Studiu Privind Impozitul PE Venit DE LA Persoanele Juridice DIN România

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………….….4

Cap I. CONȚINUTUL, ROLUL ȘI CLASIFICAREA IMPOZITELOR…………………………………………………………………………………………………………6

1.1.Noțiuni generale privind impozitele și taxele……………………………………….……..6

1.1.1.Conținutul și rolul impozitelor……………………………………………………………6

1.1.2.Elementele impozitelor…………………………………………………………………..8

1.1.3.Impunerea………………………………………………………………………………..9

1.1.4.Clasificarea impozitelor………………………………………………………………….9

1.1.5.Caracterizarea generală a impozitelor directe………………………………………….12

1.2.Impozitul pe profit………………………………………………………………………..13

1.2.1.Contribuabilii impozitului pe profit…………………………………………………….13

1.2.2.Cotele de impozitare……………………………………………………………………13

1.2.3.Baza de calcul a impozitului pe profit………………………………………………….14

1.3.Impozitul pe venitul microîntreprinderilor……………………………………………….15

1.3.3. Reguli de determinare a condițiilor de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii ……………………………………………………………………………………………………16

1.3.2. Reguli de ieșire din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderii în cursul anului……………………………………………………………………………………………………………………….16

1.3.1. Reguli de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii…………18

Cap. II. STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPOZITELE PE VENITURILE PERSOANELOR JURIDICE ÎN ROMÂNIA…………………………………………………..……………….………………19

2.1.Determinarea impozitului pe profit și impozitului pe venitul microîntreprinderii S.C. District Design S.R.L…………………………………………………………………………19

2.1.1.Prezentarea generală a S.C.District Design S.R.L……………………………………..19

2.2.2.Analiza economico-financiară a S.C.District Design S.R.L……………………………….20

2.2.3.Calculul impozitului pe venit la S.C.District Design S.R.L………………………………..28

2.2.4.Calculul impozitului pe profit și repartizarea profitului net la S.C.District Design S.R.L……………………………………………………………………………..……………………….30

CONCLUZII………………………………………………………………………………….36BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………….38

INTRODUCERE

Impozitul provine din latinescul ,,imponere”, ceea ce reflectă faptul că statul, fiind o putere publică, forțează cetățenii să participe la acoperirea cheltuielilor publice, prin vărsarea de sume denumite impozite. Impozitele au fost principalele componente de finanțe, motiv pentru care conceptul de impozit cuprindea o gamă mult mai largă de înțelesuri, în care erau incluse toate contribuțiile obligatorii, atât în resurse financiare cât și în natură puse la dispoziția statului, dar și în favoarea stăpânului și bisericii.

Peste tot în lume contribuțiile au avut și vor avea o importanță deosebită deoarece fără ele existența unei țări ar avea de suferit. În timp acestea au suferit numeroase modificări,pornind de acum câteva sute de ani când erau percepute în natură,ajungându-se până în prezent când există numeroase categorii de impozite și taxe.Pentru a-și îndeplinii rolul său economico-social statul a constituit impozitele ca formă de colectare a resurselor necesare pentru acoperirea cheltuielilor sale.Astfel,impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.Totodată impozitul reprezintă o sursă a finanțării cheltuielilor de interes general al statului și al administrației locale,prin intermediul lui redistribuindu-se o parte a veniturilor putând fi încurajate investițiile și înviorarea conjucturii economice.Impozitul este o funcție crescătoare a venitului deoarece la o rată de impunere fiscală dată, impozitul sporește când venitul crește. Impozitele sunt percepute ca un rău necesar, fără existența acestora, statul fiind pus în imposibilitatea de a-și desfășura prin intermediul instituțiilor publice activitățile cu care este mandatat.

Adam Smith,J.B.Say și Ricardo au definit impozitul ca o ,,cotă parte cerută de la fiecare cetățean pentru cheltuielile serviciilor publice”.

Parieu a spus că ,,impozitul este prelevarea operată de stat asupra averii sau muncii cetățenilor pentru a subvenii la cheltuielile publice”, iar Paul Leroy-Beaulieu a definit ,,impozitul ca o contribuție, fie directă, fie ascunsă, pe care puterea publică o cere de la cetățeni pentru a subveni la cheltuielile guvernului”.

Rezultatele practice ne arată că utilizarea impozitelor ca instrument de reglare economică reprezintă o intervenție dificilă ce trebuie monitorizată permanent, o cantitate de cunoștiințe necesare pentru rezolvarea problemelor ce apar în implantarea măsurilor de politică fiscală.

Impozitul reprezintă deasemenea o pârghie financiară foarte importantă prin care statul își face simțită prezența în economie. Totodată el reprezintă cel mai ușor mod prin care statul poate încuraja diverse tipuri de activități din anumite sectoare economice, putând să conducă și la restrângerea altora.

Anumiți specialiști consideră sistemul fiscal ca fiind un ansamblu de impozite impuse de stat, care-i aduc acestuia o parte semnificativă din veniturile bugetare, fiecare impozit aducând o contribuție specifică și un rol regulator în economie.

În lucrarea denumită,,Impozit pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor” găsim două capitole care reflectă cadrul legal al modului de aplicare al impozitului pe profitul si pe venitul microîntreprinderilor precum și modul de calculare al acestora la o societate comercială.

În primul capitol denumit“Conținutul, rolul și clasificarea impozitelor”, sunt precizate noțiuni teoretice privind impozitele directe și elementele definitorii ale acestora.

În cel de-al doilea capitol este expus un studiu de caz privind calcularea impozitului pe profit și a impozitului pe venitul microîntreprinderilor la o societate comercialăcu ajutorul datelor reflectate în Contul de profit și pierdere al unei societăți.

La finalul lucrării sunt exprimate anumite concluzii, cu privire la tema dezbatută, care au rezultat din analiza realizată.

CAPITOLUL I

CONȚINUTUL, ROLUL ȘI CLASIFICAREA IMPOZITELOR

1.1.Noțiuni generale privind impozitele și taxele

Impozitele sunt cea mai importantă formă de prelevare către stat a unei părți din veniturile și bogăția contribuabililor,motiv pentru care analiza acestora prezintă o importanță deosebită pentru autoritățile statelor cât și pentru specialiștii în domeniu.

Punctul nodal al fiscalității îl reprezintă impozitul care este conceput ca fiind o categorie financiară, a cărei existență este legată de apariția statului și a banilor. Rolul acestuia se face simțit în plan financiar, el fiind mijlocul principal de obținere a resurselor financiare publice absolut vitale pentru acoperirea cheltuielilor publice. Deși impozitul reprezintă o contribuție din partea persoanelor fizice și juridice la termene precis stabilite de lege,statul nu are obligația de a oferi plătitorului ceva în schimb.

Prin modalitățile de calcul și percepere a acestora, impozitele îndeplinesc funcția de redistribuire a veniturilor.

Trăsăturile impozitelor:

– au caracter obligatoriu,în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit;

– se încasează cu titlu definitv (nerambursabil) și fără contraprestație directă din partea statului, în sensul că impozitele sunt plăți care se fac către stat definitiv și în schimbul acestora plătitorii impozitelor nu pot solicita statelor un contraserviciu de valoare egală sau apropiată cu suma plătită.

Despre impozit mai putem spune că nu este un scop în sine ci dorește doar contribuția tuturor cetățenilor la cheltuielile publice având loc astfel o redistribuire a veniturilor între diferite pături ale populației, impozitul nu are o destinație specială.

Prin corelarea cererii de produse și servicii publice cu capacitățile de producție existente se conturează o funcție a impozitului, respectiv aceea de regularizare a nivelului cererii agregate.

Conținutul și rolul impozitelor

Cele mai multe resurse publice sunt contribuții obligatorii din partea a diferite persoane, ceea ce impune definirea impozitului și specificarea conținutului său atât din punct de vedere juridic și economic, cât și tehnic.

Modul clasic în care este definit impozitul reflectă faptul că acesta este o contribuție obligatorie, necondiționată și fără contraprestație la suportarea sarcinii publice.

Th.Aslan evidențiază în lucrarea sa “Tratat de finanțe” (București,1925) faptul că “impozitele servesc la alimentarea bugetului statului și reprezintă sacrificiul pe care trebuie să-l facă contribuabilii pentru a susține nevoile statului”, iar Montesquieu reflectă impozitul ca pe o ”porțiune pe care o dă fiecare cetățean din bunul său, ca să aibă siguranța celeilalte părți sau pentru a se folosi mai bine de ea”. În viziunea lui Alain Euzeby impozitul reprezintă o ”prelevare pecuniară pretinsă persoanelor, pe cale de autoritate, cu titlu definitiv și fără contraprestație directă, în vederea acoperirii cheltuielilor publice și intervenției economice și sociale a puterilor publice”.

Indiferent de forma și conținutul său, impozitul va fi cunoscut mereu ca fiind un act de autoritate, o sarcină forțată. Pentru persoanele plătitoare de impozit acesta este cunoscut ca fiind o îngrădire a libertății sale, a capacităților sale bănești ca rezultat al elementului intrisec de autoritate. Conținutul și caracterul universal și indispensabil al impozitului este prevăzut și în art.53(1) din Constituția României:”cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe,la cheltuielile publice”.

Caracteristicile esențiale ale impozitului se materializează în:

– impozitul este o plată bănească, deși inițial, au existat impozite în natură, iar mai nou, în unele state există și alte modalități de plată (caracterul pecuniar);

– impozitul este o prelevare impusă și încasată prin puterea de constrângere a statului (caracterul forțat);

– impozitul este o prelevare impusă tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere (caracterul universal);

– sumele plătite cu titlu de impozit sunt nerambursabile (caracterul definitiv);

– dreptul de a instituii impozite îi aparține statului, drept exercitat prin intermediul puterii legislative și uneori prin intermediul organelor locale ale puterii de stat (caracterul juridic);

– impozitul, alături de alte surse, este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor care se efectuează pentru satisfacerea nevoilor generale, impozitele având, deci, o utilitate publică (caracterul financiar);

– nu necesită existența unei contraprestații directe și imediate din partea statului (aspect ce deosebește esențial impozitele de taxe);

Rolul cel mai important al impozitelor se reflectă în contribuția acestora la crearea resurselor financiare indispensabile acoperirii cheltuielilor publice ale statului. În proprietatea statului o parte semnificativă a PIB este prelevată prin intermediul impozitelor. Rolul impozitelor se evidențiază pe plan financiar, economic și social cu anumite implicații distincte de la o etapă economică la alta. Pe plan financiar rolul impozitelor este cel mai bine reflectat datorită faptului că impozitele reprezintă sursa principală de constituire a resurselor financiare optime stingerii cheltuielilor publice. Din punct de vedere economic, în statele dezvoltate cu ajutorul impozitelor și taxelor se obțin între 80-90% din totalul resurselor financiare de care statul are nevoie, pe de altă parte în statele mai puțin dezvoltate contribuția acestora reprezintă 50-90% din ansamblul resurselor bănești.

Pe plan economic, rolul impozitelor se afirmă datorită măsurilor întreprinse ituția României:”cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe,la cheltuielile publice”.

Caracteristicile esențiale ale impozitului se materializează în:

– impozitul este o plată bănească, deși inițial, au existat impozite în natură, iar mai nou, în unele state există și alte modalități de plată (caracterul pecuniar);

– impozitul este o prelevare impusă și încasată prin puterea de constrângere a statului (caracterul forțat);

– impozitul este o prelevare impusă tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere (caracterul universal);

– sumele plătite cu titlu de impozit sunt nerambursabile (caracterul definitiv);

– dreptul de a instituii impozite îi aparține statului, drept exercitat prin intermediul puterii legislative și uneori prin intermediul organelor locale ale puterii de stat (caracterul juridic);

– impozitul, alături de alte surse, este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor care se efectuează pentru satisfacerea nevoilor generale, impozitele având, deci, o utilitate publică (caracterul financiar);

– nu necesită existența unei contraprestații directe și imediate din partea statului (aspect ce deosebește esențial impozitele de taxe);

Rolul cel mai important al impozitelor se reflectă în contribuția acestora la crearea resurselor financiare indispensabile acoperirii cheltuielilor publice ale statului. În proprietatea statului o parte semnificativă a PIB este prelevată prin intermediul impozitelor. Rolul impozitelor se evidențiază pe plan financiar, economic și social cu anumite implicații distincte de la o etapă economică la alta. Pe plan financiar rolul impozitelor este cel mai bine reflectat datorită faptului că impozitele reprezintă sursa principală de constituire a resurselor financiare optime stingerii cheltuielilor publice. Din punct de vedere economic, în statele dezvoltate cu ajutorul impozitelor și taxelor se obțin între 80-90% din totalul resurselor financiare de care statul are nevoie, pe de altă parte în statele mai puțin dezvoltate contribuția acestora reprezintă 50-90% din ansamblul resurselor bănești.

Pe plan economic, rolul impozitelor se afirmă datorită măsurilor întreprinse de stat, acela de a interveni în economie prin intermediul impozitelor. Impozitele sunt utilizate ca măsură de stimulare sau frânare a unei activități, de creștere sau reducere a producției sau consumului unui produs,de stimulare sau îngrădire a comerțului exterior.

Pe plan social rolul impozitelor se manifestă astfel: rolul de instrument de redistribuire a unei părți din produsul intern brut dintre clase și pături sociale, între presoane fizice și juridice.

Stephen C.R.Munday precizează că “aplicarea unui impozit are ca scop exercitarea a trei roluri funcționale importante:

– redistribuirea venitului;

– corectarea anumitor eșecuri ale pieței;

– obținerea de fonduri pentru finanțarea ofertei de bunuri și a cheltuielilor necesare de aplicare a diverselor tipuri de reglementări introduse de guvern pentru corectarea eșecurilor pieței;”

Elementele impozitului

Elementele impozitului reprezintă acele părți care participă la constituirea mărimii impozitului, a faptului care-l generează, precum și termenul datorării sale. În stabilirea legalității perceperii lor și a cuantumului obligației fiscale din partea plătitorului, elementele impozitului au o importanță semnificativă. Notificarea acestor elemente este obligatorie atât pentru contribuabili, pentru a cunoaște suma și data la care trebuie să plătească, cât și pentru organele fiscale care trebuie să înregistreze, să fixeze și să verifice perceperea impozitelor.

Elementele întalnite în teoria și practica financiară sunt următoarele:

Subiectul impozitului denumit și plătitor, este persoana fizică sau juridică care este obligată prin lege să plătească impozit ca urmare a faptului că deține resurse sau realizează venituri pentru care legea prevede obligația plății unui impozit. La impozitul pe profit plătitorul este agentul economic, la impozitul pe salariu-muncitorul, iar la impozitul pe succesiuni sunt moștenitorii.

Suportatorul impozitului sau destinatarul reprezintă acea persoană fizică care suportă impozitul. De regulă, persoana care plătește impozitul este aceea care îl și suportă.

Obiectul impunerii, respectiv materia supusă impozitării. În cazul impozitelor directe, obiectul impunerii este venitul sau averea, iar în cazul impozitelor indirecte, obiectul impunerii poate fi produsul care face obiectul vânzării, serviciul prestat.

Sursa impozitului, care reflectă din ce anume se plătește impozitul: din venit sau din avere.În cazul impozitelor pe venit, sursa impozitului coincide în toate cazurile cu obiectul impunerii; în cazul impozitelor pe avere, sursa nu coincide cu obiectul impunerii.

Unitatea de impunere reprezintă unitatea de măsură în care se exprimă obiectul impozabil. La impozitul pe salarii unitatea de impunere este unitatea monetară, la impozitul pe clădiri este metrul pătrat de suprafață utilă, iar la impozitul funciar este hectarul.

Cota impozitului reprezintă impozitul aferent unei unități de impunere. Impozitul poate fi stabilit în sumă fixă și/sau în cote procentuale (proporționale, progresive sau regresive).

Asieta (mod de așezare a impozitului) exprimă totalitatea măsurilor care se iau de organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile și determinarea impozitului datorat statului. Asieta constă în determinarea și evaluarea materiei impozabile.

Termenul de plată (scadența) care indică data până la care impozitul trebuie achitat statului, nerespectarea acestuia atrăgând unele plăți suplimentare de impozit. Moneda în care se realizează plata este leul.

Impunerea

Impunerea reflectă multitudinea de măsuri și operații realizate în baza legii, pentru stabilirea impozitului adresat fiecărei persoane fizice sau juridice. Impunerea mai reprezintă o activitate complexă ce vizează înregistrarea subiecților impozabili cât și a situațiilor acestora, recunoașterii și analizării materiei impozabile și stabilirea cuantumului impozitului.

Impunerea prezintă atât o latură politică cât și una de ordin tehnic.

Din punct de vedere politic, impunerea supraveghează ca toate impozitele instituite să se supună cerințelor unor anumite principii: principii de echitate fiscală, de politică financiară, de politică economică și social-politice.

Din punct de vedere tehnic, impunerea se materializează în totalitatea de metode și tehnici folosite pentru recunoașterea și fixarea mărimii obiectului impozabil, stabilirea valorii impozitului, supravegherea și încasarea acestuia.

Clasificarea impozitelor

Impozitele instituite în majoritatea statelor lumii sunt caracterizate prin eterogenitatea lor determinată de deosebirile care privesc atât trăsăturile de formă cât și de conținut.

Cele mai frecvent folosite impozite sunt clasificate pe baza unor criterii științifice:

1. După principalele trăsături de fond și de formă, impozitele se împart în:

a. impozite directe;

b. impozite indirecte;

În funcție de criteriile care stau la baza așezării lor, impozitele directe se pot grupa în impozite reale și impozite personale.

a. Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice și/sau juridice, în funcție de veniturile și/sau averea acestora și pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege.

Impozitele reale (obiective) se caracterizează prin aceea că se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozabil.

Impozitele personale (subiective) țin cont de situația personală a subiectului impozabil. În raport de materia impozabilă vizată, impozitele personale îmbracă forma impozitelor pe venit și impozitelor pe avere.

b. Impozitele indirecte nu se stabilesc direct și nominativ asupra subiectului impozabil, ci se așează asupra vânzării bunurilor și serviciilor. După forma de manifestare, impozitele indirecte pot fi grupate astfel: taxe de consumație sau accize, monopoluri fiscale, taxe vamale și taxe de înregistrare și de timbru.

2. După obiectul impunerii deosebim:

– impozite pe venit;

– impozite pe avere;

– impozite pe cheltuieli;

3. După scopul urmărit la introducerea lor, impozitele se grupeaza în:

– impozite financiare (cu caracter fiscal);

– impozite cu caracter de ordine;

Impozitele financiare sunt instituite în vederea realizării de venituri pentru acoperirea cheltuielilor statului. În această categorie se includ impozitele pe venit, taxele de consumație.

Impozitele de ordine sunt introduse pentru limitarea unei acțiuni sau în vederea atingerii unui țel care nu are caracter fiscal.

4. După frecvența cu care se încasează la bugetul statului, impozitele pot fi:

– permanente, când se încasează periodic (de regulă anual) la bugetul statului;

– incidentale sau întâmplătoare, când se instituie și se încasează o singură data (de exemplu: impozitul pe câștigul excepțional de război);

5. După aria de cuprindere a materiei impozabile, deosebim:

– impozite analitice;

– impozite sintetice;

Impozitul analitic este un impozit așezat asupra elementelor unui patrimoniu, respectiv asupra unei singure categorii de venit denumită cedulă.

Impozitul sintetic este așezat asupra unui ansamblu de operațiuni sau de venituri și constă în impunerea acestui ansamblu de operațiuni sau de venituri o singură dată.

6. După instituția care le administrează:

a. în statele de tip federal: – impozite federale;

– impozite ale statelor membre ale federației;

– impozite locale;

b. în state de tip unitar: – impozite ale administrației centrale de stat;

– impozite ale colectivității locale;

Impozitele mai pot fi grupate și după alte criterii:

– după modul de așezare (impozite specifice, impozite ad-valorem);

– după tipul cotelor de impunere utilizate (impozite proporționale, impozite progresive, impozite regresive);

– după modul de stabilire al sarcinii fiscal (impozite de repartiție și impozite de cotitate);

Sursa:Matei Gheorghe,Marcel Drăcea,Raluca Drăcea,Finanțe publice ,Editura Sitech,Craiova,2005

Caracterizarea generală a impozitelor directe

De-a lungul timpului impozitele directe au suferit anumite modificări în pas cu dezvoltarea economică, fiind determinate pe diverse obiecte materiale, tipuri de activități, pe venituri sau averi. Impozitele directe reprezintă forma cea mai arhicunoscută și accesibilă de impunere. Ele s-au făcut cunoscute în orânduirile precapitaliste, însă o expansiune au perceput-o în epoca modernă. La începutul secolului al XX-lea, impozitele așezate pe obiecte, materiale și genuri de activități, au fost schimbate cu impozitele pe diverse venituri sau pe avere. La sfârșitul secolului al XIX-lea, grație sporirii cheltuielilor publice, majorarea de venit realizată de stat nu a fost suficientă pentru acoperirea acestora, fapt ce a determinat aplicarea impozitării indirecte.

Impozitele directe sunt mai convenabile decât cele indirecte pentru că acestea sunt nominative, au termene de plată și cuantumuri precis stabilite. În cazul impozitelor reale, la impunere se ține cont numai de produsul brut sau cel mediu estimat, avantajându-i pe cei ce obțin un venit superior celui mediu, nu și produsul net realizat de subiectul impozabil.

Impozitele directe prezintă anumite trăsături distinctive, astfel:

– sunt impozite nominative, ce cad în sarcina unei persoane fizice sau juridice;

– se stabilesc în funcție de veniturile sau averea contribuabililor pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege;

– au cuantum și termene de plată precis stabilite, acestea fiind aduse din timp la adresa plătitorilor;

– subiectul și suportatorul sunt în intenția legiuitorului, una și aceeași persoană;

– tehnica de percepere a celor mai multe impozite directe este cea a rolului ”nominativ”.

Din punct de vedere fiscal impozitele directe sunt mai juste decât cele indirecte, fapt ce a determinat ca un anumit număr de țări să adopte anumite măsuri pentru mărirea contribuției impozitelor directe la resursele bănești publice. În țările din Uniunea Europeană dimensiunea impozitelor directe în PIB s-a majorat de la 12.5% în 1980 la 16,9% în 2005.

Impozitele directe prezintă o serie de avantaje și dezavantaje. Principalele avantaje ale impozitelor directe sunt următoarele:

– aduc venituri sigure la bugetul de stat, sunt cunoscute și trebuie plătite la termene de plată precis stabilite;

– realizează scopuri de dreptate fiscală;

– sunt ușor de calculat și de încasat;

Pe lângă avantaje, impozitele directe mai prezintă și o serie de deficiențe:

– nu se fac plăcute pentru cetățeni;

– sunt considerate ca fiind neproductive, pentru că statul le menține la un nivel scăzut;

– pot stârni excese în ceea ce privește stabilirea și plata impozitelor.

Impozitele directe sunt de două feluri: impozite reale și impozite personale. Impozitele reale sunt cele care se realizează în funcție de obiectele materiale fără a se ține cont de starea actuală a subiectului impozabil. Aceste impozite mai sunt cunoscute și ca impozite pe produs pentru că se fixează asupra unui produs sau asupra venitului brut al obiectului impozabil.

Impozitele personale sunt cele care au în vedere starea personală a subiectului impozabil, ele luând forma impozitelor pe venit și impozitelor pe avere.

Impozitul pe profit

Activitatea efectuată de un comerciant este focusată spre realizarea de profit. Statul prin intermediul dreptului său de a impune impozite pentru a obține resursele financiare necesare, impozitează profitul realizat de comerciant. Impozitul pe profit este inclus încategoria impozitelor directe, înlocuind impozitul pe beneficiul întreprinderii socialiste de stat, fiind adoptat în România în anul 1991. La început a avut o presiune fiscală destul de ridicată (o cotă de până la 40% din profitul impozabil). Ulterior s-a urmărit modernizarea continuă a acestui tip de impozit avându-se în vedere sfera de cuprindere, cheltuielile deductibile și nedeductibile, cotele de impunere, reducerile și scutirile. Începând cu luna iulie 2002 a intrat în vigoare Legea nr. 414 care a instituit un impozit pe profit în cotă de 25%. Codul Fiscal a adus din anul 2004 numeroase modificări modului de așezare, urmărire și percepere a impozitului pe profit, urmărindu-se armonizarea lui la politica fiscală comunitară.

Din anul 2005 cota de impozit pe profit a devenit 16%, fiind una dintre cele mai reduse cote de impozitare din Europa.

Contribuabilii impozitului pe profit

În categoria contribuabililor care sunt cuprinși în sfera de aplicare a impozitului pe profit intră entitățile (persoane fizice sau persoane fizice asociate lor) care datorită activității înteprinse realizează profit,atât în țară cât și afară:

a) Persoane juridice române: -datorează impozit pentru profitul impozabil realizat, atât în țară cât și în afara acesteia;

– alături de peroane fizice rezidente, pentru veniturile obținute în țară, dar și afară, din asocieri care nu au condus la formarea unei persoane juridice.

b) Persoane juridice străine: – cele care realizează activități cu ajutorul unei locații permanente în România, pentru profitul impozabil realizat în această locație.

– cele care obțin venituri datorită imobilelor aflate în țară ori din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare păstrate la o anumită persoană juridică română, pentru profitul impozabil aferent veniturilor.

c) Persoane juridice și fizice nerezidente: – acele persoane care realizează activități în România datorită unei asocieri fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane.

d)Persoane juridice cu sediul în România, înființate potrivit legislației europene: – cele ce au în vedere profitul impozabil realizat din orice sursă, atât în țară cât și în afara acesteia.

Cotele de impozitare

Impozitul pe profit este fixat pe baza unei cote de impozitare, care de la 1 ianuarie 2005 este de 16%,până la această data fiind de 25%. Persoanele care realizează activități de genul barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discoteci, cazinouri sau pariuri sportive, respectiv persoanele juridice care obțin venituri datorită unor contracte de asociere, pentru care impozitul pe profit datorat pentru activitățile precizate este mai mic de 5% din venituri sunt siliți la plata unui impozit de 5%.

Baza de calcul a impozitului pe profit

Baza de calcul a impozitului pe profit se calculează ca diferență între veniturile obținute, indiferent de sursă și cheltuielile efectuate în vederea obținerii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se reduc veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Profit impozabil=venituri realizate-cheltuieli efectuate-venituri neimpozabile+cheltuieli nedeductibile.

În calcularea profitului impozabil, Registrul de evidentă fiscală este un document util, deoarece contribuabilii trebuie să realizeze un astfel de registru în formă scrisă sau electronică.

Venituri neimpozabile luate în calcul la determinarea profitului impozabil

Veniturile care sunt neimpozabile pentru determinarea profitului impozabil sunt următoarele:

a) dividente primite de la o persoană juridică română. După data aderării României la Uniunea Europeană, sunt de asemnea neimpozabile și:

– dividentele primite de la o persoană juridică română, societate mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întrunește cumulativ următoarele condiții:

1. plătește impozit pe profit fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări;

2. deține minimum 15% din capitalul social al unei persoane juridice dintr-un stat membru, respectiv minimum 10%, începând cu 1 ianuarie 2012;

3. la data înregistrării venitului din dividente deține participația minimă, pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani.

b) diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare;

c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din anularea sau reducerea cheltuielilor nedeductibile, dar și veniturile din restituirea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere pentru care nu s-a acordat deducerea;

d) veniturile neimpozabile, menționate expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative;

Cheltuielile luate în calcul la determinarea profitului impozabil

Următoarele cheltuieli sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil:

a) cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor, pe durata de viață stabilită de către contribuabil;

b) cheltuielile efectuate,potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

c) cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de muncă și boli profesionale, potrivit legii, și cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;

d) contribuția la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;

e) cheltuielile de transport și cazare în țară și în străinătate, efectuate de către salariați și administratori;

f) cheltuielile pentru perfecționarea managementului,a sistemelor informatice, introducerea, întreținerea și perfecționarea sistemelor de management al calității, obținerea atestării conform cu standardele de calitate;

Plata impozitului

Contribuabilii, societățile bancare, persoanele juridice, precum și sucursalele din România ale băncilor trebuie să plătească impozitul pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial.Declarația privind impozitul pe profit trebuie depusă până la data de 25 aprilie inclusiv a anului următor.

Impozitul pe venitul microîntreprinderilor

Microîntreprinderea este o persoană juridică care realizează simultan mai multe condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior:

a) are înscrisă în obiectul de activitate producția de bunuri materiale, prestarea de servicii și/sau comerțul;

b) are de la 1 până la 9 salariați inclusiv;

c) a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro;

d) capitalul social al persoanei juridice este deținut de persoane, altele decât statul, autoritățile locale și instituțiile publice;

Impozitul pe venitul microîntreprinderilor este unul opțional deoarece acestea pot alege pentru plata impozitul pe venitul microîntreprinderilor începând cu anul următor, dacă acestea se încadreză în normele stabilite de lege și dacă nu au mai plătit un astfel de impozit. În cazul microîntreprinderilor care nu se încadrează în condițiile menționate anterior, nu se mai folosește același sistem de impozitare. Dacă o microîntreprindere obține venituri mai mari de 100.000 de euro aceasta va plăti impozit pe profit, calculat începând cu trimestrul în care s-a depășit valoarea admisă de 100.000 de euro. Microîntreprinderile pot alege dacă vor să plătească impozit pe profit odată cu noul an fiscal. Opțiunea se face cunoscută până la 31 ianuarie a anului fiscal următor celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Potrivit legii, cota pentru impozitul pe venitul microîntreprinderilor este de 3%.

Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:

– veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;

– veniturile aferente serviciilor în curs de execuție;

– veniturile din producția de imobilizari corporale și necorporale;

– veniturile din subvenții de exploatare;

– veniturile din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;

– veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întarziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

– veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau activelor corporale proprii;

Microîntreprinderile trebuie sa depună declarația de impozit pe venitul microîntreprinderilor până la data de plată a impozitului, ele fiind obligate să aibă în vedere amortizarea fiscală, în conformitate cu legea în vigoare.

Nivelul veniturilor prevăzute la alin.(1) lit.c) se modifică după cum urmează:

a) 75.000 euro, pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor în anul 2017;

b) 85.000 euro, pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor în anul 2018;

c) 100.000 euro, pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor începând cu anul 2019.

1.3.1. Reguli de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii

(1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este obligatoriu.

(2) Persoanele juridice române aplică impozitul reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal următor celui în care îndeplinesc condițiile de microîntreprindere prevăzute la art. 46.

(3) O persoană juridică română care este nou-înființată este obligată să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă condiția prevăzută la art. 46 alin. (1) lit. d) este îndeplinită la data înregistrării în registrul comerțului.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (3), persoana juridică română nou-înființată care, începând cu data înregistrării în registrul comerțului, intenționează să desfășoare activitățile prevăzute la alin. (6) nu intră sub incidența prezentului titlu.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (3), persoana juridică română nou-înființată care, la data înregistrării în registrul comerțului, are subscris un capital social reprezentând cel puțin echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro poate opta să aplice prevederile titlului II. Opțiunea este definitivă, cu condiția menținerii valorii capitalului social de la data înregistrării, pentru întreaga perioadă de existență a persoanei juridice respective. În cazul în care această condiție nu este respectată, persoana juridică aplică prevederile prezentului titlu, începând cu anul fiscal următor celui în care capitalul social este redus sub valoarea reprezentând echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro de la data înregistrării, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 46. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în lei pentru suma de 25.000 euro este cursul de schimb leu/euro comunicat de Banca Națională a României la data înregistrării persoanei juridice.

(6) Nu intră sub incidența prevederilor prezentului titlu persoanele juridice române care:

a) desfășoară activități în domeniul bancar;

b) desfășoară activități în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, cu excepția persoanelor juridice care desfășoară activități de intermediere în aceste domenii;

c) desfășoară activități în domeniul jocurilor de noroc;

d) desfășoară activități de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor naturale.

1.3.2. Reguli de ieșire din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderii în cursul anului

(1) Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 65.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanță și management în veniturile totale este de peste 20% inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în care s-a depășit oricare dintre aceste limite. Nivelul veniturilor prevăzute în cadrul acestui articol, se modifică după cum urmează:

a) 75.000 euro pentru anul 2017;

b) 85.000 euro pentru anul 2018;

c) 100.000 euro începând cu anul 2019.

(2) Limitele fiscale prevăzute de alin. (1) se verifică pe baza veniturilor înregistrate cumulat de la începutul anului fiscal. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel de la închiderea exercițiului financiar precedent.

(3) Microîntreprinderile care în cursul unui trimestru încep să desfășoare activități de natura celor prevăzute la art.47 alin. (6) datorează impozit pe profit începând cu trimestrul respectiv.

(4) Calculul și plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile care se încadrează; în prevederile alin. (1) și (3), se efectuează luând în considerare veniturile și cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv.

Baza impozabilă

Art. 52. – (1) Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:

a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;

b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;

c) veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;

d) veniturile din subvenții;

e) veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

f) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

g) veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;

h) veniturile din diferențe de curs valutar;

i) veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;

j) valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul “709”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;

k) veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite potrivit legii, titularii inițiali aflați în evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sau moștenitorii legali ai acestora;

l) despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului.

(2) Pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă determinată potrivit alin.(1), se adaugă următoarele:

a) valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul “609”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;

b) în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, în cazul contribuabililor care își încetează existența, diferența favorabilă dintre veniturile din diferențe de curs valutar/ veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora și cheltuielile din diferențe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului;

c) rezervele, cu excepția celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil și nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației rezervei, distribuirii acesteia către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv;

d) rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv. În situația în care rezervele fiscale sunt menținute până la lichidare acestea nu sunt luate în calcul pentru determinarea bazei impozabile ca urmare a lichidării.

(3) În cazul în care o microîntreprindere achiziționează case de marcat, valoarea de achiziție a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcțiune, potrivit legii.

1.3.3. Reguli de determinare a condițiilor de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii

Pentru încadrarea în condițiile privind nivelul veniturilor prevăzute la art.46 alin.(1) lit.b) și lit.c), art. 46 alin.(2) și art.51, se vor lua în calcul aceleași venituri care constituie baza impozabilă prevăzută la art.52.

Termenele de declarare a mențiunilor

(1) Persoanele juridice care se înființează în cursul unui an fiscal, precum și microîntreprinderile care intră sub incidența prevederilor art. 51 comunică organelor fiscale teritoriale aplicarea/ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(2) Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit comunică organelor fiscale teritoriale aplicarea sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, până la data de 31 martie inclusiv a anului pentru care se plătește impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.

(3) În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condițiile impuse la art.46 alin.(1) lit.d) și e) nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea comunică organelor fiscale teritoriale ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, până la data de 31 martie inclusiv a anului fiscal următor.

Plata impozitului și depunerea declarațiilor fiscale

(1) Calculul și plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

(2) Microîntreprinderile au obligația de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declarația de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

(3) În cazul microîntreprinderilor care își încetează existența în cursul anului, data până la care se depune declarația de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este data la care se încheie perioada impozabilă.

(4) Impozitul reglementat de prezentul titlu reprezintă venit al bugetului de stat.

Prevederi fiscale referitoare la amortizare

Microîntreprinderile sunt obligate să țină evidența amortizării fiscale, conform art. 28 al titlului II.

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPOZITELE PE VENITURILE PERSOANELOR JURIDICE ÎN ROMÂNIA

2.1. Determinarea impozitului pe profit și impozitului pe venitul microîntreprinderii S.C. District Design S.R.L

2.1.1. Prezentarea generală a S.C.District Design S.R.L

S.C. District Design S.R.L. a fost înființată in anul 2008; firma se axează în principal pe amenajarea spațiilor interioare, oferind astfel produse de calitate de la furnizori consacrați.

District Design este un nume care se dorește a se transforma într-un brand al companiei și al tuturor showroom-urilor pe care le vom deschide.

Compania deține deja o cotă importantă de piață în zona de sud a țării în importul si distribuția plăcilor ceramice.

District Design colaborează cu producatori din Spania, Germania, Italia si Cehia, firme cu renume și tradiție în producerea materialelor de construcții și amenajări interioare.

District Sud și-a creat o strategie de vânzare care să vizeze toate categoriile de clienți și anume:

1. Vânzarea de produse către clientul final;

2. Vânzarea de proiecte;

3. Vânzarea en-gross către distribuitori.

Toate cele trei canale de vânzare au fost bine gândite astfel încât să poată fi dezvoltate independent, oferind clienților noștri cele mai bune produse și servicii de pe piață.

Vânzarea de produse către clientul final se va face prin magazine specializate oferind astfel clienților cele mai bune soluții pentru amenajări interioare. Produsele sunt prezentate prin expozitoare, mostre, cataloage, prezentări video si site-uri. Clienții beneficiază de servicii de proiectare, transport la domiciliu dar și de variate promoții.

Vânzarea de proiecte este orientată către proiecte mari de amenajări rezidențiale, industriale, obiective sociale și comerciale. Coordonatorii noștri de proiecte vin în sprijinul beneficiarilor, putându-le înțelege și satisface mai bine cerințele, datorită experienței și pregătirii specializate în acest domeniu.

Vânzarea către distribuitori locali le dă posibilitatea acestora de a beneficia de produsele noastre de calitate și de a stoca marfa pe credit în condițiile unui contract bine definit.

Cu ajutorul datelor din Contul de Profit și Pierdere, analiza referitoare la activitatea economico-financiară rezultă din tabelul următor:

Tabel 2.1.

Analiza referitoare la activitatea economico-financiară

Sursa:Contul de Profit și Pierdere aferent anilor 2010,2011,2012,2013 la S.C.District Design S.R.L.

2.1.2. Analiza economico-financiară a S.C.District Design S.R.L

Societatea S.C.District Design S.R.L. prezintă următoarea structură a bilanțului:

Tabel 2.2.

Structura bilanțului la S.C.District Design S.R.L. în intervalul 2010-2013

Sursa: Bilanțul aferent anilor 2010, 2011, 2012, 2013 la S. C. District Design S.R.L.

A. Indicatorii de structură ai bilanțului pot fi:

1) Indicatorii de structură ai activului, se obțin prin raportarea unui element sau o grupă de elemente de activ la totalul activelor, precum și între o grupă de elemente din interiorul acestuia.

Printre cei mai semnificativi indicatori amintim:

Ponderea activelor imobilizate în totalul activului (Ia);

Ia=*100;

Ponderea stocurilor în totalul activului (Sta);

Sta=*100;

2) Indicatorii de structură ai elementelor de pasiv fac posibilă aprecierea politicii financiare a întreprinderii, reflectând anumite elemente care vizează stabilitatea și autonomia financiară a acesteia.

Printre cei mai semnificativi indicatori amintim:

Ponderea capitalului propriu în totalul pasivului (Cp);

Cp=*100;

Ponderea datoriilor pe termen mediu și lung în totalul pasivului (Dp);

Dp=*100;

Ponderea datoriilor pe termen scurt în totalul pasivului (Ds);

Ds=*100;

Gradul de îndatorare total (Gî);

Gî=*100;

Autonomia financiară pe termen lung (Af);

Af=*100;

Valorile rezultate în urma formulelor prezentate anterior sunt reflectate în următorul tabel:

Tabel 2.3.

Evoluția indicatorilor de structură ai S. C. District Design S.R.L. în intervalul 2010-2013

Figura 2.1.Evoluția indicatorilor de structură ai S.C.District Design S.R.L.

în intervalul 2010-2013

Ponderea activelor imobilizate în totalul activelor a cunoscut o creștere continuă până în anul 2012 când a înregistrat o valoare de 42,45%, dar a avut loc o scădere ușoară în 2013 față de anul 2012, nivelul scăderii ajungând la 37,93%. Nivelul acestei rate variază de la o microîntreprindere la alta, ținând cont de ramura și de sectorul de activitate unde firma își desfășoară activitatea.

Gradul de îndatorare reflectă volumul finanțării externe ținând cont de capacitatea de autosusținere a firmei. Nivelul optim al gradului de îndatorare este în jur de 50%, observăm că firma noastră înregistrează valori apropiate atât în 2012 cât și în 2013, însă în 2010 și 2011 are valori foarte mari ceea ce indică că firma depindea de credite și alte fonduri decât cele proprii.

Rata autonomie financiare evidențiază modul în care întreprinderea utilizează capitalurile proprii și reflectă gradul de dependența față de creditorii permanenți. Acest raport trebuie să aibă o valoare mai mare de 0,5%. Din rezultatele prezentate în tabelul anterior observăm că microîntreprinderea S. C. District Design S.R.L. prezintă o rată a autonomiei financiare mai mare de 0,5% în toți anii, reflectând astfel faptul că firma prezintă un grad de independență ridicat.

Ponderea datoriilor pe termen mediu și lung este redusă, nivelul maxim la care o firmă poate înregistra datorii este de 50%, ea nedepășind acest procent în nici un an.

B.Indicatori de lichiditate și solvabilitate:

Lichiditatea generală=;

Lichiditatea imediată=;

Solvabilitatea generală=;

Rezultatele indicatorilor de lichiditate și solvabilitate sunt expuse în tabelul următor:

Tabel 2.4.

Evoluția indicatorilor de lichiditate și solvabilitate la S.C.District Design S.R.L.

Figura 2.2.Evoluția indicatorilor de lichiditate și solvabilitate ai S.C.District Design S.R.L

Lichiditatea generală reflectă capacitatea componentelor patrimoniale curente de a se schimba într-o perioadă scurtă în lichidități pentru a realiza datoriile de plată exigibile. Ținând cont de faptul că nivelul optim al indicatorului de lichiditate generală este cuprins între 2 și 2,5 ne dăm seama că întreprinderea noastră atinge acest nivel în 2013. Acest lucru reflectă faptul că ea este în siguranță față de o insuficiență de trezorerie care ar putea fi generată de plata datoriilor la cererea creanțierilor.

Cu ajutorul lichidității imediate se calculează posibilitatea întreprinderii de a rambursa datoriile pe termen scurt recurgând la activele cu o pondere mare de lichiditate. Întreprinderea noastră depășește nivelurile optime ale lichidității imediate deoarece acestea sunt cuprinse între 0,8 și 1, înregistrând în anul 2012 un nivel de 2,37.

Prin solvabilitate se înțelege posibilitatea microîntreprinderii de a-și efectua plățile la anumite perioade scadente. Indicatorul de solvabilitate calculează siguranța de care au parte creditorii întreprinderii. Solvabilitatea generală depășește nivelul optim de 2, firma noastră atingând un nivel în jur de 2,64 în anul 2012 și 2,16 în anul 2013, lucru favorabil pentru firmă.

C. Indicatori de gestiune

Acești indicatori ne ajută să determinăm viteza de transformare a activelor în lichidități și cuprind:

Viteza de rotație de ansamblu a capitalurilor economice:

Vr=;

Indicatorul de intensitate al capitalului:

VRi=;

Viteza de rotație a activelor circulante:

VRac=;

Viteza de rotație a capitalului propriu:

VRcpr=;

Viteza de rotație a capitalului permanent;

VRcperrm=;

Valorile rezultate sunt prezentate în tabelul 2.5.

Tabel 2.5.

Evoluția indicatorilor de gestiune ai S.C.District Design S.R.L în intervalul 2010-2013

Figura 2.3.Evoluția indicatorilor de gestiune ai S.C.District Design S.R.L

în intervalul 2010-2013

Viteza de rotație a activelor exprimă modul pozitiv în care se gestionează activele totale, respectiv resursele care se află la dispoziția firmei, comparând fluxurile înregistrate în contul de profit și pierdere cu soldurile din bilanț. Firma noastră înregistrează o ușoară scădere în anul 2013. Rotația activelor circulante este un indicator care reflectă gradul de utilizare al activelor circulante. Dacă prezintă o rată ridicată, atunci capitalurile se rotesc mai repede, în cazul nostru cea mai bună situație fiind înregistrată în anul 2011. Indicatorul a cunoscut o scădere continuă din 2011 până în 2013 când a înregistrat valoarea de 4,01.

Viteza de rotație a capitalului reflectă viteza de schimbare a activului într-un ciclu de producție. Observăm că cea mai ridicată valoare a avut-o în 2012, în 2013 urmând o scădere ușoară. Acest indicator oferă informații despre numărul de zile în care se poate recupera valoarea activelor imobilizate.

D. Indicatori de rentabilitate:

Rata rentabilității economice:

Rre=*100;

Rata rentabilității financiare:

Rrf=*100;

Rata rentabilității resurselor consumate:

Rrrc=*100;

Sinteza acestor indicatori este prezentată în tabelul următor:

Tabel 2.6.

Evoluția indicatorilor de rentabilitate ai S.C.District Design S.R.L în intervalul 2010-2013

Figura 2.4.Evoluția indicatorilor de rentabilitate ai S.C.District Design

în intervalul 2010-2013

Observăm că valoarea rentabilității economice fluctuează între valoarea de 72,01% în 2012 și 10,34% în 2013,în anii 2010 și 2012 înregistrând valori mai mari, fapt ce se datorează creșterii datoriilor peste un an de zile. Rata rentabilității financiare este un indicator apreciabil pentru că rezultatul net permite plata capitalurilor investite. Acest indicator este unul foarte bine văzut pentru că datorită lui, acționarii observă dacă investiția facută este justificată și dacă merită să se aducă aporturi de capital care să ajute la dezvoltarea firmei. Ca și în cazul rentabilității economice valoarea acestuia variază de la un an la altul.

E.Indicatorii echilibrului financiar:

Fondul de rulment(FR)=Active circulante-Datorii pe termen scurt;

Necesarul de fond de rulment(NFR)=(Stocuri+Creanțe)-Datorii curente;

Rata de finanțare a activelor circulante(RFinAC)=*100;

Rata de finanțare a stocurilor(RFinSt)=*100;

Fondul de rulment net global(FRNG)=Capital permanent –Active imobilizate;

Trezoreria netă(TN)=FR-NFR;

Valoarea acestor indicatori este expusă în următorul tabel:

Tabel 2.7.

Evoluția indicatorilor de echilibru financiar ai S.C.District Design S.R.L în intervalul

2010-2013

Figura 2.5.Evoluția indicatorilor de echilibru ai S.C.District Design S.R.L

în intervalul 2010-2013

Fondul de rulment este foarte des folosit ca și indicator în analiza financiară, reflectând surplusul de resurse permanente peste valoarea activelor imobilizate, servind astfel la finanțarea cheltuielilor circulante. Fondul de rulment a crescut continuu atingând în 2013 nivelul de 151589 lei.

Necesarul de fond de rulment ne arată dacă există un surplus de resurse temporare față de nevoile corespunzătoare de capitaluri permanente, el înregistrând valori pozitive pe toți anii.

Indicatorul RFinAC înregistrează un nivel normal la procentul de 50%, arătând proporția în care fondul de rulment acoperă activele circulante. În cazul firmei noastre acest indicator a depășit atât în 2012 cît și în 2013 nivelul normal.

Un alt indicator important este indicatorul RFinSt care reflectă procentul în care FR acoperă stocurile, el trebuind să reprezinte 2/3 din totalul stocurilor. Observăm că în toți anii analizați acest indicator depășeste cu mult nivelul normal.

Observăm că microîntreprinderea înregistrează o trezorerie pozitivă în majoritatea anilor, fapt ce exprimă un exces de resurse, însă în 2012 reflectă o valoare negativă. Din motive de sigurantă, ea poate recurge la acest exces de resurse pentru a-și asigura o marjă de siguranță pentru achitarea cheltuielilor neașteptate.

2.2.3.Calculul impozitului pe venit la S.C.District Design S.R.L.

În cazul în care microîntreprinderea a optat pentru plata acestui tip de impozit, cu ajutorul datelor din contul de profit și pierdere în anul 2010 vom calcula impozitul pe venit la microîntreprinderea S.C.District Desing S.R.L.

Pentru a calcula impozitul pe venit este necesar aplicarea unei cote procentuale asupra bazei impozabile. Deoarece S.C.District Design S.R.L în anul 2010 întrunește toate condițiile necesare pentru a fi microîntreprindere, cota impozitului pe venit este de 3%.

Impozitul pe venit se stabilește astfel:

Impozitul pe venit=Baza impozabilă*Cota de impozitare(3%);

Baza impozabilă a impozitului pe venitul unei microîntreprinderi este compusă din veniturile din orice sursă, din care se vor scădea:

veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;

veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;

veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;

veniturile din subvenții de exploatare;

veniturile din provizioane și ajustări pentru depreciere;

veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurări pentru pagube aduse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale.

S.C.District Design S.R.L. prezintă următoarele date în anul 2010:

Total venituri………………………………………………………………………….…8381 lei

-venituri din prestarea de servicii………………………………………………………….7384 lei

-venituri financiare……………………..……………………………………………………6 lei

-venituri din vânzarea de produse…………………………………………………………868 lei

-venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție……………………………….123 lei

Pentru realizarea veniturilor enumerate mai sus s-au efectuat următoarele cheltuieli:

Total cheltuieli…………………………………………………………………………..2483 lei

-cheltuieli cu materialele..………………………………………………………………1328 lei

-alte cheltuieli cu materialele………………………………………….…………………..41 lei

-cheltuieli cu salariile…………………………………………………………………….610 lei

-cheltuieli cu asigurările și protecția socială………………………………………………297 lei

-cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte assimilate.………………………………..103 lei

-cheltuieli cu despăgubiri, donații și active cedate………………………………………….89 lei

-cheltuieli financiare……………………………………………………………………….15 lei

Conform cifrelor prezentate mai sus,se observă că S.C.District Design S.R.L. a obținut în 2010 un câștig de 5898 lei.

Din totalul veniturilor se reduce suma referitoare la costurile serviciilor în curs de execuție de 123 lei. Prin urmare baza impozabilă rezultată este de 8258 lei.

Impozitul pe venit=8258*3%=247,74 lei.

În cazul în care microîntreprinderea ar fi optat pentru plata impozitului pe profit în anul 2010 când întrunea toate condițiile necesare pentru a se bucura de statutul de microîntreprindere, având o cifră de afaceri sub 100.000 euro, acesta s-ar fi determinat prin aplicarea unei cote procentuale de 16% asupra profitului impozabil.

În Contul de Profit și Pierdere, în anul 2010 sunt reflectate următoarele date referitoare la microîntreprinderea analizată:

Cheltuielile înregistrate sunt următoarele:

Cheltuieli totale…………………………………………………………………………2483 lei

1.Total cheltuieli de exploatare…………………………………………………………2201 lei

2.Total cheltuieli financiare…………………………………………..………………….282 lei

Veniturile impozabile înregistrate sunt următoarele:

Total venituri impozabile……………………………………………………………….8381 lei

1.Total venituri de exploatare…………………………………………………………..8196 lei

2.Total venituri financiare……………………………………………………………….185 lei

Rezultatul contabil=Total venituri-Total cheltuieli……………………………………5898 lei

Sunt înregistrate în 2010 următoarele cheltuieli nedeductibile fiscal:

Total cheltuieli nedeductibile fiscal…………………………………………………….2291 lei

1.Cheltuielile cu amenzile și penalitățile………………………………………………….18 lei

2.Cheltuieli cu consultanța…………………………………………………………………40 lei

3.Scoaterea din evidență a clienților incerți……………………………………………….19 lei

4.Cheltuieli studii termocentrală+TVA…………………………………………………….17 lei

5.Refuz calitate…………………………………………………………………………….32 lei

6.Cheltuieli cu perisabilitatea+TVA………………………………………………………16 lei

7.Chirii nedeductibile………………………………………………………………………50 lei

8.Cheltuieli cu protocolul………………………………………………………………….31 lei

9.Cheltuieli social-culturale ce s-au făcut în concordanță cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă…………………………………………………………………………………314 lei

10.TVA aferent cheltuielilor social-culturale nedeductibile fiscal………………………..18 lei

11.Cheltuieli cu diurna în exterior nedeductibile fiscal……………………………………26 lei

12.Cheltuielile cu cazarea nedeductibile fiscal……………………………………………13 lei

13.Cheltuielile cu provizioanele nedeductibile fiscal……………………………………920 lei

14.Cheltuieli nedeductibile de transport…………………………………………………..10 lei

15.Cheltuieli cu amortizarea liniară nedeductibilă fiscal pentru mijloace fixe puse în funcțiune în anul 2010………………………………………………………………………………320 lei

16.Cheltuieli cu amortizarea fondului comercial…………………………………………164 lei

17.Amortizarea suplimentară a mijloacelor fixe în conservare…………………………….19 lei

18.Alte cheltuieli nedeductibile…………………………………………………………….24 lei

19.Cheltuieli cu sponsorizările nedeductibile fiscal………………………………………240 lei

Contul de Profit și Pierdere la firma S.C.District Design S.R.L reflectă o valoare a veniturilor neimpozabile de 1830 lei.

Pe bazelor datelor prezentate anterior,în continuare vom determina profitul impozabil în anul 2010:

Venituri totale…………………………………………………………………………..8381 lei

Cheltuieli totale…………………………………………………………………………2483 lei

Profit brut………………………………………………………………………………16453 lei

Repartizarea la rezerva legală……………………………………………………………980 lei

Cheltuieli nedeductibile…………………………………………………………………2291 lei

Venituri neimpozabile…………………………………………………………………..1830 lei

Cheltuieli cu amortizarea fiscală………………………………………………………..1120 lei

Profit impozabil…………………………………………………………………………6456 lei

Impozitul pe profit=6456*16%=1032,96 lei

Cheltuielile cu sponsorizările se reduc din impozitul pe profit datorat atunci când totalul lor întrunește anumite cerințe:

este în limita a 3 la mie din cifra de afaceri (avem o cifră de afaceri în anul 2010 de 8324 lei,rezultă 24,97 lei);

nu are o valoare cu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat: 1032,96*20%=206,59 lei;

240>24,97, rezultă că din impozitul pe profit se reduce suma de 24,97 lei

Impozitul pe profit=1032,96-24,97=1007,99 lei

Impozitul plătit de microîntreprinderi este opțional, firmele pot opta fie pentru plata impozitului pe venit fie pentru plata celui pe profit.

Observăm că daca microîntreprinderea S.C.District Design S.R.L. ar fi ales sa plătească impozitul pe profit în detrimentul celui pe venit ar trebuit să plătească sume mai mari deoarece valoarea impozitului pe venit de plată este de 247,74 lei, iar cea a impozitului pe profit ar fi fost 1007,99 lei, lucru care ar fi nefavorabil pentru microîntreprindere.

În căutarea ei de a-și maximiza profitul,microîntreprinderea va face alegerea rațională, aceea de a opta pentru impozitul pe venit.

2.2.4.Calculul impozitului pe profit și repartizarea profitului net la

S.C.District Design S.R.L.

Cu ajutorul Contului de profit și pierdere o să determinăm impozitul pe profit la microîntreprinderea S.C.District Design S.R.L ținând cont că în perioada 2011-2013 aceasta a depășit cifra minimă de afaceri stabilită la 100.000 euro.

Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 16% asupra profitului impozabil.

Impozitul pe profit se determină astfel:

Impozitul pe profit=Profit impozabil*Cota de impozitare(16%);

Pentru a determina profitul impozabil trebuie să calculăm diferența între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare asupra cărora s-a transmis dreptul de proprietate, lucrări executate și servicii prestate, incluzând și câștigurile din orice sursă plus cheltuielile în vederea obținerii acestora, într-un an fiscal, la care luăm în calcul cheltuielile nedeductibile. Ținând cont de cele enumerate anterior, putem prezenta profitul impozabil astfel:

Profitul impozabil=Rezultatul brut al exercițiului(RBE)-Venituri neimpozabile+Cheltuieli nedeductibile

sau

Profitul impozabil=Venituri impozabile-Cheltuieli deductibile

Pentru a calcula rezultatul contabil, care reflectă suma globală a profitului sau dupa caz pierderea fiscală a exercițiului financiar, se iau în considerare cerințele unei contabilități de angajament și totodată cele de respectare a principiului independenței exercițiului.

Rezultatul contabil=Venituri totale-Cheltuieli totale

Rezultatul fiscal exprimă profitul impozabil sau după caz pierderea fiscală a exercițiului, stabilită conform regulilor fiscale și în funcție de care se calculează volumul impozitelor exigibile sau rambursabile.

Rezultatul fiscal=Rezultatul contabil-Reduceri fiscale+Elemente nedeductibile fiscal

În cazul în care firma realizează din activitățile desfășurate venituri totale peste cheltuielile necesare obținerii acestor activități, se poate discuta despre un profit al firmei.

Pentru calcularea impozitului pe profit se parcurg anumite etape, cum ar fi:

calcularea rezultatului contabil, cumulat la începutul anului (RCC);

RCC=Venituri cumulate-Cheltuieli cumulate;

calcularea rezultatului impozabil, cumulat la începutul anului (RIC);

RIC=RCC+Cheltuieli nedeductibile-Venituri neimpozabile-pierderi fiscale din anii anteriori;

determinarea impozitului pe profit datorat (IPC);

IPC=RIC*Cota de impozit:

determinarea impozitului pe profit (IPT);

IPT=IPC-Impozitul pe profit datorat la sfârșitul anului precedent.

În Contul de Profit și Pierdere găsim în anul 2013 următoarele date ale firmei analizate:

Cheltuielile înregistrate sunt următoarele:

Cheltuieli totale………………………………………………………………………255736 lei

1.Total cheltuieli de exploatare………………………………………………………250261 lei

2.Total cheltuieli financiare…………………………………………………………….5475 lei

Veniturile impozabile înregistrate sunt următoarele:

Total venituri impozabile…………………………………………………….………631893 lei

1.Total venituri de exploatare………………………………………………………..628724 lei

2.Total venituri financiare………………………………………………………………………3169 lei

Rezultatul contabil=Total venituri-Total cheltuieli…..………………………………376157 lei

Sunt înregistrate următoarele cheltuieli nedeductibile fiscal:

Total cheltuieli nedeductibile fiscal……………………………………………….…231564 lei

1.Cheltuielile cu amenzile și penalitățile……………………………………………….5211 lei

2.Cheltuielile cu consultanța…………………………………………………………..13005 lei

3.Scoaterea din evidență a clienților incerți……………………………………………….56 lei

4.Cheltuieli studii termocentrală+TVA………………………………………………..11456 lei

5.Refuz calitate…………………………………………………………………………..9746 lei

6.Cheltuieli cu perisabilitate+TVA………………..……………………………………6204 lei

7.Chirii nedeductibile…………………………………………………………………..10987 lei

8.Cheltuieli cu protocolul……………….………………………………………………7897 lei

9.Cheltuieli social-culturale ce s-au făcut în concordanță cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă………………………………………………………………………………23897 lei

10.TVA aferernt cheltuielilor social-culturale nedeductibile fiscal…………………….6650 lei

11.Cheltuieli cu diurna în exterior nedeductibile fiscal…………………………………….23 lei

12.Cheltuielile cu cazarea nedeductibile fiscal……………………………………………49 lei

13.Cheltuielile cu provizioanele nedeductibile fiscal…………………………………74320 lei

14.Cheltuielile nedeductibile de transport…………………………………………………..53 lei

15.Cheltuieli cu amortizarea liniară nedeductibilă fiscal pentru mijloace fixe puse în funcțiune în anul 2013…………………………………………………………………………….14892 lei

16.Cheltuieli cu amortizarea fondului comercial………………………………………12346 lei

17.Amortizarea suplimentară a mijloacelor fixe în conservare…………………………8976 lei

18.Alte cheltuieli nedeductibile…………………………………………………………4523 lei

19.Cheltuieli cu sponsorizările nedeductibile fiscal…………………………………..21273 lei

Contul de Profit și Pierdere la firma S.C.District Design S.R.L reflectă o valoarea veniturilor neimpozabile de 89567 lei.

Pe bazelor datelor prezentate anterior,în continuare vom determina profitul impozabil în anul 2013:

Venituri totale………………………………………………………………………..631893 lei

Cheltuieli totale………………………………………………………………………255736 lei

Profit brut……………………………………………………………………………….23843 lei

Repartizarea la rezerva legală……………………………………………………………9234 lei

Cheltuieli nedeductibile …………….……………………………………………….231564 lei

Venituri neimpozabile………………………………………………………………….89567 lei

Cheltuieli cu amortizarea fiscală………………………………………………………76540 lei

Profit impozabil………………………………………………………………………520460 lei

Impozitul pe profit=520460*16%=83273,6 lei

Cheltuielile cu sponsorizările se reduc din impozitul pe profit datorat în cazul în care totalul lor întrunește anumite cerințe:

este în limita a 3 la mie din cifra de afaceri (cifra de afaceri la firma noastră este de 630623,respectiv 1891,86 lei);

nu are o valoare cu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat: 83273,6 lei*20%=16654,72 lei;

21273>1891, 86, rezultă că din impozitul pe profit se reduce suma de 1891,86 lei.

Impozitul pe profit=83273,6-1891,86=81381,74 lei.

Orice firmă urmărește atingerea unor rezultate, cu ajutorul acestora fiind plătite persoanele care aduc contribuție în capitalul său. La întreprinderea noastră are loc următoarea repartizare a profitului net:

Tabel 2.8.

Repartizarea profitului net realizat la S.C.District Design S.R.L în anul 2013

S.C.District Design S.R.L este o microîntreprindere care oferă o varietate de produse și servicii din domeniul amenajării spațiilor interioare, ea dezvoltându-se foarte mult în ultimii ani. Datorită acestui fapt firma a înregistrat valori pozitive pe parcursul anilor. Pe baza acestor valori am efectuat două tipuri de calcule care să reflecte evoluția firmei de la un an la altul.

În prima parte a studiului de caz la microîntreprinderea S.C.District Design S.R.L. am efectuat o analiză economico-financiară cu ajutorul datelor din Contul de Profit și Pierdere și a celor din Bilanț. Am calculat mai multe tipuri de indicatori cum ar fi: indicatorii de structură ai bilanțului, indicatorii de lichiditate și solvabilitate, de gestiune, de rentabilitate, precum și indicatoriiechilibrului financiar.

În cazul indicatorilor de structură am vorbit despre: ponderea activelor imobilizate în totalul activelor, ponderea stocurilor în totalul activului, ponderea capitalului propriu în totalul activelor, ponderea datoriilor pe termen mediu și lung în totalul pasivului, ponderea datoriilor pe termen scurt în totalul pasivului,gradul de îndatorare total și autonomia financiară pe termen lung. Valorile rezultate în urma analizelor efectuate au indicat faptul că acești indicatori au opținut valori care au fluctuat de la un an la altul. Ponderea activelor imobilizate în totalul activelor a crescut continuu la fel ca și ponderea capitalului propriu și cea a autonomiei financiare. Gradul de îndatorare a cunoscut o scădere continuă din 2010 până în 2013 la fel ca și ponderea datoriilor pe termen lung și cea a datoriilor pe termen scurt. Toți indicatorii au atins în anumiți ani valorile optime, ceea ce este un lucru favorabil pentru firmă.

La indicatorii de lichiditate și solvabilitate am vorbit despre: lichiditatea generală, lichiditatea imediată, solvabilitatea generală, unde am observat valori diferite de la un an la altul. Lichiditatea generală a înregistrat nivelul optim doar în anul 2013, în rest fiind peste sau sub nivelul optim cuprins între 2 și 2,5. Lichiditatea imediată trebuie să aibă un nivel cuprins între 0,8 și 1, observăm că firma noastră depășește în toții anii acest nivel, ceea ce indică că firma noastră poate rambursa datoriile pe termen scurt cu ajutorul activelor cu o pondere mare de lichiditate. În cazul solvabilității S.C.District Design S.R.L depășește pragul optim de 2 doar în 2012 și 2013.

Categoria indicatorilor de gestiune ne ajută să determinăm viteza de transformare a activelor în lichidități și este compusă din: viteza de rotație de ansamblu a capitalurilor economice, indicatorul de intensitate al capitalului, viteza de rotație a activelor circulante, viteza de rotație a capitalului propriu, dar și viteza de rotație a capitalului permanent. Observăm că toți indicatorii în anul 2010 sunt destul de scăzuți, însă în anii următori înregistrează valori mult mai mari.În anii 2012 și 2013 acești indicatori înregistrează cele mai mari ponderi, însă în anul 2013 scad față de anul 2012 cu aproape 1%.

Indicatorii de lichiditate sunt compuși din: rata rentabilității economice,rata rentabilității financiare, rata rentabilității resurselor consumate. Rata rentabilității economice fluctuează de la valori foarte mari de 72% în 2012 la 10,24% în 2013, datorită creșterii datoriilor peste un an de zile. Rata rentabilității financiare este un indicator apreciat,deoarece cu ajutorul lui acționarii observă dacă investiția făcută este justificată și dacă merită să se aducă aporturi de capital pentru dezvoltarea firmei. În anii 2010 și 2012 acest indicator înregistrează valori foarte mari față de anii 2011 și 2013.

Despre indicatorii echilibrului financiar putem zice că includ: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, rata de finanțare a activelor circulante, rata de finanțare a stocurilor, fondul de rulment net global și trezoreria netă. Fondul de rulment este foarte folosit ca și indicator în analiza financiară, observăm că el a crescut continuu ajungând în 2013 la valoarea de 151.589 lei. Necesarul de fond de rulment ne arată dacă există surplus de resurse temporare, el înregistrând valori importante, în creștere de la un an la altul obținându-se în 2013 valoarea de 136.836 lei. Rata de finanțare a activelor circulante obține o valoare optimă doar în 2012 și 2013, în schimb ce rata de finanțare a stocurilor depășește cu mult nivelul normal în toți anii.

Trezoreria netă înregistrează valori pozitive cu excepția anului 2012 când obține o valoare de -6221 lei. Acest indicator exprimă un exces de resurse la care firma poate recurge orcând pentru a-și asigura o marjă de siguranță pentru achitarea cheltuielilor neașteptate.

În a doua parte a studiului de caz am calculat impozitul pe venit și profit în anul 2010, an în care microîntreprinderea S.C.District Design S.R.L îndeplinea condițiile pentru a se bucura de statutul de microîntreprindere și am optat pentru cel mai favorabil.

După calcularea impozitului pe venit am obținut o valoare destul de scăzută de 247,74 lei, apoi am determinat cuantumul impozitului pe venit în anul 2010 în valoare de 1007,99 lei.

Impozitul plătit de microîntreprinderi este opțional, firmele pot opta fie pentru plata impozitului pe venit fie pentru plata celui pe profit.

Observăm că impozitul pe profit este mult mai mare decât cel pe venit și prin urmare microîntreprinderea va opta pentru cel pe venit pentru a-și maximiza profitul.

În anii următori microîntreprinderea S.C.District Design S.R.L a depășit cifra de afaceri și deci ea nu a mai îndeplinit toate condițiile pentru a se bucura în continuare de statutul de microîntreprindere. Ea a trebuit să plătească obligatoriu impozitul pe profit care s-a calculat cu ajutorul datelor din Contul de Profit și Pierdere, cuantumul impozitului pe profit în anul 2013 fiind de 81381,74 de lei.

Dacă facem o comparație între sumele din cei doi ani observăm că microîntreprinderea trebuie să plătească în anul 2013 o valoare mult mai mare decat cea din anul 2010.

S.C.District Design S.R.L. nu s-a bucurat mult timp de statutul de microîntreprindere, ea doar în anul 2010 a avut acest statut, a depășit în anii următori nivelul minim al cifrei de afaceri și a trebuit să plătească impozitul pe profit, în anul 2013 a trebuit să plătească cea mai mare valoare a acestuia de 81381,74 lei.

Datorită faptului că în acești ani S.C.District Design S.R.L. a avut o creștere continuuă deducem că în anii viitori microîntreprinderea va cunoaște o dezvoltare mult mai puternică și prin urmare va trebui să plătească impozite din ce în ce mai mari.

CONCLUZII

Domeniul fiscal în continuare reprezintă un domeniu discutabil, care necesită timp mult pentru a fi considerat întreg în știința finanțelor. Sistemul fiscal are drept scop în economia națională cu ajutorul prelevărilor fiscale, cu sprijinul altor căi de acoperire a necesităților publice, realizarea finanțării economiei publice. În același timp el îngăduie autorităților publice să intervină în economia națională, pentru îmbunatățirea oscilațiilor la nivelul ciclurilor economice ce se reflectă în economia de schimb.

Sistemul fiscal reprezintă un mod de gândire, decizie și acțiune al ființei umane, drept consecință a evoluției umane, care a fost conceput pentru a rezolva anumite obiective financiare care ulterior au devenit de natură economico-socială.

Din punct de vedere financiar fiscalitatea este definită ca fiind sistemul de obținere a impozitelor, iar din punct de vedere juridic reprezintă un sistem de legi care privesc fiscul, încasarea impozitelor.

Impozitul în epoca contemporană se făcea cu ajutorul prelevărilor fiscale. Acesta era modul cel mai folosit pentru subvenționarea nevoilor publice precum și criteriul central în teoria și practica fiscală.

Impozitul reprezintă în același timp o invenție a gândirii umane, o unealtă concepută de om pentru ca autoritatea publică să-i ofere acestuia nevoi publice. După acceptarea sa, impozitul a reprezentat instrumentul cel mai important care obținea efecte bănești în interesul omului.

Cea mai importantă funcție a impozitelor a fost și este în continuare aceea de a obține resursele bănești pentru stat. Este cunoscut faptul că impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Totodată impozitul reprezintă și o pârghie financiară foarte importantă prin care statul își face simțită prezența în economie.

Este bine știut faptul că impozitul nu este neutru, el generează proporția dintre costul și prețul bunurilor și serviciilor. În același timp o majorare a impozitelor directe determină menținerea venitului existent, dar conduce la mărirea prețurilor și a inflației.

Fiecare impozit trebuie să aibă bine stabilită categoria de persoane fizice sau persoane juridice nevoită conform legii ori să plătească, ori să determine și să achite impozitul către trezoreria publică.

Cel care are un impact real în investițiile realizate de întreprinderi prin sistemul de impozitare este Guvernul care poate modifica ratele de impozit ce se practică la anumite categorii de venituri.

În ultimii ani România a dat dovadă de o adevărată reformă fiscală în ceea ce privește sistemul fiscal, dovadă care continuă și în prezent și care face referire la: micșorarea impozitelor trebuie sa fie legată de majorarea bazei de impozit, adică această reformă se bazează pe ideea cât mai puțin la cât mai mulți. Reforma actuală are în vedere redirecționarea accentului dinspre impozitele directe către cele indirecte.

În timp baza de impozitare a ajuns să reprezinte pentru anumite impozite directe o rezultantă.

Consider că în acest moment în România ar trebui să se adopte un mediu economic care să aibă la bază ideea de stimulare a celor corecți și productivi și de demoralizare a celor incorecți și neproductivi.

Reforma fiscală generează efecte pozitive pentru toată lumea, însă cu tarife mai ridicate pentru cei cu venituri mici. Reforma fiscală contribuie la încurajarea investitorilor, a întreprinderilor să obțină câștig, deoarece profitul este o condiție esențială a creșterii economice. Impozitele colectate au rolul de a aduce câți mai mulți bani la bugetul statului în funcție de situația fiecărei persoane.

Bugetul statului depinde de mărimea impozitelor încasate pentru a-și desfășura activitățile, însă multe dintre aceste impozite sunt greu de colectat pentru căcontribuabilii nu vor să renunțe foarte ușor la câștigurile obținute.

În prezent bugetul statului nu poate să desfășoare activitățile la un nivel optim deoarece economia din țara noastră nu permite acest lucru.

În momentul actual există o contrazicere între egalitatea fiscală și eficacitatea impozitelor. Privind din perspectiva eficacității, impozitele trebuie să strângă și să vireze cât mai multe resurse la bugetul statului, însă din perspectiva egalității fiscale, impozitul trebuie să ia în calcul și situația fiecărei persoane.

După o creștere economică, România a cunoscut o scădere economică însemnată generată de criza economică, confruntându-se cu următoarele efecte: micșorarea veniturilor la bugetul statului,falimente, șomaj ridicat. Măsurile care au fost luate pentru a reveni la normal au fost legate de creșterea cotei de impozitare și a bazei de impozitare pentru a majora veniturile bugetului de stat. Majorarea însă a impozitelor are ca efect creșterea prețurilor și serviciilor pentru populație.

În prezent în țara noastră se observă datorită măsurilor întreprinse o serie de părți negative ce au impact asupra economiei, în principal un număr ridicat de șomeri, reducerea de catre firme a personalului, falimente. Datorită faptului că firmele nu mai produc la fel de mult ca înainte și pentru că dispun de angajați mai puțini, veniturile din bugetul de stat cunosc o rată de scădere însemnată,lucru ce conduce la prelungirea crizei economice.

Tema aleasă reflectă pe de-o parte caracteristicile impozitelor, în special ale impozitelor directe, cum ar fi: noțiuni generale, conținutul și rolul impozitelor, elementele, clasificarea lor, precum și alte aspecte care pun în evidența impozitul, iar pe de altă parte o analiză economico-financiară efectuată la o microîntreprindere.

Tema este abordată în așa fel încât să pună în evidență aspectele cele mai importante ale impozitelor în vederea reflectării utilității lor pe partea practică.

Un loc deosebit în primul capitol îl au impozitele directe care după cum am prezentat reprezintă forma cea mai cunoscută și accesibilă de impunere. Impozitele directe sunt mai convenabile deoarece sunt nominative, au termene de plată și cuantumuri precis stabilite.

Ultimul capitol realizează o analiză economico-financiară la o microîntreprindere pe mai mulți ani dar în același timp determină impozitului pe profit și pe venit la aceasta. Rezultatele indicatorilor variază de la un an la altul,atingând însă în cea mai mare parte nivelurile optime. În ceea ce privește impozitului pe venit și pe profit firma plătește impozit pe venit în anul în care întrunește condițiile necesare ale unei microîntreprinderi și impozit pe profit atunci când nu se mai respectă cerințele minime.

BIBLIOGRAFIE

1.Buziernescu Radu Fiscalitatea la zi

Editura Universitaria, Craiova, 2009

2.Carmen Corduneanu Sistemul fiscal în știința finanțelor

Editura Codecs, București, 1998

3.Dumitru A.P.Florescu, Fiscalitatea în România

Paul C.B.Bălașa Editura All Beck, București, 2013

4.L.Țâțu,C Șerbănescu, Fiscalitatea de la lege la practică,

D.Cataramă,A.Nica, Editura C.H.Beck,București,2013

E.Miricescu

5.Matei G,Dracea M., Finanțe Publice

Dracea R.,Mitu N Editura Sitech, Craiova, 2008

6.Moșteanu Narcisa Roxana Impozite și taxe 2000-2001

Editura Economică, București, 2001

7.Nicolae Sichigea, Gestiunea financiară a întreprinderii,

Laura Giurcă Vasilescu Editura,Universitaria,Craiova,2012

8.Văcărel Iulian Finanțe Publice

Editura Didactică și Pedagogică R. A., Bucuresti,2007

9.***** Codul fiscal 2014

10.***** Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul fiscal

11.***** Legea nr 500/2002 privind Finanțele Publice,publicată în Monitorul Oficial nr.597/2002

12.***** Revista “Impozite și taxe”,Editura Tribuna Economică.

BIBLIOGRAFIE

1.Buziernescu Radu Fiscalitatea la zi

Editura Universitaria, Craiova, 2009

2.Carmen Corduneanu Sistemul fiscal în știința finanțelor

Editura Codecs, București, 1998

3.Dumitru A.P.Florescu, Fiscalitatea în România

Paul C.B.Bălașa Editura All Beck, București, 2013

4.L.Țâțu,C Șerbănescu, Fiscalitatea de la lege la practică,

D.Cataramă,A.Nica, Editura C.H.Beck,București,2013

E.Miricescu

5.Matei G,Dracea M., Finanțe Publice

Dracea R.,Mitu N Editura Sitech, Craiova, 2008

6.Moșteanu Narcisa Roxana Impozite și taxe 2000-2001

Editura Economică, București, 2001

7.Nicolae Sichigea, Gestiunea financiară a întreprinderii,

Laura Giurcă Vasilescu Editura,Universitaria,Craiova,2012

8.Văcărel Iulian Finanțe Publice

Editura Didactică și Pedagogică R. A., Bucuresti,2007