Studiu Privind Experienta Si Starile Conflictuale In Sectorul Sanatatii Si Organizationale Sociale din Romaniadocx

=== Studiu privind experienta si starile conflictuale in sectorul sanatatii si organizationale sociale din Romania ===

Studiu privind experiența și stările conflictuale în sectorul sănătății și organizațiile sociale din România

Violența reprezintă utilizarea forței și a constrângerii de către un individ, grup, clasă socială în scopul impunerii voinței asupra altora.Violenta poate fi: fizică – utilizarea forței în scopul provocării suferinței fizice, psihică – utilizarea unui limbaj care influențează negativ dezvoltarea personalității unei personae, instituțională apare când o instituție neagă drepturile fundamentale ale unora dintre membrii ei; când violența este instituționalizată, ea devine o parte a culturii și este acceptată de către societate.

Expunerea la agresiune verbală și fizică a personalului medical reprezintă o problemă actuală, reală și complexă, cu impact negativ atât asupra personalului, pacienților cât și pentru serviciul medical. Aceste agresiuni, variază de la verbale la fizice. În mod curent, numai cele de severitate mare (de exemplu, rapoarte de reținere sau de incidente fizice având o anumită gravitate) sunt menționate în arhiva serviciilor de asistență medicală, și chiar aceste evenimente sunt adesea incomplet înregistrate în evidențe. Din păcate aceste incidente reprezintă însă doar o mică parte din totalul agresiunilor fizice și verbale cu care se confruntă personalul. Ratele accidentor de muncă și a îmbolnăvirilor în randul lucrătorilor din sănătate cauzate de acte de violență, nu sunt înregistrate ca atare nici in evidentele oficiale. Ca urmare, nu avem o bună cunoaștere privind frecvența, severitatea, date demografice sau factorii care contribuie la aceste incidente, și nici cu privire la costurile sociale pe care aceste incidente le generează și care contribuie la creșterea costurilor pentru serviciile medicale. Nivelul înalt de sub-raportare a incidentelor de violență și agresiune din sectorul sănătății s-a perpetuat și deoarece multe persoane acceptă agresiunea din partea pacienților sau însoțitorilor ca parte din slujbă.

Am ales sa vorbesc despre acesta tema deoarece consider ca este necesar sa stim ce se intampla intr-un mediu sanitar, din punctul de vedere al unui cadru medical sau al unui pacient. Este esential sa fim la curent cu problemele care apar adesea pentru ca putea gasi o rezolvare. Cu totii avem nevoie mai devreme sau mai tarziu de serviciile medicale oferite de catre medicii din tara noastra sau nu numai.

Studiul a urmărit să identifice experiențele medicilor bucureșteni privind frecvența și gravitatea acestor agresiuni, mecanismele și motivația comitenților, consecințe și impact asupra pacientilor și a sistemului de sănătate. Cercetarea evidențiază și factorii care contribuie la producerea acestor agresiuni, dar și sugestii ale medicilor cu privire la procedurile dezirabile fiind de asemenea solicitate și prezentate, opinii privind modalitățile de prevenire a fenomenului și îmbunatățire a mecanismelor de raportare și gestionare, precum și recomandări pentru managementul acestor situatii de criză.

Tipul de cercetare este descriptiv, bazat pe exemple, comentarii si articole reale. Tipul investigarii este unul online, inspirat din forumuri, ziare, siteuri de socializare, etc. Studiind, am descoperit ca numarul de incidente creste dar și severitatea impactului, fac ca unii profesioniști de îngrijire a sănătății, să sufere de simptome date de stres si epuizare, și în anumite cazuri de tulburări datorate unui stres post-traumatic. Din punctul de vedere al pacientului, starea de agresiune si nervozitate provine de cele mai multe ori de la nemultumirea serviciilor si felul in care au fost tratati ca si pacienti. Cat despre timp, de cele mai multe ori oamenii sunt nemultumiti de timpul pe care il petrec asteptand ore in sir. Cu problema asta se confrunta sistemul nostru romanesc iar rezolvarea ar fi sa nu mai existe discordanta intre numarul pacientilor si numarul medicilor disponibili.

Cercetarea se constituie ca un prim pas în direcția standardizării incidentelor de violență și a impactului acestora, și de a încuraja cercetarea empirică în domeniul agresiunii și violenței în profesii de îngrijire a sănătății și în alte unități administrativ teritoriale, precum și la nivel de țară. Acești indicatori de referință pot institui o bază adecvată pentru politici și proceduri de intervenție, contribuind la asigurarea sănătății și securității personalului la standarde dezirabile conform reglementărilor Uniunii Europene și implicit îmbunătățirea calității serviciilor acordate pacienților. Angajații din sănătate nu trebuie să accepte incidentele de comportament violent sau agresiv ca o parte normală a muncii. Ei au dreptul să se aștepte un loc de muncă sigur și securizat. Angajatorii și angajații trebuie să lucreze împreună pentru a elabora și implementa sisteme de prevenire sau reducere a comportamentului agresiv. Studiul include sugestii și recomandări ale personalului medical pentru îmbunătăți relația dintre furnizorii de servicii de sănătate și beneficiarii acestora.

Spre exemplu, un caz In care un cadru medical ar avea de suferit ar fi atunci cand s-ar confrunta cu un pacient care ar fi sub influenta alcoolului. Riscul de a fi agresat verbal sau fizic este major deoarece astfel de pacienti nu judeca limpede si ar putea devein foarte usor agresivi, din orice nemultumire minor ape care ei o intalnesc. O astfel de situatie s-ar putea rezolva cu ajutorul persoanelor care se ocupa de securitatea spitalului, clinicii etc.

Spre exempu, in Timisoara s-au luat masuri. “Conform actului normativ, amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui medic, asistent medical, șofer de autosanitară, ambulanțier sau orice alt fel de personal din sistemul sanitar, aflat în exercițiul funcțiunii, va fi pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
De asemenea, orice acte de violență, ca de exemplu lovirea, săvâșite împotriva cadrelor medicale vor fi sancționate cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar vătămarea corporală poate fi pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 6 ani. Vătămarea corporală gravă se va pedepsi cu închisoare de la 3 la 12 ani.'Ministerul Sănătății a mai atras atenția asupra problemelor de siguranță cu care se confruntă personalul medical. Astfel, anul trecut am înaintat un amendament la Legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor , care însă nu a fost adoptat. Până astăzi, dacă o persoană agresa un medic într-un spital putea fi sancționată cu închisoare de la 3 luni până la 2 ani, sau cu amendă, după caz. Noi am propus înăsprirea pedepselor. Astfel, agresorul va putea fi sancționat cu închisoare între 6 luni și 12 ani, în funcție de gravitatea faptelor. Prin noile măsuri urmărim descurajarea celor care nu respectă corpul medical aflat în exercițiul funcțiunii și munca depusă de angajații din sistem. Și, din nefericire, au existat în ultima perioadă unele cazuri îngrijorătoare', a declarat RITLI Ladislau.”

Deși violența manifestă tendințe de creștere în mai multe locuri de muncă, ea a devenit o problemă semnificativă în ultimele decenii în serviciile de sănătate, profesioniștii din acest domeniu fiind adesea obiect al violențelor de comportament din partea pacienților și a însoțitorilor acestora. Incă din 2002, Organizația Internațională a Muncii, Consiliul Internațional al Infirmierelor și Organizația Mondială a Sănătății (OMS)1 , semnalau faptul că la nivel global, violența la locul de muncă în acest sector ar putea constitui aproape un sfert din totalul violenței la locul de muncă și ar afecta mai mult de jumătate din personalul medical. În 2001-02 în Serviciul de sănătate din Marea Britanie, (National Health Service -NHS) au fost raportate 95.501 de cazuri de violență și agresiune, asistentele medicale fiind cel mai adesea victime (Oficiul National de Audit, 2003). Sectorul sănătate și asistență socială are cea mai mare expunere la violență în UE-272 raportat la locul de muncă (15,2%), hărțuirea și intimidarea în acest sector având valori mai mari decât media. Consecințele incidentelor violente, care cuprind rănirea, tulburări post-traumatice pe bază de stres, absența din motive medicale și proasta realizare a sarcinilor, pot fi afecta atat personalul cât și serviciile furnizate. Nu doar angajații sunt supuși la un risc potențial din partea agresorilor sau au de suferit din cauza acestor incidente cât și ceilalți pacienți și vizitatori. Ca urmare, disponibilitatea serviciilor se reduce, iar costurile cresc. O cauză a manifestărilor agresive, poate fi amplificarea comportamentelor violente care din stradă pătrund și în spitale, dar și stresul provocat de restructurarea sistemelor de sănătate precum și subdimensionarea personalului activ.

Atitudini agresive ale pacientilor

La întrebarea: „Cat de frecvent va confruntati cu atitudini agresive ale pacientilor sau ale însotitorilor acestora?" (cu cinci variante de raspuns prestabilite), 22% au declarat ca se confrunta frecvent, 36% uneori, 19% rar, 19% foarte rar si doar 3% niciodata.

Participantii la cercetare au fost, de asemenea, solicitati sa descrie tipul de agresiune cu care s-au confruntat în timpul programului de lucru pe parcursul ultimilor patru ani; 85% au declarat ca s-au confruntat cu agresiuni verbale si 10% cu agresiuni fizice. Dintre specialitatile medicale în care s-au produs aceste agresiuni fizice, amintim medicina de urgenta, cu cele mai multe dintre incidente – 34%, psihiatria 29%, chirurgia plastica si reparatorie 9%, respectiv cate 3,6% în cardiologie, medicina interna si terapie intensiva si, la niveluri mai mici, în celelalte specialitati din cele 39 în care activeaza medicii participanti.

Participantii au fost întrebati daca au cunostinta despre acte de violenta fizica suferite de colegi de serviciu sau de breasla; mai mult de jumatate au raspuns pozitiv. În ceea ce priveste aprecierile asupra evolutiei în timp a frecventei agresiunilor, opiniile potrivit carora violenta este în crestere prevaleaza.

La solicitarea de a încadra tipul agresiunii cu care s-au confruntat (întrebare cu sase variante de raspuns multiplu prestabilit si posibilitatea de a descrie forma de agresare, daca aceasta nu se regaseste între cele existente în chestionar), 62% au raspuns ca s-au confruntat cu agresiuni verbale sub forma de injurii, 67% s-au confruntat cu agresiuni verbale sub forma de amenintari, 6,8% au suferit lovituri si/sau raniri, 25% intrare cu forta în cabinet, 1,9% hartuire sexuala si 1,5% o alta forma de agresare (descrisa de respondenti).

Serviciile de interventie sunt ineficiente

Studiul investigheaza incidenta producerii actelor de agresiune si în functie de intervalul zilei, respectiv al saptamanii. Opiniile arata ca nu s-au observat diferentieri substantiale în functie de ora din zi, desi cei mai multi apreciaza ca ele au loc cu precadere la orele serii, iar cele mai multe agresiuni se produc în timpul zilelor obisnuite de lucru ale saptamanii si mai putin în weekend sau în zilele de sarbatori legale.

Trei sferturi din respondenti au declarat ca în unitatea în care îsi desfasoara activitatea exista un serviciu de interventie în cazul unor incidente care genereaza agresiuni la adresa personalului sanitar, dar unii medici au dorit sa precizeze ca sistemul existent este ineficient pentru interventii, limitandu-se la servicii de paza. În cazul în care sunt solicitati, angajatii serviciului refuza sa intervina, declinandu-si competenta, iar cei aflati în dificultate sunt îndrumati sa apeleze la politie si jandarmerie.

Cine sunt agresorii medicilor? Din experientele relatate de medicii care au participat la cercetare, au fost indicati însotitorii bolnavilor ca exercitand agresiunea în 78% din cazuri; 46% din acestea au fost comise chiar de pacienti.

Studiul investigheaza motivatia declarata a agresorului care a cauzat incidentul (sapte variante de raspunsuri multiple si o întrebare deschisa în cazul existentei altei motivatii decat cele prevazute în chestionar). Respondentii au apreciat ca timpul de asteptare este cel mai adesea cauza nemultumirii pacientilor sau însotitorilor acestora (53% din cazuri); 28,5% considera ca nemultumirea pacientilor sau a însotitorilor acestora este aparent fara motiv; alte posibile motivatii vizeaza nemultumire fata de diagnostic (18,7%) sau fata de consultatie (18%), refuzul de a prescrie un anume medicament (8,9%), refuzul acordarii concediului medical (4,4%) si refuzul sau imposibilitatea internarii, consemnat de 6,5% din medicii care au suportat agresiuni (fig. 1). Internarea a fost refuzata atunci cand cazul nu era urgenta medicala, din lipsa de locuri, din lipsa unor documente necesare efectuarii internarii ori ca refuz de a continua spitalizarea peste durata limita admisa de casa de asigurari de sanatate.

O cauza importanta, de natura a provoca nemultumiri din partea pacientilor, este lipsa de comunicare sau comunicarea deficitara cu pacientii si însotitorii. O autoevaluare privind comunicarea cu pacientii a fost solicitata medicilor care au participat la cercetare; 66% apreciaza aceasta comunicare ca fiind buna, chiar excelenta 27%, satisfacatoare 5,7% si doar 0,7% apreciaza ca uneori lasa de dorit.

Personalul medical trebuie să interacționeze strâns cu pacienți aflați de multe ori în condiții dificile, si uneori cu familiile acestora. Pacienții pot reacționa agresiv din cauza stării lor de sănătate sau a medicamentelor administrate. Pot avea de asemenea, un istoric de comportament violent, sau se pot simți frustrați și furioși, ca urmare a situației lor. Violența la locul de muncă din sănătate include fiecare episod de amenințare, abuz verbal sau atac care are loc în circumstanțe legate de ocupația persoanei și implică pacienții, rudele lor, și membri ai publicului.

Cercetarea a solicitat opinii deschise ale medicilor privind modul de rezolvare a situatiilor conflictuale, iar respondentii considera ca de rezolvarea situatiilor de acest gen ar trebui sa se ocupe preponderent un serviciu de paza si protectie. Firmele angajate ar trebui sa fie cu adevarat functionale si sa se implice eficient în rezolvarea conflictelor. În prezent, în unele spitale, reprezentantii firmelor respective îsi declina competenta, medicul fiind cel chemat sa aplaneze conflictul sau sa se adreseze politiei. De altfel, politia si jandarmeria sunt vazute ca avand un rol esential, în egala masura cu conducerea manageriala a unitatii, inclusiv prin afisarea masurilor care se pot lua în asemenea situatii si asigurand efectiv protectia muncii personalului. Un numar semnificativ de respondenti recomanda desemnarea unei echipe sau a unui personal specializat, eventual înfiintarea unui serviciu specializat din cadrul unitatii sanitare, care sa fie abilitat de conducere (incluzand în fisa postului asistent social, sociolog, psiholog) în rezolvarea conflictelor si negociere.

Se apreciaza ca Ministerul Sanatatii are responsabilitatea alocarii unei finantari corespunzatoare a sistemului, asigurand mai multe posturi pentru personalul medical si o salarizare corespunzatoare a acestora si, implicit, calitatea serviciilor medicale asteptate de pacienti (inclusiv reducerea numarului de pacienti si consultatii care revin unui medic, mai ales în serviciile de urgenta). Împreuna cu Parlamentul, ministerul de resort ar trebui sa clarifice legislatia, pentru a asigura protectia personalului medical. Medicii participanti la studiu solicita existenta unui protocol pentru astfel de situatii si proceduri clare atat pentru personal, cat si pentru pacienti.

Medicii accentueaza rolul esential al mass-mediei si solicita acesteia o mai mare implicare si programe dedicate educarii beneficiarilor de servicii de sanatate cu privire la drepturile si obligatiile pe care le au în baza contractului de asigurare încheiat. Este necesar sa înceteze campaniile de denigrare constanta a profesiei medicale în ansamblu, publicitatea negativa, prezentarea unor informatii înainte ca acestea sa fie verificate si a unor cazuri de malpraxis carora li se confera caracter de generalitate. Prea putine sunt informatiile care sa reflecte succesele practicii medicale din tara noastra, realizate în pofida conditiilor deficitare în care se desfasoara munca personalului medical, uneori chiar în conditii eroice. Tocmai aceste conditii, adesea neprielnice desfasurarii în bune conditii a actului medical, sunt una din cauzele cresterii nemultumirii pacientilor si o consecinta directa a expunerii la agresiune a personalului medical.

80.0 % din persoanele chestionate au fost expuse în cel puțin o circumstanță la agresiune verbală, iar 10% s-au confruntat cu incidente de agresiunea fizică, în timp ce 60% dintre cei intervievați consideră că tendința incidentelor de agresiune în timp este de creștere, multiplicare. În ce privește persoana agresorului, în 70% (421) din cazuri, medical a fost agresat de unul mai mulți însoțitori, 45% de pacienți, iar 30 % dintre medicii au suportat episoade de agresiune atât din partea pacienților cât și a însoțitorilor. Doar 50% dintre cei 460 de medici care s-au confruntat cu o formă de agresiune au raportat vreodată în mod oficial un incident managementului de spital. 26 de medici din cei 55 care au consemnat că au fost agresați fizic (în total declarând 176 agresiuni) au raportat incidentul la Poliție, adică 47%din cazuri. 58 % (271) dintre cei 460 care au fost agresati respectiv 50 % dintre respondenți declară că agresiunile verbale, fizice sau de altă natura produse în timpul exercitării profesiei le-au afectat sănătatea, calitatea vieții sau activitatea. 15% (85) apreciază că violența a avut un impact negativ asupra familiei și asupra calității vieții lor. 72 % (392) dintre participanții la studiu efectuează timp suplimentar de lucru, între una și 32 ore săptămânal, cu o medie de 8 ore săptămânal. Ancheta sociologică a confirmat că personalul medical, în speță cel din unitățile de urgență, se plasează într-o zonă cu risc mai mare de violență la locul de muncă decât populația in general. Unitățile de urgență gestionează crize care pot implica viață sau moarte, iar așteptarea îngrijirii poate genera frustrari – de ex. vizionarea unui alt pacient in stare mai critică ce a primit ingrijire primul, dar și un nivel ridicat de anxietate atat pacienților, cât și membrii de familie sau prietenilor care îi însoțesc. Doar 14 % (79) dintre cei chestionati au primit o instruire formală în managementul relatiei cu persoane violente, deși 86 % cred că acest lucru ar fi o idee bună.

RECOMANDĂRI FĂCUTE DE PARTICIPANȚII LA STUDIU:

Destinate conducerii spitalelor:

Proceduri mai clare. Intocmire si implementare unui PROTOCOL clar pt astfel de situatii (numar pentru reclamatii) pe care sa il cunoasca si aplice toti medicii,

COD al Relatiei Medic- Pacient,/GHIDURI DE PRACTICA MEDICALA

Prevenire prin organizarea pazei si protectiei la nivelul sectiilor si camerelor de garda

Telefoane portabile cu buton (rosu) de apel urgenta care sa actioneze direct la echipa de interventie, camere video pt supraveghere permanenta

Imbunătățirea calității serviciilor triajului.

Procedură clară privind comunicarea informațiilor legate de starea pacientului: interval orar, cine și cui se adreseaza. Nu agresarea cu intrebari a medicilor la orice oră și în orice activitate s-ar afla acestia.

Protocoale de interventie ale serviciilor de pază și protecție privind natura situatiilor si modul de intervenție față de pacienții sau insoțitorii agresivi.

Destinate organizării sistemului:

Să existe posibilitatea ca institutia (spitalul) să acționeze în instanță pacienții agresivi/ aparținătorii acestora pentru agresiunile asupra personalului medical.

Legea malpraxisului

. Cursuri de psihologie în Facultate, pregătire psiho- comportamentală pt medici, noțiuni de sociologie privind modelele socio-culturale ale unor categorii ale populației

Pacientii care nu reprezinta urgenta medicala sa poata fi trimisi la medicul de familie sau sa plateasca consultatia

In caz de abuz al adresarii in serviciul de urgenta, pacientul sa fie informat ca trebuie sa plateasca pentru consultatia solicitata abuziv

Posibilitatea de internare a pacientului de catre medicul UPU (pentru anumite categorii de afecțiuni)

. Eficientizarea scrisorilor medicale, triaj eficient si correct

Afisarea la vedere a masurilor care se pot lua in asemenea situatii

Filtru prin medicii de familie: consulturi periodice acordate de medicii de familie, screening pentru a se prezenta la UPU doar in situatii de urgenta/ ar reduce nr. de prezentări și timpul necesar comunicării cu pacientul.

CONCLUZII

În țara noastră, sistemele de raportare standardizate pentru aceste incidente sunt o excepție. Unii administratori au fost lenți în a aloca resurse pentru a atenua impactul și a preveni incidentele viitoare. Majoritatea medicilor care au fost victime ale violenței la locul de muncă nu au depus nici un raport oficial al evenimentului pentru a semnala violența fizică sau abuzul verbal. Subraportarea în sistem, în absența politicilor de monitorizare și gestionare a comportamentelor agresive (în special a unor politici de toleranță zero), este asociată unor cote mai mici de violență fizică și abuz verbal. De asemenea potrivit chiar declarațiilor victimelor, doar o parte din incidentele de agresare fizică produse la locul de muncă, se raportează poliției. Există un nivel înalt de sub-raportare a incidentelor de violență și agresiune din sectorul sănătății și deoarece multe persoane o acceptă ca parte din slujbă. Angajații din sănătate nu trebuie să accepte incidentele de comportament violent sau agresiv ca o parte normală a muncii. De asemenea, este importantă existența unor proceduri care să fie urmate în cazul oricărui incident violent, inclusiv acordarea de sprijin psihologic victimei.

Am ales sa studiez in acest domeniu deoarece recent, lucrand intr-un astfel de mediu am descoperit ca sunt in dezvoltare aceste situatii cu care ne confruntam si care apar zi de zi. La baza acestui studiu au stat diferitele cazuri care apar la clinica unde eu petrec cateva ore pe zi si unde ma ocup de astfel de probleme. Exemplele sunt reale, cat si procentajul. Faptul ca lucrez in domeniu m-a ajutat foarte mult ca dezvolt aceste subiect pentru ca m-am inspirat din cazurile reale de la serviciu, dar si din diferite cercetari sau pareri de pe siteurile de socializare unde oamenii isi expun nemultumirile. Am avut acces si la contul unde sunt depuse reclamatiile.

BIBLIOGRAFIE

Auer A. BioMed Central Ltd.: Aggression and violence against staff of ambulance services, Crit Care. 2010; 14(Suppl 1): P280. doi: 10.1186/cc8512 http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2934152/?report=reader

http://www.fundatiacmb.ro/res/publicatii/studiu.agresiune.2015.pdf

European Agency for Safety and Health at Work: Psychosocial risks and stress at work https://osha.europa.eu/en/topics/stress

Mirjam E. van Leeuwena* & Joke M. Hartebc : Violence against mental health care professionals: prevalence, nature and consequences, 23 Feb 2015, The Journal of Forensic Psychiatry & Psychology http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/14789949.2015.1012533#.VPVsYHysWeE

Studiu-pilot privind satisfacția pacienților în spitalele din subordinea Administrației Spitalelor și Serviciilor de Sănătate din Municipiul București (ASSMB), realizat în 2011, http://www.info-sanatate.ro/docs/Studiu_Pilot_Satisfactia_Pacientilor_2011_InfoSanatate_ASSMB.pdf

Studiu realizat de către Federația Europeană a Serviciilor Publice ca parte a unui proiect european extins, transmis de MediHelp International. iunie 2013 http://www.medipedia.ro/Articole/tabid/70/articleType/ArticleView/articleId/28247/Studi u-Aproximativ-3-dintre-doctori-510.aspx

http://latodis-med.com/stiri-medicale/cauzele-violentei-din-spitale.html

Septimiu Chelcea- Norme de redactare

Laura Grunberg- Segregarea de gen in sectorul medical