STUDIU PRIVIND IDENTIFICAREA SOLURILOR ERODATE DIN ORAȘUL CERNAVODA, JUDEȚUL CONSTANȚA [307023]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” [anonimizat]:

Conf. univ. dr.ing IRINA MOISE

Absolvent: [anonimizat]

2016

CURPINS:

Introducere………………………………………………………………………………………………………2

Capitolul I – Descrierea cadrului natural

Amplasarea și delimitarea perimetrului de studiu…………………….3

Relief…………………………………………………………………………………6

Climă……………………………………………………………………………………9

Material parental…………………………………………………………………..12

Hidrologie și hidrogeologie……………………………………………………16

Vegetație naturală și cultivată…………………………………………………19

Influența antropică…………………………………………………………………21

[anonimizat]…………..23

Descrierea solurilor din clasa antrisoluri și identificarea suprafețelor cu soluri erodate din orașul Cernavoda………………………………………….24

Clasa Antrisoluri………………………………………….27

Recomandări privind utilizarea eficientă a resurselor fondului funciar agrar…………………………………32

Concluzii și recomandări…………………………………………………………………………………….41

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………….44

[anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat], având o [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat], vegetație, soluri ca o consecință directa a [anonimizat], potențialul uman având rolul cel mai dinamic în modificarea peisajului geografic cu implicații directe asupra modului de folosire al terenului.

Lucrarea s-a întocmit de asemeni pe baza unor surse de informare locale, a unor lucrări de specialitate cu referire asupra unor aspecte generale ale zonei aflate în studiu și în baza indrumărilor date de doamna conf.[anonimizat]. Am insistat asupra tipurilor de soluri din clasa antrisoluri și pe identificarea suprafețelor cu soluri erodate.

[anonimizat].

CAPITOLUL I

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL

1.1 AMPLASAREA ȘI DELIMITAREA PERIMETRULUI DE LUCRU

Cernavodă este un oraș din județul Constanța, 44°20'17”N, 28°02'01”E. Are o populație de 19.890 locuitori (2005), suprafața este de 43.71 km2, iar densitatea populației este de 426 loc./km2.

Situat la bifurcația Canalului și a Dunarii, pe traseul magistralelor care leagă Constanța și litoralul de București și restul țării (magistrala feroviară dublă, electrificată la 166 km de București și 59 km de Constanța, D.N. 22C la 64 km de Constanța, canalul la km 64 +400, Dunarea la km 300 fata de Sulina) si la intersectia cu DJ 223 ce leaga asezarile dobrogene din lungul Dunării, orașul este nod de comunicații de interes național. Orașul are port la Dunăre, iar în apropiere se află Centrala Nucleară de la Cernavodă, singura centrală de acest tip, (CANDU), din România.

Teritoriul are o formă neregulată ca desfășurare în lungul fluviului pe o distanță de 8 km. Cercetările arheologice efectuate de-a lungul timpului au scos la iveală vestigii care atestă prezența continuă a omului încă din perioade timpurii ale civilizației. Cel mai renumit vestigiu arheologic al orașului aflat la cca. 4 km de oraș, reprezintă ruinele cetății Axiopolis in vecinătatea căreia se gasesc urme ale Valului de piatră (Valu lui Traian). Împrejur se află urme atestând prezența necropolei cetății; principala relicvă constituind-o cavoul paleocreștin (sec. VI-VII d.H) (Primaria orașului Cernavoda – Actualizare plan urbanistic general oraș Cernavoda – Memoriu general.)

Teritoriul administrativ al orașului Cernavoda se înscrie în Podișul Dobrogei situându-se în zona de confluență a fluviului Dunărea cu văile Carasu, Țibrinul și Siliștei.

Sub raport geografic, Podișul Dobrogei a fost studiat de la inceputul secolului nostru. Primele cercetări aparțin geologilor. Se remarcăîn mod deosebit lucrarea lui Gheorghe Mugoci „Studii de geografie fizicăîn Dobrogea de nord” în care apar referiri și asupra Dobrogei de sud , cu privire specială asupra văii Carasu. Este primul autor care vede în valea Carasu un accident tectonic, efect al jocului de fundament. Acesta considera că valea Carasu este zona de infelexiune între cele doua planuri, respectiv, planul sudic dispre Prebalcani înclinat sud-nord și planul nordic cu cădere inversă ce se înscrie pe direcția văii Carasu. Mai mult adaugă autorul, cele doua planuri au jucat eustatic în timp diferit, ambele basculând spre valea Carasu. În acest fel se justifică dupa Gh. Murgoci, de ce tocmai această zonă axială, cu poziție transversalăîn Dobrogea de sud apare ca zona cea mai coborâta din întreaga zonă. (N. Basarabeanu, 1974)

Dobrogea de sud, parte componentă a Podișului Dobrogei a fost studiată de peste un secol și ceva sub raport geografic dar apărând ca o unitate relativ uniformă, monotonă la nivelul podișului. Multe alte aspecte au fost pierdute din vedere. Consider ca aceste elemente de amănunt se pot analiza în viitor. Mai reprezentative apar elemenetele de versant întrucât aici eroziunea actuală-cuaternară și-a spus cuvântul. Ea a decupat un relief structural, un relief litologic, motiv pentru care varietatea formelor este mai ampla, peisajul este mult mai variat.

Depozitele loessoide înregistrează grosimi mijlocii și mari pe suprafețe cvasiorizontale astfel: la Rasova (valea Cailor), grosimea depășește 35 m; la sudul dealului Hinog 15-20 m; în dealul Sofia –Cernavoda 15-20 m; la gura văii Țibrinu 20-25 m; la Seimenii Mari 10-20m. De obicei, grosimea acestor depozite crește pe interfluvii dinspre Dunăre spre interior. În cadrul interfluviilor fragmentate (de văi secundare) grosimea este mai mare în bazinele cu panta generală redusă (valea lui Dudu – afluenta Dunării în avale de cartierul Columbia; valea Marinarilor din dealul Hinog. În locurile în care cuvertura delozitelor loessoide nu a suferit prea mult de pe urma eroziunii, se observă frecvent două complexe litologice; inferior și superior

Teritoriul administrativ al orașului Cernavoda se învecinează cu :

– la nord, comuna Seimeni;

– la est, comunele Ștefan cel Mare (Saligny) și Mircea Vodă ;

– la vest fluviul Dunarea cu orașul Fetești și comuna Stelnica;

– la sud, comunele Rasova și Peștera.

Figura nr. 1 – Dupa harta fizică a Dobrogei (Atlasul R.S.R)

1.2 RELIEF

Relieful este de o mare varietate, alternându–se dealuri de înălțimi, dimensiuni și forme diferite cu văi sinuoase, pante neuniforme sau versanți abrupți și zone împădurite. Teritoriul Orașului Cernavoda are un relief accidentat, cu frecvențe râpe si taluze active. În vatra orașului diferența de nivel între cota cea mai joasă (+10,0 mrMB) și cota cea mai ridicată (103,74 mrMB) este de 93,70 m pe distanță de 1000 m. Pantele nu sunt uniforme, întâlnindu-se tronsoane cu pante având valori de peste 10 % in profilul longitudinal.

Din punct de vedere morfologic, orașul Cernavoda este situat pe Podișul Dobrogei de sud, subunitatea Podișul Dorobanțului (Medgidiei) a cărui limită sudică este marcată de valea Carasu (canalul Dunăre — Marea Neagră) și Podișul Cobadin la sud de valea Carasu.

Relieful orașului se caracterizează prin dealuri ușor ondulate (dealul Cernavoda – 103.74 m, dealul Sofia — din cadrul podișului Dorobanțului și dealul Vifor, 88.20 m — Podișul Cobadin) cu altitudinea de maxim 100 m ce coboară în pantă domoală spre valea Carasu (Mușat I.,1936)

Figura nr. 2 – Dealul Sofia (original)

Figura nr. 3 – Dealul Sofia vazut de pe dealul Vifor – zona gării (original)

Dealurile sunt fragmentate intens de văi cu fundul plat și versanți abrupți afectați adesea de fenomene de instabilitate (prăbușiri).Pe latura dunăreana se întalnesc, sub formă etajată, mai multe terase de abraziune lacustră, ce scad altitudinal spre Dunăre.

Formele de relief majore sunt fragmentate de văi adânci, adesea terminându-se prin versanțicuestici, care debutează la Dunăre.Fundurile văilor sunt plate, puternic aluvionate. Relieful actual a fost modelat continuu de către factorii subaerieni în perioadele geologice mai vechi,ca și în cele recente, mai intens în pliocen și cuaternar. Rețeaua hidrografică este în totalitate dirijată către Dunăre. Valea Carasu prezintă versanți înalți și abrupți din loess și talvegul plat puternic aluvionat în holocen. (Sursa: Basarabeanu N (1975) Considerații asupra dinamicii reliefului în bazinul văii Carasu (Tipografia Universității Al.I.Cuza)

Figura nr. 4 Valea Carasu – zona Ecluză (original)

Zona de luncă a fluviului Dunărea are o lungime mare în zonă fiind cuprinsă între brațul Dunărea Veche și brațul Borcea.Pe malul drept în zona orașului Cernavoda zona de luncă prezintă pe ea se identifică Ostrovul Troinei, Ostrovul Boufasole și Ostrovul Hinogului.

Relieful litologic este bine reprezentat. În acest sens se pot evidenția forme dezvoltate pe calcar cu văi de tip semicanion în calcare și conglomerate (abruptul de pe valea Siliștea- Domneasca la coada lacului; versantul abrupt al Dunării în zona Rezervației Hinog-Cernavoda).

Figura nr.5 Valea Siliștea – Domneasca (original)

Zona de lunca a văii Carasu are o lățime de 500 — 700 m cu o dezvoltare mai mare pe partea dreaptă. Din punct de vedere geomorfologic teritoriul administrativ al orașului Cernavoda aparține zonei marginală dunăreană a teraselor de abraziune lacustră și fluvială, formată dintr-o serie de nivele cu altitudini între 15 și 100 de metri. În zona orașului Cernavoda, relieful este constituit din 3 (trei) nivele principale 10 -20m, 20 -35m si 35 – 55m.Complexul de trepte de relief este traversat de văi adânci, late, cu fundul plat, puternic aluvionate în holocen. Sectorul inferior al unor văi se lărgește mult sub formă de golfuri ce debutează în valea Dunării. Către valea Carasu debutează văile Cimitirului, Voiculescu și Vițeilor cu debit dependent deprecipitații și valea Cișmelei cu debit permanent și amenajată hidrotehnic pe cursul inferior.

La nord, pe teritoriul Siliștea Seimeni, valea Ramadan cu un curs permanent, canalizată, colectează de pe teritoriul orașului Cernavoda, o serie de văi torențiale cu debit doar în perioadele cu precipitații — valea Mare, valea Avionului si valea Dermengiului.

1.3 CLIMA

Dobrogea are un climat continental caracterizat în special de precipitații mai reduse fața de restul țării, fiind considerată zonă I de ariditate (500 mm/an),amplitudini termice mari (~ 68C) și durată mare de strălucire a soarelui (~2200 ore/an). În timpul iernii apar perioade cu încalzire pronunțată care conduc la topirea zapezii, aceasta ducând la scăderea numarului mediu multianual de zile cu zapadă la aproximativ 30. Existența Dunării influențează circulația aerului (predomină direcția N-S de-a lungul Văii Dunării) și determină un număr mare de zile cu ceață. Tot Dunărea determină apariția unui fenomen de briză în anotimpul cald al anului. (Sursa: Mușat I. (1936) Monografia orașului Cernavoda)

Regimul termic

Media multianuală a temperaturii aerului este în jur de 11C.

Temperatura medie anuală și lunară a aerului (C) în Cernavoda(2000-2012)

Tabel nr. 1

Temperaturi medii lunare – în raport cu valorile bilanțului radiativ în cursul anului temperatura aerului variază mult de la o lună la alta, din februarie până în iulie temperatura este în creștere, diferențele interlunare fiind pozitive și cuprinse între +1,5C si +7C. În a doua jumătate a anului, din august până în ianuarie temperatura este în descreștere, iar diferențele interlunare sunt negative și cuprinse între 0.6-6,5C. Mediile lunare pentru luna aprilie depăsesc 11C, fiind luna cu cele mai mari creșteri interlunare.

Fenomene meteo

Printre fenomenele meteo ce apar în zona, cele mai importante sunt: ceața,chiciura, poleiul,viscolul, grindina.

Ceața este un fenomen frecvent în zonele limitrofe Dunării, astfel, la Cernavoda numărul mediu anual de zile cu ceața este în jur de 47, iar cel maxim de 87. De asemenea, este mai frecventa în perioada rece a anului.

Chiciura apare în zilele de iarna. La Cernavoda numărul mediu anual de zile cu chiciură este 5,9 iarcel maxim de 17. Cel mai frecvent apare în lunile decembrie și ianuarie

Poleiul apare frecvent iarna. La Cernavoda numărul mediu anual de zile cu polei este de 5,5 iar cel maxim anual este de 14 zile.

Viscolul este un fenomen meteo specific perioadei de iarna. În zona are o frecvența redusă. La Cernavoda numarul mediu anual de zile cu viscol în perioada 1986 -1999 a fost de 2,2 iar cel maxim de 9.

Grindina este un fenomen meteo specific sezonului cald și este rar întâlnit în zonă. Numărul maximanual de zile cu grindină la Cernavoda este de 2 iar cel mediu de 0,9.

Fenomenele meteo severe care pot aparea în zona amplasamentului sunt:

Orajele – descărcările electrice din atmosferă (însoțite de efecte luminoase și acustice) suntspecifice sezonului cald al anului.

Vântul tare – fenomenul meteo de deplasare a aerului pe orizontală cu viteză de cel puțin 15m/sec; are o frecvență redusă în zonă.

Vijeliile – intensificări puternice de scurtă durată ale vântului, asociate trecerii unor fronturi reci. Dupa trecerea unei vijelii, de obicei temperatura scade brusc.

Transportul de praf- ridicarea prafului și nisipului de pe suprafața terestră în atmosferă sub acțiunea vântului. Praful și nisipul rămân în suspensie pe o durată de timp care este în funcție de dimensiunile particulelor de praf sau nisip și de viteza vântului.

Seceta – fenomen meteorologic caracterizat în primul rând prin deficit pronunțat deprecipitații. Cauzele care pot conduce la seceta sunt de diverse naturi: atmosferice,hidrologice, pedologice, etc. Zona dobrogeană este considerată o zonă secetoasă. Regiuneastudiată, datorită duratei și intensitații secetelor, face parte din zona I-a de ariditate – zonacu cea mai severa secetă din țara.

Analizând informațiile furnizate de la stațiile meteo se constată că primăvara, vara și toamna, la Cernavoda predomină vântul din direcțiileN în timp ce iarna predomină vântul din direcția V 13.6%. Calmul are o frecvență de cca. 27% (calmul este caracterizat de valori ale vitezei vântului mai mici de1 m/s).

Temperatura pe suprafața solului a înregistrat valori diferite fiind dependentă de circulația generală a atmosferei, de poziția teritoriului studiat fața de advecțiile de aer rece sau fierbinte, de particularitățile suprafeței active. Ea influențează continuu viața și ritmul de dezvoltare al plantelor care la rândul lor influențează regimul termic al solului. Temperatura medie anuala pe suprafața solului este de 13C ea varind de la o luna la alta, înregistrând un minim iarna în ianuarie și un maxim vara în iulie.

Frecventa vântului pe direcții

Media anuala si lunara a vitezei vantului (m/s) in Cernavoda (2000-2012)

(Date preluate dupa arhiva A.N.M , 2014)

Tabel nr. 2

Presiunea atmosferică

Media anuala a presiunii atmosferice (hPA) din fiecare an la stațiile meteorologice din Cernavoda (2000-2012)

Tabel nr. 3

Date preluate dupa arhiva A.N.M , 2014

Umezeala absoluta a aerului la Cernavoda are valori de 8,6 % iar cea relativă de 77% fiind prin valorile sale, mai coborâte in raport cu zona litorală. Cele mai coborâte valori lunare ale umidității se înregistrează în lunile august, septembrie, iulie. (Sursa : Primaria orașului Cernavoda – Actualizare plan urbanistic general oraș Cernavoda – Memoriu general. )

1.4 MATERIAL PARENTAL

Relieful litologic este bine reprezentat. Din punct de vedere geologic, orașul Cernavoda aparține părții dobrogene a platformei Moesice. Caracteristică acestei zone o constituie prezența unui fundament cristalin în adâncime, acoperit de o serie sedimentară groasă.

Apar alunecări-surpări pe formațiuni marno-argiloase (Hinog-Cernavoda). Dar cel mai bine apare relieful dezvoltat pe depozite loessoide. Apar complexe torențial-sufozionale cu suprafețe bazinale mari, Râpa Mare-Cernavoda. În cadrul acestui complex torențial-sufozional se întalnesc pâlnii sufozionale, avenuri în loess cu adâncimi până la 10-15m, poduri suspendate, hrube.

Caracterizare geologica

Din punct de vedere geologic, orasul Cernavoda apartine partii dobrogene a platformei Moesice, situata la Sud de falia Ovidiu — Capidava, în platforma Sud — Dobrogeana.

Caracteristica acestei zone o constituie prezenta unui fundament cristalin in adancime, acoperit de o serie sedimentara groasa.

Stratigrafia zonei Cernavoda cuprinde:

fundamentul cristalin (la cca 1700 m in adâncime), reprezentat de sisturi verzi – seria Carasu – gresii arcoziene si microconglomerate cu intercalatii argilos grezoase, sistoase

cuvertura sedimentara paleozoica (1100-1700 m adâncime) cuprinde cuartite (cambrian -devonian inferior), gresii cuartitice (devonian superior -carbonifer inferior)

calcarele jurasice superioare apar la adâncimi de peste 400 m, cu grosimi de pana la 800 m. Dolomitul este principalul component petrografic, si prezinta fenomene frecvente de carstifiere

limita Jurasic – Cretacic este marcata de prezenta unor formatiuni evaporitice cu intercalatii calcaroase. Acesta formatiune coboara pana in jurasicul superior, prezentând numeroase îndintari de facies in toate direcțiile .

vallanginianul (argilele vallanginiene) este reprezentat prin marne cu intercalatii de calcare cu grosimi de pana la 100m.

barremianul este constituit predominant din calcare cu intercalatii de marne ceea ce face dificila separarea la partea inferioara de formatiunile vallagiene.

Aptian — Sarmatian constituit din argile precuaternare cu intercalatii de lentile de nisip, pietris si calcar

In Valea Cismelei, in zona cantonului este prezenta o lentila de calcar cu nummuliti, de varsta Eocen, care constituie gazda unui acvifer permanent ce alimenteaza fântâna de la baza versantului.

depozitele cuaternare acopera întreaga zona din împrejurimile orasului Cernavoda, cu grosimi de pana la 40 – 60m.

Prezinta doua nivele distincte si anume:

a) Argila rosie cuaternara, aflata in baza cuaternarului si respectiv sub loessul cuaternar, alcatuita predominant din argile cu un procent de nisip si praf, uneori chiar pietris; dimensiunile si caracteristicile lor granulometrice variaza neuniform la scara regionala

b) Loessul, cu grosimi ce variaza intre 25 si 45m, constituit din doua orizonturi distincte, unul inferior argilos si altul superior prafos. (Mihalache M, 2006)

Pe baza lucrărilor executate anterior în zona orașului Cernavoda funcție de pământurile care formează terenul de fundare și zona activă a viitoarelor fundații au fost conturate următoarele perimetre:

• Zona cu depozite loessoide grupa B (PSU) care la umezire se tasează suplimentar sub acțiunea încărcărilor date de construcții cât și sub acțiunea greutății proprii care ocupă cea mai mare parte a teritoriului orașului Cernavoda și au grosimi de 10-45m.

Caracteristicile geotehnice ale loessurilor sunt :

– din punct de vedere granulometric se încadreaza la prafuri și prafuri nisipoase la partea superioară de trec în adâncime la prafuri argiloase;

– umiditatea naturala pentru loessurile situate deasupra nivelului hidrostatic are valori cuprinse intre 6-12% ;

– porozitatea are valori cuprinse între 47 — 52 %

– tasarea specifică la umezire img = 4.00-10.00 cm / m

– tasarea totală sub greutatea proprie este img = 50 — 80 cm. (Sursa: Coteț P. (1965) Unele aspecte ale reliefului dezvoltat pe loess și depozite loessoide. Comunicări de geografie S.S.N.G vol.III, București.)

Loessul de Cernavoda prezintă o rezistență structurală cu valoarea de 0.6 daN/cm2 (stabilită de INCERC — București) iar tasările sub sarcina geologica în caz de umezire ajung la valori de 30 — 100 cm.

Nivelul hidrostatic se situează la adâncimi de 20 — 60 m.

• Zona cu depozite loessoide grupa A care se tasează suplimentar la umezirea suplimentară a terenului sub acțiunea încărcărilor repartizate din fundații sau alte încărcări exterioare. A fost conturată în partea de vest a orașului Cernavoda pe zona de racord dintre zona de terasă sau lunca cu zona de versant și au grosimi de maxim 10 m.

Nivelul hidrostatic se situează la adâncimi de 5 — 15 m.

• Zona cu depozite aluvionare din zona de terasă a fluviului Dunărea și zona de luncă a fostei văi Carasu.

Litologic în aceaste zone a fost identificat un complex argilos prăfos, mâlos plastic consistent — moale cu fragmente de cochilii de la 5 m.

Nivelul hidrostatic se situeaza la adâncimi de 2.50 — 4.50 m. (Sursa: Primaria orașului Cernavoda – Actualizare plan urbanistic general oraș Cernavoda – Memoriu general. )

Figura nr.6 – Zona cu depozite loessoide (original)

Figura nr.7 – Profil geologic pe versantul dunarean la Cernavoda

(Dupa N.Basarabeanu, 1971)

1.5 HIDROLOGIE ȘI HIDROGEOLOGIE

Din punct de vedere hidrogeologic, în urma cercetărilor efectuate în zona orașului Cernavoda au fost evidențiate următoarele sisteme acvifere:

– Acviferul din lunca Dunării — dezvoltat în nisipurile, pietrișurile si bolovănișurile aluvionare ale Dunării, din balta Ialomiței, între cele doua brate majore.

Acest acvifer are o grosime de 15-30m și prezintă intercalații lentiforme de argile prăfoase și maluri. Nivelul liber al acestui acvifer este prezent la 3.5 — 5.5m adâncime în funcție de variațiile de nivel ale Dunării, cu debit de 7 – 10 l/s.

– Acviferul Valea Carasu — dezvoltat pe zona de luncă a canalului Dunăre-Marea Neagră, cu o lățime de aproximativ 0.5 km și un maxim de 20 m grosime. Compoziția granulometrică este nisipoasă cu pietriș, mai rar bolovăniș. Potențialul de debitare este de 0.3 — 11 l/s, arătând o neomogenitate mare a granulometriei stratului gazdă. Adâncimea de interceptare a nivelului freatic este de 2-5 m. În general apa este nepotabilă, având concentrații masive de amoniu, fosfați, materii organice, duritate mare, etc.În prezent alimentarea cu apă a orașului Cernavoda se realizează prin tratarea apei din Dunăre.

(Sursa: Basarabeanu N (1975) Considerații asupra dinamicii reliefului în bazinul văii Carasu (Tipografia Universității Al. I.Cuza)

Figura nr.8 Dunăre

Apele subterane

Din analiza forajelor hidrogeologice efectuate de diferite servicii s-a constatat prezența unor hidrostructuri aparținând apelor freatice cantonate în formațiuni cuaternare și structuri acvifere de adâncime localizate în formațiuni geologice antecuaternare:

Apele freatice cantonate în formațiuni cuaternare

Hidrostructurile cantonate în depozite loessoide sunt slab reprezentate in acest sector.

Hidrostructurile de mare adâncime sunt cantonate în depozite aparținând cretacicului si juurasicului. (Sursa: Posea G. (1984) Aspecte ale evoluției Dunării și Câmpiei Romane,Terra nr.1)

Apele de suprafața – Dunărea

Dunărea are o importanță strategică pentru orașul Cernavoda, ea fiind sursa de alimentare cu apă potabilă atât pentru consumatorii casnici cât și pentru anumite zone industriale. În momentul de fața, resursa de apă din Dunăre este exploatată în conformitate cu gradului actual de amenajare a bazinului hidrografic, respectiv în limita a 20.000 mil. m³/an, dar potențialul teoretic este de 85.000 mil. m³/an19. Starea de calitate a apelor Dunării este determinată în două secțiuni care corespund orașului, și anume in secțiunea Cernavoda situată la priza de apă și secțiunea de confluență intre Dunăre și Canalul Dunăre – Marea Neagră (Cernavoda bief I). Relevantă este însa și analiza categoriei de calitate în secțiunea imediat următoare in aval, respectiv la Seimeni, pentru a putea aprecia gradul de poluare pe care îl determină activitățile socio-economice ale orașului (Sursa: Basarabeanu N. (1970) Procese hridromorfologice actuale pe Dunărea inferioară (sector Ostrov-Hârșova) pag 265-269)

Clase de calitate pe grupe de indicatori și clasa generală în anul 2005

Tabel nr.4

Sursa (Agenția pentru Protecția Mediului Constanța,2005)

Legenda:

Categoria I de calitate– foarte bună

Categoria II de calitate – bună

Categoria III de calitate – moderată

Analizele biologice efectuate pe probe din apa Canalului au evidențiat valori caracteristice clasei a II-a de calitate – stare ecologică moderată în zona Cernavoda.

Raportul factorilor de mediu, elaborat de Agenția pentru Protecția Mediului Constanța, a încadrat calitatea apelor CDMN măsurată la secțiunea Cernavoda bief I, în clasa de calitate III, iar la secțiunea Cernavoda bief II în clasa de calitate II, conform Ordinului 161/200622. Deasemenea, Raportul identifică S.C. Detacan S.A. Cernavoda ca fiind un potențial poluator al apelor de suprafața și subterane

Scurgere temporară

Condițiile morfologice (panta, energia și fragmentarea reliefului, lungimea și forma pantei de scurgere), geologice (litologia, permeabilitatea rocilor, dispunerea acestora pe versanți), hidrologice (forma și mărimea bazinelor), biogeografia (conservarea vegetației, felul și dispoziția asociațiilor vegetale), pedologice (textura, structura) sunt factori de bază ce diferențiază scurgerea temporară în arterele hidrogeografice. (Sursa: Basarabeanu N. (1970) Procese hridromorfologice actuale pe Dunărea inferioară (sector Ostrov-Hârșova) pag 265-269)

Figura nr.9 Acumulare apă în urma ploilor- platou Dunăre (original)

1.6 VEGETAȚIA NATURALĂ ȘI CULTIVATĂ

În zona dunăreană studiată ca și în întreaga Dobroge meridională, vegetația naturală a fost în cea mai mare parte înlocuită cu cea cultivată. În această parte domina anterior stepelor de desțelenire, vegetația de stepă și de antestepă.

Se pot separa următorii agrobiotopi mai importanți:

Terenuri deschise ocupate de culturile de câmp:

-pe versanți

-pe podul interfluviilor

-în șesurile aluviale

b) Terenuri ocupate cu vii:

-pe versanții cu expunere predominant-sudică

-pe versanții cu expunere predominant nordică

-pe podul interfluviilor

c) Terenuri ocupate cu livezi :

-pe versanți cu expunere S

-pe versanți cu expunere predominant N

-în sesuri aluviale înguste ale văilor de ordinul II

d) Terenuri ocupate de plantații forestiere:

-plantații situate pe versanți și podul interfluviilor (salcâm)

-plantații situate în șesurile aluviale (plop si ulm)

În structura modului de folosință a terenului predomină terenul arabil în proporție de 65% din suprafața agricolă, după care urmează pășunile naturale-16%, viile și livezile reprezintă 8%. Un deosebit aport în realizarea producției agricole, revine culturii viței de vie hibridă cu o producție scăzută la hectar.

Asupra fondului forestier aparținând Oclulului silvic Cernavoda cu referire asupra sectorului Rasova-Dunărea constatăm că din 6517 ha;

90,7 % suprafață împădurită

5,6% terenuri goale destinate împăduririi

0,8 % terenuri destinate gospodăririi pădurilor

1,9% terenuri neproductive

0,9% culturi speciale

Zonele verzi din mediul urban sunt importante pentru scopuri recreative și, în general, sporesc calitatea vieții cetățenilor. Ele reprezintă parcuri, spații verzi, spații deschise și spații de joacă, cca 20 ha, ceea ce raportat la totalul populației de 19.890 locuitori, face să rezulte un indice specific de 8,3 m²/locuitor. Raportat la suprafața totală a trupului principal de intravilan, rezultă un procent de 3,02%. Cu toate ca definirea spațiilor verzi diferă de la oraș la oraș, indicele obținut pentru orașul Cernavoda este cu totul nesatisfăcator. Principalul obiectiv în domeniu îl constituie creșterea suprafeței zonelor verzi prin reamenajări, prin plantări de puieți stradali. (Sursa: Primaria orașului Cernavoda – Actualizare plan urbanistic general oraș Cernavoda – Memoriu general. )

Categorii de folosință

Tabele nr. 5

Analizând situația din anul 2005 se remarcă structura echilibrată a folosințelor terenurilor neagricole, și anume 47,95% suprafețe cu păduri și ape, și 52,05% terenuri construite și ocupate de căi de comunicație, inclusiv terenurile cu regim special, datorate prezenței Centralei Nuclearoelectrice la 2 km est de orașul Cernavoda, pe teritoriul său administrativ. Nu același lucru se poate spune despre structura terenurilor agricole, la care ponderea covărsitoare o deține terenul arabil, 64,28%, urmat, la mare distanță, de suprafețele cultivate cu viță-de-vie, 15,39%, restul de 14,24% fiind ocupat de pașune, livezi și, recent,fânețe.

În ceea ce privește utilizarea terenurilor, destinația s-a schimbat sensibil în ultimii 10 ani:

terenurile agricole variază ca suprafață datorită, în principal, cedărilor de terenuri către comune limitrofe (pășune, vie);

terenurile neagricole s-au modificat datorită necesității extinderii zonelor intravilane destinate locuințelor și zonelor destinate activităților economice, ceea ce a condus la alocarea de terenuri retrase din circuitul agricol în acest sens. Evidențele existente prezintă trei valuri de retrageri din circuitul agricol, în anii 1992, 1994 și 1998, însumând 225,5 ha.

Datorită lipsei de competitivitate a activităților agricole actuale (2005), se constată o disponibilitate sporită a proprietarilor privați de a vinde terenurile agricole adiacente intravilanului orașului Cernavoda și căilor de comunicații. Această tendință se va modifica odată cu accelerarea aplicării legislației privitoare la gestionarea proprietăților – terenuri agricole și a introducerii sistemului european de plați compensatorii, care vor spori gradul de cultivare/ocupare a terenurilor, precum și modul de abordare a agriculturii, trecaându-se de la o agricultură de subzistențăla o agricultura mai competitivă. Aceste modificări de

abordare se vor resimți peste un interval între 3 și 5 ani dupa aderarea României la Uniunea Europeană.

1.7 INFLUENȚĂ ANTROPICĂ

Riscuri antropice

Pe teritoriul orașului sunt amplasate :

– linii de curent de 15, 20 si 110 kv;

Sistemul de canalizare din orașul Cernavoda facilitează tasarea loessului în situația avarierii lui sau din cauza subdimensionării pentru apele pluviale.

Stația de epurare este amplasată in partea de nord a teritoriului administrativ a orașului Cernavoda.

Platforma de deseuri urbane a orașului Cernavoda, este amplasată în partea de nord a orașului, pe malul drept al fluviului Dunărea. (Sursa: Primaria orașului Cernavoda – Actualizare plan urbanistic general oraș Cernavoda – Memoriu general. )

Conform elementelor cadrului natural și al fenomenelor de risc natural și antropic identificate pe teritoriul orasului Cernavoda, s-au conturat urmatoarele zone :

• Zone improprii amplasării construcțiilor reprezentate prin:

– zonele de curs ale rețelei hidrografice cu banda de protecție delimitată conform Legii Apelor completată cu Legea 112/2006;

– zonele cu potențial de instabilitate mare versanții văilor cu pantă mare și malurile abrupte ale fluviului Dunărea.

– zonele afectate de trasee de utilități (linii electrice, conducte mari de aducțiune a apei).

• Zone bune de construit cu amenajări speciale, reprezintă întreaga zonă rămasă fiind încadrată astfel datorită prezenței depozitelor de tip P.S.U. Cuprinde și zonele de versant cu pantă medie precum și zonele afectate de fenomene de inundabilitate.

În urma procesului de urbanizare au apărut modificări specifice peisajului urban (multiplicarea culorilor, a proprietăților fizice specifice materialelor ce alcătuiesc noua suprafață activă-acoperișuri din diverse materiale, pavajul străzilor, pereții clădirilor, parcuri-cu implicații în mediul atmosferic ambiant.

Orașul este o mică "insulă termică" datorită unei mici diferențe de temperatură ce apare între zona construită și periferie. Umezeala relativă a aerului din precipitații pe pavaje și sistemele de canalizare. Localitățile riverane Dunării sunt sub influența brizei fluviale permanente ce întreține umezeala aerului mai ridicată, favorizând producerea de rouă în nopțile calde de vară.

Relieful antropic este mai bine reprezentat ca în alte zone ale țării. Urme ale activității antropice exprimate prin forme antropice in relief apar din timpul neoliticului. Astfel este cunoscut în arheologie Tellul de la Cernavoda (cultura Hamangia Cernavoda II, Gânditorul de la Cernavoda de pe gruiul Sofia).

În orașul Cernavoda modificările antropice se leagă de posibilitățile de amenajare a intravilanului în interiorul orașului (străzi bordate cu ziduri de susținere uneori înalte de 5-10m (către Columbia spre Dealul Sofia, str.Ig.Anghel Saligny, Muncii, Seimeni, etc..) canale și rigole de drenaj, taluzări, platforme. Toate amenajările în relief de canalizare, de consolidare de maluri și versanți sunt subordonate formei amfiteatrice compartimentată în cel puțin 3 secțiuni : vatra veche Columbia, cartierul Centralei Atomice cu declivitate mare care are un echilibru ecologic vizibil labil în condițiile regimului torențial al precipitațiilor din zonă. (Sursa: Primaria orașului Cernavoda – Actualizare plan urbanistic general oraș Cernavoda – Memoriu general. )

CAPITOLUL II

2.1 CARACTERIZAREA ÎNVELIȘULUI DE SOLURI DIN ORAȘUL CERNAVODA

Teritoriul administrativ al orașului Cernavoda se înscrie în Podișul Dobrogei situându-se în zona de confluență a fluviului Dunărea cu văile Carasu, Țibrinul și Siliștei.

Sub raport geografic, Podișul Dobrogei a fost studiat de la inceputul secolului nostru. Primele cercetări aparțin geologilor. Se remarcăîn mod deosebit lucrarea lui Gheorghe Mugoci „Studii de geografie fizicăîn Dobrogea de nord” în care apar referiri și asupra Dobrogei de sud , cu privire specială asupra văii Carasu.

Figura nr. 10 – Valea Carasu-zona Ecluză

Este primul autor care vede în valea Carasu un accident tectonic, efect al jocului de fundament. Acesta considera că valea Carasu este zona de infelexiune între cele doua planuri, respectiv, planul sudic dispre Prebalcani înclinat sud-nord și planul nordic cu cădere inversă ce se înscrie pe direcția văii Carasu. Mai mult adaugă autorul, cele doua planuri au jucat eustatic în timp diferit, ambele basculând spre valea Carasu. În acest fel se justifică dupa Gh. Murgoci, de ce tocmai această zonă axială, cu poziție transversalăîn Dobrogea de sud apare ca zona cea mai coborâta din întreaga zonă. ( N. Basarabeanu, 1974)

Reprezentative apar elemenetele de versant întrucât aici eroziunea actuală-cuaternară și-a spus cuvântul. Ea a decupat un relief structural, un relief litologic, motiv pentru care varietatea formelor este mai ampla, peisajul este mult mai variat. (Brătescu C.,1928)

Sectorul cuprins intre localitațiile Cochirleniși Dunărea aflat pe flancul dunărean al Dobrogei, prezintă urmatoarele caractere geologice:

Vârsta depozitelor: din acest punct de vedere se întalnesc formațiuni aparținând cretacicului inferior, mijlociu și superior. Miocenului (tortonian și sarmatian) pliocenului (levantin) și cuaternarului. Formațiunile aflorează în versanții Dunării și ai văilor afluente acestora. Cretacicul se întâlnește de obicei în baza și mai rar în partea superioară (D. Hinog,). Miocenul, ocupă treimea superioara a versantului reprezentat discordant peste paleo-relieful grefat pe depozitele cretacicului (pe albian la Seimeni, Cochirleni, pe aptian la Cernavoda, Hinog). Cuvertura superficială cuaternara ce mulează paleorelieful precuaternar este reprezentată prin depozite loessoide. Grosimea acestora variazăîntre 1-2 m și 45 m. Pe versanții puternic înclinati supuși denudației, cuvertura se subțiaza de multe ori efilindu-se. În acest caz roca de baza (Cretacic sau Miocen) aflorează. Areale mai extinse cu depozite precuaternare la zi, apar la gura văii Țibrinu (zona Purcăreț- versantul stâng), în nordul și sudul cartierului Columbia-Cernavoda, dealul Hinog, la gura Văii Mari).

Depozitele loessoide înregistrează grosimi mijlocii și mari pe suprafețe cvasiorizontale astfel: la Rasova (valea Cailor), grosimea depășește 35 m; la sudul dealului Hinog 15-20 m; în dealul Sofia –Cernavoda 15-20 m; la gura văii Țibrinu 20-25 m; la Seimenii Mari 10-20m. De obicei, grosimea acestor depozite crește pe interfluvii dinspre Dunăre spre interior. În cadrul interfluviilor fragmentate (de văi secundare) grosimea este mai mare în bazinele cu panta generală redusă (valea lui Dudu – afluenta Dunării în avale de cartierul Columbia; valea Marinarilor din dealul Hinog. În locurile în care cuvertura delozitelor loessoide nu a suferit prea mult de pe urma eroziunii, se observă frecvent două complexe litologice; inferior și superior.

Tipuri de sol

În comparație cu ceilalți componenți ai peisajului, solul înregistrează fidel interacțiunea complexă a diverșilor factori naturali care-i determină de fapt geneza și evoluția (climă, relief, vegetație). Cunoșterea condițiilor pedogeografice prezintă o deosebită importanță pentru valorificarea optimă a fondului funciar în vederea elaborării celor mai eficiente măsuri pentru ridicarea fertilității diferitelor tipuri genetice de sol.

Solurile ce caracterizează învelișul pedologic al orașului Cernavoda se încadrează în trei clase de soluri și anume: clasa Cernisoluri, clasa Protisoluri și clasa Antrisoluri (fig. nr 13. Harta solurilor).

Din clasa Cernisoluri au fost identificate kastanoziomurile tipice și vermice, kastanoziomuri asociate cu regosoluri și rendzine uneori asocicate cu stancarie la zi. Specific este kastanoziomul, sol tânăr, slab modelat, evoluat în condiții de drenaj natural. Condițiile bioclimatice specifice, determină o transformare relativ slabă a substratului mineral cu ușoară neoformare de argilă în orizontul superior al solului. Sărurile ușor solubile sunt îndepărtate din profil, în schimb cele grele , solubile-carbonații sunt spălate numai din partea superioară a solului, parțial sau total și acumulate în orizontul Cca sub formă de eflorescențe, concrețiuni.

Cantități importante de resturi organice încorporate anual în sol sunt relativ repede transformate și humificate, acumulându-se materie organică cu atât mai multă cu cât masa de resturi vegetale a fost mai bogată iar procesul de mineralizare-humificare mai favorabil. S-a format astfel un orizont superior Am, relativ bogat în humus calcic de culoare închisă, care pătrunde și în orizontul subiacent. Se constată o intensă activitate în sol a faunei în special a râmătoarelor și rozătoarelor care amestecă și afânează masa solului.

Din clasa Protisolurilor sunt identificate aluviosolurile uneori asociate cu aluviunile recente. Acestea mai pot fi întâlnite pe suprafețele cu aport freatic aproape de suprafață formându-se aluviosolurile gleizate.

Din clasa Antrisolurilor suprafețele cele mai însemnate sunt reprezentate de Erodosoluri, situate pe versanții mai puternic înclinați, uneori găsindu-se în asociație cu Regosolurile, soluri ce sunt reprezentate de un covor vegetal ierbos ce stabilizează versanții. Pe suprafețe reduse sunt întâlnite Antrosolurile reprezentate de depozitele de steril rezultate în urma exploatării calcarelor în cele doua cariere situate în vecinătatea orașului Cernavoda.

Figura.11 Harta solurilor

2.2 DESCRIEREA SOLURILOR DIN CLASA ANTRISOLURI ȘI IDENTIFICAREA SUPRAFEȚELOR CU SOLURI ERODATE DIN ORAȘUL CERNAVODA

2.2.1 CLASA ANTRISOLURI (ANT)

Această clasă include solurile care au ca element diagnostic orizont antropedogenetic sau lipsa orizonturilor A și E îndepărtate prin eroziune accelerată sau decapitare antropică. Clasa antrisoluri cuprinde două tipuri de sol: Erodosolul și Antrosolul.

ANTROSOLURILE (AT)

Soluri caracterizate printr-un orizont superior antropedogenetic de cel puțin 50 cm grosime (format prin transformarea unui orizont sau strat al solului prin fertilizare îndelungată și lucrare adâncă sau prin acreție) format ca urmare a unei lungi perioade de cultivare și irigare. Antrosolurile sunt răspândite în areale relativ restrânse, care au dus la transformări profunde ale solului inițial.

ERODOSOLURILE (ER)

Soluri puternic erodate sau decopertate ca urmare a acțiunii antropice astfel că orizonturile rămase nu permit încadrarea într-un anumit tip de sol. De regulă, prezintă la suprafață un orizont Ap provenit din orizont B sau C, sau din AC sau AB având sub 20 cm grosime.

Sedimentele (materialele parentale) scoase la zi prin eroziune sau prin decopertare sunt considerate roci și încadrate ca atare. Pentru erodosolurile rezultate prin decopertare se poate folosi denumirea de decosol.

Pe baza analizei hărții am observat ca din clasa Cernisoluri întâlnim subtipul de Kastanoziom erodat în care se ascociză erodosolurile pe versanții situați în partea sudică a teritoriului ocupând suprafețe însemnate în areale compacte de aproximativ 3 km lungime și 1,5 km lățime.

Erodosolurile apar fie în asociație cu regosolurile fie în asociație cu rendzine și regosoluri.

Terenurile situate pe versanții abrupți de pe Valea Cișmelei sunt parțial terasați și parțial acoperiți cu vegetație naturală (figura nr. 12 )

(Figura nr. 12– Valea Cișmelei – original )

Suprafețe cu erodosoluri se mai regasesc în vecinătatea carierei pentru exploatarea calcarelor. ( Dealul Sofia – figura nr.13)

Figura nr.13- Dealul Sofia (original)

Figura nr 14 – Dealul Sofia (original) Figura nr.15 – Dealul Sofia (original)

Erodosoluile în asociație cu regosolurile ocupă suprafețe însemnate pe toată suprafața unității administrativ teritoriale Cernavoda ocupând aproximativ 35% din suprafața, respectiv – 15,30 km2 împreună cu regosolurile și rendzine, erodosolurile se găsesc răspândite pe versanții canalului Dunare – Marea Neagră pe fosta vale naturală Carasu. Suprafețele ocupate cu rendzine reprezentate de prezența rocilor calcaroase la adâncimi cuprinse între 20-50 cm alternează cu suprafețe ocupate cu regosoluri pe versanți mai ușor înclinați, soluri protejate împotriva eroziunii de un covor ierbaceu bine dezvoltat iar pe arealele mai puternic înclinate ale versantului apar suprafețe cu erodosoluri care sunt reprezentate de formațiuni de eroziuni în suprafață și în adâncime, destul de bine evidențiate prin lipsa covorului vegeral sau prezența acestuia prin pâlcuri de vegetație și îndepărtarea stratului humifer de la suprafața solului până la nivelul orizontului C.

Pentru aceste suprafețe sunt recomandate lucrări de stabilizare a taluzului și lucrari de reconstrucție a terenurilor degradate, prin înpădurire. Suprafețe mai restrânse cu această asociație de soluri , respectiv erodosoluri, regosoluri și rendzine se mai întâlnesc și în partea estică a teritoriului pe Valea Cișmelei.

Suprafața totală ocupată de această asociație de soluri este de aproximativ 17% respectiv 7,43 km2 din suprafața unității administrative Cernavoda.

Se constată că suprafețele ocupate de erodosoluri împreună cu asociațiile acestui tip de sol cu alte tipuri de soluri și suprafețe ocupate cu subtipul erodat al kastanoziomului ocupă o suprafață de 52% respectiv 22,73 km2, procent foarte ridicat la nivelul unei singure unități administrative.

Orașul Cernavoda a cunoscut poate cea mai impotantă modificare a reliefului. Pe fondul major al reliefului pe care se dezvoltă orașul, în principal pe versantul drept al văii Carasu, la gura de vărsare a acesteia in Dunăre, într-un bazinet dezvoltat prin procese complementare, de eroziune laterală a văii Carasu, alunecări, surpări, procese sufozionale si carstice, au apărut importante modificări antropice ce se pot etapiza.

Figura nr.15 –Valea Carasu (original)

Dezvoltarea continuă a agriculturii și solviculturii a impus o utilizare intensivă a resurselor de sol, asociată cu o întreagă mecanizare, fertilizare și o amenajare hidroameliorativă a terenurilor fapt ce a dus la modificarea proceselor pedogenetice și însușirilor solului, pozitiv sau negativ. Prin modificarea condițiilor de pedogeneză datorită înlocuirii vegetației naturale de pădure și pajiște prin culturi agricole, adăugări de îngrășăminte minerale și amendamente, lucrarea solului cu mijloace mecanice, lucrări de desecare și irigații, circuitul și bilanțul elementelor în stratul de sol s-a modificat. Deoarece revărsările Dunării afectau partea de jos a orașului Cernavoda, ceairul Seimenii Mici și V. Băltăgești, malul acesteia a fost îndiguit, diminuându-se suprafața terenurilor afectate de exces de umiditate.

Prezența văilor cu versanți asimetrici pe V. Carasu și celelalte văi afluente Dunării, au versantul drept cu pantă redusă, expunere sudică, insolație maximă și sol fertil format pe loess propice viilor; versantul stâng are pante abrupte, puternic erodate cu ravene, având expoziție nordică, însorire mai redusă și un microclimat mai rece decât versantul drept; cu soluri neevoluate ( regosoluri pe pantă) pe alocuri apare roca mamă la bază (calcarul). Acești versanți cu o productivitate redusă în trecut au început din 1956 să fie terasați și plantați cu viță de vie, obținându-se rezultate bune. Cantitatea de precipitații este în general suficientă, înregistrându-se și perioade de secentă, ceea ce a determinat introducerea de irigații (ex. I.A.S Cernavoda). Între factorii naturali, solurile au favorizat dezvoltarea plantațiilor viticole ( soluri molice-cernoziomuri, carbonatate formate pe loess, precum și rendzine calcaroase cu conținut bogat în humus).

Ținând cont că solurile acestui sector au o coeziune slabă putând fi ușor supuse eroziunii eoliene, este necesară lucrarea superficială a terenului până la 15-20 cm. Pe văi apar și soluri nisipoase sau argilo-nisipoase supuse deflației astfel că se impun măsuri de fixare a acestora prin culturi de leguminoase ( după A. Cornea și D. Vintilă, 1971).

Înlocuirea vegetației naturale ierboase din zona de stepă prin culturi agricole duce la diminuarea ritmului bioacumlarii substanțelor nutritive și la deteriorarea structurii solului. Masivele defrișări ce au avut loc în această iarnă în tot sectorul ai determinat puternice transformări în regimul hidric al solului, au favorizar eroziunea solului prin revenare. ( ex. Zona Hinog, V. Cișmelei ).

Figura nr.16 Valea Cișmelei

Figura nr.17 Valea Cișmelei

2.2.2 Recomandări privind utilizarea eficientă a resurselor fondului funciar agrar

Referitor la fondul funciar, facem precizarea că acesta cuprinde pe lângă suprafața construită, suprafața cuvetelor lacustre și a apelor permanente, terenuri degradate afectate de eroziune și suprafața agricolă aflată în perimetrul localității studiate. Mare parte din suprafața sectorului o reprezintă terenul agricol. Suprafețele degradate reprezintă 2-3% ele aparținând râpelor și versantului dunărean, neproductive sau slab productive folosite ca pașune. Zona construită aparținând vetrelor satelor și orașul Cernavoda a suferit modificări prin aplicarea planurilor de sistematizare. În Cernavoda construirea noului cartier de vile se va face prin dezafectarea tinerei livezi din estul orașului.

Scoaterea de sub apă a cuvetelor lacustre limanice nu s-a dovedit a fi cea mai nimerită metodă de rentabilizare a acestor terenuri deoarece terenurile au un exces de umiditate la ploi, viituri, pânza freactică fiind la suprafață determină sărăturarea în timp a acestor terenuri. Aceste suprafețe sunt puțin rentabile în comparație cu producția piscicolă ce s-ar fi obținut în regim natural, ele constituind pepiniere pentru puetul piscicol ce se retrăgea în Dunăre.

Se spunea că Dunărea cu lunca sa este un har al lui Dumnezeu, echivalând cu Nilul (1911) și trebuie gospodărit ca atare.

A fost evaluat pe baza criteriilor pentru estimarea potentialului si probabilitatii de producere a alunecarilor de teren din „Ghid pentru identificarea si monitorizarea alunecarilor de teren si stabilirea solutiilor cadru de interventie asupra terenurilor pentru prevenirea si reducerea efectelor acestora in vederea satisfacerii cerintelor de siguranta in exploatare a constructiilor, refacere si protectie a mediului”, indicativ GT006-97, caseta 17, astfel:

– zone cu potential de instabilitate mediu situate pe zonele de versant abrupt unde panta morfologica depaseste 40 grade

– zone cu potential de instabilitate redus — practic 0, marcate pe zona culmilor deluroase (Dealul Cernavoda, dealul Sofia, Dealul Vifor, Dealul Hinog) si pe zonele de terasa ( 10 — 20 m) si zona de lunca a Dunarii si Canalului Dunare — Marea Neagra.

Alunecarile si surparile, mai vizibile in sectorul dunarean se dezvolta in cadrul versantilor cu panta mare. Aceste procese apar si in multe vai din cadrul Dobrogei de Sud.

Formele de sufoziune, care se dezvolta in cuvertura loessoida, situeaza Dobrogea de Sud pe primul loc pe tara, mai ales datorita caracterului torential al precipitatiilor. Aceste procese sunt mai intense in jurul limanelor din sud-vestul zonei. Sunt reprezentate prin puturi, hornuri, poduri suspendate, nise, creste reziduale etc., intensitatea si diversificarea lor suprapunandu-se cu perioadele marilor despaduriri si inteleniri.

Figura nr.18-19 Sufoziune braț dunarean (original

Figura nr.20 Sufoziune (original)

Pe teritoriul orașului Cernavoda s-au produs forme de tasare a loessului in zona blocurilor in anul 1986 (blocul E2B) si E4 A si B in anul 2006, datorata avarierii sistemului de canalizare si acumularea apelor in subsoluri. Aceste fenomene au condus la aparitia de goluri (caverne) in zona fundatiilor blocurilor si inclinarea acestora.

Lungimea versanților influențează dinamica eroziunii precum și felul utilizării agricole a terenurilor în pantă fiind factor limitativ în parcelarea terenurilor. Aceasta cuprinde acel sector al versantului pe care apa de șiroire gravitează către singura direcție. Valorile medii maxime ajung la 350 m si sunt specifice versanților puțin înclinați (versantul drept al V. Țibrinu, Carasu, Cochirleni). Cele mai mici valori sub 200 m apar pe versantul dunărean și cei nordici ai văilor afluiente.

Expunerea versanților – din analiza hârții cu principalii indici calitativi reiese că predomină terenurile cu orientare generală sudică (S, SE,SV) – 30%, urmate de cele cu orientare nordică (N, NE, NV) – 25%, cu orientare vestică (V,SV,NV) – 24% și cele cu orientare estică 21 %. În cadrul acestora ponderea ce mai mare o dețin terenurile cu orientarea sudică – 14% din totalul orientărilor. Expunerea terenurilor a fost dictată de fragmentarea prin văile majore, de o rețea hidrografică majoră cu orientare predominant est-vest precum și de asimetria culoarelor de vale și fragmentarea diferențiată a versanților printr-o rețea secundară de văi. Dezvoltarea asimetrică a unor interfluvii (Siliștea-Țibrinu, Carasu-Cochirleni) având cumpăna de ape deplasată spre nord face ca în cadrul acestora să primeze terenurile cu orientare spre sud, fapt evidențiat și prin modul de utilizare a terenurilor. (Velcea V. 1981)

În această zonă procesul de modificare a echilibrului naturat a început cu mult mai devreme decât în alte puncte din țară. Acest proces mergând în pas cu istoria zbuciumată a Dobrogei, a cunoscut perioade de activare și de stagnare a eroziunii.

Instalarea și dezvoltare organismelor torențiale s-a produs în general pe locul vechilor păduri sau pașuni degradate prin intervenția conștientă sau inconștientă a omului. Degradarea vedetației naturale a însemnat în condițiile climatului continental excesiv din Dobrogea, momentul declanșării unui întreg șir de procese. Astfel scurgerea apelor neorganizate și organizate s-a intensificat.

Solurile lipsite de covorul protector și de pâsla rădăcinilor, au început să-și piardă treptat din orizonturi, iar uneori au dispărut împreună cu roca mamă pe care s-au format. Erodarea orizontului superior a facilitate și mai mult procesul scurgerii origanizate pe versanți.

Aluvionarea intensă a văilor cu pantă mică, sub acțiunea apelor intermitente de tip, torențial, se pot remarca ușor prin urmărirea unui adevărat proces de îngropare a vechilor ruine, sau a unor repere mai noi. Aluvionarea văilor determină o ridicare continuă a talvegului precum și o reducere a drenajului apelor, astfel încât frecvența inundațiilor crește.

Importanța procesului mai ales prin acțiunea sa de colmatare, poate fi ușor sesizată după oprirea ploilor sub formă de averse. Sunt cazuri când la o singură ploaie torențială, centrul orașului Cernavoda poate fi acoperit cu o pătură groasă de aluviuni care ating uneroi 40-50 cm.

Figura nr.21 Inundație centru – 2013

Trebuie remarcat că în oraș și în jurul său au fost executate lucrări pentru diminuarea efectelor torențialității. Pe V.Cimitirului s-a construit baraj și canal de drenaj a apelor torențiale ce rețin parțial materialul erodat de pe versanți diminuând efectele torențialității. Deoarece vechiul sistem de canalizare clasic (acoperit) al orașului nu făcea față debitului prea mare al apelor încărcate cu aluviuni, s-a aplicat sistemul deschis. Acest sistem era folosit și în vechea cetate de la Adamclisi pe timpul romanilor, fapt ce ce determină să credem că Dobrogea avea același regim al precipitațiilor. Sistemul prezintă o mare capacitate de evacuare a apelor, sistemul fiind îmbunătățit pe parcurs din cauza proiectării sale sub capacitatea cerută de volumul apelor scurse din ploile torențiale. Acest lucru dovedește că la baza proiectului nu a stat un studiu sistematic, o evaluare corectă a precipitațiilor ci a scurgerii din zona orașului Cernavoda.

Apele intermitente cu caracter torențial apar sub doua aspecte distincte, în vorbirea obișnuită corespunzând denumirii de „șuvoaie” și „seluri”. Suvoaiele curg pe coaste de dealuri, în văi mici înclinate și strâmte iar selurile apar ca unde puternice pe fundul văilor mari dar seci. Forța lor considerabilă este dată de pantă și debitul apei.

Transmiterea în aval de la locul căderii ploii a apei concentrate în sel se efectuează sub forma unui val zgomotos înalt uneor de 1-1,5 m care apare în general „din senin”, ele fiind și cele mai periculoase.În prima fază, selul eroade, săpându-și o albie care poate ajunge la 1,5-2m adâncime pentru o singură ploaie.

Figura nr.22 Surpare – dealul Vifor (original)

Figura nr.23 Ogaș format în urma ploilor torențiale (original)

Alunecările-surpările cu largă extesiune au o profunzime mare (25m) aspect de terase fluviatile ajungând la peste 1 km lungime în zona Columbia Cernavoda. Ele au fost timpuriu stabilizate, mărturie fiind existența pe suprafața lor a unor așezări a căror vechime înaintează până în neolitic, iar în al doilea rând, prin morfologia lor ( estomparea râpei de desprindere, fragmentarea avansata continnuitatea cuverturii loessoide). Dezechilibrul care a generat aceste surpări- alunecări se leagă de ultima fază de adâncime a Dunării (halogen inferior).Apar surpări și alunecări propriu zise dezvoltate pe depozite diferite, predominând cele pe substrat loessoid. Apar în trepte cu înălțimi relativ reduse (1-5m). Sunt active sau puțin stabilizate activate uneori prin subminarea versanților de către văile torențiale afluente ( V. Mare Cernavoda, V. Cimitirului) având o frecvență redusă în sectorul Hinog pe formațiuni cuaternare, pliocene sarmațiene, apțiene. ( Basarabeanu N. (1971)

Alunecările superficiale apar pe versanții puternic înclinai (20-30 m) sub forma unor mici trepte, cu poduri înclinate acoperite parțial cu vegetație cunoscute sub denumirea de „câmpuri sterpe”. Când textura depozitului este argiloasă procesul are caracter sufozional (nord Cernavoda). Alunecările profunde apar pe pantele medii și mari ale versanților mai mari de 30 m. Adâncimea patului de alunecare se află la 5-6 m fiind reduse la suprafață. Ele au apărut pe versantul dunărean sau în bazinele de recepție ale torenților care îl fragmentează. Când apar în cadrul torenților au forma unor „limbi de gheață” cu puternice crăpături transversale și longitudinale. Cele aflate direct pe abruptul dunărean se prezintă în valuri declandșându-se rapid primăvara. (Basarabeanu N. (1971) Orașul Cernavoda – Caracterizare geografică.Privire generală asupra sistematizării lui teritoriale pag 205-208 )

Eroziunea liniară afectează versanții cu panta mai mare de 3 în zona Rasova-Cernavoda. Ea se diferențiază în funcție de litologic, depozitele argilo-niisipoase generând râpele. În profil transversal au aspectul literei „U”, cu versanți în trepte când aceștia sunt afectați de surpări, sau în valuri când pe versanți apar alunecări. Bazinele de recepție au o formă ovală având axa mare cu mult mai lungă decât canalul de scurgere.În depozitele loessoide apar râpele tentaculare cu profil transversal îngust în formă de „U”.

Eroziunea areolară este influențată de lungimea, forma și orientarea pantei de scurgere, tipul de sol și roca mamă, modul de utilizare a terenului. Aceasta are valori de 0,5 – 0,8 mm/an, iar în anii cu ploi excepționale aceste valori sunt cu mult depășite ajungându-se la 1-2 cm/an.

Eroziunea ecoliană se realizează pe toată suprafața versantului dunărean. Procesul compementar depunerii eoliene este slab reprezentat prin dune înțelenite orientate NV-SE.

Formele sufozionale apar concentrate în domeniul versanților până la 100-150 m depărtare de lunca Dunării. Ele își modifică total aspectul îmbrăcând forma de hornuri, hrube, puțuri, turnuri sau complexe sufozionale aflate în diferite stadii de evoluție. Cele mai extinse sunt în apropiere de Cernavoda (Râpele Mari, V. Mare, Râpele Hinog) având suprafețe de 10-20 ha fiecare. Au forma alungită, tentaculară și direcție perpendiculară pe direcția luncii, punct de la care și-a început înaintarea regresivă. Complexele sufozionale se suprapun organismelor torențiale antelossiene care fragmenau versantul. Depunerile cuaternare loessoide sunt mai abundente pe traiectul acestor forme depresionare al căror contur a fost complet șters pe ele instalându-se procese torențial-sufozionale cu intensitate mare. Dinamica formelor sufozionale este destul de accentuată. Viteza de retragere a râpelor torențial-sufozionale este la obârșie de 2-3m/an, având în anii cu condiții pluviometrice excepționale (1960, 1964), 40-50 m/an. Dinamica accentuată a procesului sufozinal din această zonă se leagă de grosimea de grosimea mai mare a depozitelor loessoide, numărul redus al solurilor fosile, conținutul în carbonați mai ridicat (20-27% față de 15-20% în zona litorală), aportul de apă de pe versanți, degradarea vegetației spontane. Ponderea sufoziunii ca verigă a sistemului de modelare a reliefului înscrie o curbă slab ascendentă paralel cu reducerea numărului formelor sufozionale și alterarea caracterelor lor tipice.

Figura nr.24 Eroziune de adâncime Dealul Vifor (original)

Figura nr. 25 Eroziune de adâncime Dealul Vifor (original)

Figura nr. 26 Eroziune (original)

Tasarea apare și se dezvoltă ulterior sedimentării realizându-se în toate tipurile și varietățile depozitelor loessoide existente în Podișul Medgidiei. Terenurile supuse irigării cunosc acest fenomen în mod diferențiat în funcție de condițiile locale, înclinarea terenurilor, valoarea irigării. Procesul terasării apare în lungul canalelor de irigații, astfel că se impune un control riguros al debitelor apei în câmp preîntâmpinându-se și eroziunea care în multe locuri a început să-și facă apariția. (Basarabeanu N. , Marin I (1978) Degradările de teren pe versantul drept al Dunării aferent Dobrogei.(Studii de georgrafie, București)

CAPITOLUL III

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În lucrarea de față am analizat acele elemente care permit cunoașterea și urmărirea modificărlor calității mediului fie acțiunea factorilor naturali, fie ca urmare a activității antropice.

O bună cunoaștere a fenomenelor a cauzelor și consecințelor efectelor acțiunii antropice asupra mediului, are drept consecință protejarea și menținerea unui mediu cât mai bun. Orizontul local constituie pentru noi mediul natural, izvorul nesecat de impresii și cunoștințe care favorizează înțelegerea scopului păstrării patrimoniului natural.

Mediul geografic în orizontul local oferă:

Un relief fragmentat de văi largi cu direcție E-V, datorită rezistenței slabe a lutului galben (loess)

Forma văilor este complicată ( în formă de furcă către obârșie)

Versanții abrupți sunt subminați de apă, astfel că apar surpări, ogașe bine puse în evidență dupa ploaie

Prin observațiile asupra torenților se poate măsura și calcula suprafața distrusă, volumul de material erodat și transportat

Experiența milenară arată că elementele intens atacate de om au fost cele naturale (vegetația, fauna, apa) altele fiind mai conservatoare (sol, relief,climă)

Prin elaborarea acestei lucrari am constatat ca in valorificarea si optimizarea spatiului geografic din Romania, un rol deosebit revine geoeconomiei agrare, care in esenta urmareste gestionarea terenului agricol si reorganizarea sistemelor agroproductive pe baza conceptului geoecologic realizat prin conjugarea eforturilor specialistilor din diferite domenii. Viziunea geoecologica recomandă să se acționeze pe două direcții : de conservare, mărire și repotențare a capacității productive a pământului; pe de altă parte și de selectare, ameliorare și creștere a vigorii bioproductive a plantelor de cultură. Numai în felul acesta fiecare unitate edafica-omogenă cultivată cu speciile de plante compatibile condițiilor locale, va oferi eficiență maximă.

Telul gospodării terenurilor este menținerea și amenaharea arboretelor existente și crearea de altele noi care să satisfacă realizarea următoarelor obiective social-econimice:

1. Protejarea solului împotriva eroziunii. Există 67,3 ha pădure situată pe terenuri în pantă cu eroziune evidentă și din care nu se recoltează lemn. Pădurea are rolul de a stabiliza terenurile degradate afectate de alunecarea de teren.

2.Protejarea malurilor fluviului Dunărea de eroziunea apelor. În această categorie se încadrează o suprafață de 2600 ha aflate pe malurile lipsite de sistemul dig-mal.

3. Protecția împotriva factorilor climatici dăunători

4. Protecția Canalului Dunăre-Marea Neagră

În funcție de obiectivele principale de protejare pădurile au fost repartizate pe categorii funcționale astfel:

Benzi de pădure aflate pe cursurile de apă unde nu se află incinte îndiguite – 50%

Arborete în zona dig-mal – 2%

Arborete pe versanți afectați de formațiunile torențiale sau pe văi cu terenuri ușor erozibile care sunt expuși unor astfel de fenomene și pante mai mari de 45%

Arborete în jurul construcțiilor hidrotehnice (Canalul Dunăre – Marea Neagră) – 2%

Arborete de protecție împotriva factorilor climatici dăunători – 14%

Profunde transformări social-economice care au avut loc în agricultura țării noastre, particularități pedoclimatice și de relief precum și păstrarea unei vechi tradiții în practicarea culturii plantelor contribuie la explicarea caracterului predominant agricol al orașului Cernavoda. Suprafața agricolă a crescut de-a lungul anilor prin desțeleniri, desecări și amenajarea chiuvetelor lacustre, prin dirijarea apelor intermitente, prin înlăturarea și luarea de măsuri pentru înlăturarea eroziunii solului.

În vederea transformării naturii aride a terenurilor erodate și mai ales pentru combaterea secetei, s-au efectuat lucrări de îmbunătățire funciare și de gospodărire a apelor, un loc aparte ocupânnd lucrările de combatere a eroziunii solului și de irigare.

O influență negativă asupra producției la hectar o are dezgolirea rădăcinilor plantelor prin antrenarea particulelor de sol de către apa provenită din irigații sau precipitații torențiale contribuind la uscarea plantelor.

Pentru protecția malurilor și a digului sunt indicate arborete tinere cu consistență plină, repartizate uniform, astfel încât cu ocazia retăierilor de regenerare să evite degolirea unor suprafețe mari.

Pentru terenurile degradate recomand lucrări de încetinire și oprire a degradări iar terenurile cu pante accentuate să fie păstrate în stadiul natural, înierbat, folosite rațional ca pășune.

Suprafețele erodate din orașul Cernavoda impune o administrare eficientă a terenurilor atât a celor utilizate în agricultură (kastanoziomurile erodate) cât și a terenurilor ocupate cu vegetație naturală situată în zonele de taluz ale canalului Dunare-Marea Neagră și pe Valea Cișmelei. Pentru terenurile utilizate în agricultură se va avea în vedere aplicarea măsurilor agrotehnice pentru protecția solului împotriva eroziunii respectiv:

-arături pe curba de nivel

-cultivarea de suprafețe mai mari cu cereale de toamnă ce oferă o protecție mai bună solului împotriva eroziunii cât și înfințarea de perdele forestiere cu dublu rol, atât de protecție împotriva eroziunii cât și pentru crearea unui microclimat favorabil dezvoltării plantelor de cultură. Pentru terenurile erodate și pentru asociația cu erodosoluri situate pe versanții canalului Dunare- Marea Neagră se recomandă efectuarea de lucrări funciare pentru stabilizarea versanților și lucrări de reconstrucție ecologică prin impădurirea acestor terenuri.

Aceste suprafețe mari ocupate cu terenuri cu diferite grade de eroziune dau o imagine de ansamblu specifică pedopeisajului acestei unitați administrativ teritoriale , drept pentru care se impune un management adecvat pentru utilizarea și administrarea acestor terenuri.

În analiza elementelor mediului am subliniat starea actuală și cauzele apariției dezechilibrelor naturale locale, posibilitatea evoluției lor în viitor. Intensitatea și formele activității antropice, efectele acesteia asupra mediului, pun în evidență în acest sector un peisaj puternic antropizat. Vegetația naturală a fost în cea mai mare parte înlocuită prin culturi agricole. Pășunile ocupă suprafețe restrânse și sunt în general foarte degradate ca urmare a utilizarii excesive. Rețeaua hridrografică este în genereal modificată prin lucrări de canalizare, irigații, desecări. Ca forme de dezechilibre se remarcă poluarea aerului,apei, solului.

Bibliografie:

Basarabeanu N. (1970) Procese hridromorfologice actuale pe Dunărea inferioară (sector Ostrov-Hârșova) pag 265-269

Basarabeanu N. (1971) Orașul Cernavoda – Caracterizare geografică.Privire generală asupra sistematizării lui teritoriale pag 205-208

Basarabeanu N. , Marin I (1978) Degradările de teren pe versantul drept al Dunării aferent Dobrogei.(Studii de georgrafie, București)

Basarabeanu N (1975) Considerații asupra dinamicii reliefului în bazinul văii Carasu (Tipografia Universității Al. I.Cuza)

Blaga Gh., Rusu I., Udrescu S., Vasile D., 1996 – Pedologie, Editura Didactică și Pedagogică RA, București;

Brătescu C. (1928) Pământul Dobrogei

Coteț P. (1965) Unele aspecte ale reliefului dezvoltat pe loess și depozite loessoide. Comunicări de geografie S.S.N.G vol.III, București.

Mihalache M, 2006 – Pedologie – geneza, proprietățile și taxonomia solurilor. Editura Ceres, București;

Mușat I. (1936) Monografia orașului Cernavoda

Posea G. (1984) Aspecte ale evoluției Dunării și Câmpiei Romane,Terra nr.1

Velcea V. (1981) Geografia orizontului local. Probleme de ordin metodologic, Terra nr.4

Primaria orașului Cernavoda – Actualizare plan urbanistic general oraș Cernavoda – Memoriu general.