPLEX E-GUVERNARE LA CONSILIUL JUDEȚEAN HARGHIITA

Finanțarea proiectului:

– axa prioritară pentru programul operațional sectorial crelterea competitivității

– axa prioritară III – Tehnologia informațiilor și comunicațiilor pentru sectoarele privat și public

– domeniul major de intervenție 2 – Dezvoltarea și creșterea eficienței serviciilor publice electronice

Valoarea totală 6.062.626,60

– Valoarea totală eligibilă a proiectului: 4.887.180,00

– Valoarea eligibilă nerambursabilă: 4.789.436,40

– Co-finanțarea eligibilă: 97.743,60

Obiectivul general al proiectului îl reprezintă îmbunătățirea serviciilor administrative oferite cetățenilor și mediului de afaceri din județul Harghita. Pentru atingerea acestui obiectiv general se au în vedere următoarele obiective specifice:

– implementarea unei soluții de e-guvernare care va oferi cetățenilor, mediului de afaceri și administrației din județul Harghita un număr de 11 servicii publice online;

– instalarea unei infrastructuri TIC moderne si performante care să permită rularea în condiții optime a soluției de eguvernare;

– creșterea eficienței serviciilor administrative oferite;

– creșterea nivelului de securitate a datelor;

– simplificarea accesului cetățeniilor la informație.

Drumul Porților Secuiești

Valoarea totală a proiectului: 952.938,77 lei

– Contribuția proprie CJH: 22 723,56lei (3%)

+ 47 952,00 lei costuri neeligibile

+ 147 534,74 lei TVA

Programul de finanțare

-Programull Operațional Regional 2007-2013

– Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului

– DMI 5.3 – Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică

– Operațiunea-Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice și a activităților specifice.

Obiectivul general: îmbunătățirea imaginii de țară și creșterea atractivității țării pentru turism și pentru afaceri prin creșterea nivelului de cunoașterea atracțiilor turistice din județul Harghita.

Obiectivele specifice:

– Dezvoltarea și consolidarea turismului în județul Harghita prin conceperea unui traseu turistic cultural și istoric în județul Harghita și promovarea acestuia prin instrumente de marketing în rândul grupurilor țintă identificate.

– Creșterea numărului turiștilor care vizitează județul Harghita prin oferirea unor atracții suplimentare față de cele deja existente și a posibilității de cunoaștere a tradițiilor și culturii locale din județul Harghita.

3.3 Capacitatea și gradul de absorbție a finanțării externe nerambursabile de către autoritățile publice din județul Harghita

În zilele noastre și în foarte multe domenii un element de bază îl reprezintă existența unor competențe de atragere a fondurilor. Este important de menționat că obținerea fondurilor de finanțare necesită cunoștințe de specialitate astfel este foarte importantă dezvoltarea acestor competențe în cadrul organizațiilor. Posibilitățile de a obține finanțări sunt completate și de fondurile de finanțare accesibile pe bază de proiecte.

Să luăm ca exemplu sportul.

Fondurile UE vizează în general sportul de agrement. În cadrul petrecerii timpului liber sportul nu primește prioritate în raport cu televizorul, activitate cu care adulții petrec cel mai mult timp al zilei. Cetățenii explică dispoziția redusă de a practica sport cu lipsa timpului liber și cu numărul restrâns al posibilităților. Majoritatea sportivilor de agrement nu fac antrenamente într-un cadru organizat deși la nivelul județului au apărut posibilități sportive oferite de prestatori specializați (săli de fitness, terenuri de sport), însă s-a redus numărul posibilităților sportive gratuite, accesibile tuturor. Astfel, posibilitatea de a face sport poate deveni privilegiul persoanelor care își permit financiar această activitate, pentru celelalte categorii este necesar asigurarea infrastructurii de bază favorabile activităților sportive. Măsura dezvoltării/extinderii sportului de agrement este influențată și de faptul că în momentul de față angajatorii nu au recunoscut faptul că ocrotirea sănătății angajaților este un interes comun, al cărui mijloc de realizare poate fi reprezentat de activitățile sportului de agrement. S-ar putea mobiliza mase importante cu ajutorul unor posibilități sportive organizate de angajatori, fapt care pe lângă ocrotirea sănătății ar avea un efect pozitiv și asupra productivității și spiritului de echipă al angajaților. Valorificarea turistică a sportului de agrement momentan este doar probabilă, nu este la nivelul posibilităților. Pistele de schi existente nu se conformează la cererile existente, și în momentul de față există numai idei în ceea ce privește conectarea acestora într-un sistem județean și creșterea gradului de utilizare al acestora. Există inițiative în ceea ce realizarea pistelor de ciclism, turism cu căruța și a potecilor tematice, însă este redus numărul investițiilor de acest gen (construire de complexuri sportive, clădiri multifuncționale), și nu este frecventă nici colaborarea dintre agenții turistici și prestatorii de servicii sportive.

Importanța și actualitatea domeniul de finanțare a sportului este justificată și de rezultatele anchetei sociologice realizate de membrii echipei însărcinați cu elaborarea prezentei strategii. Organizațiile, instituțiile și sportivii intervievați au apreciat lipsa fondurilor ca o problemă primordială. La nivel județean finanțarea sportului vizează următoarele patru domenii:

– Finanțările Consiliilor Locale

– Finanțarea Consiliului Județean Harghita

– Activități de sponsor

– Sprijinul populației

– Capacitatea organizațiilor de absorbție a fondurilor de finanțare

Printre finanțările administrațiilor publice locale în primul rând trebuie menționată contribuția financiară a Consiliilor Locale. Aceste finanțări vizează în special întreținerea și funcționarea edificiilor sportive și sprijinul acordat echipelor locale. Pe parcursul dezbaterilor publice însă, reprezentanții diferitelor ramuri sportive au scos în evidență neeficiența finanțărilor de către consiliile Locale, fapt ce conduce la imposibilitatea planificării financiare. Trebuie știut și faptul că aceste fonduri pot acoperi numai o parte din cheltuielile de funcționare și din ele nu se pot finanța investiții importante. Merită o atenție sporită programul de finanțare al Consiliului Județean care va fi prezentat detaliat în cele ce urmează.

Consiliul Județean Harghita acordă sprijin material și moral acelor sportivi, asociații și cluburi sportive, care prin participarea la diferitele campionate interne și internaționale, contribuie la aprecierea pozitivă a județului.

1. Programul de finanțare nerambursabilă

Consiliul Județean Harghita acordă anual sprijin financiar asociațiilor și cluburilor sportive din județ prin Program anual de sprijinire a sportului din județul Harghita pe baza prevederilor Ordinului nr. 130/2006 privind finanțarea nerambursabilă din fonduri publice a proiectelor cluburilor sportive de drept privat și ale asociațiilor pe ramură de sport județene și ale municipiului București, Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, cu modificările și completările ulterioare și Hotărârii Guvernului nr. 884/2001 privind aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000.

Scopul programului este sprijinirea și stimularea activităților asociațiilor și cluburilor sportive din județul Harghita, care desfășoară activități și acțiuni de interes sau caracter județean:

– Promovarea sportului de performanță

-Evidențierea contribuției semnificative și constante a sportului de performanță la reprezentarea și sporirea prestigiului județului pe plan național și internațional;

– Susținerea activității de performanță la nivelul copiilor și juniorilor;

– Susținerea procesului de redresare a jocurilor sportive, în funcție de valoarea, tradiția și gradul de dezvoltare a fiecăruia la nivel județean;

– Susținerea sporturilor de iarnă în vederea amplificării la nivel național și internațional;

– Susținerea participării sportivilor din județ la competițiile olimpice;

– Promovarea sportului de masă

– Încurajarea practicării activităților fizice și sportive, în mod continuu, de cât mai mulți cetățeni din județ;

– Atragerea și stimularea tuturor categoriilor de cetățeni, în mod liber sau organizat, pentru practicarea activităților fizice și sportive;

– Dezvoltarea bazei materiale sportive

– Dezvoltarea și modernizarea bazei materiale sportive existente pentru asigurarea condițiilor necesare practicării activităților fizice și sportive. Activități finanțate în cadrul acestui program sunt:

– Creșterea contribuției semnificative și constante a sportului de performanță la reprezentarea și sporirea prestigiului județului pe plan național și internațional prin:

– Sprijinirea participării sportivilor din județ la competiții naționale, internaționale și olimpice prin asigurarea taxei de participare și a echipamentelor sportive

– Sprijinirea organizării de competiții sportive naționale și internaționale, în județul Harghita, prin asigurarea fondurilor pentru cheltuielile de cazare, transport și premii.

– Sprijinirea organizării de competiții sportive județene și interjudețene în județul Harghita, prin asigurarea fondurilor pentru cheltuielile de cazare, transport și premii.

– Organizarea taberelor de pregătire (cantonament)

– Susținerea activității de performanță la nivelul copiilor și juniorilor prin sprijinirea achiziționării echipamentelor sportive și închirierea spațiilor sportive necesare pregătirii lor;

– Susținerea contribuției proprii pentru proiecte depuse în acest domeniu la diferite organisme de finanțare.

– Susținerea promovării sportului de performanță județean la nivel național și internațional.

Solicitanții finanțării nerambursabile pot fi cluburile sportive de drept privat și asociațiile pe ramură de sport județene, care își desfășoară activitatea pe raza administrativ-teritorială a județului Harghita și care dispun de certificat de înregistrare sportivă.

2. Finanțarea programelor sportive prin colaborare cu diferite organizații sau instituții

Pe lângă programul de finanțare nerambursabilă, Consiliul Județean Harghita sprijină prin programele de colaborare toate acele acțiuni, mișcări, manifestări sportive, care au caracter județean sau regional. Consiliul Județean Harghita organizează și derulează aceste programe, în colaborare cu diferite instituții sau organizații neguvernamentale din județ. Prin derularea lor, pe lângă ramurile sportive des practicate în județul nostru, Consiliul Județean Harghita sprijină și promovează și alte ramuri de sport, mai puțin practicate, cum ar fi: ciclismul, motociclismul de performanță, concursurile de atelaje și programe ecvestre, concursurile de atelaje canine. Prin programele enumerate, Consiliul Județean Harghita își propune să contribuie atât la dezvoltarea sportului din județ cât și la dezvoltarea turistică a județului, deoarece prin particularitățile și importanța lor acestea constituie o atracție pentru turiști.

Un alt program, pe care Consiliul Județean Harghita îl organizează anual în colaborare este Gala Sportului Harghitean, program prin care se urmărește premierea celor mai bune rezultate sportive ale anului în curs; astfel se premiază acei sportivi, antrenori, echipe sportive, care prin munca lor tenace și perseverentă, au contribuit la promovarea sportului harghitean.

Cadrul legal pentru organizarea programelor de colaborare îl constituie hotărârile adoptate în acest sens de Consiliul Județean Harghita, care au la bază solicitarea instituțiilor sau a organizațiilor sportive de a sprijini manifestările sportive în cauză. Prin completarea Formularului de solicitare a sprijinului financiar, Consiliul Județean primește cereri de sprijinire a manifestărilor sportive din partea solicitanților. Prin Contractele de cooperare, adoptate ca anexe ale Hotărârilor respective, se creează cadrul juridic prin care partenerii își asumă responsabilitatea de îndeplinire a obligațiilor stabilite prin contract. După încheierea contractului de cooperare, în baza clauzelor contractuale, responsabilul de program, va participa activ la organizarea programului, răspunzând solicitărilor primite de la organizator.

3. Finanțarea sub formă de cotizație sau subvenție

La acordarea sprijinului financiar, prin adoptarea unor hotărâri privind aprobarea participării Consiliului Județean în calitate de membru în unele asociații, cluburi sportive, și astfel plata unor sume pentru aceste organizații sportive sub formă de cotizație anuală, a fost luată în considerare importanța ce deține ramura sportivă în regiune, respectiv răspândirea și rezultatele obținute. Un alt criteriu, la acordarea sprijinului financiar sub formă de cotizație anuală, nu mai puțin important, decât cele mai sus amintite, a fost proporționalitatea în ceea ce privește distribuția acestor sume, astfel ca toate cele trei regiuni ale județului: Ciuc, Gheorgheni și Odorhei să fie reprezentate în mod echitabil. Subvenția este modalitatea, prin care Consiliul Județean Harghita acordă finanțare, în vederea susținerii financiare a activităților sportive și a structurilor sportive, pentru premierea sportivilor care au obținut rezultate relevante în cursul anului și pentru stimularea performanțelor sportive. Sumele reprezentând subvențiile acordate se asigură pa bază de contracte, încheiate între structurile sportive și Consiliul Județean Harghita.

Absorbția și folosirea eficientă a fondurilor de finanțare necesită și cunoștințe de management de proiecte. Pentru dezvoltarea competențelor menționate în cadrul programelor am formulat măsuri concrete. Finanțarea activității sportive se face pe baza bugetului de venituri și cheltuieli al fiecărei structuri sportive, aprobate de adunările generale pentru structurile sportive de drept privat sau de organele administrative publice centrale sau locale. Pentru structurile sportive fără scop lucrativ sau structurile sportive de drept public în general sursele de venituri sunt următoarele:

Cotizații și contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților

Taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației

Donații și sumele sau bunurile primite prin sponsorizare

Dobânzile și dividendele obținute din plasarea disponibilităților realizate din asemenea venituri

Veniturile obținute din reclamă sau publicitate

Veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole

Venituri obținute din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora

Venituri obținute din vize, taxe și penalități sportive

Indemnizațiile obținute din participare la competițiile și demonstrațiile sportive

Indemnizațiile obținute din transferurile sportivilor

Sume obținute prin transferuri în conformitate cu prevederile Legii nr 350/2005

În cazul cluburilor de drept public – alocații bugetare ale administrației publice centrale sau locale

3.4 Unele propuneri de imbunătățire a finanțării externe nerambursabile a proiectelor de dezvoltare regională și locală din județul Harghita în etapa actuală

Conștientizarea comunităților locale a schimbărilor majore trebuie începute pentru perfecționarea proceselor aderării României la UE. Fiecare județ (fiecare comunitate) trebuie să participe la acest proces major pentru țara noastră, să avem un singur interes comun: bunăstarea și viitorul prosper al comunității. Trebuie încurajate inițiativele locale, sprijinite toate eforturile, care vizează dezvoltarea județului și care ne îndreaptă mai aproape de Uniunea Europeană. Se poate observa că prin punerea în viață a unor idei bune, prin implementarea unei strategii, prin modernizarea structurilor, prin învățarea de la alții se pot obține rezultate vizibile, se poate realiza dezvoltarea județului. Am putut vedea proiectele câștigătoare din județ, am putut observa diversitatea ce se poate realiza și câștiga prin fondurile europene de pre-aderare. Depinde de noi cum vom continua acest „proces spre dezvoltare”. Un rol important are și va avea sinergia dintre autoritățile publice locale, promotorii proiectelor și societatea civilă. Trebuie acordată atenție următoarelor domenii:

Dezvoltarea infrastructurii (modernizarea drumurilor și a rețelei de apă, managementul deșeurilor prin atragerea fondurilor externe)

Dezvoltarea economică (sprijinirea IMM-urilor, crearea de noi locuri de muncă, crearea unui mediu prielnic pentru investitori, dezvoltarea turismului.)

Dezvoltarea resurselor umane (cursuri, traininguri)

Devoltarea socială (Prin intermediul fondurilor sociale, membrii comunităților sărace au posibilitatea de a se implica activ în dezvoltarea comunităților din care fac parte)

Concluzii, opinii și contribuții personale

România dispune de o serie de avantaje naturale, insuficient exploatate în prezent, care, dacă sunt bine gestionate, pot constitui un mare potențial de creștere economică. Acestea includ sectorul primar (agricultura și silvicultura), industria agro-alimentară și zone de atracție turistică în mediile rural și urban. Volumul și valoarea exporturilor în industria prelucrătoare a crescut semnificativ în ultimii ani, deși aceasta s-a limitat la sectoarele cu valoare adăugată scăzută. Cu toate că această creștere a fost în principal generată de IMM-urile străine, în România s-a dezvoltat și o puternică industrie de tehnologia informației prin valorificarea resurselor umane interne. În plus, s-au înregistrat succese și în rândul fostelor companii de Stat privatizate. A crescut, de asemenea, nivelul antreprenorial în rândul populației, deși se desfășoară încă prea multe activități în domeniul comerțului și este necesară întărirea sectorului IMM, atât în domeniul producției, cât și al serviciilor. România dispune încă de un bun sistem de învățământ și cercetare, iar forța de muncă are în medie un nivel educațional ridicat. Rata populației active este foarte mare, iar femeile au un rol important pe piața muncii. Cu toate acestea, din cauza lipsei investițiilor publice în ultimii ani, atât sistemul educațional, cât și sistemul de cercetare-dezvoltare au înregistrat un declin tot mai mare, care pune în primejdie perspectivele țării de creștere economică pe termen lung.

Procesul de privatizare este încă în plină desfășurare și ar trebui să deschidă noi oportunități de creștere în sectorul industriei prelucrătoare, sectorul bancar, precum și în sectorul utilităților publice. Autoritățile locale și societatea civilă au fost tot mai mult implicate în elaborarea politicilor, ceea ce a dus la aplicarea mai consecventă a principiului subsidiarității la toate nivelurile din cadrul structurii instituționale a țării, ca și la implementarea pentru prima dată a unei politici de dezvoltare regională.

Unul din principalele puncte slabe ale țării rămâne infrastructura, care este în mare măsură neadecvată cerințelor de creștere economică și nu acționează ca un catalizator pentru investiții. Această deficiență este legată în primul rând de lipsa unor coridoare de transport moderne, care sa integreze România în piețele europene. Deși există un mare potențial de dezvoltare, accesibilitatea țării rămâne destul de redusă din multe puncte de vedere. La aceasta se adaugă faptul că infrastructura de bază este insuficient dezvoltată: carențe în materie de alimentare cu apă, terenuri pentru construcțiile industriale, linii telefonice, etc. Toți acești factori au contribuit la atragerea insuficientă de investiții străine directe în România. Procesul dificil și lent de restructurare a companiilor de stat a fost însoțit de fenomenul de migrație către zonele rurale și în afara țării, ceea ce a dus la o scădere a productivității muncii și la un nivel semnificativ de subocupare. Majoritatea zonelor rurale sunt acum într-un impas de dezvoltare și sunt din ce în ce mai marginalizate în ceea ce privește veniturile, precum și în termeni sociali. Sistemele de management al mediului (deșeuri, apă reziduală, apă potabilă), sunt încă foarte slab dezvoltate și uneori chiar inexistente. Același lucru se poate spune despre protecția în fața riscurilor reprezentate de calamitățile naturale, unde trebuie construită de la zero o “cultură” a prevenirii.

La nivel geografic, există probleme din ce în ce mai mari, deoarece dezvoltarea economică tinde să se concentreze în zona Bucureștiului, iar inegalitățile regionale sunt în creștere. Semnele tot mai frecvente ale declinului urban din afara Bucureștiului indică faptul că, pe termen lung, România este în pericol de a pierde posibilitățile de dezvoltare oferite de creșterea sistemelor productive locale. Industria prelucrătoare este încă puternic dezechilibrată datorită ponderii pe care o au activitățile cu o valoare adăugată scăzută, caracterizate prin inexistența inovării sau un nivel scăzut al acesteia. Ramura prelucrătoare pare complet deconectată de la rețeaua de cercetare-dezvoltare. Productivitatea muncii în această ramură este încă foarte scăzută iar acest lucru împiedică dezvoltarea unui sector terțiar puternic. Există de asemenea un potențial ridicat de dezvoltare a sectorului agro-alimentar, dar legăturile cu agricultura, în prezent total ineficientă trebuie construite de la zero, iar aceasta din urmă trebuie întărită substanțial.

România se confruntă din ce în ce mai mult cu probleme structurale legate de ocuparea forței de muncă, în special în rândul tinerilor, iar acest lucru indică necesitatea unei reforme și a unei actualizări a sistemului educațional și a celui de instruire profesională (VET), concomitent cu introducerea politicilor active de ocupare. Necesitățile pieței muncii, aflate în continuă schimbare, accentuează nevoia de promovare a politicilor de învățare continuă, în prezent insuficient dezvoltate. Din obiectivul global al Planului Național de Dezvoltare se desprind din cinci priorități:

Prioritatea 1- Creșterea competitivității sectorului productiv

Prioritatea 2 -Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii de transport și energie și asigurarea protecției mediului înconjurător

Prioritatea 3 -Dezvoltarea resurselor umane, creșterea ratei de ocupare și combaterea excluderii sociale

Prioritatea 4 -Diversificarea economiei rurale și creșterea productivității în agricultură

Prioritatea 5 – Promovarea unei participări echilibrate a tuturor regiunilor din România la procesul de dezvoltare socio-economică.

Cea mai mare parte a resurselor va fi dedicată investițiilor în infrastructură, în special în infrastructura de transport, considerată a fi cheia integrării României pe piețele mondiale, și o condițiile de bază pentru atragerea investițiilor private. Dezvoltarea economiei rurale și a sectorului primar va reprezenta a doua prioritate din punct de vedere al concentrării resurselor.

Dat fiind procentul ridicat al populației ocupate în domeniul agricol – peste 40% din totalul persoanelor ocupate lucrează în agricultură, producând mai puțin de 15% din valoarea adăugată totală – dezvoltarea agriculturii reprezintă o problemă majoră pentru dezvoltarea întregii țări. Deși strategia globală de dezvoltare, detaliată aici, va contribui la rezolvarea problemelor majore cu care se confruntă procesul de restructurare a agriculturii, că modernizarea sectorului agricol și dezvoltarea industriei alimentare reprezintă o prioritate în sine.

Resursele alocate Priorității 3 vor fi utilizate în primul rând pentru combaterea semnelor accentuate de declin al sistemului educațional și pentru lansarea primelor programe în masă de politici ocupaționale active, inclusiv promovarea procesului de învățare continuă. Resursele dedicate creșterii competitivității sectorului productiv vor fi relativ limitate, deoarece aici Statul are mai mult un rol de sprijin. Majoritatea eforturilor vor fi dedicate promovării activităților de cercetare și dezvoltare, asigurând în același timp un nivel minim de sprijin al IMM-urilor inovative.

Îndeplinirea cu succes a primului obiectiv depinde nu numai de implementarea cu succes a activităților specificate în cadrul priorității respective, dar și de implementarea cu succes a celorlalte priorități sectoriale. Mai mult, datorită naturii activităților incluse în aceste priorități, ele trebuie implementate în strictă legătură cu prioritatea de dezvoltare regională.

Acest plan definește obiectivele generale și măsurile grupate pe priorități, fără a identifica programele operaționale propriu-zise. Ca un exercițiu pregătitor însă, măsurile au fost grupate astfel încât să poată deveni programe operaționale în următoarea perioadă de programare, respectiv patru programe naționale sectoriale și a unui program regional. Importanța acordată din punct de vedere al bugetului priorităților naționale sectoriale reflectă în mod realist situația actuală din administrația publică din România, în care ministerele au un rol central și aproape exclusiv în dezvoltarea politicii și planificarea majorității activităților economico-sociale. Aceasta ar trebui să conducă la eficientizarea procesului de implementare.

Bibliografie

Greffe X., „Territoires de France, les enjeux économiques de la décentralisation”, Paris, Economica, 1984

Ștefan, M.C., Dezvoltare regională și locală, Ed. Economică, București, 2008, pag. 67-104

Potel, J.Y., Les enjeux de l’action régionale en Europe centrale, CNRS/CERAT, Mutations démocratiques en Europe, Cahier no.3, février 1996

Mihaela Luțaș: Integrarea Economică Europeană, Editura Economică, București, 1999

Florentina Anghel, Andrei Popescu: Manual privind Managementul Proiectelor GRUNDTVIG Educația Adulților, Material realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene

Elena Porumb: Managementul programelor europene, Editura EFES, Cluj-Napoca, 2002

Elena Porumb: Programe Europene, Editura EFES, Cluj-Napoca, 2002

Web:

http://www.projectmanagement.ro

http://www.dae.gov.ro

www.finanțare.ro

http://www.prefecturahr.ro

http://ro.wikipedia.org

www.judetulharghita.ro

www.insse.ro

www.edu.ro

http://www.anst.gov.ro/registul-sportiv/Harghita/30_structuri-sportive-din-judeulharghita

Acte normative și legale:

Carta alba a Comisiei Europene privind sportul

Carta Europeană a Sportului

Carta Internațională a Educației Fizice și Sportului

Codul eticii sportive

Legea nr. 69/2000, legea educației fizice și sportului

ANEXA1 la Dispoziția nr. 546/2010 a Președintelui Consiliului Județean Harghita – Metodologia de finanțare a cheltuielilor ce pot fi efectuate în cadrul programelor proprii ale Consiliului Județean Harghita, privind acordarea de finanțări nerambursabile pe baza prevederilor Legii nr.350/2005

Strategia de Dezvoltare Județul Harghita 2002-2013

Bibliografie

Greffe X., „Territoires de France, les enjeux économiques de la décentralisation”, Paris, Economica, 1984

Ștefan, M.C., Dezvoltare regională și locală, Ed. Economică, București, 2008, pag. 67-104

Potel, J.Y., Les enjeux de l’action régionale en Europe centrale, CNRS/CERAT, Mutations démocratiques en Europe, Cahier no.3, février 1996

Mihaela Luțaș: Integrarea Economică Europeană, Editura Economică, București, 1999

Florentina Anghel, Andrei Popescu: Manual privind Managementul Proiectelor GRUNDTVIG Educația Adulților, Material realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene

Elena Porumb: Managementul programelor europene, Editura EFES, Cluj-Napoca, 2002

Elena Porumb: Programe Europene, Editura EFES, Cluj-Napoca, 2002

Web:

http://www.projectmanagement.ro

http://www.dae.gov.ro

www.finanțare.ro

http://www.prefecturahr.ro

http://ro.wikipedia.org

www.judetulharghita.ro

www.insse.ro

www.edu.ro

http://www.anst.gov.ro/registul-sportiv/Harghita/30_structuri-sportive-din-judeulharghita

Acte normative și legale:

Carta alba a Comisiei Europene privind sportul

Carta Europeană a Sportului

Carta Internațională a Educației Fizice și Sportului

Codul eticii sportive

Legea nr. 69/2000, legea educației fizice și sportului

ANEXA1 la Dispoziția nr. 546/2010 a Președintelui Consiliului Județean Harghita – Metodologia de finanțare a cheltuielilor ce pot fi efectuate în cadrul programelor proprii ale Consiliului Județean Harghita, privind acordarea de finanțări nerambursabile pe baza prevederilor Legii nr.350/2005

Strategia de Dezvoltare Județul Harghita 2002-2013