Studiu Privind Dinamica Editurilor2017 [619641]

studiu privind dinamica
editurilor și a activității editoriale din românia
Autori: Ioana Ceobanu, Ana Maria Despoiu

cuprins
1. Introducere   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  9
2. Aspecte și componente ale producției editoriale   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  10
2.1 Activitatea editorială la nivel european și mondial   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  12
2.2 De la industrie la câmpuri editoriale   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  13
2.3 Marketing și promovare   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  15
2.4 Canale de distribuție   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  17
2.5 Context legislativ   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  18
3. Aspecte metodologice   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  20
4. Analiza și interpretarea datelor   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  23
4.1 Date generale despre edituri   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  23
4.2 Canale de distribuție   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  24
4.3 Resurse umane   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  25
4.4 Producția editorială pentru perioada 2014-2016   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  29
5. Legislație și administrație   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  33
6. Impedimente și dificultăți întâmpinate de editurile analizate   . . . . . . . . . . . . . . . . .  35
7. Bibliografie   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  38
8. Anexă   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  40

9
Introducere
1. introducere
Studiul privind dinamica editurilor și a activităților
editoriale din România – 2017 este o continuare a studiului
„Piața de carte din România”, realizat în anul 2016 de
INCFC, în parteneriat cu Biblioteca Națională a României și cu Centrul Național ISBN-ISSN-CIP. Perspectiva asupra acestui sector cultural este completată în ediția actuală
prin repetarea măsurătorilor și prin accentuarea anumitor
aspecte identificate în studiul anterior.
Activitățile editoriale au trăsături similare cu celelalte
activități ce se încadrează în sectoarele culturale și creative: ele sunt „bazate pe valori culturale și / sau expresii artistice
și alte expresii creative”1, indiferent dacă acestea sunt
orientate către piață sau nu. Dimensiunea economică este
mai bine subliniată de termenul de „industrie culturală”, care
cuprinde printre activități și comercializarea conținutului cultural, a bunurilor sau a serviciilor aflate sub protecția
drepturilor de autor (copyright)2. Astfel, industria editorială
se află în rândul sectoarelor sau industriilor culturale, alături
de artele vizuale și artele spectacolului. Este important de
menționat că pe parcursul acestei lucrări, vorbind despre activitățile editoriale, vom folosi interșanjabil termenii
„industrie culturală” și „sector cultural”.
Nevoia de cunoaștere și înțelegere aprofundată a activității
editurilor este resimțită acut la nivel de statistici naționale comparative sau la nivel de aspecte teoretice. Una dintre principalele probleme pe care acest sector cultural le ridică în momentul studierii sale este lipsa unor definiții și a unor
concepte de lucru care să standardizeze posibilele comparații
sau analize la nivel de macro-date. Această lipsă reprezintă
1 Becuț A. et al. (2016). Cartea albă pentru activarea potențialului economic
al sectoarelor culturale și creative din România. București: Pro Universitaria,
p. 16.
2 Idem.un punct de pornire și o motivație pentru culegerea de date
statistice și informații, acestea fiind necesare și importante, în special din două perspective.
În primul rând, informațiile reprezintă un punct de sprijin
pentru decidenții politici în vederea elaborării și a adoptării unor
politici și strategii care să răspundă cât mai precis nevoilor din
domeniu. În al doilea rând, datele statistice reprezintă un punct
de sprijin pentru actorii3 din acest sector cultural, începând cu
luarea unor decizii la nivel organizațional, realizarea de planuri
de investiții sau afaceri și până la elaborarea strategiilor de comunicare și de creare a mărcii comerciale (branding ).
Politicile și strategiile se reflectă în activitatea editorială, în
piața de carte, unde efectele lor sunt cele mai vizibile și unde noi nevoi se conturează continuu.
Familiarizarea cu ciclul de producție din domeniul
cultural evidențiază neajunsurile și obstacolele și relevă, de asemenea, un potențial pentru dezvoltare. În acest context,
opiniile actorilor din industria editorială sunt demne de luat în considerare, indiferent în ce etapă intervin.
Fiecare etapă din ciclul de producție revine unei categorii
de actori din industrie și se suprapune funcțiilor pe care le
îndeplinește cultura, aceste funcții fiind interconectate. Ciclul
cultural este alcătuit din mai multe etape: creație, producție,
diseminare, prezentare / recepție, consum / participare, care la
rândul lor pot genera ciclicitate. Consumul / participarea poate
determina o anumită ciclicitate: modul în care este consumat
un produs cultural poate încuraja producerea unor noi produse
culturale4. Mai mult decât atât, colectarea de date din fiecare
3 Când vorbim despre actorii din domeniul editorial, facem referire la
persoanele ori organizațiile care activează în acest domeniu: autori, editori,
producători, tipografi, manufacturieri, distribuitori, dar și consumatori.
4 UNESCO (2009). The 2009 UNESCO framework for cultural statistics (FCS),
p. 20.

10
Aspecte și componente ale producției editoriale
etapă contribuie la conturarea unei imagini cât mai fidele a
situației din industria editorială.
Studiul de față vine în întâmpinarea acestor nevoi, pornind
de la activitatea din ultimii ani a editurilor din România,
acestea fiind principalii actori din industrie. Datele pe care
această cercetare le pune la dispoziție beneficiarilor oferă o
incursiune în complexitatea acestui sector cultural și servesc
drept fundament pentru investigații mai profunde, dar și
pentru inițierea unor schimbări la nivel structural, atât de jos
în sus, cât și de sus în jos (grassroots vs. cultural policy level)5.Este important de reținut că nu există analogii în ceea
ce privește datele statistice provenind din studii și analize
diferite, deoarece fiecare analiză a folosit o metodologie de
lucru distinctă, indiferent că analiza sau metodologia a fost realizată la nivel național sau internațional. În acest sens,
descurajăm compararea simetrică a unor seturi de date din
studii diferite, întrucât astfel de comparații sau completări de
date pot implica distorsionări și erori de interpretare. Acesta
este motivul pentru care vom oferi mai multe detalii în această
privință în capitolul dedicat metodologiei.
2. aspecte și componente ale producției editoriale
Un cadru conceptual și metodologic folositor realizării
de statistici culturale este oferit de „Framework for Cultural
Statistics” (2009), o publicație a Institutului de Statistică al UNESCO. Alături de carte, principalul produs al industriei editoriale, lucrarea include în domeniul cultural periodicele,
revistele și ziarele, fie tipărite, fie digitale. 5
Ca orice produs ce este rezultatul unui efort intelectual
și creator, cartea este un receptacul al unui set de valori – artistice, estetice, simbolice sau spirituale
6. În acest sens,
prin diseminarea de informații și valori culturale, are puterea
de a reprezenta, dar și de a influența opinia publică (prin răspândirea de valori)
7. Astfel, a rămas de-a lungul timpului
cel mai longeviv mijloc de comunicare și divertisment. De
aceea, industria editorială a fost un mediu expus propagandei
și cenzurii în perioada regimului comunist, servind promovării
unei anumite agende, ideologii și, în mod implicit, eliminării
5 Primorac, J. (2004). Mapping the position of cultural industries in
Southeastern Europe. In Cultural transitions in Southeastern Europe.
Institute for International Relations, p. 12.
6 UNESCO (2009). The 2009 UNESCO framework for cultural statistics (FCS). p. 22.
7 Breede, M. (2008). The brave new world of publishing: the symbiotic
relationship between printing and book publishing. Elsevier, p. 4.ideilor și a opiniilor antagonice. Editurile, fiind principalii factori
interesați de circulația ideilor, pot juca un rol în formarea
ideilor sau în cenzura lor; contribuția lor social-culturală, dar și
economică este astfel incontestabilă8.
Editurile joacă un rol important în ciclul de producție al
unei cărți. Acest ciclu este alcătuit din mai multe etape sau
procese ce se finalizează cu un produs – cartea – care ajunge
la un cititor / cumpărător (Figura 1)9. Aceste etape (verigi ale
lanțului) au fost expuse și în ediția precedentă a studiului,
sub forma unui ecosistem10 de publicare. Acest sistem este în
același timp și un lanț valoric, în sensul în care fiecare etapă
adaugă valoare produsului11.
8 Abramitzky, R., & Sin, I. (2014). Book translations as idea flows: The effects
of the collapse of Communism on the diffusion of knowledge. Journal of the
European Economic Association, 12(6), 1453-1520.
9 Thompson, J. B. (2012). Merchants of culture: the publishing business in the
twenty-first century. John Wiley & Sons, loc. 65.0
10 Metafora ecosistemului a fost folosită în studiul precedent privind piața
de carte, realizat în 2015, și se referă la „actorii, resursele și mediul în care
editurile, tehnologiile, finanțarea, gusturile de lectură și cititorii coexistă”.
Becuț, Croitoru (coord.) (2016). Caietele Culturadata, Volumul I. București:
Pro Universitaria, p. 86.
11 Thompson, J. B. (2012), op. cit., 65

11
Aspecte și componente ale producției editoriale
Prima etapă începe cu autorul care creează conținutul,
care ajunge ulterior la o editură (prin agent sau nu); urmează
munca de editare, etapa de tipărire, cartea ajungând apoi la
distribuitor și în cele din urmă la consumator. Consumatorul
nu are de obicei contact cu editura sau cu autorul, ci în mod
direct cu cartea12, așadar capetele extreme ale lanțului de producție sunt izolate unul de celălalt. Etapele prin care trece
o carte înainte de a ajunge la cumpărători / consumatori sunt
enumerate în Figura 1, însă nu este obligatoriu ca această
înlănțuire de etape și actori să urmeze în mod strict această
ordine.
Figura 1. Sistemul de producție / lanțul valoric al producției de cărți12
Autor
–Creare de conținut®Redactori
–Achiziționare conținut®Redactori
–Dezvoltare conținut®Redactori
–Controlul calității®Redactori și freelanceri
–Redactare
¯¯
Redactori și freelanceri
–Concept grafic®Culegător
–Cules pentru tipar®Redactori, autori,
freelanceri
–Verificare®Tipograf
–Tipărire și legare®Editori
–Vânzare și marketing
¯¯
Editori și distribuitori
–Depozitare și distribuție®Vânzători de carte,
retaileri, cluburi de carte,
angrosiști
–Vânzare de carte® Instituții / consumatori
12 13Activitatea editorială evoluează odată cu nevoile pieței
de carte, iar o mare parte dintre acestea sunt date de
dezvoltarea tehnologică și de inovații. Adaptarea reprezintă
o necesitate, conform ciclului producției în cultură: schimbările la nivelul consumului de produse culturale
determină apariția noilor produse. Adaptarea tehnologiei
la viața de zi cu zi a generat astfel noi nevoi în ceea ce
privește consumul de cultură scrisă, putând fi corelată cu o
nevoie de gratificare instantanee sau imediată – așa cum
au arătat rezultatele Barometrului de Consum Cultural
201614.
12 Thompson, J. B. (2012), op. cit., 65
13 Thompson, J. B. (2012), op. cit., 65 / 1144.
14 Becuț A. et al (2016). Barometrul de Consum Cultural. O radiografie a
practicilor de consum cultural. București: Pro Universitaria.În plus, ca și în cazul altor domenii culturale, dezvoltarea
tehnologică aduce o contribuție importantă la procesul de
„democratizare” a culturii, prin care este facilitat15 accesul
la produsele culturale. În acest moment este important de
precizat că, deși accesibilitatea produselor culturale crește,
aceasta nu garantează consumul, fiind vorba de mai mulți factori ce își pun amprenta asupra acestui proces.
În același timp, inovația permite celor care activează în
domeniul editorial o administrare mai eficientă a procesului
de producție – de exemplu, o carte poate fi tipărită în câteva
minute, la cerere, cu ajutorul unei minitipografii compacte,
ca de exemplu Espresso Book Machine16. Astfel de tehnologii
15 Laaksonen, A. (2010). Making culture accessible. Access, participation and
cultural provision in the context of cultural rights in Europe, Council of
Europe publishing.
16 Prezentarea Espresso Book Machine: https://www.youtube.com/
watch?v=qJUla8xJ5BM. Adresă accesată la data de 1.08.2017.

12
Aspecte și componente ale producției editoriale
sunt oportunități ce oferă mai multă autonomie și control
asupra procesului de publicare, ajutând la crearea și răspândirea de alternative la procesul clasic de producție
al editurilor comerciale, alternative ce includ autopublicarea
sau externalizarea parțială a anumitor segmente de
producție (precum tipărirea).
Acestea sunt numai câteva forme pe care influența
inovațiilor tehnologice le poate lua și rămâne de văzut în
ce măsură se manifestă în industria editorială românească.
Putem începe prin a observa activitățile editoriale din alte
țări, în baza unui sistem de producție similar.
2.1 Activitatea editorială la nivel
european și mondial
Vorbind despre industria editorială la nivel global, cea mai
mare cotă de piață este deținută de editurile din Uniunea
Europeană (33%), urmată de cota deținută de Statele Unite
ale Americii (26%)17. Tot la nivel global, raportată la industriile
media și de divertisment, industria editorială reprezintă 15%
din cota de piață.
În general, poate fi observată o tendință de creștere a
vânzărilor de carte online, ceea ce implică mai multe schimbări
la nivel de piață și de consumatori, precum și la nivelul lanțului
valoric. Aceste efecte sunt mai vizibile în țări precum Statele
Unite ale Americii și Marea Britanie18. Mai mult decât atât, în
cazul acestor țări a fost observată în ultimii ani o creștere în
vânzările de cărți electronice, astfel încât se poate vorbi despre
o piață bine formată pentru cartea electronică (e-book), mai
ales în Marea Britanie, unde cota de piață pentru e-book-uri reprezintă 8% din piața de produse editoriale digitale
19.
17 Wischenbart, R. (2012). IPA global publishing statistics. World, 114(12,189),
p. 3.
18 International Publishers Association (2014). Annual Report, p. 15.
19 Alte produse digitale pot fi baze de date sau abonamente la diverse
publicații.Aceasta reprezintă aproximativ 6-7% din piața europeană,
conform datelor din anul 201520.
În vederea evaluării mărimii industriei editoriale la nivel
european, putem urmări cum se raportează domeniul cultural
la totalitatea afacerilor și serviciilor, prin comparație cu datele
valabile pentru zona EU-28. Conform rezultatelor furnizate de Eurostat în 2016, în România au fost înregistrate 8.621 de întreprinderi culturale, reprezentând 5,3% din totalul serviciilor
21, cu 4,6 angajați per organizație culturală în
medie (comparativ cu 7,1 angajați per întreprindere când se ia în considerare totalul serviciilor
22) (Tabelul 1). Cartea
Albă pentru Activarea Potențialului Economic al Sectoarelor
Culturale și Creative din România (2016) evidențiază o creștere
a sectoarelor culturale și creative, în perioada 2011-2015, în
special în domeniul privat. În domeniul Carte și Presă, evoluția
cifrei de afaceri în acest interval de timp este pozitivă; astfel,
în anul 2011 aceasta se ridica la suma de 4.621.135 de euro,
iar patru ani mai târziu, în 2015, aceasta atingea suma de
5.399.796 de euro.23
20 Federation of European Publishers (2017). The Book Sector in Europe: Facts
and Figures, p. 5.
21 Serviciile totale se referă la totalitatea serviciilor din economia afacerilor,
cu excepția activităților de comerț, finanțe și asigurări.
22 European Commission (2016). Eurostat: Culture Statistics, Luxembourg:
Publications Office of the European Union, p. 79.
23 Becuț A. et al. (2016). Cartea albă pentru activarea potențialului economic
al sectoarelor culturale și creative din România. București: Pro Universitaria,
p. 7-9.

13
Aspecte și componente ale producției editoriale
Tabelul 1. Indicatori ai întreprinderilor culturale comparativ cu totalitatea serviciilor și afacerilor economice
Numărul întreprinderilorProcent din totalul
serviciilorMedia persoanelor angajate
per întreprindere în culturăMedia persoanelor angajate
per întreprindere în totalul
serviciilor
EU-28 676.488 6,4 3,2 5,2
România 8.621 5,3 4,6 7,1
Sursa: European Commission (2016). Eurostat: Culture Statistics, Luxembourg: Publications Office of the European Union, p. 79.
Numărul persoanelor care lucrează în domeniul editorial a
fost în scădere în spațiul UE în perioada 2008-201424, ultima
valoare înregistrată fiind de 150.791 de angajați. În România,
numărul acestora s-a menținut la aproximativ 27.000 în
perioada 2011-201525.
Valoarea exporturilor și a importurilor de carte în România
în 2014 a fost de 31 devmilioane de euro – export cărți (exclude
intra-UE) și 16,7 milioane import26.
2.2 De la industrie la câmpuri
editoriale
Pentru o înțelegere mai aprofundată a domeniului editorial,
propunem folosirea conceptului de câmp editorial, folosit
de John B. Thompson (2012) în „Merchants of Culture. The
Publishing Business in the Twenty-First Century”. În urma unei
cercetări întreprinse între anii 2005 și 2009 în Statele Unite
ale Americii, Thompson se folosește de conceptul de câmp
introdus de Pierre Bourdieu (1993), adaptându-l la contextul
industriei editoriale, cu scopul de a oferi o înțelegere mai
bună a lumii editoriale. Conceptul de câmp face referire la un
„spațiu structurat de poziții sociale ce pot fi ocupate de agenți
24 Federation of European Publishers (2017). The Book Sector in Europe Facts
and Figures, p. 3.
25 În anul 2011 existau 27.396 angajați în Carte și Presă, iar în 2015 – 27.696
26 European Commission (2016). Eurostat: Culture Statistics, Luxembourg:
Publications Office of the European Union, p. 108-109.și organizații, unde fiecare poziție depinde de tipul și cantitatea
resurselor sau a capitalului pus la dispoziție”27.
Orice domeniu poate fi văzut drept un câmp. Acesta
reprezintă un spațiu unde actorii se află mereu în relații de concurență, dependență sau cooperare
28. Un câmp
include, de asemenea, relații de putere, anumite resurse,
precum și diverse practici. Este folositor să privim industria editorială ca pe o multitudine de lumi sau câmpuri, fiecare cu trăsăturile sale. Astfel, domeniul editorial preocupat de
publicații de beletristică poate funcționa foarte diferit de
cel universitar sau tehnico-științific. O astfel de diferență între domenii poate fie explicată prin prisma publicului
căruia editura i se adresează – în funcție de acesta, fiecare
domeniu adoptă o strategie de marketing și promovare
care să implice un public cât mai mare, în așa fel încât să
îi asigure succesul.
Conceptul de „câmp” ilustrează mai bine natura
dinamică, flexibilă a elementelor care compun industria editorială. Prin acest concept putem sublinia importanța
aspectului relațional dintre organizații și alți agenți29, altfel
spus, asupra relațiilor ce compun capitalul social al unei
edituri. În cele din urmă, aceste relații însumează o resursă
de care editura este dependentă, alături de capitalul
economic, uman, intelectual, simbolic. Mai mult decât atât,
27 Thompson, J. B. (2012), op. cit., 37.7
28 Idem.
29 Idem, 40.6

14
Aspecte și componente ale producției editoriale
nu numai editurile, ci și orice actori din industria editorială
sunt dependenți de tipurile de capital pe care le dețin30.
Adoptarea conceptului de câmp editorial permite
abordarea fiecărui domeniu de publicare ca având o
dinamică / logică inerentă care pornește de la o cunoaștere
practică și determină modul în care editura participă pe piață
31. Analizele câmpului editorial pot dezvălui o logică
sistematizată a domeniului, completând experiența și
cunoașterea personală; însă pentru identificarea logicii unui
câmp editorial este nevoie de o analiză în profunzime, de
lungă durată.
Un factor care delimitează un câmp editorial și o anumită
logică de funcționare este limba în care sunt publicate cărțile.
Fiecare limbă, fie că e de circulație internațională sau nu,
impune o anumită dinamică pe piața cărții, fără a fi singurul
factor determinant32. În acest sens, cărțile în limba engleză
dispun de un public consumator mult mai larg, dar și de o
structură dezvoltată – un câmp editorial cu o logică distinctă.
2.2.1 Tipuri de capital în activitatea editorială
Editurile pot îngloba mai multe tipuri de activități. Așadar,
editurilor le revin multiple responsabilități, pornind de la
achiziționarea de conținut, realizarea de investiții și asumarea
unor riscuri, dezvoltarea ulterioară de conținut, controlul calității bunurilor aflate în procesul de publicare, până la
responsabilități de management sau coordonare și promovare,
respectiv vânzarea bunurilor culturale33. Toate aceste activități
pot fi văzute ca forme de acumulare a diverse tipuri de capital,
așa cum sunt expuse în Figura 2 .
30 Idem, 42.5.
31 Idem, 56.0.
32 Idem, 60.0.
33 Idem, 74.0.Figura 2. Tipurile de capital relevante pentru industria
editorială
Capital economic
–resurse financiare și rezerve de capital
Capital uman
–resurse umane, abilități, cunoștințele și competențele angajaților
Capital social
–rețeaua de contacte, relații în domeniu
Capital intelectual
–proprietatea intelectuală deținută și controlată, drepturile deținute asupra conținutului
intelectual
Capital simbolic
–prestigiul, statusul, respectul acumulate și asociate editurii
Sursa: Thompson, J. B. (2012). Merchants of culture: the publishing business
in the twenty-first century. John Wiley & Sons, loc. 41.7
Astfel, cele mai importante forme de capital din industria
editorială sunt capitalul economic, capitalul uman, social,
intelectual și simbolic34 – acumulate și deținute de orice editură
în mod constant.
Capitalul economic este deosebit de important, pentru că
organizațiile au nevoie în mod constant de resurse financiare,
pentru producția și publicarea cărților, pentru plata angajaților,
fie cu contract permanent sau pe drepturi de autor, promovare
și marketing, concept grafic etc.35.
Activitatea editorială depinde, de asemenea, de resurse
de capital uman, de personalul editorial și de abilitățile,
competențele și cunoștințele acestuia. De aceea este vital
pentru organizații să aibă acces la oportunități de dezvoltare
și formare continuă a angajaților, precum și la resurse care
să asigure plata personalului, în conformitate cu munca
depusă36. Dintre actorii care fac parte din procesul de
producție a unei cărți, autorii sunt cei care furnizează conținut
intelectual unei edituri, alcătuind capitalul intelectual . Altfel
34 Idem, 41.0/1144.
35 Idem, 44.0.
36 Idem, 47.0.

15
Aspecte și componente ale producției editoriale
spus, acesta reprezintă de fapt drepturile pe care editura le
deține asupra conținutului folosit, publicat, drepturi obținute
în urma semnării unor contracte. Situațiile de colaborare
dintre autori și editori reprezintă o etapă importantă în procesul de producție, supusă unor vulnerabilități date de
lacune legislative, aspecte pe care le vom detalia ulterior în această lucrare.
Capitalul social face referire la relațiile pe care editura
le leagă în domeniu, la rețeaua de contacte. Aceasta poate înlesni anumite procese editoriale și reprezintă o resursă
importantă pentru editori, fiind un element esențial în succesul
organizației37.
Capitalul simbolic este o resursă mai puțin evidentă sau
înțeleasă, fiind intangibilă, dar foarte necesară. Editorii, prin alegerile pe care le fac și prin faptul că ajută la producerea
și răspândirea de conținut intelectual, sunt asemenea unor
mediatori culturali. Ei ajută la promovarea anumitor valori
culturale, gusturi sau preferințe în rândul publicului. Prin
urmare, editura capătă o anumită imagine, fiind important
felul în care este văzută și percepută de public. Fiecare editor
are o idee despre cum vrea să fie percepută organizația lui (de exemplu, că produce conținut de calitate), iar o organizație cu un capital simbolic crescut va avea șanse
mai mari să achiziționeze conținut de calitate sau să atragă
proiecte, să facă investiții de succes și să obțină profit.
Editorii independenți sau autorii pot acumula capital simbolic
la rândul lor, așadar acesta nu se acumulează numai la nivel
instituțional38.
Vorbind despre poziția editurii în câmpul editorial,
capitalurile economice și simbolice sunt cele mai importante
într-o situație de concurență pe piața de carte39. Însă
pentru evaluarea situației generale din România, dincolo de
poziționarea și puterea economică a industriei editoriale,
37 Idem.
38 Idem, 50.0.
39 Idem, 53.0.ne vom concentra asupra datelor legate de funcționarea
internă a editurilor, de capitalul uman și de cel simbolic.
2.3 Marketing și promovare
Controlul editorial a fost introdus în momentul în care
cărțile au început să fie vândute pentru profit și a devenit
crucial în momentul în care vânzarea de cărți a devenit competitivă. Această dezvoltare a fost susținută de asemenea atât de faptul că lectura unei cărți este văzută ca o activitate cu beneficii, cât și de faptul că valorile promovate de cărți sunt însușite de oameni și construiesc
astfel baza unei strategii eficiente de marketing40. Controlul
editorial a devenit de-a lungul timpului mai selectiv, pentru
a asigura un nivel ridicat al calității, ca răspuns la volumul
crescut de cărți, precum și la numărul crescând de oameni
alfabetizați sau având competențe crescute41. În acest caz
devine deosebit de relevant și important departamentul de
marketing și publicitate, ce ar trebui să asigure vizibilitatea și
succesul produselor editurii pe piața de carte. Însă accentul se pune în mare măsură pe activitatea de promovare și mai
puțin pe cunoașterea pieței sau a impactului unui produs, pe
aflarea potențialului pieței.
Cartea, redusă la obiectul comercializat, are o valoare
economică, deci generează capital economic. Atunci când
luăm în considerare și conținutul ei, respectiv calitatea, cartea are puterea de a genera capital simbolic
42. Aceste
două tipuri de capital sunt strâns legate între ele, de altfel,
fiecare dintre ele fiind resurse de care editurile se pot folosi în elaborarea strategiilor.
Strategiile editoriale pot fi privite drept forme de control
editorial, adaptate în încercarea de a asigura succesul editurii într-o situație permanentă de concurență. Aceste strategii includ decizii la nivel organizațional cu privire la
40 Breede, M. (2008), op. cit., 21.
41 Idem., 22.
42 Thompson, J. B. (2012). op. cit., 53.

16
Aspecte și componente ale producției editoriale
selecția titlurilor, tiraj, design-ul coperților și distribuție; o
strategie nu vizează numai departamentul de marketing, ci întreaga editură. Vorbim despre strategii editoriale în conexiune cu capitalul simbolic, deoarece rezultatele sunt considerabil vizibile pentru public prin ceea ce alcătuiește
imaginea editurii.
În momentul în care cartea intră în activitatea editorială
și, deci, în procesul de producție, ea vine cu o încărcătură
simbolică ce depinde de notorietatea autorului său. Această
încărcătură influențează traseul pe care îl va avea cartea în
drumul către consumator, având potențialul de a-l scurta semnificativ. J. B. Thompson (2012) identifică două tipuri de
strategii în industria editorială: strategia bazată pe conținut și calitatea acestuia și cea orientată către consumatori / cititori
și cerințele lor (market for content vs. market for customers43).
De exemplu, bestsellerurile pot pava drumul pentru
următoarele cărți ale aceluiași autor, asigurând editurii o
formă de succes și acoperind investiția, răspunzând totodată
preferințelor de consum ale publicului cititor – motive pentru
care numeroase edituri se dezvoltă pe baza vânzării de
bestselleruri, abordând o strategie orientată către consumator.
Astfel, editura poate obține mai multă vizibilitate, deși această
strategie nu are neapărat efecte de lungă durată. Graficul din
Figura 3 servește drept ilustrare a „duratei de viață” a unei cărți, arătând evoluția numărului de exemplare vândute de
când o carte a fost publicată pentru prima oară.
Editurile universitare reprezintă un caz separat, întrucât
ele nu urmăresc în mod necesar profitul, au un tiraj mult mai
mic, mai puține titluri și urmăresc într-o măsură mai mare să
publice un conținut de calitate44.
43 Thompson, J. B. (2012), op. cit., 56.00.
44 Greco, A. N. (2013). The book publishing industry. Routledge, p. 15.Figura 3. Ciclul de viață al unei cărți
Sursă: Breede, M. (2008). The brave new world of publishing: the symbiotic
relationship between printing and book publishing. Elsevier, p. 124
Relația cu publicul este esențială pentru dezvoltarea
editurilor, iar practicile / instrumentele de care dispune organizația sunt nenumărate. Mai concret, activitatea de marketing din cadrul editurilor implică, printre altele,
informarea consumatorilor despre noile publicații și încurajarea
lor în cumpărare – prin e-marketing, cataloage, publicitate, buletine informative
45, sesiuni de autografe, turnee etc. Cu
toate acestea, promovarea a devenit mai dificilă în ultimii ani,
întrucât volumul de informații care circulă prin orice platformă
de comunicare este foarte mare, iar atenția cititorilor este
greu de captat46. Totuși, noi medii de comunicare pot capta
atenția consumatorilor – International Publishers Association
a identificat un potențial de promovare în mediul YouTube,
care este o platformă populară ce captează rapid și eficient
atenția publicului47.
45 Thompson, J. B. (2012). op. cit., 80.
46 Idem.
47 https://www.internationalpublishers.org/market-insights/trends-and-
innovation/272-publishers-wake-up-to-the-possibilities-of-youtube.

17
Aspecte și componente ale producției editoriale
Un instrument-cheie de care dispune o editură sunt
târgurile de cărți, care funcționează asemenea unor platforme
unde editurile pot întreprinde mai multe tipuri de activități.
Târgurile de cărți îndeplinesc roluri multiple: ele pot fi o piață
de desfacere, o expoziție, au rol educativ, facilitează crearea
de rețele sociale (networking), vânzările, promovarea și
comunicarea cu publicul48. Pe de o parte, pot avea întâietate
rolurile de promovare și de vânzare directă – în cazul târgurilor
ce se bazează pe consum. De cealaltă parte, alte târguri
pun mult mai mult accentul pe networking, precum Târgul
Internațional de Carte de la Frankfurt (Frankfurter Buchmesse).
Acesta este cel mai mare târg de carte din lume. Experiența
organizatorilor târgului de la Frankfurt arată că dispunerea standurilor / editurilor afectează în mod direct experiența vizitatorilor, având potențialul de a crea noi comunități și de a facilita diverse discuții sau întâlniri. De asemenea,
oportunitățile pentru edituri sunt numeroase, de la organizarea
de conferințe, seminare sau ateliere, la existența unui Club
Business, special pentru a oferi editurilor acces larg la aceste
tipuri de evenimente. În plus, organizatorii au identificat o nevoie în rândul editurilor de a interacționa cu alte industrii
din sectoarele culturale și creative49.
În Statele Unite ale Americii, această nevoie a fost
întâmpinată de formarea unor grupuri editoriale, sau ceea ce
J. B. Thompson (2012) numește „clubbing together”. Această
soluție asigură cele mai multe avantaje editurilor mici sau
medii și oferă posibilitatea de a realiza diferite aranjamente cu
privire la distribuție sau vânzări colective; de exemplu, serviciul
de distribuție al unei edituri poate fi pus la dispoziție alteia,
mai mici, care nu și-l poate permite sau are nevoie de servicii
mai complexe50. În acest sens, colaborarea nu poate fi decât
benefică pentru dezvoltarea ulterioară a afacerilor.
48 International Publishers Association (2015). The Future of Book Fairs, p. 2.
49 International Publishers Association (2016). World Book Fair Report, p. 4.
50 Thompson, J. B. (2012). op. cit., 485.42.4 Canale de distribuție
Atingerea obiectivului de a distribui produsul cultural
către un grup cât mai larg de consumatori depinde într-o mare măsură de eficiența canalelor de distribuție. Astfel, o infrastructură bine dezvoltată poate conduce ulterior la
creșterea gradului de consum, așa cum și oferta editorială este
strâns legată de infrastructura pe care o are la dispoziție, de
numărul și acoperirea librăriilor51.
Piețele de carte din Europa sunt afectate de companiile
globale de distribuție, care domină distribuția produselor digitale și beneficiază de oportunități de optimizare a taxelor
52. În această competiție, operatorii naționali din
Europa sunt, de asemenea, afectați de barierele lingvistice
care limitează mărimea pieței de carte, de încetarea menținerii prețurilor fixe în comerț sau de subminarea prețurilor de către comercianții din mediul online. Astfel, traducerile în și din limbi mai puțin circulate pot fi, de asemenea, mai costisitoare și pot impune dificultăți mai
departe în distribuția cărților53.
Țările din Europa de Sud-Est întâmpină dificultăți în
procesul de distribuție a cărților, de a ajunge pe piață,
datorită unui număr scăzut de librării54. În cazul pieței de
carte din România, rețeaua de distribuție este redusă și
scade în continuare. Numeroase afaceri mai mici nu sunt
profitabile, în comparație cu marii vânzători de carte. La
nivelul pieței de carte sunt identificate „disfuncționalități”,
51 Frunteș, C. (2016). Supporting the development of the Romanian book market.
Establishing a fixed book price according to the European model. Bulletin of
the Transylvania University of Brașov. Economic Sciences. Series V, 9(2), 334.
52 Ernst & Young (2014) „Creating growth: Measuring cultural and creative
markets in the EU”, p. 33.
53 Primorac, J. (2004). Mapping the position of cultural industries in Southeastern Europe. In Cultural transitions in southeastern Europe.
Institute for International Relations, p. 12.
54 Primorac, J. (2004). op. cit., p. 11

18
Aspecte și componente ale producției editoriale
printre care: varietatea scăzută a ofertei, distribuitori
axați pe bestselleruri și reducerile foarte mari55. În ceea
ce privește dezvoltarea peste hotare, editarea într-o limbă
care nu este de circulație internațională reprezintă una
dintre problemele sectorului cărții, adresându-se unei piețe
restrânse de cititori. La polul opus, industria editorială
dominantă este de departe cea care se adresează cititorilor
de limbă engleză56.
Mediul online are, desigur, avantaje date de eficiența
folosirii timpului, o centralizare a ofertelor de cărți și a
distribuției, însă librăriile permit o formă de interacțiune mai
personală cu produsele culturale, oferind în același timp
posibilitatea consilierii din partea angajaților. În același timp,
mediul online nu este general accesibil, pe tot teritoriul țării,
dar nici rețeaua de librării nu este prezentă pe tot teritoriul
țării. Adeseori, activități din unele etape sunt externalizate
către terți, pentru a minimiza costurile de producție și a crește
eficiența57.
2.5 Context legislativ
Publicarea de cărți plasează țările într-un schimb
global de cunoaștere, numit de International Publishers Association „adevărata monedă de circulație globală la începutul secolului XXI”
58. Cu ajutorul internetului și al
celorlalte mijloace moderne de comunicare, societatea se transformă într-o societate a cunoașterii. Ceea ce definește o societate a cunoașterii este o strategie de dezvoltare economică bazată pe cunoaștere și pe resursele intelectuale (experiență, cunoaștere, abilități,
noi tehnologii) de care dispun organizațiile. Fiind resurse
nelimitate și intangibile, modul în care sunt folosite
55 Frunteș, C. (2016)., op. cit., p. 335.
56 Primorac, J. (2004)., op. cit., 60.0 / 1144.
57 Thompson J. B. (2012)., op. cit., 71.
58 Wischenbart, R. (2012). IPA global publishing statistics. World, 114(12,189),
7-046., p. 2.este reglementat pentru a oferi protecție în situațiile de
concurență pe piață59.
Drepturile de proprietate intelectuală sunt necesare pentru
a asigura legalitatea circulației produselor culturale și a celor
științifice – de ex., invențiile. Drepturile de autor sau copyright
sunt o subcategorie și sunt legate de literatură și lucrări artistice
precum muzică, filme și alte produse ce pot fi ușor diseminate60.
„Legea drepturilor de autor protejează creativitatea, sub
forma alegerii sau aranjamentelor de cuvinte, note muzicale,
culoare, forme sau mișcări. Protecția acoperă persoana care
deține drepturile de proprietate, împotriva celor care copiază
sau preiau și folosesc forma sub care lucrarea originală a fost exprimată de autor”.
61
Industria editorială face parte din industriile de bază ce
se folosesc de copyright (Core Copyright Industries ). Aceste
industrii sunt integral implicate în „crearea, producerea și manufacturarea, interpretarea, difuzarea, comunicarea și expunerea sau distribuirea și vânzarea operelor și a altor obiecte protejate”
62. În sistemul de producție a unei cărți,
autorii sunt principalii producători de conținut, iar editurile sunt mijlocitori ai acelui conținut. De aceea, contractele
obținute, semnate cu autorii stau la baza activității editoriale
și sunt predispuse la vulnerabilități. În această idee, sistemul
legislativ are rolul de a proteja sau stimula dezvoltarea
industriilor bazate pe copyright, dar în același timp, datorită
unor reglementări incomplete sau inadaptate la prezent, poate
pune obstacole majore în buna funcționare a editurilor.
Evoluția tehnologică poate fi unul dintre factorii care au un
impact semnificativ asupra felului în care funcționează lanțul
59 World Intellectual Property Organization (2013). Economic Aspects of
Intellectual Property in countries with economies in Transition, p. 5.
60 Bina, V., et al. (2012). ESSnet-culture final report. Luxembourg: EU, p. 41.
61 Zaman, G. (2008). Copyright-Based Industries-An Important Sector of
Economic Growth in Romania. Buletinul Universității Petrol–Gaze din
Ploiești, 60(3), p. 1.
62 World Intellectual Property Organization (2003). The WIPO Guide on Surveying
the Economic Contribution of the Copyright Industries. Geneva, p. 51.

19
Aspecte și componente ale producției editoriale
valoric al producției de cărți, așa cum am descris la începutul
acestei lucrări. Afacerile din domeniul editorial, susținute de un
anumit sistem legislativ, se luptă cu apariția noilor tehnologii și
modele de afaceri, care pun la încercare și regulile concurenței63.
În prezent, legile relevante pentru domeniul editorial sunt:
• Legea nr. 111/1995 privind depozitul legal de documente
– modificată prin Legea nr. 209/2007 (cu modificările și
completările ulterioare)
• Legea timbrului literar (nr. 35/1994) (cu modificările și
completările ulterioare) – frecvent disputată, în special din
momentul elaborării proiectului de lege nr. 583/2014 (cu
modificările și completările ulterioare)
• Legea sponsorizării (nr. 32/1994) – modificată de
L. 394/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 892/2006
(cu modificările și completările ulterioare)
• Legea drepturilor de proprietate intelectuală (nr.
344/2005) (cu modificările și completările ulterioare)
• Noul cod fiscal (2016) – actualizat în 2017 (cu modificările
și completările ulterioare)
• Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale –
actualizată în 2017.
• Legea nr. 186/2003 privind susținerea și promovarea
culturii scrise – actualizată prin OUG 24/2006 (cu
modificările și completările ulterioare)
În prezent, la nivel european au loc dezbateri cu privire la
reducerea sau eliminarea TVA-ului pentru cărțile electronice
și pentru alte publicații electronice64. În numeroase țări
din lume este aplicat sistemul prețului fix al cărții, decis de
editură: Austria, Franța, Italia etc.65. Sistemul este aplicat în
63 Thompson, J. B. (2012), op. cit., 65.
64 Disponibil la adresa http://www.consilium.europa.eu/en/policies/reduced-
vat-epublications/. Accesat la 1.08.2017.
65 Frunteș, C. (2016), op. cit., 333.mod asemănător în toate aceste țări, cu variabile legate de
timp, vânzări sau gradul de reducere66. În România, cărțile
sunt exceptate / excluse de la plata integrală a TVA, aceasta
fiind redusă de la 9% la 5% (timbrul cultural).
Ultima propunere la nivelul Consiliului European (2006/112/
CE) ar permite țărilor membre să continue să aplice rate
scăzute ale TVA la cărți audio, ziare audio și la alte periodice
dedicate persoanelor cu deficiențe de auz67. Această propunere
face parte dintr-un proiect mai larg ce are drept scop stabilirea
unei „zone unice europene de TVA”68.
Scopul unui asemenea sistem ar fi cel de protejare a
bunului cultural – cartea, precum și de facilitare a accesului
consumatorilor la cărți – reducerile nu sunt permise noilor
apariții pe o perioadă limitată, stabilită de lege (de exemplu,
în Franța această perioadă este de doi ani). Aceasta este o
măsură de democratizare a pieței de carte, lăsând în urmă
o piață dominată de bestselleruri. În Germania, prețul poate
include TVA, dar nu poate fi redus și există transparență în
ceea ce privește modul în care s-a ajuns la prețul final al
cărții.
Avantajele introducerii prețului unic / fix pe piața de
carte includ o mai mare diversitate a ofertei, susținerea
infrastructurii, supraviețuirea și răspândirea librăriilor
independente, piață axată mai mult pe calitate, menținerea
ocupației de redactor, preț accesibil. Acest regim poate
ajuta și la dezvoltarea mediului editorial academic, în care
de regulă vânzările sunt mai mici. Raportul „Books – at
what price? Report on policy instruments in the publishing
industry in Europe” (2012) arată că adoptarea unui sistem
de preț fix al cărții nu a dus la creșterea prețurilor cărții în
niciunul dintre cazuri, comparativ cu țările în care această
66 Frunteș, C. (2016), op. cit., 334.
67 Disponibil la adresa http://www.consilium.europa.eu/en/policies/reduced-
vat-epublications/. Accesat la 1.08.2017.
68 „Action plan on VAT. Towards a single EU VAT area – Time to decide”,
Brussels, 7.4.2016.

20
Aspecte metodologice
schimbare nu a avut loc69. În același timp, este mai probabil
ca drepturile autorilor să fie respectate într-un sistem al
prețului fix. Acest sistem ar trebui să permită dezvoltarea
industriei editoriale, având în vedere succesul din Franța și
Germania, unde numărul de titluri s-a triplat între 1970 și
200870.Opozanții sistemului prețului fix argumentează că piața
trebuie să rămână liberă, iar prețurile trebuie să fie dictate
de piață. În același timp, aceștia sunt de părere că intervenția
statului trebuie să aibă loc mai degrabă la nivelul alfabetizării
populației, respectiv în vederea dezvoltării sectoarelor creative
și culturale71.
3. aspecte metodologice
697071Numărul editurilor care au o contribuție semnificativă la
industria culturală poate fi mult mai scăzut în realitate, prin
comparație cu numărul celor active, iar acest număr este cu
atât mai dificil de măsurat, cu cât este mai dificil să obținem
aceste date din partea editurilor72. Vorbind despre ceea ce
constituie o editură activă, o piedică în analiza industriei editoriale este lipsa unor definiții standardizate sau a unor
metode de a identifica ce înseamnă o editură activă.
În încercarea de a ajunge la un consens cu privire la
modurile de identificare a unei edituri active, începem cu
mențiunea că diferite organizații sau entități pot constitui o
editură, pornind de la deținerea unui cod ISBN (International
Standard Book Number). O editură activă poate fi identificată
prin faptul că deține unul sau mai multe coduri ISBN-ISSN,
fapt ce indică realizarea de activități editoriale (nu neapărat
profituri sau câștiguri; se poate să nu câștige nimic)73.
Industria editorială din România este în continuare într-o
etapă incipientă din perspectiva analizei și a cunoașterii
69 Rønning H. et al. (2012). Books – At what price? Report on policy instruments
in the publishing industry in Europe, p. 9. Disponibil la http://www.
europeanbooksellers.eu/wp-content/uploads/2015/03/Books-at-which-Price.
pdf. Accesat la 1.08.2017.
70 Frunteș, C. (2016), op. cit., 334.
71 International Publishers Association (2014). Fixed Book Price Report, p. 3.
72 Primorac, J. (2004)., op. cit., 10.
73 Thompson, J. B. (2012), op. cit., 417.0/1144.din punct de vedere statistic. Insuficiența datelor și a unor
analize realizate constant au făcut ca situația industriei
editoriale din România să fie în continuare greu de descris
la nivel macro sau din perspectiva unor rezultate / concluzii
ce pot fi extrapolate la nivel național. Numărul editurilor
care sunt considerate active este în continuă schimbare, indiferent că este vorba despre edituri care suspendă activitatea editorială sau edituri care sunt nou înființate. Pentru că mediul privat este foarte activ și în continuă
schimbare, este greu de observat și de analizat în timp real,
ceea ce îngreunează actualizarea permanentă a datelor.
Întrucât nu putem vorbi despre activitate editorială în afara
industriei editoriale, ținem să lămurim o serie de aspecte,
pentru a elimina sau măcar pentru a limita, pe cât posibil,
șansa de apariție a unor erori de interpretare a datelor și a
rezultatelor acestui studiu. Datele colectate prin intermediul
acestui studiu sunt comparabile doar cu datele colectate
pe structura aceleiași metodologii de cercetare. Menționăm acest aspect pentru a reduce șansele unor posibile erori de
interpretare sau de comparație a acestor date cu date din
alte studii sau statistici realizate pe baza unor metodologii
diferite de cea utilizată în această cercetare.
Datele colectate în acest studiu se bazează pe declarații
ale editorilor, care au fost solicitați să completeze chestionarul
realizat de echipa INCFC. Acest studiu nu își propune să
extrapoleze datele colectate la nivelul întregii industrii editoriale

21
Aspecte metodologice
din Romania, ci să descrie situația editorială raportată la
eșantionul de editori care au acceptat să răspundă solicitării
INCFC. În acest sens, atragem atenția asupra erorilor ce pot
apărea, spre exemplu, din compararea acestor date cu alte
date colectate în studii sau analize INCFC. Deși există date
fiscale și economice despre edituri și industria editorială și date
ce țin de ceea ce declară respondenții, ele nu pot fi comparate
la nivel macro și nici măcar la nivel micro. Nu încurajăm, așadar,
compararea de date și rezultate care au surse distincte și care sunt colectate după metodologii diferite.
Este important să precizăm că datele sunt colectate pe
baza unei liste de edituri active oferite de Biblioteca Națională
a României – Centrul ISBN-ISSN-CIP. Această listă este la ora actuală cea mai completă sursă de informații privind numărul de edituri active sau inactive de la nivel național.
Toate editurile listate de Centrul Național ISBN-ISSN-CIP au
fost contactate și au fost invitate să răspundă la chestionarul
utilizat în studiul de față. Acest lucru a fost realizat tocmai datorită lipsei de informații permanent actualizate despre
edituri și despre starea lor (active / inactive) la nivel național, care să permită realizarea unui alt tip de eșantionare.
Obiectivele studiului au fost:
1.
Identificarea dimensiunii pieței de carte prin descrierea
unor indicatori precum: numărul total de edituri,
numărul de edituri active, domeniile principale de
activitate, tipuri de suporturi utilizate, tirajul, cifra de
afaceri, numărul de titluri etc.
2. Identificarea resurselor umane, materiale și financiare
din sectorul culturii scrise, prin măsurarea unor indicatori precum: număr de angajați, număr de colaboratori, defalcat pe categorii de vârstă, studii, gen, ocupații; infrastructură fizică sau electronică;
surse de finanțare, cheltuieli, profit etc.
3. Identificarea principalelor impedimente și obstacole pe
care le au editurile din România. 4. Identificarea aspectelor ce țin de marketing și strategii
editoriale.
Instrumentul folosit pentru colectarea de date a fost
chestionarul autoaplicat, distribuit printr-o platformă online special dedicată studiului, prin mediul electronic (adresa de
e-mail). Etapa de colectare a datelor s-a desfășurat în perioada
mai-august 2017. Reprezentanții editurilor au primit un e-mail
alături de o invitație și un link către chestionarul pe care l-au completat individual. Au fost trimise chestionare la întreaga
bază de date cu edituri considerate active, furnizată de Centrul Național ISBN-ISSN-CIP.
Dintr-un total de 1.383 de edituri considerate active, un
număr de 196 de edituri au răspuns solicitării noastre de a
chestionarul. Rata de răspuns a fost de 14%.
Ponderea editurilor în structura finală a eșantionului (196
de cazuri):
Edituri mici 30%
Edituri medii 42%
Edituri mari 23%
Edituri foarte mari 5%
Structura chestionarului
Instrumentul de cercetare (chestionarul) a fost structurat
pe următoarele direcții de cercetare și indicatori:
1. Date generale despre edituri : principalele activități ale
editurilor, principalele canale de distribuție ale producției editoriale, alte tipuri de activități în afara celor de editare de carte, segmentul de public căruia îi sunt adresate producțiile editoriale (public larg sau categorii specifice), domeniile de publicare, numărul de titluri în format tipărit, carte audio
(audiobook) și e-book pentru perioada de activitate 2014-2016; tirajul minim pe titlu pentru perioada 2014-2016 și tirajul mediu
pe titlu pentru perioada 2014-2016; ce procentaj din cărți sunt
de autori români și ce procentaj este reprezentat de traduceri; ce
procent din producția editorială din intervalul 2014-2016 a fost destinat comercializării.

22
Aspecte metodologice
2. Resurse umane: numărul de contracte de cesiune a
drepturilor de proprietate intelectuală pentru perioada 2014-
2016; numărul de angajați din cadrul editurii cu contract de
muncă, colaboratori sau angajați implicați în cadrul proiectelor;
în ce categorii de vârstă se încadrează majoritatea angajaților
permanenți, a colaboratorilor și a angajaților implicați în cadrul
proiectelor; resursele umane în funcție de gen și educație;
numărul de angajați și colaboratori cu funcții comune, conform
ISCO-08. Aceste aspecte au fost analizate în funcție de gen,
studii, vârstă, studii de specialitate; dacă angajații au avut
acces în ultimii cinci ani la pachete de formare profesională,
specializare sau perfecționare.
3. Resurse materiale: cifra de afaceri pentru anul 2016
obținută din editarea de carte, accesarea liniilor de finanțare,
natura fondurilor (fonduri naționale și fonduri internaționale)
și gradul de absorbție a acestor fonduri.
4. Infrastructură materială și IT: dacă editura deține sau
nu tipografie proprie, unde este tipărită majoritatea producției
editoriale, dacă execută servicii la cerere.
4. Marketing și promovare: suma pe care editurile au
investit-o pentru activități de promovare și publicitate în anul
2016, principalele canale prin care sunt difuzate producțiile
editoriale (offline, online pe site-uri sau librării online pentru
cărți în format tipărit, online pe site-uri sau librării online pentru
cărți în format digital, export etc.).
5. Legislație și administrație : evaluarea legislației în vigoare
cu privire la activitatea editorială: Legea nr. 111/1995 privind
depozitul legal de documente, Legea timbrului literar, Legea
sponsorizării, Legea drepturilor de proprietate intelectuală,
Noul cod fiscal (2016), Legea 31 din 1990 privind societățile
comerciale – actualizată în 2017; care sunt principalele
modificări necesare în ceea ce privește legislația care
reglementează activitatea editorială.
6. Impedimente: care sunt principalele impedimente de
natură economică, legislativă, de promovare și distribuție cu
care se confruntă editurile. Definiții operaționale. Ce înseamnă „editură activă”?
Natura activităților editurilor este aparte și variază în funcție
de mulți factori. Există edituri care au activitate intensă, după
cum există edituri care au producție intermitentă sau care, în
anumite perioade, nu au activitate. Prin urmare, există mai multe
criterii pe baza cărora numărul de edituri active poate varia.
Câteva criterii după care se pot descrie editurile ca fiind active
sau nu pe piața de carte sunt:
• Dacă au solicitat sau nu coduri ISBN într-un anumit
interval de timp.
• Numărul de titluri editate (în acest caz, editura activă este
considerată cea care a publicat cel puțin zece titluri în
ultimul an).
• Numărul de edituri care realizează doar activitatea de
editare, nu au alte activități (precum cele de publicitate) și
nu sunt afiliate sau încadrate într-o asociație, fundație sau alt tip de instituție (de ex.: universități).
Din punctul de vedere al analizei statistice, definițiile
operaționale pentru edituri active sunt o opțiune specifică și nu
pot fi considerate „eronate” sau „corecte”, ci doar ca o convenție
de lucru. Menționăm acest aspect tocmai pentru a exclude
posibile distorsiuni de interpretare sau posibile neclarități despre
natura eșantionului utilizat în cadrul acestei cercetări. Am optat
pentru primul criteriul (Dacă au solicitat sau nu coduri ISBN
într-un anumit interval de timp) pentru că are cel mai ridicat
grad de obiectivitate pentru studiul de față.
În înțelegerea complexității acestor criterii am beneficiat de
experiența calificată a Centrului Național ISBN-ISSN-CIP ( http://
www.bibnat.ro/ISBN-s21-ro.htm ). Această instituție este organul
oficial care centralizează și gestionează evidența activității
editurilor. Selectarea editurilor active pentru acest studiu a fost
realizată în parteneriat cu Centrul Național ISBN-ISSN-CIP și
Biblioteca Națională a României și au fost considerate active acele
edituri care în ultimii cinci ani au solicitat coduri ISBN. 74
74 Studiu privind piața de carte din România.în Caietele Culturadata –
Volumul 1/2016, Coordonatori: Carmen Croitoru, Anda Becuț, ISSN 2537 –
5121, ISSN-L 2537 – 5121, Editura Pro Universitaria, 2016.

23
Analiza și interpretarea datelor
¾Stare = activă / inactivă în ultimii cinci ani
(2011-2016)
¾Editură Activă = a solicitat cod ISBN actualizat în
intervalul de referință
¾Editură Inactivă = editură care și-a încetat
activitatea, editură care și-a suspendat temporar
activitatea, editură despre care nu mai există nicio
informație ¾Editură mică = editură care a solicitat 10-30
coduri ISBN
¾Editură medie = editură care a solicitat peste 30, dar nu mai mult de 230 de coduri ISBN
¾
Editură mare = editură care a solicitat cel puțin
231 de coduri, dar nu mai mult de 2.230 de coduri
ISBN
¾Editură foarte mare = editură care a solicitat
peste 2.231 de coduri ISBN
4. analiza și interpretarea datelor
4.1 Date generale despre edituri
Editurile care au participat la studiu sunt în cea mai mare
proporție de mărime medie, constituind 42% din eșantion, urmate de editurile de mărime mică (30%). Cea mai mică
proporție este reprezentată de editurile foarte mari (3%).
Graficul 1. Tipul edituriiAproximativ jumătate dintre editurile chestionate au
declarat editarea ca fiind activitatea lor principală.
Graficul 2. Principala activitate a editurilor din eșantion

24
Analiza și interpretarea datelor
4.2 Canale de distribuție
Librăriile reprezintă principalul canal de distribuție pentru 44%
dintre edituri. Târgurile de carte / evenimentele / conferințele
au multiple roluri și beneficii, de aceea ele reprezintă principalul
canal de distribuire al producției pentru 34% dintre editurile
participante la studiu. Vânzarea directă către public este canalul
de distribuție folosit de 36% dintre edituri.
Autorii reprezintă principalul canal de distribuție pentru
41% dintre edituri – în acest caz devin relevante târgurile de
carte sau diferitele evenimente unde autorul poate fi prezent.
În plus, o mare parte dintre edituri pot adopta o strategie
orientată către transformarea cărților în bestselleruri, care,
de asemenea, ar pune autorii în atenția publicului. Un număr
redus de edituri, ce însumează 7% dintre editurile chestionate,
au declarat că nu folosesc niciunul dintre canalele menționate.
Conform tabelului de mai jos, 50% dintre editurile mici
distribuie producția editorială prin intermediul librăriilor, iar
21% dintre reprezentanții editorilor au menționat distribuția prin intermediul autorilor. Editurile medii realizează distribuția
în cea mai mare pondere prin intermediul autorilor și cel mai
puțin prin comerț online. Editurile mari și foarte mari folosesc
librăriile pentru distribuirea producției editoriale, dar distribuie
producția și prin intermediul autorilor.
Graficul 3. Principalele canale de distribuție a producției
editoriale
Tabelul 2. Canalele de distribuție a producției editoriale în funcție de mărimea editurii
Care este principalul canal de
distribuție al producției editoriale?LibrăriiRetail online75 /
comerț onlineTârguri de carte /
evenimente /
conferințeVânzare direct către
publicPrin intermediul
autorilor
Editură mică 50% 43% 36% 50% 21%
Editură medie 37% 26% 31% 33% 51%
Editură mare și foarte mare 47% 31% 39% 28% 49%
75O treime dintre edituri desfășoară și alte activități în afara
celor editoriale, cum ar fi activități de cercetare (31%). În acest caz este vorba, în general, despre editurile universitare. Printre activitățile ce suplimentează procesul editorial se numără cele
de publicitate sau producție publicitară – 25% dintre edituri sunt implicate în astfel de activități. Aproximativ o treime
75 Retail online = vânzare cu amănuntul.dintre edituri (29%) desfășoară și activități tipografice, pe
lângă cea editorială. Activitățile de marketing și consultanță
se regăsesc în rândul a 14% dintre edituri. Evenimentele și
lansările de carte sunt importante pentru 62% dintre edituri.
Procentul ridicat indică o preferință crescută față de aceste
tipuri de activități, probabil datorită impactului pe care îl pot
avea asupra vânzărilor și imaginii editurii (poate fi o metodă

25
Analiza și interpretarea datelor
de promovare). Simpozioanele științifice și profesionale se
încadrează în activitatea a 38% dintre edituri, ceea ce poate fi
relevant, de asemenea, pentru activitatea editurilor universitare.
Aproximativ o treime dintre edituri (27%) organizează
concursuri, pe lângă activitatea editorială implicită. Cursurile
de formare profesională sunt o activitate practicată de 13%
dintre edituri. Organizarea evenimentelor de divertisment este
activitatea cel mai puțin întreprinsă de către edituri, numai 10%
dintre acestea desfășurând o astfel de activitate.
Graficul 4. Alte activități pe care le desfășoară editurile, în
afara celor de editare
Aproximativ 70% dintre edituri editează cărți care se
adresează publicului larg, pentru ca editurile să-și asigure un
anumit grad de succes, pentru obținerea de profit și de capital
simbolic. Cărțile editate de 45% dintre edituri se adresează
unei categorii socio-profesionale distincte: medici, juriști,
lingviști etc. Cărțile editate de 45% dintre edituri se adresează mediului preuniversitar.4.3 Resurse umane
Cea mai mare parte dintre edituri au declarat că nu au
niciun angajat cu contract de muncă în cadrul editurii (41%),
în timp ce 34% dintre acestea au doar între unu și trei angajați
cu contract de muncă.
Graficul 5. Numărul de angajați cu contract de muncă
din editurile respondente
[Câți angajați cu contract de muncă are editura?]
Peste jumătate dintre editurile mici nu au în prezent niciun
angajat (60%), iar 31% dintre ele au între unu și trei angajați.
Dintre editurile medii, 43% au în prezent între unu și trei
angajați, 16% – între patru și 10 angajați, iar 38% nu au niciun
angajat cu contract de muncă. Editurile mari și foarte mari
au și cei mai mulți angajați cu contract de muncă, 33% au în
prezent între patru și 10 angajați, 25% între unu și trei angajați,
iar 24% nu au niciun angajat cu contract de muncă.

26
Analiza și interpretarea datelor
Tabelul 3. Numărul de angajați din editurile respondente în funcție de tipul de editură
Tip editurăCâți angajați cu contract de muncă are editura dvs.?
Total
1-3 angajați 4-10 angajați 11-30 angajați Peste 30 angajați Niciunul
mică 31% 9% – – 60% 100%
medie 43% 16% 2% 1% 38% 100%
mare și foarte mare 25% 33% 10% 8% 24% 100%
Majoritatea editurilor au declarat că nu au niciun
colaborator sau angajat în cadrul unui proiect în cadrul editurii
(44%), în timp ce 29% dintre acestea au doar între unu și trei
colaboratori sau angajați în cadrul unui proiect.
Graficul 6. Numărul de colaboratori sau angajați în cadrul
proiectelor din editurile respondente [Câți colaboratori sau
angajați în cadrul proiectelor are editura?]În ceea ce privește tipul editurii și numărul de angajați
în cadrul proiectelor, 49% dintre editurile mici nu au nicio
persoană care să activeze astfel, iar 29% au între una și trei
persoane care sunt angajate în cadrul proiectelor sau sunt
colaboratori. Dintre editurile medii, 35% au între unu și trei
colaboratori sau persoane ce lucrează în cadrul proiectelor
editurii, iar 22% au între patru și 10 colaboratori. Editurile
foarte mari dețin cei mai puțini colaboratori sau angajați pe bază de proiect. Una dintre posibilele explicații pentru
această situație este legată de faptul că editurile foarte mari
și mari pot deține un număr mai mare de personal angajat
permanent, pentru că fluxul de activitate și producția sunt
mai ridicate decât în cazul editurilor mici și medii, care mai
degrabă aleg să colaboreze temporar cu specialiștii de care
au nevoie, în funcție de proiectele pe care le au incluse în
planul editorial. Pentru editurile mici și medii, este posibil ca
păstrarea permanentă a unor colaboratori sau angajarea
acestora pe termen nelimitat să presupună o serie de costuri
pe care să nu le poată susține constant, din cauza activității limitate.
Tabelul 4. Numărul de colaboratori sau angajați din editurile respondente în funcție de tipul de editură
Tip editurăCâți colaboratori sau angajați în cadrul proiectelor are editura dvs.?
Total
1-3 angajați 4-10 angajați 11-30 angajați Peste 30 angajați Niciunul
mică 29% 19% 3% – 49% 100%
medie 37% 22% 2% 1% 38% 100%
mare și foarte mare 16% 26% 6% – 52% 100%

27
Analiza și interpretarea datelor
O mică parte dintre editurile participante la studiu (11%)
au angajați ce au participat la cursuri de formare profesională
în ultimii trei ani. În ceea ce privește participarea la cursuri
de perfecționare a angajaților editurilor, 19% dintre edituri au
avut angajați care au participat la cursuri de perfecționare în ultimii trei ani. Cursuri de specializare au fost urmate doar de angajații a 14% dintre edituri.
Graficul 7. Participarea angajaților din editurile respondente la:
Aproximativ un sfert dintre edituri au depus cereri pentru
linii de finanțare până în prezent.
Graficul 8. Cereri pentru linii de finanțare ale editurilor
[Ați aplicat pentru finanțare?]La fel ca în studiul privind Piața de carte din România
realizat în anul 2016, procentul editurilor care nu depun cereri
pentru linii de finanțare este mai mare decât al acelora care
depun. Editurile mici și medii au făcut mai multe cereri pentru
linii de finanțare decât editurile mari și foarte mari. De fapt,
conform datelor de mai jos, observăm faptul că: cu cât editura
este mai mare, cu atât scade interesul pentru a depune astfel
de cereri. Spre exemplu, diferența dintre editurile mici și cele
mari și foarte mari este de 10%, cele din urmă depunând cele
mai puține cereri. Una dintre posibilele explicații este legată
de nevoia editurilor mici de a obține finanțări pentru a-și putea
susține activitatea.
Tabelul 5. Cereri pentru linii de finanțare în funcție de
mărimea editurii
Tip editurăAți depus cereri pentru finanțări la nivel național?
da nu Total
Editură mică 27,6% 72,4% 100%
Editură medie 26,8% 73,2% 100%
Editură mare și
foarte mare17,6% 82,4% 100%
O mai mare parte dintre edituri au depus cereri pentru
finanțări la nivel național (19%), spre deosebire de doar 9%
dintre edituri ce au făcut cereri de finanțare internațională.
Graficul 9. Fondurile pentru care au candidat editurile
respondente

Este mai probabil ca finanțarea să fie obținută dacă
aceasta privește fondurile naționale – 16% dintre edituri au
obținut acces la fonduri naționale, în timp ce doar 6% dintre
acestea au reușit acest lucru la nivel internațional.

28
Analiza și interpretarea datelor
Graficul 10. Natura finanțărilor obținute
Deținerea unei tipografii proprii caracterizează 26% dintre
edituri.
Din punctul de vedere al deținerii de tipografii proprii,
editurile mici înregistrează cel mai mic procent. Aproape
jumătate dintre editurile mari și foarte mari dețin o tipografie
proprie, ceea ce pentru editurile mici se întâmplă în mai puțin de 10% dintre cazuri.
Graficul 11. Deținerea de către editură a unei tipografii
proprii [Editura are tipografie proprie?]
Cea mai mare parte dintre edituri (95%) își concentrează
activitățile de tipărire în România. Doar 7% aleg să tipărească
în afara țării, dar în spațiul european, în timp ce 3% merg
dincolo de spațiul european.Tabelul 6. Deținerea unei tipografii în funcție de mărimea editurii
Tip editură Editura dvs. are tipografie proprie?
da nu Total
Editură mică 8,6% 91,4% 100%
Editură medie 27,9% 72,1% 100%
Editură mare și
foarte mare45,1% 54,9% 100%
Graficul 12. Unde se tipărește majoritatea
producției editoriale
[Unde tipăriți majoritatea producției editoriale?]
Atunci când vine vorba despre executarea de servicii de
editare la cerere, 60% dintre reprezentanții editurilor au
declarat că fac acest lucru.

29
Analiza și interpretarea datelor
Graficul 13. Executarea de servicii de editare la cerere de
către editurile respondente [Executați servicii de editare la
cerere?]
Editurile mici și medii execută servicii de editare la cerere în
proporție mai mică decât editurile mari și foarte mari. Astfel,
78% dintre editurile mari și foarte mari oferă acest tip de
serviciu, iar editurile mici – în doar 40% dintre cazuri.
Tabelul 7. Executarea de servicii la cerere în funcție de
mărimea editurii
Tip editură Executați servicii de editare la cerere?
da nu Total
Editură mică 40% 60% 100%
Editură medie 65% 35% 100%
Editură mare și
foarte mare78% 22% 100%
Majoritatea editurilor consideră legislația referitoare la
activitățile editoriale ca fiind suficient adaptată (79%), 19%
dintre acestea fiind în dezacord cu această idee.Graficul 14. Evaluarea legislației care reglementează
activitatea editorială [Cum evaluați legislația în vigoare cu
privire la activitatea de editare?]
4.4 Producția editorială pentru
perioada 2014-2016
4.4.1 Format tipărit
Producția editorială este unul dintre indicatorii cei mai
importanți pentru a identifica tendințele activității editoriale.
Din punctul de vedere al numărului de titluri editate, se poate
observa o creștere relativ mică în ultimii trei ani. Cele mai
multe edituri au produs între 1 și 20 de titluri în format tipărit.
Aproximativ 8% dintre edituri au declarat mai mult de 80 de
titluri pentru intervalul 2014-2016.

30
Analiza și interpretarea datelor
Graficul 15. Producția editorială – numărul de titluri în format tipărit 2014-2016
Pentru titlurile în format tipărit, tirajul minim a crescut în
perioada 2014-2016 pentru intervalul 1-200 de exemplare.
Peste 54% dintre edituri au avut un tiraj minim de până la 200 de exemplare. Numărul editurilor care nu au avut tiraj deloc a scăzut de la 16% în anul 2014 la 9% în anul 2016.
Asemenea tirajului minim, și tirajul mediu de titluri în format
tipărit înregistrează o creștere în ultimii trei ani, în special
pentru intervalul 1-200 de exemplare.
Tabelul 8. Tirajul minim pe titlu (tipărit) pentru perioada
2014-2016
Tiraj 2016 2015 2014
0 9% 11% 16%
1-200 54% 52% 48%
201-400 14% 14% 13%
401-600 8% 10% 9%
601-800 1% 1% 1%
801-1.000 6% 5% 6%Tiraj 2016 2015 2014
peste 1.000, dar până în 10.000 5% 7% 6%
peste 10.000 2% 1% 1%
TOTAL 100% 100% 100%
Tabelul 9. Tirajul mediu pe titlu (tipărit) pentru perioada
2014-2016
Tiraj 2016 2015 2014
0 12% 14% 20%
1-200 38% 36% 34%
201-400 17% 18% 16%
401-600 14% 12% 13%
601-800 2% 3% 1%
peste 800, dar nu mai mult de
10.00016% 16% 16%
TOTAL 100% 100% 100%

31
Analiza și interpretarea datelor
Format e-book
Cele mai multe edituri nu au produs deloc în format e-book.
Pentru anii 2011 și 2016, doar 10% dintre edituri au produs
între 1 și 20 de titluri și doar 2% au produs peste 80 de titluri
în format e-book în intervalul 2015-2016.
Tabelul 10. Producție editorială – Numărul de titluri e-book
2014-2016
Tiraj 2016 2015 2014
0 87% 87% 88%
1-20 10% 9% 10%
21-40 1% 2% 2%
61-80 0% 0% 1%
peste 80 2% 2% 1%
TOTAL 100% 100% 100%În ceea ce privește producția editorială în funcție de
mărimea editurii, în general editurile mici și medii au produs
în anul 2016 între 1 și 20 de titluri în format tipărit. Editurile
mari și foarte mari au editat peste 80 de titluri în anul 2016.
Conform datelor de mai jos, este evident că editurile mari și
foarte mari sunt cele care produc cel mai mare număr de titluri
și au cea mai mare activitate editorială. Ceea ce este deosebit
pentru editurile mici este faptul că, în intervalul 2014-2016, numărul editurilor care nu au produs niciun titlu în format tipărit a scăzut, de la 43% în 2014, la 22% în anul 2016. În general, editurile medii au editat între 1 și 20 de titluri, cu o
diferență mică între cei trei ani.
Pentru producția de audiobook-uri, menționăm că peste
90% dintre edituri au declarat că nu au avut producție deloc
pentru acest format în perioada 2014-2016.
Tabelul 11. Producția editorială – numărul de titluri tipărite în anul 2016, în funcție de tipul de editură
Tipul editurii niciunul 1-20 titluri 21-40 titluri 41-60 titluri 61-80 titluri peste 80 titluri Total
Editură mică 22,4% 75,9% 1,7% 0% 0% 0% 100%
Editură medie 6,2% 81,5% 8,6% 2,5% 1,2% 0% 100%
Editură mare și foarte mare 0% 25,5% 23,5% 17,6% 7,8% 25,5% 100%
Tabelul 12. Producția editorială – numărul de titluri tipărite în anul 2015, în funcție de tipul de editură
Tipul editurii niciunul 1-20 titluri 21-40 titluri 41-60 titluri 61-80 titluri peste 80 titluri Total
Editură mică 29,3% 69% 1,7% 0% 0% 0% 100%
Editură medie 6,1% 79,3% 11% 3,7% 0% 0% 100%
Editură mare și foarte mare 0% 29,4% 21,6% 15,7% 2% 31,4% 100%
Tabelul 13. Producția editorială – numărul de titluri tipărite în anul 2014, în funcție de tipul de editură
Tipul editurii niciunul 1-20 titluri 21-40 titluri 41-60 titluri 61-80 titluri peste 80 titluri Total
Editură mică 43,1% 55,2% 1,7% 0% 0% 0% 100%
Editură medie 4,9% 82,9% 9,8% 2,4% 0% 0% 100%
Editură mare și foarte mare 2% 21,6% 29,4% 11,8% 7,8% 27,5% 100%

32
Analiza și interpretarea datelor
Procentul din producție care a fost destinat comercializării
a crescut în intervalul 2014-2016. Procentul editurilor care au
declarat 0% producție destinată comercializării a scăzut din
anul 2014 până în anul 2016 cu 7%, iar procentul celor care
oferă spre comercializare între 75% și 100% din producția
editorială a crescut cu 5%.
Tabelul 14. Procentul din producție destinat comercializării
pentru perioada 2014-2016
2016 2015 2014
0% 35% 35% 42%
1%-25% 7% 6% 6%
26%-50% 6% 7% 6%
51%-75% 5% 4% 5%
75%-100% 47% 48% 42%
Total 100% 100% 100%
4.4.2 Marketing și promovare
O mare parte dintre editori au ales să nu ne ofere informații
privind resursele lor materiale. Dintre cei care au furnizat astfel
de informații, 27% au cheltuit pentru anul 2016 un buget între
1 și 1.500 de euro pentru activități de marketing. Doar 5%
dintre edituri au declarat că au cheltuit mai mult de 4.500 de euro pentru activități de marketing.
Cele mai multe edituri din eșantionul analizat au declarat
o cifră de afaceri de până la 4.000 de euro. Doar 13% dintre
editori au declarat o cifră de afaceri mai mare de 16.000 de
euro, în timp ce 10% au declarat o cifră de afaceri mai mare
de 100.000 de euro pentru anul 2016. Graficul 16. Bugetul pentru marketing declarat de către editori
pentru anul 2016 [Vă rugăm să completați suma pe care ați
alocat-o pentru activități de promovare și publicitate în anul
2016]
Graficul 17. Cifra de afaceri declarată de editori pentru anul
2016 [Vă rugăm să completați cifra de afaceri din editarea
de carte pentru anul 2016]

33
Legislație și administrație
5. legislație și administrație
Respondenții care au considerat că legislația privind activitatea editorială este insuficient adaptată au oferit o serie de motive
pentru care cred acest lucru, sub forma unor răspunsuri libere, enumerate în casetele de mai jos:
Legea nr. 111/1995 privind depozitul legal de documente
• 7 exemplare pentru depozit reprezintă un număr prea mare, având în vedere tirajele mici, chiar și sub 50 de exemplare.
• Accesul redus al publicului larg la lucrări cu difuzare restrânsă.
• Cărțile sunt în general sponsorizate de autori, cu excepția „foștilor” care dețin pârghii necinstite de sponsorizare mai
mult sau mai puțin mascată.
• Dacă o listă de ISBN se epuizează în intervalul a 2 ani (ex. 2016-2017), Biblioteca Județeană nu acceptă DL decât pe
anul în curs (2017 în cazul de față).
• Depozitul la Biblioteca Municipală București nu apare necesar dacă o carte se referă la alt oraș. Editura ar trebui să decidă.
• Privește constituirea, organizarea și funcționarea Depozitului legal de documente, indiferent de suport.
• Transportul cărților pentru Depozitul legal să se facă gratuit.

34
Legislație și administrație
Vă rugăm să menționați care sunt principalele modificări pe care le considerați necesare în ceea ce privește legislația
care reglementează activitatea editorială
• Anularea TVA pentru carte, TVA 0 pentru carte, reviste și legea sponsorizării.
• Desființarea timbrului literar. Să se aplice numai editurilor care doresc să fie membre ale US sau ale altor organizații
ale scriitorilor.
• Legea cărții să fie funcțională. Legea sponsorizării: sponsorizarea să se poată face din impozitul datorat statului.
• Renunțarea la impunerea unui preț maxim de vânzare, calculat prin modalitatea actuală.
• Ar trebui legiferat un fond consistent de achiziții de carte pentru bibliotecile publice din toată țara.
• Abrogarea legii timbrului literar.
• Considerăm absolut necesar să se reglementeze discounturile oferite către clienți.
• Desfacerea din perioada comunistă este acum la zero barat și din acest motiv suferă editurile și cititorii deopotrivă.
• Nu este promovată și stimulată cartea scrisă de autori români, nici în rețelele de librării, nici în achizițiile bibliotecilor.
• Piratarea cărților se face la nivel industrial, atât direct de către tipografii, cât și de unele edituri. Autosesizarea din partea
organelor statului nu există.
• Rezolvarea deficitarei conexiuni carte-public din cauza refuzului sistematic al librăriilor de a colabora cu editurile mici și a rabatului pretins, aberant de mare.
• Se poate alinia codul fiscal la anumite țări ale spațiului european prin scăderea la 0 a taxelor la vânzarea cărților.
•
Simplificarea regimului de TVA pentru operatorii intracomunitari care sunt plătitori de TVA în țară, din cauza volumului redus
de afaceri.
• Trebuie făcut ceva cu legea dreptului de autor. Nu protejează autorul împotriva plagierii sau copierii ilicite.
• Vă rugăm să interveniți la Ministerul Învățământului pentru repunerea în funcție a editurilor universitare mai mici.

35
Impedimente și dificultăți întâmpinate de editurile analizate
6. impedimente și dificultăți întâmpinate de
editurile analizate
Editorii care au participat la studiu au fost rugați, de asemenea, să noteze cu răspunsuri libere care sunt principalele impedimente
pe care le au în activitatea editorială pe care o desfășoară:
Care sunt principalele impedimente / dificultăți în activitatea editurii dumneavoastră?
De natură legislativă
¾Acreditarea este foarte dificilă, nu s-a organizat concurs.
¾Ambiguitățile privind copia privată, care conduc la piraterie și copiere masivă.
¾Legea achizițiilor publice. Dificultăți mari în ceea ce privește aprovizionarea la timp cu materiale consumabile.
¾Lipsa unei legi funcționale a cărții.
¾Neaplicarea faptică a unor prevederi legale, precum Legea Cărții, sau existența unor aberații legislative, precum Legea
Timbrului Literar.
¾Nu este reglementat un discount maxim ce poate fi acordat. Discounturile foarte mari duc la marje foarte mici de profit.
¾Nu există o legislație mai severă în privința celor care xeroxează cărțile. Nu ar trebui să fie permisă xeroxarea în totalitate
a cărților.
¾Modificarea legilor și a TVA-ului.
¾Statul trebuie să finanțeze bibliotecile publice județene, orășenești, comunale, pentru ca acestea să-și poată achiziționa cărțile dorite.
Promovare / distribuție
¾Rețele de distribuție instabile, uneori acaparate de distribuitori lipsiți de onestitate. (Diverta sau fostul Rodipet, care nu
își acoperă datoriile.)
¾Comisioane exagerate la librării, promovare inexistentă, recuperarea banilor foarte dificilă.
¾Comisioane mari pentru difuzare carte, 60-70%, în condițiile în care marja de profit nu depășește 10%.
¾Contractele încheiate cu distribuitorii nu prea sunt avantajoase.
¾Costuri mari pentru edituri mici, contracte de consignație care sunt în exclusivitate benefice distribuitorului.

36
Impedimente și dificultăți întâmpinate de editurile analizate
¾Refuzul unor librării de a colabora direct cu o editură mică sau de a negocia prețul și condițiile de distribuție.
¾Dificultatea de a găsi – cu bugetul alocat – specialiști în promovarea de carte, dificultatea de a depăși interfața de monopol
a librăriilor.
¾Fiind o editură ce scoate cu preponderență cărți și reviste istorice și neavând la dispoziție canale precum ziare, TV etc.,
costurile sunt foarte mari.
¾Încasări mult întârziate.
¾Inexistența unor ajutoare de stat pentru distribuitori, care sunt nevoiți să concureze pe piața liberă cu magazine de alt profil economic.
¾
Librării puține, plata se face la vânzare, ceea ce presupune să finanțezi cartea, fiind nevoiți să scoatem tiraje mici cu
costuri mari.
¾Imposibilitatea / limitarea distribuirii volumelor în grădinițe și școli, deși titlurile editate sunt destinate exclusiv cadrelor
didactice din aceste instituții.
¾Lipsa producției, lipsa de angajați, lipsa librăriilor din multe orașe din țară.
¾Lipsa unei legi care să oblige difuzorii să achite facturile într-un termen decent, lipsa unor rețele de difuzare naționale
care să promoveze cartea.
¾Lipsa unei agenții de centralizare a planurilor editoriale, necunoașterea acestor planuri în toate zonele țării.
¾Marile lanțuri de librării nu primesc cărțile decât de la edituri, ar trebui revenit la sistemul la care autorii puteau să facă
direct cu librăriile.
¾Ne este greu să găsim librării dispuse să accepte edituri cu puține titluri.
¾Neîncurajarea unui sistem de librării, concurență neloială a magazinelor online care oferă reduceri prea mari și omoară
librăriile existente.
¾Nu avem distribuție, nu avem campanii sistematice și constante de promovare a lecturii, organizate de statul român.
¾Nu tot timpul librăriile sunt deschise pentru astfel de publicații, muzical-religioase.
¾O slabă distribuție a cărților.
¾Pentru periodice taxele de distribuție se ridică la 40-60% din prețul de raft. La fel pentru cărți.
¾Rabaturi comerciale mari la vânzarea prin librării.
¾Structura de oligopol. Întârzieri mari, uneori ani, în primirea sumelor cuvenite de la distribuitori. Costuri de distribuție uriașe.
¾Vânzarea în librării merge greoi, pentru vânzările online nu suntem pregătiți, fiindcă editarea de carte nu este activitatea principală a instituției noastre.

37
Impedimente și dificultăți întâmpinate de editurile analizate
¾Având în vedere că editura noastră este una universitară și ca atare nu are personalitate juridică, sistemul de distribuție
și vânzare este complicat.
¾Corupția din sistemul politic, care plasează în posturi de decizie persoane cu educație precară, care dau un exemplu
negativ.
¾Deocamdată editura este la începutul activității, prima carte fiind în curs de editare, iar impedimentele sunt cele care apar
la începutul oricărei activități de gen.
¾Distribuția cărților tipărite prin poștă este dificilă, din cauza cheltuielilor ridicate.
¾Folosim canale neconvenționale.
¾Interes din ce în ce mai scăzut din partea cadrelor didactice pentru materialele didactice pe suport de hârtie.
¾O organizație care să-i ajute pe editorii care nu au nici librării și nici putere financiară mare.
¾O politică culturală prin finanțarea unor librării de către stat și librării online.
¾Piața de carte insuficient dezvoltată. Lipsa unor programe de încurajare a lecturii în rândul elevilor.
¾Putere mică de cumpărare a românilor.
¾Tehnica din dotare nu ne ajută să producem cărțile la standardele actuale impuse de marii editori.
De natură economică / financiară
¾Editura folosește doar fonduri proprii pentru cărțile și revistele tipărite, lipsa unor canale serioase de distribuție în țară.
¾A scăzut numărul cititorilor și, în consecință, au scăzut tirajele vândute. Ca rezultat, cresc prețurile cărților, indiferent de inflație și devalorizare.
¾Capitalul editurii este unul mic, iar instituțiile statului nu ne-au sprijinit proiectele cu care am candidat.
¾Costuri mari de transport, procente mari pentru distribuitori.
¾
E greu de acoperit raportul dintre investiția de carte și recuperarea ei prin vânzarea cărții, investițiile se referă la plata
copyrightului etc.
¾Fiind o editură foarte mică, anexă a Universității Apollonia, activitatea sa este limitată majoritar la publicarea cursurilor universitare.
¾Fiind o tipografie care scoate cărți destinate unui anumit segment de public, programele de finanțare refuză finanțarea de cele mai multe ori.
¾Foarte greoi circuitul financiar. Fluxul de bani se blochează la clienți, iar noi, ca producători, ajungem să avem grade de îndatorare foarte mari.
¾Insuficiente fonduri pentru activitatea programată.

38
Bibliografie
¾Fondurile alocate programelor de editare depind de Consiliul Județean (Prahova, în cazul nostru).
¾Librăriile plătesc lucrările pe măsura vânzării și deci banii din tipărituri se scot destul de greu.
¾Lipsa cererii de carte, lipsă fonduri, nu avem personalitate juridică, nu avem bani.
¾Nu există post de redactor din lipsă de fonduri. Activitatea editurii a fost preluată în mod voluntar de documentaristul
instituției noastre.
¾Scriitorii nu sunt sprijiniți cu fonduri pentru tipărirea cărților și participarea la târguri de carte.
¾Plata pe măsura vânzării nu este respectată. Banii se întorc din piață foarte greu. Librării care au intrat în insolvență,
altele care s-au desființat.
¾Problemele de natură financiară emerg din distribuția greoaie și publicitatea deficitară, probleme ce sunt pe cale de a fi
rezolvate de instituția noastră.
¾Rabatul comercial foarte mare și termenele de plată foarte lungi.
¾Sunt profesor sociolog și-mi redactez propriile cărți, există rețele de edituri susținute puternic politico-administrativ neloial,
prioritar, clientelar.
¾Tiraje reduse, care urmăresc în primul rând catehizarea credincioșilor și nu generarea de profit, cu excepția calendarelor bisericești.
¾Universitatea de arte din Tg. Mureș nu are fonduri pentru promovare și comercializare.
¾Vânzările sunt atât de mici și de lipsite de dinamică, încât editarea de carte nu poate fi profitabilă decât în momentul în care editura poate investi suficient.
7. Bibliografie
Abramitzky, R., & Sin, I. (2014). Book translations as idea flows: The effects of the collapse of Communism on the diffusion of
knowledge. Journal of the European Economic Association, 12(6), 1453-1520.
Becuț A. et al (2016). Barometrul de Consum Cultural. O radiografie a practicilor de consum cultural. București: Pro Universitaria
Becuț A. et al. (2016). Cartea albă pentru activarea potențialului economic al sectoarelor culturale și creative din România. București:
Pro Universitaria.
Becuț A., Croitoru C. (coord.) (2016). Caietele Culturadata, Volumul I. București: Pro Universitaria.
Bina, V., et al. (2012). ESSnet-culture final report. Luxembourg: EU.
Breede, M. (2008). The brave new world of publishing: the symbiotic relationship between printing and book publishing. Chandos

39
Bibliografie
Publishing, Oxford.
Ernst & Young (2014). Creating growth: Measuring cultural and creative markets in the EU. Studio EY France, Paris
European Commission (2016). Eurostat: Culture Statistics , Publications Office of the European Union, Luxemburg.
European Council, Reduced VAT rates for electronic books, newspapers and periodicals , http://www.consilium.europa.eu/en/
policies/reduced-vat-epublications/
Federation of European Publishers (2017). The Book Sector in Europe: Facts and Figures . FEP, Bruxelles
Frunteș, C. (2016). Supporting the development of the Romanian book market. Establishing a fixed book price according to the
European model. Bulletin of the Transylvania University of Brașov. Economic Sciences. Series V, 9 (2), 334.
International Publishers Association (2014). Annual Report. IPA, Geneva
International Publishers Association (2014). Fixed Book Price Report. IPA, Geneva
Laaksonen, A. (2010). Making culture accessible. Access, participation and cultural provision in the context of cultural rights in
Europe, Council of Europe , Directorate of Communications, Bruxelles
Primorac, J. (2004). Mapping the position of cultural industries in Southeastern Europe. In Cultural Transitions in Southeastern
Europe. Institute for International Relations, p. 12.
Rønning H. et al. (2012). Books – At what price? Report on policy instruments in the publishing industry in Europe (2012). Disponibil
la http://www.europeanbooksellers.eu/wp-content/uploads/2015/03/Books-at-which-Price.pdf . Accesat la 1.08.2017.
Thompson J. B. (2012). Merchants of culture: the publishing business in the twenty-first century. John Wiley & Sons, New Jersey.
UNESCO Institute for Statistics (2009). Measuring Cultural Participation. 2009 UNESCO Framework for Cultural Statistics Handbook
No. 2, UIS, Montreal.
UNESCO (2009). The 2009 UNESCO framework for cultural statistics (FCS).
Wischenbart, R. (2012). IPA global publishing statistics . World, 114(12,189).
World Intellectual Property Organization (2015). The WIPO Guide on Surveying the Economic Contribution of the Copyright
Industries . Geneva.
World Intellectual Property Organization (2013). Economic Aspects of Intellectual Property in Countries with Economies in Transition.
Zaman, G. (2008). Copyright-Based Industries – An Important Sector of Economic Growth in Romania. Buletinul Universității Petrol–
Gaze din Ploiești, 60(3).
Blogosferă și opinii
http://blog.goethe.de/dlite/archives/241-RESET-Lumea-editorial-romaneasc-I.-Ce-zic-scriitorii.html
http://blog.goethe.de/dlite/archives/266-RESET-Lumea-editorial-romaneasc-II.-Ce-zic-editorii.html

40
Anexă
http://blog.goethe.de/dlite/archives/281-RESET-Lumea-editorial-romaneasc-III.-Ce-zic-traductorii.html
http://blog.goethe.de/dlite/archives/303-RESET-Lumea-editorial-romaneasc-IV.-Ce-zic-librarii.html
http://blog.goethe.de/dlite/archives/317-RESET-Lumea-editorial-romaneasc-V.-Ce-zic-redactorii.html
http://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-in-cultura/articol/un-milion-si-jumatate-de-cititori
http://www.aradon.ro/interviu-ja-corina-moldovan-manager-libraria-corina-in-magica-lume-a-cartii/1541606
8. anexă
Tabelul 15. Ponderea titlurilor e-book în funcție de tipul de editură
2016
Tipul editurii niciunul 1-20 titluri 21-40 titluri 61-80 titluri peste 80 titluri Total
Editură mică 91,4% 8,6% 0% – 0% 100%
Editură medie 85,4% 12,2% 1,2% – 1,2% 100%
Editură mare și foarte mare 84,3% 7,8% 2% – 5,9% 100%
2015
Editură mică 94,8% 5,2% 0% – 0% 100%
Editură medie 85,4% 11% 2,4% – 1,2% 100%
Editură mare și foarte mare 82,4% 9,8% 2% – 5,9% 100%
2014
Editură mică 94,8% 5,2% 0% 0% 0% 100%
Editură medie 82,9% 14,6% 1,2% 0% 1,2% 100%
Editură mare și foarte mare 86,3% 7,8% 3,9% 2% 0% 100%