Studiu Privind Finantarea Si Executia Bugetara la U.m Si Responsabilitatea Ofiterului Financiar In Procesul Bugetar

CUPRINS

INTRODUCERE

Cu ce se ocupă economia unei entități? Răspunsul este simplu,„cu supravietiurea“, doar diferența pozitivă dintre venituri și cheltuilei ne asigură continuitate.

S. Smiles, scriitor britanic, a spus „Ar trebui ca întotdeauna să planificăm cheltuielile noastre după veniturile pe care le avem“.Remarca domnului Smiles întărește importanța deosebită acordată acestui „punct critic“ prezent tot timpul pe umerii biroului economic-financiar, critic deoarece această diferența de semn dintre plus și minus poate schimba datele problemei instataneu și totodată această importantă „supraviețuire“, deoarece nu putem trăi continuând să consumăm mai mult decât reușim să producem.

Omul, de la începuturile sale, a înțeles că nu poate supraviețui fără acest „compromis“.El trebuie să fie capabil să gestioneze resursele de care dispune în vederea asigurăriibunului mers al lucrurilor, astfel încât orice entitate economică să poată supraviețui.Cu asta se ocupă financiarii, pentru asta sunt pregătiți. Cu siguranță că rolurile , indatorirle și obligațiile lor sunt foarte variate prin prisma specializărilor în diferite ramuri ale ofițerilor financiari.

Nevoile vor fi întodeauna în creștere, iar resursele în scădere, la fel și cheltuielie au această tendința în raport cu veniturile, doar că diferența este că și veniturile pot crește, dacă resursele sunt mai greu de crescut, veniturile pot fi mai ușor influențate în ceea ce privește creșterea lor.

Actualmente, planificarea și programarea cheltuielilor funcționale ale unei unitãți militare, ca organizație nonprofit, sunt apanajul compartimentului financiar-contabil și ale tuturor compartimentelor de aprovizionare-înzestrare din structura logisticii militare. De modul cum sunt solicitate și aprobate fondurile necesare, pe articolele și alineatele clasificației economice a cheltuielilor, depinde desfãșurarea în condiții de eficiențã a procesului pregãtirii pentru luptã. Obiectivele acestui proces sunt legate nemijlocit în primul rând de parametrii de performanțã ai aprovizionãrii și utilizarii resurselor materiale procurate pe baza existenței în cuantumul necesar a celor financiare.

Secretul concretizãrii unei planificãri financiare adecvate depinde, într-o mãsurã hotãrâtoare, de analiza minuțioasã a scopurilor fiecãrei funcțiuni din organica unei unitãți militare, astfel încât personalul militar și civil și suportul material aferent sã asigure, la un moment dat, posibilitãțile maxime (intelectuale și logistice) pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.

Din cauza situației economice actuale, criza generala de lichiditãți are un impact nedorit și asupra suficienței finanțãrii cheltuielilor structurilor militare bugetare. În aceste condiții se impune o corelare permanentã a managementului logistic cu cel financiar atât în privința determinãrii și solicitãrii periodice a fondurilor, cât și pentru cheltuirea oportunã și economicoasã a acestora. Finalitatea oricarei cheltuieli implicã consumul sau utilizarea bunurilor și serviciilor achiziționate în condiții bugetare restrictive.

Toate obiectivele specifice planificãrii financiare și materiale necesita adoptarea unui comportament managerial adecvat din partea fiecarui factor responsabil, care trebuie sã aibã în permanențã capacitatea de a lua inițiative și a-și asuma responsabilitãți în cheltuirea mijloacelor bãnești la dispoziție.

Restructurãrile de naturã conceptualã și organizatoricã produse în sistemul logistic militar au determinat ca asigurarea financiarã sã reprezinte una din componentele importante ale logisticii. Rãspunderea pentru organizarea activitãții de asigurare financiarã revine șefilor compartimentelor financiar-contabile.

Dacã sub aspect conceptual, organele de conducere financiarã fac parte din forțele de logisticã ale oricãrei structuri militare, realmente șefii compartimentelor de specialitate se subordoneazã nemijlocit comandanților unitãților respective. Ca specialiști, ofițerii financiari au ca atribuții fundamentale, stabilirea, cererea, obținerea, utilizarea și justificarea resursei financiare destinate unitãților militare bugetare, în vederea stabilirii gradului de suport logistic planificat de cãtre șeful logisticii cu șefii compartimentelor de aprovizionare-înzestrare subordonați.

Managementul logisticii unitãții militare bugetare la pace reprezintã procesul complex prin care se urmãrește realizarea misiunilor acesteia utilizând la modul cel mai eficient, potențialul financiar, uman și material la dispoziție. Managementul financiar se subordoneazã, din punct de vedere conceptual, celui logistic și reprezintã arta și știința de a planifica, obține și utiliza resursele financiare și de a conduce personalul specializat pentru desfãșurarea activitãților financiare și contabile din unitatea militarã respectivã.

Procesul de management financiar se explicã prin acțiunea subsistemului conducãtor asupra subsistemului condus pentru îndeplinirea misiunilor compartimentului financiar-contabil al unitãții, corelate cu cele ale compartimentului logistic. Procesul presupune urmãtoarele etape:

Faza previzionalã se caracterizeazã prin preponderența previziunii pentru anticiparea de modalitãți, metode, soluții organizatorice, motivaționale și de evaluare superioare corespunzãtor evoluției predeterminate a sistemului financiar pe de o parte și a celui logistic pe de altã parte;

Faza de operaționalizare este determinatã de fundamentarea și realizarea deciziei, organizãrii și coordonãrii personalului implicat în realizarea cotidianã a obiectivelor cuprinse în prognozele și planurile cu activitãțile financiare și logistice;

Faza de comensurare și interpretare a rezultatelor se caracterizeazã prin preponderența exercitãrii funcției de control-evaluare pe baza obiectivelor și criteriilor stabilite în prima fazã.

Pe baza celor evidențiate anterior rezultã funcțiile generale, dar cu conținut specific pentru managementul financiar și pentru cel logistic: previziunea, organizarea, comanda (decizia), coordonarea și control-evaluarea.

Dintre funcțiile menționate, prezentãm în general, voi prezenta în general câteva aspecte despre previziune, pentru a putea dezvolta în continuare unele aspecte ale planificãrii financiare.

Previziunea constã în stabilirea din timp a misiunilor compartimentului financiar precum și a resurselor financiare necesare realizãrii lor.

Funcția de previziune din cadrul procesului de management financiar are urmãtoarele finalitãți: prognoza, planificarea, planurile și programele.

Prognoza reprezintã evaluarea efectuatã pe baze științifice a evoluției viitoare a componentelor calitative și cantitative ale sistemului financiar pentru o perioadã de timp determinatã (estimarea cheltuielilor).

Planificarea reprezintã componenta fundamentalã a managementului financiar, care are la bazã datele prognazate și reprezintã un proces de explorare a tuturor oportunitãților de alocare a timpului și resurselor financiare în vederea realizãrii suportului și sprijinului logistic în timp de pace.

Planurile reprezintã concretizarea planificãrii, adicã sunt o rezultantã a analizelor efectuate pe baza obiectivelor și a sarcinilor ce trebuie îndeplinite în perioade determinate (lunar, trimestrial, anual).

CAPITOLUL I

PROCESUL DE FINANȚARE A UNITĂȚILOR MILITARE ȘI RESPONSABILITĂȚILE OFIȚERULUI FINANCIAR

Principiile bugetare și reguli privind cheltuielile bugetare

Aspectul privind finanțarea instituțiilor publice este deosebit de important pentru ofițerii financiari, aceștia trebuind să întelega atât mecanismul, cât și modul de finanțare, precum și varianta în care se regăsesc acestea, după caz.

Bugetul de stat este o listă a veniturilor și cheltuielior probabile ale acestuia, înscrise și comparate în ideea balansării lor. Bugetul este un document care necesită autorizarea prealabilă a puterii legislative, cu caracter obligatoriu pentru bugetul de stat. Încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor publice sunt posibile doar după aprobarea bugetului de stat care devine lege după aprobarea acestuia de către Parlament .

Principiile bugetare au rolul de a reglementa domeniul bugetar. Ele își au originea în Anglia anului 1215, când au fost introduse pentru a-l obliga pe monarh să ceară aprobarea Parlamentului înainte de a institui orice fel de impozite, Principiile bugetare se regăsesc într-un document numit „Marea Chartă“. În Țările Române, se încearcă un lucru asemănător prin intemediul așa zisului „Regulament Organic“care avea rolul de a-l obliga pedomnitor să consulte și săceară acordul Parlamentului pentru a-și putea pune în practică cheltuielie. Regulamentele organice au început să fie aplicate din anul 1831 în Țara Românească, iar în Moldova un an mai târziu.Regluamentele au fost menținute, cu unele modificări, pânăîn anul 1948. Acestea au stat la baza modernizării celor două state române.

Principiile bugetare

Odată cu trecerea timpului pretențiile bugetare au crescut, iar regulie au devenit princpii de drept bugetar. Acestea se referă la modul cum sunt înscrise în documentul bugetar al veniturilor și cheltuilelilor, dimenisunea, structura veniturilor și a cheltuilelilor, gestionarea resurselor, precum si nevoia ca justificarea și datele să ajungă la dispoziția contribuabililor.Astfel princiipiile bugetare sunt:

Principiul universalității. Acest principiu dă bugetului dimensiunea sa în spațiu, pe verticală. El stabilește modul de înscriere a veniturilor și cheltuielilor statului în bugetul său. Principiul universalității bugetare pretinde că fiecare acțiune a statului, toate veniturile și cheltuielile, să se înscrie în buget cu suma lor totală (în două poziții distincte) și să nu apară numai ca sold (ca diferență între venituri și cheltuieli). În acest fel se asigură o transparență totală în domeniul bugetar;

Principiul unității bugetuluiare rolul să întregească imaginea de ansamblu a bugetului de stat, să aducă ordine și claritate documentelor bugetare, să contureze dimensiunea bugetului printr-un singur document și după o singură schemă. Dacă cheltuielile și veniturile sunt refectate într-un singur document ajuta la formarea unei imagini globale asupra activității, Parlamentul poate gestiona mai bine, iar sistemul bugetare poate fi administrate mai ușor;

Principiul anualității bugetuluiimpune construirea unui buget care să cuprindă prin cifre toate veniturile și cheltuielie aferente unei perioade de un an. Principiul are în vedere două dimensiuni:

anul bugetar și

exercițiul bugetar.

Aceste două dimensiuni sunt explicate în Anexa nr. 1;

Principiul anteriorității bugetuluiface referire la data la care acesta trebuie votat și autorizat de către Parlament, dată care trebuie să fie anterioară intrării sale în vigoare. În România dată limită este 1 ianuarie a anului în care bugetul este valabil;

Principiul neafectării veniturilor. Potrivit acestui principiu un venit încasat la bugetul de stat se va administra global, destinația acestuia fiind acoperirea cheltuileilor privite în ansamblul lor. Conform principiului nu se admite capentru o anumită cheltuială să se instituie, încaseze și folosească un anumit venit;

Principiul specializării bugetare. „Veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe surse de proveniență și, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică și destinația acestora, potrivit clasificației bugetare.“;

Principiul realității bugetuluiare are ca scop evidențierea realistă a veniturilor și cheltuielilor pentru a putea reflecta necesitățile reale ce trebuie susținute bugetar. Respectarea acestui principiu este în strânsă legătură cu temeinicia calculelor fundametate, veridicitatea informației, precum și cu folosirea metodelor optime și corecte. În sprijinul acestui efort sunt puse la dispoziție metode precum:

metoda automată sau a penultimei,

metoda majorării sau diminuării,

metoda evaluării directe.

Metodele folosite sunt explicate în Anexa nr. 1;

Principiul publicității bugetuluiare ca scop aducerea în atenția publicului a situației financiare în care proiectele de lege vor fi dezbătute public. Conturile anuale de execuție bugetară vor fi făcute publice asigurându-se transparența. În Monitorul Oficial al României vor fi publicate actele normative privind aprobarea bugetului, principiul publicității va asigura transparența folosirii banilor publici asigurând contribuabilii de folosirea resurselor financiare în scopul în care sunt colectate;

Principiul echilibrării bugetului. Putem privi echilibrul bugetar ca o „balanță“ între cheltuielile reclamate de acțiunile publice și veniturile bugetare. Principala problemă în care acest principiu are competență este eliminarea deficitului bugetar pe cât posibil, evitarea împrumuturilor. Echilibrul bugetar presupune acoperirea cheltuielilor pe care le reclamă acțiunile publice, pe seama veniturilor bugetare ordinare, obișnuite. Aceasta pentru că apelând la veniturile bugetare extraordinare, oricare ar fi situația inițială a bugetului acesta trebuie să apară în echilibru;

Principiul unității monetare precizează că bugetul va fi elaborat în moneda națională.

Îndrumarea metodologică a activității de elaborare a bugetului de apărare se face de către Ministerul Finanțelor Publice care, în calitatea sa de organ administrativ central de specialitate financiară este abilitat să elaboreze norme metodologice care devin obligatorii pentru toate instituțiile statului și agenții economici.

Proiectul bugetului de apărare se elaborează pe baza programelor de pregătire curentă a categoriilor de forțe armate, programului de înzestrare a armatei și a programelor logistice, aprobate de Consiliul Suprem de Apărare al Țării pe câțiva ani, în concordanță cu obiectivele, sarcinile și prioritățile stabilite de Statul Major General.

Deoarece cerințele de resurse bugetare pentru apărare sunt mult mai mari decât posibilitățile de asigurare pe care le poate oferi statul, elaborarea proiectului de buget devine un proces imperativ, în care Consiliului Suprem de Apărare a Țării, comisiilor de apărare din cele două camere ale Parlamentului, ministrului apărării naționale și Direcției Financiar-Contabile le revine sarcina de a găsi cele mai convingătoare și mai acceptabile modalități de a obține cel puțin limitele normale ori suficiente de fonduri de la organele de stat abilitate să le aloce.

Procesul bugetar al apărării naționale reprezintă totalitatea activităților organizate și desfășurate într-o succesiune logică, potrivit cărora operațiile și fenomenele economico-financiare săvârșite prin acestea conduc la satisfacerea nevoilor de apărare ale țării.

Principalele faze ale procesului bugetar sunt:

Elaborarea procesului de buget;

Aprobarea acestuia;

Execuția bugetului cu încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară (finanțarea propriu-zisă);

Controlul bugetar.

Procesul bugetar de apărare prezintă trăsături definitorii ca:

este un proces de decizie, deoarece esența sa constă în satisfacerea nevoilor aparării naționale, corespunzător programelor curente și de perspectivă (dotare, întreținere, pregătire pentru luptă, educație, crearea și păstrarea rezervelor de stat și de mobilizare, alte acțiuni);

este un proces de anvergură în care sunt angajate și mobilizate importante organe de conducere civile și militare, forțele, mijloacele și resursele apărării.

La baza elaborari bugetului vegheaza puternicile principii bugetare „imbracate” cu o „armura juridica” aratand importanta respectari acestora precum si gravitatea incalcari lor , ghidarea dupa principiile bugetare fiind prima „caramida” in elaborarea bugetului .

Finanțarea cheltuielilor instituțiilor publice, fie ele curente sau de capital se poate regăsi în una dintre următoarele variante:

„integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

integral din venituri proprii.“

În lucrările de buget, nevoile de apărare sunt exprimate în două modalități:

fizic, respectiv:

– cantități de tehnică, efective, număr și volum de construcții, reparații etc.;

valoric, respectiv:

– volumul creditelor solicitate pe categorii de cheltuieli (curente și de capital);

– volumul unor materiale, prețurile acestora, valoarea unui KW / h.

Reguli privind cheltuielile bugetare

Regulile privind cheltuielile bugetare sunt stipulate în Legea 500/2002 privind finanțele publice.Acestea reglementează, alături de principii modul în care se pot efectua cheltuieli publice, reprezinda un ghid după care insituțiile statului efectuează cheltuieli .

„sumele aprobate prin buget, în cadrul cărora se angajează, ordonanteaza și se efectuează plăti, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite;

cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale;

nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectivă cheltuiala;

nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare;

ordonatorii de credite vor stabili necesarul lunar de fonduri, pe programe, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate, în limita bugetul primit pe trimestre.“

1.1.3.Responsabilitățile ofițerului financiar la întocmirea proiectului de buget pentru anul viitor

Activitatea de elaborare a bugetului de apărare se caracterizează printr-un calendar având la bază termenele limită precizate în Legea finanțelor publice, precum și circuitele precise de comunicare a datelor.

Pe trepte organizatorice, întocmirea bugetelor la ordonatorii de credite din Ministerul Apărării Naționale, se desfășoară potrivit calendarului stabilit de Direcția Financiar Contabilă.

Pe baza dispozițiilor primite, șefii compartimentelor de asigurare materială, întocmesc notele cu indicatori de calcul și fundamentare și bazele de calcul pe articole și alineate bugetare.

Pe trepte ierarhice, proiectul de buget se întocmește astfel:

a) ordonatorii terțiari întocmesc bugetul sub îndrumarea compartimentelor de specialitate de la eșalonul cărora se subordonează și care au obligația să asigure fundamentarea temeinică a indicatorilor la unitățile subordonate;

b) ordonatorii secundari de credite întocmesc bugetul propriu și asigură integrarea și corelarea bugetelor ordonatorilor din subordine, în bugetul lor centralizat;

c) Direcția Financiar – Contabilă întocmește proiectul bugetului Ministerului Apărării Naționale pe baza proiectelor de buget primite de la ordonatorii secundari de credite pentru activitatea bugetară și extrabugetară.

Bugetele întocmite trebuie să asigure:

menținerea stării de înzestrare și operativitate a tehnicii militare;

executarea la timp și de calitate corespunzătoare a întretinerilor și reparațiilor, a lucrărilor de conservare în vederea păstrării de lungă durată a tehnicii la stocul de mobilizare;

ridicarea calității vieții militarilor, asigurarea hranei, echiparea și cazarea lor corespunzătoare, asigurarea sănătății prin prevenirea îmbolnăvirilor, îmbunătățirea calității asistenței medicale în spitale, policlinici și unități;

asigurarea integrală și la timp a drepturilor bănești cuvenite personalului;

asigurarea și perfecționarea continuă a bazei de instrucție a militarilor la specificul armei respective;

analize temeinice cu privire la execuția indicatorilor din perioada de referință;

întărirea răspunderii întregului personal în apărarea și dezvoltarea patrimoniului unităților militare, în angajarea și desfășurarea cheltuielilor, instaurarea unei ordini și discipline de plan și financiare ferme și încadrarea strictă în normativele economico – financiare aprobate, întrunirea autofinanțării prin acoperirea într-un grad mai mare din resurse proprii a cheltuielilor planificate;

cunoașterea indicatorilor aprobați, utilizarea întocmai a acestora potrivit reglementărilor legale în vigoare;

aportul unităților productive, a comandamentelor, al secțiilor și atelierelor existente în armată la asimilarea și fabricarea de armament, tehnică de luptă și piese de schimb, la modernizarea bazei de instrucție și de învățământ.

De regulă, bugetul de stat se va aproba de Parlament pe ansamblu, pe capitole și pe ordonatorii principali de credite.

La baza elaborării bugetului de apărare stau următoarele principii:

– Universalitatea potrivit căreia veniturile și cheltuielile trebuie înscrise în buget în forma lor brută.

– Echilibrul care presupune stabilirea în buget a unei proporții juste între surse nevoi, precum și o constanță în repartizarea lor pe trimestre, luni etc. Echilibrul mai presupune repartizarea optimă, echilibrată și științifică a cheltuielilor pe domenii de activitate, respectarea proporțiilor pe categorii de forțe armate, comandamente, mari unități, unități, cât și între cheltuielile de personal, materiale și de capital.

Potrivit acestui principiu a reieșit prevederea legală că:

veniturile bugetare sunt sarcini minime de realizat;

cheltuielile bugetare sunt limite maxime care nu pot fi depășite.

Realitatea care cere ca bugetul pentru apărare să fie fundamentat în mod științific, cu date și calcule reale, pe bază de norme și normative, ținându-se seama și de prevederile actelor normative în vigoare.

Unitatea bugetară care presupune că atât veniturile cât și cheltuielile exprimate în sumele lor totale, să fie înscrise într-un singur document, pentru a se oglindi cât mai fidel raportul dintre acestea.

Respectarea principiului unității bugetare are ca efect o mai bună elaborare a documentelor care stau la baza fundamentării bugetului, începând de la ordonatorul de credite terțiar pâna la ordonatorul de credite principal. De asemenea, unitatea bugetară facilitează circuitul bugetelor ordonatorilor de credite și ajută la centralizarea acestora.

– Anualitatea bugetului care se referă la perioada de timp pentru care se întocmește bugetul și la perioada de timp în care se încasează veniturile și se efectuează cheltuielile. În virtutea principiului anualității, puterea legislativă se pronunță anual în legătură cu veniturile și cheltuielile care se înscriu în bugetul apărării.

În țara noastră anul bugetar corespunde cu anul calendaristic, iar sub acest aspect putem afirma că funcțiile bugetului încetează la finele fiecărui an pentru a lăsa loc aplicării bugetului anului următor.

Ca o particularitate, unele țări aplică și principiul anteriorității în baza căruia acțiunile din anul precedent care rămân neexecutate se transmit în bugetul anului următor ca acțiuni aprobate fără a afecta noile prevederi bugetare.

În Ministerul Apărării Naționale, planificarea financiară respectă regulile stabilite pe plan economico-financiar național, cu anumite specificități, bine definite, care vor fi aduse în evidență pe parcursul lucrării.

Planificarea financiară, ca subsistem al activității financiar-contabile, constituie un ansamblu de operații complexe, de studii, analize, acțiuni, planuri și alte lucrări. În realizarea acestor activități, contabilul-șef trebuie să țină cont că ea trebuie să asigure:

dimensionarea nevoilor reale de mijloace financiare pe o anumită perioadă de timp, în vederea îndeplinirii obiectivelor și sarcinilor stabilite;

determinarea, potrivit normelor legale a necesarului de bunuri materiale, lucrări și servicii, organizarea rațională a aprovizionării tehnico-materiale și a consumului de bunuri și servicii precum și dimensionarea judicioasă a stocurilor, astfel încât să se asigure utilizarea cu randament ridicat a mijloacelor financiare;

realizarea în cuantumuri sporite a veniturilor bugetare și a veniturilor ce se rețin pentru autofinanțare;

creșterea eficienței cheltuielilor în vederea micșorării volumului de mijloace financiare solicitate de la bugetul de stat în condițiile executării integrale a atribuțiilor, precum și a obiectivelor și sarcinilor cantitative și calitative prevăzute în plan;

sporirea continuă a resurselor proprii destinate finanțării investițiilor;

urmărirea, controlul și actualizarea execuției bugetului de venituri și cheltuieli în vederea asigurării permanente a echilibrului material și financiar.

Mijloacele financiare necesare unității militare se asigură potrivit dispozițiilor legale prin:

• Finanțare de la bugetul de stat în limita sumelor aprobate prin lege și în raport cu realizarea obiectivelor și sarcinilor stabilite;

• Autofinanțare, prin reținerea veniturilor provenite din sursele admise;

• Folosirea mijloacelor bănești rezultate din activitatea gospodăriei agricole ajutătoare.

Mijloacele bănești, indiferent de sursa din care provin, se clasifică în raport cu destinația lor astfel:

mijloace financiare pentru finanțarea obiectivelor și sarcinilor privind înzestrarea armatei, executarea de investiții, construcții, constituirea de stocuri;

mijloace financiare pentru finanțarea cheltuielilor de întreținere;

mijloace financiare pentru finanțarea cheltuielilor social-culturale;

mijloace financiare pentru finanțarea cheltuielilor privind alte acțiuni stabilite prin dispoziții legale.

Bugetul de venituri și cheltuieli, care se compune din:

Planul de venituri bugetare;

Planul de cheltuieli bugetare;

Planul de finanțare a investițiilor;

Planul de venituri și cheltuieli pentru autofinanțare;

Planul valutar pentru operațiuni necomerciale;

Notele cuprinzând indicatorii și calculele de fundamentare a prevederilor din plan.

Planificarea financiară începe cu elaborarea studiilor de prognoză și se încheie cu transmiterea pentru executare a bugetului de venituri și cheltuieli aprobat.

Toate lucrările de planificare financiară se realizează în cadrul compartimentului financiar-contabil, având la bază notele cu indicatori și calcule de fundamentare precum și analizele și propunerile șefilor compartimentelor de specialitate din unitate.

Trebuie reținut că activitățile de elaborare a bugetului menționate mai sus sunt efectuate și de contabilul-șef de la marea unitate pentru întocmirea proiectului de buget pentru unitatea proprie. Specifice pentru acesta sunt activitățile de îndrumare anterioare începerii elaborării bugetului și activitățile de centralizare și integrare a datelor de la unitățile subordonate în proiectul de buget al marii unități.

Pentru elaborarea în condiții optime a proiectului de buget, atât contabilul-șef, dar mai ales celelalte persoane cu atribuții de planificare trebuie sa cunoască în detaliu ce reprezintă conceptul de cheltuieli și cum se clasifică acestea, pentru a putea structura informațiile pe care doresc să le facă cunoscute prin lucrările de planificare financiară pe destinații de credite bugetare.

Încă de la sfârșitul primului trimestru din anul în curs se întocmesc note de fundamentare a cheltuielilor pentru anul următor, de către șefii compartimentelor de specialitate, care se centralizează în proiectul de buget de către ofițerul cu activittea financiară. Deoarece bugetul are un carcter istoric se pornește de la cheltuielile efectuate în anul anterior, actualizate la prezent și cu privire la acțiunile viitoare. Astfel, la capitolul 10 „Cheltuieli de personal” se întocmește nota de fundamentare pentru întreg statul de organizare/funcțiuni, chiar dacă în prezent nu sunt toate funcțiile încadrate. Acestor sume li se adaugă majorări în funcție de evoluția prevăzută pentru anul viitor (avansări, promovări, obțineri de grade și gradații, etc.). La capitolul 20 „Cheltuieli pentru bunuri și servicii” se procedează, astfel:

pentru cheltuielile cu utilitățile se trec în nota de fundamentare sumele cheltuite în anul următor, la care se adaugă eventualele majorări (creștere de preț la energie termică, energie electrică, apă și gunoi menajer);

pentru cheltuielile cu mentenanța se urmărește dacă cele din anuzl anterior au asigurat buna funcționare a activelor fixe (piese de schimb, materiale de întreținere, servicii de service, etc.);

pentru celelalte cheltuieli materiale se urmărește necesarul de materiale și obiecte de inventar solicitat de către șefii compartimentelor de specialitate.

La capitolul 70 ”Investiții” se prevăd cheltuielile pentru achiziția echipamentelor, activelor fixe corporale și reparațiile capitale la clădiri.

Un exemplu de proiect de buget, cu notele de fundamentare este prezentat în partea proactică (anexa nr.1).

Execuția bugetară si categoriile de ordonatori de credite, rolul ordonatorilor de credite și responsabilitățile acestora în planificarea

Bugetul devine operațional numai după publicarea sa în „Monitorul oficial”. Execuția bugetului începe din prima zi a anului bugetar care în România este 1 ianuarie. În măsura în care legea bugetului nu este aprobată cu cel puțin 3 zile înainte de începutul anului bugetar, unde, potrivit Legii 500/2002 privind finanțele publice, Guvernul poate încasa venituri și le poate cheltui, până la aprobarea noului buget, conformprevederilor legii bugetului de stat pe anul anterior.

Execuția bugetului reprezintăîncasarea veniturilor și efectuarea de cheltuieli, potrivit legii bugetului de stat. În procesul de execuție bugetară participăMinisterul Finanțelor,Trezoreria Statului, toate instituțiile bugetare (în calitate de ordonatori de credite), unitățile administrativ-teritoriale, bănci angajate în operațiunile bugetare, organisme internaționale angajate în transferuri monetare cu bugetul.În procesul de execuție a veniturilor întâlnim operațiuni specifice diferite și organizate după tipul de venit: impozit direct, împrumuturi, taxă vamalăș.a.

Impozitele directe sunt colectate prin operațiuni specifice, execuția realizându-se după anumite reguli:

de către componenta fiscală a Ministerului Finanțelor:

stabilirea impozitului constând în identificarea și dimensionarea materiei impozabile aferente contribuabilului;

lichidarea, adică stabilirea valorii impozitului contribuabilului și înregistrarea acesteia ca debit intr-un rol fiscal;

emiterea dispoziției de încasarecând contribuabilul plătește impozitul din proprie inițiativă sau aordinului de încasare pentru a-l anunța pe contribuabil de obligația de plată sau pentru executarea silită a acestuia;

operațiuni efectuate de Trezorerie sau de băncile încasatoare:

perceperea impozitului, adică încasarea integrală, la termenele stabilte, a obligațiilor fiscale.

Categorii de ordonatori de credite

Instituțiile publice sunt conduse de ordonatori de credite, care în principiu se ocupă cu execuția bugetului consolidat, repesctiv încasarea veniturilor bugetare și executarea cheltuielilor aprobate. Un ordonator de credite este direct responsabil în ceea ce privește deciziile referitoare la execuția bugetului asupra căruia iși exercită autoritatea.

În legislația română, prin prisma Legii 500/2002, sunt enumerați trei tipuri de ordonatori de credite si anume:

ordonatori principali de credite– în această categorie sunt inclușiminiștrii, conducătorii organelor de specialitate ale administrației publice centrale,precum și conducătorii altor autorități publice, conducătorii instituțiilor publice autonome.

Exemplu: Ministrul apărării naționale;

ordonatori secundari–din aceasta categorie fac parteconducătorii instituțiilor publice din structura teritorială a ministerelor și agențiilor guvernamentale, subordonate nemijlocit Guvernului (direcții, inspectorate județene).

Exemplu:Șeful Statului Major General;

ordonatoriterțiari– in aceasta categorie identificam conducătoriai instituțiilor publice, precum: directori de spitale,directori de școli, comandanții unităților militare, directorii de teatre etc.

Exemplu: Comandantul unei unități militare.

Rolul ordonatorilor de credite și responsabilitățile ofițerului financiar în execuția bugetară

Rolul ordonatorilor de credite este în conformitate cu tipul de ordonator,după cum urmează:

ordonatorii principali de credite au în sarcină repartizarea creditelor bugetare ale unităților ierarhic inferioare,precum și aprobarea cheltuilelior din propriile bugete,în conformitate cu prevederile legale. Ordonatorii principali de credite rețin 10% din creditele bugetare pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, reținereasumelorse face în semestrul al doilea, după ce Guvernul a terminat examinarea execuției bugetare pe primul semestru;

ordonatorii secundari de credite, după primirea creditelor bugetare de la ordonatroii principali de credite repartizează, la randul lor, creditele pentru bugetul propriu și către instituțiile publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori de credite terțiari;

ordonatorii terțiari de credite, după ce le-au fost repartizate creditele bugetare de către ordonatorii secundari, încep utilizarea acestora pentru realizarea și îndelplinirea sarcinilor unităților pe care le conduc.In sarcina ordonatorilor de credite tertiari se afla si procesul de ALOP (definit în Anexa nr. 1) dupa cum urmeaza:

angajarea, reprezintă decizia conform căreia se autorizează efectuarea unei plăți de către instituția publică în beneficiul unui terț; la baza deciziei stă întotdeauna un document legal de angajare (contract, ordin al ministrului, hotărâre judecătorească, prevederile unor legi), document justificativ;

lichidarea, cea de-a doua fază din ALOP, reprezintă recepția bunurilor/serviciilor contractate și determinarea sumei datorate furnizorilor;

ordonanțarea, în această etapă se emite documentul care va sta la baza efectuării plății.Documentele legale sunt: dispoziție de plată, dacă plata se va face din casierie sau ordin de plată, dacă plata se va efectua prin bancă;

plata propriu-zisă către furnizor.

II. EXECUȚIA BUGETARĂ LA U.M. ȘI RESPONSABILITĂȚILE OFIȚERULUI FINANCIAR ÎN PROCESUL BUGETAR

2.1. Principii în execuția bugetară, virările de credite bugetare între subdiviziuni ale clasificației bugetare, repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare, deschiderea de credite bugetare.

Clasificația bugetară reprezintă gruparea, într-o ordine obligatorie și după criterii unitare, precis determinate, a veniturilor și cheltuielilor cuprinse în bugetul de stat, bugetele locale, bugetele instituțiilor publice, bugetele fondurilor speciale și bugetele activităților finanțate din venituri extrabugetare.

Ea este instrumentul de sistematizare, urmărire și control al realizării veniturilor și efectuării cheltuielilor. Acest instrument care stă la baza contabilității bugetare asigură atât coerența limbajului utilizat în planificarea bugetară cu limbajul utilizat în execuția bugetară cât și efectuarea unor analize pertinente a modului de executare a bugetului fiecărei institutii publice, indiferent de modul de finanțare.

Procesul de consum și utilizare a bunurilor materiale necesită activități și plăți, care sunt efectuate cu regularitate de către fiecare unitate militară. Aceste cheltuieli nu sunt însă singure, fiindcă ele mai cuprind, pe lângă consumurile de bunuri materiale și altele cum ar fi : plata lucrărilor executate și a serviciilor prestate de terți, cheltuieli cu personalul angajat, plata unor obligații legale sau contractuale, și alte cheltuieli. Toate aceste cheltuieli reprezintă operațiuni economice, care afectează patrimoniul unei structuri militare prin diminuarea activului (cum ar fi, de exemplu, consumul de materiale) sau mărirea pasivului (ca de exemplu, contabilizarea facturii pentru utilitățile pentru apă, gaze, curent electric dacă în prealabil se înregistrează obligații de plată).

Câmpul operatoriu al cheltuielilor cuprinde sumele sau valorile de vărsat și pentru a se întâmpla aceasta ele trebuie mai întâi planificate. In vederea fundamentării și planificării resurselor financiare, atât organele de aprovizionare, cât și cele financiare ale unității militare au ca bază de plecare articolele și aliniatele clasificației economice a cheltuielilor.

Înscrierea cheltuielilor în ordinea clasificației bugetare este importantă întrucât permite stabilirea unitară și legală a tuturor acestor cheltuieli începând cu faza de analiză și prognoză, planificare, centralizare și alocare. De asemenea, permite executarea unui control eficient asupra schimbului de informație (datelor raportate) și a modului de execuție a exercițiului bugetar.

La fiecare din articolele și aliniatele menționate anterior cheltuielile se stabilesc în funcție de calculele realizate de către fiecare compartiment de asigurare materială și financiară pentru o perioadă mai scurtă (lună) sau mai îndelungată de timp (trimestru, an). Rezultă, astfel, estimări cantitative și valorice care fac obiectul unor planificări (programări) materiale și financiare foarte riguroase.

După primirea bugetului aprobat, în funcție de Calendarul activităților (Anexa nr.2) se solicită fondurile necesare derulării activităților lunare ale unității și anume efectuarea plății utilităților, a salariilor și altor drepturi bănești, a efectuării achizițiilor de produse și servicii, întocmindu-se cererea de credite (Anexa nr.3).

Creditele bugetare se repartizează ordonatorilor de credite, la cererea acestora, după efectuarea deschiderilor de credite de Ministerul Finanțelor Publice, în limita bugetului aprobat.(Anexa nr.4).

Ordonatorii secundari și terțiari de credite, prin cererile lunare de credite, vor stabili necesarul lunar de fonduri, în concordanță cu planurile anuale aprobat, precum și cu indicatorii financiari repartizați pe trimestre, ținându-se seama și de gradul de folosire a mijloacelor financiare puse la dispoziție anterior.

Cererile de credite și documentele care se anexează la acestea, precum și propunerile care planurile anuale aprobate (Planul anual al Achizițiilor Publice, Planul Anual de Investiții), se întocmesc la nivelul fiecărui ordonator de credite și se înaintează la Direcția Financiar-Contabilă, potrivit formularelor și termenelor stabilite în precizările anuale privind execuția bugetară.

Cererile de credite ale ordonatorilor din finanțarea nemijlocită a ordonatorului principal (Ministerul Apărării) se transmit la Direcția Financiar-Contabilă , până la data de 15 a lunii în curs pentru luna următoare

După analiza datelor din centralizarea de credite de Direcția Financiar-Contabilă, aceasta întocmește cererile pentru deschiderea de credite, pe capitolele și titlurile clasificației bugetare, le supune vizei pentru controlul financiar preventiv contrololului delegat al Ministerulului Finanțelor Publice și le prezintă ministrului pentru a fi semnate. De asemenea, Direcția Financiar-Contabilă întocmește notele justificative pentru deschiderea creditelor, dispozițiile bugetare de repartizare a creditelor și borderourile centralizatoare, pe care la depune la Ministerul Finanțelor Publice, împreună cu cererile pentru deschiderea de credite.

În situațiile deosebite, când deschiderile de credite nu acoperă integral nevoile minime sau când apar obiective și sarcini noi, ordonatorii de credite pot înainta cereri de credit suplimentare, cereri analizate de Direcția Financiar-Contabilă în vederea întocmirii de cereri suplimentare pentru deschiderea de credite. În situația când cererile suplimentare nu se încadrează în limita planului anual stabilită prin bugetul aprobat, directorii de programe/ordonatorii de credite vor prezenta Direcției Planificare Integrată a Apărării propuneri de actualizare a planurilor anuale și implicațiile asupra derulării programelor. Pe baza avizului acesteia se pot efectua deschiderile suplimentare de credite în bază bugetelor actualizate.

Trimestrial, Direcția Financiar-Contabilă transmite la Direcția Planificare Integrată a Apărării situația creditelor repartizate și utilizate, iar directorii de program transmit la aceeași structură situația derulării planurilor anuale. În trimestrul IV situațiile se transmit lunar.

În baza art. 49, alin. (5) din L 500/2002, ordonatorul principal de credite poate dispune retragerea creditelor deschise și neutilizate numai în cazuri temeinic justificate cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, anterior datei de 25 a fiecărei luni. Pentru acesta, ordonatorii de credite din finanțarea ordonatorului principal de credite comunică, în scris, la Direcția Financiar-Contabilă, până la data de 15 a fiecărei luni, sumele care pot fi retrase.

În vederea monitorizării cheltuielilor prevăzute în buget, ordonatorii din finanțarea ordonatorului principal de credite au obligația să înainteze lunar, până la data de 10 a lunii în curs pentru luna precedentă, la Direcția Financiar-Contabilă, „Analiza execuției bugetului”.

2.2. Execuția de casă a bugetelor instituțiilor publice, efectuarea operațiunilor de încasări și plăți cu numerar și prin virament, acordarea și justificarea avansurilor spre decontare.

2.3. Finanțarea unităților militare, constituirea, utilizarea, evidența și raportarea veniturilor realizate de unitățile militare pentru finanțarea unor activități din venituri proprii.

2.2. Execuția de casă a bugetului și raportările lunare și trimestrile ale execuției bugetare

III.STUDIUL DE CAZ -ÎNTOCMIREA DOCUMENTELOR LUNARE NECESARE DESCHIDERII DE CREDITE ȘI RAPORTAREA EXECUȚIEI BUGETARE

BIBLIOGRAFIE

D. Lazăr, A. Inceu, Administrație publică, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2000;

Legea 500/2002 privind finanțele publice, publicată în MOF nr. 597/2002;

Legea nr. 500/2002 – privind finanțele publice;

Legea nr. 186/2015 – legea bugetului de stat pe anul 2015;

Legii contabilității nr. 82/1991, republicată;

Dispoziția șefului Direcției Financiar-Contabile nr. A. 930/2012 – privind execuția bugetului Ministerului Apărării Naționale, întocmirea și transmiterea raportărilor financiare lunare în anul 2012;

Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1792/2002 – pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale;

Ordinul ministrului apărării naționale nr. MS.51/2011 – privind desemnarea ordonatorilor de credite din Ministerul Apărării Naționale;

Ordinul ministrului finanțelor nr.1661 bis din 28.11.2003 – Norme metodologice privind modul de încasare și utilizare a fondurilor bănești primite sub formă de donații și sponsorizări;

Precizările șefului Direcției Financiar-Contabile nr. A.188/2004 – privind donațiile si sponsorizările.

Anexa nr. 1

GLOSAR

A.L.O.P.- Angajare, Lichidare, Ordonanțare, Plată.

Anul bugetar – anualitatea bugetară pretinde ca documentul bugetar să fie întocmit în fiecare an și pentru o perioadă de un an – el trebuie dezbătut și aprobat anual și pentru un an de zile, de către Parlament.

Exercițiul bugetar – se referă la perioada de timp în care executivul trebuie să asigure încasarea veniturilor și să efectueze cheltuieli autorizate de către Parlament, pentru fiecare an bugetar, într-o perioada de un an de zile.

Metoda automată sau a penultimei – este o metodă de fundamentare a bugetului cenu reclamă calcule complicate, dar este aproximativă, cu un anume grad de incertitudine, având ca punct de plecare execuția bugetului pe ultimul an încheiat.

Metoda evaluării directe – pentru aplicarea acestei metode se fac calcule distincte pe fiecare venit și cheltuială bugetară cu precizarea că la venit întodeauna se va ține cont de evoluția materiei impozabile.

Metoda majorării sau diminuării – pornește de la datele execuției bugetare pentru mai mulți ani consecutivi, anteriori perioadei elaborări bugetului în cauză.