STUDIU PRIVIND MODUL DE OPTIMIZARE AL ACTIVITĂ ȚII [627014]

STUDIU PRIVIND MODUL DE OPTIMIZARE AL ACTIVITĂ ȚII
ANTITERORISTE,ÎN CONTEXTUL DEZVOLT ĂRII REGIO (regionale)

CUPRINS

Cap 1 Terorismul na țional și internațional
1.1 Denumire, evoluție, forme
1.1.1. Denumire
1.1.2 Evoluția terorismului (scurtă istorie a flagelului terorist)
1.1.3 Forme și tipuri
1.2 Surse și resurse

Cap. 2 Metode și structuri antiteroriste la nivel na țional

2.1 Strategii ale UE și NATO în prevenirea și combaterea terorismului.
Politici. Structuri de reacție contrateroristă
2.1.1 UE
2.1.2 NATO

2.2 C ombaterea terorismu lui
2.2.1 Antiterorismul. Esen ța prevenirii terorismului
2.2.2 Prevenirea și combaterea terorismului în România

Cap 3 Studiu de caz – Armele psihotronice ,un aliat împotriva
terorismului

Cap 1 Terorismul na țional și internațional

1.1 Denumire, evoluție, forme
1.1.1. Denumire
Dezvoltarea tehnologiei în domeniul militar, globalizarea precum și
diferențele culturale au contribuții majore în evoluția fenomenului terorist.
Terorismul nu a apărut recent, el a existat de -a lungul timpului și s -a manifestat sub
toate formele posibile, de la terorismul peșterii până la ciberterorism, o dată cu
evoluția societății umane, utilizând orice mijloc pus la dispoziție și oriunde în
lume. Mijloacele au evoluat, s -au adaptat vremurilor, dar esența a rămas aceeași:
distrugere, ucidere, provocare d e panică.
Mijloacele și metodele folosite de teroriști sunt destul de variate având ca
obiect de activitat e răpirea de persoane, luare de ostatici, asasinate, distrugeri de
edificii publice, explozii puternice, sabotare de căi ferate, instalații industria le și
mijloace de telecomunicații. Metodele cele mai frecvent întâlnite vizează atentate
asupra șefilor de stat, atracuri asupra misiunilor diplomatice, asupra unor
personalități politice sau persoane recunoscute pentru opiniile sale, atacarea unor
avioane cu pasageri.
Definițiile terorismului sunt numeroase și variate. Terorismul este un subiect
intens discutat la nivel internațional, amenințarea teroristă este o realitate
permanentă. Putem spune că terorismul este un flagel mondial care nu are nici o
naționalitate sau patrie, scopul său fiind distrugerea fundamentelor democrației și
modernității, crearea vrajbei între oameni de diferite etnii precum și de credințe
diferite, apaținând unor state diferite.
Liga Națiuniulor definește terorismul ca “ Toate act ele criminale îndreptate
împotriva unui stat sau făcute ori planificate pentru a crea o stare de teroare în
mintea anumitor persoane, a unui grup de persoane sau a publicului larg.”
Departamentul Apărării al Statelor Unite definește terorismul ca “Folosire a
calculată a violen ței ilegale pentru a instaura frica, în vederea intimidării sau
pedepsirii guvernelor sau societă ților, pentru atingerea unor scopuri în general
politice, religioase sau ideologice”.

În Legea Terorismului din Marea Britanie1 adoptată în februarie 2001,
“defini ția actului de terorism este atât de largă încât include nu numai orice folosire
a violen ței și a amenin țării pentru atingerea unor obiective politice, ideologice sau
religioase, dar și perturbarea sau interferen ța serioasă în func ționarea unui siste m
electronic."
Termenul de terorism vine din limba latină, de la cuvintele terror -terroris.
Inițial acest termen era folosit de legiunile romane pentru a impune legea prin
violență și înspăimântare ceea ce ducea implicit la supunere.
Primele definiții d in punct de vedere juridic ale termenului de terorism s -au
manifestat în timpul " Conferințelor Internaționale pentru Unificarea Legii
Penale ". Quintilliano Saladana a introdus în 1925 conceptul de "crimă
internațională" în cadrul Academiei de la Haga. Prin acet termen se explicau
crimele împotriva drepturilor omului și crimele comise împotriva șefilor de state
străine sau reprezentanți diplomatici. Dar acet termen nu a putut fi pe deplin
determinat cu exactitate.
Abia în 1935 în cadrul Conferinței d e la Copenhaga se ajunge la definirea
juridică a terorismului ca "act voluntar comis împotriva vieții, integrității fizice,
sănătății sau libertății oficialităților, orice act care primejduiește o comunitate,
creează o stare de teroare în vederea schimbări i autorității publice sau împiedicarea
acțiunilor acesteia sau care urmărește deranjarea relațiilor internaționale".
Între anii 1935 -1936 a avut loc prima " Conferință a Ligii Naționale pentru
prevenirea și pedepsirea terorismului " în cadrul căreia au fost definite actele
teroriste ca "acte criminale îndreptate împotriva altui stat, astfel gândite și
concepute să creeze teroare în mințile persoanelor particulare, al grupurilor
sociale sau a opiniei publice ” .
În 1972, în cadrul celei de -a șasea Adunări Genera le a ONU , a fost înaintat
de către administrația americană, memoriul „Propunerea SUA privind legiferarea
convenției pentru prevenirea și pedepsirea anumitor acte de terorism
internațional” , finalizată cu decizia ONU de a stabili un „Comitet Ad Hoc pentru
terorismul internațional”.
La 9 decembrie 1985, ONU a adoptat pentru prima dată o rezoluție de
condamnare a actelor teroriste, definindu -le ca „acte criminale”2.
Destul de mulți oameni asociază terorismul cu credin ța religioasă islamică.
În realitate, s -a dovedit că este o idee falsă și total contraproductivă în demersul
concret de eliminare a ideii de terorism, a tensiunii și conflictelor pe care le pot
genera contactele de tip falie a civilizatiilor. Ceea ce unii apreciază ca terorism,
alții consideră o formă de luptă pentru conservarea identității naționale atât sub

1 wikipedia.org/wiki/Marea_Britanie
2 WebEnczclo/Dossier.httm

aspect cultural, cât și religios.
Principalele cauze ale terorismului compun un sistem coerent și deschis care
comunică cu mediul în care se manifestă și sunt de n atură economică, politică,
militară, religioasă, culturală, etnică sau ideologică.
1.1.2 Evoluția terorismului (scurtă istorie a flagelului terorist)
Utilizarea terorii pentru a supune populațiile inamice a fost folosită încă din
antichitate. Asirio -babilo nieinii și egiptenii foloseau pe scară largă deportările de
populație cu scopul epurării etnice a poporului vizat a fi ocupat, fapt relatat nu
numai de inscripțiile vremii, ci și de Vechiul testament unde se arată pe larg
avatarurile evreilor, dar și ripos ta acetora la aceste "tratamente" violente.
Având aceasta drept inspirație, legiunile militare romane utilizau teroarea ca
tactică și strategie de supunere a populațiuei inamice (pax romana). Romanii au
combinat metoda de “pacificare”, dar și de epurare e tnică în teritoriile ocupate prin
recrutări de bărbați apți de armată cărora li se ofereau plăți bune și alte drepturi
atrăgătoare la "lăsarea la vatră". Bărbații viguroși ai unei etnii erau încorporați în
armată și transferați cât mai departe de locul de baștină, prin deplasări militare, iar
în locul lor erau aduși după acelați tipar alți ostași tineri din alte etnii, rezultând un
amestec de popoare, cu scopul de a slăbi și anihila rezistența popoarelor supuse.
Doar două popoare s -au putut opune forței rom ane și terorismului practicat de ei.
Pe de o parte geto -dacii care au folosit avantajul munților și pădurilor cu care era
înzestrată țara lor, reușind să -i țină pe loc pe romani și chiar să -i alunge la sud de
Dunăre. Pe de altă parte, germanii care au înv ins și stagnat dominația romană în
Pădurea Teuloburgică3.
În afara terorismului militar și dislocării etnice, romanii au fost destul de inteligenți
în a evi ta conflictele de ordin religios prin construirea Pantenonului în care au
înglobat toate zeitățile popoarelor pe care le supuneau.
În Evul Mediu cruciații porniți să elibereze Ierusalimul și mormântul Sfânt
din mâinile credincioșilor lui Muhhamed, s -au lo vit de împotrivirea băștinașilor
care îi vedeau ca pe niște invadatori pedepsindu -i prin ucidere fără scrupule și prin
mijloace sângeroase. Cei mai înverșunați s -au dovedit membrii sectei musulmane
«hashihishin» (asasin), care ucideau fără scrupule, luptân d până la ultimul,
convinși că, murind pentru credința lor religioasă, vor avea parte de Paradisul lui
Allah.
Un prim moment important în lupta antiteroristă a avut loc în secolul trecut
în timpul Primului Război Mondial când a avut loc lupta de eliberare a popoarelor

3 Gh. Bassarabescu, Terorism, între istorie și actualitate , CLIPA, nr. 518, din 27 septembrie
2001

arabe de sub stăpânirea otomană (care avea u aceeași religie), prin suportul acordat
de armata britanică (de religie creștină). În această luptă intoleranța și fanatismul
confesional nu s -au manifestat, lăsând loc rațiunii și astfel societarea arabă și -a
dobândit libertatea.
Al doilea moment important a fost marcat de manipularea religioasă a arbilor
de către naziști în timpul celui de -al Doilea Război Mondial, cu scopul de a slăbi
influența franco -britanică în zonă. Naziștii au readus î n actualitate mentalitățile
arabilor de fanatici de mult uitate, și astfel aceștia au devenit exponenții
terorismului anti -occidental. Devenind un model de comportament pentru
musulmani, japonezi, bengalezi, talibani, etc, la care sinuciderea rituală este un
gest de mare onoare și supremă jertfă. Indiferent cum se petrece, dacă sunt
asasinați oameni nevinovați, este considerat act de terorism, condamnat de
societate.
Evoluția terorismului de la popoarele antice, invaziile romanilor și a altor
popoare barba re, impune un tip de comportamet ce astăzi a evoluat până la ceea ce
numim război terorist care într -o formă sau alta afectează întreaga planetă.
Acțiunile teroriste au ca numitor comun următoarele fundamente :
 acțiuni contra bunurilor – distrugerea cu explozivi a unor obiective culturale,
economice, militare;
 acțiuni contra persoanelor, a libertății lor (răpiri, sechestrări, luări de
ostatici), individuale sau collective sau a integrității lor fizice (asasinate sub
diferite forme);
 acțiuni combin ate contra bunurilor și persoanelor – deturnări de avioane,
mașini -capcană și altele;
 spargerea codurilor sistemelor de comandă și control, virusarea și
perturbarea rețelei Internet, distrugerea sistemelor de comunicații,
instalațiilor portuare și aero portuare, a nodurilor de cale ferată, lucrărilor de
artă etc.
În perioada 1968 – 1993, atentatele cu bombă au constituit 46% din totalitatea
acțiunilor teroriste, atacurile cu arme portabile au reprezentat 22%, deturnările de
aeronave și nave –12%, asasinat ele–6%, răpirile de persoane –1%.
Multitudinea de acțiuni teroriste în variate forme și manifestări a creat
posibilitatea efectuării unor studii și cercetări structurate sub formă statistică,
concretizate prin Indexul General al Terorismului (IGT).
Indexul General al Terorismului este produsul muncii unei echipe de
specialiști ai Institutului pentru Economie și Pace și consolidate pe bază de date
constituită la nivel global. ITG oferă un sumar cuprinzător asupra impactului
activității teroriste în 162 de ță ri (99% din populația lumii), cuprinzînd date
statistice asupra numărului incidentelor teroriste, al pagubelor materiale create, al
deceselor și răniților. Analizele sale sunt accesate și folosite de marile organizații

international precum: ONU, OECD, Banc a mondială, etc.
În ultimii 15 ani a avut loc o creștere dramatică a activității terorismului în
lume. Astăzi, un atac terorist ucide de 9 ori mai mulți oameni decât în 2000.

Sursa: calea europeană.ro Peste 60% dintre țările analizate de
IGT nu înregistraeză nici un fel de
activitate teroristă, dar numărul
țărilor care raportează cel puț in un
deces din atacuri teroriste a crescut
de la 59 în anul 2013 la 67 în anul
2014. Aceste țări sunt membre
OECD precum Austria, Belgia,
Canada, Franța, țări puternic
dezvoltate și cu un grad sporit de
influență asupra puterii globale.

1.1.3 Forme și tipuri
Eficientizarea luptei împotriva terorismului presupune investigarea și
cunoașterea profundă a fenomenului, a cauzelor care l -a generat și factorilor care
l-au determinat.
După scopul urmărit de actul terorist se distind mai multe criterii, tipuri și
forme de manifestare după cum urmează:
▲ În funcție de modalitățile de aducere la îndeplinire a scopului propus ,
terorismul poate fi direct și indirect:
Terorismul direct , când acțiunea teroristă vizează direct și nemijlocit scopul
propus (ex. un ș ef de stat este asasinat în scopul înlocuirii cu un altul care va
promoveza anumite reforme așteptate);
Terorismul indirect , acel tip de acțiune prin care se comite doar un act ce
reprezintă el însuși o infracțiune ce precede acțiunea teroris tă
propriu -zisă (ex. procurarea de materiale explozive pentru gruparea teroristă);
▲ În funcție de elementul psihologic speculat de membrii unor organizații
teroriste și mobilul înfăpturiii actelor teroriste, se evidențiază următoarele tipuri de
terori sm: terorismul ca reacție a celui slab împotriva celui puternic (de drept
comun), terorismul social, terorismul politic, terorismul religios și terorismul
cultural.
Terorismul ca reacție a celui slab împotriva celui puternic , este în
principiu o răzvrăt ire la terorism contra terorism. Cel puternic face ce vrea, cel slab
face ce poate. Justificările care s -au adus de către dușmanii declarați ai SUA în

urma atentatelor de la 11 septembrie 2001 (deși nimeni nu și -a asumat aceste
atentate) sunt cunoscute. Te rorism contra terorism. Adică terorismul exercitat de
lumea a treia contra terorismului exercitat de către America în lumea islamică.
Americanii folosesc bani și sisteme sofisticate, islamiștii folosesc oameni gata să
se sacrifice.
Terorismul ca reacție a celui slab împotriva celui puternnic are multe cauze , dintre
care:
– inegalitate socială sărăcie/bogăție;
– putere și lupta pentru putere;
– ura celui slab împotriva celui puternic;
– incompatibilități grave în perceperea sistemelor de valori;
– existența unor tensiuni, prejudecăți sau convingeri;
– hotărârea de a distruge nu pentru a construi, ci pentru a elimina;
-nevoia de atenție.
Terorismul social urmărește punerea în practică a unei doctrine sociale sau
economice, prin distrugerea sau schimbarea ordinii sociale a unei orânduiri. De
obicei, consecințele se produc pe teritoriul unui stat, dar poate avea influențe
asupra statelor vecine.
Ca element specific al acestui tip de tero rism se remarcă faptul că el are
caracter intern, adică nu se manifestă în afara granițelor unui stat, ci vizează
ideologiile unei singure societăți. Terorismul social s -a remarcat în secolul XIX -lea
în Rusia, SUA, Canada, și Franța unde activau grupări an arhiste care aveau drept
scop impunerea propriilor ideologii .
Terorismul politic este caracterizat prin faptul că elementul subiectiv al
infracțiunii este de ordin politic, actul de teroare este îndreptat asupra
statului, organelor sale s au reprezentanților săi, sau împotriva organizării
sale politice sau formei de stat. Terorismul politic are ca scop, ruperea relațiilor
diplomatice, înlăturarea din post prin agresiune, a unor lideri politici și șefi de
state, care nu mai au capacitate a de a influența politica externă. Acest tip de
terorism implică puterea politică ca instrument principal de menținere a lui pe
poziții. Actul terorist distruge, înspăimântă, seamănă teroare.
Formele sale de manifestare sunt numeroase și se pot încadra în câteva
categorii:
1. terorismul explicit sau implicit pus în aplicare de majoritatea statelor cu
regimuri totalitare;
2. terorismul exercitat de organizațiile politice extremiste (ca ex. majoritatea
organizațiilor teroriste din Europa și America Lat ină au la bază, ideologii
de natură comunistă sau de natură neo -nazistă sau din sfera fundamentalismul);
3. terorismul practicat de persoane influente, grupuri de interes,
grupuri de presiune, lobby, etc.

4. terorismul puterii discreționare cun oscut ca terorism împotriva
intelectualității și a gândirii libere, manifestat astăzi în Coreea de Nord, Nigeria.
Obiectivele terorismului politic vizează în principal cucerirea puterii
politice prin violență, opoziția la imperialism, lupta pe ntru reforme
sociale, lupta pentru putere și influență, lupta pentru imagine, lupta pentru
identitate și are ca scop crearea și întreținerea stării de haos.
Terorismul politic s-a manifestat mai ales în timpul Războiului Rece ca
modalitate de subminar e reciprocă, prin violență non -statală a celor două ideologii
capitalistă și socialistă. În prezent, o mare parte din organizațiile teroriste
din întreaga lume poartă amprenta luptei împotriva capitalismului. În realitate,
este vorba de o luptă p entru putere sau pentru impunerea unui anumit tip de putere.
Terorismul religios . Fundamentalismul nu este considerat numai o mișcare
extremistă, cum se crede adesea,el este o filosofie, o credință și se bazează pe un
sistem selectiv de valori. Selectar ea acestora se realizează nu doar prin „decuparea“
unor valori dintre alte valori, ci prin afirmarea exclusivă și agresivă a celor
selectate și negarea violentă a celor neselectate. El are ca expresie directă
terorismul islamic și este folosit să aducă isl amismul, prin orice fel de mijloc, la
conducerea planetei, deoarece are credința că este adevărată și importantă, numai
ea are o misiune mesianică. El vizează lumea întreagă, dar mai ales civilizația
occidentală, esența sa europeană și configurația ei actu ală de influență americană.
Acest tip de terorism s -a remarcat încă din anul 1968, când acționau 13
grupări teroriste cu motivații religioase. În prezent lucrurile au evoluat, și circa
20% din grupările teroriste invocă motive religioase în acțiunile pe ca re le
demonstrează.(ex. Armata Republicană Irlandeză, Organizația de Eliberare a
Palestinei, Tigtii Tamil, etc). Dar, deși au o motivație predominat religioasă, ele
revendică aspecte de ordin politic și social.
Terorismul religios se desfășoară în întreaga lume, dar vizează în special
civilizațiile occidentale. Sărăcia, scăderea gradului de insecuritate, diferențele
dintre lumile bogate și cele sărace, determină populația să -ți pună speranța în
credință și astfel există lideri care profită de aceasta.
Terorismul cultural are ca scop distrugerea valorilor unui stat și are ca
țintă pierderea indentității naționale a cetățenilor acestuia.
Terorismul cultural nu este un mijloc de confruntare, ci unul de distrugere a
sistemelor de valori. Ele se desfășoar ă în cadrul a ceea ce numim « cultură de
piață » și nu are nicio legătură cu sistemele de valori ale lumii, sau cultura
autentică.
Terorismul cultural constă în:
– Invadarea mijloacelor de comunicare cu imagini porno și alte produse care
agresează ș i deformează universul etic și estetic al populației și sistemele de valori;
– Agresarea națiunilor cu subproduse culturale (filme, imagini video, reviste

etc.) având ca subiect violența, individualismul, egoismul, lipsa de respect față de
valorile proprii ;
– Agresarea și chiar distrugerea simbolurilor culturale naționale.
▲ În funcție de spațiul în care se pun în practică actele teroriste și efectele
acestora, terorismul se clasifică în terorism național și internațional.
terorismul național (intern) are în vedere acțiunile care se desfățoară între
granițele unui stat. Acest tip de terorism cuprinde terorismul politic și social și este
folosit pentru subminarea puterii unui stat, ai reprezentanților săi (partid politic,
guvern, personalități politice). El are ca scop destabilizarea puterii, prin crearea de
haos în domeniul medical, social, bancar ceea ce influențează negativ starea
populației.
terorismul internațional are în vedere pregătirea unor acte teroriste care
să vizeze mai multe na țiuni, prin propagarea efectelor negative ale mijloacelor
utilizate având drept urmare ruperea relațiilor pa șnice între state, intimidare și chiar
intervenție în politica internă a unui stat. Aceste acte teroriste se pregătesc într -un
alt teritoriu decât a cela unde au loc acțiunile. Conform Convenției Europene de la
Strasbourg, din anul 1977, terorismul internațional trebuie analizat sub următoarele
aspecte: naționalitatea autorului sau complicilor infracțiunii, naționalitatea
victimelor, teritoriul unde a fost pregătit, s -a acționat sau și -a produs efectele actul
terorist, teritoriul unde s -a refugiat autorul.
Analiza cazurilor de terorism internațional constă în posibilitatea de a urmări și
judeca autorul unei infracțiuni, indiferent de locul unde a fost s chițată forma de
agresiune și locul unde s -a produs.
Pentru ca o faptă să fie considerată infracțiune în dreptul internațional, ea
trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
– săvârșirea infracțiunii se prelungește pe teritoriul mai multor state;
– bunul căruia i s -a adus atingere să prezinte o importanță materială sau
morală pentru comunitatea internațională;
– actul criminal să lezeze grav sentimentul de justiție și de respect datorat
demnității umane sau să tulbure conștiința umanității.
A limita def initia terorismului la infractiunile comise contra unui stat ar
însemna să nu se țina cont de realitățile în care trăim. Chiar atentatele teroriste din
11 septembrie 2001 au fost îndreptate, nu împotriva unor persoane sau cladiri, ci a
însemnelor puterii s tatale politice, economice, financiare și militare. Diversitatea
actelor teroriste a făcut ca societatea internațională să adopte mai multe convenții
de limitare a aspectelor sale specifice. Este vorba de:
• Convenția de la Tokyo, din 1963, referitoare la infracțiuni și la alte acte
survenite la bordul aeronavelor;
• Convenția de la Haga, din 1970, pentru reprimarea capturii ilicite de

aeronave (luarea de ostatici);
• Convenția de la Montreal, din 1971, pentru reprimarea actelor ilicite dirijate
contra secu ritatii aviatiei civile (sabotajul);
• Convenția pentru prevenirea și represiunea infracțiunilor contra persoanelor
aflate sub protecție internaționala, inclusiv contra agenților diplomatici (1973);
• Convenția internațională contra luarii de ostatici, din 1979;
• Convenția contra torturii și altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau
degradante;
• Convenția pentru interzicerea atacurilor teroriste cu bombe (1997).
În scopul coordonarii luptei împotriva terorismului international, Natiunile
Unite au a doptat mai multe rezoluții, iar Consiliul Europei a elaborat, în 1976
Convenția europeană pentru reprimarea terorismului, care preia elemente din
instrumentele mentionate.
▲ În funcție de mijloacele utilizate de teroriști putem avea: terorism comis prin
mijloace tradiționale, terorism electronic și terorism nuclear, chimic și biologic
Terorism prin mijloace tradiționale cuprinde actele ce se comit prin
utilizarea unor metode și mijloace frecvent folosite, respectiv: atacuri cu bombă,
mașini capcană, exp lozii declanșate de teroriști sinucigași, atentate asupra unor
personalități etc.
Terorismul electronic ( informațional ) presupune atacul împotriva
sistemelor de calculatoare, prin intermediul cărora se conduc aproape toate
domeniile economice și sociale : controlul traficului aerian și al altor mijloace de
transport, coordonarea serviciului securității naționale, coordonarea sistemului
bancar ș.a . În viitor terorismul va alege ținte din domeniul informatic, din cel al
sistemelor de valori comune ale lumii și în special al națiunilor.
Atacurile teroriste asupra informației pot vi za:
– distrugerea fizică a unor sisteme tehnice de comunicații, îndeosebi a
rețelelor, nodurilor și centrelor complexe de transmisiuni ale statelor -țintă, ale unor
instituț ii internaționale care promovează sau susțin războiul antiterorist, ale altor
structuri și organisme care asigură ordinea și stabilitatea în țări și în lume;
– virusarea computerelor și distrugerea rețelelor, a bazelor de date, îndeosebi
din domeniile econ omic, financiar și militar;
– preluarea piraterică a unor sisteme de comandă -control și provocarea unor
conflicte grave și chiar a unor catastrofe inimaginabile;
– crearea unor structuri și rețele speciale ciberteroriste care să opereze în
spațiul informaț ional;

– practicarea, pe scară largă, a pirateriei electronice4;
Terorismul chimic, biologic și nuclear presupune utilizarea unor arme de
distrugere în masă. Folosirea unor astfel de arme ar putea a fecta regiuni întinse,
distrugerea unor orașe întregi, ori suprimarea unui mare număr de vieți omenești.
În urma atacurilor teroriste din S.U.A., Comisia Europeană a discutat unele măsuri
de protecție pentru a se putea face față amenințării unui atac biolo gic îndreptat
împotriva țărilor membre ale Uniunii Europene. La rândul său, O.N.U. a atras
atenția țărilor membre că teroriștii ar putea împrăștia în mod deliberat boli
infecțioase specifice animalelor, în țările Europei, pagubele economice putând fi
imens e.
▲ Alte tipuri de terorism pot fi enumerate astfel:
Terorismul identitar care ține de afirmarea violentă a identității. El nu
rezultă neapărat dintr -o criză de identitate, deși se manifestă cu pregnanță sub
această motivație. El este un terorism prote statar și deosebit de virulent, conținutul
lui poate fi realizat prin impunerea unui anumit tip de identitate, mai exact
pedepsirea tuturor celor care nu recunosc această identitate.
Terorismul economic, financiar, tehnologic – a apă rut din nevoia de
finanțare a terorismului.
Sursele de procurare a banilor (de finanțare) obi șnuite în lumea teroriștilor
sunt atentate, spargeri de bănci, trafic de droguri. Există însă și altele, mult mai
profitabile: oameni foarte bogați, cercuri de in terese interne sau internaționale din
tot spectrul activităților umane, de la cele economice, la cele ale lumii interlope,
organizații și chiar state.
De-a lungul istoriei terorismului, finanțarea cea mai substanțială a fost asigurată și
va fi și în conti nuare asigurată de instituții puternice, interesate în proliferarea (în
interes propriu) a terorismului, a haosului, și de state.
De aceea, acțiunea Statelor Unite și a coaliției antiteroriste sunt îndreptate în
special împotriva statelor teroriste sau a c elor care favorizează terorismul.
Terorismul patologic acele acte teroriste care sunt săvârșite de psihopați,
oameni care pierd contactul cu realitatea, acționează inconștient. Comportarea lor
deviantă are drept cauze: sărăcia, alcoolismul, drogurile, violența urbană, pierderea
reperelor, boala, dificultățile vieții, neîmplinirile afective sau sexuale, refularea,
inactivitatea, șomajul, inadaptabilitatea socială, proveniența dintr -o familie
dezorganizată.
Terorismul infracțional vine în sprijinul cri mei organizate, este un
instrument al acesteia și de aceea el se va afla tot timpul în avangarda ei și în

4 Prin piraterie electronică înțelegem, deopotrivă, atât atacurile virulente în spațiul cibersistemelor, câtși pe cele
efectuate în lumea producă torilor de sisteme electronice de procesare a informației, cu scopulde a le folosi ulterior în
acțiuni ciberteroriste

susținerea ei. Trebuie făcută distincție între terorismul din acest spectru infracțional
și crima organizată. Crima organizată nu este terorism. Ea es te un mod de
rezolvare de către cercurile criminale și mafiote, pe calea criminalității și
infracționalității, a unor probleme care țin de asigurarea spațiului de acțiune pentru
economia subterană, traficul de droguri și de carne vie, spălarea banilor etc. ,
acțiuni care aduc profituri fabuloase.
Terorismul de stat. În timpurile moderne, terorismul de stat s -a dezvoltat
mai ales în țările latino -americane supuse dictaturilor, dar și în Grecia anilor
1967 -1974. Mulți autori consideră că, în Indonezia, în C oreea de Sud și în alte țări,
terorismul de stat consistă în mobilizarea și chiar militarizarea societății pentru a
lupta împotriva inamicului interior.
În prezent, terorismul tradițional a evoluat din punct de vedere calitativ cât și
cantitaiv, spre neote rorism cu formele sale de manifestare și anume
superterorismul și megaterorismul.
Conceptul de neoterorism este specific secolului XXI și adepții lui consideră
fiecare victimă a aunui atentat ca "dușman" declarat al promotorilor violențelor
motivate politi c. Neoterorismul are o serie de caracteristici care -l separă de
celelalte forme de terorism devenite perimate.
S-a eliminat faza de negociere atât pe timpul desfășurării atentatelor cât și înainte
de el, s -a eliminat asumarea responsabilității deoarece te roriștii nu mai urmăresc
obținerea de compromisuri cu statul țintă. Adepții superterorismului iți propun
eliminarea fizică a celor care nu vor adera la idealurilor și programului lor politic.
Neoterorismul își difuzează informațiile prin medii electronice astfel încât mesajele
devin de la sine amenințări.
Neoterorismul se evidențiază prin diferite forme în funcție de metodele folosite:
Terorismul politic rămâne același. Mijloacele utilia zate rămân neschimbate,
doar metodele se îmbunătățesc odată cu evolu ția umanității. Mereu vor fi folosite
asasinatul politic, hărțuirea sângeroasă, luarea de ostatici, satanizarea liderilor,
lovitura armată, mereu existând cineva care consideră scopul său ca scop general.
Terorismul identitar va avea ca principali actori identitățile de tip etnic și
religios, grupuri extremiste, alte grupuri în general antisociale și mai ales, entități
care se situează pe poziții de neacceptare a ordinii post -haos și cu atât mai puțin a
noii ordini mondiale.
Ciberterorismul vizează rețelele Internet și inițierea unor lovituri de
alterare a informației și folosirea propriilor idei. Este vorba de atacarea bazelor de
date, a sistemelor de conducere și mai ales a sistemelor de securitate nucleară,
biologică și fi nanciară. Se acționează anonim, cu scopul distrugerii în special a
informațiilor cu valoare strategică.
În viitor, terorismul economic ce va veni, din rândul lumii interlope, are

ca scop prelungirea unei stări de haos, iar dacă va veni din partea unor cercuri
politice și economice va avea ca scop menținerea cu orice preț în vârful ierarhiei
economice a forței politice respective.
Terorismul cosmic este preconizat a se realiza în viitor, deoarece în
prezent nu -și anunță încă o prezență prea apropiată. Cosmosul este stăpânit (atât
cât e stăpânit) de un număr limitat de țări, iar bătălia pentru el nu are, deocamdată,
decât o un obiectiv strategic global. Terorismul cosmic va apărea în momentul
când cosmosul va fi un spațiu din care se va putea acționa cu ușurință oricând și
împotriva oricui.
Terorismul genetic vizează atacul asupra informațiilor ereditare,
modificarea de ADN crearea de mutanți cu puteri miraculoase, cu forță și care pot
fi controlați de puteri oculte. Pe lîngă atacuril e biologice împotriva vieții umane
sau animale, terorismul genetic susține schimbarea naturii, distrugerea populațiilor,
a speciilor, a vieții.
Terorismul sexual a luat o amploare fără precedent. În afara traficului cu
carne vie, care se practică deja l a nivel planetar. Este vorba de proliferarea rețelelor
pedofile, a prostituției și industriei porno, care pot duce efectiv la degradarea ființei
umane.
Terorismul mileniului trei este condus de indivizi fanatici, care operează în
celule mici prin sinucider e și ucidere de oameni nevinovați. Este asemenea unui
razboi nedeclarat, fară dușman precis, fără scop bine definit. Acest tip de terorism
are ca principale căi instigarea (ca element central de violență), propaganda prin
agitare și păstrarea atmosferei în cordate de confruntare.
1.2 Surse și resurse.
Terorismul este o formă asimetrică, neconven țională de conflict, care prin
natura sa anarhică, adaptabilă și difuză se face extrem de greu de identificat,
gestionat și contracarat. Dar un punct slab a putut fi depistat și trebuie speculat la
maximum pentru a nimici această plagă a lumii moderne. Această vulnerabilitate
este reprezentată de sursele de finan țare ale terorismului.
În funcție de scopul pe care îl servește atentatul terorist sursele pot fi:
– internaționle;
– regionale;
– locale
După natura resurselor necesare, sursele se grupează astfel:
– financiare;
– economice;
– tehnice și științifice;
– umane;

– religioase;
– din spectrul crimei organizate și al lumii interlope;
– ideologice ;
– politice etc.
Mai sunt și alte tipuri de resurse folosite, unele sunt întâmplătoare, altele provin
din asocierea unor interese.
Implicarea unor state în terorismul internațional se poate manifesta prin
oferirea de asistență , ajutoare și chiar orientarea unor activități teroriste.

În funcție de gradul de implicare în activități teroriste , statele se pot clasific a
în:
– state-sponsor
– state-teroriste.
Sursa/suportul ideologic oferit de statele implicate se manifestă ca:
– îndoctrinare politică și religioasă prin interm ediul agenților statului sponsor,
prin programe de pregătire în cadrul unor instituții ale statului sponsor ;
– propagandă în favoarea terorismului, directă sau mascată, exercitată prin
mass -media, biserică, organizații guvernamentale și neguvernamentale, etnice,
religioase etc.;
Sprijinul financiar poate fi oferit de entități individuale, statale (state, organizații
guvernamentale și neguvernamentale, partide politice etc.), regionali sau globali
prin:
– bugetele unor state care practică sau susțin financ iar terorismul;
– fonduri indirecte alocate sub masca “asistenței”, a “ajutoarelor
internaționale”, “sprijinirii forțelor democratice, progresiste”;
– subvențiile unor oameni de afaceri, emigranți etc.;
– bani obținuți de traficanții de arme și muniții, d roguri, substanțe radioactive,
materiale strategice, carne vie, opere de artă etc.;
– fonduri strânse de la partide, organizații religioase, organizații
neguvernamentale, persoane particulare etc.;
– fraude, evaziuni fiscale, bancrută frauduloasă, deturnăr i de fonduri,
falsificare și spălare de bani etc.
Sprijinul militar se concretizează în :
– antrenamente în tabere specializate;
– programe de ajutor militar în armament și echipament aprobate de
parlamentele unor state;
– armament rezultat din destructurar ea unor armate (cazul fostei URSS);
– armament, muniție provenite din contrabandă sau puse la dispoziție de state,
guverne, organizații teroriste, persoane etc.
Suportul operațional include:

– pregă tirea documentelor false, a unor arme speciale, sofisticate (ca urmare a
utilizării rezultatelor unor cercetări științifice și a unor tehnologii de vârf);
– pregătirea resurselor informaționale la diferite niveluri, oferite de unii actori
internaționali st atelor sau organizațiilor teroriste;
– asistență în ce privește alegerea țintelor;
– folosirea propriilor agenții naționale de spionaj.
Grupările teroriste au profitat de globalizare pentru a se extinde și a se adapta
ușor la noile tehnici și resurse finan ciare, în ciuda eforturilor făcute de organizațiile
internaționale de a le combate. Metodele și sursele teroriștilor sunt complexe și
variază în funcție de mărimea și orientările celulei teroriste, de regiune, de țară și
de oportunitățile pe care le pot sp ecula, scopul final fiind de a atrage fonduri.
În general, sursele financiare se pot împărți în doua : surse legale și surse
ilegale.
Sursele legale sunt considerate a fi afacerile legale, asociațiile de caritate,
organizațiile non -guvernamentale, donaț iile de orice fel. Acestea sunt folosite
pentru a genera venituri sau pentru spălare de bani, și cu toate că nu aduc profituri
substanțiale sunt foarte greu de depistat de autorități.
Mediul propice pentru extindrea afacerilor profitabile pentru grupările
teroriste îl constituie zonele în care fiscalitatea este scăzută, iar frauda poate fi
facută fără probleme. Asia de Sud Est este o astfel de zonă, fiind și un centru
bancar islamist precum și Orientul Mijlociu. Al Qaeda are în această zonă mai
multe afacer i, în Khartoum deține companii de construcții, companii de investiții,
afaceri în transporturi.
Alt mediu propice îl constituie asociațiile de caritate și ONG -urile care pot
genera fonduri pentru grupări teroriste, deoarece pot avea sucursale în mai multe
țări. Mai mult, aceste surse financiare legale se bucură de încrederea publică și au
parte de controale mai puțin atente din partea autorităților, fiind dificilă
recunoașterea celor rău intenționate care încearcă deturnarea de fonduri.
Sursele ilegale sunt cele care produc veniturile cele mai mari într -un timp
relativ scurt, însă au un grad mare de risc deoarece sunt mai u șor de depistat decât
cele legale. Aceste surse ilegale provin din: trafic de droguri, trafic de persoane,
trafic de arme, frauda cu cărți de credit și cecuri, infrac țiuni cibernetice, piraterie,
răpiri, furt, jaf, contrabandă, sau orice fel de activitate criminală de dimensiuni mai
mici sau mai mari care să producă un profit mare și rapid.
Traficul de droguri este una dintre cele mai p rofitabile surse de venit cu o
investi ție minimă care produce un profit imens. Pia ța de desfacere poate fi aproape
oriunde și este într -o continuă expansiune.
Pe lângă producerea veniturilor pentru a -și asigura existența și buna
funcționare a celulelor din diverse locuri, celulele teroriste trebuie să fie capabile
să-și mute fondurile rapid pentru a avea acces permanent la resurse.

Metodele principale de mutare a fondurilor pot fi : hawala, curieri sau chiar
prin intermediul sistemului bancar interna țional .
▲ Metoda prin curieri este una din cele mai utilizate, dar prezintă
dezavantajul rulării unor sume relativ mici în comparație cu nevoile rețelei, de
aceea se recurge la transformarea banilor în obiecte de valoare (aur, pietre
prețioase).
▲ Altă metodă o reprezintă sistemul bancar interna țional, însă această metodă
este cea mai riscantă deoarece lasă urme în sistemul bancar. Sistemele de transfer
electronic sunt folosite de persoane cu identitate falsă, iar sumele sunt men ținute
sub limita de 10.000 de dolari pentru a nu atrage aten ția asupra lor.

Grupările teroriste profită de globalizare pentru a se extinde și pentru a -și
adapta tehnicile și resursele de finanțare, în pofida eforturilor organismelor
internaționale de a le combate. Sursele de finanța re au o importanță deosebită în
acțiunile teroriste, de aceea ștragnularea lor poate face ca grupările teroriste să
nu-și mai poată organiza activitatea teroristă atât de bine, acest lucru ducând la
reprimarea fenomenului terorist, reducându -se la fanatism izolat, sau chiar
eradicarea completă. Acest război global poate fi câștigat printr -o cooperare
eficientă a serviciilor de informații la nivel global, dar și prin educarea populației și
împlicarea responsabilă în cadrul societății. Dar ținând seama de pro blemele cu
care se confruntă societatea, și anume, crize economice, rasism, șovinism, crize
energetice, etc. Trebuie găsite soluții de fiecare dată pentru a realiza un viitor mai
bun.
În sprijinul combaterii
terorismului la nivel mondial, grupul
G20 unul dintre cele mai influente
asociații mondiale și-a reafirmat
solidaritatea și hotărârea, precum și
angajamentul de a combate finan țarea
terorismului, în cadrul Summitului
G202, Hangzhou, China, 2016.

Cap. 2 Metode și structuri antiteroriste la nivel national

2.1 Strategii ale UE și NATO în prevenirea și combaterea terorismului.
Politi ci. Structuri de reacție contrateroristă

Terorismul este o amenințare asimetrică. Evoluția sa de la o serie de acte
teroriste la o reunire a fanatismului, cruzimii și violenței este de natura să genereze
o reacție corespunzătoarea a umanității și aceasta manifestându -se printr -un război
antiterorist. Înmulțirea acțiunilor teroriste în ultimii ani a fost alimentată de
intensificarea tensiunilor etnice și religioase corelată cu acutizarea unor probleme
de natură politică, economică și socială.
Lupta împotriv a terorismului se concretizeză prin măsuri specifice atât la
nivelul organismulor naționale cât și internaționale. Măsurile vizează în principal
intensificarea cooperării internaționale pe linia antiterorism – contraterorism,
gestionarea atentă a informații lor ce se vehiculează, monitorizarea membrilor
rețelelor teroriste și crearea unei baze de date electronice de evidență a rețelelor
teroriste, identificarea punctelor critice din sistemul terorist, monitorizarea statelor
ce sponsorizează terorismul.
Combaterea terorismului este o problemă politică. Decizia pentru organizarea
luptei antiteroriste a fost luată de conducerea politică a S.U.A., a U.E. și a
N.A.T.O., 5precum și de organismele internaționale destinate să asigure protecția
națiunilor și să gestioneze bunele relații dintre ele.
NATO asigura cadrul unic de cooperare și acțiune politico -militară,
descurajarea conflictelor și managementul situațiilor de criză , totul realizându -se în
colaborare cu partenerii.
Combaterea terorismului la nivel national și internațional cunoaște în secolul
XXI noi dimensiuni ca urmare a creșterii periculozității acestui fenomen pentru
securitatea statelor. Succesul în lupta antite roristă este determinat de consolidarea
coaliției internaționale, soluționarea unor conflicte regionale, câștigarea încrederii
musulmanilor, împiedicarea accesului la arme de distrugere în masă, atitudine
fermă în fața statelor care sponsorizează activitat ea teroristă, transformarea
organismelor internaționale (ONU, NATO, OSCE) , o nouă ordine mondială.
Ca reacție la amenințarea teroristă, Uniunea Europeană și Alianța Nord
Atlantică au elaborat măsuri pentru combaterea sa și anume:
-elaborarea unor politici și strategii coerente;
-elaborarea unor programe de modernizarea a capabilităților existente în
vederea adaptării la cerințele luptei contrateroriste;
-organizarea și desfășurarea unor operațiuni de combatere a terorismului.

5 SUA -Statele Unite ale Americii, NATO -Organizația Nord Atlantică, EU -Uniunea Europeană

Urmare a evenimentelor de la 1 1 septembrie 2001 din SUA preocupările
statelor lumii în lupta de prevenire și combatere a terorismului internațional sunt
tot mai intense constituindu -se în acest scop o coaliție politico -militară. Lupta
împotriva terorismului este manifestată prin două f orme distincte, dar
complementare: antiterorism și contraterorism.
După 11 septembrie 2001, Consiliul de Securitate a creat Comitetul
Antiterorism , promovând astfel ideea de a fi monitorizată punerea în aplicare a
Rezoluției 13736. Statele membre ONU raportează acestui comitet măsurile
antiteroriste luate î n domeniile legislativ, financiar, vamal, în emigrație, extrădare
și trafic cu armament.
Un rol important în lupta aceasta antiteroristă îl joacă INTERPOL.
Rezolvarea terorismului pe cale militară s -a dovedit, până în prezent,
imposibilă și pare de neconc eput o soluție în care negocierile să nu aibă un rol
fundamental. Politicile pentru combaterea terorismului trebuie să se bazeze pe
cunoașterea lui și să vizeze un sistem de măsuri capabil de a eradica cauzele care
l-au generat.
Un asemenea sistem de poli tici trebuie să cuprindă :
• politici de investigare;
• politici de evaluare;
• politici de contracarare a efectelor;
• politici de eradicare a cauzelor;
• politici de prevenire;
•politici de finanțare a structurilor și acțiunilor îndreptate împotriva
teror ismului;
• politici de pregătire a forțelor, mijloacelor și populației pentru a duce un
război antiterorist.
Decizia politică de luptă antiteroristă aparține lumii civilizate și vizează
protecția printr -un lege dar și printr -un sistem coerent de constrânge ri și de acțiuni
al cetățeanului, comunității, proprietății, instituțiilor, statului și sistemelor de valori
împotriva actelor teroriste.

Toate politicile antiteroriste trebuie să vizeze:
– informarea corectă asupra activităților, persoanelor, organizați ilor și
instituțiilor teroriste, a celor care sprijină sau finanțează terorismului de orice fel;
– supravegherea structurilor, instituțiilor și activităților care sunt bănuite că
generează, încurajează sau susțin terorismul;

6 Rezoluția 1373 –este rez oluția Consiliului de Securitate al ONU din 2001 și reprezintă direcția privind cele mai
bune practici, coduri și standarde internațioanle

– prevenirea oricăror acț iuni de tip terorist;
-distrugerea rețelelor, organizațiilor și bazele terorismului din toată lumea,
oriunde ar fi ele.

2.1.1 UE

Evenimentele din 11 septembrie 2001 au determinat o schimbarea de
paradigmă la nivelul UE în abordarea amenințărilor la adre sa securității europene.

Sursa: https://www.ecb. europa .eu/euro/intro/html/map.ro.htm

Primul demers în această direcție l -a constituit adoptarea de că tre Consiliul
European (structură care definește liniile directoare ale ploticii UE) a unui "Plan de
acțiune antiteroristă" ale cărui prevederi au fost tranformate în instrumente
legislative și implementate la nivel comunitar.
În iunie 2002, a fost adopta tă Decizia -cadru 2002/475/JAI privind
combaterea terorismului, cu scopul de a asigura caracterul integrat al abord ării
infracțiunilor teroriste la nivelul UE.
În anul 2003 Strategia de Securitate a UE "O Europă sigură într -o lume mai
bună" a definit terori smul ca amenințare la adresa siguranței comunitare alături de
proliferarea armelor de distrugere în masă, crima organizată sau conflictele
regionale.
În 2005 a fost adoptată Strategia UE privind combaterea terorismului ,
fracționată pe 4 piloni.
Primul p ilon abordează insecuritatea și factorii care contribuie la apariția
terorismului.

Al doilea pilon al Strategiei vizează protejarea cetățenilor și a infrastructurii
prin introducerea, la nivel comunitar, a Sistemului Informatic privind
Vizele(VIS) și a Sistemului Informatic Schengen de a doua generație (SIS II),
implementarea unor standarde comune agreate referitoare la aviația civilă
și securitatea portuară și maritimă, respectiv crearea unui program european
pentru protejarea infrastruc turilor critice.
Ce de -al treilea pilon vizează urmărirea și investigarea activităților
teroriștilor, atât la nivel comunitar, cât și pe plan internațional.
Cel de-al patrulea pilon include măsuri destinate diminuării
consecinț elor unui atac terorist, prin îmbunătățirea capacității de răspuns, atât a
cetățenilor, cât și a autorităților.
Strategia UE pentru combaterea radicalizării și recrutării teroriste
stabilește trei direcții principale: destructurarea activităților r ețelelor și
persoanelor care recrutează în scop terorist, asigurarea prevalenței liderilor
moderați asupra celor care promovează extremismul și promovarea
securității, justiției, democrației și șanselor pentru toți.
Strategia de comunicare medi a este structurat ă pe trei componente
principale: mesaje cheie privind combaterea terorismului, sugestii
privind modul de transmitere de mesaje cheie către diferite audiențe și un lexicon
comun actualizabil.

2.1.2 NATO
Conceptul strategic NATO7 a fost promovat în 1999 și include terorismul în
cadrul amenințărilor aduse Alianței, alături de crima organizată sau întreruperea
fluxului resurselor critice.

sursa foto: www.nato.int/nato

7 Conceptul Strategic al NATO este documentul care cuprinde direcționările politice privind dezvoltarea și
utilizarea forțelor și mijloacelor Alianței. Primul Concept Strategic al NATO a fost elaborat în 1949, fiind urmat de
alte c inci variante, ultimul datând din 1999 (Summit -ul de la Washington)

Evenimentele din 11 septembrie 2001 au schimbat fundamental abordarea
terorismului.
Începând cu Summit -ul de la Praga (2002), NATO a inițiat un proces de
transformare, conceptual și instituțional, necesar pentru o abordare coerentă a
terorismului. Din punct de vedere conceptual, cele mai importante dezvoltări în
cadrul Summit -ului de la Praga au vizat promovarea Conceptului Militar de
Apărare împ otriva Terorismului și lansarea Planului de Acțiune împotriva
Terorismului ( Partnership Action Plan – Terrorism / PAP -T), în cadrul
Parteneriatului pentru Pace.
Dezbaterile alia ților cu privire la strategia de contracarare a terorismului au
culminat în 20 06 odată cu Directiva Politică Generală8 ce a subliniat că terorismul
va fi una din amenințările fundamentale la adresa NATO pentru următorii 10 -15
ani.
Consultările la nivel înalt au continuat și în cadrul Summit -urilor Alianț ei de
la București (2008) și Strasbourg -Kehl (2009). Prin declarațiile finale ale acestor
evenimente s -a subliniat importanța acordată de aliați protecției cetățenilor,
teritoriilor, infrastructurii și forțelor de apărare, precum și managementului
conseci nțelor unor atacuri teroriste și accentuându -se nevoia unei contribuții
consistente și eficiente a fiecărui stat la implementarea rezoluț iilor relevante pentru
lupta contra terorismului.
În cadrul dezbaterilor cu privire la Noul Concept Strategic, acțiuni le de
contracarare a amenințării teroriste își păstrează relevanța, fapt evidențiat de către
Raportul grupului de experți privind noul document strategic al Alianței (mai
2010) și de cel al Adunării Parlamentare a NATO pe aceeași temă (aprilie 2010).
În c adrul Conceptul ui Strategic, adoptat în cadrul Summit -ului de la
Lisabona9 (noiembrie 2010) s-a reconfirmat poziția de lider a terorismului în lista
amenințărilor importante la adresa Alianței.
Astfel, s -a putut realiza o analiză a impactului potențial al at entatelor
teroriste, prin:
– facilitatea accesului la capacități de tip CBRN,
– existența, dincolo de granițele NATO, a zonelor geopolitice caracterizate
prin instabilitate regională sau prin existența unor conflicte înghețate ;
– elaborarea unor strategii de atac cibernetic ce asigură impactul scontat de
autori, datorită pagubelor materiale pe care le provo acă asupra infrastructurilor

8 Directiva Politică Generală este un document promovat în sprijinul Conceptul ui Strategic al NATO din 1999,
vizând modificarea și completarea acestuia, în special pe liniile evaluării mediului de securitate ș i a direcționărilor
privind transformarea militară a organizației.
9 “Strategic Concept for the Defence and Security of The Members of the North Atlantic Treaty Organisation”
Adopted by Heads of State and Government in Lisbon. Active Engagement, Mod ern Defence , www.nato .

critice.
În anul 2006 a luat ființă Centrul NATO de Fuz iune a Informațiilor
(Intelligence Fusion Center / IFC ), aflat la Baza Aeriană Molesworth din Marea
Britanie, având ca scop sprijinirea operațiunilor contrateroriste aliate, la
propunerea ACT.
Un prim test de substanță al IFC îl constituie sprijinul misiu nii NATO din
Afganistan pe dimensiunea procesării informațiilor la nivel operațional.
În cadrul Diviziei pentru Amenințările Emergente de Securitate (Emerging
Security Challenges Division / ESCD ), recent create (2010), există o structură
dedicată contrate rorismului care coordonează demersurile aliate în acest domeniu.
Bineînțeles că eforturile Alianței de dezvoltare a politicilor și capabilităților în
domeniul contracarării terorismului sunt susținute de o rețea de Centre de
Excelență (COE), unul dintre acestea, Centrul de Excelență pentru Apărarea
împotriva Terorismului de la Ankara, vizând exclusiv acest domeniu.
Mediul actual de securitate are un grad ridicat de instabilitate,
imprevizibilitate, ca manifestare a unor riscuri și amenințări asimetrice d e
redefinire a relațiilor dintre marile puteri. Noua amploare a amenințărilor
asimetrice poate genera spirale de insecuritate ce pot pune la grea încercare
relațiile internaționale contemporane. Se manifestă tot mai des tendința unor
organisme de a -și dep ăși rangul ierarhic inferior în sistem prin mijloace
economice, politice, religioase, ideologice. Prin urmare intenția de a neutraliza
aceste situații de criză este greu de realizat datorită multipolarismului actual în
relațiile internaționale. Majoritatea analiștilor consideră că va lua amploare în
următiorii 15 -20 de ani, perpectiva unei lumi multipolare cu responsabilități
limitate.
Procesul de globalizare începe să elimine organizarea pe verticală a culturilor,
iar noul trend este o organizare pe orizo ntală a culturilor din noile rețele
transnaționale.

2.2 C ombaterea terorismu lui

Pe baza deciziilor politice, trebuie să se elaboreze un concept strategic pentru
combaterea terorismului. Deoarece terorismul este alcătuit dintr -un sistemn de
acțiuni disparate, fără coordonare sau doctrine, forțe identificabi le, este necesară o
strategie complexă care să prevadă conflictele posibile ce trebuie să fie anihilate și
care să identifice cauzele, amploarea și specificul diferitelor operații, dar în acel ași
timp să mențină o inițiativă strategică mereu adaptată.
Crearea unui strategii antiteroriste trebuie să aibă în vedere urimătoarele:
-crearea și menținerere unei situații strategice cu scopul de a supraveghea

permanent zonele civile și militare, organ izațiile și persoanele ce pot fi bănuite că
aparțin unor rețele teroriste;
– acțiuni de prevenire (filtre, razii, descinderi în cuiburi teroriste), dar și
acțiuni de supraveghere atent ă, vigilent ă din partea popula ției și institu țiilor;
-cucerirea suprema ției informa ționale;
– sesizarea etapelor și momentelor în care se preg ătesc ac țiuni teroriste și
interven ția rapid ă pentru eliminarea lor;
– lovirea preventiv ă și oportun ă a bazelor de antrenament ale terori știlor, a le
depozitelor, locurilor de întâlnire și altor elemente de infrastructur ă;
– atacarea f ără întrerupere, prin Internet, prin media și prin mijloace ale
războiului psihologic, a site -urilor, organiza țiilor, re țelelor teroriste;
– realizarea unui sistem de preg ătire antiterorist ă a popula ției, a economiei și
institu țiilor.

Lupta antiteroristă are la bază doua concepte importante: antiter orism și
contraterorism.
1. Antiterorismu l – cuprinde toate măsurile luate pentru a preveni apariția
terorismului sau a unui anumit act terorist. Aceste mă suri presupun evaluarea
pericolului, înt ărirea obiectivelor de ap ărat, protec ția personal ă și siguran ța
acțiunilor și au ca scop reducerea vulnerabilității factorilor umani, specifici și
nespecifici, materiali.
2. Contraterorismul – este r ăspunsul la o ac țiune terorist ă care a avut loc.
Cuprinde riposta tactic ă, investigarea crimei și structura de conducere a acțiunilor
de urgență care dirijează riposta la o acțiune teroristă aflată în curs de desfășurare
(ex. luarea de ostatici sau rapirea).
3. Combaterea (sau contracararea) terorismului – este un termen generic
folosit pentru a descrie totalitatea m ăsurilor antiteroriste și contrateroriste. Acestea
sunt reprezentate de ac țiunile întreprinse de c ătre guverne pentru a contracara
pericolul, incluzând m ăsurile speciale ini țiate de structurile militare, de organele de
ordine și de profesioni știi pe linie de paz ă și protec ție pentru reducerea
probabilit ății unui atac împotriva unui anumit obiectiv. Asemenea m ăsuri mai
cuprind și acțiunile întreprinse ca ripost ă la un anumit eveniment (exemplu luare
de ostatici) sau bombardarea teritoriului unei țări în care se desfășoară o anumită
acțiune.
În elaborarea p rogramel or guvernamentale pentru combaterea terorismului,
diferite state sunt incluse cel puț in patru obiective principale: prevenirea,
descurajarea, reac ția și previziunea .
Prevenirea se realizeaz ă prin ini țiative interna ționale și prin diploma ție.
Pentru toate țările, terorismul este un fenomen antisocial extrem de nociv și
acestea ar trebui s ă facă front comun pentru a -l combate. Acest lucru nu este

posibil deoarece ceea ce pentru unii înseamn ă "terorist" pentru alții însemnă
"luptător de libertate".
Analiza tuturor amenințărilor și riscurilor de natură teroristă sau care pot
facilita acțiuni teroriste creează condiții necesare pentru evaluarea, prognozarea și
apoi prevenirea fenomenului terorist.
Descurajarea se realizeaz ă prin înt ărirea măsurilor de supraveghere a
potențialelor obiective care pot deveni țintă. Deși este imposibil s ă se asigure o
intimidare total ă prin protec ția obiectivelor, acest efort trebuie continuat, mai ales
atunci când este vorba de obiectivele care sunt valori reprezentative pentru o
națiune.
Element ul central al politicii oricărui guvern este reacția la acțiunile teroriste.
Măsurile ce trebuie luate vor cuprinde metode și modele atât pentru entitățile din
sfera militară, cât și pentru cele din sfera de securitate punându -se accentul pe
măsuri de salvare a ostaticilor și gestionarea unor astfel de situații.
Cele mai multe unit ăți contrateroriste sunt: SAS -Serviciul Aerian Special
(Anglia), GSG -9 (Germania), GIGN ( Fortele Speciale Franceze ).
Previziunea sau prevenirea acțiunilor și evenimente lor teroriste se
realizeaz ă prin înt ărirea m ăsurilor informative și contrainformative . Multe țări au
avut un avans evident în crearea unui sistem de schimb de date utile pentru
dezvoltarea activității în domenul antiterorist.
La baza acestor obiective stau acțiuni care au o multitudine de puncte
comune, ca re odată identificate creează un tipar de monitorizare a diferitelor
situații precum și găsirea unor căi de rezolvare în timp util.
Pentru aceasta este necesar ca fiecare guvern trebuie să țină cont de
următoarele:
– Orice guvern trebuie să se opun ă terorismului intern și interna țional , să
fie preg ătit să acționeze singur sau în c olaborare cu alte țări pentru a preveni și
contracara acțiunile teroriste ce se pot materializa la un moment dat.
– Autorit ățile oric ărui stat trebuie să se folosească de t oate mijloacele
disponibile legale pentru a contracara acțiuni teroriste practicate de persoan e sau
grupuri ce vizează daune la adresa securit ății naționale .
– Statele care practic ă terorismul sau îl sprijin ă activ trebuie să suporte
consecin țele rezultate în urma măsurilor luate de comunitate a interna țional ă, cu
prioritate măsurile de pro tecție a cet ățenilor, a priorit ăților și interesele acestora,
indiferent de țara de baștină.
– Guvernele tuturor țărilor nu vor negocia cu terori știi, nu se vor pl ăti
răscump ărări, nu se vor elibera de ținuți la schimb, nu se va schimba politica și nici
alte ac țiuni care ar putea încuraja noi forme de manifestare a acțiunilor teroriste.
Fiecare guvern va folosi toate mijloacele și metodele de care dispun pentru a
asigura recuperarea în siguran ță a cetățenilor re ținuți ca ostatici de c ătre terori ști.

– Toate statele vor ac ționa cu hotărâre împotriva terori știlor, respectând
libert ățile de baz ă și fără a pune în pericol principiile democratice, încurajând și
alte guverne să acționeze similar.
Exist ă trei nivele de combatere a terorismului.
 Primul nivel este cel politic și diplomatic;
 Al doilea nivel se refer ă la m ăsurile antiteroriste luate pentru a face fa ță
pericolului și abordeaz ă problema dintr -o perspectiv ă strategic ă;
 Al treilea nivel este cel tactic și cuprinde măsuri antiteroriste si
contrateroriste.
În lupta antiteroristă, în elaborarea unor măsuri strategice și tactice, trebuie
avut în vedere pericolul ce s -ar abate asupra forțelor propri i precum și cunoașterea
tacticii de bază folosit ă de terori ști și tendin țele curente folosite în aplicarea
acestei tactici.Terorismul este o problem ă dinamic ă aflată mereu în schimbare . Pe
măsură ce se schimb ă grupurile și principalii combatan ți, apar mod ificări în tactica
și acțiunile de lucru ale terori știlor.

2.2.1 Antiterorismul. Esen ța Prevenirii Terorismului

Acțiunea antiterorist ă întreprins ă de un stat democratic presupune luarea de
măsuri drastice și eficiente î mpotriva grupurilor teroriste, a conduc ătorilor lor, a
rețelelor de sprijin logistic, o data cu izolarea "operativilor" de masa de sus ținători
activi sau pasivi din rândul popula ției. Întotdeauna , aceste m ăsuri trebuie s ă aibă
un caracter strict temporar care să nu împiedice desf ășurarea în continuare a unei
vieții politice sănătoase cu caracter liberal democratic. Măsurile antiteroriste nu
trebuie să afecteze participarea cetățenilor la viața public ă, la dezbateri libere,
precum și dreptul la opinie, participarea activ ă la reformele democratice, dar
trebuie să -i convingă pe potențialii agresori că nu se va permite , sub nici o formă ,
ca ei s ă aibă vreun beneficiu direct sau indirect, din ac țiunile sau activitățile
extremist terorist e.
Dar eficiența unor astf el de activități antiterorite însumează coordonarea
unitar ă și coerent ă a dou ă paliere ac ționale diferite:
-nivelul operativ -care implică ac țiuni ale poliției dar și paramilitare care s ă
împiedice diseminarea violentei teroriste și să asigu re destructurarea fac țiunilor
extremist teroriste active ;
lansarea unor mesaje politice care s ă permit ă obținerea sprijinului popular în
lupta contraterorismului, ca bază determinat ă a oric ărui demers întreprins de un
guvern democratic.
Masurile antiter oriste operative includ strângerea de informatii, analizarea
vulnerabilit ății unor poten țiale ținte teroriste precum și acțiunile preventive. Pentru

aceasta for țele antiteroriste trebuie s ă țină cont de următoarele:
– Participarea la dezvoltarea și compl etarea unei baze de date specializate
accesibilă tuturor institu țiilor interesate cu atribu ții în domeniu;
– Elaborarea de planuri generale și particulare (pe obiective) de protejare
antiteroristă;
– Practicarea de controale și supravegheri în locurile cu vulnerabilitate
crescut ă ce sunt vizate de entitățile teroriste.
– Analiza factorilor de risc și propunerea de solutii, etc.
– Cooperarea cu celelalte institu ții de apărare a siguran ței na ționale, în
vederea protej ării personalului, poten țial amenintat de teroristi.
Măsurile de prevenire a eventualelor atacuri teroriste pot fi vizibile ele având
și scopul de a descuraja.De aceea mă surile de protec ție vizibile și agresive,
componenta "la vedere" a for țelor de securitate, îi pot convinge pe e ventualii
agresori c ă ținta este bine protejat ă și nu au șanse de reușită. Dacă terorisții nu sunt
convinsi c ă pot reuși nu vor desfășura acțiuni.
Orice organiza ție terorist ă tipică nu are un număr mare de adepți, dar este
structurat ă pe celule de ac țiune independente sau semi -independente din punct de
vedere operativ. Acestea sunt preocupate permanent de securitatea lor și din acest
motiv, terori știi profesioni ști își crează "acoperirii" sofisticate și sisteme
complicate antidetectie și antiinfiltrare, cău tând mereu noi schimbări și adaptarea
la mediul urban sau suburban.
Îmbunătățirea c apacit ății logistic e le permite s ă-și schimbe rapid bazele de
acțiune dintr -un ora ș în altul , dintr -o regiune în alta, sau dintr -o țară în alta la cel
mai ne însemnat semnal de pericol.
În acest context, un element important îl constituie poliția ca "agentie de
informatii" important ă în prevenirea și combaterea terorismului , atât prin natura
atribuțiilor sale dar și prin prezența sa pe străzii, în cartierele și localurile r ău
famate sau în zonele reziden țiale, în apropierea școlilor , cluburilor, b ăncilor
penetrând, practic, toate zonele vit eții sociale.
La nivel de colaborare interna țional ă exista deja structuri specializate și
anume:
 INTERPOL – este organiza ția interna țional ă în domeniul aplic ării
legisla ției creat ă în 1923, la care au aderat în prezent circa 150 de state. Aceasta
asigur ă transmiterea de informa ții vitale solicitate de autorit ățile cu competen ță în
aplicarea legisla ției din întreaga lume. Eforturile Inte rpolului s -au concretizat în
acordul statelor membre de formare a unei unit ăți speciale în cadrul Interpolului
care s ă se ocupe cu informa țiile privind activitatea terorist ă, să analizeze și să
evalueze datele disponibile despre grupările teroriste. Aceast ă unitate antiterorist ă,
aflată la centrul de comand ă al Interpolului din Fran ța, a devenit opera ționala în
1986 și este condus ă de către un agent FBI desemnat de secretarul general al

Interpolului.
 GRUPUL TREVI – (Terorism, Radicalis m, Extremism, Violen ță
Interna țional ă) – a luat naștere în 1976 la Luxemburg. Din 1986 SUA participă
activ ca observator, la ședințele trimestriale TREVI privind m ăsurile specifice
combaterii terorismului prin cooperare și inițiere la nivel interna țional.

 GRUPUL DE LUCRU QUANTICO (QWG) – a fost înființat în 1979 din
inițiativa FBI din Quantico (Statul Virginia). Tematica întâlnirilor cuprinde o
problematic ă variat ă privind terorismul, coordonarea investiga țiilor și schimbul de
informa ții precum și elaborarea de documentare asupra fenomenului terorist și
respectiv, asupra m ăsurilor antiteroriste.

 GRUPUL DE LUCRU ITALO -AMERICAN (IAWG) – în cadrul său
funcționează subgrupul pentru terorism ale c ărui întâlniri au loc anual și alternativ
între Washington și Roma, finalizându -se în în țelegerile formale și initiative pentru
anul care urmeaz ă.

ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ A ȘEFILOR DE POLIȚIE (IAPC)
COMITETUL PENTRU PROBLEME TERORISTE – IACP are în ultimii ani,
rol de conduc ător în lupta î mpotriva terorismului interna țional.

2.2.2 Prevenirea și combaterea terorismului în România

Trebuie subliniat că România nu s -a confruntat și nu se confruntă cu riscuri
majore de natura teroristă la adresa sa. Cu toate că se află pe o falie apropiată de
limita unor interese geopolitice și geostrategice, nu reprezintă un spațiu de
confruntare teroristă. Acest lucru se datorează în mare măsură caracteristicilor
poporului român, înclinației sale spre dialog și pace, rezistenței sale îndelungate la
opresiuni și represiuni de -a lungul istoriei.
În contextul globalizării, terorismul a devenit un fenomen de amploare.
Combaterea sa nu se poate realiza prin acțiuni izolate, ci prin cooperare și
colaborare între toate statele lumii. De aceea, structurile naționale care au atribuții
în combaterea terorismului s -au remarcat pe plan intern, dar și internațional, prin
activitățile desfășurate. Zonele generatoare de terorism sunt considerate cele
influențate de fundamentalismul islamic, separatiști, traficanți etc, acest a
situându -se pe coridorul islamic, dar și pe terioriile statelor care au aderat la NATO
sau din apriperea lor.

România poate fi supusă amenințărilor teroriste cel puțin din trei
perspective :
– ca membră NATO și UE, făcând parte din lumea civilizată, împot riva căreia
sunt îndreptate cele mai multe acțiuni teroriste;
-ca țară situată nu departe de zona caucaziană și de cea a Orientului Apropiat,
în zona Mării Negre și a Balcanilor;
-ca stat participant la războiul contra terorismului aderând după evenimentel e
de la 11 septembrie 2001, la coaliția antiteroristă condusă de SUA.
E posibil ca prin implicarea sa în adoptarea strategiei europene de construire a
unui coridor de securitate european, România să fie vizată de unele atacuri teroriste
din zona nistreană sau islamică.
Ca toate celelalte state angrenate în lupta antiteroristă, România are la baza
strategiilor sale antiteroriste, cele patru obiective: previziunea, prevenirea, reacția
și descurajarea.
Prevenirea și combaterea terorismului se realizează confo rm prevederilor
convențiilor internaționale la care România a aderat și cu respectarea legislației
internaționale și legislației interne referitoare la drepturile omului.
Prin „ Legea 51/1991 privind siguranța națională a României” sunt prevăzute
acțiunile ce constituie amenințări la adresa siguranței nașionale a României.
Prin „ Legea 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român
de Informații” este stabilit că prevenirea și combaterea terorismului este o
responsabilitate a acestui serviciu.
După 11 septembrie 2001 s -a impus actualizarea cadrului legislativ și
perfecționarea mecanismelor operaționale. Din anul 2001, Serviciul Român de
Informații a fost desemnat ca autoritate națională în domeniul antiterorismului,
prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).
La nivel național activitatea de prevenire și combatere a terorismului se
organizează și se desfășoară potrivit „ Legii 535/2004 privind prevenirea și
combaterea terorismului” actualizată.
Tot prin hotărîre a CSAT din an ul 2002 a fost aprobată „ Strategia Națională
de Prevenire și Combatere a Terorismului”, document prin care se stabilesc
prioritățile strategice al Romîniei. Pe baza acestei strategii s -a constituit „ Sistemul
Național de Prevenire și Combatere a Terorismulu i”(SNPCT) care include
autoritățile și instituțiile publice cu responsabilități în domeniu. Consiliul Suprem
de Apărare a Țării este coordonatorul strategic al SNPCT, care are următoarea
componență:
 Consiliul Suprem de Apărare a Ță rii- cu rol de coordonare strategică;
 Serviciul Român de Informații – coordonator tehnic
 Ministere:
 Ministerul Administrației și Internelor

 Ministerul Apărării Naționale
 Ministerul Afacerilor Externe
 Departamentul pentru Controlu l Exporturilor – ANCEX
 Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri
 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
 Ministerul Mediului și Pădurilor
 Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
 Ministerul Sănătății
 Ministerul Com unicațiilor și Societății Informaționale
 Ministerul Finanțelor Publice
 Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului
 Ministerul Justiției
Alte autorități naționale:
 Serviciul de Informații Externe
 Serviciul de Protecție și Pază
 Serviciul de Telecomunicații Speciale
 Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție
 Banca Națională a României
 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor
 Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare

Prin decizia CSAT din 15 aprilie 2004, s -a aprobat formarea „ Sistemului
Național de Alertă Teroristă” (SNAT) destinat sprijinirii procesului de planificare
a activităților antiteroriste, ca mijloc adecvat de prevenire, descurajare și combatere
a acțiunilor teroriste pe teritoriul țării10, în cadrul căruia își desfășoară activitatea
următoarele structuri:
 Departamentul dedicat culegerii de informații, care asigur ă
monotorizarea și analiza riscurilor la nivel național;
 Brigada Antiteroristă – care asigură intervenția anti/contrateroristă la
nivel național;
 Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA), prin
intermediul căruia SRI asigură coordonarea teh nică a SNPCT ;
În prezent pe termen scurt, amenințările și riscurile de natura teroristă care
pot afecta România rezultă din:
 degradarea condiției umane și răspândirea infracționalității ;
 extinderea traficului de droguri și a rețelelor de prostituț ie și traficului
de carne vie;

10 http://www.sri.ro/ Sistemul national de alertă teroristă

 evoluțuia unei economii subterane, a spălării banilor și activităților
ilegale;
 existența unor minorități musulmane, islamice care ar putea fi racolate
de organizații teroriste;
 existența unor persoane cu mijloace mi nime de subzistență care pot
deveni victime le racolatorilor rețelelor teroriste;

În urma unor analize de specialitate de pronosticare pe termen scurt, rezultă că
în România este posibilă manifestarea unor acțiuni teroriste directe sau indirecte la
adresa țării,asupra unor instituții, organizații românești sau chiar ambasade,
consulate, misiuni straine.
Cele mai probabile activități și acțiuni teroriste pot fi:
 posibilitatea procurării de teroriști a unor mijloace nucleare, chimice
sau biologice care p ot fi folosite în țară sau în afara ei;
 atacarea unor depozite românești de armament și muniții, în vederea
procurări acestora și utilizării în scop terorist;
 organizarea unor atacuri asupra unor personalități străine aflate în
vizită, pe teritoriul țării noastre;
 acțiuni de recrutare de persoane de către organizațiile teroriste, contra
unor sume de bani, sau în virtutea unor convingeri;
 organizarea pe teritoriul țării a unor baze, rețele, noduri de comunicații,
zone de transfer care țin de stru cturi teroriste;
 atacuri asupra unor reprezentanți NATO sau ai altor organisme
internaționale;
 acțiuni ale ciberterorismului, ale terorismului psihologic, genetic etc.
În virtutea unor bune relații cu lumea arabă, este posibil ca în perioada
urmă toare să nu existe atacuri teroriste asupra românilor. Sunt totuși posibile astfel
de atacuri prin prisma participării României la coaliția internațională și
parteneriatul strategic. Dintre aceste posibile acțiuni probabile putem enumera:
 atacuri împotr iva militarilor români ce luptă în Afganistan și Irak;
 atacuri asupra unor comunități de români ce lucrează în străinătate;
 atacul asupra unor obiective economice, culturale sau politice din
România;
 diferite atacuri cu bombă în locuri publice.

De aceea România trebuie să aibă în vedere o intensificare a unor activități
teroriste sau de sprijin pentru grupări teroriste.
Noua strategie de combatere a terorismului adoptată de NATO și UE prevăd
și pentru România responsabilități ce vizează protecția țării, dar și a intereselor în

România ale NATO și UE.
Țara noastră participă la acțiuni de combatere a terorismului din punct de
vedere strategic, operativ și tactic prin toate mijloacele de care dispune:
combaterea criminalității economice, lupta împotri va corupției, protejarea
frontierelor, reducere infracționalității și crearea unui mediu de afaceri protejat de
rețelele de traficanți.
Consiliul național de alertă teroristă , aprobat de CSAT în 2004, propus de
Serviciul Român de Informați cuprinde 5 grad e de alertă (1 -verde; 2 -albastru;
3-galben; 4 -portocaliu; 5 -roșu) și se referă la pericolele unor atentate în funcție de
informațiile deținute11.
Sursa : http:www.sri.ro
În stabilirea nivelului de alertă teroristă se folosesc următorii indicatori:
 informații disponibile, conținând avertizări cu privire la evoluții ce s -ar putea
constitui în: vulnerabilități, factori de risc, amenințări, stări de pericol,
iminența unui atac terorist pe teritoriul Români ei;
 evenimente recente – manifestări explicite de orice natură ale unei entități
teroriste de a realiza un atac terorist pe plan national/international;
De la instituirea SNAT din anul 2004 și până în prezent, în România, nivelul de
alertă teroristă a fost PRECAUT (ALBASTRU ) cu excepția unei scurte perioade
(cu ocazia desfășurării la București în anul 2008 a Summit -ului NATO) când s -a
decis ridicarea nivelului la GALBEN -MODERAT. Acest nivel înseamnă un risc
scăzut de producere a unui atentat.
Strat egia Serviciului Român de Informații este de a preveni orice acțiune
teroristă și de a menține un climat de siguranță a cetățenilor și de a proteja teritoriul
național.
Țara noastră este angrenată pe linia descurajării statelor care sponsorizează
sau sprin jină terorismul, Rom ânia participând activ la acțiunile de gestionare a
crizelor și de combatere a acțiunilor teroriste cu forte ale armatei, jandarmeriei și
poliției în teatrele de operații din Irak și Afganistan.

11 http:/www.sri.ro/Sistemul de alertă teroristă

Cap 3 Studiu de caz – Armele psihotroni ce ,un aliat împotriva
terorismului
“Cine de ține informa ția, de ține puterea” se tot spune în zilele noastre,î nsă
poți să deții o informatie, dar s ă nu o po ți folosi.
Creierul sau encefalul reprezintă partea sistemului nervos central și este
protejat de cutia cranian ă ,fiind captu șit cu o membran ă numit ă meninge .
Acesta este procesorul ce controleaz ă numeroase fu ncții ale organismului de
exemplu bătăile inimii, mersul și alergarea, generarea de gânduri și emo ții,etc.
Dacă acest centru ce deține și proceseaz ă informa ția,fiind și ultima barier ă
în calea influen țelor exter ne , este influen țat cumva, de exemplu
electromagnetic, astfel încat, el sa decid ă în favoarea celui c are urmărește un
anumit scop, informa ția nu va mai folosi la absolut nimic.
Armele psihotronice influenteaz ă comportamentul uman modific ându-i
starea de normalitate . Acest tip de arme “pot transforma soldații trupelor
adverse într-o adunătură de oameni controlabili sau de zombie ușor de
manipulat ”.
Arma psihotronica,este una de natura oscilatorie și din acest motiv,
influenteaz ă inclusiv componente le electronice.
Aces tea reprezint ă un complex de influen țe prin int ermediul c ărora se
distruge sistemul nervos, inima, vezica biliar ă, pancreasul, ficatul, , a
organelor sexuale și urinare, a tractului intestinal, încetinesc activitatea
cerebral ă, picioare le permanent încordate, a spatelui, , distrug dantura având
ca scop final distruge rea omul ui sau de a -l schilodi.

Clasificarea armelor psihotronice

1. In functie de scopul si domeniul de aplicare politic, economic si militar.
– arme strategice, tactice si individuale

2. În funcție de strategie și tactica de aplicare
– arme ofensive
–arme defensive

3. În funcție de zona asupra careia actionează
– senzoriale
– extrasenzoriale influentand sistemul de perceptie
– psihokinestezice cu efect asupra muschilor afectand de plasarea implicit

incetinirea organismelor
– influente extrasenzoriale imperceptibile afectand capacitat ea decizional ă

4. În funcție de timpul de expunere
– pe termen scurt și reversibile
– pe termen lung
– ireversibile și patologice

5. În funcție de obiectivul actiunii
– neletale și letale

6. În funcție de sistemul de control:
– controlabile ,generatorul fiind controlat de un operator
– incontrolabile

7. În funcție de raza de actiune:
– locale, raza scurta de actiune,
– raza medie de actiune pana la 9000 km
– raza de actiune la nivel planetar

8. În funcție de viteza de raspandire:
– lente,
– rapide înfunc ție de viteza undelor
– instantanene, cu actiune fulgeratoare, supersonice

9. În func ție de obictivul propus:
– orientate catre o singura persoana
– un grup de persoane
– o masa de oameni (demonstanti, mitinguri , etc.)
– lumea animala, lumea vegetala, rauri, lacuri, ape îngeneral
– alimentatia, imbracamintea, materiale
– tehnica militara
– sisteme electronice
– constructii și cladiri indu striale sau de locuit
– mijloace de transport și comunicatii

10. Înfunc ție de canalul de raspandire
– fortele apararii nationale
– alte s tructuri de putere: spionaj/contraspionaj
– organizatii și intreprinderi medicale

– prin ev enimente cultural -artistice organizate în masa
– structurile criminale și mafiote
– mediu de afaceri
– organizatii de management și vanzari
– prin sistemele de eductie și instruire
– sectorul privat și alte canale

Arme psihotronice pe baza de radiatii cu frecventa extrem de inalta care se
incadreaza înlungimi de unda milimetrice, cuprind diapazonul dintre
30ghz -300ghz. Acest gen de arma, poate intr -un mod enigmatic , sa
neutralizeze de la distanta diverse centre ale creierului, poate stârni
distrugerea sau incetarea completa a oricarui sistem vital .Acest tip de arma
nu are acela și scop ca și armele de distrugere înmasa .O astfel de arma , poate
actiuna asupra unui singure persoane ,pentru ca aceasta sa atinga maxi mul
de eficienta victima trebuie sa fie relaxat a și sa nu se miste, deoarece
înacest mod poate fi distrus doar un singur centru dorit. (ex. Creierul ,inima
etc.)12
Arme psihotronice utilizeaza radiatii și frecvente superioare la fel ca și
cuptorul cu microunde avand o plaja de frecvente de 3000 mhz. Acestea sunt
cele mai eficiente unde ,aproape identice cu cele produse de cupto rul cu
microunde. Încalitate de creat or al acestor unde pot fi folosite cablurile
telefonice, tv, telefonul, armele antiincendiu, retelele radio. Aceasta arma
daca este indreptata care un om sau mai multi, de regula genereza convulsii
ale picioarelor, arsuri întalpa, dureri asupra aparatului auditiv , aparatului
olfactiv , pocnituri sau vertijuri asupra sistemului cetral , voma și dureri de
cap. Generatorul trebuie sa fie în apropierea victimei, generatorul nu trebuie
sa fie voluminos și trebuie sa se poate controla intensit atea undelor . Daca se
depaseste doza, victima, se prajeste exact ca o bucata de carne cuptorul cu
microunde .

12 https://sites.google.com/site/dimensiuniparalele/arme -psihotronice

BIBLIOGRAFIE WEB

Cap3
https://sites.google.com/site/dimensiuniparalele/arme -psihotronice