Studiu Privind Formarea Veniturilor Bugetului Administratiei Centrale de Stat al Romaniei
-CUPRINS-
CAP. I CONȚINUTUL ȘI CLASIFICAREA VENITURILOR BUGETARE
1.1. Definirea veniturir bugetare și caracterizarea generală a acestora……………………..4
1.2. Clasificarea veniturilor bugetare…………………………………………………………………..6
1.3. Definirea creanțelor bugetare și procedura executării acestora…………………………9
CAP. II STRUCTURA SINTETICĂ A VENITURILOR BUGETULUI ADMINISTRAȚIEI CENTRALE DE STAT AL ROMÂNIEI ȘI DINAMICA ACESTORA
2.1. Structura sintetică a veniturilor Bugetului Administrației Centrale de Stat al
României………………………………………………………………………………………………..11
2.2. Dinamica veniturilor Bugetului Administrației Centrale de Stat al României
în perioada 1998-2004……………………………………………………………………………..18
CAP. III ANALIZA PARTICIPĂRII IMPOZITELOR DIRECTE LA CONSTITUIREA VENITURILOR BUGETULUI ADMINISTRAȚIEI CENTRALE DE STAT AL ROMÂNIEI
3.1. Analiza participării impozitului pe profit la formarea veniturilor Bugetului
Administrației Centrale de Stat…………………………………………………………………24
3.2. Analiza participării impozitului pe veniturile persoanelor fizice la formarea
veniturilor bugetare…………………………………………………………………………………28
3.3. Participarea impozitului pe dividende la formarea veniturilor Bugetului
Administrației Centrale de Stat…………………………………………………………………31
CAP. IV CONTRIBUȚIA IMPOZITELOR INDIRECTE LA FORMAREA VENITURILOR BUGETULUI ADMINISTRAȚIEI CENTRALE DE STAT AL ROMÂNIEI
4.1. Definirea impozitelor indirecte și caracterizarea generală a acestora…………….33
4.2. Analiza contribuției taxei pe valoarea adăugată la formarea veniturilor
bugetare în România………………………………………………………………………………34
4.3. Analiza participării accizelor la formarea Bugetului Administrației Centrale
de Stat al României………………………………………………………………………………..37
4.4. Contribuția taxelor vamale la formarea veniturilor bugetare ale României……40
CAP. V ANALIZA PARTICIPĂRII VENITURILOR NEFISCALE ȘI A VENITURILOR DIN CAPITAL LA FORMAREA BUGETULUI ADMINISTRAȚIEI CENTRALE DE STAT
5.1. Analiza participării veniturilor nefiscale la formarea Bugetului
Administrației Centrale de Stat al României…………………………………………….42
5.2. Contribuția veniturilor din capital la formarea Bugetului Administrației
Centrale de Stat al României………………………………………………………………….46
CAP. VI UNELE CONCLUZII ȘI PROPUNERI PRIVIND FORMAREA VENITURILOR BUGETULUI ADMINISTRAȚIEI CENTRALE DE STAT…………….49
CAPITOLUL I
CONȚINUTUL ȘI CLASIFICAREA VENITURILOR BUGETARE
1.1 Definirea veniturilor bugetare și caracterizarea acestora
Veniturile bugetare1 reprezintă totalitatea resurselor bănești care alimentează bugetul public și care formează un sistem unitar de venituri, indiferent de proveniența acestora.
Aceste venituri sunt destinate unor utilități cu caracter public, în favoarea tuturor cetățenilor țării, a unor categorii distincte de cetățeni – în cazul unor situații specifice sau pentru cetățenii aparținând unei comunități locale.
Proveniența acestor resurse este dată de produsul intern brut sau, uneori, de avuția națională și de transferurile primite din străinătate.
Formarea veniturilor bugetare are loc prin relațiile financiare ce se desfășoară între stat cu organismele sale constituite la nivel național și la nivelul unităților administrativ teritoriale și cu instituțiile publice și private și populație.
Mobilizarea veniturilor bugetare este la:
bugetul administrației centrale de stat;
fondurile speciale extrabugetare;
bugetul asigurărilor sociale de stat;
bugetul fondului pentru plata ajutorului social și bugetele locale.
Veniturile bugetare sunt venituri de natură publică, dar veniturile bugetare sunt diferite de veniturile publice. Veniturole publice au o sferă mai largă de cuprindere, incluzându-le pe cele bugetare. În structura veniturilor publice intră și veniturile obținute din activitatea desfășurată de regiile publice autonome și alte unități aparținând statului, la care se adaugă veniturile obținute de către instituțiile publice ( excluzându-se taxele fiscale, care intră în componența veniturilor bugetare ) care se rețin integral sau parșial pentru autofinanțarea activității subiecților ce le-au obținut. La regiile autonome și la unitățile economice, o parte a acestor venituri reprezintă o bază de venit pentru pentru bugetul public corespunzător, luând forma profitului impozabil. Ca venituri ale bugetului public pot figura și vărsămintele din profitul net al acestor subiecți iar în cazul unor instituții, totalitatea veniturilor incasate să fie vărsate la bugetul public.
Veniturile bugetare dețin o pondere mare în structura veniturilor publice, iar mărimea și structura lor exercită o influență accentuată asupra mărimii și structurii veniturilor publice, de asemenea, evoluția veniturilor publice fiind dependentă de evoluția veniturilor bugetare.
Ca mijloace sau modalități practice de formare a bugetului public, veniturile bugetare se mobilizează pe baza unor reglementări legale, edictate de stat în funcție de politica sa economico-financiară privind repartiția produsului intern net și mobilizarea unor resurse acesibile din exterior. Însă, resursele accesibile din exterior nu fac parte din categoria veniturilor ordinare, ci au menirea de a finanta, o parte a necesității de acoperire a deficitului bugetar, fiind considerate venituri extraordinare cu afectație specială.
____________________________
1Talpoș Ioan – Finanțele României – vol.I, Editura Sedona, Timișoara, 1995, p.260.
Elementele tehnice ale veniturilor bugetare sunt trăsături ale fiecărui venit bugetar, determinate în funcție de natura sa, de modul de așezare și percepere la buget, și de proveniența sa . Aceste elemente sunt precizate prin actele normative de instituire și reglementare a lor, și se referă la:
denumirea venitului bugetar;
subiectul venitului bugetare sau contribuabilul;
plătitorul venitului bugetar care vizează persoana obligată să efectueze calculul, reținerea și plata către buget a venitului;
obiectul venitului bugetar sau materia impozabilă cu referire la fenomenul economic pe baza căruia se stabilește obligația financiară;
unitatea de impunere, adică unitatea de măsură ( bănească și fizică ) în care se exprimă obiectul venitului bugetar;
baza impozabilă, reprezintă fie suma asupra căreia s aplică o cotă de impozit, de taxă sau de contribuție, fie unitatea fizică de măsură asupra căreia se aplică suma fixă stabilită, pentru a se determina cuantumul impozitului datorat, a taxei sau a contribuției;
asieta sau modul de așezare, de calcul și de vărsare a venitului bugetar;
termenele de plată( de vărsare ) la bugetul public;
facilitățile acordate la stabilirea și plata obligațiilor către bugetul public;
obligațiile și răspunderile subiecților venitului bugetar;
dreptul de contestație al subiecților venitului bugetar și modul de rezolvare a contestațiilor;
Structura generală a veniturilor bugetare se stabilesc prin Legea Finanțelor Publice, iar dreptul de instituire a acestora revine Parlamentului. Trăsăturile caracteristice și regimul veniturilor bugetare se precizează prin unele legi distincte, pe baza cărora Guvernul adoptă hotărâri, iar Ministerul Finanțelor emite ordine, norme metodologice și instrucțiuni privind regimul de așezare și percepere pentru fiecare venit bugetar.
Mărimea veniturilor bugetare depinde de:
de gradul de dezvoltare a activității aconomico-sociale generatoare de venituri ale participanților la aceste activități;
de nivelul presiunii fiscale individuale și globale;
de volumul produsului intern net;
de procesele de repartiție primară și secundară a produsului intern net;
de măsura valorificării de către stat a unora din bunurile ce-i aparțin.
Între veniturile bugetare și cheltuielile publice există o puternică interdependență, în funcție de volumul veniturilor, se realizează ordonarea necesităților ce pot fi acoperite.
Evoluția resurselor și utilizărilor bugetare este determinată de factori economici, sociali, demografici, politici, militari și de natură financiară.
Factori economici de creștere a produsului intern brut, care oferă posibilitatea sporirii veniturilor bugetare datorită creșterii veniturilor impozabile sau taxabile.
Factori monetari reprezenteți de credit, dobândă și masa monetară, infuențând prețurile
Dacă cresc prețurile rezultă creșterea nominală a profiturilor, salariilor și altor venituri impozabile.
Factori sociali se manifestă prin redistribuirea unui volum însemnat de resurse în scopul satisfacerii nevoilor cetățenilor ( învățământ, educație, întreținerea și refacerea sănătății, protecția și securitatea socială ).
Factori demografici manifestați de creșterea numărului de contribuabili datorită creșterii numerice a populației țării.
Factori politici care constau în dezvoltarea activităților economice în anumite ramuri, regiuni, concretizate în creșterea veniturilor, organizarea asigurărilor sociale de stat și perceperea de contribuții aferente, creșterea presiunii fiscale, instituirea de noi impozite și taxe.
Factori militari prin consum de resurse financiare publice pentru înzestrarea și întreținerea armatei.
Factorii de natură financiară reprezintă sinteza influențelor celorlalți factori, concretizați în nivelul veniturilor bugetare mobilizabile pentru acoperirea cheltuielilor publice.
1.2. Clasificarea veniturilor bugetare
Structura resurselor bugetare ale bugetului de stat include veniturile curente de tipul impozitelor, taxelor, veniturilor nefiscale, precum și veniturile din capital. Această structură diferă de la o țară la alta.
Trăsăturile caracteristice proprii veniturilor fac posibilă o clasificare adecvată a lor, după irmătoarele criterii:
Regularitatea mobilizărilor la bugetul public;
Conținutul economic;
Proveniența;
Veriga bugetară la care se mobilizează.
În funcție de ritmicitatea încasării lor de la buget, veniturile bugetare formează două categorii:ordinare sau curente și extraordinare sau întâmplătoare.
Veniturile ordinare sunt cele considedrate normale, fiind instituite și mobilizate la buget în mod obișnuit și care se încasează la buget cu o anumită regularitate.
În această categorie se includ: veniturile fiscale și nefiscale și contribuțiile destinate alimentării bugetului asigurărilor sociale de stat și pentru constituirea unor fonduri speciale.
Venniturile extraordinare sunt cele la care statul recurge în situații excepționale, când veniturile curente nu acoperă cheltuielile publice. Astfel de venituri se mobilizează de către stat pentru înfăptuirea de fonduri speciale destinate finanțării acțiunilor consacrate ieșirii din criză, acoperirii unor dificultăți de mare amploare ca efect al calamităților naturale și acoperirii deficitelor bugetare.
Veniturile de acest gen se procură pe calea creditului public, pe seama împrumuturilor de stat angajate din țară și/sau străinătate, a certificatelor de trezorerie și a altor forme ale titlurilor de stat. Veniturile extraordinare pot fi procurate și pe căi monetare, prin recurgerea la angajarea de împrumuturi de la Banca r, se realizează ordonarea necesităților ce pot fi acoperite.
Evoluția resurselor și utilizărilor bugetare este determinată de factori economici, sociali, demografici, politici, militari și de natură financiară.
Factori economici de creștere a produsului intern brut, care oferă posibilitatea sporirii veniturilor bugetare datorită creșterii veniturilor impozabile sau taxabile.
Factori monetari reprezenteți de credit, dobândă și masa monetară, infuențând prețurile
Dacă cresc prețurile rezultă creșterea nominală a profiturilor, salariilor și altor venituri impozabile.
Factori sociali se manifestă prin redistribuirea unui volum însemnat de resurse în scopul satisfacerii nevoilor cetățenilor ( învățământ, educație, întreținerea și refacerea sănătății, protecția și securitatea socială ).
Factori demografici manifestați de creșterea numărului de contribuabili datorită creșterii numerice a populației țării.
Factori politici care constau în dezvoltarea activităților economice în anumite ramuri, regiuni, concretizate în creșterea veniturilor, organizarea asigurărilor sociale de stat și perceperea de contribuții aferente, creșterea presiunii fiscale, instituirea de noi impozite și taxe.
Factori militari prin consum de resurse financiare publice pentru înzestrarea și întreținerea armatei.
Factorii de natură financiară reprezintă sinteza influențelor celorlalți factori, concretizați în nivelul veniturilor bugetare mobilizabile pentru acoperirea cheltuielilor publice.
1.2. Clasificarea veniturilor bugetare
Structura resurselor bugetare ale bugetului de stat include veniturile curente de tipul impozitelor, taxelor, veniturilor nefiscale, precum și veniturile din capital. Această structură diferă de la o țară la alta.
Trăsăturile caracteristice proprii veniturilor fac posibilă o clasificare adecvată a lor, după irmătoarele criterii:
Regularitatea mobilizărilor la bugetul public;
Conținutul economic;
Proveniența;
Veriga bugetară la care se mobilizează.
În funcție de ritmicitatea încasării lor de la buget, veniturile bugetare formează două categorii:ordinare sau curente și extraordinare sau întâmplătoare.
Veniturile ordinare sunt cele considedrate normale, fiind instituite și mobilizate la buget în mod obișnuit și care se încasează la buget cu o anumită regularitate.
În această categorie se includ: veniturile fiscale și nefiscale și contribuțiile destinate alimentării bugetului asigurărilor sociale de stat și pentru constituirea unor fonduri speciale.
Venniturile extraordinare sunt cele la care statul recurge în situații excepționale, când veniturile curente nu acoperă cheltuielile publice. Astfel de venituri se mobilizează de către stat pentru înfăptuirea de fonduri speciale destinate finanțării acțiunilor consacrate ieșirii din criză, acoperirii unor dificultăți de mare amploare ca efect al calamităților naturale și acoperirii deficitelor bugetare.
Veniturile de acest gen se procură pe calea creditului public, pe seama împrumuturilor de stat angajate din țară și/sau străinătate, a certificatelor de trezorerie și a altor forme ale titlurilor de stat. Veniturile extraordinare pot fi procurate și pe căi monetare, prin recurgerea la angajarea de împrumuturi de la Banca Națională (sau Centrală) sau prin acoperirea deficitelor prin emisiunea banilor de hârtie.
În categoria veniturilor extraordinare se mai includ și: ajutoarele și alte transferuri primite din străinătate, sumele rezultate din lichidarea participațiilor de capital ale statului în străinătate, precum și sumele provenitedin vânzarea unora din bunurile statului în afara granițelor țării, ajutoarele și donațiile primite din străinătate.
Din punct de vedere al conținutului economic, veniturile bugetare sunt structurate în:venituri curente, venituri de capial, sume defalcate și transferuri.
Veniturile curente dețin ponderea cea mai mare în formarea bugetului public, fiind încasat epe baza unor prevederi legale care au o mare valabilitat eîn timp, având un caracter repetitiv, de la un an bugetar la altul.
În funcție de natura lor, veniturile curente se subdivid în: venituri fiscale și nefiscale.
Veniturile fiscale se instituie de către stat, în calitatea sa de subiect de drept public și se concretizează în impozite, taxe și contribuții. Ele reprezintă prelevări legale din veniturile create de agenții economiciși din veniturile populației legate de deținerea unor averi sau proprietăți impozabile.
Veniturile fiscale sunt de două tipuri, fiind percepute:
Impozite, taxe și contribuții directe, în cazul cărora suportatorul real este considerat a fi însuși subiectul lor;
Impozite și taxe indirecte, în cazul cărora suportatorul real nu coincide cu subiectul plătitor.
Veniturile nefiscale revin statului în calitatea sa de proprietar de capitaluri avansate în procesul de producție economică și cele mobilizate de la regiile publice autonome și de la instituțiile publice.
Ca deținător de capitaluri avansate în producția economică, statului îi revin devidende, care se mobilizează fie direct la buget, fie la dispoziția unor organisme statale specifice.
Dividendele aferente valorificării capitalului ce aparține statului se încasează de către Fondul Proprietății de Stat și Fondurile Proprietății Private-ce au dobândit acțiunile aferente capitalului de stat, înregistrat sub formă de capital social al societăților comerciale pe acțiuni înființate prin transformarea fostelor întreprinderi de stat.
De la regiile publice autonome, veniturile nefiscale mobilizate la bugetul publiciau forma întregului profit net al acestora sau a vărsămintelor unei fracțiuni din profitul net rămas după alimentarea fondurilor proprii. Soluția adoptată de practica bugetară actuală din România este cea a vărsămintelor din profitul net.
Veniturile nefiscale de la instituțiile publice sunt de o varietate mai mare sau mai mică, în funcție de gradul de dezvoltare a serviciilor oferite de stat prin intermediul acestora.
Ele apar sub forma:
Taxelor(pentru brevete și invenții, pentru înregistrarea mărcilor de fabrică, pentru prestații și servicii ale căpeteniilor de port, pentru eliberarea autorizațiilor de transport cu autovehiculele în traficul internațional de mărfuri, taxele consulare, taxele pentru obținerea deciziilor de autorizare în domeniul audiovizualului, etc.)
Venituri încasate de diverse unități sau pentru duferite activități, care se varsă la buget, veniturile circumscripțiilor, laboratoarelor și dispensarelor veterinare, veniturile unităților de reproducție și selecție a animaleleor, din încasarea contravalorii lucrărilor de combaterea a dăunătorilor și bolilor în sectorul vegetal, din comercializarea de standarde, din vânzarea reportajelor și serviciile de știri realizate de ‘Rompres’, din chiriile aferente imobilelor proprietate de stat și administrate de instituțiile publice, din serviciile de statistică oferite la cererea diferiților beneficiari iinterni și externi;
Vărsăminte efectuate din veniturile unor instituții publice și ale unor activități autofinanțate.
Veniturile nefiscale diverse sunt acelea provenite din aplicarea amenzilor și penalităților, din încasarea dobânzilor aferente ratelor lunare pentru vânzarea locuințelor construite din fondurile statului, din valorificarea bunurilor confiscate, din expertizele în navigație, etc.
Veniturile din capital dețin o pondere scăzută în structura veniturilor bugetare și provin din valorificarea prin vânuare a unei părți din avuția națională aflată în patrimoniul public, a unor bunuri acumulate în patrimoniul public, fiind rezultatul utilizării unei părți din resursele bugetare ale perioadelor trecute.
Aceste venituri cuprind:
Venituri obținute din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice (ex: mobilier, echipamente de birotică etc.);
Venituri obținute din valorificarea unor bunuri ale statului (ex: locuințele);
Venituri obținute din valorificarea unei părți a stocurilor aflate în rezerva de stat.
Sumele defalcate și transferurile apar ca venituri ale bugetelor locale sau ale unor bugete ale fondurilor speciale și ca utilizări în cazul bugetului administrației de stat.
Sumele defalcate au în vedere cedarea de la bugetul general a unei părți din impozitul pe salarii, în scopul atenuării dezechilibrelor bugetare de la nivelul unităților administrativ-teritoriale.
Transferurile se alocă atât în favoarea bugetelor locale, cât și a unor bugete ale fondurilor speciale. În bugetul anului 1998 figurează următoarele transferuri:
către bugetele locale:
pentru asigurarea protecției sociale a populației aferentă energiei termice și transportului urban de călători;
pentru investiții;
către bugetele fondurilor speciale;
pentru Fondul destinat plății pensiilor și celorlalte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor;
pentru Fondul de risc și sccident.
După proveniența veniturilor bugetare, sunt interne și externe.
Veniturile de proveniență internă se încasează sub formă de:impozite și taxe, contribuții, vărsăminte, donații interne, împrumutiri publice interne, alte venituri excepționale.Ca venituri bugetare sunt și cele provenite de la domeniul public, emisiunea banilor de hârtie.
Aceste venituri de proveniență internă sunt grupate în funcție de calitatea subiectului plătitor astfel:
venituri de la agenții economici(cu capital de stat, privat sau mixt);
venituri de la instituțiile publice și private;
venituri de la populație.
Veniturile de proveniență externă , îmbracă forma împrumuturilor de stat externe contractate la instituții financiare internaționale, la guvernele altor țări, la băncile private și la orice deținători străini de capitaluri bănești. La acestea se adaugă diferitele transferuri externe primite sub forma ajutoarelor nerambrsabile de la organisme internaționale sau din partea altor state.
Din exterior mai pot proveni:
dobânzile încasate pentru creditele externe acordate de stat, precum și ratele scadente la aceste credite ce se încasează de către buget în anul curent;
unele ajutoare financiare și donații primite din străinătate;
impozite și taxe percepute de la reprezentanțeleîn România a firmelor străine;
impozitul asupra dividendelor cuvenite investitorilor străini, ce se transferă în străinătate;
unele lichidări ale participațiilor de capital ale statului în străinătate.
În funcție de veriga bugetară la care se mobilizează, veniturile bugetului public al României se împart în:
venituri cuvenite bugetului administrațieicentrale de stat;
venituri cuvenite bugetelor locale;
venituri cuvenite bugetului asigurărilor sociale de stat.
În toate țările lumii și din ce în ce mai frecvent, se manifestă o cerere sporită de resurse financiare, generată de creșterea nevoilor sociale într-un ritm mai rapid decât cel al evoluției produsului intern brut.
1.3. Definirea creanțelor bugetare și procedura executării acestora
Proiectele legii bugetare anuale și cifrele bugetare previzionate pentru noul an sunt supuse dezbaterii și aprobării puterii legislative din fiecare țară, întrucât bugetul public are incidență asupra celei mai mari părți a populației țării și reprezintă atât principalul instrument, cât și principalul mijloc de înfăptuire a politicii economico-sociale și financiare a statului.
Execuția bugetului de stat reprezintă ansamblul operațiunilor privind încasarea veniturilor și efectuarea propriu-zisă a cheltuielilor aprobate de către Parlament.
“Actorii” acestor operațiuni sunt instituțiile financiare, aparatul fiscal, Trezoreria publică, băncile, agențiile guvernamentale și contribuabilii, însă răspunderea generală pentru aducerea la îndeplinire a autorizației parlamentare revine Guvernului. Acesta trebuie să aibă în vedere faptul că veniturile înscrise în buget reprezintă suma minimă de încasat, iar cheltuielile aprobate reprezintă limitele maxime , până la care pot fi acordate creditele bugetare.
Caracteristica esențială a procesului execuției bugetului de stat constă în separarea activităților de executare a cheltuielilor de cele de executare a veniturilor, fiecare dintre acestea folosind instrumente și proceduri diferite.
În țara noastră, în cadrul Ministerului Finanțelor sunt organizate două departamente-aflate sub coordonarea unor secretari de stat-departamente pentru coordonarrea acestui process bugetar și pentru concentrarea tuturor informațiilor cu privire la execuția veniturilor și a cheltuielilor. Aceste două departamente sunt: Departamentul bugetului de stat și datoriei publice și Departamentul veniturilor statului.
Execuția părții de venituri a bugetului de stat, reprezintă un proces complex și de durată, care oresupune valorificarea concretă a creanțelor bugetare de natura veniturilor fiscale, a veniturilor nefiscale și a veniturilor din capital.
Aceste creanțe sunt înscrise în bugetul de stat ca drepturi ale administrației publice de formare a veniturilor necesare pentru executarea funcțiilor sale și pentru îndeplinirea sarcinilor pe care și le asumă pentru o perioadă de timp determinată.
Procedura execuției creanțelor bugetare de natură fiscală, presupune parcurgerea următoarelor 4 etape: așezarea impozitelor, lichidarea, emiterea titlului de percepere a impozitelor și perceperea propriu-zisă a acestora.
Cele 4 etape se referă la impozite, datorită contribuției acestora la formarea veniturilor bugetare. În cazul veniturilor nefiscale, nu se mai parcurg cele 4 etape, dar încasarea lor are la bază acte legale, iar sumele de bani cuvenite bugetului de stat sunt determinate de calcule specifice.
Așezarea impozitelor se referă la stabilirea obiectului impunerii, la constatarea existenței materiei impozabile de care dispune o persoană fizică sau juridică, și la evaluarea mărimii acesteia.
Lichidarea este operațiunea prin care se determină cuantumulimpozitului datorat de o persoană fizică sau juridică, luându-se în considerare mărimea materiei impozabile care face obiectul impunerii, tipul asietei impozitului, cuprinzând cotele legale de impunere și sumele fixe de impozit, dacă este cazul, situația personală a contribuabilului, precum și alte prevederi ale legilor fiscale în vigoare.
Emiterea titlului de percepere a impozitului, constă în înscrierea cuantumului impozitului datorat, calculat prin operațiunea de lichidare anterioară, într-un act sau dispoziție, pe baza căreia se autorizează perceperea sa ca venit al bugetului de stat.
Forma și denumirea actului legal vizând perceperea impozitului sunt diferite, în funcție de situația contribuabililor. Pentru contribuabilii debitori care se achită spontan de datoria lor se emit titluri de încasare, iar în cazul executării silite a debitorilor care nu-și achită obligațiile financiare față de stat din proprie inițiativă, se emit ordine de încasare.
Perceperea propriu-zisă a impozitului presupune încasarea efectivă a acestuia, în cuantumul și la termenul stabilit. Astfel are loc stingerea obligațiilor fiscale ale persoanelor fizice sau juridice față de bugetul de stat.
În cazul în care contribuabilii nu-și achită obligațiile fiscale la termenele stabilite, în cadrul operațiunii de percepere a impozitului se include și urmărirea, care antrenează executarea silită a debitorilor rău platnici ai statului.
Primele 3 operațiuni, de așezarea impozitului, lichidarea și emiterea titlului de percepere a impozitului, sunt delimitate de operația gestionară de percepere a impozitului și se realizează de către organele specializate ale Ministerului Finanțelor, formând aparatul fiscal, iar cea de-a patra operațiune se efectuează de către contabili-încasatori, aflați în serviciul Trezoreriei publice sau al băncilor care au mandatul executării de casă a bugetului de stat.
CAPITOLUL II
STRUCTURA SINTETICĂ A VENITURILOR
BUGETULUI ADMINISTRAȚIEI CENTRALE DE STAT
AL ROMÂNIEI
ȘI DINAMICA ACESTORA
2.1. Structura sintetică a veniturilor
Bugetului Administrației Centrale de Stat
Impozitele directe și cele indirecte reprezintă veniturile BACS.
La nivel național se constituie 11 bugete distincte1, și anume: Bugetul Administrației Centrale de Stat, Bugetul Parlamentului, Bugetul Președinției Statului, Bugetul Guvernului, Bugetul Autorității Judecătorești, Bugetul Curții de Conturi, Bugetul Curții Constituționale, Bugetul Consiliului Legislativ, Bugetul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Bugetul Avocatului Poporului și Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat. Bugetul Administrației Centrale de Stat deține locul cel mai important în cadrul actualului sistem bugetar al României și are un rol major în raport cu celelalte bugete componente.Acest rol decurge din realitatea că la dispoziția sa se concentrează cea mai mare parte a veniturilor publice și tot aici se asigură și finanțarea celor mai importante activități socio-culturale, serviciile și obiectivele economice de importanță strategică națională, precum și apărerea țării și a ordinii interne.De asemenea din fondurile mokbilizate la acest nivel bugetar se asigură finanțarea funcționării și întreținerii Parlamentului-ca organ al puterii de stat, a Președinției și Guvernului-ca organe ale puterii executive, a Autorității Judecătorești, Curții de Conturi ,Curții Constituționale, Consiliului Legislativ și Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Bugetul Avocatului Poporului-ca autorități publice cu funcții specifice care s-au constituit în anii ’90 în contextul restructurării instituțiilor publice și al repunerii în funcțiune a statului de drept în România.
Veniturile Bugetului Administrației Centrale de Stat se concretizează în implozitele, taxele și contribuțiile percepute la bugetul public, având caracter obligatoriu și nerestituibil. Ele reprezintă prelevări legale din veniturile creat de către agenții economici și din veniturile populației, inclusiv în legătură cu deținerea a unor averi sau proprietăți impozabile.
În diferențierea impozitelor se ține cont și de incidența pe care o au acestea asupra contribuabililor. În consecință, veniturile obținute din perceperea impozitelor și taxelor sunt de două tipuri:
impozite, taxe și contribuții derecte, în cazul cărora suportatorul real este
considerat a fii însuși subiectul lor;
impozite și taxe indirecte, în cazul cărora suportatorul real nu coincide cu subiectul plătitor.
Impozitele directe reprezintă principala sursă de venituri a BACS, iar ponderea lor în ultimii ani bugetatri s-a situat în jurul a 50% din totalul veniturilor mobilizate.
_______________________
1Talpoș Ioan, Op.cit., p.87
Impozitele și taxele indirecte sunt acele venituri fiscale în cazul cărora există o neconcordanță între plătitorul acestora la bugetul public și suportatorul lor real. Comparativ cu impozitele directe, impozitele și taxele indirecte au o contribuție mai mare la formarea bugetului public. În România au deținut o pondere de 52-53% din veniturile fiscale.
În structura veniturilor fiscale ce se mobilizează la BACS sunt incluse următoarele impozite directe:
Impozitul pe profit;
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
Impozitul pe dividende.
Veniturile, de natura impozitelor și taxelor indirecte percepute la bugetul public al României, sunt:
Taxa pe valoarea adăugată(T.V.A.), carea înlocuit impozitul pe circulația mărfurilor, începând cu 1 iulie 1993;
Accizele(Acc),taxele speciale de consumație în cazul unor bunuri expres precizate;
Taxele vamale(Tv),percepute de la persoanele juridice;
Corespunzător poziției și rolului său în cadrul sistemului financiar al României, la Bugetul Administrației Centrale de Stat se mobilizează cea mai mare parte a veniturilor cuvenite statului-ca participant legitim la procesul repartiției produsului intern brut.
Volumul total al veniturilor și categoriile de venituri mobilizate la această verigă a sistemului bugetar, sunt prezentate în tabelul următor, cu referire la perioada1998-2004.
Pentru primii 5 ani bugetari 1998-2002, sunt luate în considerare ratele înregistrate în conturile anuale de execuție, iar pentru următorii 2 ani bugetari 2003-2004 luate cifrele înscrise în legea bugetului de stat-ca date de previzionare.
Volumul și structura veniturilor BACS pentru perioada 1998-2004 Tabelul nr. 2.1.
-mld lei și %-
Sursa: www.mfinante.ro, Anuarele statistice ale României 1999-2001
Valoarea absolută a veniturilor totale cunoaște o creștere de la 75.417,3 mld lei în anul 1998, la 178.422,0 mld lei în anul 2002, în condițiile inflației de la an la an, valoarea absolută previzionată pentru anul 2004 fiind de 288.308,6 mld lei.
Veniturile fiscale, de asemenea, cunosc o creștere proporțională de la an la an cu 65.024,4 mld lei în anul 1998 și 168.008,1 mld lei în anul 2002. Pentru anul 2004 se prevede o valoare de 269.335,6 mld lei, în condiții de inflație. Așa cum se observă, în perioada analizată, veniturile fiscale au avut și au o contribuție covârșitoare la formarea veniturilor Bugetului Administrației Centrale de Stat, care este cuprinsă între 86,2%, în anul 1998 și 95,9% în anul 2000. Ponderea veniturilor fiscale în total venituri este foarte mare, în jurul valorii de 90%, atingând valoarea maximă de 95,9% în anul 2000 (an electoral) și o valoare minimă de 86,2% în anul 1998. După anul 2000, când ponderea veniturilor fiscale în total venituri atinge valoarea maximă, are loc o scădere lentă până la valoarea de 92,7% î n anul 2003, urmată de o creștere la 93,4% în anul 2004.
Valoarea absolută a impozitelor directe cunoaște fluctuații destul de semnificative de la an la an, dar luându-se în calcul și indicele inflației, se ajunge la valoarea previzionată pentru anul 2004 de 58.432,4 mld lei.
Ponderea impozitelor directe, atât în veniturile totale cât ți în veniturile fiscale, este relativ scăzută în jurul valorii de 20-30%. Totuși ponderea impozitelor directe în veniturile fiscale este mai mare decât în totalul veniturilor, cu o diferență de câteva procente. Valoarea minimă a ponderii în totalul veniturilor este de 17,1% în anul 2000, fiind un an de schimbare în structura impozitării directe, deasemenea tot în același an se obține și o valoare minimă a ponderii impozitelor directe în veniturile fiscale de 17,9%.
Valoarea maximă a ponderii impozitelor directe în totalul veniturilor este în anul 2001 de 28,9%, an în care și ponderea lor în cadrul veniturilor fiscale înregistrează o valoare maximă de 31,3% în anul 1998. Începând cu anul 2002 se observă o scădere a ponderii, atât în veniturile totale cât și în cele fiscale.
Tendința de scădere a veniturilor din impozitele directe est ecu atât mai accentuată cu cât se realizează pe fondul unei creșteri anuale a veniturilor totale ale bugetului de stat și pe fondul unei situații de inflație perpetuă.
În anul 2001 se observă o schimbare bruscă a ponderii veniturilor bugetare provenite din impozitele directe, care s-a concretizat într-o creștere a ponderii de la 17,1% în anul 2000, la28,9% în anul 2001, în condițiile unei creșteri a veniturilor totale ale bugetului de stat cu 27%.
În anul 2002 veniturile din impozitele directe au înregistrat o ușoară creștere, în mărime absolută, care este defapt un rezultat al inflației. Se poate observa că această creștere nu este și una procentuală din total venituri ci, din contră, este o scădere cu 3,3% față de anul 2001. Această scădere se reflectă în oglindă printr-o creștere cu 2,9% a veniturilor din impozitele indirecte.
Valoarea absolută a impozitelor indirecte cunoaște evoluții, în sensul încasării lor, de la an la an, dar această creșterea re loc în condiții de inflație. Totuși ponderea acestora în total venituri este de peste 50%ajungând chiar la 78,9% în anul 2000, valoare maximă pentru perioada analizată. În primii trei ani ai analizei se observă o creștere a ponderii lor în total venituri până când atinge valoarea maximă de 78,9% în anul 2000, după care are loc o scădere bruscă în anul următor la 65,6%, după care continuă să crească. Pentru anul 2004, ponderea este de 73,2% în creștere față de anul 2003(71,7%).
Impozitele indirecte au o pondere mai mare în cadrul veniturilor fiscale decât în totalul veniturilor, valoarea depășind 70-80%, chiar peste 80% în anul 2000, când se înregistrează 82,1%.
De asemenea impozitele indirecte în veniturile fiscale cunoaște o creștere de la an la an, în primii trei ani ai analizei după care scade brusc la 69,4% în anul 2001, urmând să crească treptat până la valoarea de 78,3% în anul 2004.
Valoare absolută a veniturilor nefiscale este relativ mică, dar crește de la an la an. Având în vedere condițiile inflaționiste, totuși valoarea acestor venituri crește semnificativ de la an la an, pentru anul 2004 previzionându-se 18.550,0 mld lei. Ponderea veniturilor nefiscale este relativ mică în cadrul veniturilor totale, atingând valori de 3-6%. Valoarea minimă a veniturilor nefiscale în totalulveniturilor este atinsă în anul 1998, după care în anul următor are loc o creștere cu 1,1%, ca mai apoi în anul 2000 să crească la 3,2%. După anul 2000 urmează o creștere a ponderii lor în veniturile totale până în anul 2003 la valoarea de 6,9%(valoarea maximă a perioadei analizate), după care, pentru anul 2004 se prevede o scădere cu 0,3%.
Veniturile din capital au o valoare absolută foarte diferită de la an la an, chiar în condițoole inflaționiste existente. În primii trei ani ai analizei crește în anul 1999 și apoi scade bruec în anul 2000, după care urmează o creștere lentă până în anul 20003 când are loc o creștere bruscă de la 170,0 mld lei în anul 2002, la 551,0 mld lei în anul 2002. Valoarea previzionată a veniturilor din capital pentru anul 2004 este de 350,0 mld lei mai redusă decât cea din anul precedent.
Ponderea veniturilor din capital în total venituri este cu mult mai mică decât a celor nefiscale, între 0,1-0,6%. În primii trei ani ai analizei, în anul 1999 este atinsă valoarea maximă a perioadei de 0,6%, după care scade la 0,1% în anul 2000. Această este aceeași în următorii ani până în anul 2004, cu o ușoară creștere de până la 0,2% în anul 2003. Pentru anul 2004 ponderea est ede 0,1%egală cu perioada 2000-2002.
Toate aceste evoluții arată că sistemul fiscal și respectiv presiunea fiscală practicate în acest moment în România sunt deficitare, și se impune o relaxare fiscală care ar duce pe termen mediu la creșterea veniturilor din impozitele directe prin dezvoltarea mediului de afaceri și activității din sistemul privat. Relaxarea fiscală are un efect și asupra sustragerilor de la plata impozitelor și asupra evaziunii fiscale, care, parțial, sunt și un rezultat al presiunii fiscale ridicate asupra contribuabililor.
În continuare, am făcut o prezentare a volumului veniturilor bugetului administrației centrale de stat(exprimate în milioane USD), pentru perioada 1998-2004 și pe care am prezentat-o în Tabelul nr.2.1.1.
Volumul veniturilor Bugetului Administrației Centrale de Stat (exprimate în USD), Tabelul nr.2.1.1.
în perioada 1998-2004.
-mil USD și %-
Sursa: www.mfinante.ro, Anuarele statistice ale României 1999-2001
Cursurile medii de schimb utilizate pentru calcularea datelor din tabelul anterior, sunt următoarele:
-pentru anul 1998 = 8.875,55; -pentru anul 2002 = 33.055,46;
-pentru anul 1999 = 15.332,93; -pentru anul 2003 = 33.200,07;
-pentru anul 2000 = 21.692,74; -pentru anul 2004 = 33.430 la 30.04.2004.
-pentru anul 2001 = 29.060,86;
Așa cum se observă, în perioada analizată, veniturile totale esprimate în USD au valori cuprinse între 5.171,70 mil.USD în anul 2000 și 8.624,25 mil.USD în anul 2004. Începând cu anul 1998, volumul veniturilor totale au fost de 8.497,20 mil.USD, după care acestea au urmat o traiectorie descrescătoare, în perioada 1999-2002 variind în jurul valorii de 5.000 mil.USD. În anul 2000, valoarea veniturilor totale exprimate în USD au început să crească treptat până la o valoare previzionată pentru anul 2004 de 8.624,25 mil.USD, valoarea maximă a perioadei analizate.
Comparativ cu volumul veniturilor totale exprimate în lei, în USD acestea urmează o tendință de scădere, față de exprimarea lor în lei care dădea impresia unor creșteri importante de la an la an. Pentru valorile exprimate în lei, este dată impresia unei creșteri, dar aici trebuie luat în calcul și indicele inflației și alți indicatori econommico-financiari, precum și creșterea cursului dolarului de la an la an(devalorizarea leului).
De asemenea, veniturile fiscale, exprimate în USD înregistrează scăderi de la an la an, valorile acestora fiind cuprinse între 4.963,09 mil.USD în anul 2000 și 8.056,70 mil.USD preconizați pentru anul 2004. Rezultă că și acestea, în comparație cu veniturile totale înregistrează o valoare maximă pentru anul 2004. Începând cu anul 1998 când acestea înregistrau valoarea de 7.326,24 mil.USD, au început să scadă treptat pentru perioada 1999-2001 ca mai apoi să înceapă o creștere lentă până în anul 2004, când este atinsă valoarea maximă a perioadei.
În cadrul veniturilor fiscale, impozitele indirecte ocupă o pondere mai mare în comparație cu impozitele directe. Acestea din urmă au valori cuprinse între 888,36 mil.USD în anul 2000 și 2.289,89 mil.USD în anul 1998. Încrpând cu anul 1998, valoarea în USD a impozitelor directe scade treptat, după care începând cu anul 2001 acestea cresc în proporții relativ mici de la an la an. Comparativ cu valoarea lor în lei, care păreau că tind să crească de la an la an, valoarea în USD scade. Valoarea minimă a impozitelor directe atât în lei cât și în USD fiind înregistrată în anul 2000(an electoral).
Impozitele indirecte ocupă o pondere mult mai mare decât cele directe în cadrul veniturilor fiscale, având valori cuprinse între 3.453,95 mil.USD în anul 2001 și 6.308,83 mil.USD preconizate pentru anul 2004. Pornind de la anul 1998, acestea au început să scadă, ca mai apoi să crească treptat până în anul 2004 când este înregistrată valoarea maximă a perioadei analizate.
Comparativ cu valoarea lor în lei, care crește de la an la an, valoarea în USD scade și crește cu mici oscilații de la an la an.
Valorile în USD ale veniturilor nefiscale sunt cuprinse între 163,54 mil.USD în anul 2000 și 554,89 mil.USD în anul 2004. Începând cu anul 1999, valoarea lor în USD scade comparativ cu anul 1998, iar valoarea lor în lei ,tot pentru același an, crește. Această scădere este datorată inflației și creșterii aproape duble a cursului dolarului pentru anul 1999.
Veniturile din capital au valori relativ mici și ponderi scăzute în cadrul veniturilor totale. Valoare lor este cuprinsă între 5,02 mil USD în anul 2001 și 37,87 mil.USD în anul 1998. Din anul 1998, valoarea veniturilor din capital au început să scadă brusc, în perioada 2000-2002, având valori de 5 mil.USD, după care în anul 2003 a urmat o creștere a acestora de aproape 3 ori urmând ca în anul 2004 să se înregistreze o scădere față de anul 2003.
Se observă, per ansamblu, că anul 2000 este anul în care valorile veniturilo care alcătuiesc Bugetul Administrației Centrale de Stat, sunt aproximativ cele mai mici din cadrul perioadei analizate. Aceasta se datorează inflației, cursului ridicat al dolarului și pentru faptul că a fost un an electoral, în care s-au acordat o serie de scutiri de la plate impozitel și taxelor și unele înlesniri.
2.2. Dinamica veniturilor Bugetului Administrației Centrale de Stat
al României în perioada 1998-2004
Analiza dinamicii veniturilor bugetare realizată în cadrul acestui subcapitol ia în considerare cifrele di Tabelul nr.2.1., precum și transformarea acestora în mii USD, având drept scop eliminarea într-o natură apreciabilă a influenței inflației și relaxarea deprecierii monetare care s-a înregistrat în perioada studiată(sau se preconizează pentru anul 2004).
Pentru comoditate, analiza acestei dimanici am realizat-o utilizând anul 1998-ca bază fixă de comparație.
În aceste circumstanțe, datele ce stau la baza analizei noastre sunt redate în următoarele tabele.
Dinamica veniturilor BACS în perioada 1998-2004 este prezentată în Tabelul nr 2.2.
Dinamica veniturilor Bugetului Administrației Centrale de Stat(exprimată în miliarde lei), Tabelul nr.2.2.
în perioada 1998-2004
-mld.lei și % –
Pornind de la calculul dinamicii veniturilor bugetului administrației centrale de stat pentru anii 1998-2004, s+au constatat următoarele, că:
Veniturile totale pe anul 1999 au crescut de 1,15 ori față de anul de bază 1998 și cu 15,20% față de anul 1998. În anul 2000, acestea cunosc o creștere de 1,48 ori față de anul 1998 și cu 48,76% mai mult decât anul 1998. Anul 2001 a înregistrat creșteri a veniturilor totale de 2,02 ori față de cele din anul 1998 și cu 102,99% față de anul de bază 1998. În anul 2000 veniturile totale au înregistrat o creștere de 2,36 ori față de anul de bază 1998 și cu 136,58% mai mult decât anul 1998. De asemenea, în anul 2003 s-a înregistrat o creștere de 3,19 ori față de anul 1998 și cu 219,91% față de același an de bază 1998, iar în anul 2004 veniturile totale se prognozează o creștere de 3,82 ori față de anul 1998 și cu 282,28% față de același an.
Valoarea absolută a veniturilor fiscale, în anul 1999 a crescut de 1,20 ori, față de anul 1998 și cu 20,39% mai mult, în timp ce în anul 2000 acestea au cunoscut o creștere de 1,65 ori și cu 65,57%, față de anul 1998. În anul 2001, s-a înregistrat o creștere de 2,22,ori, față de anul 1998 și cu 122,48% mai mult decât anul 1998. Anul 2002 a cunoscut o creștere de 2,58 ori și cu 158,37%, față de anul de bază 1998 și de3,43 ori, față de veniturile fiscale ale anului 1998 și cu 243,87%, față de același an. Pentru anul 2004 se pronostighează o creștere a veniturilor fiscale de 5,67 ori, față de anul considerat bază și cu 467,99%, față de același an 1998.
Ponderea veniturilor fiscale în total venituri au înregistrat o creștere cu 1,05% în anul 1999 și cu 1,06% în anul 2000 față de anul 1998, cu 0,98% în anul 2001 față de anul 1998, cu 1,09%în anul 2002 față de anul 1998, cu 1,07% în anul 2003 față de anul 1998 și cu 1,08% în anul 2004 față de anul 1998.
Impozitele directe au inregistrat o creștere de 1,08 ori față de anul 1998 și cu 8,55% mai mult decât anul 1998. În anul următor 2000, impozitele directe au scăzut de 0,9 ori, față de anul 1998 și cu 5,19% față de anul de bază. Anul 2001 a cunoscut o creștere de 2,17 ori, față de anul 1998 și cu 117,93% mai mult decât în anul 1998. Impozitele directe, au crescut de 2,24 ori în anul 2002, față de anul 1998 și cu 124,78%, față de același an, în timp ce în anul 2003 s-a înregistrat o creștere de 2,48 ori și cu 148,57% față de anul 1998. Pentru anul 2004, s-au prevăzut creșteri ale impozitelor directe de 2,87 ori și cu 187,45% față de anul 1998.
Ponderea impozitelor directe în cadrul veniturilor totale pentru anul 1999 au crescut cu 0,94%, iar ponderea lor în veniturile fiscale au crescut cu 0,90%. Pentru anul 2000, ponderea impozitelor directe în veniturile totale au crescut cu 0,63% și ponderea lor în cadrul veniturilor fiscale au crescut cu 0,57% față de același an de bază 1998. Anul 2001 este anul în care ponderea lor în veniturile totale au crescut cu 1,07% și în veniturile fiscale cu 0,92% față de anul 1998. În anul 2002, impozitele directe au înregistrat o creștere cu 0,95% în cadrul veniturilor totale și cu 0,87% în cadrul veniturilor fiscale, comparativ cu anul 1998, iar în anul 2003 ponderea acestor impozite în total venituri au crescut cu 0,78% și ponderea în veniturile fiscale au crescut cu 0,72% față de anul 1998. Pentru anul 2004 ponderile impozitelor directe în veniturile totale vor crește cu 0,75% și în cadrul veniturilor fiscale cu 0,69% față de anul 1998.
Impozitele indirecte au cunoscut o crestere în anul 1999 de 1,25 ori și cu 25,78% față de anul de bază 1998. În anul următor, 2000, acestea au crescut de 1,97 ori și cu 97,74% față de același an 1998. 2001 este anul în care impozitele indirecte au înregistrat o creștere de 2,24 ori și cu 124,55 % față de anul 1998. Impozitele indirecte, pentru anul 2002, au înregistrat o creștere de 2,73 ori și cu 173,65% față de anul 1998, iar în anul 2003 au crescut de 3,87 ori și cu 287,21% față de anul 1998. Pentru anul 2004 se previzionează ca impozitele indirecte să crească de 4,71 ori și cu 371,81% față de același an de bază 1998.
Ponderile impozitelor indirecte în veniturile totale și respectiv în veniturile fiscale pentru anul 1999 au crescut cu 1,09% și respectiv cu 1,05% față de anul 1998. Pentru anul 2000, aceste ponderi au crescut cu 1,33% și respectiv cu 1,19%, față de același an 1998, însă pentru anul 2001, ponderea impozitelor indirecte în veniturile fiscale au crescut cu 1,01% față de anul 1998. 2002 este anul în care aceste ponderi au crescut cu 1,15% și respectiv cu 1,06% față de anul 1998, iar în anul 2003 ponderea impozitelor indirecte în totalul veniturilor au crescut cu 1,2% și în veniturile fiscale cu 1,13% față de anul 1998. În anul 2004 ponderea impozitelor indirecte în total venituri vor crește cu 1,24% și în veniturile fiscale cu 1,14% față de anul 1998.
Veniturile nefisca, au cunoscut o creștere de 1,54 ori și cu 54,64%, în anul 1999, față de anul 1998, iar ponderea lor în cadrul veniturilor totale, în același an, au crescut cu 1,33% față de anul 1998. Pentru anul 2000, acestea au înregistrat o creștere de 1,43 ori și cu 43,38% față de anul 1998, iar ponderea lor în cadrul veniturilor totale, pe același an 2000, au crescut cu 0,97% față de anul 1998. Anul 2001 este anul în care s-a înregistrat o creștere a veniturilor nefiscale de 2,85 ori și cu 185,75% față de anul 1998 și ale căror pondere în total venituri au crescut, de asemenea, cu 1,39% față de anul 1998.În anul 2002 și respectiv 2003, veniturile nefiscale au crescut de 3,88 ori și respectiv de 6,81 ori ,față de anul 1998 și cu 288,49% și respectiv cu 581,99% față de anul 1998. Pentru anul 2004 sunt estimate creșteri ale veniturilor nefiscale de 7,49 ori și cu 649,58% față de anul 1998.
Ponderea lor în cadrul veniturilor totale în anii 1999-2000 a crescut cu 1,33% și respectiv cu 0,96% față de anul de bază 1998. Pentru perioada 2001-2002, ponderea veniturilor befiscale în total venituri au cunoscut o creștere cu 1,64%, și respectiv cu 2,09% față de anul 1998, iar în anul 2004 această pondere va crește cu 1,94% față de anul 2004.
Veniturile din capital au înregistrat o creștere în anul 1999, în comparație cu anul 1998 de 1,43 ori și cu 43,75%, iar în anul 2000, în comparație cu același an, au scăzut de 0,35 ori și cu 64,29%. De asemenea, în anul 2001 și 2002 s-au înregistrat scăderi ale acestora de 0,43 ori și cu 56,55%, și respectiv de 0,50 ori și cu 49,41% față de anul 1998. Înul 2003 s-au înregistrat creșteri de 1,63 ori și cu 63,99% față de anul 1998. Pentru anul 2004 este estimată o creștere a veniturilor din capital de 1,04 ori și cu 4,17% față de același an de bază 1998.
Ponderea veniturilor din capital în veniturile totale a crescut cu 1,5% în anul 1999, iar în anii 2000-2002 s-au înregistrat creșteri a ponderii în cadrul veniturilor totale cu 0,25% consecutiv, față de anul 1998. Ponderea veniturilor din capital, pentru anul 2003, în veniturile totale au crescut cu 0,5% față de anul 1998, iar în anul 2004 vor crește cu 0,25% față de anul 1998.
Dinamica cu bază fixă a veniturilor Bugetului Administrației Centrale de Stat, în perioada 1998-2004, este prezentată în Tabelul nr.2.2.1.
Dinamica cu bază fixă a veniturilor Bugetului Administrației Centrale de Stat, Tabelul nr.2.1.1.
în perioada 1998-2004
-mil.USD și %-
Sursa: www.mfinante.ro, Anuarele statistice ale României 1999-2001
Cursurile medii de schimb utilizate pentru calcularea datelor din tabelul anterior, sunt următoarele:
-pentru anul 1998 = 8.875,55; -pentru anul 2002 = 33.055,46;
-pentru anul 1999 = 15.332,93; -pentru anul 2003 = 33.200,07;
-pentru anul 2000 = 21.692,74; -pentru anul 2004 = 33.430 la 30.04.2004.
-pentru anul 2001 = 29.060,86;
Din tabelul prezentat, rezultă că veniturile totale, în perioada analizată 1998-2004, au înregistrat o creștere sub 100%, valoarea considerată de bază a anului 1998. Anul 2004 este anul în care veniturile totale cresc de 1,01 ori și cu 1,50% față de anul de bază 1998. Din analiza dinamicii cu bază fixă, rezultă că valoarea în lei a acestor venituri a crescut cu până la 219,91% în anul 2003, iar valoarea exprimată în USD a acestora arată o creștere sub 100%.
Veniturile fiscale au crescut și ele sub valoarea de 100% a anul de bază 1998, ceea ce arată că acestea au crescut de 0,6 ori față de anul 1998 pentru perioada 1998-2002. Anul 2004 este anul în care acestea vor crește de 1,09 ori și cu 9,97% față de anul 1998. În lei valorile acestora înregistrau creșteri de la an la an de până la 3-5 ori, iar în USD au crescut foarte puțin și foarte lent.
Impozitele directe, exprimate în USD, au crescut de 0,6-0,7 ori în perioada 1998-2004, cu excepția anului 1999 când acestea au crescut de doar 0,3 ori. Se constată că nici măcar pentru anul 2004 nu se înregistrează o creștere de peste 1 ori.
Pentru impozitele indirecte, situația este diferită, acestea înregistrând creșteri de 0,6-0,8 ori în perioada 1999-2002. Începând cu anul 2003 acestea au crescut de 1,03 ori și cu 3,51% față de anul 1998, iar în anul 2004 vor crește de 1,25 ori și cu 25,27% față de anul de bază 1998.
Comparativ cu valorile exprimate în lei, valorile în USD au înregidtrat scăderi pentru perioada 1998-2004, pe când cele exprimate în lei au cunoscut creșteri semnificative de la an la an de până la 3-4 ori în anii 2003-2004.
Veniturile nefiscale au cunoscut creșteri mai semnificative, în comparație cu celelalte venituri, în valută. Astfel, în perioada 199-2001, cresc de 0,5-0,8 ori după care în anul 2002 cresc de 1,04 ori și cu 4,3% față de anul 1998. În anii 2003 și 2004 această creștere este de1,8 ori, respectiv 1,9 ori și cu 82,32% respectiv 99,01% față de anul de bază 1998.
Veniturile din capital, în USD, pentru perioada analizată 1998-2004 au crescut de 0,1-0,8 ori. Valoarea de 0,8 ori fiind an anul 1999, după care în perioada 2000-2002 creșterea a început să fie descrescătoare. Începând cu anul 2003 aceste venituri au crescut de 0,14 ori ca mai apoi pentru anul 2004 să crească de 0,2 ori. Valorile în lei au înregistrat creșteri de peste 1%, iar în USD nu se înregistrează nici o valoare de peste 1%.
CAPITOLUL III
ANALIZA PARTICIPĂRII IMPOZITELOR DIRECTE
LA CONSTITUIREAVENITURILOR
BUGETULUI ADMINISTRAȚIEI CENTRALE DE STAT
AL ROMÂNIEI
Impozitul1 este plata bănească, obligatorie, generală, definitivă și nereciprocă, efectuată de către persoanele fizice și juridice în favoarea bugetului de stat în cuantumul și la termenele precis stabilite de lege, fără obligația din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct și imediat.
Noțiunea de impozit provine din limba latină de la cuvântul “impositus” și din limba franceză de la cuvântul “impôt”.
Indiferent ca este pe venit sau pe avere, acest tip de impozite are o incidenta directa, adica platitorul este aceeasi persoana cu suportatorul.
O caracteristica importanta a impozitelor directe este aceea ca, de regula, acestea au un cuantum si termen de plata ce pot fi precizate in prealabil si, ca atare, pot fi cunoscute din timp de catre contribuabil.
Impozitele directe reprezintă principala sursă de venituri a bugetului administrației centrale de stat în majoritatea țărilor lumii. În structura veniturilor fiscale ce se mobilizează la bugetul administrației centrale de stat sunt incluse următoarele impozite directe:
impozitul pe profit;
impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
impozitul pe dividende.
3.1.Analiza participării impozitului pe profit la formarea
veniturilor Bugetului Administrației Centrale de Stat
Impozitul pe profit ocupă un loc deosebit atât prim prisma contribuției sale la formarea veniturilor bugetului public, cât și prin influența sa asupra activităților economico-sociale generatoare de profit și asupra structurii de ansamblu a economiei naționale.
Rezultatul fiscal2 (profit sau pierdere) se calculează prin scăderea din rezultatul contabil a cheltuielilor deductibile fiscal și adăugarea cheltuielilor nedeductibile fiscal.
Din profitul impozabil astfel determinat se scad eventualele pierderi fiscale din anii precedenți și se obține profitul impozabil al exercițiului curent.
Sunt obligate la plata impozitului pe profit, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice române;
b) persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent în România;
_________________________________________________________
1Matei Gheorghe, Finanțe Publice, Reprografia Universității din Craiova, 1998, p.178.
2Ziarul ‘Adevărul economic’, Nr.5(461), 31 ian-6 feb 2001, p.23
c) persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară
activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică;
d) persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți
imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare
deținute la o persoană juridică română;
e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile
realizate atât în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică;
în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă
de către persoana juridică română.
Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:
a) trezoreria statului;
b) instituțiile publice, pentru fondurile publice;
c) cultele religioase, pentru veniturile obținute din activități economice care sunt
utilizate pentru susținerea activităților cu scop caritabil;
d) cultele religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea
obiectelor și produselor necesare activității de cult;
e) instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru
veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori;
f) asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari
recunoscute ca asociații de proprietari;
g) organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite
de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice
realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu
mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit.
Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 25%1,
Ponderea impozitului pe profit în veniturile totale și în totalul impozitelor directe este prezentată în Tabelul nr.3.1.
______________________________________
1Legea nr.414 din 26.06.2002 privind impozitul pe profit, M.Of. nr.456 din 27.06.2002, CAP.I,art.2,alin.(1)
Participarea impozitului pe profit la constituirea veniturilor BACS Tabelul nr.3.1.
– mld lei –
Sursa: www.mfinanțe.ro, Anuarele statistice ale României pe anii 1999-200
Începând cu anul 1998, ponderea impozitului pe profit în total venituri a cunoscut o scădere de la 14,6% în anul 1998 la 11,9% în anul 2000, după care a avut loc o creștere bruscă la 18,4% în anul 2002. În anii următiri, 2003 respectiv 2004, această pondere a cunoscut ușoare modificări, în sensul reducerii până la 17,1% în anul 2004.
Pentru anul 2004, politica fiscală are în vedere aplicarea cotei standard și la prețul activității de export.
Ponderea în PIB a impozitului pe prifit în perioada 2003-2004 a crescut cu 0,1% ca urmare a:
propunerii de reducere a contribuției angajatorului pentru asigurări sociale cu 3%;
aplicării Ordonanței de Urgență a Guv. nr.47/2002, care anulează obligația agenților economici de a mai plătii taxa de exploatare pentru zăcămintele de petrol;
aplicării cotei standard de impozit pe profit obținut din activități de export.
Pentru anul 2003, politica fiscală s-a caracterizat printr-o creștere graduală a cotei impozitului pe profit aferent veniturilor realitzate din export către cota standard.
Ponderea impozitului pe profit în impozitele directe depășește pe întreaga perioadă 50%, de la 54,2% în anul 1998, ajungând la 84,2% în prezent. Așadar, impozitul pe profit este principala “ramură” a constituirii impozitelor directe.
În anul 2003 impozitul pe profit a fost prevăzut cu o evoluție ascendentă ca pondere în PIB comparativ cu anul 2002 anând, în perioada primelor 8 luni a anului un grad de colectare foarte bun, respectiv 74%. Comparativ cu aceeași perioadă din anul 2002, impozitul pe profit s-a majorat în termeni nominali cu 47,3%, reprezentând o creștere reală de circa 27,6%.
Pentru anul 2002, politica fiscală promovată este o politică activă, formulată în condițiilecontinuării îmbunătățirii performanțelor economice. În domeniul impozitului pe profit, a intrat în vigoare o nouă reglementare, Legea impozitului pe profit, nr.414/2002, privind asigurarea, stabilirea și perceperea acestuia în mod unitar, uniform și eficient pentru toate categoriile de contribuabili.
Încasările din impozitul pe profit, în anul 2002, au fost superioare în termeni nominali celor realizate în perioada corespunzătoare din anul 2001, cu 29,8%, încasările de la agenții economici reprezentând 92,1% din total față de 91,4% în anul 2001, iar în sectorul bancar încasările au scăzut de la 8,6% la 7,9%.
În anul 2002, impozitul pe profit s-a încasat în proporție de 61,35 din program, determinată de creșterea producției industriale și a comerțului cu amănuntul.Pe anul 2002, comparativ cu anul 2001, impozitul pe profit a reprezentat 2,3% din PIB la același nivel comparativ cu anul 2001, ca urmare a :
reducerii și diminuării unor contribuții ale agenților economici;
trecerea de la reducerea impozitului pe profit cu 50% pentru profitul reinvestit la deducerea fiscală de 20% din valoarea investiției în cazul investițiilor de peste 1 milion USD.
În anul 2001 sunt deductibile de la calculul profitului impozabil, cheltuielile corespunzătoare tichetelor de masă repartizate de către unitățile emitente, autorizate potrivit Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă și acordate de către angajatori în limita valorii nominale prevăzute de lege unui număr maxim de 611.000salariați în trimestrul I, 711.000 salariați în trimestrul II, 811.000 salariați în trimestrul III și 1.011.000 salariați în trimestrul IV.
Pentru anii 1998-2000, ponderea impozitului pe profit în veniturile totale a cunoscut un trent descrescător de la 14,6% în 1998 la 11,9% în annul 2000.
3.2.Analiza participării impozitului pe veniturile persoanelor fizice
la formarea veniturilor bugetare
Aceste impozite1 sunt datorate de către persoanele fizice care au domiciliul sau reședința într-un anumit stat, precum și de către persoanele nerezidente care realizează venituri din surse situate pe terotoriul României, cu unele excepții prevăzute de lege.
Dintre categoriile de contribuabili fac parte:
* contribuabilii care realizeaza venituri din salarii
* asociatiile fara personalitate juridica, prin asociatul desemnat
*contribuabilii care realizeaza venituri din:
– venituri din activitati independente:
-activitati comerciale
-profesii liberare
-de propietate intelectuala
– activitati agricole
– venituri din strainatate
– venituri din strainatate a caror impunere este finala in Romania.
Nu se supun la plata impozitului pe venit următoarele categorii de persoane: suveranii și familiile regale, diplomațoo străini acreditați în România, uneori militarii și persoanele fizice care realizează venituri până la un anumit plafon.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice2 se stabilește anual pe bază de declarație de impunere din partea contribuabilului sau pe baza elementelor de care dispun organele fiscale.
Veniturile realizate pe terotoriul României, din activitățile autorizate ( prestări servicii, producție și/sau comercializare produse etc.), din valorificarea unor bunuri patrimoniale utilizate de către contribuabili pentru realizarea veniturilor și din alte activități adiacente, se supun impozitului pe veniturile persoanelor fizice, conform dispozițiilor legale.3
Contribuabilii au obligatia sa anexeze la declaratia de venit global copiile declaratiilor speciale si ale fiselor fiscale, precum si documentele justificative pentru deducerile personale suplimentare, în cazul contribuabililor pentru care acordarea deducerilor se efectueaza de catre organul fiscal.
Ponderea impozitelor pe veniturile persoanelor fizice în total venituri și în impozitele directe este prezentată în Tabelul nr.3.2.
_______________________________
1Matei Gheorghe, op.cit., p.205;
2 Florian Cătineanu, Liliana Donath, Victoria Șeulean,Finanțe Publice, ed.a II-a,
Ed.Mirton, Timișoara, 1997, p.234;
3O.U.G.nr.85/1997, cu privire la impozitele realizate de persoanele fizice în ziarul”Adevărul”, din 30
decembrie 1997.
Participarea impozitului pe veniturile persoanelor fizice la constituirea Tabelul nr.3.2
veniturilor BACS – mld lei –
Sursa: www.mfinante.ro, Anuarele statistice ale României pe anii 1999-2001
Ponderea impozitului pe veniturile persoanelor fizice în veniturile totale cunoaște fluctuații ușoare de la an la an, iar valoarea maximă fiind de 24,6% în perioada anului 2002. Valoarea minimă a acestui impozit , de 10,75% se incasează în perioada anului 1999 când și ponderea impozitului în impozitele directe este cea mai scăzută de 42,0%. Cea mai ridicată în cadrul impozitelor directe este în anul 2003 datorită creșterii impozitelor pe veniturile persoanelor fizice la 59.154,0 mld. lei față de 43.863,0 mld.lei pentru anul 2002.Anul 2004 este caracterizat de o politică fiscală evolutivă, prin aplicarea unei politici a veniturilor care să susțină procesul de dezinflație, constând în:
reducerea treptată a presiunii fiscale și a celui pe forța de muncă, până la nivelul care va asigura o creștere durabilă a producției și investițiilor;
creșterea transparenței fiscale printr-o politică de reducerea treptată a tranzacțiilor în afara bugetului și desființarea veniturilor cu destinație specială incluse în bugetul de stat.
Se va avea în vedere reducerea costului muncii prin scăderea cotelor de contribuții de asigurări sociale, înregistrând o scădere ușoară( de la 10,4% în anul 2003 la 10,0% în anul 2004 ) determinată de reducerea cotelor, reducere începutăîncă din anul 2002, continuând cu diminuarea acestora cu încă 3% în 2004 și cu câte 1% în perioada 2005-2007.
În anul 2003impozitul pe venituri reprezintă 3,2% din PIB , în creștere cu 0,2% față de anul 2002 datorită creșterii bazei impozabile ca urmare a reducerii contribuției la asigurările sociale , concomitant cu creșterea cotei de impozit prin trecerea într-o nouă treaptă de impozitare.
Încasările din impozitul pe venit în anul 2002 prezintă un grad de colectare de 58,9% din programul annual, fiind mai reduse în termeni reali cu 11,1% față de cele realizate în anul 2001. Această evoluție se datorează influenței creșterii salariului mediu brut cu 31,3% în primele 7 luni ale anului 2002 față de aceeași perioadă a anului precedent, și efectului negative Indus de modificarea deducerii personale de bază lunare de la 1.099.000 lei la 1.600.000 lei1 și alinierea deducerilor suplimentare la 50%din deducerea de bază, și actualizarea baremului de impozitare în funcție de inflație.2
În anul 2002 impozitul pe veniturile3persoanelor fizice a fost impozitul cu cel mai mare randament de colectare, evoluție determinată de:
îmbunătățirea gradului de colectare;
creșterea salariului mediu brut față de aceeași perioadă a anului 2001 corelat cu modificarea baremului de impozitare și a deducerilor suplimentare;
creșterea numărului de contribuabili;
Impozitul pe venit, în anul 2002, reprezintă 3,1% din PIB în scădere față de programul pe 2001 cu 0,3% ca urmare a : acutirii de impozit pentru crearea de programe pe calculator;majorării deducerilor suplimentare.
În perioada 1998-2000 ponderea impozitului pe veniturile persoanelor fizice în impozitele directe a cunoscut cea mai scăzită valoare de 42,0% în anul 1999, urmată de o creștere bruscă la 80,6% în anul următor 2002,datorită scăderii bruște a nivelului absolut al impozitului pe venit.
___________________________
1www.mfimamte.ro, Evoluția veniturilor bugetului consolidat în perioada 2001-2002
2 ȘEDINȚA DE GUVERN – 12 decembrie 2002,www.gov.ro
3www.mfinante.ro, Proiectul bugetului pe 2001
3.3. Participarea impozitul pe dividende la formarea
veniturilor Bugetului Administrației Centrale de Stat
Dividendul1 se definește ca parte din profitul unei societăți comerciale pe acțiuni ce se cuvine posesorilor de acțiuni, în funcție de valoareanominală a acestora.
Tot dividende2 se consideră a fii și părțile din profitul net atribuite asociaților, în funcție de valoarea părților sociale subscrise și vărsate în contul societăților comerciale cu răspundere limitată(SRL), al societăților în nume colectiv(SNC) sau al societăților comerciale în comandită simplă(SCS).
Termenul de dividend include orice distribuire, în bani sau în natură, în favoarea acționarilor sau asociaților din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a conturilor de profit și pierdere, proporțional cu cota de participare la capitalul social.
O persoană juridică română care plătește dividende către o persoană juridică română are obligația să rețină și să verse impozitul pe dividende reținut către bugetul de stat, conform prevederilor în vigoare.
Impozitul care trebuie reținut se plătește la bugetul de stat până la data de 20 inclusiv a lunii următoare celei în care se plătește dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 31 decembrie a anului respectiv.
In cazul dividendelor distribuite actionarilor sau asociatilor, Ordonanta Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende prevede impozitarea acestora, prin retinere la sursa, cu o cota de 10%. Conform Ordonantei Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, modificata si completata prin Legea nr. 493/2002, venitul din dividende se supune impozitului pe venit. Astfel, conform ordonantei amintite mai sus, veniturile distribuite sub forma de dividende, de catre o persoana juridica, in bani si/sau in natura, in favoarea actionarilor sau asociatilor persoane fizice, se impun cu o cota de 5% din suma acestora. In concluzie, dividendele platite persoanelor juridice se impoziteaza la sursa prin aplicarea cotei de 10%, iar in cazul persoanelor fizice, cota de impozit este de 5%.3
Dividendele primite de la o persoana juridica straina sunt supuse impozitului pe profit in cota de 25%. Obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine persoanelor juridice o data cu plata dividendelor catre actionari sau asociati, atat persoane fizice, cat si juridice
Plătitorii sunt asociați sau acționari care primesc dividende ca urmare a deținerii de părți sociale sau acțiuni la o societate comercială care a înregistrat profit la sfârșitul unui exercițiu financiar.
Obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine persoanelor juridice o data cu plata dividendelor catre actionari sau asociati, atat persoane fizice, cat si juridice
Ponderea impozitului pe dividende în venituri totale și respectiv impozite directe este prezentată în Tabelul nr.3.3
___________________________
1Dicționarul de economie politică, Editura politică, București, 1974, p.245
2Talpoș Ioan, Finanțele României,vol.I, Editura Sedona, Timișoara, 1995,p.205
3Ziarul Capital, nr.21 din 20 Mai 2004
Participarea impozitului pe dividende la constituirea veniturilor BACS Tabelul nr.3.3
-mld lei-
Sursa: www.mfinante.ro, Anuarele statistice ale României pe anii 1999-2001
CAPITOLUL IV
CONTRIBUȚIA IMPOZITELOR INDIRECTE LA FORMAREA
VENITURILOR BUGETULUI ADMINISTRAȚIEI DE STAT
AL ROMÂNIEI
4.1. Definirea impozitelor indirecte și caracterizarea generală a acestora
Alături de impozitele directe orice țara apeleaza și la cele indirecte care imbracă forma impozitelor pe cheltuieli (pe consum).
Impozitele indirecte1 sunt acele venituri fiscale în cazul cărora există o neconcordanță între plătitorul acestora la bugetul public și suportatorul lor real. Rezultă că, prin plata prețurilor și tarifelor consumatorii mărfurilor și serviciilor impozabile sau taxabile devin suportatorii reali ai impozitelor și taxelor indirecte. Alaturi de impozitele directe orice tara apeleaza si la cele indirecte care imbraca forma impozitelor pe cheltuieli (pe consum).
Pentru a pune în evidență conținutul și necesitatea impozitării indirecte se impune compararea diferențelor ce există, atât din punct de vedere științific, cât și juridic-administrativ, între cele cele două mari categorii de impozite: directe si indirecte.
Din punct de vedere științific, o primă deosebire reiese din aceea că, dacă în cazul impozitelor directe obiectul acestora îl reprezintă existenta venitului/averii, în cazul celor indirecte obiectul impunerii îl constituie cheltuirea/consumul venitului/averii.
O a doua diferență între cele două tipuri de impozitare rezidă în incidența și repercursiunea lor, adică a modului în care impozitele afecteaza pe cineva si ceva.
Impozitele directe au o incidență directă, adică plătitorul este aceeasi persoană cu suportatorul și nu pot fi repercutate (de regulă) asupra altor persoane.2
În cazul impozitelor indirecte, incidența (sarcina fiscala) este indirectă, acest lucru fiind prevăzut prin lege.
Din punct de vedere juridic-administrativ se distinge o altă diferență importantă între cele două categorii de impozite.
Astfel, în cazul impozitării directe a venitului sau averii există așa numitul rol nominativ (o poziție, un fișier în memoria calculatorului); orice plătitor are o poziție deschisă la fisc. Acest lucru nu se regăsește însă și la impozitele indirecte unde nu se cunoaște dinainte contribuabilul.3
Printre avantajele impozitelor directe putem aminti echitatea fiscală si faptul că asigură statului venituri relativ stabile.
Impozitarea directa are marele dezavantaj al perceperii lente, la mari intervale de timp a impozitului.
De asemenea, impozitarea directă este vizibilă și, mai ales, iritabilă pentru contribuabili și, nu independent de acestea, prezintă un randament destul de scăzut.
Impozitarea indirectă prezinta marele avantaj al randamentului, deoarece se impun nu un profit, un venit, o avere ci o circulație, o vânzare, o cumpărare, un consum.
____________________________________________
1Talpoș Ioan, Op. cit., p.219
2 http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/finante-publice/7.htm
3 Idem.
Un alt avantaj este rapiditatea perceperii impozitului și în acelasi timp este și mai puțin costisitoare decât impozitarea directă.
Marele inconvenient al impunerii indirecte îl reprezintă inechitatea fiscală, pe de o
parte, ca urmare a proporționalității cotei de impunere, iar, pe de altă parte, din cauza
faptului că nu ține seama de situația personală a plătitorului.
Aceste impozite sunt vărsate la bugetul de stat de către industriași, comercianți etc., dar sunt suportate de către consumatori, deoarece se include în prețul de vânzare a mărfurilor.
În structura1 impozitelor și taxelor indirecte percepute la bugetul public al României sunt incluse:
taxa pe valoarea adăugată (TVA);
accizele (Acc);
taxele vamale;
4.2. Analiza contribuției taxei pe valoarea adăugată
la formarea veniturilor bugetare în România
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect cu caracter universal sau general, iar instituirea sa în practica financiară românească a fost realizată cu începere de la 1 iulie 1993, înlocuind impozitul pe circulația mărfurilor.
Este practicată în prezent în cele 15 țări ale U.E. și în alte țări cum sunt:Japonia, Canada.
Taxa pe valoarea adaugată (impozitul unic incasat fracționat cum mai este denumit) se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări care intră sub incidența acestui impozit.
Plătitori de TVA sunt toti agenții economici care vând produse, execută lucrari sau prestează servicii.
Obiectul impozabil este reprezentat de valoarea bunurilor, a lucrărilor si a serviciilor la prețurile de facturare, materia impozabilă fiind suma globală a vânzării iar suportatorul este consumatorul final.
Pentru a determina sumele de plată către autoritatea publică, orice agent economic inființează cel putin patru conturi: TVA colectată, TVA deductibilă, TVA de plată, TVA de recuperat.
Mecanismul prin care se determină TVA datorată bugetului statului este următorul:în contul TVA colectată, se inregistrează TVA incasată la vânzarea produsului sau lucrării.
În contul TVA deductibilă se inregistrează TVA plătită la cumpărarea de către agentul economic a valorilor materiale, la recepționarea lucrărilor care i s-au facut sau la plata prestațiilor în favoarea sa. Aceasta TVA deductibilă exprimă un drept (o creanță) al plătitorului față de stat. Scăzând din TVA colectată TVA deductibilă rezultă ceea ce are de plătit agentul economic statului (TVA de plată). Dacă această diferență este negativă, adică TVA colectată este mai mică decât TVA deductibilă, atunci inseamă că agentul economic are de recuperat de la stat acestă sumă. Se observă usor că agentul economic nu ______________________________________________________________________
1Talpoș Ioan, Op. cit., p.219
este afectat de TVA, acesta doar îl plătește. Cel care îl suportă efectiv este consumatorul final.
În ceea ce privește comerțul exterior, nu se plăteste TVA pentru exporturi, iar la importuri există taxa de compensare. Pentru exporturile făcute statul restituie firmei TVA
deductibilă.
TVA afectează mai pronunțat persoanele cu venituri mici și pe cele care își afectează o mare parte a veniturilor lor pentru cheltuieli de consum (de multe ori independent de vointa lor fiind vorba de cheltuieli de strictă necesitate).
În țara noastră TVA a fost introdusă în urmă cu câțiva ani, din urmatoarele considerente:
necesitatea înlocuirii formulei anacronice a fostului impozit pe circulația
mărfurilor;
– pentru creșterea resurselor statului;
– din rațiuni de compatibilizare cu sistemele fiscale din țările europene.
Actualmente cota unică de TVA în România este de 19%.
Baza de calcul a TVA o reprezintă prețul de vânzare a diferitelor mărfuri sau valoarea serviciilor prestate. Pentru determinarea TVA se stabilește cifra de afaceri (volumul total al vânzărilor și prestări servicii) pe perioada de impunere, la care se aplică cota de impozit. Din suma astfel determinată se scad sumele vărsate anterior la buget cu titlu de TVA aferente mărfurilor respective.1
Ponderea TVA în totalul veniturilor și în impozitele indirecte este prezentată în Tabelul nr.4.2.
_______________________________
1Matei Gheorghe,Op. cit., p.245
Participarea TVA la formarea veniturilor BACS Tabelul nr.4.2
-mld.lei-
Sursa: www.mfinante.ro, Anuarele statistice ale României pe anii 1999-2001
Ponderea taxei pe valoarea adăugată în veniturile totale se încadrează între valorile de 30-40% cu mici fluctuații de la un an la altul. Anul 2000 este caracterizat de o valoare maximă din perioada 1998-2004, de 39,2% iar valoarea minimă este corespunzătoare anului 1999 de 32,2%.
TVA are o pondere în cadrul impozitelor indirecte de aproximativ 50%, cu unele modificări nesemnificative de la un an la altul.
Scăderea ușoară a TVA cu 0,1%, în anul 2004 față de anul 2003, este determinată de reducerea cotei la unele produse și servicii.
Încasările din TVA pe anul 2003 au fost prevăzute în creștere cu 0,5% ca pondere în PIB, iar realizările aferente primelor 8 luni din anul 2003 au marcat o creștere cu 0,4% în PIB comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, ca urmare a unei majorări în termeni nominali de 31,4%. Evoluțiile ascendente au fost efectul aplicării, începând cu 1 iunie 2002, a Legii nr.345/2002 privind TVA, care a condus la lărgirea bazei impozabile și creșterea gradului de colectare.
Pentru anul 2002, Legea privind TVA nr.345/2002, aduce numeroase perfecționări reglementărilor deja axistente, eliminându-se o serie de facilități care contravin legislației europene în acest sens. TVA în 2002 reprezintă 4,3% din PIB1 și s-a realizat în proporție de 68,4% din programul annual, fiind singurul impozit cu un grad de colectare relativ bun.
4.3. Analiza participării accizelor la formarea
Bugetului Administrației Centrale de Stat al României
Accizele2 sunt taxe speciale de consumație, care au fost reintroduse în practica financiară românească prin Hotărârea Guvernului nr.779/15 noiembrie 1991, cu aplicabilitate de la 1 decembrie 1991.
Distinct de TVA în toate statele există taxe speciale de consumație care "lovesc" numai anumite produse. Accizele sunt acele taxe speciale de consumație și se așează, de regulă, pe vânzarea unor grupe aparte de produse.
În prezent, aceste grupe speciale de produse care fac obiectul accizelor sunt reprezentate, in principal, de bunurile care dăunează sănătății și de produsele considerate de lux.
Spre exemplu, în țara noastră se plătesc accize pentru următoarele grupe de produse3:
* alcoolul etilic alimentar, derivatele sale și orice
alte băuturi alcoolice;
* produsele petroliere (excepție face păcura);
* produsele din tutun;
* alte produse si grupe de produse: cafea, bijuterii
(cu excepția verighetelor), autoturisme,
parfumuri, blănuri naturale, articole din cristal,
ape minerale, armele de vânătoare si de uz
__________________________
1Proiectul bugetului de stat pe 2003, www.mfinante.ro
2Talpoș Ioan, Op. cit., p.275
3Matei Gheorghe, Op. cit., p.275
individual.
Scopul accizelor este unul fiscal, desigur, și anume formarea de resurse la dispoziția statului. Cel puțin la fel de importantă este însă și motivația de ordin social a accizelor, prin faptul că acestea pot fi folosite ca și pârghii fiscale pentru controlarea consumurilor, în sensul descurajării acelora care, spre exemplu, dăunează sănătății.
Plătitorii accizelor sunt agenții economici care importă produsul respectiv pentru vânzare, producătorii sau vânzătorii acestuia. Ca și în cazul TVA, suportatorul este însă, cel care cumpără produsul respectiv, adică consumatorul final.
Acciza se calculează de regulă în două moduri, în funcție de cum este exprimata cota de impunere pentru fiecare produs accizat în parte. Astfel, cota de impunere poate fi:
fie o cotă fixă în lei sau în euro pe unitatea de masură specifică (de exemplu pe litru, pe gradul de concentrație, pe cifra octanică etc); fie o cotă procentuală care se aplică asupra bazei de impozitare.
Ponderea accizelor în veniturile totale, precum și în impoietele indirecte este prezentată în Tabelul nr.4.3.
Participare accizelor la formarea veniturilor BACS Tabelul nr.4.3.
-mld lei-
Sursa: www.mfinante.ro, Anuarele statistice ale României pe anii 1999-2001
Ponderea în veniturile totale cunoaște valori diferite în perioada 1998-2004 cu o valoare ce este prevăzută pentru anul 2004 de 28,6%, iar valoarea minimă s-a înregistrat în anul 2003 de 15,9%.
Ponderea accizelor în cadrul impozitelor indirecte se încadrează între valorile 25-35%, cu o valoare maximă în anul 2000 de 36,2% și cu o valoare minimă de 28,5% în anul 2003.
Pentru anul 2004 se estimează majorarea ponderii accizelor în PIB (de la 3,0% în 2003 la 3,2% în 2004) determinată de angajamentele luate în vederea atingerii graduale a standardelor U.E.
În cursulanului 2003, în domeniul accizelor a avut loc reașezarea lor la grupa de “uleiuri minerale”. Astfel prin O.G. nr.3/2003 pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 158/2001, privind regimul accizelor și pentru instituirea unor măsuri de îmbunătățirea colectării unor venituri bugetare, în accizele pentru uleiuri minerale a fost inclusă și taxa de drumuri datorată pentru benzinele și motorinele utilizate drept carburanți auto pentru finanțarea drumurilor publice.
În anul 2002, accizele reprezintă 1,3%1 din PIB și s-au realizat în proporție de 50,2% din programul anual, reprezentând o reducere în termeni reali cu 11,4% față de aceeași perioadă a anului 2001, datorată:
scăderii vânzărilor cu amănuntul a carburanților prntru autovehicule;
scăderii producției în ramura de prelucrare a tutunului;
scăderii importurilor de petrol și produse anexe.
4.4. Contribuția taxelor vamale la formarea veniturilor bugetare
ale României
Taxele vamale2 reprezintă sumele de bani ce se percep de către organele vamale asupra importurilor, exporturilor și transitului de mărfuri. Ele sunt o categorie de impozite deosebite, având rolul de a procura veniturile fiscale bugetului, dar și de a proteja economia națională de concurența străină.3
Taxele vamale sunt un impozit indirect careapar ca urmare a intervenției statului în comerțul internațional. Această intervenție a statului în economie se realizează pe două căi: direct și indirect.
Pe cale drectă statul poate interveni, fie prin măsuri cantitative asupra importurilor sau exporturilor, fie prin reglementarea schimburilor. Intervenția directă ridică probleme destul de delicate, deoarece poate conturba relațiile dintre state si poate avea efecte păguboase asupra raporturilor economice în perioadele urmatoare.
Intervenția indirectă se realizează prin taxele vamale, adică prin impozitarea schimburilor internaționale. Ceea ce se impune, este valoarea în vamă a produselor care fac obiectul tranzacției externe. Cota de impunere, adică nivelul taxei vamale, este prevăzută prin lege.
Deoarece taxele vamale sunt multiple ca număr, ca mod de așezare și fiecare având efecte diferite, pentru a elabora o politică vamală corespunzătoare intereselor ________________________________
1www.mfinante.ro, Proiectul bugetului de stat pe anul 2003
2Matei Gheorghe, Op.cit., p.282
3Florian Cătineanu, Op.cit., p.255
generale ale statului se impune o clasificare a lor.
În funcție de sensul fluxurilor comerciale regăsim:
– taxe vamale de import;
– taxe vamale de export;
– taxe vamale de tranzit.
Taxele vamale cu ponderea cea mai mare sunt cele de import și acestea se plătesc de către importatori o dată cu depunerea documentelor ce atestă efectuarea tranzacției.
Această taxă vamală se adaugă la prețul de cumpărare, sporind astfel prețul la care se vor vinde aceste produse în interiorul țării importatoare. În final taxa va fi suportată de consumatorul individual, ca de altfel, în cazul tuturor impozitelor indirecte.
Taxele de export se întâlnesc rar, deoarece statele sunt interesate în general în încurajarea exporturilor. Rațiunea lor este una fiscală și se intâlnește în țările care au nevoie stringentă de venituri și le pot obține în principal doar prin taxarea exporturilor (spre exemplu în țările care exportă masiv bogății naturale: minereuri, cafea, cacao etc). Un alt scop al acestor taxe vamale ar fi acela al descurajării exporturilor de materii prime neprelucrate.
Taxele vamale de tranzit sunt introduse doar cu scop fiscal, deoarece nu afectează nici producția, nici consumul, dar fiind utilizat teritoriul național, statul impune taxa. Sunt practicate în cazuri foarte rare deoarece statele sunt interesate în general în tranzitarea teritoriului lor, obținând diverse beneficii de pe urma acestui lucru.
Așezarea taxelor vamale pornește de la declarația vamală de import. Fiecare declarație de import este insoțită de licența care atestă legalitatea tranzacției, factura, documentele de transport internațional, certificatul care atestă originea mărfurilor și alte documente.
Baza o reprezintă factura deoarece pornind de la aceasta se calculeaza valoarea în vamă.
Valoarea în vamă cuprinde prețul extern transformat în moneda națională la cursul oficial al zilei, la care se adaugă cheltuielile de transport, cheltuielile de asigurare și alte cheltuieli efectuate pentru transportul mărfii până la vamă.
Asupra acestei valori în vamă se aplică taxa vamală. După achitarea acesteia se primește în scris "liberul de vamă" și operația de vămuire s-a incheiat. Vămuirea se face de obicei la punctele vamale de frontieră, dar se poate face și la vămile de interior cu respectarea anumitor condiții privind garantarea efectuării plații taxelor.
Ansamblul taxelor vamale ale unei țări se constituie în tariful vamal. Tariful vamal stabilește modul concret de aplicare al taxelor vamale pe fiecare produs în parte. Practic este reprezentat de o listă vamală care cuprinde toate produsele ce fac obiectul comerțului internațional și conține precizări precise privind modul de percepere al taxelor vamale.
Ponderea taxelor vamale în veniturile totale și în impozitele indirecte sunt preuentate în Tabelu nr.4.3
Participarea taxelor vamale la formarea veniturilor BACS Tabelul nr.4.4.
-mld lei-
Sursa: www.mfinante.ro, Anuarele stastistice ale României pe anii 1999-2001
Ponderea taxelor vamale în veniturile totale este relariv scăzută de maxim10,4% în anul 1999 și cu o valoare minimă atinsă în anul 2003 de 2,8% datorită scăderii valorii absolute a taxelor vamale.
Ponderea taxelor vamale în impozitele indirecte este de asemenea scăzută, de maxim 16,1% atinsă în anul 1999 și de minim 4,7% atinsă în anul 2003.
Pentru anul 2004 se estimează o scădere ușoară a taxelor vamale(de la 0,7% în anul 2003 la 0,6% în anul 2004) care este influențată de creșterea bazei impozabile într-un ritm mai mic decât PIB, ca urmare a previziunilor asupra importurilor și asupra cursurilor de schimb.
În anul 2003, taxele vamale reprezintă 64,3% din estimările anuale, fiind mai mari decât cele realizate în aceeași perioadă(1 ian-31 aug) a anului 2002, influențate fiind de creșterea importului într-un ritm mai lent decât PIB.
În anul 2002 taxele vamale reprezintă 0,4% din PIB. Această evoluție a încasărilor s-a datorat reducerii cotelor de taxe vamale, conform calendarelor cuprinsa în Acordurile încheiate pentru importuri din U.E. Taxele vamale, în anul 2002 prezintă o scădere de 0,1% față de anul 2001, ca urmare a exceptării de la plată a importurilor de utilaje de către investitori, cu valoare mai mare de 1 milion USD.
CAPITOLUL V
ANALIZA PARTICIPĂRII VENITURILOR EFISCALE
ȘI A VENITURILOR DIN CAPITAL LA FORMAREA
BUGETULUI ADMINISTRAȚIEI CENTRALE DE STAT
5.1. Analiza participării veniturilor nefiscale la formarea
BugetuluiAdministrației Centrale de Stat al României
Veniturile nefiscale1 sunt acele venituri care revin statului:
in calitatea sa de proprietar de capitaluri avansate in procesul reproductiei economice (de pilda, dividendele);
de la regiile publice sau societatile nationale autonome (apar sub forma intregului profit net al acestora sau a varsamintelor unei fractiuni din profitul net ramas dupa alimentarea fondurilor proprii);
de la institutiile publice (apar sub forma taxelor de metrologie, pentru eliberarea autorizatiilor de transport cu autovehicule in traficul international de marfuri, pentru analizele efectuate de laboratoarele organizate in sistemul protectiei consumatorilor si de altele asemanatoare, taxele consulare, taxe si alte venituri din protectia mediului s.a., a veniturilor incasate de diverse unitati sau pentru diverse activitati, care se varsa la buget, cum sunt veniturile unitatilor publice veterinare, ale unitatilor de reproductie si selectie a animalelor, din chiriile aferente imobilelor proprietate de stat si administrate de institutii publice, sumele incasate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare s.a., din varsamintele
efectuate din veniturile unor institutii publice si ale unor activitati autofinantate);
din diverse alte surse (sunt denumite venituri nefiscale diverse) cum sunt de pilda cele provenite din:
amenzile si penalitatile aplicate;
valorificarea bunurilor confiscate;
concesiunile realizate de institutiile publice;
expertizele in domeniul navigatiei etc.
Ponderea veniturilor nefiscale în total venituri este prezentată în Tabelul nr.5.1.
________________________
1 http://www.actrus.ro/biblioteca/cursuri/management/stanciu/c24.html
Ponderea veniturilor nefiscale în total venituri,pentru perioada 1998-2004 Tabelul nr. 5.1.
-mld.lei-
Sursa: www.mfinante.ro, Anuarele stastistice ale României pe anii 1999-2001
Din tabelul precedent, rezultă o evoluție crescătoare a veniturilor nefiscale. Astfel, pentru perioada analizată 1998-2004, valorile absolute ale acestora sunt cuprinse între 2.474,7 mld.lei, pentru anul 1998 (valoare minimă a perioadei) și între 18.550,0 mld.lei preconizate pentru anul 2004 și care este valoarea maximă a perioadei. În anul 1999, veniturile nefiscale cunosc o ușoară creștere față de anul 1998, valoarea lor fiind de 3.826,8 mld.lei, după care în anul 2000 înregistând o scădere ușoară până la 3.547,6 mld. lei. În anul 2001, veniturile nefiscale au crescut dublu față de anul precedent 2000, iar mai apoi au crescut din ce în ce mai mult, urmând ca pentru anul 2004 veniturile nefiscale să fie încasate într-o proporție de 18.550,0 mld.lei. Aceste creșteri s-au produs în condiții inflaționiste, luându-se în calcul și indicele inflației, care a avut valori diferite de la an la an.
Ponderea veniturilor nefiscale în cadrul veniturilor totale este relativ mică, dar mai mare decât veniturile din capital, variind în jurul valorii de 3-6%. Ponderea cea mai scăzută în cadrul veniturilor totale s-a înregistrat în anul 2000(an electoral), când aceasta era de 3,2%, iar ponderea cea mai ridicată a acestora în veniturile totale a fost înregistrată în anul 2002, de 6,9%, după care în anul 2004 ponderea va fi de 6,4%. În ceilalți ani ai perioadei ponderile fiind ușor crescătoare de la an la an.
5.2. Contribuția veniturilor din capital la formarea
Bugetului Administrației Centrale de Stat al României
Veniturile din capital1:
detin o pondere scazuta in structura veniturilor bugetare;
au o provenienta obiectiva, rezultata din valorificarea prin vânzare a unei parti din avutia nationala aflata in patrimoniul public;
se concretizeaza in:
veniturile obtinute prin valorificarea unor bunuri ale statului (cum ar fi cele obtinute din vânzarea locuintelor);
veniturile obtinute din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice (echipamente de birotica, mobilier, materiale de constructii rezultate din modelari, mijloace de transport etc.);
veniturile obtinute din valorificarea unei parti a stocurilor aflate in rezerva de stat si de mobilizare.
Ponderea acestor venituri din capital este prezentată în Tabelul nr.5.2
______________________________
1 http://www.actrus.ro/biblioteca/cursuri/management/stanciu/c24.html
Ponderea veniturilor din capital în total venituri pentru perioada 1998-2004 Tabelul nr.5.2.
-mld.lei-
Sursa: www.mfinante.ro, Anuarele stastistice ale României pe anii 1999-2001
În urma calculelor efectuate în tabelul precedent, se consideră că veniturile din capital sunt veniturile cu cea mai scăzută pondere în cadrul veniturilor totale, iar sumele rezultate din încasările veniturilo din capital fiind relativ mici în jurul a 500 mld.lei. Astfel, în perioada analizată, valoarea minimă s-a înregistrat în anul 2000 de 120,0 mld.lei și valoarea maximă în anul 2003 de 551,0 mld.lei. În anul 1999 s-a înregistrat o ușoară creștere a acestora față de anul 1998, valoarea lor fiind de 483,0 mld.lei, după care în anul următor s-a înregistrat o creștere a acestora de aproape 4 ori. Începând cu anul 2001, veniturile din capital au început să crească treptat, iar în anul 2003 au crescut brusc până la valoare de 551,0 mld.lei, urmând ca în anul 2004 să se înregistreze 350,0 mld.lei.
Ponderea veniturilor din capital este foarte scăzută în cadrul veniturilor totale, de nici 1%, acestea fiind de aproximativ 0,1-0,6%. Pentru perioada 2000-2002, veniturile din capital au o pondere în veniturile totale de doar 0,1, iar în anul 1999 de 0,6%, pentru anul 2003 fiind de 0,2%. În primul an al analizei această pondere era relativ ridicată în comparație cu ceilalți ani ai analizei, de 0,4%.
CAPITOLUL VI
UNELE CONCLUZII ȘI PROPUNERI
PRIVIND FORMAREA VENITURILOR
BUGETULUI ADMINISTRAȚIEI CENTRALE DE STAT
“România se găsește pe primele locuri în Europa în ceea ce privește nivelul de impozitare, apreciază reprezentanții Consiliului Național al întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR). Potrivit președintelui CNIPMMR, Ovidiu Nicolescu, gradul de impozitare în România pentru anul 2003 este de peste 45% din PIB, cu mult mai ridicat față de aprecierile oficiale, care indică o pondere a impozitării de 31% din PIB. Explicația Consiliului este aceea că, în determinarea ponderii in PIB a taxelor trebuie incluse și sumele plătite cu titlu de taxe și tarife care sunt gestionate extrabugetar de instituțiile publice și private.
În contextul unei relaxări fiscale-capcană anunțat de autorități, CNIPMMR face dovada practică a acestei fiscalități printr-un studiu din care reiese că românii plătesc nici mai mult nici mai puțin de 225 de taxe si impozite. Cele mai multe dintre acestea sunt obligații față de bugetul de stat, respectiv opt impozite directe si 161 impozite indirecte plătite de populație. „Este greu să le ții minte, dar să le mai și plătești“, a declarat Nicolescu. „Acesta este și motivul pentru care jumătate dintre IMM-urile din Romania nu obțin profit. Dintr-un studiu recent reiese ca doar 44% au inregistrat profit în anul fiscal 2001“ a mai precizat Nicolescu.
Potrivit studiului realizat de CNIPMMR, persoanele juridice plătesc în momentul de față nu mai putin de șapte impozite directe, 161 de impozite indirecte și nouă taxe pe veniturile nefiscale. De asemenea, o mare parte dintre taxele plătite de contribuabilii persoane fizice sau juridice merg către bugetele locale. Persoanele fizice au și ele de plătit nu mai puțin de 32 de impozite, dintre care 27 către bugetul de stat și patru impozite către bugetele locale. ‘’1
Strategia fiscală a Ministerului Finanțelor pentru următorii ani2 prevede o reducere a impozitului pe profit de la 25% la 20%, concomitent cu o majorare a impozitului pe dividende de la 5%, în prezent, la 15%-18% în 2005-2006, a declarat Mihai Tanasescu, ministrul Finanțelor. "Este vorba de a păstra o proporție între impozitul pe corporații și cel pe dividende. Măsura trebuie gândită cu atenție, având în vedere că, acum, 50% din economie este a statului", a precizat Tănăsescu. Legat de impozitarea persoanelor fizice, ministrul Finanțelor a spus că, și după introducerea cotei unice de la 1 ianuarie 2005, se doreste păstrarea unor deduceri fiscale. Potrivit proiectului de Cod Fiscal, care va intra în vigoare de la începutul anului viitor, se va păstra sistemul de impozitare progresiv pentru 2004, iar din anul următor va fi introdusă cota unică. Ministrul Finanțelor a lăsat să se ințeleagă că tot mai multe țări, inclusiv din vestul Europei, sunt interesate de introducere acestui sistem, chiar dacă există încă o anumită ______________________
1BiancaPreda http://www.cotidianul.ro/anterioare/2003/economic/econ1319ian.htm
2Ziarul CAPITAL Nr. 21, 20 Mai 2004
prudență."Lăsând la o parte Rusia si Ucraina, vrem să vedem ce se intâmplă anul viitor cu țările baltice, Polonia, Cehia si Slovacia care intentioneaza sa introduca sistemul cotei unice. E de remarcat faptul că și țările UE așteaptă cu interes să vadă care vor fi rezultatele, însă o schimbare a unui sistem care funcționează de zeci de ani prin introducerea cotei unice este foarte bine cântărita", a mai spus Tănăsescu. Inițial se stabilise că o dată cu introducerea cotei unice să fie eliminate toate deducerile economice acordate contribuabilior. De menționat că, în cazul în care Parlamentul va aproba Codul Fiscal în forma propusă de către Guvern, cota unică va intra sigur în vigoare de la 1 ianuarie 2005.
Impozitele indirecte – taxa pe valoarea adăugată și accizele se vor alinia la exigențele participării la Piața Unică. Pe măsura creșterii gradului de colectare, ratele impozitării, în primul rând, pentru taxa pe valoarea adăugată, dar și pentru accize, vor fi reduse la niveluri compatibile cu obiectivul integrării. În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, alinierea la cerințele Uniunii Europene include și clarificarea reglementărilor vizând rambursarea către persoanele fizice nerezidente. În ceea ce privește regimul accizelor și al taxelor vamale, este necesar să se reglementeze instituția depozitelor fiscale. Această măsură permite plata taxelor vamale și a accizelor numai pentru cantitățile scoase din depozitele fiscale. Măsura facilitează și crearea unui sistem de suspendare a plății când bunurile circulă între depozitele fiscale. Pe baza acestor prevederi s-ar elimina variațiile abrupte în fluxurile de lichidități ale afacerilor, precum și discrepanțele dintre regimul accizelor în România și Uniunea Europeană.
Impozitul pe profit va fi redus, pâna în 2006, de la cota actuală de 25% la 20%, dar există posibilitatea ca operațiunea să includă două etape, din care prima anul viitor, a declarat, ministrul finanțelor, Mihai Tănăsescu, citat de Mediafax. El a menționat că impozitul pe dividendele obținute de firme va crește de la 10% la 20%, în aceeași perioada de timp. Tănăsescu apreciază că utilizarea amortizării accelerate este preferabilă scutirii de impozit pe profitul reinvestit, întrucât se aplică în mod nediscriminatoriu."Această amortizare este aplicată tuturor companiilor indiferent dacă au sau nu profit. Din start acorzi aceleasi șanse tuturor. Mai profitabil pentru o companie este să aibă o cotă mai mică de impozit pe profit decât să aibă această scutire pentru profitul reinvestit, care se aplică in mod neomogen", a spus ministrul.1
Ministerul Finanțelor va analiza și posibilitatea introducerii unei cote reduse de TVA, de 9% fata de 19%, pentru mai multe produse si servicii decât cele din prezent – cazarea turistică, medicamentele si distribuția de cărti și ziare. Tănăsescu spune însă că astfel de măsuri nu au determinat până acum îmbunătățirea serviciilor sau scăderea prețurilor. "Din păcate, însă, în societatea noastră s-a văzut că de fiecare dată când am acordat fie o diminuare, o scutire, o facilitate, ea nu s-a răsfrânt neaparat într-o îmbunătățire a produsului sau a serviciului respectiv. Avem exemplul serviciilor hoteliere, unde prețurile au rămas aceleasi", a spus oficialul Ministrul Finanțelor Publice.2
_________________________________
1 Mircea D., Ziarul GARDIANUL, Numărul 613 – Miercuri 19 mai 2004.
2 Idem.
“Comparând, pe diferite categorii de impozite și pe ansamblu, nivelul fiscalității, deci dacă ne referim la ansamblul economiei de regulă analizăm nivelul fiscalității prin mărirea impozitelor, taxelor raportate la produsul intern brut al României, atunci vom consta un lucru foarte interesant: în timp ce în statele membre ale UE ponderea acestor impozite, taxe, contributii în produsul intern brut este de 42%, iar în România reprezinta doar 30%. Am asistat cu toții la dezbateri, la prezentări, uneori din partea unor autorități din România, în care ni s-a pus în față această cifră de 30% și ni s-a mai spus că de fapt în România fiscalitatea nu este excesivă, ci, dimpotrivă, față de UE suntem cu 10 puncte procentuale în urmă. Aici e cazul să tragem o primă concluzie. Din păcate, în România, ne-am obișnuit să manipulăm cifrele. Ne-am obișnuit să prezentăm numai cifrele care ne convin. Dacă analizăm cele două categorii mari de impozite care există în orice sistem fiscal – impozitele indirecte, impozitele directe, vom constata câteva lucruri surprinzătoare la impozitele indirecte. România nu are, nici pe de parte, cote ridicate de impozite, așa cum ne imaginăm sau cum poate cred foarte mulți dintre cetățenii României, dimpotrivă, dar ele sunt excesive și sunt precepute ca excesive de către cei care le plătesc. Pentru cei care nu le plătesc sigur că nu sunt excesive. Într-o economie care este în tranziție, care se confruntă cu inflații ridicate și cu alte greutăti, sigur că cei care plătesc impozitele privesc aceste cote drept excesive.
Cota de TVA folosită de România este de 19%, care nu e nici mare, nici mică comparativ cu ce se pratică în UE. Dar dacă ne uităm la ponderea venitului pe care-l obține România dintr-o cotă unica de TVA, adică numai 6,3% din PIB, atunci întelegem că în România se întâmplă un fenomen pe care trebuie să-l explicăm. De exemplu, Grecia care are o cotă de 18% de TVA și practică și o cotă redusă de TVA, de 8%, și încă una super redusă de 4%, realizează ca venituri numai din acest impozit indirect 8,4% din PIB, deci o diferență de două puncte procentuale față de ce realizează România. Ce înseamnă un punct procentual din PIB? În România, astăzi înseamnă circa douăsprezece mii de miliarde de lei. Deci, vorbim de o diferență de două puncte pe când noi nu avem cote reduse de TVA. Prin urmare România are o economie subterană, are societați comerciale care de ani de zile nu varsă la buget TVA-ul sau obțin reeșalonări, scutiri etc. Am putea face această analiză și pe accize, unde cotele din România sunt mai mici decât în UE, dar fenomenul în execuție este același.
Dacă trecem la impozitele directe, impozitul pe veniturile globale, impozitul pe profit, atunci avem iarăși suprize când le comparăm cu alte regimuri fiscale. Astfel, în România raportul între venitul de la care se aplica cota maximă de 40%, adică 3.200 USD, și produsul intern brut pe locuitor, adică 1.700 USD, este de 1,9. În Polonia acest raport este de 4,2, în Bulgaria este de 5,3. Prin urmare, avem sentimentul că aici, în România, suntem pur si simplu jecmăniti printr-o asemenea cotă aplicată la ceva foarte mic.
În România, oricine câstiga mai mult de 300 USD pe lună va căuta, pe toate căile, să iasă de sub incidența unei asemenea cote de 40% pe venit. Iar modalitățile de a ieși de sub incidență sunt nenumărate. “1
_____________________________________________
1Teodor Stolojan, http://www.horiarusu.ro/r9/masa.htm
– BIBLIOGRAFIE –
1. Florian Cătinianu(coord.), Liliana Donath, Victoria Șeulean, – Finanțe Publice –
ed.a II-a, Ed.Mirton, Timișoara,1997;
2. Matei Gheorghe – Finanțe Publice – Reprografia Universității din Craiova, 1998;
3. Talpoș Ioan – Finanțele României – vol.I, Editura Sedona, Timișoara, 1995;
4. Văcărel I.(coord.), Anghelache Gabriela, Bercea Fl., Bistriceanu Gh.D.,
Bodnar Maria, Moșteanu Tatiana, Georgescu Fl., – Finanțe Publice – ed.a II-a,
Ed.Didactică și Pedagogică, RA, București, 2000.
5. XXX – Legea nr.414 din 26.06.2002 privind impozitul pe profit, M.Of. nr.456 din
27.06.2002;
6. XXX – O.U.G.nr.85/1997, cu privire la impozitele realizate de persoanele fizice în
ziarul”Adevărul”, din 30 decembrie 1997;
7. XXX- Anuarele statistice ale României pe anii 1999-2001;
8. XXX – Dicționarul de economie politică, Editura politică, București, 1974;
9. XXX – Ziarul ‘Adevărul economic’, Nr.5(461), 31 ian-6 feb 2001;
10. XXX – Ziarul CAPITAL Nr. 21, 20 Mai 2004;
11. XXX- Ziarul GARDIANUL, Numărul 613 – Miercuri 19 mai 2004;
12. XXX – ȘEDINȚA DE GUVERN – 12 decembrie 2002,www.gov.ro;
13. XXX – Evoluția veniturilor bugetului consolidat în perioada 2001-2002,
www.mfimamte.ro;
14. XXX – Proiectul bugetului pe 2001, www.mfinante.ro,;
15. XXX – Proiectul bugetului de stat pe anul 2003, www.mfinante.ro;
16. XXX – http://www.horiarusu.ro/r9/masa.htm;
17. XXX – http://www.actrus.ro/biblioteca/cursuri/management/stanciu/c24.html;
18. XXX – http://www.actrus.ro/biblioteca/cursuri/management/stanciu/c24.html;
19. XXX – http://www.cotidianul.ro/anterioare/2003/economic/econ1319ian.htm;
20. XXX – http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/finante-publice/7.htm;
21. XXX – http://www.horiarusu.ro/r9/masa.htm.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Privind Formarea Veniturilor Bugetului Administratiei Centrale de Stat al Romaniei (ID: 130301)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.