Studiu privind experiența turistică și impactul acesteia [617329]

Universitatea Babe ș-Bolyai
Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor

Lucrare de licență

Studiu privind experiența turistică și impactul acesteia
asupra satisfacției și loialității turiștilor în contextul
turismului intern

Coordon ator științific:
Conf. univ. dr. Ovidiu -Ioan Moisescu
Absolvent: [anonimizat]
2018

2
Cuprins
Lista graficelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 5
Lista figurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 5
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 7
1. Aspecte teoretice privind marketingul destinațiilor turistice ………………………….. ……………………… 9
1.1. Delimitări și abordări conceptuale privind destinația turistică ………………………….. …………… 9
1.2. Mixul de marketing al destinației turistice ………………………….. ………………………….. ………… 12
1.2.1. Produsul turistic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 13
1.2.2. Prețul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 14
1.2.3. Distribuția ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 15
1.2.4. Promovarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 16
1.3. Brandingul destinației turistice ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
1.3.1. Aspecte teoretice privind brandul de destinație și procesul de branding ………. 18
1.3.2. Beneficiile brandingului ………………………….. ………………………….. ………………….. 21
1.3.3. Etapele procesului de branding ………………………….. ………………………….. ……….. 21
1.3.4. Strategii de branding a unei destinații ……………….. Error! Bookmark not defined.
1.3.5. Modele de construire a brandului unei destin ații ………………………….. …………… 23
1.3.6. Imaginea brandului ………………………….. ………………………….. ………………………… 25
1.3.7. Valoarea brandului ………………………….. ………………………….. ………………………… 26
1.3.8. Loialitatea față de brand ………………………….. ………………………….. ………………… 27
1.3.9. Asocierile brandului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 28
1.3.10. Personalitatea brandului ………………………….. ………………………….. ………………. 28
1.3.11. Identitatea brandului ………………………….. ………………………….. ……………………. 29
1.3.12. Poziționarea brandului ………………………….. ………………………….. …………………. 30
1.3.13. Gestionarea brandului ………………………….. ………………………….. ………………….. 31
2. Brandingul în turismul românesc ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 32
2.1. România – construirea brandului turistic de țară ………………………….. ………………………….. . 32
2.2. Brandingul destinațiilor turistice din România ………………………….. ………………………….. …… 40
3. Evoluții recente ale turismului intern în România ………………………….. ………………………….. ……… 48
3.1. Analiza turismului în contextul economiei actuale a României ………………………….. ………… 48
3.2. Turismul intern – evoluții și previziuni ………………………….. ………………………….. ……………… 50
3.3. Analiza numărului de sosiri pe județe ………………………….. ………………………….. ………………. 54
3.4. Analiza numărului de înnoptări pe județe ………………………….. ………………………….. …………. 56
3.5. Analiza ind icelui de utilizare a capacității de cazare, pe județe ………………………….. ………… 57

3
3.6. Analiza duratei medie a sejurului pe județe ………………………….. ………………………….. ………. 59
4. Aspecte metodol ogice ale cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………… 60
4.1. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 60
4.2. Populația investigată ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 61
4.3. Metoda de eșantionare și structura eșantionului investigat ………………………….. ……………. 62
4.4. Instrumentul de culegere a datelor ………………………….. ………………………….. ………………….. 63
4.5. Mijlocul de contact și metoda de colectare a răspunsurilor ………………………….. …………….. 64
4.6. Calendarul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 64
5. Rezultatele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 65
5.1. Analiza notorietății spontane a destinațiilor turistice românești ………………………….. ……… 65
5.2. Stabilirea și analiza contextului în care a avut loc ultima experiență turistică a respondentului
69
5.3. Analiza experienței turistice și a imaginii formate despre destinația vizitată …………………. 73
5.4. Evaluarea imaginii destinației în funcție de tipul de destinație ales ………………………….. ….. 79
5.5. Analiza compatibilității destinației cu turistul, satisfacția resimțită și loialitatea …………….. 84
5.5.1. Analiza compatibilității destinației cu turistul ………………………….. ………………… 84
5.5.2. Analiza satisfacției turistului în urma experienței turistice ………………………….. . 86
5.5.3. Analiza loialității turistului în raport cu destinația vizitată ………………………….. .. 88
5.5.4. Analiza comportamentului efectiv în raport cu e xperiența turistică ……………… 90
5.5.5. Analiza impactului experienței turistice asupra satisfacției și loialității turiștilor
români 91
6. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 94

4
Lista tabelelor
Tabel 1 Imapctul turismului asupra economiei României ………………………….. ………………………….. ………………… 49
Tabel 2 Analiza competitivității sectorului Turism & Călătorii în România ………………………….. ……………………. 50
Tabel 3 Evoluția și previziunea numărului de voiaje interne ………………………….. ………………………….. ……………. 51
Tabel 4 Evoluția numărului de voiaje interne în funcție de regiunea de destinație ………………………….. …………… 52
Tabel 5 Mijloacele de transport folosite în călătoriile cu scop de afaceri ………………………….. ………………………… 52
Tabel 6 Mijloacele de transport folosite în călătoriile cu scop de petrecere a timpului liber ………………………….. . 53
Tabel 7 Cheltuielile efectuate de către turiștii interni ………………………….. ………………………….. ………………………. 53
Tabel 8 Evoluția numărului de sosiri pe județe ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 55
Tabel 9 Evoluția numărului de înnoptări pe județe ………………………….. ………………………….. ………………………….. 57
Tabel 10 Analiza indicelui de utilizare a c apacității de cazare pe județe ………………………….. …………………………. 58
Tabel 11 Analiza duratei medie a sejurului pe județe ………………………….. ………………………….. ………………………. 60
Tabel 12 Calendarul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 65
Tabel 13 Testul Hi -Pătrat vizând analiza ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 67
Tabel 14 Frecvența relativă a menționărilor destinației Delta Dunării ………………………….. …………………………. 67
Tabel 15 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent evaluării relației dintre notorietatea spontană și vârsta
turișt ilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 67
Tabel 16 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent evaluării relației dintre notorietatea spontană și venitul
turiștilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 68
Tabel 17 Tipul destinației în care a avut loc ultima vacanță ………………………….. ………………………….. ……………… 70
Tabel 18 Cele mai vizitate destinații turistice în funcție de tipul destinației ………………………….. ……………………. 70
Tabel 19 Testul Hi -Pătrat vizând analiza corelației dintre tipul de destinație ales și genul turiștilor ……………….. 71
Tabel 20 Frecvențele relative în ceea ce privește alegerea tipurilor de destinație în funcție de genul respondenților
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 71
Tabel 21 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent evaluării relației dintr e tipul de destinație ales și vârsta
turiștilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 71
Tabel 22 Rezultatele testului statistic Spearman aferent evaluării relației dintre durata sejurului și vârsta turiștilor 73
Tabel 23 Rezultatele testului statistic Spearman aferent evaluării relației dintre durata sejurului și venitul turiștilor
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 73
Tabel 24 Evaluarea gradului de rezonabilitate al prețurilor ………………………….. ………………………….. ………………. 78
Tabel 25 Media notelor acorda te elementelor de atractivitate în funcție de tipul de destinație ……………………….. 79
Tabel 26 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent evaluării relației dintre elementele de atractivitate ale
destinației tipul de destinație ales ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 79
Tabel 27 Media notelor acordate condițiilor externe în funcție de tipul de destinație ………………………….. ……….. 81
Tabel 28 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent evaluării relației dintre condițiile externe ale destinați ei și
tipul de destinație ales ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 81
Tabel 29 Media notelor acordate serviciilor oferite în funcție de tipul de destinație ………………………….. …………. 81
Tabel 30 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent evaluării relației dintre serviciile oferite la destinație și tipul
de destinație ales ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 81
Tabel 31 Media notelor acordate interacțiunii umane în funcție de tipul de destinație ………………………….. ………. 83
Tabel 32 Rezultatele testului stati stic ANOVA aferent evaluării relației dintre interacțiunea umană și tipul de
destinație ales ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 83
Tabel 33 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent evaluării relației dintre rezonabilitatea prețului și tipul de
destinație a les ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 84
Tabel 34 Media notelor acordate rezonabilității prețului în funcție de tipul de destinație ………………………….. ….. 84
Tabel 35 Rezultatul testului ANOVA vizând relația dintre tipul destinației ales și compatibil itatea percepută a
acestuia cu turistul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 85
Tabel 36 Media răspunsurilor vizând compatibilitatea destinației în funcție de tipul de destinație ………………….. 86

5
Tabel 37 Rezultatul testului ANOVA vizând relația dintre tipul destinației ales și satisfacția turistului ………….. 87
Tabel 38 Media răspunsurilor în ceea ce privește satisfacția turiștilor și tipul de destinație ………………………….. . 88
Tabel 39 Rezultatele testului statis tic ANOVA vizând relația dintre loialitatea turiștilor și tipul de destinație ales 89
Tabel 40 Media răspunsurilor legate de loialitatea turiștilor și tipul de destinație ales ………………………….. ……… 90
Tabel 41 Rezult atul testului ANOVA vizând relația dintre tipul de destinație și modul în care experiența a fost
relatată ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 91
Tabel 42 Matricea rotativă a componentelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 92
Tabel 43 Variabilele latente rezultate și componentele lor ………………………….. ………………………….. ………………. 93
Tabel 44 Model Summary ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 93
Tabel 45 Rezultatele testului statistic ANOVA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 94

Lista graficelor
Grafic 1 Structura eșantio nului în funcție de gen, vârstă, ocupație și nivel de studii ………………………….. ………… 62
Grafic 2 Notorietatea spontană a destinațiilor turistice românești ………………………….. ………………………….. …….. 66
Grafic 3 Reprezentarea grafică a mediei vârstelor respondențil or în concordanță cu notorietatea spontană a
destinațiilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 67
Grafic 4 Frecvența menționării destinației Transfăgărășan în funcție de venitul turiștilor ………………………….. … 68
Grafic 5 Anul în care a avut loc ultima vacanță petrecută în țară ………………………….. ………………………….. ……… 69
Grafic 6 Reprezentarea grafică a mediei vârstelor respondenților în concordanță cu tipul destinației alese ……… 72
Grafic 7 Durata sejurului petrecut la destinație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 72
Grafic 8 Evaluarea elementelor de atractivitate ale destinației. ………………………….. ………………………….. ………… 74
Grafic 9 Media notelor acordate elementelor de atractivitate ale destinației ………………………….. …………………… 74
Grafic 10 Evaluarea asp ectelor referitoare la condițiile externe ………………………….. ………………………….. ……….. 75
Grafic 11 Media notelor acordate aspectelor ce țin de condițiile externe ………………………….. ……………………….. 75
Grafic 12 Evaluarea ofertei de servicii din cadrul destinației ………………………….. ………………………….. …………… 76
Grafic 13 Media notelor acordate serviciilor oferite în cadrul destinației ………………………….. ……………………….. 76
Grafic 14 Evaluarea interacțiunii umane din cadrul destinației ………………………….. ………………………….. ………… 77
Grafic 15 Media notelor acordat e interacțiunii umane din cadrul destinației ………………………….. ………………….. 77
Grafic 16 Media notelor acordate elementelor care vizează transportul turiștilor ………………………….. ……………. 78
Grafic 17 Evaluarea elementelor care vizează transportul turiști lor ………………………….. ………………………….. ….. 78
Grafic 18 Compatibilitatea destinației cu stilul de viață
Grafic 19 Compatibilitatea destinației cu personalitatea ………………………….. ………………………….. ………………….. 85
Grafic 20 Am fost foarte mulțumit de alegere
Grafic 21 Aș alege aceeași destinație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 87
Grafic 22 Intenția de a mai petrece o vacanță în aceeași destinație
Grafic 23 Intenția de a recomanda destinația ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 88
Grafic 24 Modul în care turiștii au povestit despre destinația vizitată ………………………….. ………………………….. .. 90
Grafic 25 Media răspunsurilor vizând loialitatea comportamentală ………………………….. ………………………….. ….. 91

Lista figurilor
Figura 1 Ciclul de viață al destinației turistice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 11
Figura 2 Stadiile prin care tre ce un turist în raport cu o destinație turistică ………………………….. …………………….. 18
Figura 3 Diagrama lui Allen referitoare la brandingul locului Sursa: http://blog.woll.es/la -reputacion -de-las-
ciudades -o-cria-fama/ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 19
Figura 4 Piramida beneficiilor brandului (5 trepte) ………………………….. ………………………….. …………………………. 24
Figura 5 Piramida beneficiilor brandului (6 trepte) ………………………….. ………………………….. …………………………. 25

6
Figura 6 Albumul campaniei "Eterna și fascinanta Românie" ………………………….. ………………………….. …………… 34
Figura 7 Logo -ul programului "Fabricat în România" ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
Figura 8 Camp ania "România, mereu surprinzătoare" ………………………….. ………………………….. …………………….. 35
Figura 9 Materiale publicitare ale campaniei "România – Fabulospirit" ………………………….. ………………………….. 36
Figura 10 Mater ial promoțional al campaniei "Români în Europa" ………………………….. ………………………….. …… 36
Figura 11 Identitatea vizuală a campaniei "Romania – Land of choice" ………………………….. ………………………….. 37
Figur a 12 Identitatea vizuală a brandului turistic România ………………………….. ………………………….. ………………. 37
Figura 13 Asemănarea dintre logo -ul brandului și cele folosite de firma Change Transports și Oltchim Râmnicu
Vâlcea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 38
Figura 14 Lucian Bute – promotor al brandului turistic ………………………….. ………………………….. ……………………. 39
Figura 15 Identitatea vizuală a brandului "Transylvania – The land beyond the forest" ………………………….. ……. 41
Figura 16 Identitatea vizuală a orașului Alba Iulia ………………………….. ………………………….. ………………………….. 42
Figura 17 Identitatea vizuală a orașului Arad ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 42
Figura 18 Identitatea vizuală a orașului Baia Mare ………………………….. ………………………….. …………………………. 43
Figura 19 Identitatea vizuală a orașului Bistrița ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 43
Figura 20 Identitatea vizuală a orașului Brașov ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 44
Figura 21 Identitatea vizuală a orașului Târnăveni ………………………….. ………………………….. ………………………….. 44
Figura 22 Identitatea vizuală a orașului Turda ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 45
Figura 23 Identitatea vizuală a Stațiunii Turistice Râșnov ………………………….. ………………………….. ……………….. 45
Figura 24 Identi tatea vizuală a Stațiunii Mamaia ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 46
Figura 25 Identitatea vizuală a Stațiunii Tășnad ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 46
Figura 26 Asemănarea dintre logo -ul Bucu reștiului și cel al orașului Taipei ………………………….. …………………… 47
Figura 27 Actuala identitate vizuală a orașului București ………………………….. ………………………….. ………………… 47
Figura 28 Proiectul câștigăt or în cadrul concursului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 47

7
1 INTRODUCERE
Turismul este un sector vast și extrem de dinamic, care a stat la baza a numeroase cercetări
menite să definească și să înțeleagă acest sector în toată complexitatea sa. Frumusețea c ercetării
lui derivă din diversitatea și multitudinea posibilităților de explorare a fenomenului numit turism.
Cercetarea turismului nu se rezumă doar la a analiza ce se întâmplă faptic, prin intermediul unor
indicatori economici, ci îți oferă șansa de a c erceta care sunt rațiunile sau, mai bine zis, emoțiile și
motivațiile care stau în spatele acestor fapte. Iar pentru a putea realiza acest lucru focalizarea
trebuie să se facă pe una dintre cele mai complexe și dinamice surse care poate furniza informațiil e
dorite: consumatorii. Vizitatorii, fie ei turiști sau excursioniști, sunt cei care caută, analizează,
achiziționează, vizitează și evaluează ceea ce turismul le poate oferi pentru satisfacerea nevoilor
lor. Nevoile și dorințele consumatorilor sunt într -o permanentă schimbare și, prin urmare, oferta
pe care turismul o pune la dispoziția lor trebuie să fie capabilă să se adapteze și să țină ritmul cu
aceste schimbări. În cadrul unei destinații turistice, prin complexitatea și amploarea serviciilor pe
care f urnizorii le asigură, aceste nevoi turistice pot fi satisfăcute. Însă, ca în orice alt sector,
competiția pe piață este una acerbă, iar pentru a -i putea face față, o destinație turistică trebuie să
ofere mai mult decât niște simple servicii. O dată cu creș terea mobilității și dezvoltarea
infrastructurii turistice și a tehnologiei, turiștii nu mai caută doar un loc unde să doarmă și să
mănânce și în care să își petreacă concediul sau vacanța. Ei caută o experiență, caută emoții și
evenimente memorabile pe ca re doar o destinație care a înțeles acest lucru are și capacitatea de a
le oferi. Morgan (2002) afirma că “bătălia pentru consumatori în piața de mâine a destinațiilor
turistice se va da nu prin preț, ci prin câș tigarea inimilor și a minților”. Fiecare des tinație trebuie,
mai întâi de toate, să se cunoască bine: ce poate oferi și ce ar putea oferi, dar nu dispune încă de
acele lucruri și, mai apoi, analizându -și competitorii să observe ca dintre acele aspecte pe care deja
le are îi oferă unicitate și o fac deosebită.
Un mod bun prin care o destinație se poate diferenția de celelalte este prin construirea unui
brand a cărui identitate să exprime valorile care conferă unicitate și deosebire destinației.
Importanța brandului de destinație a fost dezbătută cu p recădere în ultimele decenii. Atât
cercetătorii, cât și organismele responsabile cu managementul și marketingul destinației au început
să conștientizeze avantajul competitiv pe care un brand îl conferă.
Astfel, lucrarea de față abordează întregul proces d e creare a unui brand, cu tot ceea ce
implică el, având ca punct de pornire abordările conceptuale referitoare la destinația turistică și
aspectele legate de marketingul destinației turistice.
În plus, pe lângă aspectele teoretice lucrarea de față evidenț iază și modul în care acestea au
fost puse în aplicare. Deoarece exemple concrete există pretutindeni, am ales focalizarea pe cele
care există chiar în țara noastră. Așadar, un capitol al acestei lucrări este destinat României și
destinațiilor turistice ro mânești. Pe lângă România, ca macrodestinație care a trecut de -a lungul
timpului prin mai multe demersuri menite să contureze brandul turistic de țară, există multe
microdestinații (orașe, stațiuni) care au reușit să se poziționeze favorabil în rândul turi știlor, ajutate
fiind și de brandurile turistice pe care și le -au conturat.

8
Pe de altă parte, este necesară și o analiză a impactului turismului în economia României,
pentru a vedea care sunt aspectele favorabile care să permită țării noastre să se poziți oneze pe piața
internațională a destinațiilor turistice, dar și care sunt capitolele deficitare din sectorul turistic
românesc, care pot constitui o piedică în această dezvoltare.
Întrucât numărul anual al turiștilor autohtoni și străini care vizitează ț ara noastră este de
ordinul milioanelor, o abordare de ansamblu a turismului ar fi fost prea evazivă. Prin urmare, am
decis ca obiectul acestei lucrări să îl constituie turismul intern, reprezentat de românii care își
vizitează țara. Cu toate că în ultimel e decenii mobilitatea internațională a înregistrat o evoluție
formidabilă, deplasarea turiștilor într -un teritoriu vast fiind facilă, la nivel mondial numărul celor
care se deplasează în teritoriul aceleiași țări îl depășește pe cel al deplasărilor interna ționale. În
plus, cei mai buni promotori ai turismului unei țări sunt chiar cetățenii ei. Înaintea dorinței unei
țări de a atrage turiștii internaționali, este important ca ea să acorde atenției celor care se află deja
pe teritoriul ei, prin satisfacerea n evoilor turiștilor interni.
În contextul turismului intern, lucrarea prezintă câțiva indicatori importanți ai turismului,
precum numărul de sosiri și înnoptări ale turiștilor sau durata medie a sejurului, printr -o analiză a
evoluției acestor indicatori pe ntru fiecare județ al țării. Această abordare a permis identificarea
județelor performante în acest sens, permițând corelarea rezultatelor economice cu aspectele
despre brand și rolul său prezentate în capitolele anterioare.
Pentru a vedea efectiv ce îns eamnă turismul în România și cât de propice este satisfacerii
nevoilor turistice, s -a realizat o cercetare de piață în rândul turiștilor români. Cercetarea s -a bazat
pe o anchetă în rândul unui eșantion de 200 de turiști români care au vizitat o destinație turistică
internă în ultimii 5 ani și în cadrul căreia au petrecut cel puțin o noapte. Răspunsurile au fost
colectate pe baza unui chestionar aplicat atât în mediul online, cât și offline prin contactul direct
cu turistul. Obiectivele cercetării au fost, pe de -o parte, de a măsura notorietatea spontană a
destinațiilor turistice autohtone, iar pe de altă parte de a evalua imaginea destinațiilor. Analiza
imaginii destinațiilor turistice s -a făcut în contextul ultimei vizite efectuate de respondenți în țară
și a vizat o serie de aspecte în funcție de care o destinație poate fi evaluată. În plus, întrucât
imaginea pe care un turist o are despre o destinație s -a dovedit că are influență asupra
comportamentului său de consum, am dorit să aflăm în ce măsură consid eră turistul că destinația
s-a potrivit stilului său de viață și personalității sale, dar și cât de satisfăcut se declară de experiența
turistică avută și cum îi influențează aceasta loialitatea atitudinală.
În virtutea celor enunțate, lucrarea de față re prezintă un s tudiu privind experiența turistică
și impactul acesteia asupra satisfacției și loialității turiștilor în contextul turismului intern .

9
1 Aspecte teoretice privind marketingul destinațiilor turistice
1.1 Delimitări și abordări conceptuale privind d estinația turistică
De-a lungul timpului, o serie de teoreticieni au încercat să definească destinația turistică.
O definiție clasică și succintă ar fi aceea conform căreia destinația reprezintă un spațiu geografic
(țară, regiune, oraș etc.) care atrage turiști (Medlik, 2012) sau, altfel spus, locuri spre care oamenii
călătoresc și unde aleg să stea pentru o anumită perioadă (Leiper, 1995, citat de Kiral’ov a &
Pavliceka , 2015 ). În acest context, este necesară delimitarea conceptuală a celor doi termeni, car e
adeseori se confundă: loc (eng. „place”) și destinație (eng. „destination”). Pe de -o parte, conceptul
de loc este unul mult mai vast, care include toate activitățile economice dintr -un spațiu geografic
bine delimitat, în timp ce conceptul de destinație e ste folosit în contextul turismului, având valențe
strict legate de activitățile turistice desfășurate într-un anumit spațiu geografic (Briciu, 2013) .
În accepțiunea clasică, așa cum precizează Rotariu (2007) câteva din tipurile principale de
destinații tu ristice sunt:
 Destinații clasice – sunt în general reprezentate de orașele cu un bogat patrimoniu cultural
și istoric, stațiunile montane sau cele de litoral;
 Destinații naturale – sunt cele căutate de către turiști pentru a lua contact cu elementele și
frumusețile naturii;
 Destinații pentru turismul de afaceri ;
 Destinații pentru șederi scurte – cum sunt anumite orașe mici care dețin obiective turistice
celebre;
Alți autori aduc adăugiri acestor definiții și consideră că destinația reprezintă un spațiu
geografic „înțeles de către vizitatorii săi ca o entitate unică, cu un cadru politic și legislativ specific
planificării și marketingului în turism” (Buhalis, 2000) Acelaș i autor susține faptul că modul în
care consumatorii, turiștii interpretează o destina ție este unul subiectiv și depinde de motivația
călătoriei, fondul cultural, nivelul de studii și experiența anterioară. Qu et al., (2011) susține că
orice destinație turistică este constituită atât din elemente tangibile, cât și intangibile. Elementele
tangibile fac referire la atracțiile naturale (plaje, munți) sau istorico -culturale, în timp ce elementele
intangibile sunt reprezentate de cultura, obiceiurile și istoria acelei destinații. Acest lucru este
susținut și de autorii Lynch și Tinsley (2001) care consideră destinația turistică „un sistem cu
numeroase componente precum atracțiile turistice, cazarea, transportul, alte servicii și
infrastructura”. Laws (1995, citat de Manhas et al., 2016) admite faptul că resursele primare ale
oricărei destinații su nt date de factorii climaterici și ecologici, tradițiile și arhitectura, în timp ce
toate celelalte facilități destinate turiștilor, precum serviciile de catering, cazare, transport și alte
activități, constituie resursele secundare.
Brent -Ritchie & Crouc h (2011, citat de Oliveira 2014) definesc destinațiile turistice ca „o
gamă complexă de politici sociale, economice, legale și tehnologice care afectează atractivitatea,
competitivitatea și sustenabilitatea lor”.
În literatura de specialitate autohtonă, o definiție complexă prezintă destinația turistică ca
„spațiul fizic în care un vizitator achiziționează și consumă cel puțin o noapte de cazare. Ea

10
include, în plus, o serie de alte produse și servicii suport, atracții și resurse turistice situate la o
distanță care să permită vizitarea în aceeași zi. Ea are anumite granițe administrative, care definesc
limitele de competență ale organizației sale de management și are asociate o serie de imagini
mentale și percepții care îi definesc competitivitatea pe piață .” (Cocean et al ., 2014)
Unii autori consideră că abilititatea unei destinații în dezvoltarea potențialului turistic
constă în toate resursele naturale și umane care, alături de infrastructură, constituie oferta turistică
a unei destinații, regiuni sau țăr i (Niță, 2008, citat de Kulcsar 2012 ). Importanța peisajului natural
sau a ariei geografice este susținută și de Balaure et al . (2004, citat de Kulcsar 2012) care consideră
că aceștia sunt cei mai importanți factori în atragerea turiștilor și de ei depind alegerea unei
destinații turistice sau a alteia.
Alți autori români, în schimb, duc conceptul de destinație la un alt nivel, cel de filozofie a
turismului. Potrivit lui Rotariu (2007) , acest concept de filozofie se constituie , pe de -o parte, într-
o „filoz ofie tripartită” : a turistului ca subiect, a comunităților locale ca beneficiari și a
intermediarilor ca profitori , iar pe de altă parte ea, destinația, se constituie ca o filozofie unică,
aceeași pentru toate cele trei elemente.

Evoluția destinațiilor tu ristice
Ispas și Saragea (2011 ) au afirmat că obiectivul principal al oricărei destinații turistice este
de a atrage și menține interesul consumatorilor în produsele și serviciile turistice pe care le oferă
acestora. Pentru a face acest lucru, este esenția lă dezvoltarea în permanență a destinației. Laws
(1995) sugerează că această dezvoltarea depinde în primul rând de etapa în care se află. Astfel,
prima fază, cea de „pre -turism” cuprinde la rândul ei 2 sub -etape. În prima etapă, destinația este
vizitată do ar de acei turiști al căror scop este vizitarea prietenilor și cunoștințelor sau vin cu scop
de afaceri. În a doua etapă, dezvoltatorii locali și localnicii încep să studieze comportamentul
turiștilor, pentru a -i determina pe aceștia să revină, nu doar cu scop de afaceri sau de a -și vizita
familia, ci și pentru atracțiile pe care destinația le oferă. Acest lucru produce schimbări în
comportamentul și stilul de viață al localnicilor, în vederea satisfacerii cât mai optim e a nevoilor
și dorințelor turiștilor. Astfel, urmează cea de -a doua fază, a managementului în turism, în care nu
doar localnicii, ci și investitorii și autoritățile locale se implică în dezvoltarea de noi servicii
turistice și în promovarea acestora în rândul potențialilor turiști. Pentru com unitățile locale, acest
lucru aduce cu sine o dezvoltare economică, prin apariția unor noi locuri de muncă în sectorul
turismului. Un aspect important în această etapă este ca cei responsabili cu dezvoltarea destinației
să nu privească doar partea economic ă a turismului, ci să o coreleze cu dimensiunile sociale,
politice și economice (Manhas et al., 2016) .
O altă teorie referitoare la evoluția destinației turistice este cea a lui Butler (citat de Cocean
et al., 2014) , care vede această evoluție ca pe un ci clu de viață care cuprinde 6 etape:
1. Explorarea – marcată de apariția primilor vizitatori, ușor adaptabili și toleranți la risc, care
nu au o problemă din a se caza în cort sau acasă la localnici, dat fiind faptul că destinația nu dispune
încă de facilități sau servicii turistice.

11
2. Implicarea – când numărul de turiști sosiți este tot mai mare, iar localnicii încep să
conștientizeze oportunitatea de a obține venituri suplimentare, prin oferirea unor servicii turistice
de bază (cazare și alimentație), susținuț i de autoritățile locale care încep demersurile de
îmbunătățire a infrastructurii turistice și promovare a destinației.
3. Dezvoltarea – este caracterizată de investițiile masive din partea unor investitori externi și
a organismelor locale în dezvoltarea serv iciilor de bază existente, prin introducerea unor noi
servicii complementare, construirea unor noi structuri de cazare și alimentație, amenajarea
atracțiilor naturale și culturale, promovarea masivă inclusiv la agențiile de turism etc.
4. Consolidarea – în ac eastă etapă are loc o stabilizare a pieței, atât la nivelul ofertei, cât și
al cererii. Destinația este una aglomerată, iar concurența pe piață este una acerbă, ceea ce duce la
scăderea numărului de noi investiții în zonă.
5. Stagnarea – destinația nu mai atr age turiști noi, veniturile provenind doar de la turiștii
loiali și din organizarea diferitelor evenimente. Această etapă este urmată fie de declin, fie de
restart.
6. Declinul – numărul de turiști scade, deoarece destinația nu mai poate ține pasul cu
concure nța, fapt pentru care investitorii se retrag, multe proprietăți fiind scoase la vânzare la prețuri
mici;
Restart -ul – poate avea loc doar în contextul unei regândiri spațiale a teritoriului, prin
construirea unor noi atracții sau valorificarea celor e xistente, dar ignorate până atunci.

Oferirea experienței turistice la destinație
Studiile au arătat faptul că devine tot mai dificil pentru o destinație să se diferențieze de
competitori, doar bazându -se pe factorii „hard” precum infrastructu ra, economia sau
accesibilitatea, întrucât accentul se pune pe factorii „soft”: mediul înconjurător, amabilitatea
localnicilor, serviciile de divertisment și agrement, tradițiile culturale etc. (Morgan et al., 2011)
Astfel, devine necesar ca o destinație s ă se axeze pe oferirea unei adevărate experiențe turistului,
care să înglobeze toate celalalte aspecte materiale. Experiența turistică este definită de Schmitt
Figura 1 Ciclul de viață al destinației turistice
Sursa: adaptată după versiunea în engleză disponibilă la
https://emilpop.blogspot.com/2009/01/ciclul -vieii-destinaie i-turistice.html

12
(2008 ) ca „evenimente particulare care apar ca răspuns la anumiți stimuli.” Aceste evenimente
memorabile sunt explicate de către Le Bel & Cook (2008, citat de Manhas et al., 2016 ), ca fiind
creații ale afacerilor locale având ca scop implicarea consumatorului prin apel la emoțiile acestuia.
Astfel, toate destinațiile turistice încep să se poziționeze ca adevărate „experiențe” (Richards,
2001 ), susținute, în opinia lui Pavliceka (2015 ), de o serie de factori emoționali și iraționali.
Această experiență turistică reprezintă, conform lui McConnell (1989, citat de Manhas et
al., 2016 ), o țintă a căutăril or turistului în descoperirea unei autenticități care nu poate fi găsită în
activitățile sale cotidiene și pe care destinațiile turistice au capacitatea de a o furniza.
În altă ordine de idei, autorii Morgan, Pritchard & Pride (2011) susțin importanța co nstruirii
unei reputații cât mai pozitive, astfel încât destinația turistică să se diferențieze de competitori.
Această reputație, conform sursei, are la bază 3 factori: discuția – reputația este ceva despre care
se vorbește, discriminarea – reputația este critic evaluată și diferențierea – reputația conferă
caracter distinctiv.

1.2 Mixul de marketing al destinației turistice
Rolul marketingului este unul esențial în orice domeniu, cu atât mai mult într -un domeniu
precum turismul, în care competiția este una acerbă și orice destinație luptă pentru a se diferenția
de concurență și a atrage turiști. Konečník (2010 , citat în Binter et al., 2016 ) definește marketingul
în turism ca „un proces de schimbări voluntare în rândul consumatorilor și al furnizorilor de
produse, servicii sau experiențe, în care ambele părți implic ate trebuie să fie satisfăcute .”
Cu toate acestea, marketingul unei destinații turistice este mai complex și mai dificil de
realizat, datorită numărului mare de stakeholderi implicați în dezvoltar ea și conceperea unui
produs turistic. Stakeholderii sunt, de fapt, toate părțile care dețin un interes în dezvoltarea
destinației și au rol în producția turistică: localnici, oameni de afaceri și investitori, intermediari,
touroperatori, grupuri de intere se și turiști (Buhalis, 2000) .
Buhalis (2000) analizează întreg ul proces de marketing al unei destinații turistice și
evidențiază faptul că obiectivele strategiei de marketing ar trebui să fie legate de:
– Asigurarea unei prosperități pe termen lung pentru comunitățile locale
– Maximizarea satisfacției turiștilor
– Creșterea profitabilității tuturor întreprinderilor locale implicate în turism
– Optimizarea efectelor turismului prin găsirea unui echilibru între beneficiile economice
aduse și costurile social -cultur ale și de mediu pe care le implică
Altfel spus, conform autorului, rolul marketingul în turism este să țină cont atât de
interesele tuturor celor implicați în proces, cât și de resursele disponibile și raționalizarea acestora.
Mai mult decât atât, pentru a asigura succesul destinației, marketingul ar trebui folosit ca un
mecanism strategic coordonat cu planificarea și managementul destinației, și nu ca un instrument
de vânzare. Autorii Hassan et al. (2010) susțin și ei faptul că succesul marketingului pentr u o
destinație turistică nu depinde doar de așa -numiții „factori de împingere” (push factors),
reprezentați de forțele cererii de pe piață, ci și de „factorii de atragere” (pull factors) care reprezintă
forțele ofertei de pe piață.

13
Middleton și Hawkins (19 98, citați de Buhalis, 2000) afirmă faptul că în turism este necesar
să existe o balanță între „interesele stakeholderilor cu cele ale dezvoltării destinației pe termen
lung ș i cu satisfacerea cererii și așteptărilor consumatorilor.”
Conceperea strategiei de marketing potrivite și a unui mix de marketing care să permită
atingerea tuturor obiectivelor stabilite reprezintă o adevărată provocare pentru marketerii
destinației turistice. Scopul dezvoltării unui mix de marketing adecvat este să faciliteze
pozițio narea în rândul grupului de consumatori țintă, prin oferirea unor produse care să satisfacă
nevoile și dorințele lor. Termenul de mix de marketing a devenit popular la începutul anilor ’70,
odată cu lucrarea publicată de Neil Borden și se axa pe 4 element e principale, cunoscute și sub
numele de „cei 4 P”: pro dus, preț, plasare și promovare (Arionesei & Ivan, 2012). Ulterior, alte
trei elemente au fost adăugate pentru domeniul serviciilor: persoanele, procesele și dovezile fizice.
Alți autori duc și mai dep arte această dezvoltare a mixului de marketing și susțin că, odată cu
dezvoltarea marketingului destinațiilor turistice, alți doi P se adaugă mixului: politica (pol itics) și
puținătatea (paucity). (Binter et al., 2016)
Cu toate acestea, în accepțiunea auto rilor Buhalis (2000) și Rotariu (2008) , mixul de
marketing al destinației turistice, cuprinde 4 elemente: produsul, pr ețul, distribuția și promovarea,
prezentate pe larg în cele ce urmează:

1.2.1 Produsul turistic
Dat fiind faptul că destinația reprezintă un amalgam de servicii și facilități produse de
entități individuale (cazare, alimentație, transport), precum și de bunuri publice (peisaje naturale,
lacuri, mări etc.), modul în care este privită ea ca produs turistic de către consumatori este unul
subiectiv , care depinde de imaginea și experiența turistului legate de destinație. Kotler (2008)
definește produsul ca „orice care poate fi oferit unei piețe spre atenție, cumpărare, folosire sau
consum care să satisfacă o dorință sau o nevoie”. Dacă însă ne referi m la produsul turistic, acesta
este unul mai greu de măsurat sau palpat, spre deosebire de un bun fizic, deoarece măsurarea sa se
realizează prin prisma satisfacției resimțite de turist după consumul efectiv. Astfel, Rotariu (2008)
afirmă că “ Produsul fina l este suma facilităților și a serviciilor utilizate într -o regiune de o
categorie anumită de turiști.” Aceste facilități și servicii la care face referire autorul includ, pe de –
o parte, resursele naturale ale destinației, iar pe de altă parte, facilitățil e din cadrul destinației
precum și transportul turistului de la locuința sa la destinație și înapoi. De cele mai multe ori,
conform autorului, în turism se folosește termenul de “package tour” care reprezintă un complex
de servicii care compun produsul tur istic și sunt oferite la un preț forfetar de către un touroperator.
Responsabilitatea conceperii produsului turistic și dezvoltarea acestuia astfel încât să fie în
concordanță cu cererea turistică existentă este o sarcină ce cade în grija Organizațiilor d e
Marketing ale Destinației (DMOs). Acestea sunt responsabile și de diferențierea produsului, prin
prezentarea elementelor de uni citate din componența acestuia (Buhalis, 2000) . În plus, acestea
trebuie:
– Să identifice elementele componente ale produsului tu ristic

14
– Să asiste toți actorii regionali în vederea elaborării strategiilor de produs, astfel
încât acestea să constituie o viziune unitară asupra produsului turistic final
– Să susțină lansarea unor noi produse
– Să coordoneze toate schimbările necesare fiecăr ui ciclu de viață al produsului
turistic
În crearea produsului turistic, Rotariu (2008) identifică câteva aspecte esențiale pentru
asigurarea succesului. În primul rând, alegerea piețelor relevante este un factor de care depinde
modul viitor de dezvol tare a produsului, motiv pentru care acesta trebuie conceput în funcție de
segmentele țintă identificate în etapa de analiză. În al doilea rând, menținerea calităților produsului
depinde de capacitatea de susținere , adică numărul de turiști pe care o desti nație îi poate găzdui la
un moment dat .
Cu toate acestea, poate cel mai important aspect de care depinde dezvoltarea unei strategii
de marketing și, mai cu seamă, a unei strategii privitoare la produsul turistic, este ci clul de viață al
destinației, aspec t teoretic detaliat anterior.

1.2.2 Prețul
Prețul este cel mai important element al mixului de marketing al unei destinații turistice.
Importanța sa rezidă din faptul că este greu de stabilit un preț general al unei destinații, întrucât
acesta se constituie di n prețurile și strategiile de preț adoptate de toți agenții economici care
acționează în cadrul destinației (Buhalis, 2000) . În plus, „destinația per ansamblu nu este percepută
ca având un preț, ci ca o destinație scumpă sau ieftină și imediat cu un adject iv atașat: elitistă,
populară sau de masă etc.” (Rotariu, 2008)
În special în turism, decizia consumatorului de a vizita sau nu o anumită destinație poate fi
puternic influențată de prețul perceput, motiv pentru care OMD -urile trebuie să coordoneze și să
sprijine agenții economici în stabilirea unor strategii de prețuri adecvate, astfel încât acestea să se
coordoneze cu obiectivele generale ale destinației în ceea ce privește acest element al mixului de
marketing. Aceste obiective includ: maximizarea adaosu lui, maximizarea utilizării (prin abordarea
unor prețuri scăzute care să determine creșterea în viitor a numărului de turiști) și recuperarea
costurilor generate de efectele sezonalității sa u de perioadele de inactivitate (Rotariu, 2008) .
În stabilirea une i strategii de preț, este necesar să se țină cont de factorii care îl pot influența.
Un astfel de factor este sezonalitatea, din cauza căreia unele destinații cu perioade mari de
extrasezon se văd nevoite să adopte alte prețuri pentru a atrage turiștii, sp re deosebire de
destinațiile puțin influențate de sezonalitate care pot menține un nivel relativ constant al prețurilor
pe parcursul unui an. În plus, concurența acerbă determină și ea stabilirea unui anumit nivel al
prețurilor, care să permită destinației să rămână competitivă pe piață.
Modelele de strategii de preț care pot fi adoptate sunt , conform autorului Ilie Rotariu
următoarele:
a) Prețul bazat pe cost – se folosește atunci când elementele constitutive ale prețului pot fi
ușor determinate, astfel încâ t nivelul stabilit al acestuia să permită acoperirea lor

15
b) Prețul bazat pe concurență – este mai dificil de stabilit deoarece implică analiza
strategiilor de preț practicate de destinațiile concurente, dar și de cele practicate de actorii lor,
astfel încât s ă permită stabilirea unor niveluri de preț care să fie comparative cu cele ale
concurenței directe
c) Prețul bazat pe cerere – aplicarea acestui tip de preț este mai complexă, ținând cont de
subiectivitatea consumului turistic și de faptul că „prețul reflectă valoarea percepută de mintea
turistului potențial”, astfel încât turiștii pot fi dispuși să plătească un preț mai mare pentru
destinațiile foarte cunoscute, în timp ce noile destinații se văd nevoite să adopte strategia prețurilor
de penetrare sau smântân ire.

1.2.3 Distribuția
General vorbind, distribuția și canalele de marketing pot fi definite ca „un ansamblu de
activități prin care se realizează vânzarea produsului turistic.” (Vorzsak et al., 2006) . Dat fiind
faptul că turismul intră în sfera serviciilor, r espectând în totalitate proprietățile de intangibilitate și
nestocabilitate ale acestora, folosirea intermediarilor este obligatorie în distribuția produsului
turistic. Canalele de distribuție în cazul produselor turistice pot fi definite ca „ o structură d e
operare, un sistem de legături și combinații variate ale organizațiilor de turism prin care
producătorul produsului turistic descrie și confirmă aranjamentele de turism către beneficiar .”
(Rotariu, 2008) . Același autor afirmă că distribuția directă este rar folosită în cazul destinațiilor
turistice, fiind preponderent utilizată distribuția indirectă, cu ajutorul intermediarilor: agenții de
turism touroperatoare și detailiste, dar și alte canale speciale sau unități specializate în turism.
Astfel, distribu ția în cazul destinației turistice, privită la nivel global este constituită atât din
„magistralele destinației, girate de DMO și DMC -uri”, cât și din amalgamul distribuției
individuale, formată din totalitatea furnizorilor care acționează pe piață.
Impo rtanța distribuției la nivel de destinație, conform autorului Buhalis (2000) , rezidă, pe
de-o parte, din ponderea pe care o are în formarea prețului final al produsului turistic și, pe de altă
parte, din posibilitatea generării unor avantaje competitive, prin adăugarea de valoare produsului
turistic. Prin urmare, selectarea canalelor de distribuție potrivite este un factor de care poate
depinde succesul destinației, dat fiind faptul că acestea îndeplinesc o serie de funcții: colectarea și
analiza informați ilor de pe piață, deținerea și distribuția produsului turistic, negocierea dintre
membrii canalului și consumatori i finali, asumarea riscurilor, gestionarea plăților sau oferirea de
servicii post -vânzare.
În alegerea canalelor de distribuție se poate opta pentru următoarele tipuri (Rotariu, 2008) :
 Canale consensuale – acestea se coordonează și colaborează între ele printr -un consens
mutual, fără a fi nevoie de o parte care să controleze sistemul
 Canale coordonate vertical – se află sub conducerea unui tou roperator care poate impune
angajamentele financiare și acțiunile contractuale implicate
 Canale integrate vertical – în cadrul cărora funcțiile de producție și distribuție sunt
controlate de o singură întreprindere

16
Revoluționare distribuției în turism a î nceput odată cu apariția Internetului și dezvoltarea
serviciilor și in dustriei IT, care au dus la așa -numiții „intermediari electronici ” care operează
exclusiv online (Buhalis, 2000) . În plus, pentru consumatorii de pretutindeni a devenit extrem de
facilă căutarea de informații pentru l uarea deciziei de cumpărare și mai ales achiziția anumitor
servicii turistice din confortul reședinței, fără a mai fi nevoie să se deplaseze la intermediarii
tradiționali pentru a face acest lucru. Avantaje sunt și pentru mem brii canalelor de distribuție, a
căror colaborare în cadrul canalului a fost mult simplificată odată cu apariția sistemelor globale de
distribuție.

1.2.4 Promovarea
Odată conceput produsul, informațiile despre acesta trebuie furnizate consumatorilor
(turiștil or) astfel încât să îi determine pe aceștia să realizeze achiziția. Acest rol revine promovării,
care trebuie să facă legătura între un produs atât de complex și într -o continuă schimbare cum este
destinația turistică și turiștii consumatori, ai căror cerere este extrem de elastică (Arionesei & Ivan,
2012) . Realizată și utilizată în mod corespunzător, promovarea este unul dintre cele mai puternice
instrumente pe care marketerii le au la dispoziție pentru a -și asigura succesul. Cu toate acestea,
datorită num ărului mare de părți implicate, realizarea unei promovări coerente la nivelul întregii
destinații este mai greu de realizat, motiv pentru care OMD -urile au un rol important în conducerea
acestor acțiuni de promovare, fiind sprijinite de întreprinderile fur nizoare de servicii. În plus,
pentru conturarea unei strategii de promovare coerente, trebuie avute în vedere: caracteristicile
produsului și ale turiștilor cărora li se adresează, resursele de care dispune destinația, acțiunile de
promovare ale competitor ilor, dar și alegerea celor mai bune instrumente de comunicare care să
furnizeze informațiile cerute și dorite de consumatori (Rotariu, 2009) . Principalele instrumente de
promovare sunt publicitatea, relațiile publice, vânzarea personală, promovarea v ânzăr ilor și
marketingul direct (Arionesei & Ivan, 2012) . Alți autori (Bonham & Mak, 1996, citați de Buhalis,
2000) au grupat aceste tehnici promoționale în două categorii: deasupra liniei și sub linie. În prima
categorie a tehnicilor “ deasupra liniei ” sunt inc luse publicitatea la televizor, la radio sau prin mass –
media, dar și tipărirea de postere publicitare, fiind frecventă utilizarea de sloganuri care să susțină
imaginea destinației. Chiar dacă aceste tehnici sunt foarte costisitoare, ele sunt extrem de util e în
susținerea brandului turistic, dar și în convingerea turiștilor să viziteze respectiva destinație.
De cealaltă parte, tehnicile “ sub linie ” sunt specifice Organizațiilor de Marketing ale
Destinațiilor și includ participările la diferite târguri de tu rism internaționale, unde au posibilitatea
de a-și prezenta și promova oferta turistică, ajutându -se și de diverse materiale tipărite precum
broșuri, cataloage sau pliante.
Indiferent de metodele care se aleg, Rotariu (2009) susține că în elaborarea strat egiei de
promovare trebuie urmați o serie de pași:
1. „Identificarea publicului țintă”
2. „Stabilirea obie ctivelor campaniei de promovare”
3. „Stabilirea mijlo acelor potrivite de promovare”
4. „Stabilirea componentelor mixului promoțional”

17
5. „Selectarea strate giilor specifice pentru reclamă”
6. „Promovarea vânzărilor, publicitate, vânzări personalizate. ”

Marketingul multisenzorial – o nouă abordare pentru destinațiile turistice
În ultimii ani au apărut noi abordări în ceea ce privește marketingul destinațiilor turis tice.
Autorii Pawaskar și Goel (2014) susțin că metodele tradiționale de marketing folosite în industria
turismului nu mai sunt suficient de adecvate într -un mediu competițional atât de acerb cum este
piața destinațiilor turistice. Consumatorii nu mai caut ă doar un produs care să le satisfacă o nevoie,
ci caută și aleg în funcție de experiența de consum atașată acelui produs. Pentru a putea oferi o
experiență memorabilă turistului , astfel încât acesta să își dorească să revină și să facă reclamă
pozitivă de stinației în rândul cercului de cunoscuți, este necesară o tranziție de la marketingul de
tip 2-D (centrat pe simțurile vizual și auditiv) la marketingul de tip 5 -D care să facă apel la toate
cele 5 simțuri umane: văz, auz, miros, gust și simț tactil.
Cu toate că este un concept relativ nou, utilizarea marketingului multisenzorial este,
conform celor doi autori, cheia succesului care permite marketerilor destinației turistice să ajungă
mai ușor la emoțiile turiștilor și să le ofere experiența turistică pe care și -o doresc. Prima
componentă a marketingului senzorial este marketingul vizual , folosit cu preponderență în
comunicările de marketing înainte ca turistul să ia decizia de a alege o destinație sau alta, deoarece
simțul vizual este cel mai puternic din tre toate simțurile umane, având cea mai mare capacitate de
atracție. Marketingul olfactiv , pe de altă parte, are rolul de a întări comunicarea și de a o face să
reziste mai mult în timp, întrucât este mult mai probabil ca un om să își amintească un anumit
miros decât ceva ce a auzit, văzut sau atins. Astfel, multe structuri de primire turistică se pot folosi
de acest lucru pentru a se diferenția de concurență. Marketingul auditiv se folosește de impactul
pe care sunetele, muzica sau vocile îl au în crearea unei experiențe turistice. Un anumit sunet poate
deveni chiar o semnătură a brandului turistic, care să stimuleze recunoașterea unei destinații de
turiștii de peste tot din lume (de exemplu sunetul cimpoiului care ne duce cu gândul la Scoția). Cu
toate că este mai dificil de implementat în întreg sectorul turismului din cauza complexității
produsului turistic, marketingul gustativ poate fi cu succes adoptat de unitățile de alimentație de
la nivelul unei destinații, care pot oferi turiștilor o adevărată exp eriență gustativă, care să
diferențieze întreaga destinație de toate celelalte. Deși adesea neglijat, marketingul tactil poate
face minuni în ceea ce privește experiența turiștilor la destinație. Fie că este vorba despre simplul
contact uman printr -o strân gere de mână cu personalul unei unități turistice sau de un muzeu care
pune la dispoziția vizitatorilor replici în miniatură ale operelor de artă, care să poată fi atinse și
manevrate de aceștia sau chiar luate ca suveniruri, to ate acestea nu fac decât să lase o impresie
extrem de bună turistului care, satisfăcut de experiența avută, va dori să revină și să ad ucă și alți
turiști odată cu el (Pawaskar și Goel, 2014) .

18
1.3 Brandingul destinației turistice
1.3.1 Aspecte teoretice privind brandul de destinație și procesu l de branding
Brandingul destinațiilor turistice a început să capteze atenția cercetătorilor la sfârșitul
anilor ’90, cu toate că anterior fenomenul fusese abordat sub forma studiilor vizând imaginea
destinației turistice (Almeyda & Babu, 2017) . Evoluția b randului ca fenomen a fost explicată de
Bastos & Levy (2012, citat de Kasapi & Cela, 2017) ca o trecere de la “o simplă entitate cu aplicații
limitate, a cărei creație, implementare și control erau în cea mai mare parte exercitate de un singur
actor (creat orul său) la brandul ca o entitate complexă, multi -funcțională și multi -dimensională,
care este influențată de o varietate de actori (managerul de brand, consumatorii, media, cercetătorii
de marketing, tehnologia etc.) .”
Într-o manieră generală, Ambler (19 92, citat de Kasapi & Cela, 2017) definește brandul ca
“promisiunea unui pachet de atribute pe care cineva le cumpără și care îi oferă
satisfacție…atributele care formează un brand putând fi reale sau iluzorii, raționale sau emoționale,
tangibile sau inv izibile”. Brandul de destinație diferă de brandul unui produs prin faptul că el
moștenește activele fundamentale cum sunt peisajele, cultura, istoria și oamenii, iar el există prin
prisma modului în care acestea sunt percepute de vizitatori și a valorii em oționale pe care aceștia
le-o atribuie (Buncle, 2009) . Astfel, autorii Ritchie & Ritchie (1998, citați de Almeyda & Babu,
2017) au definit brandul destinațiilor turistice drept : “…un nume, simbol, logo sau orice semn
grafic care identifică și diferențiaz ă destinația; mai mult, conferă promisiunea unei experiențe de
călătorie memorabile care este asociată în mod unic cu destinația; de asemenea el ajută la
consolidarea și întărirea evocării aspectelor plăcute ale experienței la destinație.” Promisiunea pe
care o oferă brandul este cu atât mai importantă pentru o destinație turistică, deoarece oferă un
oarecare confort turiștilor când aleg să viziteze o destinație, anticipând într -o anumită măsură
experiența de care vor avea parte (Blain et al., 2005) .
Scopul creării unui brand pentru o destinație este de a asigura o experiență pozitivă
consumatorilor, încă de la contactul acestora cu diversele campanii de marketing și până la
întoarcerea lor acasă. Astfel, consumatorii parcurg o serie de etape în evoluția per cepțiilor și
comportamentului lor în legătură cu o destinație (Buncle, 2009) :

Un brand nu se rezumă doar la un logo, un slogan, un produs sau o campanie de marketing,
el este mult mai mult, fiind o entitate competitivă care exprimă esența unu i produs, fie el și o
destinație. El există în ochii privitorului, fiind piatra de temelie care stă la baza tuturor
comunicărilor de marketing. În cazul unei destinații turistice, eficiența lui are la bază o concordanță
între percepțiile vizitatorilor și c ele ale rezidenților deopotrivă (Buncle, 2009) . Buhalis (2000) Inconștient Conștient Interesat Convins Achiziționează o vacanță Satisfăcut Avocat
Figura 2 Stadiile prin care trece un turist în raport cu o destinație turistică
Sursa: Buncle, T. (2009). Handbook On Tour ism Destination Branding: With An Introduction By Simon Anholt , pag. 32

19
asociază crearea brandului cu planificarea turistică și de marketing în cadrul unui teritoriu
geografic având în vedere situația politică și reglementările leg islative specifice acelui loc.
În ceea ce privește procesul de creare a unui brand, una dintre cele mai succinte definiții
ale brandingului unei destinații este cea conform căreia el reprezintă “procesul folosit pentru
dezvoltarea unei identități unice și a unei personalități care este di ferită de toate celelalte destinații
concurente.” (Morrison & Anderson, 2002, citat de Trost et al., 2012) . Altfel spus, brandingul
destinației reprezintă selectarea mixului de elemente potrivite care să identifice și diferențieze o
destinație, ajutând la construirea unei imagini pozitive a destinației (Cai, 2002) .
Blain et al. (2005) , pe de altă parte, definesc brandingul destinației turistice prin prisma
acțiunilor implicate, admițând și ei că scopul este conturarea unei imagini pozitive care să
influențe ze alegerea de consum a turiștilor:
1. Crearea unui nume, simbol, logo sau design grafic care să diferențieze și identifice
destinația
2. Comunicarea așteptărilor consumatorului cu privire la experiența turistică de care va avea
parte
3. Consolidarea legăturii emo ționale dintre destinație și vizitator
4. Reducerea costurile legate de căutare și riscul perceput al turistului
Așa cum a fost prezentat anterior, adeseori se face confuzie între o destinație și un teritoriu
geografic, un loc. Maheshwari (2011) susține că br andingul unui teritoriu poate fi conceput atât
sub forma unui brand de destinație, care ia în considerare doar activitatea turistică, cât și ca brand
al unui loc, care implică o abordare mai complexă, incluzând nu doar turismul, ci și comerțul,
investițiil e, calitatea vieții sau educația. Ideea este susținută și de Allen (2007) a cărui diagramă a
brandingului de loc indică faptul că turismul este doar o parte componentă, alături de sectorul
privat, guvern, investiții și imigrare, cultură și educație, respec tiv localnici.

Figura 3 Diagrama lui Allen referitoare la brandingul locului
Sursa: http://blog.woll.es/la -reputacion -de-las-ciudades -o-cria-fama/

Folosirea brandului este considerată unul dintre cele mai eficiente instrumente pe care
responsabilii unei destinații îl au la dispoziție pentru de zvoltarea destinației turistice (Oliveira,
2013) . Asemeni bran durilor pentru produsele fizice sau servicii și în cazul destinațiilor turistice

20
brandul are 2 funcții majore: identificarea și diferențierea (Qu et al., 2011). În schimb, Hankinson
(2004) identifică 4 mari funcții ale brandului turistic:
1. Comunicarea – își exprimă apartenența la o anume destinație, permițând diferențierea ei
printr -un nume, logo sau simbol
2. Este o entitate percepti vă – care apelează la rațiunea, emoțiile și simțirile turistului
3. Este un potențiator al valorii – de aici derivând și conceptul de valoare a brandului
4. Creează relații – prin personalitatea sa care îi permite să se identifice cu anumiți
consumatori și să c reeze legături cu aceștia

Reguli ale brandului de destinație
Profesorul Morgan (2009) susține că există 8 reguli pe care brandul unei destinații trebuie
să le respecte:
1. Recunoașterea aportului turismului
2. Planificarea succesului
3. Aprecierea autenticității
4. Înțelegerea corectă a ceea ce înseamnă construirea unui brand
5. Calitatea este cea care contează
6. Asigurarea unei finanțări consistente
7. Aprecierea aptitudinilor și pregătirii
8. Estetica înseamnă mai mult decât aspectele exterioare
Brandul tematic
Cu toate că s unt cele mai întâlnite, brandurile geografice (ale unor teritorii bine delimitate
din punct de vedere geografic, cum sunt orașele, regiunile sau țările) nu reușesc întotdeauna să
exprime experiențele turistice pe care destinațiile le pot oferi. Astfel, s -au dezvoltat, conform
literaturii de specialitate (Buncle, 2009) , brandurile tematice care pot fi mai puternice decât cele
geografice prin simplul fapt că ele spun o poveste. Construirea unui brand tematic presupune
selectarea unei teme care să înglobeze pr odusele și experiențele turistice oferite la destinație, astfel
încât acestea să fie prezentate într -o manieră atractivă pentru segmentul de consumatori vizat (de
ex: Franța – capitala mondială a gastronomiei) . O destinație poate folosi simultan mai multe teme,
atâta timp cât ele reflectă valorile brandului destinației și îi conferă acesteia avantajele competitive
dorite. În alegerea unui brand geografic sau a unuia tematic, Buncle (2009) susține că trebuie luate
în considerare câteva aspecte:
 Distanța: cu cât destinața este mai îndepărtată sau destinația este mai puțin cunoscută de
segmentul țintă de turiști, cu atât se recomandă mai mult folosirea unui brand geografic
 Țintirea segmentului de turiști: un brand tematic permite o țintire mai precisă a unui
anumit segment de piață, având la bază motivația de călătorie a turiștilor
 Complementaritatea: cele două tipuri de brand nu se exclud reciproc, ci din contră, un
brand tematic poate fi prezentat ca un sub -brand al unuia geografic

21
 Consolidarea reciprocă: impa ctul brandului tematic este puternic susținut și de destinația
luată în considerare ca o entitate geografică și, prin urmare, cele două categorii de brand
se susțin reciproc

1.3.2 Beneficiile brandingului
Kotler și Gartner (2002, citați de Hassan et al., 2010) susțin că brandingul aduce un dublu
beneficiu: pe de -o parte, constituie un instrument important în diferențierea produselor/serviciilor,
iar pe de altă parte, reprezintă, din punctul de vedere al consumatorului, promisiunea unei valori.
Clarke (2000, cita t de Risitano, 2006) , pe de altă parte, a identificat 6 beneficii ale brandingului în
legătură cu destinația turistică ca produs:
1. Brandingul facilitează alegerea
2. Brandingul ajută la reducerea efectelor intangibilității
3. Brandingul asigură o consistență de -a lungul timpului
4. Brandingul ajută la diminuarea factorului de risc pe care îl implică consumul turistic
5. Brandingul ajută la o segmentare mai precisă a pieței
6. Brandingul ajută la integrarea eforturilor tuturor participanților spre obținerea unui rezultat
comun
În plus, Hassan, Hamid & Bohairy (2010) au identificat și alte beneficii pe care brandingul
le are asupra comunității per ansamblu:
 Conferă un real ajutor pentru toate organizațiile, fie ele non -profit, din sectorul public sau
privat, întrucât succes ul acestora se bazează și pe imaginea și atractivitatea destinației
 Generează un nivel mai ridicat de notorietate, loialitate, respect și celebritate
 Corectează percepțiile învechite sau eronate care ar putea exista
 Duce la creșterea veniturilor și profit ului pentru stakeholderi
 Crește mândria resimțită și susținerea din partea comunității

1.3.3 Etapele procesului de branding
Provocările procesului de branding al unei destinații sunt date de multitudinea părților
implicate în proces, asupra cărora controlul de management este limitat, dar și de necesitatea găsirii
unui echilibru între activitățile de marketing și politicile de la nivel local sau național (Almeyda &
Babu, 2017) .
Procesul de branding al destinației este format din 5 etape, fiecare incluzând activ itățile
care trebuie realizate, după cum urmează (Morgan et al., 2004):
1. Investigarea pieței și formularea recomandărilor strategice – este prima etapă și vizează
stabilirea valorilor fundamentale ale destinației pe baza cărora se construiește brandul,
astfel încât acesta să fie relevant, durabil și transmisibil potențialilor turiști
2. Dezvoltarea identității brandului – după investigarea pieței trebuie să se dezvolte
identitatea noului brand, în această etapă fiind inclusă construirea piramidei beneficiilor
stabilirea arhitecturii sale

22
3. Lansarea brandului și comunicarea viziunii – după ce s -au stabilit aspectele importante, se
poate trece la lansarea brandului și selectarea activităților de marketing adecvate care să
permită comunicarea viziunii și valorilor no ului brand
4. Implementarea brandului – personalitatea brandului trebuie să interacționeze cu
consumatorii țintă astfel încât aceștia să îl accepte și înțeleagă, acest lucru realizându -se
prin intermediul comunicărilor de marketing
5. Monitorizarea, evaluarea ș i revizuirea – este ultima etapă a procesului de care depinde
evoluția viitoare a brandului
Un alt autor (Buncle, 2009) susține în schimb că procesul este unul mult mai complex care
cuprinde mai multe etape, fiecare cu specificitățile ei:
1. Auditul destina ției – procesul începe cu auditul destinației prin care se identifică activele
de bază ale acesteia și selectarea celor mai importante care vor putea fi adresate
segmentelor țintă
2. Analiza segmentării – presupune identificarea principalelor segmente de piaț ă țintite care,
ulterior, vor fi obiectul unor cercetări de piață
3. Analiza SWOT – prin aceasta se urmărește identificarea punctelor tari și slabe ale
destinației, precum și a oportunităților și amenințărilor care există pe piață; se recomandă
câte o analiză SWOT pentru fiecare segment țintă identificat și, ulterior, o analiză SWOT
generală
4. Anagajamentul stakeholderilor – prin implicarea acestora în proces încă de la început,
informarea lor permanentă în legătură cu deciziile luate și, cel mai important, cons ultarea
acestora în privința anumitor aspecte cheie, astfel încât aceștia să înțeleagă pe deplin și să
accepte brandul
5. Cercetări privind percepția consumatorilor – cu scopul de a determina ceea ce cred aceștia
despre destinație și care sunt motivațiile di n spatele acțiunilor lor; pot fi sub forma unor
cercetări calitative sau a focus -grupurilor
6. Analiza competitorilor – după identificarea motivațiilor turiștilor este importantă analiza
modului în care destinația se poate plia pe aceste motivații în compara ție cu alte destinații
concurente
7. Adoptarea modelelor de construire a brandului – alegerea unui model sau a altuia este una
subiectivă, însă scopul oricărui model este să prezinte esența br andului și valorile pe care
le susține
8. Integrarea brandului în acti vitățile de marketing – presupune formularea mesajului
strategic care urmează a fi implementat prin diverse activități de marketing
9. Campanii de marketing globale versus locale – campaniile globale sunt în general realizate
de Organizațiile Naționale de Tur ism și sunt prezentate la nivel internațional prin diverse
canale (TV, radio sau presă), în timp ce campaniile locale sunt distribuite doar la nivelul
piețelor locale; se poate opta și pentru o folosire simultană a celor două

23
10. Brand global versus segmentele țintă – unele valori ale brandului global (umbrelă ) trebuie
să se reflecte și în campaniile locale, dar acestea trebuie să se focuseze mai mult pe
transmiterea mesajului dorit în rândul segmentelor țintă de turiști

Există și un alt model al procesului de branding ajustat destinației turistice format din 7
etape, cunoscute ca cei 7A: auditul, analiza, alinierea, articularea, act ivarea, adoptarea și acționarea
(Trost et al., 2012) .

1.3.4 Modele de construire a brandului unei destinații
Pentru conceperea unui bra nd care să -și exprime valorile și identitatea astfel încât să fie un
succes, există mai multe modele care pot fi adoptate. Un prim model de branding al destinației este
cel propus de Cai (2002, citat de Linh, 2012) , al căru i scop este să unească mixul de elemente ale
brandului, identitatea acestuia și imaginea pe care o are în rândul turiștilor prin intermediul
mijloacelor de comunicare și a marketingului. Procesul începe prin selectarea acelor elemente
caracteristice destinației care pot constitui un brand . Altfel spus, acești factori trebuie să reflecte
componentele de bază ale imaginii brandului, cunoscute sub numele de “cei 3A ai modelului”:
Atributele, Atitudinile și componentele Afective, făcând posibilă evaluarea discrepanțelor între
imaginea proiecta tă și cea receptată. Ulterior, pentru a construi imaginea și mesajul dorite a fi
adresate turiștilor, se apelează la “cei 3M ai modelului”: programe de Marketing, comunicări de
Marketing și Managementul asocierilor secundare. Ultima etap ă o constituie eval uarea celor patru
precondiții în care are loc brandingul destinației: imaginea existentă indusă, poziționarea și țintirea
pieței, structura și mărimea destinației și imaginea organică existentă (Risitano, 2006) . Pe scurt,
acest model urmărește construirea imaginii, identității și reputației destinației cu ajutorul
campaniilor de comunicare și a marketingului.
Un al doilea model este cel propus de Hankinson (2004) care ia în considerare toate părțile
interesate și implicarea acestora în crearea și gestionar ea identității brandului de destinație.
“Cunoscută și sub numele de Relational network brand se focusează pe esența brandului și cele
patru categorii de stakeholderi și relațiile acestora cu brandul.” (Linh, 2012) . Esența brandului se
referă la identitatea destinației care se reflectă în 3 elemente: personalitatea brandului, poziționarea
brandului și realitatea brandului. Personalitatea , conform teoriei, se referă la acele elemente ale
brandului care îi oferă unicitate, în timp ce poziționarea ia în consider are toate elementele
competitive ale destinației, identificându -le pe cele similare cu ale altor destinații, dar și pe cele
care îi permit să se diferențieze de competitori. Realitatea brandului evaluează poziția reală a
brandului obținută în urma acțiunil or de marketing. În ceea ce privește părțile interesate, acestea
pot fi grupate în 4 categorii: furnizorii de servicii primare, furnizorii de servicii legate de
infrastructură, mass -media și consumatorii.
Un alt model de construire a brandului este cel al piramidei beneficiilor brandului, în care
conceperea brandului pornește de la evaluarea punctelor forte ale destinației, fiind puntea de
legătură între personalitatea brandului, beneficiile destinaț iei și dorințele consumatorilor (Linh,
2012) . Acest model are mai multe variante, dintre care următoarele două sunt cele mai cunoscute:

24
a) Piramida cu 5 trepte – este cea mai simplă și mai concisă, diferențiindu -se de piramida
cu 6 trepte prin faptul că atributele și beneficiile raționale sunt reunite pe aceeași tr eaptă (“Atribute
raționale”), dar și prin faptul că include declarația de poziționare și unește valoarea brandului și
esența brandului într -un singur nivel (Buncle, 2009)

Figura 4 Piramida beneficiilor brandului (5 trepte)
Sursa: Buncle T. (2009) , Handbook on Tourism Destination Branding , pag. 91

În cadrul acestei piramide, cele 5 niveluri aferente sunt următoarele:
 Atributele raționale – piramida are la bază identificarea atributelor raționale, adică a
activelor turistice de c are dispune destinația, cu ajutorul analizei SWOT
 Beneficiile emoționale – construirea brandului prin analiza impactului emoțional pe care
acele atribute îl au asupra consumatorilor este următorul pas. Această evaluare se realizează prin
intermediul unor c ercetări calitative.
 Personalitatea brandului – următorul pas este de a stabili care sunt caracteristicile
definitorii ale destinației și conturarea unei personalități care să evidențieze ceea ce are unic
destinația. Această etapă presupune o analiză rigur oasă a competitorilor.
 Declarația poziționării – reprezentând un summum al celor mai competitive caracteristici
ale destinației, în funcție de care se vor realiza toate acțiunile ulterioare de marketing
 Esența brandului – care include 3 -4 valori principale care să formeze ceea ce se numește
“ADN -ul destinației” și care vor fi susținute în toate comunicările de marketing

b) Piramida cu 6 trepte – este versiunea modelului mai detaliată, diferențiindu -se de cea cu
5 trepte prin faptul că (Buncle, 2009):
– La baza ei se află atributele, reprezentate de caracteristicile verificabile, măsurabile ale
destinației stabilite pe baza unei analize SWOT
– Următoarea treaptă este a beneficiilor raționale, adică a beneficiilor rezultate din atributele
pe care le deține destinaț ia
– Nu există n ivelul declarației poziționării; în schimb se pune accent pe valorile brandului,
adică valorile pe care le insuflă destinația

25

Figura 5 Piramida beneficiilor brandului (6 trepte)
Sursa: Buncle T. (2009) , Handbook on Tourism Destination Branding , pag. 91

1.3.5 Imaginea brandului
Între conceptele de imagine a destinației și brand de destinație au existat adeseori confuzii
cu privire la diferențele dintre ele, fiind considerate identice. Cu toate acestea, tot mai mulți
cercet ători susțin faptul că imaginea este doar una dintre piesele de puzzle care constituie brandul
destinației (Konecnik, 2007, citat de Schaar, 2013) . În susținerea acestei idei, Ekinci (2003) afirmă
că “procesul de branding al unei destinații începe când eva luarea imaginii destinației include un
puternic atașament emoțional.” Autorul susține că, deși cele două concepte par a fi similare,
brandingul destinației prezintă o componentă afectivă a imaginii destinației și doar destinațiile care
au un brand sunt cap abile să stabilească o legătură emoțională imediată cu consumatorii. Referitor
la această legătură dintre imaginea destinației și brand, Kozak (2003, citat de Ban & Ozdogan,
2010) susține că brandul are tendința să dureze mai mult decât imaginea destinație i.
O definiție clasică a imaginii brandului este cea dată de Crompton (1979, citat de Ekinci,
2003): “suma convingerilor, ideilor și impresiilor pe care o persoană le are despre o destinație”. O
abordare similară este cea a lui Cai (2002) , care definește imaginea brandului drept “percepțiile
despre un loc reflectate prin asocierile existente în mintea consumatorului.” Imaginea brandului
de destinație reprezintă nimic altceva decât reprezentarea în mintea consumatorului a ceea ce ii
oferă destinația, prin a tribuirea unor semnificații simbolice (Manhas et al., 2016) .
Imaginea destinației este “multidimensională, cu sfere cognitive și afective (…) un
amalgam de cunoștințe, sentimente, credințe, opinii, idei, așteptări și impresii pe care oamenii le
au de la o anumită destinație” (Henderson, 2007, citat de Stăncioiu et al., 2011) . În plus, pentru
analiza imaginii destinației trebuie studiată imaginea pe care și -au format -o atât rezidenții, cât și
necunoscuții (vizitatorii/turiștii), nonvizitatorii, turiști ca re au revenit și, în cele din urmă,
profesioniștii (Stăncioiu et al., 2011) .
Imaginea este formată din 3 componente: componenta cognitivă (ceea ce știm despre
destinație), componenta afectivă (ce simțim legat de o destinație) și componenta conativă (cum ne

26
comportăm pe baza a ceea ce cunoaștem) (Ban & Ozdogan, 2010) . Qu (2011) a arătat că dintre
toate componentele imaginii brandului de destinație asocierile cognitive (atributele) au cel mai
mare impact asupra evaluării generale a imaginii, urmate de ceea ce numește el “unicitatea
imaginii” și de componenta afectivă.
În altă ordine de idei, imaginea brandului turistic percepută de consumatori este influențată,
pe de -o parte, de propriile lor experiențe, iar pe de altă parte de imaginea destinației promovată d e
marketeri. Un rol important în formarea imaginii îl joacă și reclama de la gură -la-gură, care poate
influența percepțiile turiștilor potențiali (Manhas et al., 2016) . Într-o altă abordare, Prebensen
(2007, citat de Schaar, 2013) susține faptul că imagine a despre o destinație turistică poate fi
influențată de 3 surse de informare: imaginea organică, imaginea indusă și imaginea indusă –
modificată. Imaginea organică se referă la ceea ce oamenii învață despre un anumit loc la școală,
din presă, din cărți sau d in spusele altora și evidențiază faptul că oamenii au cunoștințe despre un
anumit loc nu doar prin prisma unei experiențe turistice. Cu toate că ele nu au menirea de a
influența imaginea destinației, pot juca totuși un rol în decizia unui turist de a vizit a sau nu o țară.
De exemplu, despre țările din Orientul Mijlociu în care există conflicte militare, prezentate
frecvent în mass -media, consumatorii și -au format o părere despre acestea și cei mai mulți le
consideră destinații turistice periculoase. Imginea indusă este, în schimb, rezultatul eforturilor de
marketing și al materialelor promoționale adresate potențialilor turiști. Imaginea indusă modificată
este cea formată în urma experienței efective în cadrul destinației.
Mai mult, există cercetări care de monstrează existența unei legături directe între imaginea
destinației și deciziile de vizitare ale turiștilor, dat fiind faptul că satisfacția sau insatisfacția
resimțită în urma consumului turistic depinde de așteptările anterioare consumului (care reflec tă
imaginea destinației în mintea turistului) și discrepanțele existente între acestea și experiența
efectivă (Hassan et al., 2010).
În ceea ce privește relația dintre cele două concepte “identitatea de brand” și “imaginea de
brand”, ea este una reciprocă , deoarece imaginea este reflecția identității, având un rol important
în formarea acesteia, iar pe baza identității proiectate turistul își conturează o imagine a destinației
(Stăncioiu et al., 2011) . Altfel spus, identitatea este ceea ce se transmite, ia r imaginea ceea ce se
receptează.

1.3.6 Valoarea brandului
Conform lui Aaker (1991, citat de Brunello, 2011) , valoarea brandului (brand equity)
reprezintă “ un set de cinci active referitoare la numele sau simbolul brandului și care adaugă
valoare produsului sa u serviciului”. Aceste active la care face referire autorul sunt:
a) cu noștințele despre brand;
b) calitatea percepută a brandului;
c) asocierile brandului;
d) loialitatea brandului;
e) alte beneficii ale brandului

27
Perspectiva lui Aaker este una focal izată pe consumator, fără a pune accent pe perfomanțele
brandului în raport cu piața. O altă abordare orientată spre consumator este cea a lui Keller (1998 ,
citat de Moisescu, 2007 ) care definește valoarea de brand drept “efectul diferențial al cunoștințel or
despre brand asupra reacției consumatorului la acțiunile de marketing în care este implicat
brandul.” Conform acestuia, cunoștințele despre brand cuprind notorietatea brandului (capacitatea
consumatorului de a -și reaminti/a recunoaște brandul) și imagin ea brandului (asocierile pe care
acesta le atribuie brandului). În plus, consumatorii sunt mult mai predispuși să reacționeze pozitiv
la anumite acțiuni de marketing ale unui brand pe care îl știu/recunosc, decât la cele ale unui
produ s/serviciu care nu ar e un brand (Keller, 1998) .
Astfel, Krishnakumar (2009, citat de Hassan et al., 2010) consideră că valoarea brandului
reprezintă extensia loialității brandului și a cunoștințelor despre brand.
În urma acestor accepțiuni bazate pe consumator, Lassar et al. (1995, citat de Almeyda,
2017) au identificat cinci considerente în definirea valorii brandului:
1. Valoarea brandului se referă la percepțiile consumatorului
2. Se referă la o valoare globală atribuită brandului
3. Valoarea sa provine de la renumele brandului, nu doar de la atributele sale fizice
4. Este relativ și nu absolut când vine vorba de concurență
5. Valoarea brandului influențează într -un mod pozitiv performanțele financiare

1.3.7 Loialitatea față de brand
Loialitatea față de brand reprezintă una dintre componentele principale ale valorii unui
brand, fiind cea care se află în cea mai puternică legătură cu experiența de consum (Moisescu,
2011) . Aaker (1996, citat de Moisescu, 2009) afirma că această loialitate poate fi evaluată pe 4
coordonate: satisfacția consumatori lor, obiceiurile de consum, intențiile de recumpărare și
intențiile de recomandare. Acest aspect este susținut și de Reichheld (2003, citat de Moisescu,
2014) care spune că loialitatea nu se rezumă la cumpărările repetate, întrucât unii consumatori ar
putea face acest lucru din inerție, inexistența unor alternative sau indiferență, și nu neapărat pentru
că sunt loiali unui produs/brand. Alți autori argumentează faptul că loialitatea față de brand are
două componente: loialitatea atitudinală și loialitatea c omportamentală. Loialitatea atitudinală are
la bază aspecte de ordin cognitiv, afectiv sau intențiile comportamentale, în timp ce loialitatea
comportamentală se manifestă prin achizițiile repetate (Dick & Basu, 1994) . Atitudinile sunt cele
care ghidează co mportamentul de consum, ele fiind mult mai stabile în timp, spre deosebire de
comportament care se poate schimba sub influența unor factori externi (Christou, 2015). Obținerea
loialității consumatorilor are ca avantaje creșterea notorietății, dar și îmbună tățirea calității
percepute și a asocierilor exi stente în mintea consumatorilor (Moisescu, 2011) .
În industria turismului loialitatea este cu atât mai importantă cu cât o destinație se bazează
pe turiștii care revizitează destinația mai mult decât pe cei c are vin pentru prima dată (Schaar,
2013) . Cu toate acestea, Boo et al. (2009) afirmă că, deși au o experiență pozitivă la destinație, nu
e neapărat ca turiștii să fie și loiali față de destinație, deoarece mulți preferă să călătorească în cât

28
mai multe des tinații diferite, decât să reviziteze aceleași locuri. Însă, a ceștia pot manifesta loialitate
atitudinală față de o destinație, recomandând -o spre vizitare prietenilor sau familiei.

1.3.8 Asocierile brandului
Asocierile brandului reprezintă asocierile psiholog ice pe care consumatorii le fac între
brand și anumite aspecte tangibile sau intangibile. Acestea includ anumite dimensiuni precum
calitatea percepută sau personalitatea brandului, toate împreună formând imaginea brandului
(Keller, 1998, citat de Moisescu, 2009) . Ele joacă un rol fundamental în diferențierea și
poziționarea brandului în raport cu concurenții.
În literatura de specialitate, asocierile brandului sunt grupate în 3 categorii principale:
atributele, beneficiile și atitudinile. Atributele sunt a cele caracteristici descriptive ale unui brand,
adică ceea ce crede un consumator că este brandul sau ar putea să îi ofere. Beneficiile , în schimb,
reprezintă valoarea percepută de consumator în raport cu atributele brandului, sub forma unor
atașamente sim bolice sau funcționale. Atitudinile reprezintă evaluarea de ansamblu a
consumatorului asupra brandului, ele stând la baza comportamentului său de consum (Keller,
1993, citat de Qu et al., 2011) .
Pe de altă par te, alți autori grupează în 2 categorii asocier ile care compun imaginea unui
brand: asocieri primare (incluzând atributele, beneficiile și atitudinile) și respectiv asocieri
secundare (care vizează diverse aspecte precum organizația, canalele de distribuție, țara de origine,
celebritățile andosante etc .) (Moisescu , 2010 ).
În cazul brandului de destinație turistică, Pike (2009, citat de Qu et al., 2011) susține că
asocierile brandului au de -a face cu componentele cognitive și afective ale imaginii destinației,
imaginea percepută de turiști depinzând de a ceste aso cieri existente în mintea lor.

1.3.9 Personalitatea brandului
Ca parte a asocierilor brandului și, implicit, a imaginii acestuia, personalitatea unui brand
reprezintă un amalgam de trăsături umane asociate cu brandul respectiv în mintea consumatorilo r
actuali sau potențiali (Moisescu, 2009) . Aaker (1997) a identificat principalele trăsături de
personalitate care ar putea fi asociate cu un brand și le -a grupat în 5 categorii: sinceritate,
entuziasm, competență, rafinament și severitate. Unii autori sus țin că importanța conturării unei
personalități a brandului de destinație rezidă din faptul că este mult mai probabil ca oamenii să
achiziționeze (viziteze) sau să recomande un brand cu a cărui personalitate se identifică (Usakli,
2011, citat de Schaar, 20 13). Acest lucru a fost susținut și de Sirgy (1982 , citat de Moisescu, 2009 )
care a demonstrat că cei mai mulți consumatori aleg un brand cu o personalitate asemănătoare lor,
în timp ce categoria de consumatori care aleg un brand cu o personalitate diametr al opusă de cea
a lor este mai puțin numeroasă.

29
1.3.10 Identitatea brandului
Identitatea brandului este ceea ce creează marketerii, în timp ce imaginea brandului este
ceea ce înțeleg consumat orii (Qu et al., 2011) . Scopul este ca diferența dintre ceea ce se înc earcă
a se transmite și ceea ce se recepționează să fie cât mai redusă. Identitatea brandului constituie una
dintre componentele valorii brandului, fiind puternic influențată de poziționarea și personalitatea
brandului (Upshaw, 1995, citat de Hassan et al. , 2010) .
Rolul identității brandului este atât de a înmănunchea un set de asocieri care se doresc a fi
menținute și percepute de către publicul țintă, cât și de a stabili o relație între brand și consumatori
(Hassan et al., 2010) . Această relație ar trebui să fie generată pe baza unei propuneri de valoarea
care să prezinte beneficiile emoționale și funcțio nale pe care le conferă brandul (Aaker, 1996) .
Într-un model de concepere a brandului de destinație propus de Risitano (2006) , identitatea
brandului are î n componență 6 elemente:
 Cultura brandului – un sistem de particularități care are la bază aspectele culturale ale țării
(monumente, situri istorice, mănăstiri etc.) și cele ale localnicilor (tradiții, obiceiuri, gastronomie
etc.)
 Caracterul brandului – scheletul pe care este construit brandul: integritate, onestitate și
încredere
 Personalitatea brandului – setul de caracteristici umane cu care poate fi asociată destinația
(sinceritate, competență, entuziasm, căldură etc.)
 Numele brandului – reprezentat de numele destinației de cele mai multe ori
 Logo -ul/Simbolul brandului – poate fi orice care să distingă destinația de altele (un peisaj,
monument, clădire etc.)
 Sloganul brandului – trebuie să redea într -o manieră sugestivă cele mai importante
atribute ale d estinației și promisiunea turistică pe care o face
Se pune problema în ce măsură promisiunea făcută de brand ar trebui să fie una
inspirațională sau una credibilă. O ofertă inspirațională face apel la emoțiile consumatorilor, fiind
mult mai atrăgătoare, în timp ce o ofertă realistă este mult mai ușor de crezut. Prin urmare, un
brand este mai puțin atrăgător din punct de vedere emoțional cu cât identitatea sa este mai faptică,
realistă. Cu toate acestea, există riscul ca mesajul transmis de brand să nu fie î n concordanță cu
experiența reală pe care o primește consumatorul, ducând la dezamăgire și afectând sever
credibilitatea brandului (Schaar, 2013) .
În sfera turismului, identitatea unui brand pentru un teritoriu vast cum este o țară ar trebui
să fie largă ș i cuprinzătoare, chiar dacă accentul va fi pus doar pe anumite aspecte ale destinației
care au fost identificate ca fiind atractive pentru publicul țintă (Gilmore, 2002) . În plus orice
identitate a unui brand de destinație trebuie să fie “aspirațională, in spirațională, provocatoare,
distinctivă și adaptabilă dife ritelor audiențe” (Gilmore, 2002 ), datorită numărului mare de
stakeholderi care trebuie determinați să accepte brandul.

30
Logo -ul
Într-o manieră generală, un logo este un design grafic care poate să conțină sau nu cuvinte
și care este folosit de o companie pentru a facilita identificarea firmei și a produselor sau serviciilor
pe care le oferă (Bennett, 1995, citat de Blain et al., 2005) . În contextul turismului, autorii Blain
et al. (2005) evidenți ază rolul important pe care crearea unui logo îl are pentru o destinație turistică.
Astfel, acesta poate ajuta Organizațiile de Marketing ale Destinațiilor în construirea imaginii și
identității brandului turistic și, în plus, ajută consumatorii în luarea deciziei de a vizita o destinație,
prin simbolizarea anticipată a experienței turistice de care vor avea parte. Buncle (2009) susține
că un logo este un simbol al destinației, a cărui importanță rezidă din faptul că poate fi folosit și
recunoscut de -a lung ul unei perioade lungi de timp. În plus, uneori logo -ul reprezintă o sumarizare
a destinației în toată complexitatea sa. Conform autorului, un logo de destinație ar trebui să fie:
atractiv, simplu, clar, adaptabil tuturor suporturilor media unde va fi folo sit și, cel mai important,
utilizat în mod constant în t oate comuncațiile de marketing. Cu toate acestea, este dificil de
reprezentat folosind doar câteva simboluri alăturate toate aspectele unei destinații, în special în
cazul unor macrodestinații precum țările. Prin urmare, logo -ul ar trebui să conțină doar acele
aspecte cu adevărat importante, care evidențiază unicitatea destinației, având un impact imediat
asupra consumatorilor, astfel încât aceștia să fie capabili să distingă acel logo de -a lungul timp ului.

Sloganul
În poziționarea unui brand, importanța unui slogan este un aspect discutabil, dat fiind faptul
că el reprezintă doar o componentă dintr -o strategie de promovare mai amplă. Însă, cu toate
acestea, sloganurile sunt adeseori folosite de desti națiile turistice pentru a indica importanța
acestora pe piața turistică (Pike, 2004) . Un alt autor (Buncle, 2009) susține în schimb că sloganurile
sunt opționale, nu esențiale, deoarece logo -ul este elementul important care ajută la recunoașterea
și difer ențierea unei destinații, mai mult decât un slogan care rareori poate fi construit în așa
manieră încât să poată fi utilizat pentru mult timp. Conform acestuia, dacă un slogan nu poate
cuprinde întregul caracter al destinației, riscă să devină un clișeu de marketing, fără vreo
însemnătate. Prin urmare, se recomandă folosirea unui slogan descriptiv, care să ofere informații
despre destinație, ajutând la definirea esenței ei, decât un slogan emoțional care să nu reușească să
diferențieze destinația de competi torii săi.

1.3.11 Poziționarea brandului
Întrucât s -ar putea ca imaginea destinației așa cum o percep vizitatorii să nu fie întocmai
aceeași cu cea dorită a fi exprimată prin identitatea brandului, poziționarea brandului este cea care
asigu ră interfața între a cestea două (Pike, 2004)
Poziționarea unui brand se referă la “înțelegerea a ceea ce segmentul de consumatori țintă
crede despre destinație și ocuparea celei mai pozitive poziții în percepția lor, comparativ cu
competitorii. În plus, presupune asigurarea c ă aceștia înțeleg pe deplin ce semnifică destinația,
care îi sunt punctele tari și cu ce se deosebește de celelalte.” (Anholt, 2006) . Ideea este susținută
și de Kotler (2008) care definește poziționarea drept proiectarea imaginii și a ceea ce poate fi ofer it

31
pentru a ocupa o poziție privilegiată în mintea consumatorilor. Mai mult, Buncle (2009) susține că
poziția ocupată ar trebui să poată fi redată într -o propoziție succintă care să cuprindă esențialul,
mai mult decât simpla propagare a unor sloganuri lung i.
Procesul de poziționare a brandului include 3 etape (Morgan, Pritchard & Pride, 2004 ):
1. Identificarea unui set de avantaje competitive în jurul cărora se poate face poziționarea
2. Selectarea avantajului competitiv potrivit
3. Comunicarea efectivă a pozițion ării dorite în rândul segmentului țintă
Ahuja (2014) evidențiază faptul că o destinație de succes, cu un brand bine poziționat
trebuie să fie:
 Credibilă
 Furnizabilă
 Deosebită
 Transmițătoare de idei puternice
 Entuziasmantă pentru parteneri
 Să rezoneze cu c onsumatorii

1.3.12 Gestionarea brandului
Gestionarea întregului proces de branding al unei destinații este o sarcină mult mai dificilă
din cauza numărului mare de purtători de interese care acționează în cadrul unei destinații. Prin
urmare, este esențial ca toți acești stakeholderi ai destinației să înțeleagă și să se implice în procesul
de creare al unui brand. Pentru a realiza acest lucru, Buncle (2009) propune o serie de pași care
trebuie urmați. Conform acestuia, un prim pas ar fi desemnarea unui brand manage r, care să dețină
responsabilitatea asupra brandului de destinație. Acesta ar trebui să fie un membru al Organizației
Naționale pentru Turism (NTO), iar câteva din sarcinile care îi revin sunt: să gestioneze
dezvoltarea brandului, să se asigure că brandul este înțeles și folosit în mod corespunzător de toate
părțile implicate, să monitorizeze impactul pe care îl are și să sesizeze schimbările care apar și o
eventuală necesitate de reîmprospătare a brandului.
Formarea unui grup de conducere care să sprijine brand -managerul în implementarea,
dezvoltarea și susținerea brandului destinației este un alt aspect care ar trebui implementat. Acest
grup ar putea fi condus de însăși managerul de brand, iar membrii săi ar trebui să fie atât angajați
ai ONT, în special specialiști în marketing, cât și stakeholderi externi. Mai mult, Buncle (2009)
susține că un program de training pentru toate persoanele implicate în ONT este absolut esențial
pentru ca aceștia să se familiarizeze cu brandul și să își poată lămuri anumite neclarități. Cu toate
acestea, nu doar personalul din organismele specializate trebuie instruit și încurajat să adopte
brandul, ci mai cu seamă cetățenii destinației. Aceștia pot să fie cei mai buni ambasadori ai
brandului, atitudinea lor față de acesta re flectându -se în interacțiunea directă cu turiștii sosiți la
destinație.
Alte două categorii cărora trebuie să li se acorde importanță sunt campionii brandului și
avocații brandului. Campionii sunt persoane influente care se bucură de respect în rândul une i
mase mari de oameni și care, prin reputația și notorietatea de care se bucură, pot deveni promotori

32
ai brandului. Rolul lor este să îi inspire și determine pe stakeholderi să adopte și utilizeze brandul
de destinație în propriile comunicări de marketing. Avocații brandului, pe de altă parte, sunt
persoane ale căror sferă de influență este mai redusă, mai puțin publică, rezumându -se în general
la propriile organizații. Aceștia dispun și de autoritatea necesară la nivel de organizație pentru
adoptarea și ut ilizarea brandului în campaniile de marketing.

2 Brandingul în turismul românesc
2.1 România – construirea brandului turistic de țară
Destinația turistică, așa cum s -a prezentat pe larg în capitolele anterioare, poate să fie o
țară, o regiune, un oraș etc., iar procesul de creare a unui brand puternic este important pentru orice
tip de destinație. Cu toate acestea, construirea unui brand puternic pentru o țară este un proces mai
complex, ale cărui implicații depășesc sfera turismului, întrucât acesta trebuie să cuprindă anumite
credințe, atât raționale cât și emoționale, care depind într -o mare măsură și de alte aspecte precum
mediul politic, cultural, de afaceri, sportiv etc. (Tan, 2008) . „Brandingul de țară reprezintă un set
de programe care face ca un stat să se diferențieze de altul” (Popescu & Corboș, 2013 ), iar
obiectivul construirii unui brand de țară este de a crea o idee simplă, clară, bazată pe niște atribute
emoționale care pot fi reprezentate atât verbal, cât și vizual și care să permită înțelegerea lo r de
către segmentul de consumatori țintă (Almeyda -Ibanez & Babu, 2017) .
Gilmore (2002, citat de Almeyda, 2017) afirmă că brandul unei țări ar trebui să fie doar „o
amplificare a ceva ce există ceva, și nu o născocire.”, dat fiind faptul că el se constitu ie „într -un
summum și un sintetizator de branduri individuale/locale și regionale care să susțină dezvoltarea
unui popor prin evidențierea valorilor, princip iilor și credințelor comune” (Stăncioiu et al., 2011) .
Rolul său este de a stimula competitivitatea , prin conturarea unei identități a țării respective,
„formând o imagine reală, pozitivă și atrăgătoare” care reprezintă, în fapt, „cartea de vizită a unui
stat” (Popescu & Corboș, 2013 ). Brandingul țării se preocupă atât de imaginea țării, cât și de
reput ația țării și poziționarea sa la nivel global (Moisescu, 2011) . Ideea este susținută și de Popescu
(2013) care afirmă că brandul de țară se constituie din „o identitate (istorie, caracter național,
personalitate), o imagine, comunicare, vocația sa și benef iciile pe care le aduce societății pe care
o reprezintă”.
Imaginea brandului unei țări reprezintă feedback -ul primit de la lumea înconjurătoare în
legătură cu identitatea pe care țara respectivă și -a creat -o și susținut -o în mediul exterior
(Moisescu, 2011 ). Altfel spus, percepția unui turist despre o anumită țară depinde nu doar de
experiența sa anterioară în țara respectivă, de impresiile altor oameni care au vizitat țara sau de
modul în care este prezentată prin intermediul canalelor media, ci și de felu l în care țara alege să
se prezinte turiștilor , să își contureze o identitate (Tan, 2008) . Pe scurt, imaginea brandului de țară
reprezintă o sumă a percepțiilor despre o țară sau națiune pe care le au toți stakeholderii
internaționali (Fan, 2009, citat de Moisescu, 2010) , în timp ce identitatea unei țări reprezintă
„modul în care acea țară se percepe pe ea însăși” (Popescu & Corboș, 2013 ). Kotler afirmă că

33
întregul proces de branding al unei națiuni este focalizat pe 4 mari piețe țintă: vizitatorii, reziden ții
și forța de muncă, afacerile și industr ia, respectiv piețele de export (citat de Moisescu, 2011) .
Cu toate acestea, Anholt (2005, citat de Popescu & Corboș, 2013 ) subliniază faptul că
șansele ca brandingul unei țării să eșueze sunt foarte mari, dacă nu sunt luate în considerare o serie
de aspecte precum:
– comunicarea de marketing singură nu poate să schimbe imaginea unei țări
– brandul de destinație singur nu poate să schimbe imaginea națiunii
– îmbunătățirea imaginii țării este un proces care durează ani d e zile
– niciun stakeholder de la nivel național nu are control asupra tutoror factorilor care afectează
reputația țării
Mai mult, autorii Popescu și Corboș (2013) subliniază o serie de caracteristici ale brandului
de țară care trebuie avute în vedere:
 Brand ul de țară se schimbă greu : percepția străinilor asupra unei țări poate rămâne aceeași
timp de zeci și chiar sute de ani, în ciuda noilor modificări politice sau economice survenite în țara
respectivă.
 Brandul de țară este complex : el cuprinde mai multe as pecte (comerciale, politice, sociale
și culturale) și ajunge la public prin diferite canale (marketing, media, prin oameni sau prin produse
și servicii)
 Brandul de țară nu este controlat sau „posedat” de acea națiune: el există în mintea a
milioane de oame ni de peste tot din lume și este privit într -o manieră subiectivă de fiecare dintre
aceștia
 Brandul de țară nu este tot timpul complet, corect sau actualizat, dar el trebuie să fie într –
o mare măsură real: înainte ca o națiune să își dorească să își schimb e reputația la nivel
internațional, ea trebuie să fie conștientă de modul și factorii care au stat la baza dobândirii acelei
reputații și să acționeze pornind de acolo
 Un brand de succes trebuie să prezinte o experiență: întrucât o țară „conectează experie nța
mitică cu cea reală și creează o legătură care adesea durează în timp, este consolidată prin imagini,
memento -uri și amintiri”
 În mod implicit sau prin design, fiecare țară este un brand
Pe de altă parte, efectele brandului de țară asupra turismului s unt asemănătoare cu cele ale
brandului unui produs în achiziția sau consumul lui, după cum afirmă Popescu (2013) , care susține
că turismul poate crea „un brand „umbrelă” care înglobează eforturi de marketing în direcția
dezvoltării economice , investițiilor sau exportului.”
În cazul României, până în decembrie 1989 s -a încercat promovarea turismului printr -o
serie de mijloace precum: editarea unei reviste „Vacanțe în România” în 3 limbi de circulație
internațională (engleză, germană și franceză), tipărirea a sute de mii de pliante, invitarea ziariștilor
străini să viziteze țara noastră sau participări la diverse expoziții inte rnaționale și târguri de turism
(Enea, 2006) . Toate aceste acțiuni de promovare a turismului românesc erau coordonate și
supravegheate de Ministerul Turismului din acea perioadă. Odată cu ieșirea României de sub
incidența regimului comunist, autoritățile au început să realizeze faptul că este important ca

34
România să își contureze o nouă identitate turistică și o imagine favorabilă în rân dul turiștilor
internaționali, di ferită de cea avută până atunci (Coros et al., 2017) . Însă, schimbarea mentalității
și percepției oamenilor despre o anumită țară este un proces anevoios, care implică resurse mari
de timp și de bani. Aici a intervenit nece sitatea construirii unui brand turistic de țară care să plaseze
țara noastră pe harta internațională a destinațiilor turistice. Unele încercări au fost eșecuri iminente,
în timp ce altele au reușit să atingă o parte din obiectivele stabilite. Câteva dintre campaniile de
construire a unui brand de țară al României sunt prezentate în cele ce urmează:

1) Eterna și fascinanta Românie (1995)
Inițiată la mijlocul anilor ’90, reprezintă prima acțiune de branding a României. Proiectul
în valoare de 5,97 milioane de d olari a fost inițiat de Guvernul României și avea ca scop
îmbunătățirea imaginii României în străinatate prin promovarea unicitiății țării și a valorilor sale.
Promovarea urma să se realizeze printr -un album fotografic distribuit în 96 de țări din întreaga
lume. Cu toate că intenția acțiunii a fost una bună, rezultatul a fost un adevărat eșec din cauza unui
scandal de deturnare de fonduri iscat imediat după apariția albumului. Din cele 97 de mii de albume
fuseseră executate doar 10 mii, ajungând astfel la u n cost exorbitant de 600 de euro pentru un
album. (Popescu & Corboș, 2013 )

Figura 6 Albumul campaniei "Eterna și fascinanta Românie"
Sursa: www.certitudinea.ro

2) Fabricat în România (2000 )
Acest program de promovare nu viza sfera turimului românesc, ci cea a producției
autohtone prin care se urmărea promovarea pe piețele externe a orice fel de creație, produs sau
serviciu realizat de producătorii autohtoni. „Fabricat în România” a dat însă faliment în 2005 din
cauza lipsei de informare și promovare, dar și a taxei de 100 de milioane de lei cerute pentru a
putea intra în program, factori care au dus la atragerea unui num ăr mic de producători naționali
(Dolea & Țăruș, 2009) .

Figura 7 Logo -ul programului "Fabricat în România"
Sursa: www.researchgate.net

35

3) România, mereu surprinzătoare (2004)
Agenția de publicitate Ogilvy & Mather Advertising este cea care s -a ocupat de campan ia
de promovare a imaginii turistice a României, care a constat în realizarea unor spoturi de
promovare și a unui site (www.romaniatravel.com ). Scopul campaniei care a costat 1,7 milioane
de dolari a fost, pe de -o parte, să schimbe atitudinea și percepția față de România în rândul țărilor
din UE și SUA, iar pe de altă parte, să prezinte țara ca o destinație turistică foarte atractivă.
Campania s -a desfășurat în perioada iunie -august 2004, prin prezentarea spotulu i România, mereu
surprinzătoare pe diverse canale TV (Euronews, Eurosport, CNN, Discovery etc.) adresate
potențialilor turiști cu vârste între 20 -55 de ani, interesați de cultură, istorie și descoperirea unor
noi experiențe. În 2007, însă, Organizația Mond ială a Turismului a anulat sloganul pe motiv că
„Simply Surprising nu comunică esența României pentru potențialii vizitatori” (Dolea & Țăruș,
2009) .

Figura 8 Campania "România, mereu surprinzătoare"
Sursa : www.researchgate.net

4) Branding România (2005)
Programul de construire a brandului de țară a fost inițiat de Agenția pentru Strategii
Guvernamentale (ASG) în 2005 și aprobat prin hotărâre de guvern în 2007. Având costuri de 2
milioane d e euro și un interval de 3 ani pentru a deveni funcțional, brandul România a reușit să
absoarbă 200,000 de euro până la finele anului 2007. Cu toate acestea, rezultatele au fost departe
de obiectivele inițiale ale proiectului, iar proiectul s -a constituit din câteva studii privind percepția
asupra românilor în Germania, Italia și Spania și elaborarea un ui manual de identitate vizuală
(Popescu & Corboș, 2013 ).

5) Campania „România -Fabulospirit” (2006)
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, Ministeru l Afacerilor Externe a
încercat poziționarea României și diferențierea sa în rândul celorlalte state membre ale comunității.
Astfel, campania a cărui slogan era „România -Fabulospirit” avea ca obiectiv principal prezentarea
poporului român ca un popor de oa meni spirituali, care știu să aprecieze viața, un popor care are
multe de oferit, plin de bogăție interioară și cu un spirit fabulos. Pe termen lung se urmărea ca
acest cuvânt, „spirit” să devină pentru România ceea ce reprezintă „inginer” pentru nemți sau
„conservat or” pentru britanici (Popescu & Corboș, 2013 ). Promovarea acestei imagini a României
avea la bază poveștile de succes ale unor români care au adus contribuții istorice majore în diferite
domenii: Henri Coandă și primul zbor cu un avion cu reacți e, Constantin Brâncuși și sculpturile
sale, Nadia Comăneci și scorul perfect etc. La o săptămână după demararea campaniei s -a iscat un

36
val de controverse din pricina faptului că s -a considerat că nu doar românii au un spirit fabulos,
prin care se pot difer enția de celelalte popoare ale lumii. La sfârșitul anului 2006 campania a fost
abandonată (Dolea & Țăruș, 2009) .

Figura 9 Materiale publicitare ale campaniei "România – Fabulospirit"
Sursa: www.neagrigore.blogspot.com

6) Campania „Români în Europa” (2008)
Pe plan extern, România a încercat nu doar să își îmbunătățească imaginea ca țară în rândul
străinilor, ci și pe cea a românilor în rândul comunităților internaționale. Astfel, în două dintre
țările în care există comunități mari de români stabiliți, Spania și Italia, MAE a demarat 2 campanii
în perioada septembrie -decembrie 2008: „Hola, soy rumeno” (Bună, sunt român!, demarată în
Spania) și „Romania. Piacere di conscerti !” (Rom ânia, încântat de cunoștință!, demarată în Italia).
Cu un buget de peste 7 milioane de euro, campania „Români în Europa” a fost considerată de
specialiști prima abordare coerentă de după 1990 (Popescu & Corboș, 2013 ).

Figura 10 Material promoțional al campaniei "Români în Europa"
Sursa: www.observers.france24.com

7) Romania – Land of choice (2009)
Campania a cărui slogan a fost „Romania, the land of choice” a fost creată de Ministerul
Turismului și avea drept scop creșterea notorie tății internaționale a țării ca destinație turistică,
atragerea unui număr cât mai mare de turiști străini, dar și sporirea interesului publicului străin
față de România. Promovarea s -a realizat prin intermediul unor spoturi publicitare difuzate pe
CNN și Eurosport pe o perioadă de 5 luni. Nici această încercare nu a fost ferită de un scandal,
întrucât sloganul folosit era deja înregistrat la OSIM și aparț inea unei persoane particulare (Dolea
& Țăruș, 2009) .

37

Figura 11 Identitatea vizuală a campaniei "Romania – Land of choice"
Sursa: www.flickr.com

8) Romania. Explore the Carpathian Garden (2010)
În 2010 a început proiectul de promovare a potențialului turistic al României, prin crearea
unui brand turistic al țării, finanțat în cadru l Programului Operațional Regional din fonduri
europene. Obiectivele specifice erau de a crește atractivitatea României pe plan internațional, a
numărului de turiști străini care revizitează țara, dar și a numărului operatorilor de turism care
comercialize ază destinații interne. Crearea și implementarea brandului turistic a fost un proces
desfășurat în mai multe etape: (Popescu & Corboș, 2013 )
a) Analiza imaginii și a potențialului , prin intermediul unor cercetări cantitative, calitative și
pe teren.
b) Analiza d etaliată a competitorilor , care a avut la bază definirea produselor -cheie care
constituie avantaje competitive pentru România și analiza competitorilor pentru aceste
produse selectate.
c) Strategia de poziționare a vizat definirea grupului țintă (călătorii c u discernământ și părinții
cu copii independenți), selectarea unui cadru de referință, identificarea elementelor de
diferențiere a României (natura, cultura, autenticitatea) și personalizarea brandului (prin
sintagme precum „Verde și rural”, „Autentic, pur și inocent” sau „Amabil și inimos”).
d) Conceperea și designului elementelor vizuale și a sloganului
e) Strategia și comunicarea brandului care a inclus și elaborarea unui manual de brand
Conform acestui manual de brand (MDRT, 2011) Ministerul Dezvoltării Reg ionale și
Turismului a încercat crearea unui logo și a unui slogan care să înglobeze toate caracteristicile
definitorii pentru România ca destinație turistică. Astf el, izotipul, format dintr -o frunză, duce cu
gândul la cele mai importante active naturale a le țării: munții și dealurile, iar culoarea albastră din
codița frunzei simbolizează fluviul Dunărea. Logotipul, numele țării scris cu un font asemănător
scrisului de mână vrea să sugereze o personalitate simplă, optimistă și prietenoasă a brandului.
Culo rile folosite sunt diferite nuanțe de verde și galben care trimit la elementele naturale
caracteristice țării. Sloganul „Explorați Grădina Carpaților” prezintă clar și direct cea mai mare
bogăție naturală a țării.

Figura 12 Identitatea vizuală a brandului turistic România
Sursa: www.mediafax.ro

38
Brandul turistic al României a fost lansat la Shanghai în cadrul Expoziției Mondiale pe 29
iulie 2010 și este folosit și în prezent. În altă ordine de idei, în ciuda eforturilor depuse, a fost
considerat comun, ambiguu și limitativ de către specialiștii în branding și, imediat după lansare,
programul a fost subiectul unui scandal puternic din mai multe motive: (Popescu & Corboș, 2013 )
 S-a vehiculat că logoul a fost cumpărat dintr -o bancă de imagini pentru suma de 250 de
dolari și seamănă izbitor cu logo -ul folosit de o firmă irlandeză de transport „Change Transport”,
dar și cu cel folosit de Oltchim Râmnicu Vâlcea în cadrul unei expoziții din 2009. Astfel, presa
din România publica la acea v reme detalii despre modul în care a fost procurat noul logo al
României și despre faptul că firma care s -a ocupat de crearea brandului a încălcat drepturile de
proprietate intelectuală asupra acestuia.

Figura 13 Asemănarea dintr e logo -ul brandului și cele folosite de firma Change Transports și Oltchim Râmnicu
Vâlcea
Sursa: www.researchgate.net
 Despre slogan s -a considerat că nu este atrăgător și nu evidențiază cu nimic unicitatea
României, dat fiind faptul că lanțul Carpatic se î ntinde de -a lungul a altor 6 țări.
 Faptul că litoralul și alte zone turistice ale țării, precum Delta Dunării au fost excluse total
din strategia de promovare a stârnit controverse, considerând că ele reprezintă adevărate destinații
propice practicării tu rismului de masă. Ministrul de la acea vreme declara că acestea „nu constituie
produse competitive pe plan internațional”.
 Michael Brandtner, un consultant de marketing strategic a scos în evidență faptul că
problema majoră a României nu o constituie neap ărat logo -ul turistic, ci brandul turistic în sine
care nu este definit clar și nu este capabil să poziționeze țara pe piața turistică internațională.
Cu toate acestea, autoritățile au încercat susținerea noului brand turistic creat prin
demararea unor ca mpanii de promovare pe plan intern și extern. Pe plan intern, în 2011 MDRT a
demarat o campanie care viza creșterea numărului turiștilor români care aleg să își petreacă vacanța
în țară și creșterea gradului de ocupare a structurilor de cazare din România . Campania a presupus
difuzarea la TV și radio a unor spoturi publicitare pentru 6 produse turistice românești. Pe plan
extern, s -a apelat la mass -media, publicitatea outdoor și indoor, direct marketing (prin tipărirea
unor broșuri de promovare a turismulu i), participarea la diverse evenimente și târguri naționale și
internaționale, dar și prin promovare în cadrul evenimentelor sportive, prin asocierea cu diverse
personalități celebre (ex: Lucian Bute, care a purtat echipament având însemnele noului brand
turistic al României). (Popescu & Corboș, 2013 )

39

Figura 14 Lucian Bute – promotor al brandului turistic
Sursa: http://m.gandul.info/sport -miscare/lucian -bute-va-boxa -in-romania -pe-9-iulie-8139147

9) Direcții viitoare privind brandul turistic de țară
În vara anului 2017 presa națională vuia în urma unor afirmații făcute de Ministrul
Turismului, care afirmase că își dorește ca în viitor să înlocuiască frunza consacrată deja cu o oaie,
pentru a construi noua imagine turistică a României în jurul legendei Miorița. Dat fiind faptul că
pe o perioadă de 5 ani (2015 -2020) actualul logo nu poate fi schimbat, ministrul a propus folosirea
pe viitor în paralel a celor două elemente, pentru a promova România prin prisma legendelor
acestui popor. “ Am deschis subiectul în felul în care să ne folosim de simbolurile naționale cum
este Miorița, de care am și zis că e simbol național, să ne folosim de legendele Româ niei, pe care
le avem din trecut și până în prezent…să schimbăm puțin strategia ”, argume nta anul trecut Mir cea
Dobre, ministrul Turismului (www. infoactual.ro, 2018) . Cu toate acestea până în prezent nu au
fost întreprinse acțiuni clare în acest sens.

Evaluarea brandului de țară
Este important de precizat faptul că la nivel global există dou ă mari companii care anual
analizează brandurile țărilor din întreaga lume. Un prim astfel de raport internațional este Nation
Brands , ediția 2017, realizat de compania Brand Finance, lider mondial în evaluarea brandurilor
și consultanță strategică. Confor m acestui raport, valoarea brandului celor 100 de țări incluse în
ediția din 2017 a fost determinată pe baza a 3 elemente: indicele de rezistență al mărcii naționale
(Brand Strength Index, axat pe 3 piloni prinicipali: Bunuri & Servicii, Investiții și Soci etate), rata
redevenței ipotetice (Brand Royalty Rate) și veniturile mărcii (Brand Revenue – având la bază PIB –
ul). Având ca bază de calcul aceste 3 elemente, s -a întocmit un clasament general pentru cele 100
de țări incluse, clasament în care România ocupă poziția 49, cu 2 locuri mai jos față de poziția în
clasamentul din 2016. Valoarea brandului național al României în anul 2017 a fost de 175 miliarde
de dolari, în creștere cu 6% față de valoarea din 2016 (165 miliarde de dolari). (Brand Finance,
2017)
O altă companie de consultanță în domeniul brandingului național este Bloom Consulting
care publică anual raportul intitulat Bloom Consulting Country Brand Ranking , atât pentru partea
de comerț, cât și pentru turism, cu scopul de a analiza performanța brandul ui celor 193 de țări și
teritorii de la nivel global incluse în analiză. Ediția pentru turism 2017 -2018 (Bloom Consulting,
2017) clasifică cele 193 de țări pe baza unui algoritm care contabilizează performanța economică
a sectorului turistic al unei țări, performanța sa online, p recum și măsurătorile digitale, pentru a
prezenta o clasare corectă și obiectivă a mărcii. În acest clasament România, ca brand turistic, se

40
clasează pe locul 29 în Europa și 80 la nivel mondial, ocupând 2 poziții mai sus în clasame nt față
de ediția precedentă a raportului. Aceeași companie lansează și raportul care măsoară atractivitatea
brandului de țară în lumea digitală: Digital Country Index . În 2017, în baza acestui raport, România
ocupă locul 62 în clasamentul mondial (spre de osebire de locul 61 în 2015) și 25 în Europa. Din
totalul volumului de căutări în mediul online, se pare că România stă cel mai prost la capitolul
turism, ocupând doar locul 74 pe acest sub -index, legat de căutările în mediul online privind
informațiile ge nerale despre turismul românesc, activitățile în natură, serviciile de agrement și
divertisment sau patrimoniul cultural. (www. digitalcountryindex.com, 2017)

2.2 Brandingul destinațiilor turistice din România
Construirea brandului turistic România, ca macrode stinație, se bazează pe brandurile
turistice regionale componente, cele de la nivelul unei comunități și inclusiv pe brandurile turistice
individuale/locale. Stăncioiu et al. (2011) afirmă că brandurile regionale (de exemplu brandul
Transilvania) „poartă a mprenta brandurilor locale, respectiv individuale care, la rândul lor, trebuie
să constituie puncte de plecare în construcția brandurilor regionale, care se vor constitui în
elemente esențiale, indispensabile brandului turistic de țară”. Altfel spus, între toate aceste
branduri de destinații turistice există o relație de interdependență, fiecare având o contribuție
majoră în lanțul dezvoltării turismului. Aceeași autori declară că o regiune cu un brand eficient
este capabilă să stimuleze economia regională și să aducă o dezvoltare sustenabilă întregii regiuni,
prin evidențierea elementelor naturale de care dispune, a infrastructurii, elementelor culturale,
gastronomiei locale sau a structurilor de primire turistică. În multe părți ale țării noastre există
branduri locale și regionale, suficient de puternice să se afilieze în rândul brandurilor europene de
renume, datorită focusării pe co nservarea identității naționale (Nicula et al., 2013) . Aceste aspecte
sunt susținute și de datele statistice privind evoluți a numărului de sosiri și înnoptări ale turiștilor
români prezentate pe larg într -un capitol următor, care indică faptul că unele regiuni ale țării au
descoperit secretul succesului în atragerea turiștilor, în timp ce altele au nevoie de adoptarea unor
noi strategii pentru a face față concurenței.
Dintre cele 9 regiuni geografice ale României (Maramureș, Bucovina, Moldova, Muntenia,
Dobrogea, Crișana, Banat, Oltenia și Transilvania) poate cea care a reușit cel mai bine să se
poziționeze ca destinație turist ică în rândul turiștilor români și străini este regiunea Transilvania .
Dincolo de faima internațională datorată mitului contelui Dracula care a fascinat oamenii de -a
lungul generațiilor și a constituit o sursă de inspirație în literatura vremii și chiar și în arta
cinematografică, Transilvania ca destinație turistică oferă o gamă extrem de variată de atracții
turistice, servicii turistice și alte facilități. Cu toate acestea, din cauza faptului că Transilvania nu
reprezintă o unitate administrativă, constru irea unui brand turistic al regiunii nu a constituit un
subiect de interes pentru autoritățile naționale sau de la nivelul județelor implicate, în ciuda faimei
de care se bucură și a potențialului turistic imens. Acest lucru a fost sesizat de doi tineri di n Cluj –
Napoca, care în anul 2015 au decis să dea contur unui brand pentru această regiune, care să
surprindă adevăratele sale valori. Adrian Docea și echipa agenției sale Heraldist & Wondermarks,

41
alături de fondatorul conceptului I love Cluj, Andrei Mutu, au creat primul brand turistic al
Transilvaniei: „The Land Beyond the Forest”. Scopul brandului este să promoveze regiunea drept
țara de dincolo de păduri în rândul nevorbitorilor de limba română, punând accent pe identitatea
regională. „Ne-am gândit să fo losim denumirea The Land Beyond the Forest pentru ca oamenii să
învețe și alte lucruri, nu doar că Transilvania este țara vampirilor, ci și că este o țară a pădurilor și
a unei naturi incredibile. Ca imagine am folosit ursul, acesta fiind simbolul cel mai firesc pentru
România și mamiferul cel mai reprezentativ din Ardeal, iar pentru culori ne -am limitat la cele din
stema Transilvaniei, respectiv albastru galben, roșu și negru” , afirma la acea vreme unul dintre
cofondatori, Adrian Docea. (www. transilvaniare porter.ro, 2015)

Figura 15 Identitatea vizuală a brandului "Transylvania – The land beyond the forest"
Sursa: www.tripadvisor.com
Competiția dintre regiuni și orașe în atragerea turiștilor, dar și a investitorilor a accentuat
nevoia acestora de a se promova cât mai activ. Popescu (2006 ) afirmă că, deși toate orașele își
doresc să se promoveze cât mai activ și într -o manieră pozitivă, folosind orice mijloace, la nivelul
unei națiuni există în general 4 tipuri de orașe: cele care sunt percepute într -un mod negativ, cele
care sunt ignorate în general, fiind aduse în atenția publicului doar într -o conjunctură negativă,
cele care sunt percepute într -un mod pozitiv și cele care sunt ignorate în principiu, dar care reușesc
să iasă uneor i în evidență într -un mod favorabil.
„Într -o lume aflată într -un proces ireversibil de globalizare, fiecare loc devine competitor
și adversar, fiind într -o continuă luptă pentru consumatori, turiști, afaceri, investiții, capital,
rezidenți, respect și ate nție oferită la nivel global. Orașele, generatoarele economice și culturale
ale națiunilor, au devenit subiectul central al competiției internaționale pentru fonduri, talente și
notorietate” (CEOs for Cities, 2006, citat de Popescu & Corboș, 2013) . Scopul principal al
brandingului urban este, astfel, „creșterea numărului de vizitatori prin sporirea atractivității,
stimularea investițiilor în afaceri și ameliorarea mediului de viață pentru rezidenți și studenți”.
(Corboș, 2013, citându -i pe Parkersn și Saund ers, 2005)
Orașele din România, ca destinații turistice, au conștientizat faptul că pentru a se diferenția
de concurență au nevoie să își construiască un brand care să înglobeze toate avantajele competitive
pe care le dețin. Câteva exemple de orașe din Rom ânia care și -au creat un brand turistic sau, cel
puțin, și -au conturat o identitate vizuală sunt prezentate în continuare:

Alba Iulia
Alba Iulia este primul oraș din România care a elaborat un manual de brand, în care prezintă
pe larg strategia și element ele care stau la baza poziționării orașului ca o destinație turistică

42
atractivă. Conform acestui manual de brand (Docea, 2014) logo-ul turistic al orașului prezintă 4
elemente: simbolul cetății (o stea heptagonală, a cărui model a fost inspirat de forma Ce tății Alba
Iulia, elementul principal de atractivitate al orașului), numele orașului scris cu litere mari, sloganul
și promisiunea turistică. Fiecare element de identitate vizuală are și o versiune în limba engleză
pentru turiștii străini. Sloganul, „Ceala ltă capitală” („The other capital”) face referire la denumirea
sub care mai este cunoscut orașul românilor, și anume „capitala de suflet a tuturor românilor”.
„Bine ați venit în cea mai mare cetate din România” este promisiunea turistică inclusă în identi tatea
vizuală a orașului Alba Iulia pe care acesta o propune vizitatorilor. Mai mult, pornind de la teoria
lui Jung, creatorii brandului turistic al orașului afirmă că acesta se identifică cu arhetipul rebelului,
deoarece „Alba Iulia, simbolul României Uni te, a reprezentat întotdeauna ruperea din ordinea
naturală a lucrurilor”, și în ciuda dimensiunii de 10 ori mai mici față de adevărata capitală,
București, îndrăznește să se poziționeze ca „cealaltă capitală”. Ca strategie de dezvoltare a
brandului, creato rii săi își propun ca jumătate din acțiunile lor să fie focusate pe turism, conștienți
fiind de importanța turismului în dezvoltarea economică a orașului. (Docea, 2014)

Figura 16 Identitatea vizuală a orașului Alba Iulia
Sursa: Docea Adrian – Alba Iulia. Manual de Brand

Arad
În anul 2011, Centrul Cultural Județean Arad a conturat un proiect vizând strategia de
dezvoltare a turismului în județul Arad pentru perioada 2012 -2016, ale cărui obiective erau atât
creșterea atract ivității județului Arad ca destinație turistică, cât și îmbunătățirea cadrului
instituțional și a infras tructurii județului (CADI, 2011 ). Ulterior, Consiliul Județean a publicat și
un manual de identitate vizuală a brandului turistic Arad, ca județ și ora ș reședință. Sub sloganul
„Arad, experiențe naturale”, cu o personalitate sinceră, deschisă, apropiată de oameni, valorile în
jurul cărora s -a construit brandul turistic sunt: sinceritatea, respectul, libertatea și naturalețea.
Logo -ul este format din 2 c omponente: logotipul (cuvântul Arad) și simbolul râului Mureș, activul
natural al județului care „modelează viața și conduita oamenilor”. Sloganul face referire la
experiențele de viață naturale pe care le promite turiștilor, care vor putea experimenta nat ura
darnică, provocările naturale sau ritmul locurilor o dată ce aleg să viziteze Aradul (Consiliul
Județean Arad, 2011) .

Figura 17 Identitatea vizuală a orașului Arad
Sursa: Consiliul Jude țean Arad – Manual de brand

43

Baia Mare
În anul 2012 Administrația Publică Locală a Municipiului Baia Mare a lansat un manual
de identitate vizuală, pornind de la ideea că este important pentru oraș să fie reprezentat de un
simbol vizual dinamic, vibrant, ca re să sugereze ideea de dragoste și unitate dintre cetățenii
orașului. Această idee este redată prin logo -ul care reprezintă o stilizare creativă a celor două
inițiale din numele orașului, B și M, sub forma a două inimi, alături de numele orașului. Culoril e
folosite, roșu și albastru, s unt preluate din stema orașului (Administrația Publică Locală și
Municipiul Baia Mare, 2012) . În august 2017 primăria orașului a lansat „ Strategia de comunicare,
informare și marketing pentru implementarea planului de mobilit ate urbană durabilă ” în care se
specifică că identitatea vizuală creată urmează să fie parte din procesul de const ituire a unui brand
al orașului (Cherecheș, 2017) .

Figura 18 Identitatea vizuală a orașului Baia Mare
Sursa: Admini strația Publică Locală și Municipiul Baia Mare – Manual de Identitate Vizuală

Bistrița
Prin Programul Operațional Regional, în anul 2011, orașul Bistrița și -a lansat noul brand
turistic al orașului, un proiect a cărui valoare se ridică la suma de 1 milion de lei.
(www. dailybusiness.ro, 2011 ). Identitatea vizuală a brandului este formată dintr -un logo, care
reprezintă o stilizare a pasajelor medievale și a Bisericii Evanghelice (cele mai dominante elemente
arhite cturale ale orașului), o mascotă (un struț cu o coroană regală pe cap și o potcoavă în cioc,
păstrat de mai bine de 400 de ani pe toate stemele orașului), alături de un slogan care lansează o
invitație turistului de a pătrunde în istoria, cultura și frumus ețea orașului transilvănean: „Bistr ița,
poarta Transilvaniei” (www. romaniaturistica.ro, 2014) .

Figura 19 Identitatea vizuală a orașului Bistrița
Sursa: www.dailybusiness.ro
Brașov
Cu ocazia Târgului Internațional de Turism din 20 09 de la Berlin, Brașovul și -a lansat
brandul turistic, sub sloganul “Brașov BE.LIVE IT ”. Acesta avea menirea să promoveze
diversitatea culturală și să prezinte orașul ca un mediu modern, dinamic, în rândul turiștilor
internaționali. Tocmai de aceea s -a folosit sintagma în limba engleză (“Fii și trăiește Brașovul”, în

44
limba română) care, pe de -o parte, “vizează o atitudine existențială prin folosirea verbului “a fi”
(BE), completată de o dimensiune interactivă a sintagmei “a trăi” (LIVE IT)”
(www. brasovtour ism.eu , 2018) . Pe de altă parte, jocul de cuvinte în limba engleză devine unul
fonetic, care redă o promisiune făcută turistului: “Believe it” (“Crede în Brașov”). Conceperea
brandului a venit în sprijinul acțiunilor de marketing ale orașului, care urmărea u poziționarea
Brașovului ca o destinație internațională ai cărei piloni sunt natura, oamenii și cultura și care se
caracterizează prin diversitate, prospețime și diferențiere. Toate aceste aspe cte sunt sugerate de
către logo tipul care cuprinde numele oraș ului, scris într -o manieră creativă, puțin haotică, dar plină
de culoare, care oferă un oarecare mister orașului și sugerează deschiderea înspre turiști și
diversitatea pe care le -o oferă acestora. Mai mult, culorile folosite nu sunt întâmplător
alese: “Roș ul este pasiune a oamenilor, portocaliul este că ldura cu care te primesc , galbenul este
lumina care te înveselește, verdele este natura și viața, turcoazul este siguranț a acestor locuri,
albastru este productivitatea , iar violetul e ste sofisticat, dar s implu în acelaș i timp .”(www. q-
travel.ro, 2018 )

Figura 20 Identitatea vizuală a orașului Brașov
Sursa: www.brasovtourism.eu
Târnăveni
Nu doar marile orașe ale țării au conștientizat importanța brandingului destinației turistice,
ci și orașe mai mici, care au încercat să se folosească de orice element distinctiv și atractiv de care
dispun pentru a -și valorifica potențialul turistic. Un exemplu foarte bun de oraș mic ca dimensiune
și ca număr de locuitori, dar care a reușit să își c onstruiască un brand turistic, este orașul Târnăveni
din județul Mureș. Manualul de Identitate Vizuală al Municipiului Târnăveni conține informații
referitoare la toate elementele constitutive ale brandului turistic al orașului. Astfel, valorile
exprimate prin intermediul acestui brand sunt bucuria, ospitalitatea și respectul, considerate
atributele definitorii ale locuitorilor orașului. Logo -ul este format din inițiala numelui, T, care
printr -o stilizare artistică include simbolurile unei sticle de vin și ale unui pahar, care fac trimitere
la ciorchinele de strugure prezent pe prima emblemă a vechiului comitat. Sloganul, „Degustă
Transilvania” este o promisiune a unei experiențe inedite, întrucât, așa cum afirmă autorii
manualului, „Târnăveni este o degusta re de bucurie pe meleaguri transilvănene.” (Municipiul
Târnăveni, 2017)

Figura 21 Identitatea vizuală a orașului Târnăveni
Sursa: http://www.tirnaveni.ro/cum -a-fost-creat -noul-logo-al-municipiului -tarnaveni/

45

Turda
Un alt exemplu de oraș care a reușit să se poziționeze pe harta orașelor cu branduri turistice
este Turda. La sfârșitul lunii martie a anului 2011 Primăria Turda a lansat brandul turistic al
orașului, fiind unul dintre primele orașe din România care a reușit să își cree ze un brand turistic.
Brandul s -a constituit în jurul Salinei Turda, una dintre cele mai moderne saline europene și cea
mai vizitată din România. Motivele care au stat la baza creării au fost dezvoltarea turismului în
zonă și atragerea de fonduri care să s usțină această dezvoltare, dar și dezvoltarea mediului de
afaceri și crearea unor noi locuri de muncă. Sloganul sub care s -a creat brandul turistic este
„Descoperă orașul Salinei” care îndeamnă potențialii turiști să viziteze cea mai importantă atracție
a orașului. Conform datelor publicate în presa online, „ iconotipul este o stilizare grafică a
elementelor ambientale din Salina Turda, transformate într -o spirală policromă. Diversitatea
cromatică prezentă în spirala ascendentă reprezintă caracterul polivale nt al ofertei turistice,
multitudinea culturală, istorică și confesională a orașului .” (www.aradon.ro , 2011) .

Figura 22 Identitatea vizuală a orașului Turda
Sursa: www.adevarul.ro

Dincolo de exemplul acestor orașe din țară care fie au reușit deja, fie sunt în mijlocul
procesului de creare a unui brand turistic, de -a lungul timpului au existat și câteva stațiuni
românești care au reușit, chiar și pentru o scurtă perioadă, să își creeze un brand , o identitate
vizuală care să le asigure poziționarea în rândul segmentului de consumatori țintă. Câteva astfel
de exemple care merită menționate sunt:
 Stațiunea Turistică Națională Râșnov , care și -a ales ca brandul turistic să fie reprezentat
de simbolu l trandafirului. Acest lucru se datorează denumirii săsești „Rosenau” care înseamnă
„valea trandafirilor”. Prin urmare, logo -ul este format din inițiala numelui, R, care reiese din forma
unui trandafir roșiatic, în conjurat de denumirea stațiunii (www .inovativ.ro, 2010 ).

Figura 23 Identitatea vizuală a Stațiunii Turistice Râșnov
Sursa: www.inovativ.ro

 Stațiunea Mamaia , a reușit în anul 2011 să își creeze un brand turistic inedit, bazat pe
legenda numelui locului. Si gla redă conturul unei tinere femei, despre care legenda locului spune

46
că a fost răpită din satul său natal aflat pe malul mării, de către turci, pentru a fi dusă sultanului de
la Istanbul să se alăture haremului său. În timp ce corabia înainta pe mare, st rigătul de disperare al
fetei („Mamă, mamă!”) s -a contopit cu vâltoarea mării și de aici s -a născut numele actualei stațiuni,
Mamaia. Acest element vizual este susținut și de sloganul „Mamaia, perla litoralului” menit să
evoce perioada de glorie a stațiuni i. (www. horeca.ro, 2011 )

Figura 24 Identitatea vizuală a Stațiunii Mamaia
Sursa: www.horeca.ro

 Stațiunea Tășnad din județul Satu Mare se promovează în prezent prin intermediul unui
site propriu, unde sunt puse la dispoziția turiștilor toate informațiile necesare acestora, precum și
prezentarea avantajelor apelor termale a le stațiunii și efectele lor curative. Mai mult, stațiunea se
folosește și de elemente de identitate vizuală menite să atragă atenția potențialilor turiști, prin
surprinderea elementelor -cheie ale destinației: apă, soare și natură. (www.tasnad -statiune.ro)

Figura 25 Identitatea vizuală a Stațiunii Tășnad
Sursa: www.tasnad -statiune.ro

Cu toate că, așa cum am prezentat pe larg în capitolul anterior, construirea unui brand
puternic este un aspect care ar trebui luat în considerare d e orice destinație turistică, indiferent de
tipul ei, cele mai multe dintre destinațiile turistice interne nu au un brand sau o identitate vizuală
dezvoltate. În altă ordine de idei, tot mai multe orașe mari, importante din țară au început să
conștientizez e avantajul competitiv pe care îl oferă un brand bine construit pentru o destinație.
Astfel, în ultima perioadă orașe precum București, Cluj -Napoca, Oradea, Buzău sau Constanța au
abordat într -o manieră serioasă această problemă. Fie că au lansat concursur i publice pentru
conceperea identității vizuale, fie au inițiat diverse proiecte în acest scop, autoritățile locale au
început să investească fonduri semnificative pentru conturarea unui brand. Dintre acestea, două
orașe au atras atenția mass -mediei și, im plicit, a publicului în ultima perioadă.
Un exemplu extrem de controversat este însăși capitala țării, București , care, în ciuda
faptului că este cel mai mare oraș ca suprafață din România și, prin însăși statutul de oraș -capitală
constituie o destinație turistică cu un potențial uriaș, se pare că nu avea un brand, o identitate
vizuală care să exprime valorile pe care le susține. Prin urmare, Primăria Capitalei a organizat în
perioada martie -aprilie 2017 un concurs public, punând la bătaie un premiu de 500 00 de lei brut,
pentru cel care reușește să conceapă un brand reprezentativ pentru oraș, care să respecte cele 5

47
criterii esențiale: relevanță, design atractiv, originalitate, fu ncționalitate și adaptabilitate
(www. wall-street.ro , 2017) .
Controversele au început la scurt timp după ce municipalitatea a anunțat câștigătorul,
deoarece se pare că logo -ul câștigător semăna izbitor de tare cu cel al orașului Taipei. Prin urmare,
din cauza acuzațiilor de plagiat, primăria s-a văzut nevoită să descalifice câștigătorul și să aleagă
altul, pe cel clasat pe locul secund. Astfel, noul și actualul logo al capitalei este, conform spuselor
autorului său, menit „ să spună o poveste, să reconstituie etapele unei istorii, prin reprezen tarea
simplificată a patru edificii -simbol ale Bucureștiului: Arcul de Triumf, Palatul CEC, Ateneul
Român și Arena Națională. Logo -ul nu este altceva decât un vector de transmitere a identității
colective" (www.capital. ro, 2017) .

Figura 26 Asemănarea dintre logo -ul Bucureștiului și cel al orașului Taipei
Sursa: www.paginademedia.ro

Figura 27 Actuala identitate vizuală a ora șului București
Sursa: www.ziare.com
Un alt oraș românesc care a înregistrat în ultimii ani o dezvoltare economică spectaculoasă
este Oradea care încearcă, printre altele, să se poziționeze ca o destinație turistică atractivă pentru
publicul autohton. Așad ar, în perioada februarie -martie 2018 Asociația pentru Promovarea
Turismului în Oradea și Regiune (APTOR), a lansat un concurs pentru crearea unei identități
vizuale a orașului. Se putea înscrie orice persoană fizică sau juridică pe platforma
www.brandorad ea.ro , iar premiul pus în joc era de 47000 de lei (www.brandoradea.ro ). Au fost
180 de proiecte înscrise în concurs, dar, în urma ședințelor de evaluare și jurizare a fiecărei
propuneri s -a decis că niciunul dintre acestea nu respectă întru totul atributel e și cerințele impuse
de juriu, astfel încât premiul nu a fost oferit niciunui participant. S -a întocmit, totuși, un top al
celor mai reușite reprezentări vizuale, iar cea mai reușită dintre acestea aparține lui Peter Arpad:
(www. bihon.ro, 2018)

Figura 28 Proiectul câștigător în cadrul concursului
Sursa: www.bihon.ro

48
3 Evoluții recente ale turi smului intern în România
3.1 Analiza turismului în contextul economiei actuale a României
O analiză prealabilă a economiei actuale a României este necesară pentru a putea determina
ulterior, pe baza acestor aspecte generale, care este rolul turismului ca secto r de sine stătător și ce
impact are asupra acesteia. Conform raportului The Global Competitiveness Report 2017 –2018,
elaborat de World Economic Forum (2017) , economia României plasează țara noastră pe poziția
68 din totalul de 137 de țări incluse în raport . Cu o populație de aproximativ 20 de milioane de
locuitori și un PIB total de 187 de mld.$ în 2016, România se clasează cu 6 poziții mai jos față de
clasamentul din 2016 -2017. Din totalul celor 12 piloni pe baza cărora a fost analizată economia
statelor, România a reușit să ocupe un loc favorabil în clasament pe pilonii 3 ( Mediul
macroeconomic – locul 38), 10 ( Dimensiunea pieței – locul 41) și 9 ( Pregătirea tehnologică –
locul 51). Mai mult, raportul prezintă, pe baza unei anchete desfășurate în 2017, care sunt
principalele motive care îngreunează dezvoltarea afacerilor la noi în țară: nivelul taxelor, birocrația
ineficientă, procesul dificil de obținere a finanțărilor, forța de muncă slab calificată și corupția.
Toate aceste aspecte anterior menționate au un impact puternic inclusiv în sectorul
turismului. Turismul poate fi considerat „principala industrie în termeni de contribuție la produsul
mondial brut, numărul unu în ceea ce privește asimilarea forței de muncă și cel mai mare investitor
de capital.” (Enea, 2009) . El este de multe ori soluția salvatoare în susținerea dezvoltării economice
a unui stat și, prin urmare, în creșterea nivelului de trai (Gerea, 2005, citat de Hapenciuc et al.,
2009) .
Referitor la țara noastră, impactul turismului asupra econo miei actuale a fost pe larg
prezentat într -un raport oficial al Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor (WTTC), unul
dintre organismele internaționale care se ocupă cu analiza acestui sector, precum și a evoluției și
previziunii indicatorilor -cheie . Raportul are la bază efectele directe, indirecte și induse ale
turismului asupra economiei. Efectele directe se referă la impactul economic pozitiv pe care
creșterea cheltuielilor turiștilor îl are asupra veniturilor tuturor organizațiilor furnizoare de servicii
turistice (hoteluri, restaurante, companii de transport etc.). Efectele indirecte se referă la impactul
economic al „creșterii cheltuielilor organizațiilor turistice asupra altor ramuri ale economiei (…)
prin achitarea obligațiilor față de furni zori și plata datoriilor către stat.” (Cocean et al., 2014) .
Efectele induse , pe de altă parte, sunt rezultatul faptului că o parte din banii proveniți de la turiști
sunt folosiți pentru plata salariilor persoanelor implicate atât direct, cât și indirect î n turism care,
la rândul lor, folosesc acești bani pentru diverse achiziții din alte ramuri economice. Suma acestor
efecte directe, indirecte și induse reprezintă impactul economic total al turismului, care se
concretizează într -o creștere a Produsului Int ern Brut (PIB).
Conform raportului „ Travel & Tourism – Economic Impact 2018. Romania ” (WTTC,
2018) pentru anul 2017 turismul a avut cea mai mare contribuție directă la Produsul Intern Brut
din ultimii 6 ani, cu aproximativ 12,2 miliarde de RON (circa 1,4% din total). Din acest total,
61,9% din cheltuieli au fost realizate în contextul turismului de relaxare, și doar 38,1% în cel de
afaceri. Cheltuielile aferente turiștilor interni (58,4% din totalul contribuției directe la PIB) le -au

49
depășit pe cele efectua te de vizitatorii străini (41,6%) și se așteaptă ca acestea să crească continuu
până în 2028. Acest lucru poate semnifica o dezvoltare a turismului intern, prin atragerea și
motivarea românilor să renunțe la concediile petrecute în străinătate, în favoarea destinațiilor
interne.
Contribuția totală a fost în schimb de 45,1 mld. RON și se preconizează că va atinge
valoarea de 47,5 mld.RON, în anul curent. Reprezentând 5,3% din total, România se situează mult
sub media Uniunii Europene de 10,3% contribuție tot ală la PIB. Cu toate acestea, previziunile sunt
favorabile, urmând ca în următorii 10 ani turismul românesc să ia avânt și să înregistreze creșteri
semnificative. O creștere de 4,6% pentru contribuția directă și, respectiv, 5,5% pentru contribuția
totală, preconizate pentru anul 2018 plasează România deasupra creșterii medie prevăzute pentru
Uniunea Europeană (2,6%/2,5%).Acest lucru înseamnă că, prin politici adecvate implementate la
nivel național, România își poate valorifica potențialul turistic imens pe care îl are.
În ceea ce privește forța de muncă asimilată de sectorul turismului, aproximativ 208600 de
locuri de muncă au fost direct implicate în sector, în 2017. Per total, însă, turismul contribuie cu
peste 530000 de locuri de muncă pe piața forței de muncă.

Pe de altă parte, conform raportului, sectorul Turism & Călătorii a atras în 2017 investiții
de capital în valoare de 15,3 mld.RON, urmând ca până în anul 2028 cuantumul acestora să atingă
pragul de 20,4 mld.RON.
Un alt raport oficial car e analiează sectorul Turismului și Călătoriilor este cel realizat de
World Economic Forum (2017) , care analiează acest sector pe baza indicelui competitivității la
nivel global. Acest indice are la bază 4 piloni principali: Condițiile favorizante, Politici le și
facilitățile sectorului T&C, Infrastructura și Resursele naturale și culturale implicate în
sectorul T&C. Fiecare pilon are, la rândul său, mai multe elemente componente în funcție de care
s-au realizat clasamente pentru toate cele 136 de țări inclus e în raport. În clasamentul general,
România ocupă locul 68 (din 136) cu un scor general de 3,78 (dintr -un maximum de 7 puncte).
Astfel, pentru orice sub -index pe care România a obținut o clasificare mai bună decât cea din
clasamentul general, prezintă un avantaj competitiv. Analizând situația prezentată în Tabelul 2,
observăm că, pentru primul pilon, România deține avantaj competitiv în ceea ce privește:
– Securitatea și Siguranța , care vizează aspecte precum indicele incidentelor teroriste, rata
crimelor și a infracționalității sau încrederea în serviciile de poliție
– Sănătatea și igiena , pentru care România ocupă locul 1 în clasament (din 136) în ceea ce
privește accesul la apă potabilă, precum și rata scăzută de răspândire a virusului HIV sau a malariei
2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2028
Contribuția directă la PIB
(mld.RON) 8.9 9.0 9.8 10.4 10.8 12.2 12.7 15.6
Contribuția totală la PIB (mld.
RON) 34.9 34.6 38.2 40.7 40.9 45.1 47.5 56.6
Contribuția directă la forța de
muncă (mii) 190.7 191.4 200.2 204.6 200.7 208.6 208.4 213.4
Contribuția totală la forța de
muncă (mii) 496.7 489.8 525.5 541.1 513.4 529.1 531.9 535.9
Tabel 1 Imapctul turismului asupra economiei României
Sursa: WTTC – Travel & Tourism – Economic Impac t 2018. Romania

50
– Operativitatea IC&T, se referă la utilizarea Internetului și a tehnologiilor informatice în
afaceri, la rețelele de telefonie mobilă și gradul de acoperire teritorială și la calitatea alimentării cu
energie electrică
Pentru al doilea pilon, avantajele compet itive sunt date de Deschiderea internațională
(locul 45, având în vedere cerințele privind vizele sau acordurile comerciale regionale) și
Sustenabilitatea mediului (locul 43), în timp ce legat de Gradul de prioritizare a sectorului T&C
România ocupă cea ma i joasă poziție înregistrată: 108/136. Acest pilon indică faptul că România
este o țară deficitară la capitolul prioritizarea turismului de către instituțiile guvernamentale, a
procentului din cheltuielile guvernamentale alocate acestui sector, dar și a ef icienței marketingului
și branding -ului în a atrage turiștii.
La capitolul Infrastructură, deținem avantaj competitiv doar în ceea ce privește
Infrastructura turistică (reprezentată de numărul camerelor din hoteluri, companiile de închirieri
auto, calitat ea infrastructurii turistice și numărul bancomatelor), în timp ce România se poate
mândri cu resursele naturale, dar și culturale care ii oferă avantaje competitive față de restul țărilor.
Indicator Locul (din 136) Scorul (din 7)
Poziția în clasamentul g eneral 68 3.78
Mediul de afaceri 76 4.36
Securitate și Siguranță 39 5.78
Sănătate și igienă 31 6.14
Resursa umană și piața forței de muncă 81 4.45
Operativitatea IC&T 60 4.7
Gradul de prioritizare a sectorului T&C 108 3.81
Deschiderea internațional ă 45 3.93
Competitivitatea prețurilor 85 4.68
Sustenabilitatea mediului 43 4.41
Infrastructura de transport aerian 82 2.37
Infrastructura de transport terestru și portuară 92 2.8
Infrastructura turistică 62 4.37
Resurse naturale 68 2.99
Resurse cult urale și turism de afaceri 46 2.27
Tabel 2 Analiza competitivității sectorului Turism & Călătorii în România
Sursa: World Economic Forum – The Travel & Tourism Competitiveness Report 2017

3.2 Turismul intern – evoluții și previziuni
În ciuda faptului că la nivel global numărul sosirilor din cadrul turismului intern depășește
cu mult numărul sosirilor în contextul turismului internațional, atenția acordată fenomenului
turistic care are loc în proximitatea teritorială a reședinței turist ului a fost mai puțin proeminentă
(Jeuring, 2015). Cu toate acestea, Singh & Krakover (2015) consideră că interesul manifestat
cercetării turismului intern, chiar dacă este încă într -o fază incipientă spre deosebire de turismul
internațional, a înregistrat o creștere în ultima perioadă.
Turismul intern, care face referire la “rezidenții unei țări care își vizitează propria țară”
(Cocean et al., 2014) reprezintă o parte importantă a turismului din România. Numărul de voiaje
făcute de către români pe teritor iul țării, fie că au avut ca scop vizitarea rudelor și prietenilor, fie
petrecerea concediilor și vacanțelor departe de casă, a depășit numărul de sosiri ale străinilor pe

51
teritoriul țării, așa cum se arată într -un raport oficial “Travel in Romania” realiz at de Euromonitor
International în septembrie 2017. Același raport menționează că printre factorii care au contribuit
la dezvoltarea turismului intern în ultima perioadă se numără: prețurile scăzute practicate în
unitățile de cazare din România (cu prepond erență cele din mediul rural, unde se constată o
dezvoltare a agroturismului), creșterea numărului de zboruri interne, mai ales cele directe către
Constanța care au favorizat sejururile scurte pe litoral, precum și noile reglementări legislative
privind st imularea turismului intern prin acordarea unor vouchere de vacanță salariaților din
domeniul public. Guvernul României, prin Programul de Guvernare 2017 -2020, dorește ca toți
angajații din sectorul public să beneficieze de o îndemnizație de vacanță acordat ă sub forma unor
vouchere, cu un cuantum egal cu salariul minim brut (1450 RON). Conform OUG 46 din 30 iunie
2017, fiecare salariat din sectorul public sau din companiile unde statul este acționar unic sau
majoritar va beneficia de aceste vouchere în anul 2018 și le va putea folosi doar pe teritoriul țării
la agenții economici parteneri care desfășoară o activitate în sectorul turismului.
(www.monitoruljuridic.ro , 2018 ) Ministerul Turismului dorește ca prin ace st program să
încurajeze dezvoltarea turismului intern și să oprească migrarea forței de muncă din turism spre
alte sectoare.
Raportul intitulat “Passport -Flows in Romania” realizat de Euromonitor International în
septembrie 2017 cuprinde analiza, dar și previziunea numărului de voiaje interne realizate în
ultimii ani, atât per ansamblu, cât și în funcție de destinație și scopul principal.

a) Numărul de voiaje interne din ultimii 6 ani și previziunea pentru următorii 5 ani

Conform datelor prezentate în Tabelul 3 , numărul călătoriilor interne a scăzut în perioada
2015 -2017 cu aproximativ 8%, însă pentru anul curent, 2018, se preconizează o creștere cu aproape
147000 de voiaje efectuate de români pe teritoriul țării. Tendința este una crescătoare în următorii
ani, estimându -se că în 2022 se vor înregistra peste 18 milioane de călătorii interne.

ANUL NUMĂRUL VOIAJELOR IN TERNE (M II)
2012 16212,5
2013 17291,8
2014 16939,1
2015 17735,9
2016 16274,3
2017 16261,7
2018 16408,1
2019 16696,2
2020 17071,3
2021 17524,6
2022 18053,6
Tabel 3 Evoluția și previziunea numărului de voiaje interne
Sursa: Euromonitor International – Flows in Romania, 2017

52
b) Numărul voiajelor interne realizate în ultimii 6 ani, în funcție de regiunea de destinație:

Analizând datele prezentate în Tabelul 4, constatăm faptul că regiunile cele mai atractive
ale țării pentru turiștii români sunt Regiunea Centru și Regiunea Sud -Est. Acest lucru nu este
întâmplător, dacă luăm în considerare că Regiunea Centru cuprinde inima Transilvaniei, cu unele
dintre cele mai importante atracții turistice care au făcut România faimoasă inclusiv la nivel
internațional, în timp ce Regiunea Sud -Est cuprinde zona litoralului, destinația de vacanță preferată
a multor români. De cealaltă parte, Regiunea Olteniei de Sud -Vest se pare că nu prezintă un interes
semnificativ pentru turiștii români.

c) Evoluția și previziunea voiajelor interne în funcție de sc opul călătoriei și modul de
transport folosit:

Călătoriile în scop de afaceri

2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022
Aer 83.1 82.4 77.5 71.8 101.3 112.3 114.1 126.1 129.4 131.3 133.2
Sol 345.9 440.9 365.4 231.4 235 242 246.9 251.7 280.1 295.1 314.5
Cale
ferată 53.1 52 49.1 44.2 31.1 29.6 28.9 27 26.8 26 25.3
Apă 2.3 2.8 3 3 3.1 3.8 4.2 4.5 4.8 5 5.2
Total (mii) 484.5 578.1 495 350.5 370.5 387.7 394.1 409.3 441.2 457.4 478.1
Tabel 5 Mijloacele de transport folo site în călătoriile cu scop de afaceri
Sursa: Euromonitor International – Flows in Romania, 2017

În perioada 2012 -2017 majoritatea românilor care au călătorit pe teritoriul țării în scop de
afaceri au preferat să folosească mijloacele de transport de la sol, cu toate că numărul călătoriilor
efectuate în acest mod este mult mai mic în 2017 față de 2012, cu o evoluție oscilantă de -a lungul
anilor, în favoarea mijloacelor de transport aeriene, car e au înregistrat o creștere sem nificativă în
perioada anal izată. Pentru următoarea perioadă se previzionează o creștere atât a utilizării
mijloacelor de transport aeriene și la sol, cât și a celor pe apă, în timp ce transportul feroviar va
înregistra o scădere.

2012 2013 2014 2015 2016 2017
Regiunea Bucuresti -Ilfov 1694.6 1830.3 1833.5 1843.6 1722.1 1736.9
Regiunea Centru 3651.8 4274 4120.6 4391.1 4000.8 4075.6
Regiunea Nord -Est 1751.4 1839.3 1845.9 1898.4 1812.2 1843.9
Regiunea Nord -Vest 1890.2 2084.1 2076.4 2151.6 2058.3 2105.4
Regiunea Sud -Est 3104.4 2972.4 2821.8 2890.2 2681.5 2629.4
Regiunea Munteniei de Sud 1600.9 1627 1586.5 1686.6 1500.4 1436.3
Regiunea Olteniei de Sud -Vest 1097.5 1154.6 1148.3 1226.7 1112.3 1090.4
Regiunea de Vest 1421.8 1510 1506 1647.9 1386.8 1343.6
Total (mii) 16212.5 17291.8 16939.1 17735.9 16274.3 16261.7
Tabel 4 Evoluția numărului de voiaje interne în fun cție de regiunea de destinație
Sursa: Euromonitor International – Flows in Romania, 2017

53
Călătorii în scop de petrecere a timpului liber

2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022
Aer 38.9 39.8 39 46.1 43.9 41.4 39.7 37.8 34.8 33.2 32
Sol 13397.4 14322.4 14144.6 15125.4 14012.5 14017.6 14160.3 14479.1 14818.7 15264 15759.9
Cale
ferată 2168.8 2222.1 2129.3 2074.2 1655.3 1611. 5 1598.1 1540.4 1531.3 1515.9 1518.3
Apă 122.9 129.4 131.3 139.7 192.1 203.4 215.9 229.6 245.4 254.1 265.4
Total
(mii) 15728 16713.7 16444.1 17385.4 15903.8 15874 16014 16286.9 16630.1 17067.2 17575.5
Tabel 6 Mijloacele de transp ort folosite în călătoriile cu scop de petrecere a timpului liber
Sursa: Euromonitor International – Flows in Romania, 2017
Dacă cei care au călătorit în scop de afaceri au preferat ca mijloc de deplasare unul mai
rapid, se pare că turiștii români care au călătorit în scop de petrecere a timpului liber, pe lângă
folosirea mijloacelor de transport rutiere, au optat și pentru transportul feroviar. Cel mai puțin
folosit în acest scop se pare că este transportul aerian, care va înregistra o scădere în următorii 5
ani, asemeni celui feroviar. Pe de altă parte, transportul la sol rămâne modul preferat de deplasare
al românilor și în viitor, conform statisticilor, însă o evoluție pozitivă se pare că se va înregistra și
în transportul pe apă (maritim și fluvial).

d) Cheltuielile efectuate de către turiștii interni și previziunea lor

2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022
Afaceri 159.2 221.5 283.2 314.8 295 290.9 288.8 289.9 292.7 296.9 302.6
Petrecerea
timpului
liber 5912.
5 6814.
7 7620.
9 8098.
2 8680 .
5 9187.
4 9421.
7 9613.
9 9756 9871.3 9979.1
Diverse
activități 334.5 378.2 411.3 448.3 495.5 499.1 497.2 498.6 503.2 513.3 526.6
Alimentație 1826.
4 1942.
8 1984.
9 2026.
1 2121.
7 2256.
8 2334.
2 2395 2447 2489.8 2522.3
Cazare 1533.
9 1623.
5 1935.
9 2191.
2 2365.
8 2575.
4 2760.
6 2946.
4 3154.2 3384 3650.8
Cumpărătu
ri 1137.
1 1047.
4 998.2 936.1 920.2 936.4 938.7 942.6 952.4 970.3 995.7
Deplasări
în cadrul
destinației 709.5 990.7 1263.
1 1520.
7 1488.
4 1503.
7 1502.
1 1515.
3 1536.1 1561.4 1592.6
Altele 530.3 1053.
6 1310 .
6 1290.
6 1583.
9 1706.
9 1677.
8 1605.
8 1455.9 1249.5 993.6
Total(mil.
RON) 6071.
6 7036.
1 7904 8413 8975.
5 9478.
4 9710.
5 9903.
7 10048.
7 10168.
2 10281.
7
Tabel 7 Cheltuielile efectuate de către turiștii interni
Sursa : Euromonitor International – Flows in Romania, 2017
Conform datelor, turiștii români cheltuie în cadrul destinației cele mai mari sume pe
activitățile legate de petrecerea timpului liber, dar și pe serviciile de bază (cazare și alimentație),
cele mai scăz ute cheltuieli înregistrate fiind cele în scop de afaceri. Se pare că, spre deosebire de
anul 2012, în anul 2017 cheltuielile legate de deplasările în cadrul destinației s -au dublat, urmând
un trend crescător pentru acest tip de cheltuieli în perioada 2019 -2022.

54
3.3 Analiza numărului de sosiri pe județe
Cererea turistică, conform autorilor Cocean, Moisescu și Toader (2014) , poate fi definită
atât ca „totalitatea persoanelor care își manifestă dorința și au posibilitatea de a călători temporar,
în afara reședi nței obișnuite, pentru un alt scop decât cel al exercitării unei activități remunerate în
locul vizitat”, cât și ca „totalitatea serviciilor turistice pe care persoanele doresc și pot să le
cumpere, într -un anumit spațiu și într -o anumită perioadă, în func ție de condițiile în care are loc
achiziția acestora”. În cazul primei abordări, cererea se poate determina numeric pe baza a 2
indicatori:
 Numărul sosirilor de nerezidenți (străini) și al plecărilor de rezidenți, înregistrat la frontieră
 Numărul de sosir i și de înnoptări, înregistrat la nivel de unitate de cazare (cuantifică
turismul intern)
În cele ce urmează, pe baza celui de -al doilea indicator, se va prezenta o analiză a numărului
de sosiri de rezidenți (turiști români), înregistrat în toate unitățil e de cazare de la nivelul fiecărui
județ pe perioada 2013 -2016. Toate informațiile sunt preluate din baza de date a Institutului
Național de Statistică (2017) . Biroul Național de Statistică precizează că „sosirea unui turist în
structura de primire turisti că cu funcțiuni de cazare se produce când o persoană se înscrie în
registrul structurii de cazare turistică pentru a fi găzduită una sau mai multe nopți neîntrerupte. In
fiecare structură de cazare se socotește o singură sosire pe turist, indiferent de num ărul de înnoptări
rezultate din șederea sa neîntreruptă.”
Județul 2013 2014 2015 2016
Alba 85594 90763 132317 140889
Arad 151305 155564 164976 149628
Argeș 123307 134986 163189 171049
Bacău 92682 95817 113259 121354
Bihor 209205 253185 285292 344428
Bistrița -Năsăud 53983 56328 65612 77058
Botoșani 30786 36710 35137 42015
Brașov 711440 727244 839344 935674
Brăila 52625 52728 67433 68771
Buzău 58887 63505 63950 66241
Caraș -Severin 113193 116505 161695 171564
Călărași 9200 12322 14477 16015
Cluj 278655 281103 340278 398074
Constanța 811210 832988 962723 1102050
Covasna 73369 79008 79064 89243
Dâmbovița 68894 76551 83226 90084
Dolj 67171 72833 81851 81120
Galați 57816 52798 62977 72274
Giurgiu 17566 21042 22629 23315
Gorj 71125 74529 75251 81153
Harghita 88407 93801 119630 136240
Hunedoara 79202 100866 140286 130778
Ialomița 37105 37879 41859 38915
Iași 158699 167454 204565 247857
Ilfov 60638 63413 66466 79327
Maramureș 89630 99643 125463 155440
Mehedinți 47233 46679 69653 79204
Mureș 326848 336964 403460 432131
Neamț 149198 163441 169993 209885
Olt 25734 28556 26143 28921
Prahova 317693 320548 393375 435635
Satu Mare 89296 84321 81020 69484
Sălaj 29615 28495 34235 33304

55
Județul 2013 2014 2015 2016
Sibiu 253151 265905 328071 360766
Suceava 200233 220514 264553 290960
Teleorman 12037 10260 11736 10635
Timiș 199974 209528 246772 274173
Tulcea 58202 52760 53384 55747
Vaslui 30634 29972 34744 36855
Vâlcea 204444 221529 278403 312025
Vrancea 31455 36584 41355 39013
Municipiul București 598357 645718 7320 50 822404
Tabel 8 Evoluția numărului de sosiri pe județe
Sursa: Institutul Național de Statistică – http://www.insse.ro
Conform Tabelului 8, primele 5 județe din România care au reușit să înregistreze cel mai
mare număr de sosiri a le turiștilor români în perioada 2013 -2016 sunt:
1. Constanța
2. Brașov
3. Municipiul București
4. Prahova
5. Mureș
Acestea sunt urmate în clasament de județele Cluj, Sibiu, Bihor, Vâlcea și Suceava , care au
înregistrat anual 200-300 de mii de sosiri la nivelul unitățil or de cazare.
Situația nu este deloc surprinzătoare, dat fiind faptul că anual, cei mai mulți români aleg
litoralul românesc ca destinație de vacanță în sezonul estival. În plus, numeroase campanii
naționale încurajează românii să aleagă litoralul autohto n în detrimentul concurenței (Bulgaria,
Grecia, Italia etc.), prin oferirea unor pachete promoționale, mai cu seamă în pre și post sezon,
când cererea tinde să fie mai scăzută. Un astfel de exemplu este programul lansat de Federația
Patronatelor din Turism ul Românesc (FPTR), „Litoralul pentru toți” al cărui scop este atragerea
turiștilor în extrasezon (perioada mai – iunie și septembrie -octombrie), atunci când plajele și
stațiunile sunt mai libere, iar clima este suficient de caldă pentru petrecerea unui sej ur la mare.
Oferta programului constă în reduceri semnificative la tarifele de cazare pentru sejururile de minim
6 nopți în cadrul hotelurilor de 2,3 și 4 stele înscrise în program, din toate staț iunile de pe litoralul
românesc (www.litoralulromanesc.ro) .
Brașovul, pe de altă parte, atrage turiștii români nu doar în sezonul de vară, când
majoritatea aleg destinațiile turistice din județ pentru practicarea turismului cultural, de relaxare
sau de aventură, ci și în sezonul rece, când împătimiții sporturilor d e iarnă aleg stațiunile montane
de aici pentru petrecerea vacanței/concediului. Același lucru este valabil și pentru Prahova, ale
cărei stațiuni de pe Valea Prahovei sunt vizitate anual de sute de mii de turiști. În plus, așa cum s –
a precizat în capitolul anterior, orașul Brașov a reușit să își contureze un brand turistic care să
scoată în evidență această multitudine de posibilități pe care municipiul, ca destinație turistică, o
pune la dispoziția potențialilor turiști.
Capitala constituie și ea un import ant centru de atra cție pentru turiștii români, fie că sunt
oameni de afaceri care vizitează capitala în interes de serviciu, fie turiști veniți din toate colțurile
țării care aleg Bucureștiul ca destinație, deoarece le permite practicarea a numeroase tipur i de
turism, într -un mediu cultural dinamic și diferit de cel al orașelor mici și medii ca dimensiune din
țară. În plus, Muncipiul București găzduiește anual unele dintre cele mai importante evenimente

56
culturale și sportive din țară, fie că vorbim de conce rte ale artiștilor internaționali și autohtoni,
festivaluri, congrese sau diverse competiții sportive de amploare.
O evoluție spectaculoasă a numărului de sosiri au înregistrat județele Iași (cu aproximativ
89000 de sosiri mai multe în 2016, față de 2013) și Timiș (cu circa 74000 mai multe sosiri), în
timp ce județul Satu Mare a înregistrat în 2016 cu aproape 20000 de sosiri mai puțin decât în 2013.
La polul opus în clasament se află 5 județe care nu au reușit, în cei 4 ani, să înregistreze
mai mult de 350 00 de sosiri ale turiști lor români: Sălaj, Olt, Giurgiu, Călărași și Teleorman. Județul
Sălaj, spre exemplu, cu toate că deține câteva atracții turistice importante, nu reușește să atragă
suficient de mulți turiști încât turismul să reprezinte un sector im portant în atragerea veniturilor la
bugetul local. Pe de -o parte, implicarea autorităților în promovarea și susținerea destinațiilor
turistice din județ este minimă, neexistând programe de promovare a acestora la nivel național. Pe
de altă parte, toate cel elalte aspecte care vin să susțină o destinație turistică în atragerea
vizitatorilor, fie lipsesc, fie sunt deficitare sau neactualizate. Infrastructura, mijloacele de transport
în comun, accesibilitatea destinației sunt într -o stare improprie dezvoltării turismului în zonă, cu
toate că există un număr considerabil de unități de cazare în locațiile cheie ale județului. Băile cu
apă termală de la Boghiș, Grădina Zmeilor, Castrul Roman de la Porolissum sau Grădina Botanică
din Jibou, toate sunt atracții turis tice extrem de frumoase și atractive. Din păcate, însă, nu sunt
valorificate cum ar trebui și, prin urmare, sunt puțin cunoscute în rândul masei de turiști români
de pe întreg teritoriul țării, fiind vizitate preponderent doar de locuitorii din Sălaj sau d in județele
învecinate.

3.4 Analiza numărului de înnoptări pe județe
Conform Breviarului Statistic privind turismul românesc al INS (2017) , înnoptarea
reprezintă „fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într -o structură de primire
turistică c u funcțiuni de cazare turistică, indiferent dacă fizic este prezentă sau nu în cameră”.
Numărul de înnoptări înregistrat la nivelul unităților de cazare din cele 42 de județe ale
României, pe perioada 2013 -2016 este prezentat în Tabelul 9 .

Județul 2013 2014 2015 2016
Alba 177277 183340 264649 263128
Arad 265843 278782 298635 299120
Argeș 190660 231908 272595 278915
Bacău 241085 246464 291278 296480
Bihor 859935 972463 1030451 1253399
Bistrița -Năsăud 120079 118745 157979 157057
Botoșani 53025 67765 61885 72832
Brașov 1484155 1487731 1724410 1832347
Brăila 190133 185950 206489 209712
Buzău 171740 162103 158702 163787
Caraș -Severin 519814 498616 666286 658059
Călărași 28187 25568 27266 30044
Cluj 452923 494941 642576 739896
Constanța 3225901 3381118 3902667 4307360
Covasna 404436 448710 449228 494743
Dâmbovița 220868 228945 232796 234007

57
Județul 2013 2014 2015 2016
Dolj 114497 120397 140216 139003
Galați 94230 84025 103615 113701
Giurgiu 34168 38256 38152 45160
Gorj 159554 160943 140192 142994
Harghita 253149 255353 323359 353433
Hunedoara 221841 255698 325422 303699
Ialomița 195025 180852 204565 178319
Iași 294837 323061 369124 437323
Ilfov 84798 91020 93665 122568
Maramureș 158558 170485 233967 281876
Mehedinți 108842 104277 147659 172024
Mureș 633157 691729 812547 849367
Neamț 274389 306352 305735 402635
Olt 46198 55327 50183 58089
Prahova 747857 760940 865293 927408
Satu Mare 146956 134652 126456 97444
Sălaj 75569 69365 78815 77351
Sibiu 404733 423862 548278 580251
Suceava 501180 511179 620170 674581
Teleorman 36966 22000 20419 15863
Timiș 461794 494421 581851 653840
Tulcea 116809 98652 104362 110480
Vaslui 50812 44287 51432 51217
Vâlcea 1037137 1010991 1137425 1180302
Vrancea 51020 58225 71495 69177
Municipiul București 974680 1032439 1165412 1280150
Tabel 9 Evoluția numărului de înnoptări pe județe
Sursa: Institutul Național de Statistică – http://www.insse.ro
Și în ceea ce privește numărul de înnoptări, județele fruntașe sunt Constanța, Brașov și
Municipiul București care, așa cum a fost menționat în subcapitolul anterior, au înregistrat și cel
mai mare număr de sosiri. Pe locurile 4 și 5, de această dată, se clasează județele Bihor și Vâlcea ,
cu peste 1 milion de înnoptări înregistrate anual. Sunt urmate în clasament d e Prahova, Mureș,
Cluj, Suceava și Caraș -Severin.
Pe ultimele locuri în clasament se află Olt, Vaslui, Giurgiu, Călărași și Teleorman , cel din
urmă înregistrând nu doar o scădere considerabilă a numărului de înnoptări (de aproximativ 57%
în 2016, față de 2013), ci și cel mai mic număr de sosiri în fiecare din cei 4 ani pentru care au fost
analizate datele.

3.5 Analiza indicelui de utilizare a capacității de cazare, pe județe
Pentru orice planificator de turism, unul dintre cei mai importanți indicatori ai ef icienței
unităților de cazare este indicele de utilizare a capacității de cazare (sau gradul de ocupare).
La nivelul unei destinații turistice (în cazul nostru, un județ), acesta se calculează raportând
numărul de înnoptări înregistrate în unitățile de caz are de pe întreg teritoriul, la capacitatea de
cazare turistică în funcțiune din perioada respectivă. (Cocean et al., 2014) Datele privind numărul
de înnoptări și capacitatea turistică funcțională de la nivelul fiecărui județ au fost preluate de pe
site-ul Institutului Național de Statistică, în funcție de care s -a calculat ulterior gradul de ocupare.

58

Tabel 10 Analiza indicelui de utilizare a capac ității de cazare pe județe
Sursa: Institutul Național de Statistică – http://www.insse.ro
Cel mai mare indice de utilizare a capacității de cazare a fost înregistrat în cei 4 ani analizați
în județele:
1. Constanța
2. Bihor
3. Covasna
4. Ialomița
5. Vâlcea
Pe ultimele locuri, având un indice anual sub 15%, se află județele:
 Maramureș Județul 2013 2014 2015 2016
Alba 15.57% 15.98% 20.29% 18.67%
Arad 14.85% 17.96% 19.17% 19.62%
Argeș 12.38% 14.21% 15.77% 16.03%
Bacău 20.25% 21.00% 21.88% 22.05%
Bihor 33.12% 36.90% 35.23% 37.47%
Bistrița -Năsăud 14.98% 15.00% 21.19% 20.37%
Botoșani 13.34% 17.71% 16.95% 19.94%
Brașov 16.48% 16.55% 18.12% 19.33%
Brăila 28.69% 28.76% 32.09% 32.65%
Buzău 14.92% 14.69% 14.20% 14.63%
Caraș -Severin 28.00 % 26.26% 32.66% 30.28%
Călărași 12.62% 9.18% 9.61% 10.40%
Cluj 15.04% 18.58% 21.30% 26.54%
Constanța 32.33% 31.84% 35.29% 42.44%
Covasna 33.00% 32.76% 32.80% 36.50%
Dâmbovița 21.95% 21.50% 21.46% 20.53%
Dolj 14.77% 15.67% 17.21% 15.94%
Galați 20.42% 16.25% 16.38% 15.86%
Giurgiu 12.26% 18.16% 17.84% 20.03%
Gorj 20.81% 21.13% 19.07% 18.28%
Harghita 12.94% 12.75% 15.38% 15.25%
Hunedoara 21.53% 21.66% 25.16% 23.17%
Ialomița 34.82% 30.87% 33.51% 34.90%
Iași 24.28% 23.50% 25.54% 28.56%
Ilfov 12.21% 13.20% 14.09% 17.85%
Maramureș 9.25% 10.15% 12.78% 13.62%
Mehedinți 18.98% 17.48% 22.33% 24.12%
Mureș 22.44% 23.98% 27.09% 27.86%
Neamț 15.48% 17.05% 16.57% 19.72%
Olt 15.19% 17.50% 16.20% 18.75%
Prahova 17.91% 18.41% 19.99% 21.11%
Satu Mare 20.29% 18.89% 16.72% 13.55%
Sălaj 14.65% 13.06% 13.55% 11.70%
Sibiu 22.02% 21.35% 22.64% 19.58%
Suceava 18.97% 19.03% 22.31% 24.40%
Teleorman 13.30% 7.90% 7.45% 5.56%
Timiș 17.44% 19.45% 22.71% 25.29%
Tulcea 17.73% 17.14% 18.63% 18.21%
Vaslui 16.28% 13.98% 15.95% 15.80%
Vâlcea 30.71% 30.64% 33.69% 34.49%
Vrancea 11.30% 13.30% 16.70% 16.64%
Municipiul București 14.11% 15.04% 16.10% 17.27%

59
 Satu Mare (care a înregistrat o scădere de la 20,29% la 13,55%)
 Sălaj
 Călărași
 Teleorman (cu un GO=5,56% în 2016, față de nivelul de 13,30% di n 2013)
Acest indice de utilizare a capacități i de cazare măsoară, în fapt, eficiența activității
desfășurate de către prestatorul de servicii, iar o valoare scăzută a acestuia semnifică costuri
considerabile pentru prestator. Mai mult, în majoritatea județelor țării, putem observa că indicele
nu depă șește valoarea de 20%, ceea ce ar putea fi un semnal de alarmă pentru prestatorii de la
nivelul fiecărui județ. O explicație plauzibilă ar fi aceea că multe dintre structurile de cazare din
țara noastră se află într -o stare precară sau nu au fost făcute in vestiții semnificative pentru
modernizarea lor și actualizarea ofertei la cerințele tot mai exigente ale consumatorilor, motiv
pentru care românii aleg alte forme de cazare când călătoresc, precum închirierea în regim hotelier
a apartamentelor localnic ilor din destinația respectivă.

3.6 Analiza duratei medie a sejurului pe județe
Județul 2013 2014 2015 2016
Alba 2.07 2.02 2.00 1.87
Arad 1.76 1.79 1.81 2.00
Argeș 1.55 1.72 1.67 1.63
Bacău 2.60 2.57 2.57 2.44
Bihor 4.11 3.84 3.61 3.64
Bistrița -Năsăud 2.22 2.11 2.41 2.04
Botoșani 1.72 1.85 1.76 1.73
Brașov 2.09 2.05 2.05 1.96
Brăila 3.61 3.53 3.06 3.05
Buzău 2.92 2.55 2.48 2.47
Caraș -Severin 4.59 4.28 4.12 3.84
Călărași 3.06 2.07 1.88 1.88
Cluj 1.63 1.76 1.89 1.86
Constanța 3.98 4.06 4.05 3.91
Covas na 5.51 5.68 5.68 5.54
Dâmbovița 3.21 2.99 2.80 2.60
Dolj 1.70 1.65 1.71 1.71
Galați 1.63 1.59 1.65 1.57
Giurgiu 1.95 1.82 1.69 1.94
Gorj 2.24 2.16 1.86 1.76
Harghita 2.86 2.72 2.70 2.59
Hunedoara 2.80 2.54 2.32 2.32
Ialomița 5.26 4.77 4.89 4.58
Iași 1.86 1.93 1.80 1.76
Ilfov 1.40 1.44 1.41 1.55
Maramureș 1.77 1.71 1.86 1.81
Mehedinți 2.30 2.23 2.12 2.17
Mureș 1.94 2.05 2.01 1.97
Neamț 1.84 1.87 1.80 1.92
Olt 1.80 1.94 1.92 2.01
Prahova 2.35 2.37 2.20 2.13
Satu Mare 1.65 1.60 1.56 1.40
Sălaj 2.55 2.43 2.30 2.32
Sibiu 1.60 1.59 1.67 1.61

60

Tabel 11 Analiza duratei medie a sejurului pe județe
Sursa: Institutul Național de Statistică – http://www.insse.ro
Durata medie a sejurului reprezintă un indicator important deoarece ea este corelată direct
cu volumul încasărilor din turism. Astfel, obiectivul unei strategii de dezvoltare a turismului
abordată la nivel local, regional sau național ar trebui să fie creșterea duratei medie a sejurului.
(Cocean et al ., 2014) . Ea se calculeaz ă prin raportarea numărului de î nnoptări la numărul de sosiri.
Conform Tabelului 11 , cea mai mare durată medie a sejurului s -a înregistrat în județele:
 Covasna
 Ialomița
 Constanța
 Caraș -Severin
 Vâlcea
Pe de altă parte, municipiul București și județele Ilfo v, Teleorman, Satu Mare și Vaslui au
avut, în perioada 2013 -2016 cele mai scurte durate medii ale sejurului.
Cu toate că județe precum Brașov, Cluj, Prahova și inclusiv capitala, București, au
înregistrat anual un număr considerabil de sosiri și înnoptări ale turiștilor români, așa cum s -a
precizat anterior, se pare că, în ciuda acestui fapt, durata medie a sejurului nu depășește 1 -2 zile.
Un fapt explicativ ar fi că în aceste județe predomină turismul de afaceri care, în mod normal, este
caracterizat de o durată scurtă a sejurului turistului la destinație. Mai mult, foarte mulți turiști aleg
zonele din aceste județe ca destinații de weekend (în special în stațiunile de pe Valea Prahovei și
Brașov, în sezonul de vară), ceea ce reduce durata medie a sejurului la nivelul unui an. Pe de altă
parte, în județele care au înregistrat o durată medie a sejurului mai mare (3 -5 zile) se practică cu
preponderență turismul de tratament care presupune ca turistul ajuns într -o stațiune să petreacă
acolo o perioadă de timp m ai îndelungată pentru a -i permite să efectueze toate tratamentele și
curele prescrise.

4 Aspecte metodologice ale cercetării
4.1 Obiectivele cercetării
Obiectivul principal al acestei cercetări a fost de a evalua experiența turistică și impactul
pe care aceas ta îl are asupra satisfacției și loialității turiștilor. Dat fiind faptul că cei mai buni
promotori ai turismului din cadrul unei țări sunt însăși cetățenii ei, studiul actual se axează pe
evaluarea percepțiilor românilor, ca turiști în propria lor țară. P ornind de la acest obiectiv principal
au existat și o serie de obiective derivate, menite să contureze o imagine clară, complexă referitoare Suceava 2.50 2.32 2.34 2.32
Teleorman 3.07 2.14 1.74 1.49
Timiș 2.31 2.36 2.36 2.38
Tulcea 2.01 1.87 1.95 1.98
Vaslui 1.66 1.48 1.48 1.39
Vâlcea 5.07 4.56 4.09 3.78
Vrancea 1.62 1.59 1.73 1.77
Munic ipiul București 1.63 1.60 1.59 1.56

61
la turismul intern în România. Astfel, alte obiective ale cercetării au fost, pe de -o parte, de a evalua
gradul de satisfacție și de loialitate, precum și compatibilitatea percepută a turiștilor români în
raport cu destinațiile turistice din România, având la bază evaluarea ultimei experiențe turistice
avute în contextul turismului intern. Pe de altă parte, un alt obie ctiv a fost de a măsura notorietatea
spontană a destinațiilor turistice din România în rândul turiștilor români, pentru a putea vedea care
sunt destinațiile la care românii se gândesc prima dată atunci când trebuie să le menționeze în mod
spontan și dacă e forturile depuse în vederea promovării turismului în unele destinații românești au
dat roade, astfel încât să plaseze acele destinații în setul de mărci evocat. În plus, evaluarea imaginii
destinațiilor turistice interne, având la bază cele mai recente exp eriențe ale turiștilor româ ni a fost
un alt obiectiv al cercetării. În ceea ce privește influența pe care anumite caracteristici demografice
ar putea să o aibă asupra satisfacției și loialității turiștilor, obiectivele cercetării au fost îndreptate
spre ev aluarea influenței generale pe care sexul, vârsta, venitul și nivelul de educație ar putea să
le aibă asupra evaluării experienței și satisfacției turistice și a manifestării loialității față de o
destinație turistică internă.
În vederea atingerii obiectiv ului principal și a obiectivelor derivate ale cercetării, a fost
întocmită o listă cu informațiile necesare în acest sens, care cuprinde o serie de aspecte referitoare
la:
– Gradul de notorietate al destinațiilor turistice românești, măsurat la nivel spontan
(reamintirea și evocarea destinațiilor), sub forma notorietății de tip „tripleta celor mai cunoscute
destinații turistice interne”;
– Informații generale vizând ultima experiență turistică în România (anul în care a avut loc,
destinația turistică aleasă și durata sejurului);
– Nivelul asocierilor specifice pentru ultima destinație vizitată de turist, care vizează o serie
de aspecte în funcție de care o destinație turistică și experiența în cadrul ei pot fi evaluate, așa cum
reiese din literatura de specialitat e. Aspectele evaluate de către turiști vizau serviciile turistice din
cadrul destinației, accesibilitatea, infrastructura, condițiile externe, ospitalitatea persoanelor cu
care turistul intră în contact, atracțiile turistice ale destinației ș.a.
– Gradul de loialitate al turistului român față de destinația vizitată, din punctul de vedere al
satisfacției generale resimțite în urma experienței turistice, al intenției de a revizita destinația sau
de recomandare a destinației;
– Date demografice legate de gen, vârs tă, nivel de studii absolvite și venit

4.2 Populația investigată
Populația investigată a fost reprezentată de turiștii români care au fost, cel puțin o dată în
ultimii 5 ani, în vacanță într -un sejur care a inclus cel puțin o noapte de cazare într -o destinați e
turistică din România . Întrucât numărul anual al turiștilor care vizitează diferite destinații din țara
noastră este de ordinul milioanelor (a se vedea capitolul anterior), am ales ca cercetarea în cauză
să se axeze doar pe investigarea turismului intern , reprezentat de românii care vizitează destinații
interne, lăsând la o parte turismul receptor, format din străinii care vizitează destinațiile turistice
românești. Astfel, populația a inclus toti cetățenii români, indiferent de vârstă, sex, venit sau niv el

62
de studii, care au practicat turismul în ultimii 5 ani pe teritoriul României. Bineînțeles, dat fiind
faptul că populația investigată este una numeroasă, constrângerile de timp, bani și numărul
persoanelor implicate în cercetare au impus limitarea cerce tării, prin includerea într -un eșantion a
unui număr relativ redus de persoane comparativ cu dimensiunea reală a populației investigate.

4.3 Metoda de eșantionare și structura eșantionului investigat
Cercetarea de marketing realizată este una cantitativă, c aracterizată prin faptul că se
realizează în rândul unui eșantion de dimensiuni mari, datele culese oferind răspunsuri privind
atitudinile și comportamentele populației investigate, în timp ce analiza acestor date este una
statistică, bazată pe utilizarea unor programe de calculator specializate (SPSS). Mai mult, întrucât
cercetarea a impus o serie de restricții de timp și, mai ales, de buget, s -a folosit o metodă de
eșantionare neprobabilistă, și anume eșantionarea prin conveniență, prin care respondenții se auto –
selectează. Avantajele acestei metode sunt rapiditatea de culegere a datelor, costurile reduse de
implementare și faptul că este cea mai convenabilă metodă. (Băcilă & Scridon, 2017)
Eșantionul a fost format dintr -un număr de 205 turiști români care în ultimii 5 au vizitat și
petrecut cel puțin o noapte de cazare în cadrul unei destinații turistice din România. În urma
analizei răspunsurilor date de cei 205 turiști anchetați, doar 200 au fost incluși în analiza din cadrul
cercetării, din cauza unor erori de completare , care includ lipsa unor răspunsuri la anumite
întrebări, completarea într -un mod superficial a chestionarului, acordând același răspuns în serie
la întrebările adresate sau inclusiv evaluarea experienței turistice pentru o destinație din afara
granițelor României. Structura eșantionului este redată în graficele următoare:

Grafic 1 Structura eșantionului în funcție de gen, vârstă, ocupație și nivel de studii
Conform graficelor, în ceea ce privește structur a eșantionului în funcție de genul
respondenților, trei sferturi din eșantion au fost femei, și doar 25% bărbați. Privitor la vârstă, cea

63
mai mare pondere o au tinerii cu vârsta între 18 -21 de ani (39%), în timp ce jumătate din eșantion
(50%) are un nivel al studiilor absolvite mediu (gimnaziu, școală profesională sau liceu). În plus,
cei mai mulți dintre respondenți au declarat că dispun de un venit individual lunar net până în 2000
RON.

4.4 Instrumentul de culegere a datelor
Instrumentul utilizat în culeger ea informațiilor necesare a fost un chestionar (a se vedea
Anexa 1 ), realizat prin platforma online isondaje.ro. Chestionarul a cuprins 15 întrebări de diferite
tipuri adaptate astfel încăt să ne permită colectarea informațiilor dorite. Întrebările deschis e din
cadrul chestionarului au fost cele care au vizat evaluarea notorietății spontane a destinațiilor din
România (întrebarea 1), stabilirea contextului în care are loc evaluarea experienței turistice, prin
menționarea ultimei destinații turistice vizitat e (întrebarea 3), respectiv cea referitoare la vârsta
respondentului (întrebarea 13). Toate celelalte întrebări incluse în chestionar au fost întrebări
închise, cu răspunsuri predefinite. În plus, întrebările care vizau exprimarea impresiei lăsate de
anumi te aspecte ce țin de destinație asupra turistului respondent aveau atașate scale de răspuns
asimetrice Likert (cu număr impar de opțiuni). Construcția acestor întrebări și a variantelor de
răspuns aferente s -a realizat în urma consultării literaturii de sp ecialitate, care specifică
principalele aspecte în funcție de care o destinație turistică și experienț a în cadrul ei pot fi evaluate
(Echtner&Ritchie, 2003 și Tribe& Snaith 1998)
Scala Likert cu 5 trepte măsura, pe de -o parte, impresia/părerea despre acel e aspecte
pornind de la o impresie/părere extrem de proastă/negativă (1) la o părere/impresie extrem de
bună/pozitivă (5), iar, pe de altă parte, acordul sau dezacordul în ceea ce privește anumite afirmații
referitoare la compatibilitatea destinației cu tu ristul, satisfacția resimțită în urma experienței
turistice și loialitatea atitudinală a acestuia. Întrucât unele aspecte incluse în variantele de răspuns
ar fi putut să nu constituie elemente de interes pentru turistul care a vizitat o destinație specific ă
sau asupra cărora să nu își fi format o părere clară, am decis ca treapta 3 a scalei Likert să fie
considerată răspuns neutru.
În ceea ce privește succesiunea întrebărilor în construcția chestionarului, întrebările plasate
la început erau mai simple, nu necesitau un grad mare de concentrare, urmând ca progresiv, pe
parcurs, întrebările să fie din ce în ce mai dificile. La sfârșitul chestionarului au fost plasate
întrebările de identificare a caracteristicilor demografice (gen, vârstă, venit, nivel de stu dii), pentru
a evita eventuale reacții de autoapărare prin non -răspunsuri.
Important de precizat este faptul că, anterior diseminării chestionarului pentru culegerea
datelor, acesta a fost pretestat prin distribuirea sa către 5 persoane de vârste diferite , care au fost
rugate să ofere un feedback clarității formulării întrebărilor și a opțiunilor de răspuns, a
eventualelor confuzii care pot apărea pe parcursul completării lui sau anumite aspecte considerate
de ei relevante/irelevante incluse în chestionar. Pe baza acestui feedback au fost făcute modificări
în structura chestionarului astfel încât să obținem versiunea finală, distribuită ulterior în rândul
turiștilor.

64
4.5 Mijlocul de contact și metoda de colectare a răspunsurilor
Metoda de culegere a datelor a constat într -o anchetă desfășurată pe baza unui chestionar,
în rândul unui eșantion de 205 turiști din cadrul populației investigate. Această metodă, în
concordanță cu obiectivele cercetării, ne -a permis obținerea unor informații relevante,
reprezentativ e statistic. Decizia utilizării acestei metode de culegere a datelor s -a bazat pe
restricțiile de timp și buget din etapa de culegere a datelor, pe dimensiunea populației investigate
și, respectiv, pe informațiile necesare și dorite a fi obținute.
Ancheta s-a desfășurat atât în mediul online, cât și offline. Într -o primă fază, dat fiind faptul
că inclusiv chestionarul a fost creat și implementat prin serviciile gratuite oferite de platforma
online isondaje.ro, am decis distribuirea acestuia pe Internet. Pen tru început, chestionarul a fost
distribuit direct unor prieteni, cunoștințe, membri ai familiei despre care știam că respectă
condițiile aferente populației investigate. Ulterior, folosind social -media, cu preponderență rețeaua
de socializare Facebook, ch estionarul a fost distribuit în diverse grupuri considerate a fi relevante
pentru tipul de respondenți căutați. Am apelat la grupurile studențești de pe Facebook, atât ale
facultăților, cât și ale campusurilor universitare, întrucât tinerii constituie o pa rte importantă a
acestei cercetări, a căror disponibilitate de timp și dorință de explorare sunt cele mai proeminente
din întreaga populație investigată. Cu toate acestea, obiectivul cercetării și populația investigată
nu vizau doar categoria tinerilor, ci a tuturor cetățenilor români care practică turismul. Prin urmare,
diseminarea chestionarului în rândul lor s -a realizat prin intermediul grupurilor de pe rețeaua de
socializare Facebook, ai căror membri împărtășeau interese comune referitoare la turism, c ălătorii
și destinații turistice românești. În prealabil s -a obținut permisiunea administratorilor de a posta
chestionarul în cadrul grupului respectiv. Câteva exemple de astfel de grupuri utilizate sunt:
Călător în țara mea, Turism România, România Turist ică, Călătorește cu mine, Călător prin
România etc. (a se vedea Anexa 2)
Cu toate acestea, colectarea răspunsurilor în mediul online nu a fost un proces atât de
eficace și rapid precum s -a sperat, întrucât unii oameni pot fi încă reticenți în a -și exprima opiniile
prin completarea unor chestionare distribuite în mediul online. Astfel, concomitant cu colectarea
datelor în mediul online, am decis tipărirea chestionarului și contactarea “față în față” a
respondenților, într -una din instituțiile publice din loc alitatea de reședință, Zalău. Scopul a fost
obținerea informațiilor din rândul unei categorii de turiști a căror vârstă depășește 25 de ani și ai
căror venituri sunt ceva mai mari decât în cazul tinerilor/studenților. Prin urmare, chestionarul a
fost auto -administrat de către respondenți, după ce li s -a înmânat chestionarul tipărit și li s -a
explicat în prealabil scopul anchetei și câteva aspecte referitoare la întrebările incluse. Această
anchetă prin contact direct cu respondenții a permis colectarea info rmațiilor necesare din rândul a
35 de turiști români, care în ultimii 5 ani și -au petrecut concediul pe plaiurile natale.

4.6 Calendarul cercetării
Întregul proces de elaborare a planului de cercetare, a colectării datelor necesare, precum
și analiza acestor a și redactarea raportului final de cercetare s -a desfășurat pe parcursul a 10

65
săptămâni, în perioada 17 martie – 28 mai 2018. Tabelul 12 cuprinde activitățile întreprinse și
perioadele specifice.
Activități Perioada Durata
Elaborarea planului de cerceta re, cuprinzând
redactarea chestionarului și pre -testarea acestuia 17 martie – 23 martie 2018 1 săptămână
Colectarea datelor în mediul online 24 martie – 5 mai 2018 6 săptămâni
Colectarea datelor în mediul offline 14 aprilie – 21 aprilie 2018 1 săptămână
Analiza rezultatelor 7 mai – 20 mai 2018 2 săptămâni
Redactarea raportului de cercetare 21 mai – 28 mai 2018 1 săptămână
Total 17 martie – 28 mai 2018 10 săptămâni
Tabel 12 Calendarul cercetării

5 Rezultatele cercetării
Prin cerc etarea de față s -a urmărit verificarea anumitor ipoteze, în funcție de obiectivele
principale și cele derivate menționate în capitolul anterior. Astfel, aceste ipoteze au fost testate pe
rând, în funcție de întrebările incluse în chestionar și răspunsurile oferite la aceste întrebări de cei
200 de turiști incluși în eșantion. În cele ce urmează se va prezenta testarea acestor ipoteze, prin
aplicarea unor teste statistice specifice cu ajutorul programului statistic IBM SPSS 20.0 care să
confirme/infirme vali ditatea acestora.

5.1 Analiza notorietății spontane a destinațiilor turistice românești
Pentru măsurarea notorietății spontane, respondenții au fost rugați să menționeze primele
3 destinații turistice care le vin în minte, în ordinea în care și le reamintesc . Dat fiind numărul mare
și diversitatea destinațiilor turistice menționate, răspunsurile au fost introduse într -o bază de date
unde au fost sortate astfel încât să putem alcătui un top al celor mai menționate destinații și care,
prin urmare, se bucură de ceea mai mare notorietate în rândul românilor. Așa cum se observă în
Graficul 2, litoralul românesc se bucură de cea mai mare notorietate spontană. Am decis gruparea
tuturor destinațiilor de pe litoral menționate de către respondenți într -o singură categor ie, intitulată
generic „ Litoralul românesc ”, deoarece această macrodestinație le înglobează pe toate celelalte
microdestinații menționate de turiști, constituind ea în sine unul dintre principalii poli de atracție
când vorbim de turismul românesc. Astfel, observăm că 90 de români din cei 200, se gândesc la
stațiunile de pe litoralul românesc când vine vorba de destinații turistice autohtone. Dacă ar fi să
facem o analiză mai în profunzime, din cele 90 de menționări ale litoralului, se remarcă 2 stațiuni
care au reușit să se poziționeze bine în rândul turiștilor. Una dintre acestea este stațiunea Mamaia
(30 de menționări), fapt deloc surprinzător, dacă luăm în considerare faptul că este recunoscută
drept „perla litoralului românesc” (a se vedea capitolul 2). Cea de -a doua stațiune este Costinești
(cu 16 menționări), renumită de altfel pentru atracția pe care o exercită în special în rândul tinerilor
care aleg această destinație în sezonul estival pentru atmosfera vibrantă și dinamică dată de

66
multitudinea clubu rilor/teraselor/discotecilor și concertelor organizate, care se pliază pe dorințele
lor de distracție.

Grafic 2 Notorietatea spontană a destinațiilor turistice românești
Pe locul secund în acest clasament, se situează orașul Braș ov care, nu doar că a reușit să
își construiască un brand turistic care să exprime esența și spiritul destinației, ci oferă turiștilor
posibilitatea practicării turismului atât în sezonul cald, când cultura, arhitectura și istoria edificiilor
istorice îi a trag pe pasionați să străbată orașul de la poalele Muntelui Tâmpa, ci și în sezonul rece,
prin oferirea posibilității practicării sporturilor de iarnă.
Se poate observa că nici stațiunile balneoclimaterice nu sunt ignorate de turiștii români,
Băile Felix reușind să se bucure de o notorietate bună în rândul acestora. Investițiile în
infrastructura turistică și în diversificarea serviciilor din ultimii ani se pare că au avut efectul
scontat: atragerea turiștilor și captarea lor, astfel încât să își dorească să revină. Top 5 al
destinațiilor cu cea mai mare notorietate spontană este completat de orașele Sibiu și Sighișoara ,
adevărate centre de cultură, care atrag anual sute de mii de turiști.
Cu toate acestea, am dorit să aflăm dacă există vreo legătură între notorietatea spontană a
acestor destinații turistice incluse în Graficul 2 și caracteristicile demografice ale turiștilor (gen,
vârstă, venit și nivel de studii). În acest sens, ipoteza nulă emisă a fost H: ”Caracteristicile
demografice ale persoanei (gen , vârstă, venit, nivel de studii) nu influențează notorietatea spontană
în ceea ce privește destinațiile turistice românești”. Această ipoteza a fost testată pentru toate cele
4 variabile demografice, după cum urmează:

a) Relația dintre notorietatea spontană și genul turiștilor
Pentru a determina dacă există o legătură între cele două variabile nominale, s -a aplicat
Testul Hi -pătrat pentru toate cele 16 destinații, iar acesta a ieșit relevant (cu un coeficient de
semnificație <0.05) doar în cazul destinației Delta Dunării . Prin urmare, ipoteza nulă este respinsă
și putem afirma că genul respondenților influențează notorietatea spontană în cazul destinației
Delta Dunării. Conform datelor din tabelele următoare, putem observa faptul că Delta Dunării se 10291011105914121790231527241510
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100Alba IuliaBăile FelixBăile TășnadBelișBranBrașovBucovinaBușteniDelta DunăriiLitoralul românescMaramureșOradeaSibiuSighișoaraSinaiaTransfăgărășan

67
bucură de notorietate mai mare în rândul bărbaților, întrucât cele 8 menționări reprezintă 16% din
total, în timp ce în cazul femeilor, doar 6% dintre acestea au menționat această destinație.
Tabel 13 Testul Hi -Pătrat vizând analiza
corelației dintre notorietatea spontană a destinației
Delta Dunării și genul turiștilor Tabel 14 Frecvența relativă a menționărilor
destinației Delta Dunării

b) Relația dintre notorietatea spontană și vârsta turiștilor
Legătura dintre aceste 2 variabile s -a măsurat cu ajutorul testului ANOVA pentru fiecare
din cele 16 destinații incluse în analiză. Pentru 5 dintre acestea ( Băile Felix, Brașov, Sibiu,
Sighișoara și Sinaia ) testul a ieșit relevant (p<0,05), respingând astfel ipoteza nulă, conform căreia
vârsta turiștilor nu influențează notorietatea spontană în cazul acestor 5 destinații.

Tabel 15 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent evaluării relației dintre notorietatea spontană și
vârsta turiștilor
Sum of
Squares df Mean
Square F Sig.
Not_spontană_Băile.Felix Between Groups 1.535 3 .512 4.312 .006
Within Groups 23.260 196 .119
Total 24.795 199
Not_spontană_Brașov Between Groups 3.299 3 1.100 5.628 .001
Within Groups 38.296 196 .195
Total 41.595 199
Not_s pontană_Sibiu Between Groups 1.267 3 .422 3.749 .012
Within Groups 22.088 196 .113
Total 23.355 199
Not_spontană_Sighisoara Between Groups .945 3 .315 3.060 .029
Within Groups 20.175 196 .103
Total 21.120 199
Not_spontană_Sinaia Between Groups .623 3 .208 3.071 .029
Within Groups 13.252 196 .068
Total 13.875 199

Grafic 3 Reprezentarea grafică a mediei vârstelor respondenților în concordanță cu notorietatea spontană
a destinațiilor 28.6131.65 30.50 30.31 30.0435.31
24.64 23.67 24.21 23.87
010203040
Băile Felix Brașov Sibiu Sighișoara Sinaia
Nementionat Mentionat Value df Asymp.
Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi –
Squa re 4.822a 1 .028 Genul
Total Bărbat Femeie
Not_spontană_
Delta Nementionat 84.0% 94.0% 91.5%
Mentionat 16.0% 6.0% 8.5%
Total 100.0% 100.0% 100.0%

68

Observăm din Grafic ul 3 că în cazul celor 4 orașe ( Brașov, Sibiu, Sighișoara și Sinaia ),
media vârstelor celor care au menționat aceste destinații este de 23 -24 de ani. O explicație ar putea
fi motivația turistică care stă în spatele deplasărilor tinerilor, și anume nevoia d e a cunoaște, de a
experimenta și de trăi diversitatea și multiculturalitatea pe care turismul urban le -o oferă, pe când
o bună parte din turiștii cu vârstă mai înaintată caută zone liniștite, departe de zgomot și agitație,
pentru a -și petrece vacanțele și concediile. În plus, preferința pentru city -break -uri interne este mai
mare pentru categoria turiștilor tineri, care dispun de timpul liber și de veniturile necesare care să
le permită vizitarea acestor orașe care combină istoria și modernul, pline de opo rtunități și servicii
menite să satisfacă și cele mai exigente preferințe turistice.
În cazul Băilor Felix , observăm că a fost cel mai des menționată de turiști a căror vârstă se
situează în jurul mediei de 35 de ani, lucru deloc anormal, dat fiind faptul că acest tip de destinație
turistică nu are ca segment țintă tinerii deoarece, pe de -o parte, odată cu înaintarea în vârstă apar
și diverse probleme medicale care necesită tratament sau ședințe de refacere a sănătății, lucruri
mai puțin frecvente în rândul populației tinere, iar pe de altă parte, aceste stațiuni sunt des
frecventate de familii cu copii mici, care găsesc aici o modalitate perfectă de a -și petrece
concediile.

c) Relația dintre notorietatea spontană și venitul turiștilor
În urma aplicării acelu iași test ANOVA, a rezultat faptul că venitul turiștilor influențează
notorietatea spontană doar în cazul Transfăgărășanului ca destinație turistică, așa cum este
prezentat în Tabelul 16, respingând astfel ipoteza nulă inițială conform căreia venitul turiș tilor nu
influențează notorietatea spontană a destinațiilor.
Tabel 16 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent evaluării relației dintre notorietatea spontană și
venitul turiștilor

Graficul 4 scoate în evidență faptul că
Transfăgărășanul se bucură de notorietate în
special în rândul turiștilor cu venituri mari, de
peste 4000 RON/lună. Un fapt exp licativ ar putea
fi acela că această categorie de turiști, care dispun
de venituri cu mult peste medie, își permit să
experimenteze și să întreprindă diverse activități
în destinațiile pe care le vizitează, iar
Transfăgărășanul este renumit pentru faptul c ă cei
care dispun de anumite tipuri de mașini puternice Sum of
Squares df Mean
Square F Sig.
Between Groups .761 4 .190 4.247 .003
Within Groups 8.739 195 .045
Total 9.500 199
Grafic 4 Frecvența menționării destinației
Transfăgărășan în funcție de venitul turiștilor

69
merg, odată cu deschiderea sezonului, să își testeze autovehiculele și să simtă adrenalina traseului
șerpuit.

d) Relația dintre notorietatea spontană și nivelul de studii al turiștilor
În ceea ce prive ște existența unei legături între nivelul de studii absolvite al turiștilor și
notorietatea spontană a destinațiilor, ipoteza nulă nu a fost respinsă (conform coeficienților de
semnificație >0,05 rezultați prin testul ANOVA), astfel că nivelul de studii nu influențează
notorietatea spontană.

5.2 Stabilirea și analiza contextului în care a avut loc ultima experiență turistică a
respondentului
Pentru a putea analiza impactul experienței turistice asupra satisfacției resimțite și loialității
turiștilor, a fost n ecesar să stabilim contextul în care a avut loc experiența turistică la care face
referire turistul. Prin urmare, turiștii au fost rugați să dea o serie de detalii referitoare la ultima
vacanță/ ultimul concediu petrecut în țară.

a) Când a avut loc ultima va canță petrecută în țară?
Graficul 5 evidențiază faptul că, mai bine
de jumătate din respondenți au fost ultima dată în
vacanță într -un sejur care să includă cel puțin o
noapte de cazare într -o destinație din România, în
anul 2017. Acest lucru sugerează f aptul că românii
călătoresc destul de mult și de frecvent, fie în țară,
fie în străinătate, puțini fiind cei care nu au mai fost
într-un astfel de sejur de mai bine de 3 ani. În plus,
faptul că experiența turistică în legătură cu care
turistul și -a exprima t ulterior părerea este una
destul de recentă înseamnă că informațiile furnizate
vizează aspecte care sunt de actualitate pentru
destinația respectivă. Cu toate acestea, am dorit să aflăm dacă nu cumva există o legătură între
această variabilă și caracteri sticile demografice ale eșantionului. Însă, testele statistice (Spearman
și ANOVA) aplicate cuplurilor de variabile nu au indicat existența unei legături în niciunul dintre
cazuri. Prin urmare, faptele menționate anterior legate de călătoriile românilor nu sunt în niciun
fel influențate de caracteristicile lor demografice.

b) Care a fost localitatea în care a avut loc sejurul?
Răspunsurile celor 200 de respondenți referitoare la locul în care a avut loc ultimul
concediu au fost extrem de variate, cuprinzând destinații turistice de toate tipurile și din toată
România, astfel încât analiza fiecărei destinații turistice în parte ar fi fost greu de realizat și prea 44115
20 10 6 5
020406080100120
2018 2017 2016 2015 2014 2013
Grafic 5 Anul în care a avut loc ultima v acanță
petrecută în țară

70
puțin relevantă. Din acest motiv, am decis gruparea acestor destinații vizitate în 5 categorii care să
cuprindă destinațiile turistice similare: Destinații turistice de litoral , Destinații turistice urbane ,
Destinații turistice montane , Stațiuni balneoclimaterice și Destinații cu specific rural/tradițional .
Dacă analizăm tabelul următor, observăm că din cei 200 de turiști, cei mai mulți și -au petrecut
ultima vacanță într -o destinație urbană (69), urmați de cei care au ales o destinație montană (44),
iar cei mai puțini au vizitat o destinație cu specific rural/tradițional (15).
Tabel 17 Tipul destinației în care a avut loc ultima vacanță
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Destinații de litoral 36 18.0 18.0 18.0
Destinații urbane 69 34.5 34.5 52.5
Destinații montane 44 22.0 22.0 74.5
Stațiuni balneoclima terice 36 18.0 18.0 92.5
Destinații cu specific
rural/tradițional 15 7.5 7.5 100.0
Total 200 100.0 100.0

Bineînțeles, în cadrul fiecărei categorii unele destinații au fost mai des menționate, așa cum
se poate observa în Tabelul 18 care prezintă cele mai vizitate destinații turistice românești de către
turiștii români în ultimii ani:

Categoria de destinație turistică Destinația Nr. de turiști care și -au petrecut acolo
concediul/vacanța
Destinații turistice de litoral Constanța 11 turiști
Costineș ti 10 turiști
Destinații turistice urbane Sibiu 12 turiști
Brașov 11 turiști
Sighișoara 8 turiști
Destinații turistice montane Beliș 6 turiști
Stațiuni balneoclimaterice Băile Felix 12 turiști
Băile Tășnad 5 turiști
Destinații cu specific rural/t radițional Bucovina 5 turiști
Maramureș 4 turiști
Tabel 18 Cele mai vizitate destinații turistice în funcție de tipul destinației

Analizând tabelul de mai sus putem observa că destinațiile turistice despre care s -a discutat
anterior și care se bucură de notorietate spontană sunt cele care au fost vizitate recent de mulți
dintre turiștii care au completat chestionarul, ceea ce explică de ce ele sunt încă proaspete în
memoria lor.
Pe de altă parte, am încercat să aflăm dacă aleger ea unei anumite categorii de destinație
turistică a fost în vreun fel influențată de aspecte legate de sexul, vârsta, venitul sau nivelul de
studii al turiștilor, motiv pentru care am formulat ipoteza nulă H: „Caracteristicile demografice ale
turiștilor nu influențează tipul de destinație ales pentru petrecerea concediului/vacanței”. Testarea
acestei ipoteze s -a făcut astfel:

71
 Tipul destinației alese și genul turiștilor

Tabel 20 Frecvențele relative în ceea ce privește alegerea tipurilor de des tinație în funcție de genul
respondenților

După cum se poate observa din Tabelul 19, ipoteza nulă se respinge, deoarece din aplicarea
testului Hi -pătrat asupra celor 2 variabile nominale s -a obținut un coeficient de semnificație de
0,045 < 0,05. Dacă analizăm și Tabelul 20, observăm că, de exemplu, în cazul stațiunilor
balneoclimaterice acestea au fost vizitate în mare măsură de femei, și foarte puțin de bărbați, semn
că bărbații preferă alt tip de destinații (de exemplu cele urbane sau de litoral).

 Tipul destinației alese și vârsta turiștilor
În cazul acestor două variabile, pentru a testa validitatea ip otezei nule, s -a aplicat testul
ANOVA, conform căruia această ipoteză se respinge și, într -adevăr, vârsta turiștilor reprezintă un
factor de influență în ceea ce privește alegerea unei anumite categorii de destinație turistică.

Dacă analizăm Graficul 6, putem observa că, în ceea ce privește segmentul de turiști tineri
cu o medie a vârstelor de 24 de ani, preferința ace stora se îndreaptă spre destinațiile urbane, care,
așa cum am precizat anterior le oferă o sumedenie de posibilități de petrecere a vacanței, în
conformitate cu pasiunile și interesele lor. Pe de altă parte, consumatorii mai maturi, cu alte
preferințe și m otivații turistice, cu o medie a vârstelor de aproximativ 32 de ani au preferat
destinațiile cu specific rural/tradițional. Un motiv ar putea fi acela că, după un an plin de muncă,
înconjurați de agitația și tumultul orașelor, aceștia preferă să se retragă în mijlocul naturii pentru
reîncărcarea bateriilor și, în plus, constituie un prilej de a se putea reconecta cu tradițiile autentice
românești. Tabel 19 Testul Hi -Pătrat vizând analiza corelației dintre tipu l de destinație ales și genul turiștilor
Value df Asymp.
Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi –
Square 9.757a 4 .045
Genul Total Bărbat Femeie
Tipul.destinației Destinații de litoral 28.0% 14.7% 18.0%
Destinații urbane 36.0% 34.0% 34.5%
Destinații mont ane 20.0% 22.7% 22.0%
Stațiuni balneoclimaterice 6.0% 22.0% 18.0%
Destinații cu specific
rural/tradițional 10.0% 6.7% 7.5%
Total 100.0% 100.0% 100.0%
Tabel 21 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent evaluării relației dintre tipul de destinație ales și
vârsta turiștilor
Sum of Squares df Mean Squ are F Sig.
Between Groups 20.916 3 6.972 5.257 .002
Within Groups 259.959 196 1.326
Total 280.875 199

72
Pentru alți turiști, a căror medie a vârstelor este ceva mai înaintată, refacerea sănătății
constituie motivaț ia principală a sejururilor petrecute în țară, motiv pentru care majoritatea celor
din această categorie au ales stațiunile balneoclimaterice, care prin puterea regenerativă a apelor
termale și prin efectuarea anumitor tratamente și ședințe medicale le per mit acest lucru.

Grafic 6 Reprezentarea grafică a mediei vârstelor respondenților în concordanță cu tipul destinației alese

 Tipul destinației alese și venitul, respectiv nivelul de studii al turiștilor
În acest ultim caz, testel e statistice aplicate nu au infirmat ipoteza nulă (nu s -au obținut
coeficienți de semnificație sub pragul de 0,05) și, prin urmare, ea este corectă: venitul turiștilor și
nivelul lor de studii nu au nicio influență asupra alegerii unei destinații turistice în defavoarea
altora.

c) Câte zile a durat sejurul?
Durata sejurului a fost un alt aspect necesar de menționat de către respondenți și, conform
Graficului 7, cei mai mulți dintre aceștia au petrecut 3 sau 2 zile la destinație, doar 30% din totalul
respon denților având un se jur care să depășească 4 zile.
Bineînțeles, și în acest caz am dorit să aflăm dacă numărul zilelor petrecute într -o destinație
este influențat în vreun fel de vârsta, sexul, nivelul de studii sau venitul turiștilor. Astfel, în ceea
ce privește genul și nivelul studiilor, ipoteza nulă H: „Caracteristicile demografice nu influențează
numărul zilelor petrecute în cadrul destinației” s -a dovedit a fi corectă. Pe de altă parte, în cazul
celorlalte 2 variabile demografice, testele statistice au demonstrat contrariul, așa cum se prezintă
mai jos: 28.47
24.7430.5937.42
32.73
0.005.0010.0015.0020.0025.0030.0035.0040.00
1Destinații de litoral
Destinații urbane
Destinații montane
Stațiuni balneoclimaterice
Destinații cu specific
rural/tradițional
134665
1623
327
7
010203040506070
1 zi 2 zile 3 zile 4 zile 5 zile 6 zile 7 zile Peste 7 zile
Grafic 7 Durata sejurului petrecut la destinație

73
 Durata sejurului la destinație și vârsta turiștilor
Pentru a testa ipoteza nulă în cazul celor 2 variabile ordinale s -a folosit testul Spearman, a
cărui rezultate sunt prezentate în tabelul următor. Ob servăm că valoarea coeficientului de
semnificație este mult mai mică decât pragul de 0,05, fapt pentru care ipoteza se respinge și, prin
urmare, vârsta turiștilor influențează numărul zilelor petrecute într -o destinație. Analizând
coeficientul de corelație și semnul său, putem afirma că între cele două variabile există o legătură
direct proporțională: cu cât vârsta turiștilor este mai mare, cu atât vor petrece mai multe zile într –
o destinație. Acest fapt a fost demonstrat și anterior, prin preferința celor cu vârstă mai înaintată
pentru destinațiile turistice balneoclimaterice care, prin însăși natura lor și activitățile practicate
(ședințe de tratament, băi curative etc.) necesită petrecerea unei perioade mai îndelungate în cadrul
lor.

 Durata sejurului la destinație și venitul turiștilor
Același test Spearman a fost aplicat și în cazul acestor 2 variabile, respingând și de această
dată ipoteza nulă. Cu un coeficient de semnificație de 0,017 (<0,05) și un coeficient de corelație
pozitiv (0,168), putem afirma că legătura dintre aceste 2 variabile este una direct proporțională,
astfel încât, cu cât venitul tur istului este mai mare, cu atât e predispus să petreacă mai multe zile
într-o destinație și viceversa.
Câte zile a durat
sejurul Venitul
recodificat
Spearman's rho Câte zile a durat sejurul Correlation Coefficient 1.000 .168*
Sig. (2 -tailed) . .017
N 200 200
Venitul recodificat Correlation Coefficient .168* 1.000
Sig. (2 -tailed) .017 .
N 200 200
Tabel 23 Rezultatele testului statistic Spearman aferent evaluării relației dintre durata sejurului și venitul turiștilor

5.3 Analiza experienței turistice și a imaginii formate despre destinația vizitată
Pentru evaluarea experienței turistice și imaginea formată în ultima destinație turistică
internă vizitată, respondenții au fost rugați să evalueze 30 de aspecte referitoare la destinația
turistică, prin exprimarea, cu ajutorul unei scale Likert cu 5 trepte, în ce măsură acele aspecte le –
au lăsat o impresie/părere pozitivă sau negativă. Toate aspectele în funcție de care a fost evaluată
imaginea destinației au fost preluate și ad aptate conform literaturii de specialitate, vizând aspecte
cât mai variate: atracțiile turistice, serviciile turistice, infrastructura turistică etc. Pentru analiză,
dat fiind numărul mare de variabile, am decis gruparea acestora pe categorii care să ne pe rmită
analiza facilă și surprinderea aspectelor cu adevărat importante. Câte zile a durat s ejurul Vârsta recodificată
Spearman's rho Câte zile a durat sejurul Correlation Coefficient 1.000 .209**
Sig. (2 -tailed) . .003
N 200 200
Vârsta recodificată Correlation Coefficient .209** 1.000
Sig. (2 -tailed) .003 .
N 200 200
Tabel 22 Rezultatele testului statistic Spearman aferent evaluării relației dintre durata sejurului și vârsta turiștilor

74
a) Elementele de atractivitate ale destinației
O primă categorie formată este cea a elementelor de atractivitate ale destinației, care
reunește tot ceea ce deține o destinație și care poa te atrage turiștii: frumusețile naturale (peisaje,
plaje, munți, văi, vegetație, lacuri, golfuri etc.) , estetica și frumusețea amenajării arhitecturale
(catedrale, palate, clădiri, case, poduri, viaducte etc.) , atracțiile turistice istorico -culturale (vest igii
istorice, muzee, case memoriale etc.) , festivalurile, evenimentele sau spectacolele culturale sau
tradiționale din cadrul destinației și gastronomia și băuturile locale (preparate și băuturi
tradiționale locale) .

Dacă analizăm cele două graf ice, observăm că dintre toate elementele de atractivitate, românii s –
au declarat încântați de frumusețile naturale ale destinației, care au obținut o medie a răspunsurilor
de 4.27 dintr -un maxim de 5. Pe locul secund se află, în mod surprinzător, gastronom ia, cu
preparatele și băuturile tradiționale locale, despre care turiștii români au declarat că au o impresie
extrem de bună, având un punctaj mediu de 3.91. Calificativele scăzute care denotă că impresia
lăsată de aceste aspecte este una mai puțin favorab ilă au fost acordate în mai mare măsură
atracțiilor istorico -culturale și festivalurilor/evenimentelor din cadrul destinației.

b) Aspecte referitoare la condițiile externe
Prin condițiile externe ale destinației ne referim la acele aspecte asupra cărora turi stul nu
are nicio putere de control, dar care constituie aspecte esențiale ale destinației care pot influența
experiența turistică din cadrul ei: Caracterul agreabil al climei destinației (temperaturi, precipitații
etc.), Siguranța destinației (din punct d e vedere al gradului de infr acționalitate și criminalitate),
Curățenia destinației , Calitatea aerului destinației (nivelul de poluare atmosferică) și Nivelul
zgomotului din cadrul destinației (nivelul de poluare fonică) .
Grafic 8 Evaluarea elementelor de atractivitate ale destinației.
Răspunsurile au fost acordate pe o scală de la 1= părere
extre m de negativă la 5= părere extrem de pozitivă Grafic 9 Media notelor acordate elementelor de
atractivitate ale destinației

75
Conform celor 2 grafice, putem conc luziona faptul că turiștii români se simt în siguranță
în cadrul destinațiilor interne (acordând, în medie, nota 4.15/5), aspect pe care, așa cum s -a
menționat într -un capitol anterior, România ca destinație încearcă să îl evidențieze în rândul tuturor
categoriilor de turiști. Faptul că țara noastră și, implicit, destinațiile turistice din cadrul ei, oferă
siguranță turiștilor este un aspect extrem de important care constituie un adevărat avantaj
competitiv. Acest lucru este cu atât mai important cu cât ana lizăm situația actuală de la nivel
internațional, unde numărul mare de atentate teroriste și alte acțiuni distrugătoare, au făcut ca unele
destinații renumite să fie evitate de turiști, din cauza faptului că siguranța lor acolo poate fi în
pericol. Pe de al tă parte, românii nu apreciază în mod deosebit nivelul zgomotului din cadrul
destinațiilor. Fie că acesta provine de la traficul auto intens sau de la numărul mare de turiști care
vizitează destinația, intensitatea lui poate fi deranjantă pentru turiști, a fectând calitatea șederii lor
la destinație.

c) Serviciile oferite în cadrul destinației
Orice destinație pentru a -și atrage turiștii trebuie să le pună la dispoziție o gamă cât mai
diversificată de servicii turistice, astfel încât să satisfacă cât mai multe nevoi ale acestora. Analiza
imaginii destinației turistice vizitate a avut la bază evaluarea următoarelor tipuri de servicii de care
turistul ar fi putut beneficia la destinație:
 Posibilitățile de închiriere a mijloacelor de transport în cadrul des tinației (automobile,
motociclete, ATV -uri etc.)
 Rețeaua de magazine locale și posibilitățile de shopping
 Serviciile de telecomunicații mobile din cadrul destinației
 Serviciile de Internet din cadrul destinației
 Posibilitățile de distracție pe timpul nopț ii în cadrul destinației (cluburi, discoteci, baruri
de noapte etc.)
Grafic 10 Evaluarea aspectelor referitoare la condițiile externe
Răspunsurile au fost acordate pe o scală de la 1= părere extrem
de negativă la 5= părere extrem de pozitivă
Grafic 11 Media notelor acordate aspectelor ce țin de
condițiile externe

76
 Posibilitățile de a servi masa/băuturi în cadrul destinației (restaurante, baruri, cafenele etc.)
 Posibilitățile de cazare în cadrul destinației (hoteluri, pensiuni, vile etc.)
 Posibilită țile de obținere a informațiilor în legătură cu obiectivele turistice ale destinației
 Posibilitățile de practicare a unor sporturi (spații, terenuri, echipamente etc.)

Grafic 12 Evaluarea ofertei de servicii din cadrul destinație i
Răspunsurile au fost acordate pe o scală de la 1= părere extrem de negativă la 5= părere extrem de pozitivă

Dacă analizăm graficele de mai sus constatăm că destinațiile turistice românești vizitate de
cei 200 de turiști oferă suficient de multe s tructuri de primire turistică cu funcțiune de cazare și
alimentație, astfel încât românii se consideră mulțumiți și foarte mulțumiți de acestea. Pe de altă
parte, se pare că unele destinații sunt deficitare când vine vorba de posibilitățile de închiriere a
mijloacelor de transport (obținând cea mai mică medie de 3.17/5), deoarece, chiar dacă majoritatea 11 11 3 4154 1 6 627 29
9 1418
6 716 20103
54
374077
3326477335
59
656143
66
5861532447
86 8147
911087048
020406080100120140160180200
1 2 3 4 5
Grafic 13 Media notelor acordate servi ciilor oferite în cadrul destinației

77
s-au declarat neutri referitor la acest aspect (probabil neavând nevoie de acest tip de servicii), mulți
dintre cei care și -au format o impresie despre aces te servicii s -au declarat nemulțumiți de ele. Prin
urmare, destinațiile turistice ar trebui să pună mai mult accent pe oferirea unor servicii de calitate
și în afara celor de bază (cazare și alimentație).

d) Interacțiunea umană în cadrul destinației
Indifer ent de tipul de destinație turistică despre care vorbim, este imposibil ca un turist,
odată ajuns acolo, să nu aibă parte de interacțiune (voluntară sau involuntară) cu alți oameni . Fie
că sunt persoanele de contact din cadrul unităților de cazare/alimenta ție, fie că sunt angajații
magazinelor din cadrul destinației sau chiar localnicii, interacțiunea cu aceștia și, mai presus,
calitatea acestei interacțiuni pot avea un impact major asupra satisfacției turistului referitoare la
experiența sa. Ospitalitatea și amabilitatea acestora în contactul cu turistul pot determina cât de
bine s -a simțit turistul și atașamentul pe care îl dezvoltă față de destinație.

În cazul celor 200 de turiști români, se pare că au apreciat în mod deosebit ospitalitatea
person alului din unitățile de cazare, declarându -se mulțumiți și foarte mulțumiți de interacțiunea
cu aceștia, deși au obținut o medie a notelor în jurul notei de 4 și restul categoriilor de oameni cu
care turiștii au intrat în contact. Calificative mai puțin fa vorabile au fost acordate în general
localnicilor, ceea ar putea însemna că, în unele destinații turistice românești este posibil să apară
unul dintre efectele negative ale turismului, și anume aversiunea localnicilor față de turiști, pe care
îi consideră responsabili de supraaglomerare, creșterea prețurilor în sezon, distrugerea mediului
înconjurător etc.

e) Elemente care vizează transportul turiștilor până la și în cadrul destinației
Ușurința cu care un turist găsește destinația și poate ajunge la ea, precu m și lejeritatea cu
care se poate deplasa în cadrul ei, îi pot determina pe unii turiști să evite anumite destinații turistice
dacă aceste aspecte sunt improprii. Aspectele incluse în cadrul acestei categorii vizează:
Accesibilitatea destinației (posibilit ățile de transport din orașul de reședință până la destinație și
Grafic 14 Evaluarea interacțiunii umane din cadrul
destinației
Răspunsurile au fost acordate pe o scală de la 1=
părere extrem de negativă la 5= părere extrem de
pozitivă
Grafic 15 Media notelor acordate interacțiunii umane din cadrul
destinației

78
înapoi) , Transportul public în cadrul destinației , Infrastructura rutieră a des tinației (drumuri, străzi
etc.), Aglomerația în traficul auto în cadrul destinației turistice și Aglomerația de persoane/pietoni
în cadrul destinației turistice .

Dacă în cadrul celorlalte categorii, multe aspecte au obținut punctaje medii foarte
apropiate de maximul de 5, în cadrul acestei categorii, niciunul dintre aspectele vizate nu au reușit
să tre acă pragul de 4. Turiștii români sunt cei mai mulțumiți de accesibilitatea destinațiilor, dar se
pare că aglomerația din traficul auto și transportul public din cadrul destinației au constituit pentru
unii surse de insatisfacție. Mai mult, starea precară a infrastructurii rutiere din unele zone ale țării
a lăsat o impresie negativă și extrem de negativă asupra a 51 din cei 200 de turiști români.
Gestionarea traficului și a supraaglomerării destinației ar trebui să fie pe lista de interese a
autorităților l ocale care se ocupă cu gestionarea destinațiilor, astfel încât acestea să nu umbrească
toate celelalte aspecte ale destinației evaluate extrem de pozitiv de turiști sau să îi determine să
evite pe viitor să revină în acea destinație.

f) Rezonabilitatea preț urilor

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid 1 10 5.0 5.0 5.0
2 20 10.0 10.0 15.0
3 44 22.0 22.0 37.0
4 77 38.5 38.5 75.5
5 49 24.5 24.5 100.0
Total 200 100.0 100.0
Tabel 24 Evaluarea gradului de rez onabilitate al prețurilor
Răspunsurile au fost acordate pe o scală de la 1= părere extrem de negativă la 5= părere extrem de
pozitivă
Grafic 16 Evaluarea elementelor care vizea ză transportul
turiștilor
Răspunsurile au fost acordate pe o scală de la 1= părere
extrem de negativă la 5= părere extrem de pozitivă
Grafic 17 Media notelor acordate elementelor care vizează
transportul turiștilor

79
Statisticile europene și diferite rapoarte arată că țara noastră este una ieftină în ceea ce
privește serviciile turistice. Dacă analizăm situația din Tabelul 24, constatăm că aceste afirmații
sunt fondate, întrucât doar 15% dintre turiștii români s -au declarat nemulțumiți de rezonabilitatea
prețurilor (luând în calcul atât serviciile, cât și produsele disponibile) d in cadrul destinației vizitate.

5.4 Evaluarea imaginii destinației în funcție de tipul de destinație ales
Analizele prezentate anterior vizează evaluarea imaginii destinațiilor pe componentele
respective la nivel general, analizând răspunsurile tuturor respo ndenților, indiferent de destinația
pe care au vizitat -o și la care fac referire. Prin urmare, am decis corelarea tuturor categoriile
menționate anterior cu tipul de destinație ales de turiști, pentru a vedea dacă există legătură între
aceste 2 variabile ș i dacă diversele aspecte sunt evaluate în mod diferit în funcție de destinația
aleasă.

a) Elementele de atractivitate ale destinației și tipul de destinație ales
Pentru verificarea ipotezei nule conform căreia “Elementele de atractivitate ale destinației
sunt evaluate în mod diferit în funcție de tipul de destinație vizitat” s -a aplicat testul ANOVA care
a ieșit seminficativ pentru 4 din cele 5 aspecte: frumusețile naturale, amenajările architecturale,
atracțiile istorico -culturale și festivalurile/evenime ntele.

Tabel 26 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent evaluării
relației dintre elementele de atractivitate ale destinației tipul de
destinație ales Tabel 25 Media notelor acordate elementelor de
atractivitate în funcție de tipul de destinație

80
Tabelul 25 prezintă media calificativelor acordate în cadrul fiecărei grupe. Putem observa
că frumusețile naturale au fost extrem de apreciate în cadrul destinațiilor montane, în timp ce
amenajările arhitecturale au lăsat o impresie bună asu pra celor care au vizitat o destinație urbană.
Atracțiile istorico -culturale au fost mai apreciate în cadrul destinațiilor tradiționale/rurale (cu o
medie de 4,4), în timp ce, în mod surprinzător, festivalurile și evenimentele s -au bucurat de
popularitate în cadrul destinațiilor de litoral (3,72/5) și nu în cadrul celor urbane, așa cum ar fi fost
de așteptat. Acest lucru denotă faptul că faimoasele festivaluri organizate pe litoralul românesc
(Sunwaves, Neversea), dar și alte concerte și spectacole frecvent e în sezonul estival, sunt apreciate
de cei care își petrec vacanțele acolo.

b) Aspecte referitoare la condițiile externe și tipul de destinație ales
Testul ANOVA a infirmat ipoteza nulă conform căreia “Aspectele referitoare la condițiile
externe ale dest inației nu sunt evaluate diferit în funcție de tipul destinației” în cazul a 4 elemente
pentru care s -au obținut coeficienți de semnificație <0,05: siguranța destinației, curățenia
destinației, calitatea aerului și nivelul zgomotului.
Astfel, apreciate ca fiind cele mai sigure de către turiștii români au fost destinațiile cu
specific rural/tradițional, care au obținut un scor mediu de 4,60/5. Destinațiile montane au fost
apreciate ca fiind cele mai curate, în timp ce destinațiile de litoral se pare că au p robleme la acest
capitol, aspecte legate de mizeria de pe plajele românești și lipsa unor servicii eficiente de curățare
a acestora fiind, de altfel, subiectul omniprezent în media în sezonul estival. Calitatea aerului a
fost, așa cum era de așteptat, eval uată pozitiv de turiștii care au vizitat zone montane sau rurale,
acolo unde poluarea este la un nivel extrem de mic, spre deosebire de marile orașe.
Cu o medie a notelor acordate de 3.0, destinațiile de litoral sunt, conform turiștilor, cele
mai zgomotoa se, lucru datorat și faptului că sunt pline de cluburi și discoteci unde tinerii petrec la
orice oră din zi și din noapte. La polul opus se află destinațiile montane, unde nivelul zgomotului
este redus, oferind liniștea pe care o caută turiștii care aleg a cele destinații.

81

c) Serviciile oferite în cadrul destinației și tipul de destinație
Așa cum am precizat anterior, imaginea destinației în care a avut loc ultima vacanță a
turistului a fost evaluată luând în considerare serviciil e puse la dispoziția acestuia. Astfel, ipoteza
nulă lansată a fost H: „Calitatea și gradul de satisfacție al turistului cu privire la serviciile de care
beneficiază nu depind de tipul de destinație în care are loc sejurul”. Folosind același test ANOVA,
ipoteza nulă a fost respinsă pentru 4 categorii de servicii: rețeaua de magazine, posibilitățile de
distracție pe timpul nopții, posibilitățile de obținere a informațiilor turistice și posibilitățile de
practicare a unor sporturi în cadrul destinației, conclu zionând că între aceste servicii și tipul de
destinație există o legătură.

Sum of
Squares dfMean
Square F Sig.
Between
Groups5.974 4 1.494 2.087 .084
Within
Groups139.581 195 .716
Total 145.555 199
Between
Groups28.280 4 7.070 8.998 .000
Within
Groups153.220 195 .786
Total 181.500 199
Between
Groups45.813 4 11.453 15.187 .000
Within
Groups147.062 195 .754
Total 192.875 199
Between
Groups43.597 4 10.899 10.303 .000
Within
Groups206.278 195 1.058
Total 249.875 199
Between
Groups31.765 4 7.941 5.224 .001
Within
Groups296.430 195 1.520
Total 328.195 199Nivelul
zgomotulu
iANOVA
Clima
destinației
Siguranța
destinației
Curățenia
destinației
Calitatea
aerului
Siguranța
destinațieiCurățenia
destinațieiCalitatea
aeruluiNivelul
zgomotulu
i
Destinații
de litoralMean 3.44 3.06 3.31 3.00
N 36 36 36 36
Destinații
urbaneMean 4.12 4.10 3.57 3.41
N 69 69 69 69
Destinații
montaneMean 4.55 4.48 4.52 4.16
N 44 44 44 44
Stațiuni
balneocli
matericeMean 4.25 3.86 3.97 3.86
N 36 36 36 36
Destinații
cu specific
rural/tradiți
onalMean 4.60 4.40 4.53 3.60
N 15 15 15 15
Total Mean 4.15 3.98 3.88 3.60
N 200 200 200 200Report
Tipul.destinației
Sum of
Squares dfMean
Square F Sig.
Between
Groups43.455 4 10.864 9.435 .000
Within
Groups224.525 195 1.151
Total 267.980 199
Between
Groups45.440 4 11.360 9.891 .000
Within
Groups223.955 195 1.148
Total 269.395 199
Between
Groups12.220 4 3.055 2.718 .031
Within
Groups219.135 195 1.124
Total 231.355 199
Between
Groups28.381 4 7.095 7.200 .000
Within
Groups192.174 195 .986
Total 220.555 199Posibilități
le de
obținere a
informațiil
or
Posibilități
le de
practicare
a unor
sporturiRețeaua
de
magazine
Posibilități
le de
distracțieANOVA
Tipul.desti
națieiRețeaua
de
magazinePosibilități
le de
distracțiePosibilități
le de
obținere a
informațiil
orPosibilități
le de
practicare
a unor
sporturi
Destinații
de litoralMean 3.89 4.06 3.53 3.17
N 36 36 36 36
Destinații
urbaneMean 3.93 3.75 3.93 3.39
N 69 69 69 69
Destinații
montaneMean 2.86 2.89 4.09 4.25
N 44 44 44 44
Stațiuni
balneocliMean 3.42 3.28 3.61 3.56
N 36 36 36 36
Destinații
cu specific
rural/tradiți
onalMean 2.80 2.60 4.33 3.60
N 15 15 15 15
Total Mean 3.51 3.45 3.87 3.59
N 200 200 200 200ReportTabel 28 Rezultatele testului statistic ANOVA
aferent evaluării relației dintre condițiile externe
ale destinației și tipul de destinație ales Tabel 27 Media notelor acordate condițiilor
externe în fun cție de tipul de destinație
Tabel 30 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent
evaluării relației dintre serviciile oferite la destinație și
tipul de destinație ales Tabel 29 Media notelor acordate ser viciilor oferite
în funcție de tipul de destinație

82
După cum putem observa în T abelul 30, rețeaua de magazine și posibilitățile de shopping
au fost cele mai apreciate în cadrul destinațiilor urb ane, și mai puțin apreciate (o medie a
răspunsurilor de doar 2,8) în destinațiile cu specific rural/tradițional. Este normal să fie așa,
deoarece dezvoltarea economică și numărul de afaceri existente este semnificativ mai mare în
cazul orașelor care, de mu lte ori, prin centrele comerciale disponibile reușeșc să atragă turiștii din
zonele limitrofe și să îi determine pe aceștia ca, pe lângă motivația de a face cumpărături, să mai
poposească pentru a vizita și orașul. Pe de altă parte, în mediul rural, număru l magazinelor și al
unităților comerciale este unul foarte scăzut, chiar și în acele zone/sate în care numărul turiștilor
este mare.
Posibilitățile de distracție pe timpul nopții au fost pe placul turiștilor care au vizitat
destinațiile de pe litoralul ro mânesc. Așa cum am menționat și anterior, motivația turiștilor care
aleg litoralul în sezonul estival este de a se distra cu prietenii, bucurându -se de soare, mare și plajă.
Este necesar pentru o astfel de destinație să răspundă acestor nevoi turistice și să ofere celor care
vizitează o gamă variată de modalități de distracție, pentru a putea face față competiției existente.
La polul opus, posibilitățile de distracție pe timpul nopții sunt puține sau chiar inexistente în cadrul
destinațiilor rurale, din cau za faptului că în general turiștii sosiți aici (familiști, cupluri) caută
liniște și un mediu relaxant, nu neapărat distracție. Cu toate acestea, se pare că aceste destinații
sunt fruntașe în ceea ce privește oferirea de informații referitoare la obiective le turistice din zonă,
dacă analizăm media de 4,33/5 a calificativelor acordate pe acest segment.
Referitor la serviciile de practicare a diferitelor sporturi în cadrul destinațiilor, zonele
montane sunt cele care oferă cea mai variată gamă pentru astfel de servicii. În special în sezonul
de iarnă, foarte mulți turiști aleg destinațiile montane și stațiunile de ski pentru a putea practica
sporturile specifice sezonului. Se pare că turișii români sunt satisfăcuți și au o impresie bună despre
acest tip de se rvicii pe care le întâlnesc în destinațiile din zonele de munte, acordând, în medie, un
punctaj de 4.25 din 5.

d) Interacțiunea umană în cadrul destinației și tipul de destinație ales
Ipoteza nulă conform căreia “Calitatea interacțiunii umane nu diferă în funcție de tipul de
destinație ales” a fost respinsă pentru 4 din cele 5 aspecte evaluate, pentru care s -au obținut
coeficienți de semnificație sub pragul de 0,05. Astfel, putem afirma că ospitalitatea personalului
din cadrul unităților de cazare și alimen tație, dar și nivelul de civilizație și amabilitatea localnicilor
diferă în funcție de tipul destinației. Rezultatele arată că toate aceste aspecte au lăsat o impresie
extrem de bună în rândul turiștilor care au vizitat destinații cu specific rural/tradiți onal.
O explicație simplă este aceea că oamenii din acele zone ale României sunt ospitalieri prin
natura lor. Primirea turistului ca pe un oaspete în casa lor, care trebuie cinstit și făcut să se simtă
cât mai bine sunt câteva dintre principiile după care oamenii din mediul rural se ghidează. Ei
conștientizează importanța economică a dezvoltării turismului în zonă, astfel încât încearcă ca
serviciile oferite clienților să fie ireproșabile, pentru a -și contura o imagine pozitivă în rândul lor,
determinându -i astfel să revină și concediul următor. De cealaltă parte, angajații din diversele
structuri turistice de pe litoral nu pun accent pe oferirea unei experiențe plăcute turistului sau nu

83
acordă o atenție deosebită nevoilor lui. Într -un fel, acest lucru este de înțeles datorită fluxului mare
de turiști care vin și pleacă de pe litoral în decursul celor câteva luni de vară. Însă, indiferent de
numărul lor, tratarea acestora într -un mod lipsit de ospitalitate îi poate determina să nu mai revină
vreodată în unit atea respectivă și chiar să facă o reclamă negativă a acesteia în rândul cunoscuților.
De cealaltă parte, agitația, zgomotul, aglomerația și creșterea exagerată a prețurilor care au loc
odată cu sosirea turiștilor la mare, creează disconfort pentru localni ci și, în consecință, nu au un
comportament foarte prietenos cu turiștii.

e) Elemente care vizează transportul turiștilor până la și în cadrul destinației și tipul de
destinație
Același tip de test și o ipoteză nulă similară au fost aplicate pentru elementele care vizează
transportul turiștilor până la și în cadrul destinației, iar ipoteza nulă nu a fost respinsă, neobținându –
se coeficienți de semnificație <0,05. Prin urmare, putem spune că imaginea formată despre diverse
aspecte precum infrastructur a rutieră, transportul public sau aglomerația în trafic/de persoane nu
depinde de felul destinației.

f) Rezonabilitatea prețurilor și tipul de destinație ales
Testul ANOVA aplicat acestor două variabile a respins ipoteza nulă (“Rezonabilitatea
prețurilor nu depinde de tipul de destinație ales”). Acest lucru indică faptul că media notelor care
exprimă gradul de mulțumire al turiștilor referitor la prețurile practicate la destinație este mai mare
în rândul destinațiilor turistice rurale/tradiționale. Pe de alt ă parte, destinațiile de litoral sunt
considerate scumpe de români, dacă ne uităm la media de doar 2,81 a notelor acordate acestora.
Este bine cunoscut faptul că tocmai din această cauză mulți români preferă să își petreacă concediul
Sum of
Squares dfMean
Square F Sig.
Between
Groups7.145 4 1.786 1.818 .127
Within
Groups191.575 195 .982
Total 198.720 199
Between
Groups9.793 4 2.448 2.471 .046
Within
Groups193.202 195 .991
Total 202.995 199
Between
Groups9.126 4 2.282 3.443 .010
Within
Groups129.229 195 .663
Total 138.355 199
Between
Groups33.877 4 8.469 9.631 .000
Within
Groups171.478 195 .879
Total 205.355 199
Between
Groups41.330 4 10.332 12.311 .000
Within
Groups163.665 195 .839
Total 204.995 199ANOVA
Ospitalitat
ea
personalul
ui din
cadrul
magazinelOspitalitat
ea
personalul
ui din
restaurant
eOspitalitat
ea
personalul
ui
unităților
de cazareNivelul de
civilizație a
localnicilor
Ospitalitat
ea
localnicilor
Ospitalitat
ea
personalul
ui din
restaurant
eOspitalitat
ea
personalul
ui
unităților
de cazareNivelul de
civilizație a
localnicilorOspitalitat
ea
localnicilor
Mean 3.56 4.11 3.11 3.11
N 36 36 36 36
Mean 4.17 4.30 3.77 3.97
N 69 69 69 69
Mean 4.00 4.55 4.23 4.43
N 44 44 44 44
Mean 4.00 4.28 4.14 4.19
N 36 36 36 36
Mean 4.20 4.93 4.40 4.47
N 15 15 15 15
Mean 4.00 4.37 3.87 4.00
N 200 200 200 200Destinații
de litoral
Destinații
urbane
Destinații
montane
Stațiuni
balneocli
materice
Destinații
cu specific
rural/tradiți
onal
TotalReport
Tipul.destinațieiTabel 32 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent
evaluării relației dintre interacțiunea umană și tipul de
destinație ales Tabel 31 Media notelor acordate interacțiunii
umane în funcție de tipul de destinație

84
în stațiunile de litor al din alte țări (Bulgaria, Grecia, Italia) unde, cam cu aceeași sumă de bani,
beneficiază de servicii mult mai calitative decât pe litoralul autohton.
Pierderea acestor turiști ar trebui luată în considerare de toți deținătorii de afaceri turistice
din zonă, astfel încât să găsească un echilibru între calitatea serviciilor pe care le oferă și prețul pe
care îl pretind turiștilor.
Tipul.destinației Mean N
Destinații de litoral 2.81 36
Destinații urbane 3.70 69
Destinații montane 4.00 44
Stațiuni
balneoclimaterice 3.86 36
Destinații cu specific
rural/tradițional 4.27 15
Total 3.68 200

5.5 Analiza compatibilității destinației cu turistul, satisfacția resimțită și
loialitatea
Întrebarea numărul 9 a vizat evaluarea câtorva aspecte în funcție de experiența turistică
avută și imaginea pe care turistul și -a format -o în legătură cu aceasta. Astfel, am dorit să aflăm
părerea turistului în legătură cu 3 aspecte:
 Compatibilitatea percepută a destinației cu personalitatea turistului și stilul său de viață
 Satisfacția resimțită , măsurată, pe de -o parte, prin gradul de mulțumire vizavi de experiența
turistică avută și, pe de altă parte, de măsura în care, știind ceea ce știe în urma experienței trăite
și având posibilitatea de a da timpul înapoi pentru a lua decizia, ar realege aceeași destinație
 Loialitatea manifestată față de destinație, sub forma loialității atitudinale (in tenția de
recomandare a destinației și altora și dorința de a mai petrece o vacanță în aceeași destinație în
următorii ani)

5.5.1 Analiza compatibilității destinației cu turistul
Măsura în care destinația s -a potrivit cu personalitatea lui și , respectiv, cu sti lul său de viață
sunt cele două afirmații în legătură cu care respondentul a putut să își manifeste
acordul/dezacordul, având la dispoziție o scală Likert cu 5 trepte. Sum of
Squares df Mean
Square F Sig.
Between
Groups 38.389 4 9.597 9.19
7 .000
Within
Groups 203.486 195 1.044
Total 241.875 199
Tabel 34 Media notelor acordate rezonabilității
prețului în funcție de tipul de destinație Tabel 33 Rezultatele testului statistic ANOVA aferent
evaluării relației dintre rezonabilitatea prețului și tipul de
destinație ales

85

Grafic 18 Compatibilitatea destinației cu stilul de viață Grafic 19 Compatibilitatea destinației cu personalitatea
Analizând cele 2 grafice observăm că majoritatea turiștilor au fost de acord că destinația
vizitată s -a potrivit cu personalitatea, respectiv cu stilul lor de vi ață, având o medie a răspunsurilor
de 4,08 în ceea ce privește compatibilitatea cu personalitatea și 3,97 pentru cea cu stilul de viață.
Cu toate acestea, am decis că ar fi interesant să aflăm dacă există vreo legătură între tipul
de destinație în care tu ristul și -a petrecut ultima vacanță și modul în care percepe compatibilitatea
acesteia cu stilul de viață/personalitatea. Pentru acest lucru am lansat ipoteza nulă conform căreia
“Tipul de destinație în care a avut loc ultimul sejur nu influențează modul î n care turistul percepe
această destinație ca fiind compatibilă cu personalitatea/stilul său de viață”.
Pentru a vedea dacă această ipoteză nulă este una validă, am aplicat testul ANOVA asupra
celor 2 variabile și, după cum se observă în tabelul de mai jo s, coeficienții de semnificație obținuți
indică faptul că această ipoteză nulă se respinge. Altfel spus, tipul destinației influențează
compatibilitatea pe rcepută a acesteia cu turistul.
Sum of Squares df Mean Square F Sig.
S-a potrivit cu personalitatea Between Groups 16.361 4 4.090 4.738 .001
Within Groups 168.359 195 .863
Total 184.720 199
Destinația s -a potrivit cu stilul
de viață Between Groups 18.009 4 4.502 4.829 .001
Within Groups 181.811 195 .932
Total 199.820 199
Tabel 35 Rezultatul testului ANOVA vizând relația dintre tipul destinației ales și compatibilitatea percepută a
acestuia cu turistul
Pentru a vedea care sunt destinațiile considerate a fi mai compatibile cu turiștii anchetați,
analizăm datele prezentate în Tabelul 36 .

86

Tabel 36 Media răspunsurilor vizând compatibilitatea destinației în funcție de tipul de destinație
Observăm că destinațiile montane au fost cotate ca fiind cele care se potrivesc cel mai bine
atât cu sti lul de viață, cât și cu personalitatea turiștilor care le -au vizitat. În general, turiștii care
aleg astfel de destinații le aleg pentru liniștea pe care le -o oferă, cadrul natural și posibilitatea de a
evada din stresul cotidian.
Pe de altă parte, cei 36 de turiști care și -au petrecut ultimul concediu pe litoral sunt cei care
au declarat, în medie, că există cea mai redusă compatibilitate între ei și destinația aleasă. O
explicație ar putea fi aceea că mulți turiști aleg acele destinații din considerente sociale (se alătură
grupului de prieteni, familia a ales acea destinație pentru petrecerea concediului etc.) și nu neapărat
pentru că este ceea ce li se potrivește cu adevărat.

5.5.2 Analiza satisfacției turistului în urma experienței turistice
Satisfacția tu ristică, în sens general, reprezintă discrepanța dintre așteptările turistului
înaintea trăirii experienței turistice și modul în care evaluează acea experiență după ce ea a avut
loc. În cadrul cercetării, satisfacția turistică a fost evaluată prin 2 afirm ații în legătură cu care
turistul trebuia să își exprime acordul sau dezacordul:
– Per ansamblu, am fost foarte mulțumit de experiența de vacanță pe care am avut -o în cadrul
destinației respective.
– Dacă ar fi să dau timpul înapoi în momentul alegerii destin ației respective, știind ceea ce
știu acum, aș alege aceeași destinație.
Repartiția răspunsurilor acordate de cei 200 de turiști anchetați privitoare la cele 2 afirmații
este reprezentată în graficele următoare:

87

Grafic 20 Am fost foarte mulțumit de alegere Grafic 21 Aș alege aceeași destinație
Răspunsurile au fost acordate pe o scală cu 5 trepte, unde 1= Dezacord total și 5= Acord total

Constatăm că aproape jumătate di n turiști se declară extrem de mulțumiți de experiența
turistică în destinația românească, și majoritatea dintre ei ar alege din nou aceeași destinație.
Procentul celor care se declară nemulțumiți sau nu ar mai alege destinația este unul mic.
Rezultatele p rezentate sunt, de altfel, îmbucurătoare, întrucât satisfacția este poate cel mai
important aspect în sectorul turismului. Ea este ceea care determină acțiunile viitoare ale
consumatorului și, implicit, dorința acestuia de a reveni la locul cu pricina pent ru încă un concediu.
Atragerea de noi turiști este un proces mult mai greu și costisitor, chiar și pentru o destinație
turistică, spre deosebire de retenția celor existenți. Astfel, destinațiile turistice românești și,
concomitent, agenții economici implic ați care oferă serviciile în cadrul destinației, ar trebui să aibă
în vedere acest lucru și să încerce în permanență să îmbunătățească aspectele negative semnalate
de turiști pentru ca, pe viitor, satisfacția acestora să crească și, odată cu ea, numărul ce lor care
doresc să revină.
Ca în cazul analizei compatibilității destinației, a fost interesant de aflat dacă între
satisfacția resimțită și tipul destinației există vreo legătură. Pentru acest scop s -a aplicat testul
ANOVA, conform căruia ipoteza nulă se respinge și, între tipul destinației ales și satisfacția
turistul ui există o legătură. (p<0,05).
Tabel 37 Rezultatul testului ANOVA vizând relația dintre tipul destinației ales și satisfacția turistul ui

88

Dacă ne uităm în tabelu l din partea stângă,
sesizăm că gradul de mulțumire al turiștilor a avut cea
mai mare medie a răspunsurilor (4,73) în cazul
destinațiilor cu specific rural/tradițional. Acest lucru nu
este întâmplător deoarece, așa cum am prezentat pe larg
anterior, se par e că aceste destinații sunt extrem de
apreciate și au o imagine favorabilă în rândul turiștilor
români. La polul opus se află destinațiile de pe litoral,
care au obținut cea mai mică medie a răspunsurilor în
cadrul acestei grupe. Turiștii care au fost acol o nu doar
ca nu s -au arătat extrem de încântați de experiența trăită
ci, dintre toți, sunt cei mai puțin interesați să repete
alegerea făcută într -un alt context. Motivele care stau la
baza acestor fapte au fost explicate anterior, prin analiza
imaginii și percepției turiștilor asupra acelor destinații.

5.5.3 Analiza loialității turistului în raport cu destinația vizitată
Loialitatea poate fi evaluată pe două direcții: cea atitudinală (care cuprinde intenția
consumatorului de a recomanda și altora) și cea co mportamentală (acțiunile propriu -zise de
recumpărare/revizitate). Întrucât nu putem ști cu certitudine care va fi comportamentul efectiv al
turistului în viitor, ne -am rezumat în a măsura loialitatea atitudinală, redată prin cele 2 afirmații:
– Vreau să mai petrec o vacanță în cadrul destinației respective în următorii ani.
– Voi recomanda destinația prietenilor și cunoștințelor mele.

Grafic 22 Intenția de a mai petrece o vacanță în aceeași destinație Grafic 23 Intenția de a recomanda destinația
Tabel 38 Media răspunsurilor în ceea ce privește
satisfacția turiștilor și tipul de destinație

89
Intenția turiștilor de a mai petrece o vacanță în destinația respectivă este un aspect
important, mai ales pentru stakeholderii din cadrul destinației, deoarece este rezultatul
eforturilor depuse de aceștia în ve derea satisfacerii nevoilor turistice și, implicit, a cererii
turistice. Cu toate acestea, nu trebuie neglijată importanța reclamei de la gură la gură în orice
domeniu, cu atât mai mult în turism, deoarece reclama pozitivă pe care o poate face un turist
satisfăcut în rândul familiei, prietenilor, cunoștințelor, poate fi mai eficientă decât multe acțiuni
de promovare costisitoare. În cazul eșantionului analizat, peste jumătate din respondenți
intenționează să recomande destinația vizitată și altora.
Testul ANOVA a fost de asemenea aplicat acestor două variabile și a celei care vizează
categoriile de destinații turistice pentru a determina dacă există vreo legătură între ele.

Tabel 39 Rezultatele testului statistic ANOVA vizând rela ția dintre loialitatea turiștilor și tipul de destinație ales
Coeficienții de semnificație au valoarea 0 în ambele cazuri, motiv pentru care putem
afirma că loialitatea atitudinală este într -o corelație cu tipul destinației. Tabelul 40 prezintă
cele 5 cate gorii de destinații analizate și media răspunsurilor aferente din cadrul fiecărei grupe.
Constatăm, astfel, că loialitatea atitudinală se manifestă cu preponderență în rândul turiștilor
care au vizitat destinațiile montane, ei declarându -se cei mai dornici de a mai petrece un
concediu acolo sau de a recomanda și altora să facă același lucru. Faptul că destinațiile montane
pot fi vizitate indiferent de sezon constituie un factor care poate influența și grăbi decizia
turistului de a reveni cât mai curând. Nem ulțumirile sunt, și de această dată, în rândul turiștilor
care au vizitat stațiunile de la malul mării.

90

Tabel 40 Media răspunsurilor legate de loialitatea turiștilor și tipul de destinație ales

5.5.4 Analiza comportamentului efectiv î n raport cu experiența turistică
Nu doar intențiile viitoare ale turiștilor au fost importante pentru atingerea obiectivelor
cercetării, ci și comportamentul efectiv pe care l -au avut aceștia în raport cu destinația, după ce
experiența turistică a avut lo c. Așadar, am întrebat turiștii dacă p ână în prezent au menționat sau
povestit despre destinația respectivă vreunui prieten sau vreunei cunoștințe . Din cei 200 de
respondenți doar 8 au declarat că Nu. Pe ceilalți 192 i -am rugat să aprecieze , per ansamblu, modul
în care au menționat sau povestit despre destinația respectivă , de la foarte negativ până la foarte
pozitiv. Frecvența acordării răspunsurilor la această întrebare este următoarea:

Grafic 24 Modul în care turiștii au povest it despre destinația vizitată
Constatăm că foarte puțini sunt cei care au vorbit despre destinația recent vizitată într -un
mod negativ, cei mai mulți afirmând că au prezentat într -un mod favorabil destinația. Dacă e să
analizăm legătura dintre comportament ul turiștilor și tipul destinației în care au fost, testul
ANOVA a confirmat existența unei legături între aceste 2 variabile.

91
În plus, prin analiza valorii medii a răspunsurilor din cadrul fiecărei grupe, constatăm că
destinațiile montane dețin cea mai mare medie. Altfel spus, în cazul acestor destinații nu se
manifestă doar loialitatea atitudinală, prin intenția turiștilor de a recomanda destinația, ci există și
un comportament efectiv al acestora de a propune și altora să viziteze acele locuri, prin c onturarea
unei imagini favorabile.

5.5.5 Analiza impactului experienței turistice asupra satisfacției și loialității turiștilor
români
Din cele 5 întrebări din chestionar care vizau evaluarea imaginii turistice a destinației au
rezultat 36 de variabile. Dat fiind numărul mare al acestora, am decis gruparea lor într -un număr
mai redus de variabile, astfel încât să ne permită testarea unui model de regresie liniară multiplă.
În acest scop, am utilizat metoda analizei componentelor pri ncipale și, în urma acestei analize s –
au obținut 8 variabile latente, dintre care 7 variabile au fost conceptualizate sub formă de factori,
ca variabile independente, cu impact asupra celei de -a opta variabile, considerată dependentă.
Totuși , o serie de v ariabile din cele 36 au fost eliminate din analiză , din pricina
neîndeplinirii pragului de 0,5 aferent matricei de încărcare rezultată în urma analizei
componentelor principale, după rotirea factorilor (prag sugerat de către literatura de specialitate ca
fiind optim pentru un eșantion de dimensiunea celui de față ). În plus, unele dintre variabilele
componente din cadrul unei variabile latente rezultate au fost excluse din analiza finală din cauza
neconcordanței logice între acestea și restul componentelor. Dacă de exemplu, în cazul uneia dintre
variabile latente rezultate, între nivelul de civilizație al localnicilor și ospitalitatea lor, respectiv
curățenia destinației și siguranța pe care aceasta o insuflă turistului există o legătură logică,
celelalte dou ă componente (rezonabilitatea prețurilor și posibilitățile de obținere a informațiilor
turistice) nu au nicio relevanță în acest context. Acest raționament logic a fost aplicat și în cazul
celorlalte variabile. Mai mult, în cazul componentelor variabilei c are include serviciile de Tabel 41 Rezultatul testului ANOVA vizând relația dintre
tipul de destinație și modul în care experiența a fost relatată
Sum of
Square
s df Mean
Squar
e F Sig.
Between
Groups 11.439 4 2.860 6.14
6 .000
Within
Groups 87.014 187 .465
Total 98.453 191 3.794.194.55
4.284.40
3.403.603.804.004.204.404.604.80
Grafic 25 Media răspunsurilor vizând loialitatea
comportamentală

92
Internet/telecomunicații și ospitalitatea
personalului din cadrul magazinelor, am
considerat că acestea nu sunt suficient de
relevante și interconectate pentru analiza de față,
iar impactul pe care acestea ar putea să îl aibă
asupra variabilei dependente este unul
nesemnificativ. Din acest motiv, am decis
eliminarea acestei variabile din modelul de
regresie liniară. O altă variabilă eliminată a fost
cea care cuprindea frumusețile naturale, clima
destinației și posibilitățile de pra cticare a unor
sporturi, deoarece, deși primele două componente
sunt relativ legate, cea de -a treia se referă mai
mult la infrastructura turistică și serviciile puse la
dispoziție.
Un aspect important de precizat este cel
legat de variabila considerată dependentă:
Satisfacția și loialitatea turiștilor. Cu toate că
satisfacția (definită ca o evaluare de ansamblu
postcumpărare) și loialitatea (intenția de
recumpărare, respectiv de a recomanda și altora)
sunt în general considerate două concepte
diferite, c ele două au fost reunite în cercetarea
curentă sub forma unei singure variabile latente
dependente, ținând cont de corelația ridicată
dintre variabilele componente. De altfel,
includerea, exclusiv pe baze teoretice, a celor
două concepte în model ca variab ile separate ar fi
denaturat analizele de regresie, din cauza
coliniarității lor. Și, mai mult, am decis
renunțarea la cele două aspecte care vizau
compatibilitatea destinației (deși, conform
matricei rotative ele erau grupate sub aceeași
variabilă), întru cât compatibilitatea este un
concept foarte diferit de celelalte două (satisfacția
și loialitatea turiștilor) care sunt, în mod natural,
foarte corelate.
Prin urmare, din totalul v ariabilel or
latente rezultate după gruparea factorilor au fo st incluse într -un model de regresie liniară multiplă
1 2 3 4 5 6 7 8
Accesibilitatea
destinației.682
Frumusețile naturale .578
Amenajările
arhitecturale.727
Atracțiile istorico-
culturale.839
Festivalurile,
evenimentele.547
Gastronomia .563
Clima destinației .555
Siguranța destinației .613
Curățenia destinației .533
Transportul public .696
Inchiriere mijloace de
transport.657
Infrastructura rutieră .589
Aglomerația în traficul
auto.853
Aglomerația de
persoane/pietoni.816
Nivelul zgomotului .633
Rețeaua de magazine .597
Ospitalitatea
personalului din cadrul
magazinelor.601
Serviciile de
telecomunicații.817
Serviciile de Internet .791
Posibilitățile de
distracție.519
Posibilitățile de a servi
masa/băuturi.631
Ospitalitatea
personalului din
restaurante.602
Posibilitățile de cazare .710
Ospitalitatea
personalului unităților
de cazare.658
Posibilitățile de
obținere a informațiilor.501
Posibilitățile de
practicare a unor
sporturi.501
Nivelul de civilizație a
localnicilor.770
Ospitalitatea
localnicilor.696
Rezonabilitatea
prețurilor.651
S-a potrivit cu
personalitatea.764
Destinația s-a potrivit
cu stilul de viață.755
Am fost foarte mulțumit
de experiența.723
Aș alege aceeași
destinație.811
Vreau să mai petrec o
vacanță.812
Voi recomanda
destinația prietenilor.841Rotated Component Matrixa
Component
Extraction Method: Principal Component Analysis.
Rotation Method: Varimax with Kaiser Normalization.
a. Rotation converged in 9 iterations.Tabel 42 Matricea rotativă a comp onentelor

93
doar 6 din cele 8, în cadrul căruia variabila latentă referitoare la satisfacția și loialitatea turiștilo r a
fost considerată dependentă , iar celelalte cinci variabile fiind factori/variabile latente explicative.

Rezultatele re gresiei liniare multiple sunt redate în cele ce urmează:

Tabelul Model Summary conține informații referitoare la coef icientul de corelație și
eroarea standard a estimației. Coeficientul de corelație multiplă R=0,628 indică faptul că există o
corelație puternică între satisfacția și loialitatea turiștilor și variabilele incluse în modelul de
regresie. Valoarea coeficientu lui de determinare R2=0,394 ne indică faptul că 39,4% din varianța
variabilei dependente, Satisfacția și loialitatea turiștilor , este explicată de ecuația de regresie.
Denumirea variabilei latente Elementele (variabile) componente
Satisfacția și loialitatea
turiștilor Intenția de a mai petrece o vacanță la destinație
Intenția de a rec omanda destinația prietenilor/cunoștințelor
Realegerea aceleiași destinații în urma experienței trăite
Gradul de satisfacție privind experiența la destinație
Confortul destinației Nivelul de civilizație al localnicilor
Prietenia/amabilitatea localnicilor
Siguranța destinației
Curățenia destinației
Infrastructura și trans portul Transportul public în cadrul destinației
Accesibilitatea destinației
Rețeaua locală de magazine
Posibilitățile de închiriere a mijloacelor de transport
Infrastructura rutieră
Cazare și restaurație Posibilitățile de a servi masa la destinați e
Ospitalitatea personalului din cadrul unităților de alimentație
Posibilitățile de cazare la destinație
Ospitali tatea personalului din cadrul unităților de cazare
Disconfortul destinației Aglomerația în traficul auto
Aglomerația de persoane/ pietoni
Nivelul zgomotului
Atracțiile turistice Atracțiile istorico -culturale
Amenajările arhitecturale
Festivalurile și evenimentele
Gastronomia Tabel 43 Variabilele latente rezultate și componentele lor
Model R R
Squa
re Adjusted
R Square Std. Error
of the
Estimate
1 .628a .394 .378 .760
Tabel 44 Model Summary

94

Tabelul ANOVA furnizează testul F pentru ipoteza nulă conform căreia niciuna din
variabilele explicative nu se află într -o corelație cu variabila Satisfacția și loialitatea turiștilor.
Această ipoteză este, însă, categoric respinsă, dată fiind valoarea lui F= 25,228 (p<0,05) și, prin
urmare, se poate concluziona că cel puțin una dintre variabilele explicative sunt în corelație cu
varia bila dependentă.
Model Unstandardized Coefficients Standardized
Coefficients t Sig.
B Std. Error Beta
1 (Constant) .414 .381 1.088 .278
Confortul destinatiei .534 .084 .442 6.352 .000
Infrastructura si transportul .039 .080 .031 .488 .626
Cazar e si restauratie .206 .093 .152 2.219 .028
Disconfortul destinatiei -.010 .059 -.010 -.163 .870
Atractiile turistice .180 .070 .165 2.550 .012
a. Dependent Variable: Satisfactia si loialitatea

Coeficienții de regresie estimați (Unstandardized Coeffi cients -B) previzionează în ce
măsură se schimbă variabila dependentă Satisfacția și loialitatea turiștilor, atunci când una din
variabilele explicative crește cu o unitate, toți ceilalți factori rămânând constanți. Totuși, este
necesar să analizăm ultima c oloană a tabelului, care prezintă coeficienții de semnificație. Se poate
observa faptul că au un p<0,05 doar 3 din cele 5 variabile explicative. Astfel, variabilele Confortul
destinației, Atracțiile turistice și Cazarea și restaurația au o influență semnif icativă asupra
satisfacției și loialității turiștilor față de o destinație, cel mai mare impact avându -l confortul
destinației. Pe de altă parte, Infrastructura și transportul și Disconfortul destinației , cu toate că
sunt elemente importante pentru orice d estinație, se pare că nu sunt factori determinanți pentru
turiști.

6. Concluzii
În contextul în care cercetarea de piață se axează strict pe turismul intern, rezultatele
obținute duc la formularea unor constatări:
 Caracterul ospitalier și amabilitate români lor, recunoscute și pe plan internațional, se pare
că au un efect important inclusiv asupra românilor atunci când vizitează destinații interne, întrucât
atmosfera caldă și primitoare a destinației joacă un rol important în formarea imaginii per
ansamblu le gată de destinația în cauză. Model Sum of
Squa res df Mean
Square F Sig.
1 Regression 72.949 5 14.590 25.228 .000b
Residual 112.196 194 .578
Total 185.145 199
Tabel 45 Rezultatele testului statistic ANOVA

95
 Experiența turistului român într -o destinație depinde în mare măsură de curățenia pe care
o găsește acolo, dar și de siguranța pe care acea destinație i -o inspiră. Astfel, unele destinații
turistice din România, în ciuda atracț iilor turistice numeroase, s -ar putea să nu aibă o imagine
pozitivă în rândul turiștilor, dacă aceștia nu se simt în siguranță acolo sau nu au parte de condițiile
igienice așteptate.
 Atracțiile turistice ale unei destinații, fie că vorbim de atracțiile is torico -culturale,
amenajările arhitecturale sau chiar gastronomia, constituie de foarte mult ori pilonul care stă la
baza alegerii unei anumite destinații în defavoarea altora. Dacă aceste elemente se împletesc într –
un mod armonios cu restul elementelor an terior menționate, este foarte probabil ca, în urma
experienței trăite, turistul să aibă un grad ridicat de satisfacție care, ulterior, stă la baza viitorului
comportament de consum turistic.
 Satisfacția turistului depinde într -o mare măsură și de oferta pe care o găsește la destinație.
Cu cât destinația îi pune la dispoziție o diversitate de structuri de primire turistică cu funcțiuni de
cazare, respectiv alimentație, cu atât cresc șansele ca turistul să manifeste loialitate față de acea
destinație și să își dorească să revină. Mai mult, pentru orice om, dincolo de lucrurile materiale de
care beneficiază, contează foarte mult și modul în care se simte, starea de spirit pe care anumite
elemente i -o insuflă. Așadar, cu cât angajații din cadrul destinației se focalizează mai mult pe
nevoile unui turist, punându -l în centrul activității lor, cu atât este mai probabil ca acel turist să
recomande destinația și cunoscuților săi, care constituie potențiali turiști.
 Traficul din marile orașe ale țării și nivelul zg omotului îi determină pe români de foarte
multe ori să caute liniștea într -un cadru natural, departe de aglomerația urbană. Totuși, există și
turiști pentru care dinamismul centrelor urbane și vâltoarea unui oraș de dimensiuni mari,
reprezintă modul optim de satisfacere a nevoii lor de „a evada din rutina zilnică”. Astfel, odată
ajunși într -o destinație, chiar dacă aceasta este supra -aglomerată, turiștii români anchetați nu
consideră că aceste elemente, aglomerația din trafic sau de oameni și nivelul zgomot ului, constituie
factori care pot să afecteze într -o foarte mare măsură vacanța/concediul petrecut acolo, astfel încât
să catalogheze experiența lor ca una neplăcută/negativă.
 Problemele întâmpinate în transportul până la și în cadrul destinației, datorate
infrastructurii deficitare, a mijloacelor de transport public insuficiente sau a imposibilității de
închiriere a mijloacelor de transport în unele destinații nu afectează satisfacția și loialitatea
turiștilor români, așa cum arată rezultatele cercetării. Pentru România situația menționată nu este
un element de noutate, astfel încât românii nici nu mai sesizează aceste lucruri, dacă destinația
compensează cu alte elemente precum posibilitățile de relaxare, atracțiile turistice sau ospitalitatea
localnicilor .

96
Bibliografie
1. Aaker, D. (1996). Measuring Brand Equity Across Products and Markets , California Management Review, Vol.
38(3), citat de Moisescu, O. (2009). The Impact of Brand – Consumer Personality Congruence on Brand Loyalty ,
International Journal of Business Research
2. Aaker, J. (1997). Dimensions of Brand Personality , Journal of Marketing Research, Vol. 34(3)
3. Administrația Publică Locală și Municipiul Baia Mare (2012). Manual de Identitate Vizuală
4. Ahuja, S. (2014). Destination branding: a holistic appr oach for brand architecture in tourism industry , Jaypee
Institute of Information Technology: 17 -34
5. Allen, G. (2007). Place Branding: New Tools for Economic Development , Design Management Review, Vol. 2007:
60-68, citat de Ahuja, S. (2014). Destination branding: a holistic approach for brand architecture in tourism
industry , Jaypee Institute of Information Technology
6. Almeyda -Ibanez, M. & Babu, G., (2017). The evolution of destination branding: A review of branding literature in
tourism , Journal of Touris m, Heritage & Services Marketing, Vol. 3, No.1: 9 -17
7. Ambler, T. (1992). Need -to-Know -Marketing , Century Business, London, citat de Kasapi, I. & Cela, A. (2017).
Destination Branding: A Review of the City Branding Literature , Mediterranean Journal of Social Sciences, Vol.
8, No.4
8. Anholt, S. (2006). Competitive Identity: The New Brand Management for Nations, Cities and Regions , Palgrave
Macmillan, United Kingdom
9. Arionesei, G. & Ivan, P. (2012). Marketing of Tourism Destinations from the public relations persp ective , Journal
of tourism, No. 14: 90 -95
10. Balaure, V. et al. (2004). Marketing turistic , Editura Uranus, București, citat de Kulcsar E. (2012). Considerations
on tourist marketing theory and practice in Romania , Journal of tourism, No. 13: 41
11. Ban, O. & Ozd ogan, O. (2010). Approaches in investigating Romania’s image as a tourist destination among the
turkish students , Journal of tourism, No.10: 13 -19
12. Bastos, W. & Levy, J. (2012). A history of concept of branding: practice and theory , Journal of Historical Re search
in Marketing, Vol.4, No.3, citat de Kasapi, I. & Cela, A. (2017). Destination Branding: A Review of the City
Branding Literature , Mediterranean Journal of Social Sciences, Vol. 8, No.4
13. Băcilă, M. & Scridon, A. (2017). Cercetări de marketing. Suport de curs
14. Bennett, P. (1995). Dictionary of Marketing Terms , Lincolnwood, NTC Business Books, citat de Blain C., Levy S.
& Ritchie B. (2005). Destination Branding: Insights and Practices from Destination Management Organizations ,
Journal of Travel Research, Vol. 43: 332
15. Binter, U., Ferjan, M. & Neves, J. (2016). Marketing Mix and Tourism Destination Image: The Study of Destination
Bled, Slovenia , Organizacija, Vol. 49: 209 -224
16. Biroul Național de Statistică. TURISM. Metadate
17. Blain, C., Levy, S. & Ritchie, B. (2005). Destination Branding: Insights and Practices from Destination
Management Organizations , Journal of Travel Research, Vol. 43: 328 -338
18. Bloom Consulting (2017). Country Brand Ranking 2017 -2018. Tourism Edition
19. Bonham, C. & Mak, J. (1996). Private vers us public financing of state destination promotion, Journal of Travel
Research, Vol.35(2), citat de Buhalis D. (2000). Marketing the competitive destination of the future , Tourism
Management No.21, Elsevier
20. Boo, S., James, B. & Seyhmus, B., (2009). A model of costumer -based brand equity and its application to multiple
destinations, Tourism Management, No. 30: 219 -231
21. Brand Finance (2017). Nation Brands 2017, The annual report on the world’s most valuable nation brands
22. Brent -Ritchie, J. & Crouch, G. (2011). The Competitive Destination: A Sustainable Tourism Perspective ,
Oxfordshire:CAB International, citat de Oliveira E. (2014). The digital complexity in destination branding: the
case of Portugal as tourism destination , MPRA Paper, No.52680
23. Briciu, V., (2013). Differences between place branding and destination branding for local brand strategy
development , Bulletin of the Transilvania University of Brașov, Series VII: Social Sciences, Vol. 6, No.1: 9 -14
24. Brunello, A. (2011). Valoarea Brandului – O perspectivă de Marketing , Conferința ”Mediul Antreprenorial
European: Prezent Și Perspective/ SND, Iași
25. Buhalis, D. (2000) Marketing the competitive destination of the future , Tourism Management No.21, Elsevier: 97 –
116
26. Buncle, T. (2009). Handbook On Tourism Destination Branding: With An Introduction By Simon Anholt , Madrid:
World Tourism Organization ; Brussels : European Travel Commission
27. Cai, L. (2002). Cooperative branding for rural destination , Annals of Tourism Research, No. 29, citat de Linh D.
(2012) Practice of Internet Marketing in Destination Branding , Savonia Univeristy of Applied Sciences, 2012
28. Cherecheș, C. (2017). Strategia De Comunicare, Informare Și Marketing Pentru Implementarea Pl anului De
Mobilitate Urbană Durabilă

97
29. Christou, E. (2015). Branding Social Media in the Travel Industry , Procedia – Social and Behavioral Sciences, No.
175: 607 -614
30. Cocean, R., Moisescu, O. & Toader, V. (2014). Economie și planificare strategică în turism , Editura Risoprint,
Cluj-Napoca
31. Consiliul Județean Arad (2011) . Manual de brand
32. Coros, M. et al. (2017). Innovative and sustainable tourism strategies: A viable alternative for Romania’s economic
development , Worldwide Hospitality and Tourism Themes, Vol.9, No.5: 504 -515
33. Crompton, J. (1979). Motivations for Pleasure Vacations , Annals of Tourism Research, VI(4), citat de Ekinci, Y.
(2003). From destination image to destination branding: An emerging area of research , e-Review of Tourism
Research (eRTR), Vol.1, No.2
34. Dick, A. & Basu, K. (1994). Customer Loyalty: Toward An Integrated Conceptual Framework , Journal of the
Academic Marketing Science, 22/2
35. Docea, A. (2014). Alba Iulia. Manual de Brand
36. Dolea, A. & Țăruș, A. (2009). Branding România. Cum ne promovăm ima ginea de țară , Editura Curtea Veche
37. Echtner, C. & Ritchie, J. (2003). The meaning and measurement of destination image , Journal of tourism studies,
14(1): 37 -48.
38. Ekinci, Y. (2003). From destination image to destination branding: An emerging area of researc h, e-Review of
Tourism Research (eRTR), Vol.1, No.2: 21 -24
39. Enea, C. (2006). Niveluri ale strategiei de promovare a turismului , Revista de turism Nr. 2: 42 -46
40. Euromonitor International (2017). Passport. Flows in Romania
41. Euromonitor International (2017). Passport. Travel in Romania
42. Fundația Centrul pentru Analiză și Dezvoltare Instituțională – Eleutheria (2011). Proiect De Strategie De
Dezvoltare A Turismului În Județul Arad 2012 ‐2016
43. Garcia, J. et al. (2012). A Destination -Branding Model: An Empirical Analysis Based On Stakeholders , Tourism
Management, No. 33: 646 -661
44. Gerea, C. (2009). Globalizare și turism. Cazul României , Amfiteatrul economic, Nr. 17, citat de Hapenciuc et al.
(2009) Safe-tourism in crisis situations appreciations in Romania’s case , Journal of tourism, No. 7: 48
45. Gilmore, F. (2002). A country can it be repositioned? Spain – the success story of country branding , Journal of
Brand Management, No.9, citat de Almeyda -Ibanez M. & Babu G. (2017) The evolution of destination branding:
A review of branding literature in tourism , Journal of Tourism, Heritage & Services Marketing, Vol. 3, No.1: 15
46. Hankinson, G. (2004). Relational network brands: Towards a conceptual model of place brands , Journal of
Vacation Marketing, No. 10(2): 109 -121
47. Hapenciuc , et al. (2009). Safe-tourism in crisis situations appreciations in Romania’s case , Journal of tourism, No.
7: 47 -56
48. Hassan, S. et al. (2010). Perceptions of Destination Branding Measures: A Case Study of Alexandria Destination
Marketing Organizations , International Journal of Euro -Mediterranean Studies Vol.3, No.2: 269 -288
49. Institutul Național de Statistică – http://www.insse.ro
50. Institutul Național de Statistică (2017). Turismul României. Breviar Statistic
51. Ispas, I. & Saragea, R.A. (2011). Evaluating the image of tourism destinations. The case of the autonomous
community of the Canary Islands , Journal of tourism – Studies and Research in Tou rism, No.12
52. Jeuring, J. (2015). Discursive contradictions in regional tourism marketing strategies: The case of Fryslan, The
Netherlands , Journal of Destination Marketing & Management, Elsevier: 65 -75
53. Kasapi, I. & Cela, A. (2017). Destination Branding: A Review of the City Branding Literature , Mediterranean
Journal of Social Sciences, Vol. 8, No.4: 129 -142
54. Keller, K. (1993). Conceptualizing, measuring and managing customer -based brand equity , Journal of Marketing,
57(1), citat de Qu H., Kim L. & Im H. (201 1) A model of destination branding: Integrating the concepts of the
branding and destination image , Tourism Management, No. 32: 467
55. Keller, K. (1998). Strategic Brand Management: Building, Measuring and Managing Brand Equity , Prentice Hall,
Upper Saddle Ri ver, New Jersey, citat de Moisescu O. (2009) The Impact of Brand – Consumer Personality
Congruence on Brand Loyalty , International Journal of Business Research: pag. 175
56. Kiral’ova, A. & Pavliceka, A. (2015). Development of Social Media Strategies in Touris m Destination , Procedia –
Social and Behavioral Sciences 175: 358 -366
57. Konečník, M. & Gartner, W. (2007). Customer -Based Brand Equity for a Destination, Annals of Tourism Research ,
No. 34, citat de Schaar, R. (2013). Destination Branding: A Snapshot , Journal of Undergraduate Research XVI
58. Konečník, M. (2010). Marketing in tourism , Ljubljana: Meritum, citat de Binter U., Ferjan M. & Neves J. (2016).
Marketing Mix and Tourism Destination Image: The Study of Destination Bled, Slovenia , Organizacija, Vol. 4 9:
211

98
59. Kotler, P. & Gartner, D. (2002). Country as Brand, product and beyond: A place marketing and brand management
perspective , The Journal of Brand Management, No.9, citat de Hassan S. et al. (2010) Perceptions of Destination
Branding Measures: A Case S tudy of Alexandria Destination Marketing Organizations , International Journal of
Euro -Mediterranean Studies Vol.3, No.2: 271
60. Kotler, P. & Keller, K. (2008) Managementul marketingului -ediția a V -a, Editura Teora, București
61. Krishnakumar, K. (2009). Customer based brand equity: A pragmatic approach , citat de Hassan, S. et al. (2010).
Perceptions of Destination Branding Measures: A Case Study of Alexandria Destination Marketing Organizations,
International Journal of Euro -Mediterranean Studies Vol.3, No.2
62. Kulcsar, E. (2012). Considerations on tourist marketing theory and practice in Romania , Journal of tourism, No.
13: 40 -45
63. Laws, E. (1995). Tourist destination management: issues, analysis and policies . London: Routledge, citat de
Manhas Parikshat et al. (2 016). Role of tourist destination development in building its brand image: A conceptual
model , Journal of Economic, Finance and Administrative Science 21, Elsevier: 26
64. Le Bel, J. & Cooke, N. (2008). Branded food spokes characters: Consumer’s contribution t o narratives of
commerce , Journal of Product & Brand Management, No.17, citat de Manhas P. et al. (2016) Role of tourist
destination development in building its brand image: A conceptual model , Journal of Economic, Finance and
Administrative Science 21, El sevier
65. Leiper, N. (1995). Tourism Management , Melbourne: RMIT Press, citat de Kiral’ova A. Pavliceka A. (2015).
Development of Social Media Strategies in Tourism Destination , Procedia – Social and Behavioral Sciences 175:
359
66. Linh, D. (2012). Practice of I nternet Marketing in Destination Branding , Savonia Univeristy of Applied Sciences
67. Lynch, P. & Tinsley, R. (2001). Small tourism business networks and destination development , Hospitality
Management, No. 20: 367 -378
68. Maheshwari, V. (2011). Place branding’s r ole in sustainable development , Journal of Place Management and
Development, Vol. 4(2): 198 -213
69. Manhas, P. et al. (2016). Role of tourist destination development in building its brand image: A conceptual model ,
Journal of Economic, Finance and Administrati ve Science 21, Elsevier: 25 -29
70. McConnell, D. (1989). The tourist: A new theory of the leisure class , New York, citat de Manhas P. et al. (2016)
Role of tourist destination development in building its brand image: A conceptual model , Journal of Economic,
Finance and Administrative Science 21, Elsevier
71. Medlik, S. (2012). Dictionary of travel, tourism and hospitality. Third edition . Routledge
72. Middleton, V. & Hawkins, R. (1998). Sustainable tourism: A marketing perspective . Oxford: Butterworth –
Heinemann, citat de Buhalis D. (2000). Marketing the competitive destination of the future , Tourism Management
No.21, Elsevier: 99
73. Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (2011). Realizarea brandului turistic național pentru crearea unei
imagini pozitive a României ca destinație turistică
74. Moisescu, O. & Bertoncelj, A. (2010). Studiu privind relația dintre dimensiunile componente ale imaginii mărcii ,
Revista de Studii și Cercetări economice Virgil Madgearu, Nr. 1: 103 -117
75. Moisescu, O. & Gică, O. (2015). Practices and perceptions regarding online promotion in the hospitality industry:
the case of guesthouses from Romania , Journal of tourism, No. 19: 23 -28
76. Moisescu, O. & Vu, D. (2011). A Conceptual Review on Building, Managing And Assessing Brand Loyalty , Virgil
Madgear u Review of Economic Studies and Research: 67 -87
77. Moisescu, O. (2007). A conceptual analysis of brand evaluation , Competitiveness and European Integration: 93 -98
78. Moisescu, O. (2009). The Impact of Brand – Consumer Personality Congruence on Brand Loyalty , International
Journal of Business Research: 175 -179
79. Moisescu, O. (2010). An Empirical Investigation of Romania’s Country Brand as Tourism Destination , Studia
Universitatis Babeș -Bolyai, Negotia, Lv. 4: 67 -76
80. Moisescu, O. (2011). An Empirical and Exploratory Investigation of Romania’s Country Brand Image , International
Conference Marketing – From Information to Decision 4th Edition: 271 -283
81. Moisescu, O. (2013). An Empirical Investigation Regarding the Relationship Between Demographics and Travel
Preferences , International Conference „Marketing – from information to decision, 6th Edition: 158 -168
82. Moisescu, O. (2014). Assessing Customer Loyalty: A Literature Review, Multidisciplinary Academic Conference
on Economics, Management and Marketing in Prague (MAC -EMM)
83. Morgan, N., (2009). Destination Branding or Envisioning Place Reputation?, Institute for Tourism Zagreb
84. Morgan, N., Pritchard, A. & Piggott, R. (2002). New Zealand, 100% Pure. The Creation of a Powerful Niche
Destination Brand , Brand Management, No. 9: 335 -354
85. Morgan, N., Pritchard, A. & Pride, R. (2011). Destination Branding: Managing Place Reputation , Elsevier

99
86. Morrison, A. & Anderson, D. (2002). Destination branding , Missouri Association of Convention & Visitor Bureaus
Annual Meeting, citat de Trost, K. e t al. (2012). Events as a Framework for Tourist Destination Branding – Case
studies of two cultural events in Croatia , TURIZAM, Vol. 16, No.2
87. Municipiul Târnăveni (2017). Manualul de Identitate Vizuală
88. Nicula, V., Spânu, S. & Neagu, R. (2013). Regional to urism development in Romania – Consistency with Policies
and Strategies Developed at EU Level , Procedia Economics and Finance 6: 530 -541
89. Niță, I. & Niță, C. (2008). Piața turistică a României. Realități, Mecanisme, Tendințe , Editura Economică,
București, c itat de Kulcsar E. (2012). Considerations on tourist marketing theory and practice in Romania , Journal
of tourism, No. 13: 42
90. Oliveira, E. (2013). The Digital Challenge in Destination Branding: Brief Approach to the Portuguesse case ,
UMCG
91. Oliveira, E. (201 4). The digital complexity in destination branding: the case of Portugal as tourism destination ,
MPRA Paper, No.52680
92. Pawaskar, P. & Goel, M. (2014). A Conceptual Model: Multisensory Marketing and Destination Branding , Procedia
Economics and Finance 11, Elsevier: 255 -267
93. Pike, S. (2004). Destination brand positioning slogans – towards the development of a set of accountability criteria ,
Acta Turistica 16: 102 -124
94. Pike, S. (2009). Destination brand positions of a competitiveset of near -home destinations , Tourism Management,
30(6), citat de Qu H., Kim L. & Im H. (2011) A model of destination branding: Integrating the concepts of the
branding and destination image , Tourism Management, No. 32: 467
95. Popescu, L., Bădiță, A. & Șoșea, C. (2011). Aspects regarding v acation spending in the romanian tourism , Journal
of tourism, No. 12: 60 -65
96. Popescu, R. & Corboș, R. (2013). Creșterea competitivității unei destinații prin strategii de branding , Editura
A.S.E., București
97. Popescu, R. (2006). Rolul mass -mediei în promovare a orașelor , Revista de turism, Nr. 2: 52 -57
98. Prebensen, N. (2007). Exploring Tourists’s Image of a Distant Destinatin, Tourism Management, No.28: 747 -756
99. Qu, H., Kim, L. & Im, H. (2011). A model of destination branding: Integrating the concepts of the brand ing and
destination image , Tourism Management, No. 32: 465 -476
100. Reichheld, F. (2003). The one number you need to grow, Harvard Business Review, 82(6), citat de Moisescu, O.
(2014). Assessing Customer Loyalty: A Literature Review, Multidisciplinary Academic Conference on Economics,
Management and Marketing in Prague (MAC -EMM)
101. Richards, G. (2001). The experience industry and the creation of attractions , Cultural attractions and European
tourism, CABI, UK: Oxfordshire Publishing: 55 -69
102. Risitano, M. (2006). The role of destination branding in the tourism stakeholders system. The Campi Flegrei case ,
IV International Doctoral Tourism and Leisure Colloquium : 1-18
103. Ritchie, J. & Ritchie, R. (1998). The branding of tourism destination: Past achievements and future chal lenges,
Annual Congress of the International Association of Scientific Experts in tourism, citat de Almeyda -Ibanez, M. &
Babu, G., (2017). The evolution of destination branding: A review of branding literature in tourism , Journal of
Tourism, Heritage & Ser vices Marketing, Vol. 3
104. Rotariu, I. (2008). Dezvoltarea destinației turistice –Note de curs , Alma Mater, Sibiu
105. Schaar, R. (2013). Destination Branding: A Snapshot , Journal of Undergraduate Research XVI
106. Schmitt, B. (2014). Experiential attributes and consumer judgments, Northampton, MA: Edward Elgar, citat de
Manhas P. et al. (2016) Role of tourist destination development in building its brand image: A conceptual model ,
Journal of Economic, Finance and Administrative Science 21, Elsevier
107. Schwab K. & World Economic Forum (2017). The Global Competitiveness Report 2017 -2018
108. Singh, S. & Krakover, S. (2015). Homeland entitlement: perspectives of Israeli domestic tourists , Journal of Travel
Research, No. 54: 222 -233
109. Sirgy, M. (198 2). Self Concept in Consumer Behavior: A Critical Review , Journal of Consumer Research, Vol. 9,
citat de Moisescu O. (2009). The Impact of Brand – Consumer Personality Congruence on Brand Loyalty ,
International Journal of Business Research:176
110. Stăncioiu, A. et al. (2011). Imaginea destinației turistice – element de susținere în construcția brandului turistic
regional. Studiu de caz: Muntenia , Economie teoretică și aplicată, Vol. XVIII, Nr.2: 139 -152
111. Tan, A., (2008). Destination Branding: Creatin g a Destination of Choice , Perspectives in Asian Leisure and
Tourism, Vol.1, No.1, Art. 5
112. Tribe, J. & Snaith, T. (1998). From SERVQUAL to HOLSAT: holiday satisfaction in Varadero , Cuba. Tourism
Management, 19(1): 25 -34.
113. Trost, K. et al. (2012). Events as a Framework for Tourist Destination Branding – Case studies of two cultural
events in Croatia , TURIZAM, Vol. 16, No.2: 65 -77

100
114. Upshaw, L. (1995) Building brand identity: A strategy for succes in a hostile marketplace , New York, Wiley
115. Vorzsak, A. et al. (2006) . Marketingul Serviciilor: Ramuri și domenii prestatoare , Editura Alma Mater
116. World Economic Forum (2017). The Travel & Tourism Competitiveness Report 2017
117. World Travel & Tourism Council (2018). Travel & Tourism Economic Impact 2018. Romania
Resurse online
118. Adevărul.ro (2011). Turda are brand turistic. Clujul mai așteaptă. Vezi cum arată noul brand , Informație
disponibilă la: http://adevarul.ro/locale/cluj -napoca/turda -brand -turistic -clujul -mai-asteapta -vezi-arata -noul-
brand -1_50aea8b17c42d5a6639ed435/index.html
119. Infoactual.ro (2018). Politicienii spun lucruri trăsnite/Retrospectiva anului 2017 , Informație di sponibilă la:
http://infoactual.ro/politicienii -spun -lucruri -trasnite -retrospectiva -anului -2017
120. Gândul.info (2011). Lucian Bute va boxa în România pe 9 iulie, Informație disponibilă la:
http://m.gandul.info/sport -miscare/lucian -bute-va-boxa -in-romania -pe-9-iulie-8139147
121. http://neagrigore.blogspot.com/2007/04/int erviul -lui-lucian -georgescu -pe.html
122. http://observers.france24.com/en/20080930 -romanian -roma -spain -italy-advertising -campaign -reputation –
immigrants
123. http://transilvaniareporter.ro/cultura/doi -tineri -din-cluj-lanseaza -primul -brand -turist ic-al-transilvaniei -the-land-
beyond -the-forest/
124. http://www.aradon.ro/turda -si-a-lansat -brandul -turistic -salina -turda -in-centrul -brandului/89586 8
125. http://www.bihon.ro/creativi -dar-nu-prea-s-au-publicat -proiectele -depuse -pentru -logo-ul-oradiei -vezi-aici-cum-
arata/2024249
126. http://www.brasovtourism.eu/page.php?pag=43&more=391
127. http://www.capital.ro/cum -arata -noul-logo-al-capitalei.html
128. http://www.certitudinea.ro/arte -vizuale/view/eterna -Si-fascinanta -romanie -de-la-prototipul -splendorii -la-
paradigma -autobascaliei -nationale
129. http://www.dailybusiness.ro/stiri -turism/bistrita -si-a-facut -brand -turistic -un-proiect -in-valoare -de-1-mil-lei-
65419/
130. http://www.horeca.ro/restaurante/78 -arhiva/iunie -2011/1454 -statiunea -mamaia -promovata -sub-un-nou-
brand.html
131. http://www.mediafax.ro/social/explore -the-carpathian -garden -noul-slogan -turistic -al-romaniei -foto-6741629
132. http://www.monitoruljuridic.ro
133. http://www.q -travel.ro/stiri/brasovul -va-avea-un-brand -turistic -1858.html
134. http://www.romaniaturistica.ro/brandul -turistic -al-orasului -bistrita
135. http://www.tasnad -statiune.ro
136. http://www.tirnaveni.ro/cum -a-fost-creat -noul-logo-al-municipiului -tarnaveni/
137. http://www.ziare.com/gabriela -vrance anu-firea/primar -bucuresti/primaria -capitalei -a-ales-un-nou-logo-pentru –
bucuresti -1464344
138. https://emilpop.blogspot.com/2009/01/ciclul -vieii-destinaiei -turistice.html
139. https://www.digi talcountryindex.com/country -index -results
140. https://www.inovativ.ro/site/identitate -vizuala -branding/design -logo-sigla/identitate -vizuala -logo-design/rasnov –
turism
141. https://www.litoralulromanesc.ro/litoralul_pentru_toti.htm
142. https://www.paginademedia.ro/2017/05/logo -ul-capitalei -descalificat -era-aproape -identic -cu-al-orasului -taipei
143. https://www.tripadvisor.com/Attraction_Review -g298474 -d8338251 -Reviews –
Transylvania_The_Land_Beyo nd_The_Forest -Cluj_Napoca_Cluj_County_Northwest_Romania.html
144. https://www.wall -street.ro/a rticol/Turism/210296/logo -ul-bucurestiului -va-fi-schimbat -pentru -ca-seamana -cu-
unul-dintre -logo-urile-orasului -taipei.html
145. www.flickr.com
146. www.researchgate.net