Studiu Privind Impozitele Directe LA O Societate Comerciala

Studiu privind impozitele directe la o societate comercială

Introducere

Secțiunea I: Delimitări teoretice și aspecte legislative privind impozitele directe datorate de societățile comerciale din România

1.1. Caracteristici generale ale impozitelor directe

1.2. Evoluția impozitelor directe

1.3. Tipuri de impozite directe datorate și/sau plătite de societățile comerciale

1.3.1 Impozitul pe profit

1.3.2 Impozitul pe dividendele plătite unei persoane juridice române

1.3.3 Impozitul pe veniturile microîntreprinderii

1.3.4 Impozitul pe veniturile persoanelor fizice reținute la sursă și plătite de societățile comerciale

1.3.5 Impozitele și taxele locale datorate de societățile comerciale

1.4. Avantajele si dezavantajele impozitelor directe

Secțiunea II: Prezentarea generală a SC ALTUR SA

2.1 Scurt istoric al SC ALTUR SA

2.2. Evoluția economico financiară a firmei

Secțiunea III. Studiu de caz privind determinarea și plata impozitelor directe la SC ALTUR SA

3.1 Calcularea principalelor impozite directe

3.2 Evaluarea impactului asupra rezultatelor societății

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Titlul lucrării prezentate se intitulează „Studiu prinvind impozitele directe la o societate comercială” iar tema abordată în cadrul acestei lucrări se referă la impozitul pe profit, impozitul pe dividendele plătite unei persoane juridice române, impozitul pe veniturile microîntreprinderii, impozitele și taxele locale datorate de o societate comercială, impozitul pe venitul persoanelor fizice reținute la sursă și plătite de societățile comerciale.

Am ales pentru elaborarea acestei lucrări de dizertație tema “Studiu privind impozitele directe la o societate comercială” deoarece este o temă complexă și interesantă care necesită mult interes și preocupare în scopul realizării unei lucrări de disertație. Politica impozitelor directe reprezintă un domeniu important pentru orice stat, reflectând capacitatea acestuia de a redistribui resursele. Lucrarea de față prezintă evoluția, importanța, dar și efectul impozitelor directe în cadrul unei societăți comerciale.

Prima secțiune a lucrării prezintă aspecte teoretice și legislative cu privire la impozitele directe datorate de societățile comerciale din România, iar în secțiunile II și III va fi dezvoltat studiul de caz.

Având ca sursă bibliografică Codul Fiscal și normele de aplicare a Codului Fiscal, în secțiunea I voi analiza principalele elemente privind următoarele impozite directe datorate și/sau plătite de societățile comerciale: impozitul pe profit, impozitul pe dividendele plătite unei persoane juridice române, impozitul pe veniturile microîntreprinderii, impozitul pe veniturile persoanelor fizice reținute la sursă și plătite de societățile comerciale și impozitele și taxele locale datorate de societățile comerciale.

…………………………….. (de continuat cu un scurt rezumat al sectiunilor II și III)

Secțiunea I: Delimitări teoretice și aspecte legislative privind impozitele directe datorate de societățile comerciale din România

1.1. Caracteristici generale ale impozitelor directe

Principalele legi care impun reguli privind impozitele directe sunt:

Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal

Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale

H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal

OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Codul Fiscal stabilește cadrul legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii care “constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, […], precizează contribuabilii care au obligația să plătească aceste impozite, taxe și contribuții sociale, precum și modul de plată și de calcul al acestora”.

Impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice, la dispoziția statului, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv și fără contraprestație directă din partea statului. Impozitele directe reprezintă forma cea mai uzuală de impunere. Prin caracterul obligatoriu al impozitelor se înțelege faptul că orice persoana fizică sau juridică care realizează venit dintr-o anumită sursă datorează impozit și este obligată să îl achite în termenul prevăzut de lege.

Principalele elemente ale impozitelor directe sunt:

Subiectul impozabil cunoscut și ca plătitor sau contribuabil este de fapt persoana fizică sau juridică obligată la plata unui impozit către stat;

Suportatorul impozitului este cel care suportă impozitul din veniturile sale;

Obiectul impozabil este reprezentat de venituri, avere sau suma vânzărilor iar evaluarea acestuia se face pe baza declarației contribuabilului;

Sursa impozitului: venit sau avere

Unitatea de impunere diferă in funcție de materia impozabilă, astfel unitatea de impunere pentru venit este leul, unitatea de impunere pentru avere poate fi metrul pătrat dacă vorbim despre terenuri sau capacitatea cilindrică dacă este vorba de automobile;

Cota de impunere reprezintă cota de impozitare și poate fi exprimată procentual (progresive, progresive în tranșe la salarii sau proporționale la profit) sau în unitate monetară pe unitatea de măsură a materiei impozabile;

Termenul de plată

Asieta sau modul de așezare al impozitului presupune: constatarea și evaluarea materiei impozabile, stabilirea impozitului datorat de către contribuabil și perceperea sau încasarea acestuia;

Prin urmare, impozitele directe reprezintă instrumente cu ajutorul cărora organele de decizie influențează dezvolatarea economico-socială a țării.

1.2. Evoluția impozitelor directe

De-alungul timpului impozitele directe au evoluat odată cu dezvoltarea economiei. Începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea datorită creșterii contuinue a cheltuielilor publice a fost introdusă și impunerea indirectă. În primele decenii ale secolului XX, impozitele așezate pe obiecte, materiale si genuri de activități au fost înlocuite cu impozitele pe diferite venituri sau avere.

În perioada modernă impozitele au fost folosite ca instrument al intervenției statului în viața economică, reprezenând o metodă de reglare a mecanismului pieței.

Remarcăm în anul 2005 aprobarea unor măsuri fiscale importante semnificând o nouă abordare a politicii fiscale cu consecințe notabile în anul următor.

În continuare voi prezenta cele mai importante măsuri:

– reducerea cotei impozitului pe profit de la 25% la 16%

– majorarea cotei de impunere a veniturilor microîntreprinderilor de la 1,5% la 3%, în scopul creării unui sistem fiscal echitabil

– eliminarea din legislația fiscală a unor deduceri economice care cuprindeau prime de asigurare pentru locuința de domiciliu în limita a 200 euro pe an sau cheltuieli pentru reabilitarea locuinței de domiciliu destinate reducerii pierderilor de căldura în scopul îmbunătățirii confortului termic în limita a 1500 lei anual;

Și anul 2006 a fost un an important din punct de vedere al măsurilor fiscale. Printre cele mai importante se numără:

În domeniul impozitului pe profit:

– extinderea numărului de contribuabili;

– extinderea bazei impozabile prin: restrângerea categoriilor de rezerve deductibile la calculul profitului impozabil pentru societățile bancare și de asigurare, precum și din sectorul energetic, petrolier, prin eliminarea celor specifice față de celelalte categorii de contribuabili, dar și eliminarea unor facilități fiscale cuprinse în acte normative considerate neconforme cu principiile Uniunii Europene.

În domeniul impozitului pe venit:

– aplicarea cotei unice de 16% asupra câștigurilor din transferul titlurilor de valoare în timpul anului, cu posibilitatea opțională de definitivare, la sfârșitul anului a impozitului aplicând cota de 16% asupra câștigului net;

– renunțarea la facilitarea de neimpozitare a câștigurilor din transferul proprietăților imobiliare dobândite prin moștenire și schimb;

Începând cu data de 1 ianuarie 2006, conform legislației, pentru veniturile realizate de persoanele fizice și juridice nerezidente, s-a aplicat cota de 16%, cu excepția veniturilor obținute din jocuri de noroc, pentru care se obține cota de impozit de 20% sau 25%.

S-au unificat în felul acesta cotele de impozitare practicate pentru nerezidenți crescând de la 10% și, respectiv, 15% la 16%, cu excepția jocurilor de noroc unde cota rămâne constantă.

În domeniul impozitelor și taxelor locale

– în cazul clădirilor utilizate ca locuințe s-a majorat impozitul aferent acestora,

– taxa asupra mijloacelor de transport s-a majorat ca urmare a modificării modului de calcul a impozitului,

– majorarea taxei datorate pentru iahturi,

– renunțarea la scutirea de la plata taxei asupra succesiunii, dacă încheierea procedurilor succesorale a fost făcută în termen de un an de la data decesului proprietarilor bunului.

Dacă ai început un astfel de capitol, ar trebui să îl și termini. Altfel se înțelege că din 2006 până în 2014 nu s-a schimbat nimic în privința impozitelor directe!

Ori termini capitolul ori îl scoți.

1.3. Tipuri de impozite directe datorate și/sau plătite de societățile comerciale

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau/și juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere și se percep direct de la subiectul impozitului la anumite termene precis stabilite. De regulă, în cazul acestor impozite, subiectul și suportatorul impozitului sunt una și aceeași persoană. 
Pe baza criteriilor care stau la baza așezării impozitelor directe, acestea se grupează în: 
a) impozite reale (obiective, pe produs), care:

     – se stabilesc în legătură cu deținerea unor obiecte materiale (cum sunt pământul, clădirile, magazinele etc.), făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozitului;

   – au cunoscut o largă aplicabilitate în perioada capitalismului premonopolist, dar ele se practică și în prezent în cazul clădirilor, terenurilor ocupate de clădiri, exploatărilor agricole; în această categorie se includ:

impozitul funciar;

impozitul pe clădiri;

impozitul pe activități industriale, comerciale și profesii libere;

impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc.

b) impozite personale (subiective), care se așează asupra veniturilor sau averii avându-se în vedere și situația personală a subiectului impozitului;

În această categorie se includ:

impozitele pe veniturile persoanelor fizice;

impozitele pe veniturile societăților de capital;

impozitele pe averea propriu-zisă;

impozitele pe circulația averii;

impozitele pe sporul de avere.

1.3.1 Impozitul pe profit

Impozitul pe profit face parte din categoria impozitelor directe și se aplică beneficiului obținut din desfășurarea unei activități economice. Pentru că venitul realizat să poată fi calificat ca și profit activitatea economică desfășurată trebuie să aibă ca scop obținerea de beneficii economice.

În prezent, în Romania conform Codului Fiscal cota de impunere pentru impozitul pe profit este de 16% cu excepția contribuabililor care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, discoteci, cazinouri pentru care cota impozitului pe profit este de 16%, dar nu mai putin de 5% din veniturile obținute.

Conform Codului Fiscal, contribuabilii care sunt obligați la plata impozitului pe profit sunt:

– persoane juridice române

– persoane juridice străine care își desfășoară activitatea în România prin intermediul unui sediu permanent

– persoane juridice cu sediul social în România, înființate potrivit legislației europene

În ceea ce privește scutirea de la plata impozitului pe profit, aceasta se poate face în întregime sau parțial doar pentru anumite tipuri de venituri.

Sunt scutite de la plata integral a impozitului pe profit următoarele categorii de contribuabili:

– trezoreria statului

– cultele religioase

– instituțiile da unei activități economice. Pentru că venitul realizat să poată fi calificat ca și profit activitatea economică desfășurată trebuie să aibă ca scop obținerea de beneficii economice.

În prezent, în Romania conform Codului Fiscal cota de impunere pentru impozitul pe profit este de 16% cu excepția contribuabililor care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, discoteci, cazinouri pentru care cota impozitului pe profit este de 16%, dar nu mai putin de 5% din veniturile obținute.

Conform Codului Fiscal, contribuabilii care sunt obligați la plata impozitului pe profit sunt:

– persoane juridice române

– persoane juridice străine care își desfășoară activitatea în România prin intermediul unui sediu permanent

– persoane juridice cu sediul social în România, înființate potrivit legislației europene

În ceea ce privește scutirea de la plata impozitului pe profit, aceasta se poate face în întregime sau parțial doar pentru anumite tipuri de venituri.

Sunt scutite de la plata integral a impozitului pe profit următoarele categorii de contribuabili:

– trezoreria statului

– cultele religioase

– instituțiile de învățământ particular acreditate

– Banca Natională a României

– Fondul de garantare a pensiilor private înființate potrivit legii

Calculul impozitului pe profit

Profitul impozabil se determină ca diferența între veniturile impozabile și cheltuielile deductibile și deduceri sau ca diferența între profitul contabil, venituri neimpozabile și deduceri la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Profitul contabil este egal cu veniturile totale minus cheltuielile totale dintr-un an fiscal.

Cheltuiala cu sponsorizarea deductibilă din impozitul pe profit se determină ca minim între 3‰ din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit datorat.

Veniturile reprezintă sumele încasate sau de încasat și cuprind venituri din exploatare, financiare și extraordinare iar cheltuielile reprezintă sume plătite sau de plătit care sunt clasificate la fel ca și veniturile în exploatare, financiare și extraordinare.

Pentru determinarea profitului impozabil, chetuielile sunt deductibile doar dacă sunt efectuate în scopul realizării de venituri impozabile conform prevederilor legale.

Din punct de vedere fiscal veniturile se împart în venituri impozabile și neimpozabile iar cheltuielile în deductibile, nedeductibile și cu deductibilitate limitată.

Dintre veniturile neimpozabile amintim:

Venituri din dividende primite de la o persoană juridică română

Venituri din recuperarea cheltuielilor nedeductibile

Venituri din dividende primite de la o persoană juridică română, societate mama de la o filială a sa cu condiția ca societatea mamă să dețină cel putin 10% din capitalul social al filialei pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani înainte de data înregistrării venitului din dividende;

Exemple de cheltuieli nedeductibile:

Cheltuielile cu impozitul pe profit datorat

Cheltuielile care nu au la bază documente justificative

Cheltuielile cu stocurile constatate lipsă la inventar, neimputabile și fără contract de asigurare

Cheltuielile cu amortizarea contabilă

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile

Cheltuielile de sponsorizare efectuate conform legii

Din categoria cheltuielilor cu deductiblitate limitată amintim:

– cheltuielile de protocol care sunt deductibile în limita a 2% din total venituri impozabile minus total cheltuieli, altele decât cheltuiala cu impozitul pe profit și cheltuiala de protocol.

– cheltuielile sociale în limita a 2% din cheltuielile salariale

– cheltuielile cu dobânzile pentru împrumuturile obținute de la alte entități decât bănci sau instituții de credit; în această situație trebuie să luăm în considerare următoarele două criterii:

a) nivelul ratei de referință a dobânzilor BNR corespunzătoare ultimei luni din trimestru pentru împrumuturile în lei

b) nivelul ratei dobânzii anuale stabilit de Guvern pentru împrumuturile în valută

Dacă se îndeplinește prima condiție deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile se determină în funcție de gradul de îndatorare a capitalului astfel:

G=datorii mai mari de 1 an/capitaluri proprii(media valorilor de la începutul și sfârșitul anului)

Daca G <3, atunci cheltuiala cu dobânda este deductibilă integral.

Daca G>3, atunci cheltuiala cu dobânda este nedeductibilă reportându-se în perioada următoare până la deductibilitate integrală.

– cheltuielile cu tichetele de masă în limita a 1 tichet/zi lucrată/persoană

– cheltuielile cu pensile facultative în limita a 400 de euro pe an pentru fiecare angajat

În ceea ce privește deducerile, conform legislației în vigoare avem:

Rezerva legală deductibilă = 5% (Venituri impozabile – Cheltuieli totale + Cheltuieli nedeductibile) în limita a 1/5 din capitalul social subscris și vărsat.

Amortizare fiscală

Cheltuielile cu dobânzile și diferentele de curs valutar raportate din perioada precedentă aferente împrumuturilor obținute de la alte entități decât băncile sau instituții specializate de credit.

Societățile comerciale au obligația de a calcula, declara și plăti impozitul pe profit trimestrial respectând următoarele date limită:

25 aprilie pentru impozitul pe profit aferent trimestrului I – Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat (D100)

25 iulie pentru impozitul pe profit aferent trimestrului II – Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat (D100)

25 octombrie pentru impozitul pe profit aferent trimestrului III – Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat (D100)

25 martie pentru impozitul pe profit aferent întregului an – Declarație anuală de impozit pe profit (D101)

Începând cu 1 ianuarie 2013 există două tipuri de calcul a impozitului pe profit:

sistemul real conform căruia impozitul pe profit se calculează trimestrial și se regularizează până pe 25 martie anul următor

sistemul anticipat conform căruia societățile comerciale pot opta pentru sistemul anticipat folosit de societățile bancare.

Cel din urmă presupune plăți anticipate trimestriale (TRIM I, II și III) = 1/4 din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent actualizat cu indicele prețurilor de consum. Data limită de comunicare a indicelui prețurilor de consum este 15 aprilie și este responsabilitatea Ministerului Finanțelor Publice.

1.3.2 Impozitul pe dividendele plătite unei persoane juridice române

Veniturile din dividende fac parte din categoria veniturilor din investiții alături de veniturile din dobânzi, cațtiguri din transferul titlurilor de valoare, venituri din vânzare cumpărare de valuta la termen pe bază de contract. Impozitarea veniturilor din dividende presupune ca persoanele juridice care distribuie dividendele să calculeze și să rețină impozit din dividende în valoare de 16% din dividendele brute la momentul plății. Impozitul aferent veniturilor din dividende se virează la bugetul de stat până pe data de 25 a lunii următoare înregistrării impozitului. Plătitorii de venituri din dividende au obligația de a depune Declaratia informativă 205 privind impozitul reținut la sursă și câștigurile/pierderile realizate de beneficiarii de venit până la 30 iunie anul următor reținerii impozitelor. Condițiile amintite mai sus nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române dacă beneficiarul dividendelor deține la data plății dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice pe o perioada neîntreruptă de un an împlinit până la data plății acestora.

1.3.3 Impozitul pe veniturile microîntreprinderii

O persoană juridică română intră în sfera microîntreprinderilor dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

– realizează venituri în domeniul jocurilor de noroc, consultanței și manangementului

– realizează venituri în limita a 65000 de euro

– capitalul social e deținut de persoane, altele decât statul și autoritățile locale

Începând cu 1 ianuarie 2014 a fost introdusă o condiție nouă cu privire la realizarea de venituri altele decât cele din consultanță și management în proporție de peste 80% din veniturile totale.

Toate entitățile care îndeplinesc condițiile menționate mai sus au obligația de a plăti impozit pe veniturile microîntreprinderilor. O persoană juridică plătitoare de impozit pe profit este obligată la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor începând cu anul fiscal următor dacă îndeplinește condițiile enumerate mai sus. În cazul în care o microîntreprindere nu mai îndeplinește cel puțin una din condițiile amintite anterior, este obligată la plata impozitului pe profit începând cu anul fiscal următor. Firmele care se înființează în cursul anului și au un capital social de cel puțin 25.000 de euro pot opta pentru plata impozitului pe profit definitiv. Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.

Cota de impozitare pe veniturile microintreprinderilor este de 3% iar baza de impozitare reprezintă veniturile din orice sursă din care se scad:

– veniturile aferente costurilor stourilor de produse

– veniturile aferente costurilor produselor în curs de execuție

– veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale

– veniturile din subvenții de exploatare

– veniturile din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare

– veniturile realizate din despăgubiri de la societățile de asigurare reasigurare pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii

– veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi sau penalități de întârziere care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.

În cazul în care în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 65000 de euro, aceasta datorează impozit pe profit luând în considerare veniturile și cheltuielile realizate de la începutul anului iar impozitul pe profit datorat se calculează ca diferență între impozitul pe profit calculat de la începutul anului până la sfarșitul perioadei de raportare și impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.

Impozitul pe venitul microîntreprinderilor se calculează și se plătește trimestrial până pe 25 a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Impozitul pe venitul microîntreprinderilor se transmite prin intermediul formularului 100.

1.3.4 Impozitul pe veniturile persoanelor fizice reținute la sursă și plătite de societățile comerciale

Impozitul pe salarii intră în sfera impozitului pe veniturile persoanelor fizice reținute la sursă și plătite de societățile comerciale.

În această categorie intră veniturile din salarii, veniturile asimilate salariilor și veniturile de natură profesională reconsiderate ca activități dependente.

Veniturile din salarii sunt alcătuite din veniturile obținute de o persoană fizică în baza unui contract individual de muncă și se referă la salariul de bază, indemnizații, sporuri, recompense și premii plus alte indemnizații.

Veniturile asimilate salariilor sunt considerate remunerațiile obținute de directori în baza unui contract de mandat conform preverilor legii societăților comerciale, remunerațiile primite de presedinții asociațiilor de proprietari, tichetele de masă, tichetele de vacanță, tichetele de creșă sau avantajele în bani și în natură.

Nu sunt impozabile și nu sunt considerate venituri salariale următoarele categorii de venituri: cadouri oferite de angajatori copiilor minori ai angajaților de Paști, 1 Iunie sau Crăciun sau angajatelor de 8 Martie, cadourile oferite în limita a 150 de lei/beneficiar/ocazie. În aceeași categorie intră și ajutoarele de înmormantare, indemnizațiile primite de salariați pe perioada delegării și detașării în alta localitate în interes de serviciu în limita a 2,5 ori nivelul legal sau costul convorbirilor telefonice efectuate în interes de serviciu.

Impozitul pe venitul din salarii la funcția de bază

Venit brut = suma veniturilor din salarii și asimilate salariilor

Venit net = Venit brut – Contribuții sociale obligatorii

Venit impozabil = Venit net – deducerea personală acordată pentru luna respectivă – cotizația sindicală plătită în luna respectivă – contribuțiile la fondurile de pensii facultative

Impozit pe salariu = 16% x Venit impozabil

Salariu net = Venit net – Impozit pe salariu

Contribuțiile sociale obligatorii datorate potrivit legii sunt:

– contribuția individuală de asigurări sociale (CAS) = 10,5% x Baza de calcul

– contribuția pentru protecția socială a șomerilor (AȘ) = 0,5% x Baza de calcul

– contribuția pentru asigurările sociale de sănătate (CASS) = 5,5% x Baza de calcul

Baza de calcul a contribuțiilor = venitul brut – contravaloarea tichetelor cadou, de creșă, de masă și de vacanță.

Contribuțiile la schemele de pensii facultative sunt deductibile în limita echivalentului în lei a 400 de euro pe an.

Deducerea personală este calculată astfel: pentru persoanele fizice cu un venit brut lunar de până la 1000 de lei inclusiv este:

– 250 lei pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere;

– 350 lei pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere;

– 450 lei pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere;

– 550 lei pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere;

– 650 lei pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere.

Pentru persoanele fizice cu un venit brut lunar cuprins între 1001 și 3000 lei inclusiv, deducerile personale amintite mai sus se înmulțesc cu k = 1- (venitul lunar brut – 1.000)/2.000.

Persoanele fizice care realizează venituri brute lunare mai mari de 3000 lei nu beneficiază de deducere.

Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere: persoanele fizice ale căror venituri, impozabile și neimpozabile, depășesc 250 lei lunar si persoanele fizice care dețin terenuri agricole și silvice în suprafață de peste 10.000 mp în zonele colinare și de ses și de peste 20.000 m2 în zonele montane.

În cazul în care o persoană este întreținută de mai mulți contribuabili, suma reprezentând deducerea personală se atribuie unui singur contribuabil, conform înțelegerii între părți.

Suma reprezentând deducerea personală se acordă pentru persoanele aflate în întreținerea contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreținute. Perioada se rotunjește la luni întregi în favoarea contribuabilului.

Impozitului pe venitul din salarii în afara funcției de bază

Venit brut = suma veniturilor din salarii și asimilate salariilor și a veniturilor de natură profesională

Venit net = Venit brut – Contribuții sociale obligatorii

Venit impozabil = Venit net

Impozit pe salariu = 16% x Venit impozabil

Salariu net = Venit net – Impozit pe salariu

Această metodă de calcul este folosită și pentru veniturile de natura profesională reconsiderate ca venituri din activități dependente și pentru indemnizațiile lunare primite de un asociat unic.

Impozitul pe salarii și contribuțiile sociale se calculează și se virează la bugetul de stat până pe 25 a lunii urmatoare celei pentru care se plătesc veniturile salariale. Formularul 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate este obligatoriu a se depune până la data de 25 a lunii următoare în care se plătesc salariile. Până în ultima zi a lunii februarie există obligația de a se depune o declarație privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit pentru anul precedent.

Asociațiile, fundațiile sau alte entități fără scop patrimonial, persoanele juridice, cu excepția instituțiilor publice, care în anul anterior au avut un număr mediu de până la 3 salariați exclusiv, persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care, în anul anterior, au înregistrat venituri totale de până la 100.000 euro și au avut un număr mediu de până la 3 salariați exclusiv, persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care, în anul anterior, au avut un număr mediu de până la 3 salariați exclusiv, persoanele fizice autorizate și întreprinderile individuale, precum și persoanele fizice care exercită profesii libere și asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice, care au, potrivit legii, personal angajat pe bază de contract individual de muncă reprezintă excepții iar impozitul pe salarii și contribuțiile sociale sunt calculate și reținute la data efectuării plății acestor venituri și se virează până pe 25 a lunii urmatoare trimestrului pentru care se datorează.

1.3.5 Impozitele și taxele locale datorate de societățile comerciale

Impozitele și taxele locale reprezintă venituri la bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și cuprind: impozitul și taxa pe clădiri, impozitul și taxa pe teren, impozitul pe mijloace de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor și autorizațiilor, impozitul pe spectacole, taxa hotelieră și alte taxe locale.

Nivelul impozitelor și taxelor locale se stabilește în funcție de rangul localității stabilit de consiliul local conform legii și zona din cadrul sau din afara localității. Există prevederi stabilite de Codul Fiscal în acest sens conform cărora nivelul impozitelor și taxelor locale poate fi majorat anual cu maximum 20% de consiliile locale și județene.

Impozitul și taxa pe cladiri

În ceea ce privește imozitul pe clădiri, orice persoană care are în proprietate o clădire sitauată în Roamânia datorează anual bugetului local al unității administrativ teritoriale din care face parte cladirea, impozit. În ceea ce privește taxa pe clădiri, orice persoană juridică cu calitatea de concesionar, locatar sau titular al dreptului de administrare al unei clădiri proprietate a statului este obligată la plata taxei pe cladiri.

Există însă și excepții care scutesc contribuabilii de la plata impozitului pe cladiri:

Clădirile monumente istorice, muzee sau case memoriale

Clădirile lăcașuri de cult

Clădirile instituțiilor de învățământ preuniversitar sau universitar

Clădirile unităților sanitare

Cimintirele sau amenajările funerare

Parcurile industriale, științifice sau tehnologice

Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice se calculează ținându-se cont de cota de impozit și valoarea de inventar a clădirii.

Impozit pe clădiri = Cota x Valoare inventar

Consiliul local este responsabil pentru stabilirea cotei de impozit pe clădiri care poate fi cuprinsă între:

– 0.25% și 1.5% pentru clădirile reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință

– 10% și 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință

– 30% și 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință

Pentru stabilirea valorii de inventar a clădirii se ține cont de valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitate dacă clădirea nu a fost reevaluată sau de valoarea înregistrată în contabilitate după reevaluare dacă clădirea a fost reevaluată.

În situația în care o clădire este complet amortizată, valoarea impozabilă a acesteia va fi redusă cu 15% iar cota de impozit va fi cuprinsă între 0.25% și 1.5%.

Proprietarul unei clădiri datorează impozit din prima zi a lunii următoare celei în care a dobândit sau construit clădirea. Dacă sunt efectuate renovări, îmbunătățiri sau distrugeri parțiale asupra unei clădiri, impozitul pe clădiri se recalculează din prima zi a lunii următoare celei în care au fost făcute modificările. În cazul demolării, distrugerii sau înstrăinării unei clădiri, impozitul pe clădiri încetează a fi datorat de proprietar din prima zi a lunii următoare celei în care clădirea a fost distrusă sau înstrăinată.

Impozitul pe clădiri se poate plăti în două rate egale până la 31 martie și 30 septembrie iar dacă impozitul datorat este mai mic de 50 de lei plata se va face în totalitate până la 31 martie.

Impozitul și taxa pe teren

Impzitul pe teren este datorat de persoanele care dețin pe teritoriul României terenuri. Taxa pe teren este datorată de o persoană juridică cu calitatea de concesionar, locatar sau titular al dreptului de administrare al unui teren aflat în proprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale. Condițiile ce trebuie luate în considerare la calculul impozitului pe teren sunt: suprafața terenului, rangul localității în care este amplasat terenul și zona sau categoria de folosință a terenului. Nu se plătește impozit pe teren pentru suprafețele acoperite de o clădire, terenurile deținute de cultele religioase, terenurile ocupate de iazuri, bălți sau lacuri de acumulare.

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor

Persoanele fizice și juridice datorează taxe bugetelor locale pentru eliberarea avizelor, certificatelor și autorizațiilor necesare desfasurării activitătii. Pentru desfășurarea unei activități economice este nevoie de achitarea unei taxe în valoare de 13 lei care poate ajunge la 69 de lei. Plata trebuie făcută înainte de eliberarea certificatelor.

1.4. Avantajele si dezavantajele impozitelor directe

Un avantaj major al impozitelor directe este acela că asigură echitatea fiscală, cu alte cuvinte impozitele pot fi calculate pentru fiecare individ, ținând cont de situațiile personale ale fiecărui contribuabuil, impozitul aplicându-se asupra venitului individual impozabil. O altă caracteristică pozitivă a impozitelor directe este reprezentată de faptul că oferă posibilitatea impozitării diferențiate a grupurilor cu venituri mai mari, sunt nominative, cunoscute din timp, au un cuantun și termene de plată clar stabilite.

Pentru a rezuma principalele avantaje ale impozitelor directe putem spune că acestea reprezintă o sursă de venit sigură la bugetul de stat, țin cont de natura și mărimea venitului și sunt ușor de calculat și perceput.

Deoarece impozitele directe sunt nominative, reglementate în funcție de mărimea venitului sau a averii și au termene de plată stabilite și cunoscute în anticipație, ele sunt preferabile față de impozitele indirecte.

Impozitele directe prezintă și dezavantaje în special din punct de vedere al plătitorului. Printe acestea putem aminti că descurajează producția, iar prin creșterea acestor impozite se încurajează evaziunea fiscală, având un efect nestimulativ în ceea ce privește munca. Cu cât rata de impozitare este mai mare, cu atât evaziunea fiscală este mai ridicată, astfel luând amploare fenomenul cunoscut și sub numele de “economie subterană” sau “economie la negru”.

Secțiunea II: Prezentarea generală a SC ALTUR SA

2.1 Scurt istoric al SC ALTUR SA

Societatea SC ALTUR SA a fost înființată în anul 1979 sub denumirea de “Întreprinderea de Piese Turnate din Aluminiu și Pistoane auto” și s-a transformat în societate comercială pe acțiuni cu denumirea de ALTUR S.A în anul 1991 conform HG 116/1991. Societatea produce și comercializează pistoane auto, seturi motor, piese turnate din aluminiu, efectuează operațiuni de import-export și alte activități conform Actului Constitutiv.

Obiectul de activitate al SC ALTUR SA constă în fabricația de piese turnate din aliaje de aluminiu și pistoane auto pentru autovehicule, tractoare, autocamioane, fabricația de piese turnate din aluminiu pentru industria electrotehnică. Societatea întocmește situațiile financiare în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și cu reglementările contabile conforme cu Directivele europene aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009. Imobilizările corporale sunt structurate în bilanț pe următoarele subcategorii:

Terenuri și construcții

Instalații tehnice și mașini

Alte instalații, utilaje și mobilier

Avansuri și imobilizări corporale în curs

Principalele piețe de desfacere pentru produsele fabricate de SC ALTUR SA sunt reprezentate de pietele interne, externe. Piața externă este împărțită în 2 segmente distincte: piața pieselor turnate din Europa Occidentală care reprezintă 99,90% din exportul total al SC ALTUR SA și piața pieselor de schimb auto localizată în Egipt dar cu un procent mic din exportul total al societății 0,05%.

În anul 2013 vânzările pe piața internă, comparativ cu anul 2012 s-au pastrat constante, situându-se la aproximativ 2,7 mil euro. În ceea ce privește vânzările la export, (livrări intracomunitare) in anul 2013, acestea au avut o scadere fata de anul 2012 de aproximativ 11%, ca urmare a scaderii cotatiei aluminiului la LONDON METAL EXCHANGE (LME) ceea ce a influențat în mod direct atât prețul de achiziție al aluminiului cât și prețul de vânzare a produselor ALTUR , dar și ca urmare a diminuări comenzilor de la anumițiii producătorii auto. Pentru anul 2014 se estimează o creștere a vânzărilor cu aproximativ 2-3% față de anul anterior ca urmare a creșterii portofoliului de comenzi.

Conform notelor contabile, SC ALTUR SA reevaluează terenurile, clădirile și celelalte imobilizări corporale periodic. Terenurile și construcțiile sunt prezentate la valoarea justă, iar celelalte mijloace fixe sunt prezentate la valoarea evaluată ajustată cu amortizarea cumulată. Cheltuielile cu întreținerea și reparațiile aferente imobilizărilor corporale sunt recunoscute ca și cheltuieli ale perioadei. Cheltuielile de amenajare, modernizare a clădirilor și celorlalte imobilizări corporale sunt incluse în valoarea contabilă a respectivelor imobilizări. Imobilizările corporale care sunt casate sunt scoase din patrimoniu împreuna cu amortizarea cumulată corespunzătoare, iar rezerva din reevaluare aferentă este trecută la rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve de reevaluare. Orice profit sau pierdere rezultată dintr-o astfel de operațiune sunt incluse în contul de profit și pierdere. Imobilizările în curs de execuție sunt prezentate la cost și nu sunt amortizate decât cu începere din momentul finalizării și punerii în funcțiune. Amortizarea se calculează la valoarea rămasă, prin metoda liniară, de-a lungul duratei utile de viață rămase a activelor. Pentru clădiri și construcții speciale 30 – 37 ani; instalații tehnologice 8 -12 ani; mobilier și alte mijloace fixe 3 – 5 ani. Terenurile nu se amortizează deoarece au durată de viața nelimitată.

Structura producției din punct de vedere al tehnologiei de obținere:

– produse turnate gravitațional 74%

– produse turnate sub presiune 19%

– produse cu prelucrari mecanice 7%

2.2. Analiza economico – financiară a firmei

Pornind de la bilanțul și contul de profit și pierdere al societății pe trei ani (2010-2012), am calculat următorii indicatori financiari:

Activele circulante au cunoscut fluctuații în cei 3 ani, înregistrand un trend atât ascendent cât și descendent pe parcursul perioadei 2010-2012. Astfel de la 42.438.945 lei în 2010 au ajuns la 57.476.330 lei în 2011 și în ușoară scădere în anul 2012. Această fluctuație se datorează atât variației stocurilor care a fost în continuă creștere în cei 3 ani dar si creanțelor comerciale care au înregistrat care au atins nivelul de 34.580.544 în anul 2012, urmând să crească cu aproximativ 5 milioane în anul 2011 și să scadă semnificativ în 2010 atingând pragul de 28.139.703 lei. Observăm că lichiditățile disponibile înregistrează fluctuații de-alungul anilor 2010 – 2012, cea mai mică valoare fiind în 2011 când acestea atingeau pragul de 101.06%, pe când cea mai mare valoare a fost înregistrată în 2010, când lichiditățile erau de 116.3%. Analizând valorile indicatorului de lichiditate generală putem afirma că societatea ALTUR are capacitatea de a-și plăti datoriile pe termen scurt utilizând activele pe termen scurt fără a contracta împrumuturi pe termen lung dar trebuie să ia în considerare faptul că deși indicatorul de lichiditate este supraunitar, în cei 3 ani analizați nu atinge pragul de 1,5 care semnifică stabilitate din punct de vedere financiar. În cadrul elementelor de pasiv, în anul 2010, ponderea cea mai mare o are capitalul propriu. Datoriile pe termen scurt (< 1 an) dar și datoriile pe termen lung (>1 an) au înregistrat un trend ascendent în perioada 2010-2012.

În cazul capitalurilor proprii, tendința este de creștere iar cea mai importantă modificare se observă în anul 2012 când valoarea capitalurilor a crescut de la 68.454.963 lei la 72.305.646 lei.

Pe parcursul celor 3 ani, societatea nu a înregistrat pierderi, însă a cunoscut fluctuații în ceea ce privește profitul realizat, înregistrându-se în anul 2011 cel mai scăzut nivel al profitului în perioada analizată, și anume 1.154.964 lei față de anul 2010 când profitul a atins pragul de 3.463.334 lei. Și în 2012 tendința a fost de creștere. Această creștere poate fi explicată pe baza creșterii exporturilor și a cantității fabricate în crestere din 2010 până în 2012.

Cifra de afaceri netă a cunoscut fluctuații în cei 3 ani, înregistrând o crestere continuă de la 115.652.749 lei în anul 2010 la 133.908.870 lei în anul 2011. Anul 2013 aduce însa un trend descendent în ceea ce privește cifra de afaceri înregistrându-se o diminuare a acesteia cu aproximativ 2 milioane lei. Această scădere poate fi explicată prin creșterea veniturilor din exploatare într-un ritm mai lent față de creșterea cheltuielilor din exploatare. Veniturile din exploatare au fost mai mari decât cheltuielile de exploatare în toți cei 3 ani, înregistrându-se astfel un rezultat din exploatare favorabil (profit).

Rata profitului brut caracterizează nivelul profitului brut obținut la 1 leu vânzări nete. Mărimea lui trebuie să rămână stabilă sau să crească în dinamică. Micșorarea nivelului acestui raport semnifică creșterea costului vânzărilor. Rata profitului brut depinde de influența următorilor factori: structura producției vândute; costurile producției vândute și prețurile de vânzare. În cazul nostru, datorită fluctuației continue a cifrei de afaceri și micșorării profitului în 2011, rata profitului brut scade brusc în 2011, în condițiile menționate mai sus dar înregistrează o creștere semnificativă în 2012.

Mărimea pozitivă a fondului de rulment evidențiază existența unui echilibru financiar pe termen lung iar mărimea pozitivă a necesarului de fond de rulment este efectul pozitiv al unei creșteri economice dar și efectul unei încetiniri a rotației stocurilor și creanțelor în raport cu cifra vânzărilor. Cu toate acestea remarcăm că în anul 2011 nevoia de fond de rulment este negativă ceea ce semnifică un nivel al datoriilor ridicat. Trezoreria netă pozitivă evidențiază un excedent de trezorerie care trebuie să fie plasat rentabil. Cash-flow-ul reprezintă diferența dintre încasarile și plățile curente, ceea ce înseamnă că în 2010 și 2012 încasările curente au fost mai mari decât plățile curente.

Secțiunea III. Studiu de caz privind determinarea și plata impozitelor directe la SC ALTUR SA

3.1 Calcularea principalelor impozite directe

3.1.1. Impozitul pe profit

Societatea SC ALTUR SA prezintă următoarele venituri și cheltuieli aferente anului 2012:

Venituri totale 122.748.883 lei din care:

venituri din vanzarea de bunuri 111.516.183 lei IMPOZABILE

venituri din servicii 443.268 lei IMPOZABILE

venituri din chirii 187.668 lei IMPOZABILE

venituri din dividende primite de la o altă persoană juridică română 2.531.568 lei NEIMPOZABILE

alte venituri din exploatare 512.857 lei IMPOZABILE

alte venituri financiare 7.557.339 lei IMPOZABILE

Cheltuieli totale 117.344.017 lei din care:

cheltuieli salariale 19.905.750 lei DEDUCTIBILE

cheltuieli cu utilitățile 7.406.686 lei DEDUCTIBILE

cheltuieli cu deprecierea imobilizărilor 397.768 lei DEDUCTIBILE

cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor 4.753.314 lei DEDUCTIBILE

cheltuieli cu materiile prime și consumabile folosite 67.397.884 lei DEDUCTIBILE

cheltuieli cu sponsorizarea 29.926 lei NEDEDUCTIBILE

cheltuieli de protocol 3.536.282 lei DEDUCTIBILE LIMITAT

cheltuieli sociale 1.041.404 lei DEDUCTIBILE LIMITAT

cheltuieli cu impozitul pe profit achitat în cursul anului 90.665 lei NEDEDUCTIBILE

majorări de întârzâiere pentru neplata la timp a furnizorilor 1.258.650 lei DEDUCTIBILE

cheltuieli cu dobânzi aferente creditelor bancare 1.862.258 lei DEDUCTIBILE

alte cheltuieli financiare 5.638.013 lei DEDUCTIBILE

alte cheltuieli deductibile 3.976.787 lei DEDUCTIBILE

cheltuieli cu scăderea din gestiune a unui stoc de marfă distrus ca urmare a unei calamități naturale, stocul de marfă nefiind asigurat 48.630 lei NEDEDUCTIBILE

Venituri totale impozabile = Venituri din vânzarea de bunuri + Venituri din prestarea de servicii + Venituri din chirii + Alte venituri din exploatare + Alte venituri financiare = 111.516.183 lei + 443.268 lei + 187.668 lei + 512.857 lei + 7.557.339 lei = 120.217.315 lei

Venituri totale neimpozabile = Venituri din dividende primite de la o altă persoană juridică română = 2.531.568 lei

Cheltuieli totale deductibile = Cheltuieli salariale + Cheltuieli cu utilitățile + Cheltuieli cu deprecierea imobilizărilor + Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor + Cheltuieli cu materiile prime și consumabile folosite + Cheltuieli de protocol deductibile + Cheltuieli sociale deductibile + Cheltuieli cu dobânzi aferente creditelor bancare + Majorări de întârzâiere pentru neplata la timp a furnizorilor + Alte cheltuieli financiare + Alte cheltuieli deductibile = 19.905.750 lei + 7.406.686 lei + 397.768 lei + 4.753.314 lei + 67.397.884 lei + 130.005 lei + 398.115 lei + 1.862.258 lei + 1.258.650 lei + 5.638.013 lei + 3.976.787 lei = 113.125.230 lei

Cheltuieli totale nedeductibile = Cheltuieli de protocol nedeductibile + Cheltuieli sociale nedeductibile + Cheltuieli cu impozitul pe profit achitat in cursul anului + Cheltuieli cu sponsorizarea + Cheltuieli cu scăderea din gestiune a unui stoc de marfă distrus ca urmare a unei calamități naturale, stocul de marfă nefiind asigurat = 3.406.277 lei + 643.289 lei + 90.665 lei + 29.926 lei + 48.630 lei = 4.218.787 lei

Cheltuieli protocol deductibile = 2% x [Venituri impozabile-(Cheltuieli totale – Cheltuieli cu impozitul pe profit – Cheltuieli cu protocol)] = 2% x [ 120.217.315 lei – (117.344.017 lei – 90.665 lei – 3.536.282 lei)] = 2% x (120.217.315 lei – 113.717.070 lei) = 2% x 6.500.245 lei = 130.005 lei

Cheltuieli protocol nedeductibile = Cheltuieli protocol – Cheltuieli protocol deductibile = 3.536.282 lei – 130.005 lei = 3.406.277 lei

Cheltuieli sociale deductibile = 2% x Cheltuielile salariale = 2% x 19.905.750 lei = 398.115 lei

Cheltuieli sociale nedeductibile = Cheltuieli sociale – Cheltuieli sociale deductibile = 1.041.404 lei – 398.115 lei = 643.289 lei

Profit impozabil = Venit impozabil – Cheltuieli deductibile = 120.217.315 lei – 113.125.230 lei = 7.092.085 lei

Impozit = 16% x Profit impozabil = 16% x 7.092.085 lei = 1.134.734 lei

Cheltuielile cu sponsorizarea au ca efect reducerea cheltuielii cu impozitul pe profit cu minimul dintre 3‰ din cifra de afaceri si 20% din impozitul pe profit.

Cifra de afaceri = 112.147.119 lei

Impozit pe profit = 7.092.085 lei

3‰ x Cifra de afaceri = 3‰ x 112.147.119 lei = 336.441 lei

20% x Impozit pe profit = 20% x 1.134.734 lei = 226.947 lei

MIN (3‰ x Cifra de afaceri, 20% x Impozit pe profit) = MIN(336.441 lei, 226.947 lei) = 226.947 lei

Impozit pe profit datorat = Impozit pe profit – Reducere impozit – Impozit pe profit achitat = 1.134.734 lei – 226.947 lei – 90.665 lei = 817.122 lei

3.1.2. Impozitul pe salarii

Societatea SC ALTUR SA prezintă următoarea situație a personalului:

Structura personalului:

Observăm ca tendința în ceea ce privește variația numărului de salariați este una descendentă, iar motivele acestei variații sunt: desfacerea contractelor de muncă cu încetarea contractului din inițiativa salariaților cu acordul părților sau prin demisie, desfacerea contractelor de muncă cu încetarea contractului din inițiativa societății si suspendarea contractelor de muncă pentru îngrijirea copilului până la 2 ani.

Popescu Matei este angajat al societății SC ALTUR SA cu un salariu de bază de 2.200 lei la care se adaugă tichete de masă în valoare de 187 lei (20 zile lucrate X 9,35 lei). Angajatul are 2 copii minori în întretinere.

Venit brut exclusiv tichete = 2.200 lei (Venit brut*)

Venit brut inclusiv tichete = 2.200+187=2387 lei (Venit brut)

Venit net = Venit brut – Contribuții sociale obligatorii = 2387 lei – 363 lei = 2024 lei

CAS = 10.5% x Venit brut*= 10.5% x 2.200 lei = 231 lei

CASS = 5.5% x Venit brut* = 5.5% x 2.200 = 121 lei

AȘ = 0.5% x Venit brut* = 0.5% x 2.200 = 11 lei

Total contribuții sociale obligatorii = 231 lei + 121 lei + 11 lei = 363 lei

Venit impozabil = Venit net – Deducere Personală – Cotizație Sindicat – Contribuții pensii facultative

Deducere personală = 450 lei pentru 2 copii

Deducere personală = 450 lei x [1- (Venit brut – 1000 lei)/2000] = 450 lei x [1-(2387 lei-1000 lei)/2000] = 450 lei x 0.3065 = 138 lei = 140 lei prin rotunjire

Venit impozabil = Venit net – Deducere personală = 2024 lei – 140 lei = 1884 lei

Impozit salarii = 16% x Venit impozabil = 16% x 1884 = 301 lei

3.1.3. Impozitul pe dividende

Conform situațiilor financiare în perioada 2010-2012, societatea ALTUR SA a obținut următoarele venituri din dividende:

3.1.4. Impozitul pe clădiri

Presupunem că societatea deține 4 clădiri cu următoarele caracteristici:

– O clădire achiziționată în anul 2000 și reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință cu o valoare de inventar de 7.547.000 lei

În această situație cota de impozitare aplicată este de 1,5% (cotă stabilită de consiliul local Slatina) asupra valorii de intrare în patrimoniu, astfel:

Baza de calcul = Valoarea de inventar a clădirii

Impozit pe clădire = 1,5%*7.547.000 lei = 113.205 lei

– O clădire care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință a cărei valoare de intrare a fost de 6.820.000 lei. Anul dobândirii clădirii este 1998.

Baza de calcul pentru determinarea impozitului pe clădire va fi valoarea de intrare a imobilizării iar cota de impozitare va fi cuprinsă între 10% și 20%.

Baza de calcul = 6.820.000 lei

Impozit pe clădire = 6.820.000 lei*20% = 1.364.000 lei

– O cladire amortizată integral cu o valoare de intrare de 910.360 lei

În acest caz, baza impozabilă va fi diminuata cu 15% iar pentru calcularea impozitului va fi folosită cota de 1,5%.

Baza impozabilă = Valoarea de intrare – 15%* Valoarea de intrare = 910.360 lei – 15% * 910.360 lei = 773.806 lei

Impozit pe clădire = 1,5%* Baza impozabilă = 1,5%*773.806 lei = 11.607,09 lei

– O cladire care nu a fost amortizată în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință a cărei valoare de intrare a fost de 3.280.000 lei

Baza de impozitare = Valoarea de intrare = 3.280.000 lei

Cota impozit = 30% – 40%

Impozit pe clădire = 40% * Valoarea de intrare = 40% * 3.280.000 lei = 1.312.000 lei

3.2 Evaluarea impactului asupra rezultatelor societății

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

Feleagă N., Ionașcu I. – Tratat de contabilitate financiară, vol. I și II, Ed. Economică, 1998

N. Feleagă, (coordonator), Politici și opțiuni contabile, Editura Infomega, București, 2008

Liliana Feleagă (Malciu), Niculae Feleagă – Contabilitate financiară, o abordare europeană și internațională, vol.I și II (contabilitate financiară fundamentală), Ed.Infomega, București, 2005

M. Ristea și colectiv, Contabilitatea financiară a intreprinderii, Ed. Universitară București 2007

Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2009 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (OMFP 3055/2009)

Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în 2008, Monitorul Oficial al României nr. 454 din 18 iunie 2008

Codul Fiscal(2011), Editura Hamangiu

www.altur.ro

BIBLIOGRAFIE

Feleagă N., Ionașcu I. – Tratat de contabilitate financiară, vol. I și II, Ed. Economică, 1998

N. Feleagă, (coordonator), Politici și opțiuni contabile, Editura Infomega, București, 2008

Liliana Feleagă (Malciu), Niculae Feleagă – Contabilitate financiară, o abordare europeană și internațională, vol.I și II (contabilitate financiară fundamentală), Ed.Infomega, București, 2005

M. Ristea și colectiv, Contabilitatea financiară a intreprinderii, Ed. Universitară București 2007

Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2009 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (OMFP 3055/2009)

Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în 2008, Monitorul Oficial al României nr. 454 din 18 iunie 2008

Codul Fiscal(2011), Editura Hamangiu

www.altur.ro