Studiu Privind Incidenta Deviatiilor DE Coloana Vertebrala LA Varsta Scolara

“STUDIU PRIVIND INCIDENȚA DEVIAȚIILOR DE COLOANĂ VERTEBRALĂ LA VÂRSTA ȘCOLARĂ”

Cuprins

1. INTRODUCERE

1.1 Importanța și actualitatea temei

1.2 Motivația alegerii temei

1.3 Scopul cercetării

1.4 Sarcinile și obiectivele propuse

2. FUNDAMENTAREA TEORETICO – ȘTIINȚIFICĂ A LUCRĂRII

2.1 Particularitățile anatomo-fiziologice și psihice vârstei școlarului în cele patru cicluri școlare : prescolar, primar, gimnazial,liceal

2.2 Coloana vertebrală. Date anatomice și biomecanice

2.3 Atitudinea corectă a corpului

2.4 Definiții- deviațiile coloanei vertebrale și clasificarea lor. Complicații

2.5 Cauzele și factorii deviațiilor coloanei vertebrale

2.6 Teste și măsurători specifice

2.6 Tratament , metode de recuperare indicate

3. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1 Ipoteza de lucru

3.2 Subiecții și desfășurarea cercetării

3.3 Metode și tehnici de cercetare

3.4. Rezultatele cercetării și interpretarea lor

4. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE, ANEXE

INTRODUCERE

„Coloană vertebrală -totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de susținere a scheletului la animalele vertebrate; șira spinării.”

Coloana vertebrală este una dintre cele mai importante organe din organismul uman , și cea mai importantă componentă a sistemului osos. Ea ne ofera simetria corpului. Fiind și cel mai important organ al aparatului locomotor, participă la mobilitatea și stabilitatea corpului, protejează maduva spinarii și canalul rahidian. În literatura de specialitate este numită ca „ organ axial” , astfel integrindu-se în categoria organelor proprii ale corpului.

Deviațiile- reprezintă o abatere de la direcția dată sau normală. Netratate la timp , deviațiile coloanei vertebrale generează dureri de spate, aspect inestetic și alte efecte asupra organismului. De aceea, este bine , ca ele să fie identificate la timp, și anume în copilărie, în perioada de dezvoltare a scheletului, în perioada de creștere. Diagnosticate timpuriu, pot fi corectate prin gimnastică medicală, kinetoterapie, corset medical, dar și tratament chirurgical, completat de un aport vitaminic și alimentație corespunzătoare.

Lucrarea de față își propune să descopere aceste deviații de timpuriu, să identifice cauzele și factorii declanșatori. Lucrarea își propune să dovedească importanța conștientizării efectelor în timp a acestor deviații și urmarea unui tratament adecvat. Se adresează în special părinților , cadrului didactic , fiind responsabili de sănătatea tinerii generații. Totodată este și responsabilitatea elevilor să aibă griă de corpul lor, preluând acest concept sănătos de la adulți.

1.1 Importanța și actualitatea temei

Astăzi tot mai mulți copii se plâng de dureri ale spatelui, deși sunt la o vârstă timpurie. Mulți dintre ei ajung la medic , fiind aduși de către părinți, pentru că observă la copii lor modificări ale staticii , asimetrii ale umerilor și omoplților, poziție vicioasă, etc. Datele actuale ale specialiștilor estimează ca frecvența deviațiilor patologice ale coloanei vertebrale la copil sunt destul de ridicate, fiind peste 50% din numărul total al copiilor evaluați.

”Starea de funcționare normală sau anormală a acestui organ ,se răsfrange atât asupra dispozitivului spațial cît și asupra unor parametrii morfofiziologici ai diverselor viscere adăpostite în canalul rahidian : maduva spinării, radacinile nervilor spinali, artera vertebrală, etc. sau în cavitățile trunchiului : inima, ficat, plăman, stomac, intestine etc. Asimetriile sesizate la nivelul corpului uman sunt dependente de starea coloanei vertebrale, ele sugerând diagnosticul dar și maniera de abordare terapeutică. Coloana vertebrală are multiple roluri, de sustinere ,de protectie, și nu în ultimul rand de formogeneză – definește forma corpului nostru.”

1.2 Motivația alegerii temei

Principalul motiv pentru care am ales aceasta temă este faptul că tot mai mulți copii cu deviații patologice ale coloanei vertebrale ajung prea târziu la medicul de familie sau cel specialist pentru diagnostic și tratament. Acest lucru se întâmplă pentru că se dă puțină importanță acestor modificări și sunt identificate mult prea târziu.

Cele mai frecvente afecțiuni ale coloanei vertebrale: cifoza, scolioza și lordoza, apar la copii în special după începutul școlii. Nediagnosticate și netratate la timp, generează probleme care atrag asupra lor complicații, multe din ele tratate intr-un târziu prin interveții chirurgicale. Un control regulat la medicul de familie ar putea scădea numărul copiilor ce ramân cu sechele pe viață din cauza neglijenței și dezinformării.

1.3 Scopul lucrării

Deoarece, aceasta temă vizează deviațiile de coloană apărute la vârsta școlară a copilului,

lucrarea de fata are ca scop identificarea incidențelor de coloană în diverse stadii ale școlarității, cauzele si factorii acestor deformații, și câți din cei cu probleme urmează un program kinetic.

Am vrut să atrag atenția adulților de a identifica și monitoriza la timp aceste deviații , dar și asupra sarcinilor și responsabilităților care le revin de a educa tânara generație într-un spirit ce îndeamnă la un mod de viață sănătos. În primul rând părinților, care trebuie să aiba grijă de sănătatea copilului lor. Nu în ultimul rând educatorilor și cadrului didactic, care se află o bună perioadă din zi lângă copil; să aibă grijă de poziția elevului în bănci , de cum poartă ghiozdanul, de dimensiunile mobilierului școlar, etc. Tot adulții sunt datori să educe copii/ elevii să fie responsabili față de calitatea vieții lor și de probleme specifice vârstei și școlarității. Fiecare din ei, trebuie să cunoască că problema lor este rezolvabilă prin urmărirea unui program kinetic corespunzător vârstei ,afecțiunii și particularităților specifice fiecărui individ. La fel de important este exercițiul fizic regulat, o alimentație adecvată și un mod de viață echilibrat. Aceste aspecte sunt foarte importante în buna dezvoltare a unui copil, responsabilitatea noastră este să le promovăm corect și să le aducem la cunoștința a cât mai multor persoane, mai ales celor responsabili de viitorul Pământului. Ne dorim oameni sănătoși și bine informați!

1.4 Sarcinile și obiectivele propuse

În acest studiu îmi propun următoarele:

1. Identificarea elevilor cu deformații ale coloanei;

2. Identificarea cauzelor ce pot provoca deviații de coloana la copiii școlari;

3. Identificarea vârstei (perioadei școlare) mai vulnerabile la anumite deformații ;

4.Identificarea factorilor evoluției unei deformații;

5.Identificarea sexului mai vulnerabil la anumite deformații;

6.Urmărirea evolutiei în timp a deviațiilor copiilor ce urmează sau nu un program kinetic

7.Investigări pe toate cele patru categorii de vârsta ale elevului;

8.Urmărirea particularităților de vârsta ale fiecarei categorii de elevi;

9.Recomandarea unui program kinetic pentru elevii cu deviații vicioase ale rahisului;

10.Urmărirea obiectivității pe tot parcursul lucrării;

11.Efectuarea calculelor cu o marjă mică de eroare.

2. FUNDAMENTAREA TEORETICO – ȘTIINȚIFICĂ A LUCRĂRII

2.1 Particularitățile anatomo-fiziologice și psihice vârstei școlarului în cele patru cicluri școlare : prescolar, primar, gimnazial, liceal

1.Perioada preșcolară. Ciclul preșcolar

Această perioadă se caracterizează prin mai multe tansformări:

Dezvoltarea fizică :

creșterea taliei;

creșterea greutății este mai lentă în comparație cu perioada precedentă, caracterizată prin anumite disproporții : capul relativ mare și picioarele scurte, ceea ce produce la 3-4 ani o oarecare instabilitate; mușchii mari – ai mâinilor și picioarelor – și cei mici care se dezvoltă mai lent, generând lipsa de precizie în mișcări.

Perioada preșcolară se caracterizează prin sistematizarea și integrarea abilităților motorii , creșterea accelerată a abilităților lingvistice și a celor cognitive.

Se produce o dezvoltare accelerată a capacităților intelectuale. Studiile arată că până la 4 ani se obține jumătate din nivelul capacităților intelectuale dobândite până la 16 ani, iar până la 6 ani încă 30%.

Comunicativitatea și sociabilitatea copilului cresc considerabil și se manifestă în mod deosebit în joc, care pune în evidență experiența socială achiziționată de copil.

Toate acestea fac ca, în jurul vârstei de 6-7 ani, copilul să fie pregătit sub aspect fizic, intelectual, afectiv, cât și social pentru o etapă nouă în existența sa – școlarizarea.

2.Vârsta școlară mică. Ciclul primar

Trecerea de la joc la învățătură ,marchează obținerea unor progrese constante în dezvoltarea copilului.

Dezvoltarea fizică este caracterizează prin:

– Fortificarea generală a organismului;

– Osificarea scheletului nu este terminată, ceea ce impune grijă deosebită privind poziția corectă a copilului, pentru a evita deformările;

– Dezvoltarea mai intensă a mușchilor lungi face ca mișcarea generală a copilului, alergarea, spre exemplu, să se manifeste ca o necesitate deosebită, în timp ce mișcările fine, scurte, de coordonare obosesc mâna copilului. Acest specific va fi luat în considerare în procesul de învățare a scrisului, desenului și de dezvoltare a motricității în general.

Multe schimbări au loc și în dezvoltarea psihică:

– Se dezvoltă mai mult sfera cognitivă.

– Capacitățile senzorial-perceptive devin mai eficiente.

-Se dezvoltă capacitatea de orientare spațială, mai ales la nivelul spațiului mic (foaia de hârtie) dar și în privința spațiului geografic. Reprezentările se îmbogățesc și câștigă în precizie.

-În planul gândirii apar operațiile logice. Deși se desfășoară pe plan mintal, operațiile gândirii sunt în continuare legate de obiecte, ceea ce face ca gândirea să aibă un caracter concret.

Progrese evidente se înregistrează și în planul memoriei:

Se dezvoltă diferite tipuri de memorie (vizuală, auditivă, chinestezică).

Imaginația, se manifestă în compuneri, desen, jocuri.

Copilul începe să-și elaboreze noțiuni fundamentale (de număr, de timp, spațiu, mișcare etc.), char dacă gândirea rămâne predominant concretă.

Dimensiunea afectivă se îmbogățește, trăirile afective fiind puternic influențate de viața socială a activitățile școlare. Copilul caută apropiere a intereselor de aptitudini.

Viața socială este și ea mai intensă. Este „vârsta prieteniei“, când apare nevoia de a trăi și activa în colectiv. Școlarul mic se familiarizează treptat cu cerințele vieții

sociale, cu regulile de conduită individuală și colectivă, în funcție de care își reglează atitudinile și relațiile față de alte persoane.

3.Adolescența. Ciclul gimnazial

Adolescența reprezintă perioada de dezvoltare dintre copilărie și viața adultă. Se disting două sub-etape: preadolescența (11-14 ani), denumită și pubertate, care corespunde cu vârsta școlară mijlocie, și adolescența (15-19 ani).

Vârsta școlară mijlocie (preadolescența). Preadolescența (10/11 ani-14/15 ani) este o perioadă de tranziție între copilărie și adolescență. Se caracterizează prin dezvoltare accentuată, atât din punct de vedere fizic și psihic, cât și al relațiilor și atitudinilor sociale.

Activitatea dominantă este învățătura care dobândește caracteristici noi. Elevul își însușește bazele științelor particulare (fizica, chimia, geografia etc.), învață noțiunile abstracte (forță, masă, relief, climă ș.a.).

Dezvoltarea fizică în preadolescență este foarte intensă:

– Creșterea în înălțime cu 6-7 cm;

– Cresterea în greutate 5-6 kg/an;

– Se fortifică mult forța fizică (musculară).

Dezvoltarea fizică este însă inegală:

-Cresc mai mult membrele și mai puțin corpul (cutia toracică) ceea ce duce la o înfățișare disproporționată, apare stângăcia în mișcări.

-Inima crește aproape de două ori, iar vasele sanguine mai puțin, ceea ce provoacă tensiune arterială, dereglări în ritmul inimii, palpitații.

-Creierul, nefiind suficient irigat, generează fenomene 5 ani) este o perioadă de tranziție între copilărie și adolescență. Se caracterizează prin dezvoltare accentuată, atât din punct de vedere fizic și psihic, cât și al relațiilor și atitudinilor sociale.

Activitatea dominantă este învățătura care dobândește caracteristici noi. Elevul își însușește bazele științelor particulare (fizica, chimia, geografia etc.), învață noțiunile abstracte (forță, masă, relief, climă ș.a.).

Dezvoltarea fizică în preadolescență este foarte intensă:

– Creșterea în înălțime cu 6-7 cm;

– Cresterea în greutate 5-6 kg/an;

– Se fortifică mult forța fizică (musculară).

Dezvoltarea fizică este însă inegală:

-Cresc mai mult membrele și mai puțin corpul (cutia toracică) ceea ce duce la o înfățișare disproporționată, apare stângăcia în mișcări.

-Inima crește aproape de două ori, iar vasele sanguine mai puțin, ceea ce provoacă tensiune arterială, dereglări în ritmul inimii, palpitații.

-Creierul, nefiind suficient irigat, generează fenomene de oboseală la efort prea mare, somnolență ș.a. Creierul se dezvoltă mai ales sub aspectul structurii interne a activității funcționale; crește numărul fibrelor, se diferențiază numărul circumvoluțiunilor. Scoarța cerebrală devine capabilă de procese fine de analiză și sinteză, ceea ce vine în sprijinul activității intelectuale.

– Intră în funcțiune noi glande endocrine, unele din ele cu acțiune dominantă – glandele sexuale. Începe procesul maturizării sexuale, apar caractere secundare (schimbarea vocii, glandele mamare, creșterea părului axial). Elevii devin impulsivi, neastâmpărați; apare atracția pentru sexul opus, preocupări pentru ținuta vestimentară; apar schimbări în limbaj și comportare. Toate acestea impun pregătirea din timp a preadolescenților (prin orele educative cu caracter sanitar) pentru maturizarea sexuală; li se vor explica cerințele ce decurg de aici sub aspect fiziologic, al igienei corporale și al relațiilor sociale.

Dezvoltarea psihică a preadolescenților marchează pași imporntanți:

– atenția este mai stabilă;

-memoria din predominant mecanică devine logică;

– se dezvoltă gândirea abstractă, critică, logică. Elevii sunt capabili să facă analize, sinteze, generalizări, abstractizări;

– se dezvoltă operațiile formale. Limbajul se dezvoltă atât cantitativ cât și calitativ.Viața afectivă devine mai bogată și mai variată. Se dezvoltă sentimentele intelectuale, estetice, sociale, sentimentul datoriei, colectivismului, patriotismului.

Relațiile sociale devin mai complexe. Chiar în colectivul clasei, se stabilesc relații noi, mai diversificate. Apar diferențieri între fete și băieți, o discretă distanțare și o competiție care îmbracă uneori forma rivalității . Transformările fizice și psihice profunde la vârsta preadolescentului influențează și ele reacțiile emoționale și comportamentale ale elevilor.

4.Vârsta școlară mare. Ciclul liceal

Adolescența propriu-zisă este vârsta desăvârșirii dezvoltării fizice și psihice, adolescentul fiind un adult în devenire.

Dezvoltarea fizică se încetinește, dispar treptat disproporțiile existente în preadolescență în dezvoltarea fizică:

se mărește volumul pieptului;

crește forța musculară și capacitatea de muncă;

se echilibrează funcțiile cardiovasculare;

structura celulară a scoarței, emisferele creierului se apropie de cea caracteristică a adultului.

se continuă maturizarea sexuală care durează până la 22-24 de ani. Are loc conturarea tipului de masculinitate și feminitate. Obiectivele educației sexuale la această vârstă vizează câștigarea respectului față de propriul corp, instruirea privind manifestările fiziologice și comportamentale ale sexualității.

Schimbări calitative se produc și pe planul dezvoltării psihice, are loc perfecționarea și maturizarea percepției, spiritului de observație, atenției, memoriei. Gândirea, devenind logică, creează posibilitatea de sistematizare și generalizare a cunoștințelor, atitudine critică, argumente logice. În general, acum se conturează instrumentele intelectului uman.

Definitorii pentru adolescenți sunt trei parametri: dezvoltarea conștiinței de sine; afirmarea propriei personalități; integrarea în viața socială.

a) Dezvoltarea conștiinței de sine începe spre sfârșitul preadolescenței , când el își dă seama ,conștient, de propria sa existență fizică, psihică și socială, de actele, sentimentele, gândurile și motivele comportamentelor sale.

b) Afirmarea propriei personalități se poate manifesta mai puternic, mai puțin puternic, dar nu poate lipsi.

c) Integrarea socială a adolescentului se manifestă în tendința de a desfășura o activitate socială, în atașament față de colectiv , încercarea de a fi util celor din jur.

Adolescența (etapa între 12-19 ani) reprezintă una din cele mai importante perioade din viața și evoluția personalității umane. Ea se distinge nu numai prin transformări de natură biologică (împlinirea procesului creșterii, maturizării neuroendocrine, scheletice, musculare), ci și prin conținutul dezvoltării psihocomportamentale.

2.2 Coloana vertebrală. Date anatomice și biomecanice

Fig. 2.2.1 „Coloana vertebrală”

Segment complex, de o mare importanta functionala, coloana vertebrală este alcatuită din:

-33 sau 34 de segmente osoase , numite vertebre;

– 344 de suprafețe articulare;

– 23 de discuri intervertebrale;

– 365 de ligamente cu 730 de puncte de inserție.

Asupra coloanei vertebrale actionează nu mai puțin de 730 de mușchi cu acțiune directă. La toate acestea trebuind adaugate formatiunile nervoase (somatice si vegetative), vasculare, etc.

Vertebre – segmentele osoase care alcatuiesc coloana vertebrala. Vertebrele au o parte anterioara numita corp si o parte posterioara numita arc. Aceste doua părti închid între ele canalul vertebral.

Corpul vertebral este partea cea mai voluminoasa , are forma unui cilindru scurt, care prezintă doua fețe (superioară și inferioară) și o circumferință.
Arcul vertebral are o forma neregulată. Posterior și median prezintă o apofiză spinoasă, lateral doua apofize transverse și deasupra și dedesubt câte doua apofize articulare (în total patru apofize articulare dispuse vertical). Între apofiza spinoasă și apofizele articulare se gasesc lamele vertebrale. Porțiunile care leaga arcul vertebral de corpul vertebral se numesc pediculi.

Coloana vertebrală se împarte în patru regiuni, fiecare din ele fiind alcatuită, dintr-un numar fix de vertebre:
– regiunea cervicală: 7 vertebre;
– regiunea dorsală: 12 vertebre;
– regiunea lombară: 5 vertebre;
– regiunea sacrococcigiană: 9 – 10 vertebre;

Funcțiile si caracteristiciile morfofunctionale ale vertebrelor din fiecare regiune a coloanei vertebrale umane:

-funcția de a suporta greutatea capului, trunchiului și a membrelor superioare;

– funcția de a asigura o mobilitate suficientă.

Suprafețele de sprijin ale corpurilor vertebrale cresc de la o vertebră la alta, forma lor este determinată de solicitarile dinamice.

Fiecare vertebră prezintă și diferențieri morfofuncționale, rezultate în urma mecanismelor de adaptare la solicitările staticii și dinamicii bipede.

Primele 3 regiuni sunt constituite din vertebre adevărate ,formate din corp, arc și pediculi, iar ultimele două regiuni din vertebre false.

Vertebrele se articulează între ele prin intermediul a două tipuri de articulații:

Articulații adevărate: discovertebrale, articulațiile proceselor articulare.

Articulații false: articulațiile lamelor vertebrale, aproceselor spinoase, a proceselor transverse.

Articulațiile discovertebrale sunt simfize și unesc corpii vertebrali prin intermediul discurilor intervertebrale.

Acestea sunt formațiuni fibrocartilaginoase ce aderă la platourile corpilor vertebrali, fiind formate din: inelul fibros, format din fibre de colagen, concentrice doar în zona lombară și din nucleul pulpos, o masă de țesut gelatinos situat în interiorul inelulului fibros, format

din celule condrocitare, hidrofile, între corpii vertebrali.

Rolul discurilor intervertebrale este multiplu:

a) contribuie, prin rezistența lor, la menținerea curburilor coloanei;
b) favorizează, prin elasticitatea lor, revenirea la starea de echilibru dupa terminarea mișcării;
c) transmit greutatea corpului în toate direcțiile diferitelor segmente ale coloanei vertebrale;
d) amortizează șocurile sau presiunile la care este supus fiecare segment în mod special în cursul mișcărilor sau eforturilor.

Fig.2.2.2 – Articulațiile coloanei vertebrale -secțiune transversală

(Theodorescu D., 1982)

Stabilitatea acestor articulații este dată de ligamente :

– Ligamentul longitudinal anterior – limitează extensia coloanei.

– Ligamentul longitudinal posterior – limitează flexia coloanei.

Articulațiile proceselor spinoase sunt sindesmoze, mijloacele de unire fiind reprezentate de ligamente:

-Ligamentele interspinale – limitează flexia și rotația coloanei;

-Ligamentele supraspinale – limitează flexia și rotația coloanei;

– Ligamentul nucal – se găsește doar în regiunea cervicală, fiind omologul celor două enumerate anterior, constituind un suport pentru inserția musculaturii extensoare paravertebrale cervicale.Limitează flexia și rotația coloanei cervicale.

Articulațiile unciforme , unește apofizele articulare inferioare ale vertebrei de deasupra cu cele superioare ale vertebrei de dedesubt. Dintre mijloacele de unire cunoscute, la acest nivel este prezentă doar capsula articulară, laxitatea sa depinzând de regiune .

Figura2.2.3 – Articulațiile coloanei vertebrale – vedere laterală (Theodorescu D., 1982)

Articulațiile lamelor vertebale sunt sindesmoze, mijloacele de unire fiind reprezentate de ligamentul galben care contribuie la:

– Readucerea coloanei în poziție anatomică, după ce în prealabil a fost flectată;

-Limitarea flexiei coloanei;

– Menținerea coloanei în poziție verticală.

Articulațiile proceselor transverse sunt sindesmoze, mijloacele de unire fiind formate din ligamentele intertransverse.

Vascularizarea măduvei spinarii

Irigația măduvei spinării se realizează într-un mod aparte, de aceea este important cunoașterea procesului .Maduva cervicală este irigată de mai multe artere importante, care provin din arterele spinale anterioare si posterioare , care sunt ramuri ale arterei vertebrale și ale arterei cerebeloase posterioare. Maduva lombara este irigată de artere care provin din arterele sacrate laterale, iar maduva dorsală este irigată de arterele cervicale si lombare. Zona vasculară cea mai critică se gasește la nivelul D 4, la limita celor doua teritorii vasculare.

Vascularizația arterială:

-artera vertebrală

-artere intercostale posterioare

-artere lombare

Vascularizația venoasă: Doua siteme venoase(anterioar si posterior). Sistemul venos anterior se varsă în vene corespunzatoare arterelor , iar cel posterior în plexul venos intervertebral.

Nervii spinali

Coloana vertebrala contine 31 de perechi de nervi spinali, dintre care: 8 cervicali, 12 toracici, 5 lombari, 5 sacrati, 1 coccigian.

Aceștia conțin fibre senzitive și motorii. Fibrele își au originea în maduva spinării , ele reprezintă continuarea rădăcinilor nervoase ventrale și dorsale. Fibrele nervoase aferente ajung prin intermediul rădăcinii dorsale în corpii neuronalii localizați în ganglionii acestora – ganglionii spinali , pe când ,din corpii neuronali localizați în materia cenușie spinală pleacă fibre eferente prin intermediul rădăcinilor ventrale.

Nervii spinali părăsesc canalul ventral prin orificiile intervertebrale, corespunzatoare fiecăruia, dupa care se divid și formează un ram dorsal. De regulă, ramurile ventrale inerveaza membrele, fibrele distribuindu-se prin intermediul plexurilor brahial și lombosacrat. De asemenea, fibrele din ramurile ventrale ajung la pielea si muschii peretelui antero-lateral al trunchiului. Ramurile dorsale servesc la inervația mușchilor și pielii spatelui.

În segmentele toracic, lombar , sacral și coccigian ale coloanei vertebrale, nervii spinali, numerotați echivalent cu vertebrele cărora corespund, părăsesc canalul vertebral trecând inferior de pediculul vertebrei respective.

Exemplu: Nervul T11 iese prin foramenul intervertebral dintre vertebrele T11 si T12, pe cind nervii C1-C7 trec superior de vertebra respectivă.

Mișcările caracteristice coloanei:

Sunt mișcari evidente la nivelul:

a) Coloanei cervicale:

-Flexia – ducerea bărbiei înspre stern;

-Extensia – ducerea occiputului înspre coloană;

– Înclinare laterală – apropierea urechii de acromion;

-Rotația – mișcare ce se execută în jurul unui ax transversal ce trece prin mijlocul discurilor intervertebrale.

b) Coloanei vertebrale pe ansamblu:

-Flexia – aplecarea înainte;

-Extensia – aplecarea înapoi;

-Înclinare laterală – aplecarea trunchiului înspre dreapta sau stânga;

-Rotația – mișcare ce se execută în jurul unui ax transversal ce trece prin mijlocul discurilor intervertebrale.

Articulația sacro-iliacă asigură joncțiunea dintre coloana vertebrală și centura

pelvină , având un rol foarte important în transmiterea greutății către membrul inferior în timpul deplasării.

Figura 2.2.4 – Articulația sacro-iliacă (după www.wheelessonline.com).

Suprafețele articulare sunt reprezentate de sacrum și de osul iliac.

Mijloacele de unire sunt alcătuite de capsula articulară și ligamentele:

-sacro-iliace anterioare;

-sacroiliace interosoase – cel mai important mijloc de stabilizare a articulației;

-sacro-iliace posterioare.

Mișcările posibile la acest nivel sunt cele de nutație și contranutație (bascularea anterioară și posterioară a sacrului).

Musculatura coloanei vertebrale

Tabel 2.2.1 „Mușchii flexori”

Tabel 2.2.2 „Mușchii Extensori ”

Tabel 2.2.3 „Mușchii Rotatori ”

Tabel 2.2.4 „Mușchii Înclinatori”

Fig.2.2.5 “ Musculatura spatelui și coloanei vertebrale“

2.3 Atitudinea corectă a corpului

Coloana vertebrală, în întregime , reprezintă o coloană de susținere, conform principiilor din fizică dupa care “ o coloana perfect rectilinie oferă o rezistență mai redusă la presiunile verticale decât o coloană elastică, cu curburi” , iar coloana vertebrală prezintă o succesiune de curburi. În plus, prin articulațiile intervertebrale și prin acțiunile sinergice și antagonice ale musculaturii sale, ea reduce șocurile verticale și realizează menținerea unui echilibru al coloanei și , totodatată, și a trunchiului pe bazin. În acest fel stabilitatea este transmisă și membrelor inferioare atât în static , cât și în dinamică, mers sau alergare, sau în mișcările rotaționale ale coloanei.

Atitudinea corecta a corpului uman este o funcție a acestuia. Ea se realizează prin acțiunea sinergică, simultană și coordonată a elementelor aparatului locomotor de către sistemul nervos central. În acest mod se menține stabilitatea, echilibrul și rapoartele constante între diferite segmente ale corpului.

Atitudinea corpului este rezultatul acțiunii mai multor factori, diverși:

– predispoziția ereditară (informația genetică);

– tipul de activitate nervoasă superioară;

– tonusul musculaturii;

– preocupările personale pentru formarea și mentinerea într-o formă bună a aparatului locomotor.

Procesul de educare a atitudinii poate începe dupa vârsta de 5 ani, când se termină mielinizarea dar și înainte de 5 ani trebuie să ne preocupe mai ales poziția sezând și poziția în timpul mersului.

Elemente și indicii care carcaterizează o atitudine corectă a corpului:

alinierea segmentelor corpului cu 5° înainte față de verticală pe o axă care trece prin: maleola exterioară , platoul tibial, marele trohanter, acromiom și vertex. Modificări spre anterior sau posterior nu mai corespund posturii corecte;

simetria segmentelor față de axul median și în special a capului, gâtului, umerilor, bazinului. Modificarea poziției acestor elemente duce la asimetrii; 

gradul de tonicitate al musculaturii. O musculatură rigidă, hipertonă, imprimă corpului fie o pozitie asimetrică, fie o notă de rigiditate.

Elemente care determina atitudinea corecta a corpului pe segmente:

capul și gâtul au o atitudine corectă când o linie imaginară ce unește conductul auditiv exterior cu unghiul extern al ochiului, este paralelă cu suprafața de sprijin a picioarelor și cele doua jumătăți situate simetric față de linia mediană; 

umerii – au o poziție corectă când acromiomul este pe o linie înclinată cu 5° față de verticală, iar claviculele sunt orizontale;

trunchiul este corect, când este vertical și simetric față de linia median, iar coloana vertebrală are curburi fiziologice;

bazinul are o atitudine corectă, când este înclinat înainte cu 30° față de orizontală și se sprijină în mod simetric pe ambele membre inferioare;

membrele superioare trebuie să fie apropiate de trunchi și ușor flectate din articulația cotului;

membrele inferioare să fie verticale, cu genunchii întinși și apropiate în 4 puncte: maleola internă; 1/3 medie a gambei; genunchi; 1/3 medie coapse.

picioarele au poziție corectă în așezarea pe sol când axa anatomică este aceeași cu axa functională și contururile bolții sunt evidente. 

Echilibrul coloanei vertebrale nu se realizează la fel pentru toți indivizii normali. De aceea, tinuta coloanei vertebrale diferă de la individ la individ. Diferența este pusă în legatură cu accentuarea sau diminuarea curburilor din planul anteroposterior, ca urmare a gradului de înclinare înainte a bazinului.

Tipuri generale de ținută

1.Spatele normal -ținuta în care curburile vertebrale prezintă o arcuire normala. Este ținută de drepți “ostășesc” , în care înclinarea bazinului este normală.
2. Spatele rotund – un tip de ținută foarte frecvent întalnit. Convexitatea dorsală coboară cuprinzând vertebrele lombare, iar concavitatea regiunii lombare se micșorează ca întindere și ca profunzime. Bazinul este înclinat ușor înainte și în jos.
3. Spatele plat – ținuta mai puțin frecvent întâlnit. Convexitatea dorsală și concavitatea lombară dispar, iar înclinarea bazinului ramâne mică. Scapulele sunt reliefate înapoi. Acest tip de spate provoacă scoliozele cu evoluția cea mai gravă.
4. Spatele concav -plat (sau lordotic). Este și mai puțin frecvent întâlnit. Concavitatea lombară se accentuează mult prin înclinarea puternică a bazinului înainte, în timp ce convexitatea dorsală dispare.
5. Spatele concav –rotund – tipul de postură cel mai puțin întâlnit. Concavitatea lombară se accentuează, de asemenea mult, dar concomitent se accentuează și convexitatea dorsală.

Fiecare tip de postură trebuie considerat ca o adaptare spontană la anumite condiții deosebite de statică și dinamică.

Bazinul are un rol deosebit în determinarea atitudinii coloanei vertebrale. El intră în suportul functional al coloanei vertebrale și participă activ la statica și dinamica acesteia. Orice disfuncție la nivelul acestuia -suferință, asimetrie funcțională sau statică, are severe efecte asupra ansamblului funcțional și biomecanic al coloanei vertebrale.

Sfaturi utile școlarului pentru educarea atitudinii corecte a corpului în bancă:

Tălpile se apasă pe podea.

Genunchii trebuie îndoiți sub un unghi drept.

Înălțimea scaunului trebuie să corespundă lungimii gambei copilului. Lățimea scaunului depinde de lățimea feselor copilului.

Punctul de sprijin trebuie să fie pe a,bele fese.

Spatele se sprijină de speteaza scaunului. Între bancă sau masă trebuie să fie o distanță de 1,5-2 cm.

Înălțimea mesei trebuie să fie în așa fel ca atunci când lăsăm umărul liber, relaxat, cotul să stea liber pe masă.

Umerii trebuie să fie simetrici, capul puțin înainte, distanșa de la ochi până la masă să fie de 30-35 cm.

Banca trebuie să fie înclinată sub un unghi de 15 grade.

Lățimea băncii trebuie să fie nu mai puțin de 45 cm.

Scaunul să fie cu spetează, situate sub masa de lucru sau bancă.

Poziția cotului pe masa de scris trebuie să fie sub un unghi de 30 grade.

La calculator, brațele trebuie să formeze un unghi drept cu trunchiul.

2.4 Definiții- deviațiile coloanei vertebrale și clasificarea lor

Postura bipedă este posibilă datorită unor curburi convexe și concave care mențin centrul de greutate mai sus de nivelul picioarelor. Astfel, există curburi: în dreptul gâtului -cervicală, al toracelui -toracală, al mijlocului -lombară și al pelvisului -sacrală. Curbura cervicală apare la vârsta de trei luni, atunci când bebelușul începe să-și susțină capul, iar cea lombară la vârsta de 1 an, când are loc trecerea de la mersul de-a bușilea la cel vertical.

Privită din spate, coloana vertebrala este rectilinie, dar prezintă și o formă sinuoasă, în special în plan sagital. Curburile atenuează șocurile , și favorizează menținerea echilibrului coloanei pe bazin , ușurând eforturile musculare ale coloanei.

Coloana vertebrală are o curbura fiziologică normala: in zona cervicala și lombară există un grad fiziologic de lordoză; iar în zona toracală prezintă un grad fiziologic de cifoză.

Se deosebesc 3 tipuri de morfotipuri radiene normale, care corespund cu 3 tipuri functionale:

Coloana dreapta, cu curburi puțin accentuate, întilnită la persoanele dinamice.

Coloana cu curburi accentuate , ca rezultat al adaptării la ortostatism , adaptată la munca de forță și de durată.

Coloana cu curburi medii, care corespunde unui tip funcțional adaptat la un comportament dinamic cât și static.

Deviații în plan sagital

În plan sagital, curburile vertebrale variază cu vârsta- mai accentuate la copilul care începe să meargă, fiind influențate și de anumite stări fiziologice: oboseală, sarcină, naștere, etc. Astfel limita normala a curburilor în plan sagital este greu de stabilit.

Cifoza

Cifoza reprezintă o curbare antero-posterioară a coloanei vertebrale toracale. Un anumit grad de cifoză este normal, dar termenul de "cifoză" se refera în general la o curbare exagerată, cu mai mult de 50 de grade. Aceasta deformație poartă și numele de “cocoasă”. Coloana persoanelor care suferă de cifoză poate arata normal sau poate prezenta o umflatură. Cifoza apare ca rezultat al unor probleme de dezvoltare, unei boli degenerative, cum ar fi artrita coloanei vertebrale, unei osteoporoze cu fractura de compresie a vertebrelor sau unui traumatism al coloanei vertebrale. Poate apărea la orice varsta. Cifoza usoară implică puține probleme medicale. Dar în cazurile severe pot fi afectați plămânii, nervii și alte tesuturi sau organe, determinand durere sau alte probleme medicale. Tratamentul cifozei depinde de varsta pacientului, de cauzele ei și de complicatiile pe care le produce.

Simptome

Simptomele cifozei pot include: 
– o postură aplecată înainte sau prezenta cocoașei 
– dureri ușoare de spate 
– rigiditate a coloanei sau sensibilitate 
– oboseală

Tipuri de cifoză la copii și adolescenți:

– cifoza posturală- apare mai ales la adolescență, mai frecvent la fete. Postura defectuoasă poate determina întinderea ligamentelor și o dezvoltare anormală a vertebrelor. Cifoza posturală este deseori însotita de o curbare exagerată în sens invers a coloanei lombare, provocând o hiperlordoză, fiind un mod de compensare pentru curbura exagerata a coloanei superioare. 
– cifoza Scheuermann- apare în adolescență, între 10 si 15 ani, în perioada de creștere a vertebrelor, cu o frecvență mai mare la băieți, poate deforma vertebrele care au forma unei pene la radiografie și nu rectangulară cum arata în mod normal, poate prezenta nodulii Schmorl pe vertebrele afectate, din cauza presiunii exercitate de discul vertebral asupra acestora. Cauzele acestui tip de cifoză nu sunt cunoscute, dar există o tendință la membrii aceleiași familii. Unele persoane cu acest tip de cifoza prezintă și scolioză. Adulții care dezvoltă cifoza Scheuermann în timpul copilăriei pot prezenta dureri pe masură ce înaintează în vârstă. 
– cifoza congenitală- malfomație a coloanei vertebrale în timpul dezvoltarii fetale poate determina cifoza la unii sugari. Unele vertebre pot fuziona între ele sau oasele pot să nu se formeze corect. Acest tip de cifoză poate să se agraveze pe masură ce copilul crește. În unele cazuri, cifoza congenitală poate determina o paraplegie.

Alte forme ale cifozei:

Cifolordoza (fr.cypho-lordose; engl. kypholordosis) – o accentuare compensatorie a curburilor vertebrale. Curbura primară este, de multe ori, mai evidentă; în cazul în care curburile prezintă același grad de deformare se consideră că s-au constituit concomitent.

Cifoscolioza (fr.cypho-scoliose; engl. kyphoscoliosis) -Curbarea anormală a coloanei vertebrale în doua planuri (frontal și sagital). În planul sagital este cifoza, iar în planul frontal este scolioza. Această deviere a coloanei vertebrala se poate instala în perioada copilariei, , fiind de fapt cifoscolioza ideopatică, sau poate apărea ca urmare a afectarii vertebrelor sau a mușchilor.

Complicații: 
– Probleme de imagine corporala. Adolescenșii, pierd respectul față de sine din cauza prezentei cifozei sau a purtarii corsetului pentru corectarea afectiunii. 
– Deformarea. Rotunjirea spatelui poate deveni proeminentă în timp 
-Durere de spate. Alinierea incorectă a vertebrelor poate determina durere, care poate deveni severă sau debilitantă. 
– Dificultati de respiratie. Curbura poate determina cutia toacica să comprime plămânii, micșorînd capacitatea respiratorie. 
– Semne și simptome neurologice. Acestea pot include slabiciune sau paralizie, ca rezultat al presiunii spinale.

LORDOZĂ

Deviație a coloanei vertebrale caracterizată prin accentuarea flexiei dorsale de la nivelul regiunii lombare și cervicale. Este o curbură fiziologică normală până în anumite grade. Uneori se manifestă ca atitudine lordotică mai ales în ortostatism, dar dispare în decubit dorsal. Lordozele prin dezechilibru dinamic sunt rezultatul unei atonii a musculaturii peretelui abdominal prin rahitism, insuficianță musculată, obezitate sau prin distensia conținutului abdominal, prin tumori, enteroptoza, sarcina etc. Pot fi și lordoze fixate osos în cazurile de lombalizare, spondilolistezis. Bazinul normal este inclinat cu 12˚ față de axul membrelor inferioare,tinzînd către verticală și hiperlordoză.

Lordozele au cauze multiple ( după Baciu 1981):

de compensatie, prin purtarea greutăților pe cap, a pantofilor cu tocul înalt, decompensare a cifozelor, iar secundar, prin luxații congenitale bilaterale ale șoldurilor, rahitism Hoffa;

neurologie – paralitice, prin paralizia extensorilor gîtului, paralizia musculaturii abdominale, displazia lordotică Oppenheim (postencefalitică), siringomielie;

prin dezechilibru abdominal – inegalitate de tonus între grupele musculare extensoare și flexoare, mărirea volumului organelor intraabdominale.

Fig. 2.4.1. „Cifoza și lordoza”

Deviații în plan frontal

În plan frontal , nu există în mod normal, curburi fiziologice. Orice deviație este patologică.

Scolioza

Scolioză (<fr.scoliose; gr.skolios) – Deviație patologică laterală a coloanei vertebrale, în special din regiunea dorsală, caracterizată prin curbura laterală în plan frontal și rotație vertebrală. Denumirea direcției scoliozei este conferită de convexitatea, respectiv, de gibozitatea deviației de coloană. Scolioza poate prezenta o singura curbura pe toată lungimea coloanei sau este localizată la nivel regional : cervical, toracal, lombar, fiind scolioza de tip C. În situațiile cînd prezint două curburi, cea de-a doua având un rol compensator pentru prima curbură; în acest caz avem o scolioză în S. Sunt si cazuri in care scolioza prezintă mai multe curburi.

Scolioza trebuie diferențiată de atitudinea scoliotică, care reprezintă o inclinare laterală a coloanei vertebrale, fără rotația vertebrelor, complet reductibilă în decubit dorsal.

Clasificare:

Scolioza functională – o simplă atitudine, fiind considerată nestructurală, consecința unei poziții incorecte a trunchiului sau prin înclinarea bazinului, ca urmare a scurtării unui membru inferior, în caz de luxație congenital de șold sau a piciorului plat unilateral. Atitudinea scoliotică poate fi corectată în primul rând prin înlăturarea cauzelor care au favorizat acestă atitudine.

Scoliozele functionale:

atitudinea scoliotica

scolioza profesionala si din tulburari de auz si vedere

scolioza statică:

–prin asimetrie de bazin (redoare a soldului)

–prin ascensionarea congenitala a omoplatului

–prin inegalitatea membrelor inferioare

d) scolioza antalgică (sindromul vertebral din discopatia vertebrala)

Scolioza structurală are o cauza osoasă, determinată de modificarea formei corpurilor vertebrale, de deviere laterală față de axul natural și de rasucire, încît apofiza spinoasă este orientată spre concavitatea scoliozei. Datorită rasucirii vertebrelor, un hemitorace este modificat: posterior apare o gibozitate,iar în față apare o aplatizare a acestuia . Pe celălalt hemitorace, coastele sunt proeminente anterior, iar posterior sunt aplatizate. Modificările cutiei toracice influențează negativ funcțiile de bază ale organismului, aparatul circulator si respirator.

Scoliozele structurale sau osoase:

a) Scolioza congenitală:

1).cu malformații vertebrale asimetrice: hemivertebre, blocuri vertebrale, sacralizare, nanism.

2).fară malformatii vertebrale: scolioza idiopatica a nou-nascutului.

b) Scolioza aparuta în cursul cresterii:

1) afecțiuni genetice: sindromul Marfan, boala Ehlers-Danlos, boala Recklinghausen, etc.

2) afecțiuni musculare (miopatii): distrofii musculare, sindroame miotonice, miopatii congenitale, miopatii metabolice

3) afectiuni neurologice: boala Friedreich, poliomielita, paralizia cerebrala infantila

4)rahitismul

d) Scoliozele secundare unor afectiuni dobândite:

1.)osoase: traumatisme(fracturi-luxații), costectomii, toracoplastie, laminectomie.

2)neurologice: neurofibromatoză, tumori vertebro-medulare, poliomielita, scolioze tetanice.

D) Scoliozele idiopatice(esentiale): cele mai frecvente(75%):

1)scolioza infantilă(0-3 ani)

2)scolioza juvenilă(3-14 ani)

3)scolioza adolescenților (cea mai frecventa dupa pubertate)

4)scolioza idiopatica a adultului (posibil debut în adolescența)

Scolioza idiopatică este o forma gravă, ce apare la fete și a cărei cauză este necunoscută. Această formă evoluează negativ numai în perioada de creștere ososă.

Clinic se descriu trei grade de scolioză:

a. Scolioza de gradul I este mobilă și reductibilă (nefixată) ,poate fi confundată cu atitudinile scoliotice funcționale. Curbura poate fi dorsală, însoțită sau nu de curburi compensatorii, ori lombară, cand creasta iliacă și spina iliacă proemina de partea concavității. Pot să apară curburi laterale compensatorii, lombosacrata sau dorsala inferioara. Curburile compensatorii realizează scolioza în ,,S" inversat.

b. Scolioza de gradul II (scolioza fixată) poate sa fie înca reductibila. Contractura paravertebrală percepută pe partea concavă a deviației este însotita de dezechilibrul și prăbușirea rahisului și de rotația vertebrelor cu modificările toracelui caracteristice.Toracele devine asimetric-plat de partea convexității și proeminent de partea opusa, iar copilul scade în înaltime. Coastele de partea concavității se ating, în timp ce de partea convexității se indepartează între ele.

c. Scolioza de gradul III este ireductibilă (retracția musculoligametară asociază modificări osoase avansate), are consecinte estetice și funcționale majore și afectează organele toracale și abdominale. În afară de deformarea toracelui, starea generală se alterează progresiv ca urmare a disfuncțiilor organice și a durerilor. În stadiile foarte avansate cu înfundarea toracelui și expansiunea coastelor spre oasele coxale -torace mic, apar tulburări grave ale organelor interne.

O altă clasificare a scoliozelor, este în funcție de partea în care este situată concexitatea curburii. Astfel, se clasifică :

dextroconvexe – curbură la dreapta ;

sinistroconvexe –convexitate la stânga.

Omul prezintă, fiziologic, o scolioză discretă în regiunea toracală medie, datorită musculaturii care acționează pe membrul superior, în funcție de membrul superior mai activ, convexitatea va fi orientată la dreapta-la dreptaci, sau la stânga –la stângaci.

Fig. 2.4.2 „Deviațiile coloanei în plan frontal”

Se pot observă privind pacientul atât din fata cât și din spate : A- curbura scoliotica în "C" dorso-lombara stânga, B- curbura scoliotica în "C" dorso-lombara dreapta,C -curbura scoliotică dorsală dreapta, D- curbura scoliotică în "S" lombară stanga, dorsală dreapta.

Deformări toracale

Malformațiile toracale sunt asociate deseori cu deformările coloanei vertebrale, favorizând apariția lor sau completând ,de multe ori, curburile anormale ale coloanei vertebrale.

Pectus excavatum (torace înfundat)-are aspect de pâlnie, prin depresiunea sternului și cartilajelor costale inferioare. Poate fi simetric sau asimetric. Se asociază cu scolioza, cifoza,malformații congenitale ,astmul bronsic.

Simptome: intoleranța la efort, durere toracica, dispnee, infectii respiratorii ,palpitatii, zgomote cardiace anormale . Provoacă probleme psihologice datorită aspectului inestetic.

Pectus carinatum (torace bombat)- apare mai rar decât pectus excavatum –caracterizat prin protruzia anterioara a corpului sternal și protruzia simetrica a cartilajelor costale joase. Incidența crescută la membrii aceleiași familii, având cauze mai mult genetice. Apare mai frecvent la băieți. Se asociază cu alte malformații: scolioza,neurofibromatoza, anomalii vertebrale, cifoza, hiperlordoza. La jum. din pacienți deformitatea nu este diagnosticată înainte de vârsta de 11 ani .

Alte deformări toracale: pectus recurvatum, ș.a.

2.5 Cauzele și factorii deviațiilor coloanei vertebrale

Exista numeroase cauze care pot declansa deviatii de coloana la copiii de vârsta școlară. Multe din ele fiind ignorate de parinți si profesori, motiv ce duce la instaurarea scoliozelor, cifozelor, hiperlordozei etc. Multe din ele pot fi cu succes prevenite , daca se identifica la timp.

Cauze genetice

În cazul scoliozei, nu se cunosc cauzele, dar se prseupune că pot fi de natură genetică sau hormonală. Scolioza congenitală este rezultatul anomaliilor de dezvoltare intruterine ale vertebrelor. Scolioza funcțională poate apărea din cauza dferenței lungimii mebrelor inferioare.

Cauze hormonale

Scolioza apărută în pubertate este mai populară în rândul fetelor,din cauza modificărilor hormonale declanșate la 9-12 ani. Creșterea nivelului hormonilor feminini duce la relaxarea și slăbirea ligamentelor, mușchilor și articulațiilor coloanei vertebrale. Aceste modificări determină deformarea coloanei vertebrale în cazul fetelor are sunt predispuse genetic la scolioză.

Carențe vitaminice – Rahitismul

Altă cauză care favorizează deviațiile vicioase de coloană este rahitismul- „boală de metabolism secundară unei tulburari de mineralizare a osului care apare la un organism în creștere; există mai multe cauze ale rahitismului, cea mai frecventă este deficitul de Vitamina D, adică rahitismul carențial.

Condiții ce favorizează apariția sa : 

prematuritatea 

vârsta – rahitismul este o boala a perioadei de crestere

boli asociate –sindroamele de malabsorbtie

tratamente prelungite ”

Manifestari în deviațiile de coloană:

– semne generale: agitație/adinamie, inapetență, tegumente palide, transpirații abundente;

-semne la nivelul toracelui :“mătăniile costale” – mici proeminențe de o parte și de alta a sternului; torace evazat la baze prin îndepartarea coastelor inferioare, proeminența sternului sau dimpotrivă înfundarea sa;

-semne la nivelul membrelor superioare :“brățări rahitice” – proeminențe la nivelul articulației pumnului; dar și la nivelul membrelor inferioare, în special la copilul care se ridica i merge, fie in “O” -genu varus, fie in “X” -genu valgus;

-aparitia tardivă a dintisorilor;

-carii și distrofii ale dentiției definitive;

Se mai constată și o rezistență redusă la infecții și posibilă asociere a unei anemii tot carențiale, caracterizată de lipsa de fier. În stadii avansate se vorbește despre “plamânul rahitic“.

Accidentari și traumatisme

Multe dintre deviațiile coloanei sunt influențate de diverse traumatisme, accidentări din copilarie. „ Traumatismele de coloană vertebrală rezultă în urma unui accident în urma căruia se produce o fractură sau daune ale coloanei vertebrale în zona gâtului sau a spatelui. Se produc prin dislocarea a două sau mai multe vertebre, sau prin fracturarea coloanei vertebrale,datorită presiunii pe coloană.Vertebrele au nevoie de trei luni să se osifice în cazul în care sunt rupte. Maduva spinarii nu se mai vindecă dacă este traumatizată. Traumatismele coloanei vertebrale produc leziuni grave, 40% leziuni cervicale și 15-20% fracturi toraco-lombare.

Cauze ale traumatismelor coloanei:

– 45% accidente de trafic rutier;

– 20% accidente de munca, scoala;

– 15,9% accidente de sport;

– 15% traumatisme directe prin arme de foc.”

Multe dintre afecțiunile spatelui apar la copii sportivi ca urmare a mișcărilor repetitive de aplecări și rasuciri, mai ales atunci cind sportivul nu-si protejeaza spatele.

“ Activitățile sportive intense suprasolicită ligamentele și mușchii coloanei vertebrale. Deoarece ligamentele și muschii coloanei vertebrale nu se dezvolta în acelasi ritm ca și oasele, presiunea care are loc asupra acestora poate afecta coloana vertebrală. Mișcările dificile și aterizarea greșită pot determina traumatisme ale spatelui. În urma unui studiu s-a demonstrat ca gimnastele care practică timp îndelungat gimnastica ritmică ar putea suferi de scolioza idiopatica specifică adolescenților.”

Ghiozdanul greu, pericol pentru spate

„Medicii atrag atenția că greutatea potrivită pentru spatele unui copil nu trebuie să depășească 10% din masa corporală a școlarului”

Ghiozdanul prea greu, afectează sănătatea elevilor. Elevii poartă zilnic kilograme de manuale, caiete si rechezite , riscând să capete diferite deformări ale coloanei. Astazi un elev care are 30 kg poartă un ghiozdan care cântareste 5 kg, zilnic purtat, duce în timp la poziții vicioase și probleme de statică. Coloana vertebrală este solicitată intens, mai ales când greutatea genții depășeste 2 kg. La vârsta claselor primare , se accentuează mai mult curbura lombară, iar la adolescență apare scolioza de tip S . Pentru a preveni aceste devieri , specialiștii indică:

Respectarea greutății genții, ce trebuie să constituie 10% din greutatea corpului.

Purtarea ghiozdanului pe ambii umeri.

Elevii sa nu-și ducă servieta într-o mână.

Repartizarea egală a greutăților purtate.

Statul prea mult pe scaun

Un copil stă zilnic în bănci,în medie 6 ore la scoala , la care se mai adauga și temele pe acasa sau statul la calculator. Ajungând la 8-10 ore zilnic. Elevului îi revine mai putin timp pentru activitățile fizice, iar orele de educație fizică scolară sunt în medie 2 pe saptamina. Poziția incorecta pe scaun, provoacă în timp diverse probleme de statică și aliniament corporal. Copiii tind să aibă o poziție comodă în bănci , de multe ori vicioasă .

Sedentarismul

Elevii fac tot mai puțina mișcare atît în timpul liber cât și la școală. 2 ore de educație fizică saptamânal sunt prea puține ca să completeze necesitatea de mișcare. Programele școlare de astazi include multe ore în clase la rînd, iar copilul în dezvoltare este supus durerilor de spate și deviațiilor de coloana înca de mic .Astazi, din programele scolare lipsește „minutul de educație fizică ” în care elevii făceau câteva exerciții pentru statică și pentru a împiedica instaurarea redorii articulare. Datorită lipsei sălii de educație fizică și sport, sau timpului nefavorabil, profesorii, își petrec orele de educație fizică în clasele de curs, unde elevii joaca șah sau își fac temele pentru acasă. Timpul petrecut la calculator, ocupă astăzi mai mult timp din viața unui elev, ducând la sedentarism și creștere în greutate.

Mobilierul scolar

Mobilierul școlar, nu este adaptat vârstei și înalțimei elevilor, de cele mai multe ori fiind unul standart pentru toate clasele. Conform normelor date de Ministerul educației acestea ar trebui să corespundă vârstei, dar din lipsă de resurse, se învată pe ceea ce exista. Băncile trebuie aranjate nu pe rânduri, ci în sistem amfiteatru, astfel ca cei mai înalți elevi să stea în spate, iar cei mai scunzi în față. Iar geamurile nu trebuie acoperite cu perdele, jaluzele sau plante decorative. Astfel încât elevul din bancă să se bucure din plin de lumina naturală.

Alimentația

Încă din timpul sarcinii, mama trebuie să îi ofere copilului o alimentație echilibrată, cu un aport corespunzător de minerale și vitamine. Să monitorizeze carențele vitaminice, anemia sau deficitul de calciu, oferindu-i un început bun. Alimentația la sân este foarte importantă, la fel ca și diversificarea alimentației ce poate impiedica rahitismul. Foarte important este aportul de calciu și vitamina D pe care copilul le poate asimila din alimente: iaurt, lapte, brânză, sardine, ton, ouă, somon, spanac, varză, cereale.

Cauze sociale

La pubertate fetele își ascund sânii în dezvoltare, din motiv că încă nu sunt deprinse să-și accepte schimbările care au loc cu corpul lor, deseori adoptă o poziție vicioasă, favorizând apariția deviațiilor vicioase la coloana vertebrală.

Se presupune că la copiii proveninți din familii social-vulnerabile, riscul de a avea o dezvoltare întârziată și totodată datorită rahitismului, pot suferi de deformări ale cutiei toracice: torace înfundat , torace în carenă etc, dar și deviații vicioase ale coloanei vertebrale.

Malnutriția poate favoriza apariția malformațiilor coloanei vertebrale.

Altele

Miopia sau modificări ale auzului , obligă copilul să ia atitudini asimetrice sau incorecte pentru a corecta defectul în detrimentul poziției normale a corpului

Infectiile vertebrale (Tuberculoza)

Bolile de tesut conjunctiv

Distrofiile musculare

Neurofibromatoza

Boala Paget

Poliomielita

Spina Bifida

Tumori

Boala degenerativă a discului

2.6. Teste și măsurători specifice

Coloana cervicală – bilanț articular

1. Flexia capului și gâtului-mișcarea prin care bărbia se apropie de stern

Valoarea normală: 30-45° (Sbenghe)

2. Extensia capului și gâtului- mișcare în plan posterior prin care occiputul se apropie de coloana vertebrală.

Valoarea normală: 35-45° (Sbenghe).

3. Înclinarea capului și gâtului-din șezând, cu privirea înainte, urechea se apropie de acromion, până la limita de mișcare.

4. Rotația capului și gâtului -mișcarea de privire peste umăr

Valoarea normală: 45-70° (Sbenghe).

Coloana cervicală – bilanț muscular

1. Flexia capului și gâtului

Mușchi principali: sternocleidomastoidian (contracție bilaterală), scaleni (contracție bilaterală).

Mușchi accesori: lungul gâtului.

2. Extensia capului și gâtului

Mușchi principali: spleniusul gâtului (contracție bilaterală), semispinalul gâtului (contracție bilaterală), trapezul(contracție bilaterală), lungul capului și al gâtului (contracție bilaterală).

3. Înclinarea capului și gâtului

Mușchi principali: sternocleidomastoidian (contracție unilaterală, de aceași parte), scaleni.

Mușchi accesori: ridicătorul scapulei (contracție unilaterală, de aceași parte).

4. Rotația capului și gâtului

Mușchi principali: sternocleidomastoidian, oblic inferior al capului, multifizi, scaleni.

Coloana dorso-lombară – bilanț

articular

1. Flexia trunchiului- mișcare de apropiere a peretelui abdominal de fața anterioară a coapselor.

Valoarea normală: 80-90° (Sbenghe).

2. Extensia trunchiului- mișcarea prin care trunchiul se deplasează în plan posterior.

Valoarea normală: 20-30 ° (Sbenghe).

3. Înclinarea trunchiului -mișcare prin care trunchiul se depărtează de linia mediană a corpului.

Valoarea normală: 25-35° (Magee), 20-35° (Sbenghe).

4. Rotația trunchiului- mișcare care se realizează în jurul unui ax ce trece prin vertebrele toracice.

Valoarea normală: 45° (Chiriac), 35-50° (Magee), 30-45° (Sbenghe).

Coloana dorso-lombară – bilanț

muscular

1. Flexia trunchiului

Mușchi principali: drepții abdominali, transversul.

Mușchi accesori: oblicii abdominali.

2. Extensia trunchiului

Mușchi principali: paravertebralii din segmentul toracic și lombar, marele dorsal.

3. Înclinarea trunchiului

Mușchi principali: oblicii interni și externi abdominali

Mușchi accesori: drepții abdominali.

4. Rotația trunchiului

Mușchi principali: oblicii interni și externi abdominali.

Poziția fără gravitație: subiectul în șezând.

Bazin – bilanț articular

Înclinarea (ridicarea) bazinului

Mișcarea: ridicarea sau înclinarea bazinului în sens cranial.

Valoarea normală: 3° – 5°

Bazin – bilanț muscular

1. Înclinarea (ridicarea) bazinului

Mușchi principali: pătratul lombar.

Mușchi accesori: dorsal mare, oblic abdominal extern, oblic abdominal intern, iliocostal lombar.

Bilanțul articular al coloanei vertebrale

Testul separării degetelor se execută astfel: se plasează policele și indexul sau policele și rnediusul pe două apofize spinoase vecine. Se măsoară distanța dintre aceste repere, înainte și după flexia trunchiului. În mod normal, depărtarea este de 3-4cm.

Testul lui Schober se efectuează astfel:

-se determină apofiza spinoasă a vertebrei sacrale S1 (reper 1);

-se măsoară proximal l0 cm (reper 2).

Se execută apoi flexia trunchiului, prin care în mod normal distanța dintre cele două

repere crește cu 5cm. Se va nota Schober = 10 / 15cm.

Distanța degete – sol se apreciază prin măsurarea distanței dintre sol și vârful mediusului, după executarea flexiei coloanei. Pentru coloana cervico-dorsală se măsoară distanța menton-stern înainte și după executarea mișcărilor de flexie-extensie.

Mișcări în plan frontal și ax sagital -reprezentate de înclinările laterale

pentru coloana cervico-dorsală se măsoară distanța lobul urechii – acromion;

pentru coloana dorso-lombară se mă soară distanța dactilion – capul fibulei.

Mișcări în plan transversal (orizontal) și ax vertical – reprezentate de rotații

pentru coloana cervico-dorsală se măsoară distanța menton-acromion;

pentru coloana dorso-lombară (în cazul unui subiect așezat călare pe un scaun) se măsoară gradul deplasării planului frontal al umerilor în raport cu planul bazinului

Bilanțul articular al toracelui

Bilanțul toracelui se aplică mai ales în malformații: torace în carenă sau în pâlnie, precum și în deformațiile secundare deviațiilor vertebrale în plan sagital (mai ales cifoze), frontal sau tridimensionale, respectiv scolioze cu gibozități costale. Bilanțul articular al toracelui se apreciază în mod indirect, prin măsurarea perimetrului toracelui, completată dacă este cazul, de măsurători spirografice și studiu radiologie al dinamicii costale.

Testul înclinării spre anterior -testul Adam

    Testul aplecarii pre anterior nu este unul cantitativ, nu poate fi folosit ca instrument de masurare,dar poate fi folosit ca o unealta de screening a populației.Este considerat un examen clasic al pacientului cu scolioza. Pacientului i se cere să se aplece înainte și cu brațele întinse să încerce să atinga solul. Acest test evidentiază anomalii anatomice ale coloanei, ca prezenta unei gibozități toracice sau o deviație a axului coloanei vertebrale.

Testul firului cu plumb 

Este un test care verifică verticalitatea coloanei vertebrale și dacă scoliozele sunt echilibrate. La un pacient cu scolioză în C, firul cu plumb care se sprijină pe apofiza vertebrei cerviale C7 va ajunge la dreapta sau la stanga liniei mediane în loc sa fie situat în mijlocul liniei interfesiere, iar la cei cu scolioza în S, firul de plumb va cadea în mijlocul liniei interfesiere.

Unghiul Cobb(unghiul scoliozei)

Se măsoară după principiul: se trasează doua linii, una paralelă cu marginea superioară a vertebrei terminale superioare iar cealaltă paralelă cu marginea inferioară a vertebrei terminale inferioare (vertebrele terminale limitează superior și inferior unghiul curburii scoliotice și înclinația lor maximă se situează spre concavitatea curburii) ,apoi se trasează alte doua linii perpendiculare pe primele , iar unghiul ce rezultă din intersectarea lor este măsurat.

Examenul radiologic

            Sunt mai multe tipuri de radiografii pe care medicul le poate indica. Pentru coloana vertebrală sunt indicate radiografii ale întregii coloane în incidența anteroposterioară și/sau laterală. Se mai fac radiografii în care pacientului i se cere să se încline lateral.

Radiografiile arată exact mărimea cifozei, lordozei și scoliozei (apreciată prin unghiul Cobb) și numărul vertebrelor afectate. Radiografiile pentru scolioză sunt efectuate de obicei pe filme radiologice lungi și pacientul stă în picioare în momentul efectuării radiografiei.

Rezonanța magnetică

Coloana vertebrală se investighează , cu rezonanța magnetică prin IRM. Obținem informație despre structura discurilor intervertebrale, nervilor spinali, corpurile vertebrale, ligamente, meninge. În patologii se observă foarte bine modificările la nivelul rahisului.

Tomografia computerizată

CT-ul oferă informații detaliate despre morfologia coloanei vertebrale și a vertebrelor. Este folosit pentru a evalua forma , orientarea curburiloe și geometria intravertebrală.

Fotogrametria

Fotogrametria- este știința de a obtine măsuratori și folosește fotografii. În analiza scoliozei, aceasta metoda se foloseste de imaginile 2D radiografice pentru a construi imagini 3D ale coloanei vertebrale. Fotogrametria rezintă și erorile ei de măsurare. Comparativ cu metodele bazate pe CT ce oferă o reconstructie 3D detaliată ,ea creează reprezentări tridimensionale minime, însă are avantajul că este o metoda ieftină,cu expunere joasa la radiații. Se efectuează în poziție verticală.

2.6 Tratament , metode de recuperare indicate

Cifoza

În cazurile de cifoză ușoară , în cifoza posturală, sunt indicate pentru tratament:

-fizioterapie;

– kinetoterapie, și anume exerciții de tonifere a musculaturii spatelui, educarea respirației ;

– educarea unei poziții corecte, și dormitul pe un pat mai tare;

-analgezice pentru calmarea durerii cauzată de o poziție vicioasă sau în urma exercițiilor fizice.

În cifoza structurală, tratamentul este individualizat, conform diagnosticului, vârstei. Este indicată monitorizarea evoluției curburii. Se poate ameliora prin:

– programe kinetice, cu exerciții specifice deviației. Kinetoterapia joacă un rol foarte important în reducerea curburii.

– fizioterapie;

– analgezice pentru ameliorarea durerii.

În cazurile grave , cu o evoluție proastă, se recomandă un tratament mai drastic:

1.Folosirea corsetului- dacă copilul este în creștere, și prezintă o cifoză cu un prognostic negativ, este indicat să poarte corset. El poate incetini progresia deformării și reduce curbura. Medicul indică corsetul specific tipului curburii și vârstei copilului. În general, folosirea corsetului nu împiedică activitățile zilnice ale unui copil, el poate fi inconfortabil la început, dar trebuie purtat atât timp, cât este indicat. Medicul monitorizează evoluția curburii, iar când oasele încetează din creștere se poate renunța la corset. Există diverse tipuri de corset:

Fig.2.6.1„Corsete Boston,Cheneau-Cifoză”

2.Intervenția chirurgicală- se recurge la aceasta în situația în care:
– există o curbură severă a coloanei, care nu poate fi tratată prin nici un alt fel de tratament
-c ifoza se agravează 
– provoacă o durere persistentă care nu poate fi ameliorată prin alt fel de tratament 
– apar probleme neurologice , ca paralizia, etc. 
– cifoza este determinată de tumori sau infecții . 
Scopul chirurgiei este reducerea gradului de curbare, prin fuzionarea sau unirea vertebrelor afectate. Aceasta implica conectarea cu bucati de os luate de la nivelul pelvisului. Fuzionarea lor previne progresia ulterioară a curburii. Se pot folosi și tije, șuruburi, etc. pentru a menține vertebrele în poziție normală. Rata complicațiilor poate fi destul de mare și presupune: sângerari, infecții, durere, afectare nervoasă, artrită sau degenerarea discurilor. Nu este exclus ca după prima intervenție , parțială sau nereușită să fie nevoie și de a doua.

Scolioza

Tratatmentul nechirurgical al scoliozei constă în evaluare periodică a curburii. Pentru ameliorarea ei sunt indicate:

kinetoterapia cu exerciții specifice poziției curburii, vârstei și bolilor asociate copilului;

fizioterapie;

înot.

1.Când curbura este mai mică de 25 de grade se urmărește periodic evoluția ei.

2.Între 25 și 40 de grade, se utilizează corset pe perioada de crestere pentru ameliorarea curburii. Când curbura este mai mare de 40 de grade, corsetul nu mai este eficient.

3.Se recurge la intervenție chirurgicală când curbura are 50 de grade sau mai mult. Fără intervenție chirurgicală curbura se poate agrava și atarge asupra sa complicații. Intervenția chirurgicală specifică constă în atașarea de tije metalice și fuzionarea vertebrelor, scopul este de a stopa agravarea curburii și a stabiliza coloana vertebrală.

– Metoda FED- se descifrează :fixare, elongare și derotare. Se realizează cu ajutorul unui aparat în care este fixat pacientul în postura în care permite elongarea și derotarea coloanei vertebrale. Aparatul are un braț mecanic, ce exercită presiune asupra unor puncte-cheie de la nivelul coloanei vertebrale, în timp la corectând forma acesteia. Principalul avantaj al aparatului FED este ca produce simultan derotarea coloanei vertebrale și elongarea musculaturii retractante, astfel treptat, coloana revine în poziție normală. Cercetarile și experiența aparatului FED au demonstrat ca deviația coloanei vertebrale poate fi corectată în proporție de 80%-90% la copii, înainte de încheierea procesului de maturizare osoasă, este important ca tratamentul de recuperare al scoliozei să înceapa din adolescență. Metoda FED trebuie combinată cu exerciții de kinetoterapie și purtarea corsetului .

Fig.2.6.2 „Corsete Boston- Scolioze”

Lordoza

Poate fi ameliorată prin :

– programe kinetice specifice, și anume prin reechilbrarea bazinului, cu exerciții pentru tonifierea musculaturii abdominale și relaxarea musculaturii lombare;

-analgezice pentru ameliorarea durerii;

-aport vitaminc pentru profilaxia rahitismului;

-corset

Pectus excavatum (torace înfundat)

Tratamentul principal este kinetoterapia, cu exerciții:

-pentru educarea repirației;

-reducerea pâlniei;

-tonifierea musculaturii toracelui;

Corectarea chirurgicală poate fi efectuată cînd prezintă complicații respiratorii ,cardiace sau dureri și afectarea organelor interne.

Pectus carinatum (sau pieptul de pui)

Tratamentul principal este kinetoterapia, cuprinde exerciții:

-pentru educarea repirației;

-reducerea pieptului în carenă;

-tonifierea musculaturii toracelui.

Pentru a evita intervenția chirurgicală, la copii , se folosește de multe ori o tijă introdusă în peretele toracic prin stern.

Ghipsajul poate fi folosit pentru ameliorarea deformării.

Se utilizează și corsetul , mai puțin indicat fetelor, care deja au dezvoltați sânii.

Intervenția chirurgicală

Rezecția endoscopică a cartilajului costal prin osteotomie sternală, este o metodă minim invazivă pentru corectarea deformării. Este indicată copiilor preșcolari pentru calitatea pielii și a tonusului, și pentru rezecția ușoară. Este o metoda necostisitoare , rapidă și cu rezultate cosmetice bune.

3. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1 Ipoteza de lucru

Se presupune că :

În cazul scoliozei , ea este mult mai frecventă la fete în adolescență din motive hormonale.

Majoritatea modificărilor la nivelul coloanei vertebrale apărute în timpul creșterii și dezvoltării corpului au o evoluție pozitivă, și se ameliorează sau chiar dispar când se termină procesul de dezvoltare.

Majoritatea modificărilor la nivelul coloanei vertebrale prezintă atitudinii vicioase și mai puțin deformații vicioase instalate.

În cazul defommărilor la nivelul cutiei toracice se presupune, că cauza principală ar fi rahitismul carențial.

Subiecții și desfășurarea cercetării

Lucrarea de față s-a constituit într-un studiu realizat în Republica Moldova, în mediul rural, în instituția de învățământ preșcolar „Maria Trandafira” ,și în instituția de învățământ ”Ion Neculce”, pe un nr. de 68 elevi, din diverse categorii de vârsta și cicluri școlare.

Lotul de studiu: 68 elevi

Câte o clasă de elevi din cele patru cicluri școlare, aleatoriu selectate:

1. O clasă din ciclu preșcolar (5-6 ani)-17 elevi

2. O clasă din ciclu primar (7-10 ani) -19 elevi

3. O clasă din gimnazial (11-15 ani) -16 elevi

4.O clasă din ciclu liceal (16-19 ani) -16 elevi

Metode și tehnici de cercetare

În cercetarea mea ,am efectuat mai multe teste și măsurători pentru a obține date despre incidența deviațiilor de coloană la vârsta școlară. Am folosit mai multe metode pentru obținerea datelor:

metoda măsuratorilor;

testul înclinării spre anterior;

testul firului de plumb;

metoda somatoscopiei;

studiu al fișelor medicale, al diagnosticului medical;

studiu radiografiilor ;

aplicarea chestionarului cu fișa de screening a alimentației;

studiul pozelor copiilor cu deviații;

cercetarea cauzelor locale ce pot provoca deviații elevilor;

metoda comparațiilor.

Materiale:

bandă metric;

cântar;

fir cu plumb;

fișe medicale;

radiografii;

poze;

fișe screening;

aparat foto.

3.4. Rezultatele cercetării și interpretarea lor

În urma evaluării, am urmărit sa adun informații cu privire la:

-Indicele de Masă Corporal (IMC);

-Incidența Scoliozei în C;

-Incidența Scoliozei în S;

– Incidența Cifozei;

– Incidența Cifoscoliozei;

– Incidența Hiperlordozei;

– Incidența Cifolordozei;

– Incidența Toracelui Deformat;

-Date despre Perimetrul Toracic și Elasticitatea Toracală.

Am efectuat măsurători pe toate cele patru categorii de vârstă ale elevului. Inițial ,le-am măsurat masa și înălțimea, pentru a putea calcula “Indicele de masă corporal (IMC)” pentru copii de la 8 la 18 ani. După formula:

Copii se încadraează în următoarele 4 categorii (conform Organizației Mondiale a Sănătații-OMS):

subponderal: IMC sub – percentila 5%

greutate normală: IMC între percentila 5 și 95%

 supraponderal: IMC între percentila 95 și 98%

obez: IMC mai mare de percentila 98%

IMC nu este o măsură perfectă a țesutului adipos din organism și poate fi înșelătoare, în unele situații. IMC poate fi dificil de interpretat în timpul pubertății, atunci când copiii se confruntă cu perioade de creștere rapidă. IMC este de obicei un indicator bun – dar nu este o măsură directă – de grăsime corporală. 

Tabel 3.4.1 „ Indice IMC pentru Copii- Fete”

Tabel 3.4.2 „Indice IMC pentru Copii- Băieți”

Tabelul IMC pentru Copii după Coners, Hebebrand, Heseker, Himmelmann, Remschmidt, Schäfer, 1996

Am încercat să gasesc o relație între IMC și deviațiile vicioase ale coloanei vertebrale.

Am calculat elasticitatea toracală ,încercând să fac o corelație între deviații vicioase și acesta.

Am introdus în tabele rezultatele, încercând să-i indentific pe cei cu deviații ale coloanei vertebrale.

Datele măsurătorilor și calculelor sunt incluse în tabelele de mai jos pentru fiecare ciclu al școlarității:

Tabel 3.4.3 „Rezultate Ciclu preșcolar”

Am studiat o grupă de grădiniță din ciclul preșcolar ,cu un număr de 17 elevi.

Conform screeningului, din numărul total de elevi din ciclu preșcolar, sunt :

-4 băieți;

-13 fete.

Copiii au vârsta cuprinsă între 6-7 ani.

În urma evaluării, am obținut următorul procentaj pentru fiecare categorie și criteriu de cercetare, în parte:

Indicele IMC

Fig. 3.4.1. “IMC Ciclu Preșcolar”

Dintr-un număr de 17 elevi din ciclul preșcolar, conform “Indicelui de masă corporal pentru copii și adolescenți”, 29, 4% se clasează în categoria “Subponderali”. Cauzele ar putea fi subnutriția și carențele vitaminice.

Fig. 3.4.2. “Incidența scoliozei în C la Ciclu Preșcolar”

Din 17 elevi, 5 elevi, prezintă Scolioza în C ,ceea ce reprezintă 29, 4 % din numărul total de elevi. Pentru că sunt la vîrsta de 6-7 ani, aceasta ar fi mai degrabă o atitudine scoliotică decât o poziție vicioasă instalată.

Fig.3.4.3 “Incidența scoliozei în S la Ciclu Preșcolar”

Conform procentajului, 5,88% copii, prezintă scolioza în S, ceea ce reprezintă 1 elev din 17.

Fig. 3.4.4 “Incidența deformărilor toracale la ciclu preșcolar”

Din 17 elevi, 3 prezintă deformări ale cutiei toracice, ceea ce reprezintă 17, 64 % din numărul total. Un elev prezintă pectus excavatum, adică torace înfundat; un elev prezintă pectus recurvatum, adică torace în carenă, si încă unul o altă deformare a cutiei toracice.

Făcând o legătură între IMC și deformările cutiei toracice, cauza principală ar putea fi rahitismul carențial sau subnutriția.

La calcularea elasticitații toracale, la majoritatea elevilor ,nu există diferențe mari între inspir și expir și perimetrul toracic, elasticitatea toracică fiind foarte mică, iar maximele cuprinzându-se între +2 – +3, datorită slabei dezvoltări la aceasta vârstă timpurie a cutiei toracice, maselor musculare pectorale și dorsale și a plămânilor (volumului respirator).

Tabel 3.4.4. „Rezultate Ciclu primar”

Structura pe sexe:10- baieți, 9-fete.

Fig. 3.4.5. “Indicele IMC la Ciclu Primar

3 din din 19 elevi, prezintă subponderabilitate, ceea ce reprezintă 16% din numărul total, dintre care 2 elevi cu subponderabilitate prezintă și modificări la nivelul cutiei toracice: deformarea sternului și înfundarea lui. 1 din 19 elevi suferă de supraponderabilitate severă, ceea ce reprezintă 5 % din totalul elevilor. 79% elevi au masa normală.

Fig. 3.4.6. “Incidența scoliozei în C la Ciclu Primar”

15,78% din nr. total prezintă „scolioza în C”, adică 3 elevi din 19.

84,22% nu prezintă scolioza în C, adică 16 elevi din 19.

Incidența Cifolordozei

Fig. 3.4.7. “Incidența Cifolordozei la Ciclu Primar”

2 elevi din 19 prezintă cifolordoză ,adică 10, 52%. Ceilalți 17 din 19, adică 89,48% nu prezintă astfel de modificări. În cazul elevilor , aceasta ar putea fi mai mult o atittudine cifotică , caracterizată printr-un spate rotund, decît o deformare instalată, deoarece scheletul nu este încă deplin format.

Fig.3.4.8. “Incidența deformărilor toracale la Ciclu Primar”

6 elevi din 19 prezintă deformări toracale, ceea ce reprezintă 31,5% din total, dintre care:

21,05% -Torace înfundat;

5,26%- Torace în carenă;

5,26%- Alte deformări ale cutiei toracice : stern, coaste;

13 elevi din 19 nu prezintă deformări toracale, ceea ce reprezintă 68,5 % din total.

La calcularea elasticitații toracale, la majoritatea elevilor din ciclul primar ,nu există diferențe mari între inspir și expir și perimetrul toracic, iar maximele cuprinzându-se între +1 – +4, o elasticitate mai bună fiind pe inspir, ajungâng și la +5. La această vârstă are loc dezvoltarea cutiei toracice și a maselor musculare pectorale și dorsale, crește volumul respirator.

Tabel 3.4.5. „Rezultate Ciclu Gimnazial”

Structura pe sexe: 10- băieți, 4- fete.

Fig.3.4.9. “IMC Ciclu Gimnazial”

La ciclu gimnazial, masa elevilor este normală, nici unul din cei evaluați neavând probleme de greutate.

Niciunul din cei evaluați nu prezintă scolioze;

Niciunul din cei evaluați nu prezintăalte curburi vicios instalate.

Fig.3.4.10. “Incidența deformărilor toracale la Ciclu Gimnazial”

1 din 16 elevi prezintă torace deformat, adică 6,25% din total. Ceilalți 17, adică 93,75% nu prezintă modificări.

Elasticitatea toracală

La calcularea elasticitații toracale, la majoritatea elevilor din ciclul gimnazial ,nu există diferențe mari între inspir și expir și perimetrul toracic, iar maximele cuprinzându-se între +1 – +6, o elasticitate mai bună fiind pe inspir, ajungâng și la +6. La această vârstă are loc dezvoltarea cutiei toracice și a maselor musculare pectorale și dorsale, crește volumul respirator.

Tabel 3.4.6 „Rezultate Ciclu Liceal”

Structura pe sexe: 10-băieți, 6-fete.

Fig. 3.4.11. “IMC Ciclu Liceal”

2 din 16 elevi prezintă subponderabilitate severă, ceea ce reprezintă 13% din total. Ceilalți 88% au masa normală.

Fig.3.4.12. “Incidența Scoliozei în C la Ciclu Liceal”

Un elev din 16 are “scolioza în C”, reprezentând 6,25% din total. Ceilalți 17, adică 93,75% nu au această atitudine.

Fig. 3.4.12. “Incidența Cifolordozei la Ciclu Liceal”

Un elev din 16 prezintă cifolordoză, reprezentând 6,25% din total. Ceilalți 17, adică 93,75% nu au această atitudine.

Elasticitatea toracală

La calcularea elasticitații toracale, la majoritatea elevilor din ciclul gimnazial ,nu există diferențe mari între inspir și expir și perimetrul toracic, iar maximele cuprinzându-se între +2 – +6, o elasticitate mai bună fiind pe inspir, ajungâng și la +6. Este vârsta în care are loc dezvoltarea cutiei toracice și a maselor musculare pectorale și dorsale, crește volumul respirator. Mulți elevi, adolescenți practică diverse sporturi sau merg la fitness pentru a-și dezvolta forța musculară. De aceea, la această vârstă, cutia toracică este mai dezvoltată, cu o elasticitate mai mare, îndeosebi la sportivii de performanță.

Rezultate

Fig 3.4.13 “Subponderabilitate”

15% din nr. total, sunt copii subponderali

Afecțiuni Total

Fig. 3.4.1.4 “Procentaj copii cu deformații”

31 de elevi din numărul total prezintă o formă de deformație a coloanei vertebrale, fie ea atitudine sau deformații instalate

Structura pe sexe

Fig. 3.4.15 “Repartizarea pe deviații”

Din 10 elevi cu deformări toracale: 7 sunt de gen masculin, 3-gen femenin;

Din 7 elevi cu Scoliza în C : 3-gen masculin, 4-gen feminin;

Un elev cu scoliza în S –gen feminin;

Din 3 elevi cu cifolordoza: 2- gen masculin, 1-gen feminin.

Fișa de screening a alimentației

În urma screening-ului despre alimentație , în zona de studiu au raspuns mai mult părinții copiilor evaluați. Rezultatele sunt următoarele:

La întrebarea “Apreciați greutatea tatălui”, majoritatea au raspuns: Medie, adică normală.

La întrebarea “Apreciați greutatea mamei”, majoritatea au raspuns: Medie, adică normală.

La întrebarea “Apreciați greutatea partenerului”, majoritatea au raspuns: Medie, adică normal.

La întrebarea „Număr de frați/surori, din care ……cu supragreutate/obezitate” , majoritatea au raspuns ca nu au frați/surori obezi.

La întrebarea „Număr de copii, din care ……cu supragreutate/obezitate” , majoritatea au raspuns ca nu au copii obezi.

DESPRE ALIMENTAȚIE

La întrebarea “Număr de mese pe zi, majoritatea au raspuns: 3; Număr de gustări pe zi, majoritatea au raspuns: 2-3 .

La întrebarea “Mic dejun”, majoritatea au bifat: Variabil.

La întrebarea “Alimente preferate și consumate > 3 ori/ saptamână: majoritatea au ales: PÂINE CARNE LEGUME FRUCTE CARTOFI

La întrebarea “Grăsimi folosite la gătit sau consumate”, au bifat: UNTURĂ ULEI VEGETAL SLĂNINĂ

La întrebarea “De câte ori pe saptamână se consumă”, majoritatea au raspuns:

PASTE FĂINOASE/OREZ 4 -6 ORI

CARTOFI 4 – 6 ORI

MAZĂRE – FASOLE < 2 ORI

FRUCTE < 2 ORI

LEGUME 2 – 3 ORI

LACTATE/BRÂNZETURI < 2 ORI

OUǍ 2 – 3 ORI

CARNE PUI, CURCAN 2 – 3 ORI

CARNE VITĂ, PORC < 2 ORI

MEZELURI < 2 ORI

PEȘTE < 2 ORI

ALIMENTE PRĂJITE 4 – 6 ORI

DULCIURI < 2 ORI

BǍUTURI RǍCORITOARE < 2 ORI

CONSUM DE ALCOOL : OCAZIONAL

DESPRE ACTIVITATEA FIZICĂ

La întrebarea “ACTIVITATE FIZICĂ COMPARATIV CU COLEGII DE MUNCĂ”, majoritatea au raspuns “LA FEL”

La întrebarea “ACTIVITATEA FIZICĂ COMPARATIV CU MEMBRII FAMILIEI”, majoritatea au raspuns: “ LA FEL“

3.La întrebarea” ACTIVITATE FIZICĂ EFECTUATĂ 3 ORI / SĂPTĂMÂNĂ, 30 MINUTE „ (mers pe jos, bicicletă, jogging, sport, etc.), majoritatea au raspuns: „ DA”, și au subliniat „ mersul pe jos.”

Studiu de caz

Elevă, 8 ani

Dignostic: rahitism carențial, stern înfundat. Diagnosticat de la 5-6 ani, în evidența medicului de familie.

Kinetoterapie de recuperare:

-Exerciții de respirație

În faza de inspirație copilul trage adanc aer în piept ,cutia toracică se mărește ca volum, iar mușchii abdomenului se contractă, apăsând cavitatea abdominală.
– faza de expiratie se face prin îngustarea cavitatii toracice și relaxarea cavității abdominale.
Pentru ca copilul sa constientizeze aceste mișcări i se recomandă să pună o mână pe piept și una pe abdomen, kinetoterapeutul putând să exemplifice.

Exerciții sub formă de joc, pe baza unor comenzi, la bătaia din palme:
– pentru inspirație numărăm până la 5, la expirație numărăm până la 8;
– între expirație și inspirație copilul va trebui sa își țină câteva momente aerul în plămani.

Exerciții de inspir pe nas și expir pe gură ,însoțite de mișcări ale brațelor, ridicarea lor în unghi de 90 grade față de corp, pauză respiratorie, coborarea brațelor pe langa corp cu expirație.

-Exerciții libere

Mers cu ridicarea brațelor prin lateral sus, cu extensia trunchiului, piciorul dinapoi sprijinit pe vârf.

Alergare usoară cu aruncare în sus și prinderea unei mingi medicinale.

Stând departat- extensia trunchiului cu ducerea brațelor lateral sus și ridicarea pe vârfuri, inspirație, cu revenire și expirație.

Pe genunchi, cu șezuta pe calcâie, sprijin pe brate, alunecarea bratelor spre înainte, cu revenire. 15 rep.

Stând așezat în poziția „lotus”, mâinile la ceafă, extensia coatelor cu rezinstență din partea kinetoterapeutului.15 rep.

Pe genunchi, asezat pe calcaie, cu spatele la spalier, mâinile prind sipca de deasupra capului; pacientul executa extensia trunchiului, privirea inainte. 15 rep.

 Pe genunchi, cu un baston apucat de capete pe umeri; pacientul ridică bastonul deasupra capului cu inspir, apoi îl coboară pe umeri cu expir. 15 rep

Exercițiu ”Cobra”. Decubit ventral, palmele pe langa corp, picioarele pe vârfuri; extensia trunchiului, concomitent cu depărtarea brațelor în lateral, bărbia în piept. *15 rep.

Decubit ventral, brațele în prelungirea corpului, de baston apucat, extensii ale bratelor si spatelui. *15 rep.

Decubit ventral, cu picioarele prinse de prima sipca a spalierului, bratele pe langa corp; pacientul executa extensii ale trunchiului concomitent cu extensia bratelor.

Din patrupedie, ridicarea simultană a bratului stâng și piciorului drept, și invers. *15 rep. pe fiecare picior.

Din stând cu fața la scara fixă, mâinile apucă șipca la nivelul bazinului, îndoiri ale trunchiului cu capul în extensie. *15 rep.

Atârnat cu fața la scara fixă, urcarea și coborîrea treptelor în mâini, cu genunchii îndoiți .

Cu spatele la spalier, călcâiele sunt lipite de spalier, mâinile prind o șipcă de deasupra capului; pacientul execută ducerea bazinului înainte concomitent cu extensia trunchiului. 15 rep.

Cu spatele la spalier,brațele apucă bara la nivelul umerilor, fandare spre înainte, alternativ pe câte un picior, concomitent cu extensia spatelui.*15 rep.

CONCLUZII

Neavând o rețea specifică de depistare a deviațiilor coloanei la copii, în Republica Moldova , există un număr impresionant al cazurilor .

10 elevi din 68 sunt subponderali, ceea ce reprezintă 14, 7% din total, un elev din 68 este supraponderal, reprezentând 1,47 % din total ;

83,83 % din elevi au masa normală.

31 de elevi din numărul total prezintă o formă sau alta de deformație a coloanei vertebrale, fie ea de atitudine sau deformație instalată

În urma studiului, am observat că majoritatea deformațiilor coloanei apar în ciclul preșcolar și cel primar, adică in perioadele de creștere și dezvoltare.

Majoritatea elevilor prezintă deformări ale cutiei toracice, și anume: pectus excavatus (torace înfundat), mai puține de torace în carenă. Cauza principală fiind rahitismul carențial, cauzat de o alimentație necorespunzatoare vârstei și perioadei de creștere. Din 21 de cazuri de diverse deviații, 10 prezintă modificări toracale.

Băieții prezintă mai mult deformăti de cutie toracică. Din 10 elevi cu diverse deformări ale cutiei toracice ,7 sunt băieți.

Fetele sunt mai predispuse în adolescență din cauze hormonale și sociale la diverse forme ale scoliozei, în special scolioza în C.

Altă cauză destul de importanta ce favorizează aceste deformații este poziția vicioasă adoptată de copil din cauza ghiozdanului prea greu. În urma studiului făcut am observat că majoritatea elevilor poartă o greutate de 2 ori mai mare decât norma.

Mobilierul școlar, băncile sunt standart pentru toate vârstele și nu sunt adaptate perioadelor școlare, provocând poziții vicioase.

În urma screeningului alimentar, am observat că alimentația este săracă în alimente ce conțin Vitamina D și Calciu, dar și alimente ce ajută creșterea și dezvoltarea corespunzătoare a elevilor. Este bogată în carbohidrați și săracă în alimente precum: pește, brânză, lapte, ouă,carne, etc. Predomină cartofii, pastele făinoase, grăsimi, etc. Alimentația copiilor nu se deosebește de cea a adultului fiind necorespunzătoare, în mare parte organismului.

În urma studiului asupra fișelor medicale, sunt copii care se află în evidența medicului de familie cu „rahitism carențial”, vinovată ar fi lipsa de Vitamina D și subnutriția.

Sedentarismul , dar și timpul petrecut la calculator, îl lipsește pe copil de doza zilnică de soare –adică vitamina D, dar și de mișcare, ambele având un rol decisiv.

Lipsa „minutului de educație fizică”, dar și ore mai puține de educație fizică și sport din programul școlar, educă în copii comoditatea și refuzul de a participa la activități motrice benefice pentru dezvoltarea armonioasă a organismului.

Educația familială, influențează mult deprinderile copilului, în ce privește mișcarea, alimentația și un mod de viață sănătos.

Pe parcursul dezvoltării , cu cât copilul crește, în clasele mari , aceste atitudini vicioase, chiar și diversele forme de rahitism se ameliorează, drept dovadă este numărul lor mai mic.

Nu am înregistrat elevi cu sechele ale deformațiilor din copilăria mică, doar unele dovezi ale rahitismului: subdezvoltarea, statură joasă, genu varum, stern înfundat și alte asocieri

Doar 2 % din total urmează un program terapeutic și kinetic și sunt în evidența medicului de familie.

PROPUNERI

Formarea unei rețele de monitorizare a dezvoltării copiilor și de depistare a deviațiilor vicioase de coloană vertebrală.

Creșterea calității vieții, prin îmbunătățirea indicilor: condiții de trai, alimentație ,educație,etc.

Tratarea gratuită a deviațiilor vicioase la copii.

Formarea în școli a unor cabinete speciale de kinetorapie, unde elevii să poată face recuperarea medicală sub forma unei lecții de educație fizică și sport, adaptate afecțiunii lor.

Atenționarea cadrului didactic cu privire la importanța informării corecte a elevilor asupra poziției corecte a corpului.

Educarea în familie a unui mod de viață sănătos sub toate aspectele ei.

Identificarea și monitorizarea la tip a curburilor vicioase de coloană vertebrală.

O alimentație echilibrată, corespunzătoare dezvoltării copilului.

Mai multă mișcare în aer liber, combaterea sedentarismului.

Combaterea rahitismului prin aport vitaminic și combaterea subnutriției.

Adresarea la timp la medical de familie sau medical specialist, de la primele semen ale unei deviații anormale.

Urmarea unui program kinetoterapeutic corespunzător.

Evaluarea periodică a evoluțiilor coloanei.

Combinarea programului kinetoterapeutic cu tratamentul asociat, indicat de medic.

BIBLIOGRAFIE

Balint Tatiana, Irinel Diaconu , Andreea Moise,” Evaluarea aparatului locomotor”, Editura Tehnopress, Iasi, 2007, pag. 22-47 .

Bruckener Ion I. „Simiologie medicală”, Editura. Medicală, pag. 313-324.

Constantin Albu și colaboratori „Dicționar de kinetoterapie”, Editura „Polirom”,2007, pag.103-104; 320-330.

Hâncu N. « Recomandări pentru Managementul Obezității și Supraponderii la Adulți ». Jurnalul Român de Diabet, Nutriție, Boli metabolice, 2001, 2, supl. 1 .

J. Piaget „Psihologia inteligenței“ , E.D.P., București, 1978

Mircea Ion-Ene , Lucica Sava “Introducere in kinetologia medicala”, Editura Fundatiei Universitare „Dunarea de Jos” , Galati,2004.

Popescu Neveanu, P., Zlate, M., Crețu, T “Psihologia școlară“, E.D.P., București, 1981.

Roman G. Evaluarea epidemiologică și clinico-biologică a sindromului metabolic la persoanele cu obezitate/suprapondere. Teza de Doctorat, UMF "Iuliu Hațieganu" Cluj-Napoca, 2003 : 78-91

Tucicov-Bogdan Ana, “ Principiul continuității în educația copiilor“, în „Revista de pedagogie“, nr. 9/1986.

Vasile Marcu ,Mirela Dan “Kinetoterapie/ Physiotherapy”, Editura Universității din Oradea, 2006.

Figurile cu datele anatomice, sunt proprietatea “University of Washington”, “Musculoskeletal Atlas”: “Musculoskeletal Atlas of the Human Body”, Carol Teitz, M.D. and Dan Graney.

http://www.chkd.org/Patients-and-Families/Health-Library/Way-to-Grow/Pectus-Excavatum-Exercise-Program/

http://dexonline.ro/definitie/coloan%C4%83

http://dexonline.ro/definitie/devia%C8%9Bie%20

https://www.farmaciata.ro/afectiuni-ale-sistemului-osos/item/557-deviatiile-patologice-ale-coloanei-vertebrale-la-copii

http://www.yumeiho.org.ro/articole-de-specialitate/notiuni-de-anatomie-si-biomecanica-ale-coloanei-vertebrale/lang/ro

http://anatomie.romedic.ro/coloana-vertebrala

www.wheelessonline.com

www.corpul-uman.com

http://sportsanatate.blogspot.ro/2009/04/educarea-atitudinii-corecte-corpului.html

http://adevarul.ro/sanatate/medicina/varstele-coloanei-afectiunile-specifice-1_50ad77497c42d5a66395af43/index.html

http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-coloanei-vertebrale/cifoza_9504

http://www.scritub.com/profesor-scoala/Importanta-kinoterapiei-in-cur43238.php

http://www.spitalul-municipal-timisoara.ro/data_files/content/sectii/clinica-de-chirurgie-toracica/malformatiile-congenitale-toracice.pdf

http://www.pediatrucluj.ro/2011/01/24/profilaxia-rahitismului/

http://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/traumatismele-coloanei-vertebrale.html

http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-coloanei-vertebrale/afectiunile-spatelui-si-gimnastica_9611

http://www.gandul.info/magazin/cum-stii-ce-ghiozdan-e-potrivit-pentru-copilul-tau-4822830

http://stirileprotv.ro/stiri/social/noi-norme-pentru-confortul-i-s-n-tatea-elevilor.html

http://ortopediaonline.ro/content/view/48/46/

http://www.slideshare.net/tmihaescu/implicatiile-functionale-ale-scoliozei-metode-de-evaluare

http://www.lectiadeortopedie.ro/coloana-vertebrala/spondilodiscita/

http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-coloanei-vertebrale/cifoza_9504

http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/starea-de-sanatate/avertisment-scolioza-una-dintre-cele-mai-frecvente-boli-ale-copiilor-si-adolescentilor-597798.html

http://www.corsetul-boston.ro/tipuri.php

http://www.crestemsanatos.ro/greutate-normala/c-35

https://calculator-imt.com/ro-md/imc-copii.htm#top

ANEXE

FIȘĂ DE SCREENING A ALIMENTAȚIEI

Fișa de Screening a Obezității folosită de Asociația Română pentru Studiul Obezității (ARSO) pentru evaluarea obezității la scară națională

DESPRE FAMILIE:

APRECIEREA GREUTĂȚII TATĂLUI (* nu se completează în caz de deces):

MICĂ MEDIE (Normală) MODERAT CRESCUTĂ MARE

APRECIAȚI GREUTATEA MAMEI (* nu se completează în caz de deces):

MICĂ MEDIE (Normală) MODERAT CRESCUTĂ MARE

APRECIAȚI GREUTATEA PERTENERULUI:

MICĂ MEDIE (Normală) MODERAT CRESCUTĂ MARE

NUMĂR DE FRAȚI (SURORI): ……DIN CARE………CU SUPRAGREUTATE / OBEZITATE

NUMĂR DE COPII: …………………DIN CARE………CU SUPRAGREUTATE / OBEZITATE

DESPRE ALIMENTAȚIE

NUMĂR DE MESE PE ZI: …………………NUMĂR DE GUSTĂRI PE ZI: ………………………

MIC DEJUN: TOTDEAUNA VARIABIL NU

ALIMENTE PREFERATE ȘI CONSUMATE > 3 ORI / SĂPTĂMÂNĂ:

PÂINE CARNE LEGUME PRĂJITURI BRÂNZĂ SUCURI

DULCIURI FRUCTE SMÂNTÂNĂ CARTOFI MEZELURI

ALTELE ……………………

GRĂSIMI FOLOSITE LA GĂTIT SAU CONSUMATE:

UNT MARGARINĂ UNTURĂ ULEI VEGETAL

SMÂNTÂNĂ FRIȘCĂ SLĂNINĂ

DE CÂTE ORI PE SĂPTĂMÂNĂ CONSUMĂ:

PASTE FĂINOASE /OREZ < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

CARTOFI < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

MAZĂRE – FASOLE < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

FRUCTE < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

LEGUME < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

LACTATE/BRÂNZETURI < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

OUǍ < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

CARNE PUI, CURCAN < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

CARNE VITĂ, PORC < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

MEZELURI < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

PEȘTE < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

ALIMENTE PRĂJITE < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

DULCIURI < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

BǍUTURI RǍCORITOARE < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

CONSUM DE ALCOOL

ZILNIC SĂPTĂMÂNAL OCAZIONAL DE LOC

DESPRE ACTIVITATEA FIZICĂ

ACTIVITATE FIZICĂ COMPARATIV CU COLEGII DE MUNCĂ:

MAI MICĂ LA FEL MAI MARE

ACTIVITATEA FIZICĂ COMPARATIV CU MEMBRII FAMILIEI:

MAI MICĂ LA FEL MAI MARE

3. ACTIVITATE FIZICĂ EFECTUATĂ 3 ORI / SĂPTĂMÂNĂ, 30 MINUTE

(mers pe jos, bicicletă, jogging, sport, etc.): DA NU

Poze din cadrul studiului efectuat

BIBLIOGRAFIE

Balint Tatiana, Irinel Diaconu , Andreea Moise,” Evaluarea aparatului locomotor”, Editura Tehnopress, Iasi, 2007, pag. 22-47 .

Bruckener Ion I. „Simiologie medicală”, Editura. Medicală, pag. 313-324.

Constantin Albu și colaboratori „Dicționar de kinetoterapie”, Editura „Polirom”,2007, pag.103-104; 320-330.

Hâncu N. « Recomandări pentru Managementul Obezității și Supraponderii la Adulți ». Jurnalul Român de Diabet, Nutriție, Boli metabolice, 2001, 2, supl. 1 .

J. Piaget „Psihologia inteligenței“ , E.D.P., București, 1978

Mircea Ion-Ene , Lucica Sava “Introducere in kinetologia medicala”, Editura Fundatiei Universitare „Dunarea de Jos” , Galati,2004.

Popescu Neveanu, P., Zlate, M., Crețu, T “Psihologia școlară“, E.D.P., București, 1981.

Roman G. Evaluarea epidemiologică și clinico-biologică a sindromului metabolic la persoanele cu obezitate/suprapondere. Teza de Doctorat, UMF "Iuliu Hațieganu" Cluj-Napoca, 2003 : 78-91

Tucicov-Bogdan Ana, “ Principiul continuității în educația copiilor“, în „Revista de pedagogie“, nr. 9/1986.

Vasile Marcu ,Mirela Dan “Kinetoterapie/ Physiotherapy”, Editura Universității din Oradea, 2006.

Figurile cu datele anatomice, sunt proprietatea “University of Washington”, “Musculoskeletal Atlas”: “Musculoskeletal Atlas of the Human Body”, Carol Teitz, M.D. and Dan Graney.

http://www.chkd.org/Patients-and-Families/Health-Library/Way-to-Grow/Pectus-Excavatum-Exercise-Program/

http://dexonline.ro/definitie/coloan%C4%83

http://dexonline.ro/definitie/devia%C8%9Bie%20

https://www.farmaciata.ro/afectiuni-ale-sistemului-osos/item/557-deviatiile-patologice-ale-coloanei-vertebrale-la-copii

http://www.yumeiho.org.ro/articole-de-specialitate/notiuni-de-anatomie-si-biomecanica-ale-coloanei-vertebrale/lang/ro

http://anatomie.romedic.ro/coloana-vertebrala

www.wheelessonline.com

www.corpul-uman.com

http://sportsanatate.blogspot.ro/2009/04/educarea-atitudinii-corecte-corpului.html

http://adevarul.ro/sanatate/medicina/varstele-coloanei-afectiunile-specifice-1_50ad77497c42d5a66395af43/index.html

http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-coloanei-vertebrale/cifoza_9504

http://www.scritub.com/profesor-scoala/Importanta-kinoterapiei-in-cur43238.php

http://www.spitalul-municipal-timisoara.ro/data_files/content/sectii/clinica-de-chirurgie-toracica/malformatiile-congenitale-toracice.pdf

http://www.pediatrucluj.ro/2011/01/24/profilaxia-rahitismului/

http://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/traumatismele-coloanei-vertebrale.html

http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-coloanei-vertebrale/afectiunile-spatelui-si-gimnastica_9611

http://www.gandul.info/magazin/cum-stii-ce-ghiozdan-e-potrivit-pentru-copilul-tau-4822830

http://stirileprotv.ro/stiri/social/noi-norme-pentru-confortul-i-s-n-tatea-elevilor.html

http://ortopediaonline.ro/content/view/48/46/

http://www.slideshare.net/tmihaescu/implicatiile-functionale-ale-scoliozei-metode-de-evaluare

http://www.lectiadeortopedie.ro/coloana-vertebrala/spondilodiscita/

http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-coloanei-vertebrale/cifoza_9504

http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/starea-de-sanatate/avertisment-scolioza-una-dintre-cele-mai-frecvente-boli-ale-copiilor-si-adolescentilor-597798.html

http://www.corsetul-boston.ro/tipuri.php

http://www.crestemsanatos.ro/greutate-normala/c-35

https://calculator-imt.com/ro-md/imc-copii.htm#top

ANEXE

FIȘĂ DE SCREENING A ALIMENTAȚIEI

Fișa de Screening a Obezității folosită de Asociația Română pentru Studiul Obezității (ARSO) pentru evaluarea obezității la scară națională

DESPRE FAMILIE:

APRECIEREA GREUTĂȚII TATĂLUI (* nu se completează în caz de deces):

MICĂ MEDIE (Normală) MODERAT CRESCUTĂ MARE

APRECIAȚI GREUTATEA MAMEI (* nu se completează în caz de deces):

MICĂ MEDIE (Normală) MODERAT CRESCUTĂ MARE

APRECIAȚI GREUTATEA PERTENERULUI:

MICĂ MEDIE (Normală) MODERAT CRESCUTĂ MARE

NUMĂR DE FRAȚI (SURORI): ……DIN CARE………CU SUPRAGREUTATE / OBEZITATE

NUMĂR DE COPII: …………………DIN CARE………CU SUPRAGREUTATE / OBEZITATE

DESPRE ALIMENTAȚIE

NUMĂR DE MESE PE ZI: …………………NUMĂR DE GUSTĂRI PE ZI: ………………………

MIC DEJUN: TOTDEAUNA VARIABIL NU

ALIMENTE PREFERATE ȘI CONSUMATE > 3 ORI / SĂPTĂMÂNĂ:

PÂINE CARNE LEGUME PRĂJITURI BRÂNZĂ SUCURI

DULCIURI FRUCTE SMÂNTÂNĂ CARTOFI MEZELURI

ALTELE ……………………

GRĂSIMI FOLOSITE LA GĂTIT SAU CONSUMATE:

UNT MARGARINĂ UNTURĂ ULEI VEGETAL

SMÂNTÂNĂ FRIȘCĂ SLĂNINĂ

DE CÂTE ORI PE SĂPTĂMÂNĂ CONSUMĂ:

PASTE FĂINOASE /OREZ < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

CARTOFI < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

MAZĂRE – FASOLE < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

FRUCTE < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

LEGUME < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

LACTATE/BRÂNZETURI < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

OUǍ < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

CARNE PUI, CURCAN < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

CARNE VITĂ, PORC < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

MEZELURI < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

PEȘTE < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

ALIMENTE PRĂJITE < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

DULCIURI < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

BǍUTURI RǍCORITOARE < 2 ORI 2 – 3 ORI 4 – 6 ORI ZILNIC

CONSUM DE ALCOOL

ZILNIC SĂPTĂMÂNAL OCAZIONAL DE LOC

DESPRE ACTIVITATEA FIZICĂ

ACTIVITATE FIZICĂ COMPARATIV CU COLEGII DE MUNCĂ:

MAI MICĂ LA FEL MAI MARE

ACTIVITATEA FIZICĂ COMPARATIV CU MEMBRII FAMILIEI:

MAI MICĂ LA FEL MAI MARE

3. ACTIVITATE FIZICĂ EFECTUATĂ 3 ORI / SĂPTĂMÂNĂ, 30 MINUTE

(mers pe jos, bicicletă, jogging, sport, etc.): DA NU

Poze din cadrul studiului efectuat