STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA SISTEMULUI DE TRANSPORT GAZE NATURALE PRIN REALIZARE CONDUCTEI ȚĂRMUL MĂRII NEGRE PODIȘOR [304166]

UNIVERSITATEA”LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE

SPECIALIZAREA: I.M.G.N.

[anonimizat]: [anonimizat] 2018

PAGINA CU TEMA PRIMITĂ DE LA SIBIU

Ministerul Educației Naționale

Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu

VIZAT

Conducător științific

Declarația pentru conformitate asupra originalității operei științifice

Subsemnatul / Subsemnata………………………………………………………………………domiciliat/ă în localitatea………………………….. adresa poștală…………………………………………………………………………….

având actul de identitate seria …………. nr……………………, codul numeric personal …………………………………….. înscris/ă pentru susținerea lucrării de disertație cu titlul………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

declar următoarele:

[anonimizat], entități cu care mă aflu în relații de muncă sau altă natură;

[anonimizat], animalelor sau plantelor;

opera științifică nu a mai fost publicată de subsemnatul / subsemnata sau de o [anonimizat], anterior datei depunerii acesteia spre evaluare în scopul obținerii recunoașterii științifice în domeniu.

[anonimizat].

Data…………………………………….

Numele și prenumele………………………………………………….

Semnătura………………………………………….

Notă: Prezenta declarație va purta viza conducătorului științific.

Cod. PO – ULBS – DPPI – 06_ed – 1_rev – 0 / 05.11

Copyright : ULBS, [anonimizat], [anonimizat]”LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE

SPECIALIZAREA: I.M.G.N.

LUCRARE DE DISERTAȚIE

TEMA: “[anonimizat]”

COORDONATOR,

Șef Lucrări Dr. Ing. Laurențiu PRODEA

ABSOLVENT: [anonimizat] 2018

CUPRINS

REZUMAT 7

SUMMARY 8

Capitolul 1. GENERALITĂȚI 9

Capitolul 2. [anonimizat], CLIMATICE ȘI SEISMICE GENERALE 11

2.1. Geomorfologia regiunii 11

2.2. Date climatice 19

2.4. Date seismice 20

2.5. Încadrarea în zone de risc 21

2.6. Hidrografia regiunii 27

Capitolul 3. [anonimizat] 29

3.1. Caracteristicile tehnice ale obiectivului: 31

3.2. Probe de presiune 32

3.3. Certificate de inspecție pentru materiale 32

3.4. Declarații de conformitate 32

3.5. Asistență tehnică 33

3.6. Controlul sudurilor 33

3.7. Traversări obstacole 33

3.7.1. Traversări drumuri 33

3.7.2. Traversări căi ferate 34

3.7.3. Traversări cursuri de ape, canale, torente 35

3.7.3.1. Traversări cursuri de apă prin săpătură în șanț deschis, cu conducta lestată 35

3.7.3.2. Traversări cursuri de apă prin foraj orizontal dirijat 36

3.7.4. Traversări conducte subterane, canalizații, ș.a. 36

3.7.5. Stații robinete de secționare și interconectări noduri tehnologice 36

3.7.6. Fibră optică 37

3.7.7. Alimentare cu energie electrică a stațiilor de robinete 38

3.7.8. Protecția pasivă 38

3.7.9. Protecția catodică 40

3.7.10. Drumuri de acces la culoar lucru și stații robinete 41

3.7.10.1. Drumuri de acces la culoarul de lucru 41

3.7.10.2. Drumuri de acces la stațiile de robinete 41

3.7.10.3. Execuția lucrărilor 43

3.7.11. Instalații de automatizare și securizare conductă 43

3.7.12. Devieri și protejări de utilități afectate 44

Capitolul 4. EXECUȚIA CONDUCTEI DE TRANSPORT GAZE NATURALE ȚĂRMUL MĂRII NEGRE – PODIȘOR – FIR LINIAR CONDUCTĂ 45

4.1. Obiect 45

4.2. Descriere în detaliu a lucrărilor 45

4.2.1. Pregătirea culoarului de lucru 45

4.2.2. Săparea șanțului 46

4.2.3. Îmbinarea țevilor 47

4.2.4. Montarea conductei 49

4.2.5. Astuparea conductei 51

4.2.6. Curățirea conductei 52

4.2.7. Probe de presiune 52

4.2.8. Purjarea cu gaz a conductei 52

4.2.9. Refacerea amplasamentului 52

4.3. Organizări de șantier și depozite de material tubular. 53

4.4. Materiale utilizate 54

4.4.1. Materialul tubular 55

4.4.2. Materiale de adaos 57

4.4.3. Confecții metalice executate în atelier 58

4.4.4. Izolație exterioară conductă fir liniar 58

4.4.5. Izolație exterioară suduri și curbe 58

4.4.6. Izolație interioară 59

4.5. Probe, teste și verificări 59

4.5.1.Recepția materialelor 59

4.5.2.Verificarea sudurilor 60

4.5.2.1. Examinarea cu ultrasunete US 61

4.5.2.2. Examinarea cu lichide penetrante 61

4.5.2.3. Examinarea cu pulberi magnetice 61

4.5.2.4. Controlul sudurilor cu radiații penetrante 62

4.5.2.5. Încercarea distructivă a sudurilor 62

4.6. Probe de presiune 64

CAITOLUL 5. 67

ANALIZA RISCURILOR GENERATOARE DE SITUAȚII DE URGENȚĂ 67

5.1. Legislația specifică 67

5.1.1. Situații de urgență 67

5.2. Prevenirea și stingerea incendiilor 67

5.3. Analiza riscurilor generatoare de situații de urgență și măsuri de acoperire luate la proiectare 68

5.3.1. Analiza riscurilor naturale 68

5.3.2. Analiza riscurilor tehnologice 69

5.3.3. Analiza riscurilor biologice 70

5.3.4. Analiza riscurilor de incendiu 70

5.3.5. Analiza riscurilor sociale 70

5.3.6. Analiza altor tipuri de riscuri 70

5.3.7. Zone de risc crescut 71

5.4. Măsuri de apărare, prevenire și stingere a incendiilor 71

5.4.1. Măsuri de apărare împotriva incendiilor 71

5.4.2. Prevenirea și stingerea incendiilor 74

5.5. Lista dotărilor P.S.I. 75

REZUMAT

În contextul în care Europa devine tot mai dependentă de importuri de gaze naturale, accesul la noi surse devine o necesitate imperioasă. Studiile și evaluările realizate până în prezent au evidențiat zăcăminte de gaze naturale semnificative în Marea Neagră.

Prin construirea unei conducte de transport gaze naturale între Țărmul Mării Negre și zona Nodului Tehnologic Podișor se vor atinge următoarele obiective:

diversificarea surselor de alimentare cu gaze naturale a consumatorilor din România.

reducerea gradului de dependență de importul de gaze din Rusia.

transportul spre piețele Central Europene a gazelor naturale din Marea Neagră.

dezvoltarea unei capacități de transport ce va permite în viitor interconectarea cu conductele ce vor avea ca surse potențiale de alimentare gazele lichefiate de la țărmul Mării Negre (Proiectul AGRI), sau gazele de șist.

Prezenta lucrarea debutează cu o prezentare a câtorva aspecte generale privind conducta de transport gaze naturale Țărmul Mării Negre Podișor fiind evidențiate totodată și aspecte vis a vis de geomorfologica și geologia zonelor pe care le tranzitează conducta.

Tratarea în detaliu precum și prezentarea criteriilor care au stat la baza realizării prezentei lucrări sunt evidențiate în capitolul 3.

Capitolul 4 descrie în detaliu construcția, montajul și punerea în fucțiune a conductei.

Capitolul 5 evidențiază în detaliu analiza riscurilor generatoare de situații de urgență, analiză realizată în conformitate cu cerintele actuale privind proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale.

Capitolul 6 încheie prezenta lucrare, fiind dedicat conluziilor.

SUMMARY

As Europe becomes more and more dependent on natural gas imports, access to new sources becomes an imperative necessity. Studies and assessments to date have highlighted significant natural gas deposits in the Black Sea area.

By building a natural gas pipeline between the Black Sea shore and Podișoru the following objectives will be achieved:

• the diversification of the natural gas supply sources for the Romanian consumers.

• Reducing dependence on Russian gas imports.

• transport to the Central European markets of natural gas from the Black Sea.

• the development of a transport capacity that will allow future interconnection with pipelines that will have potential sources of supply of liquefied gases from the Black Sea shore (AGRI Project), or shale gas.

This paper starts with a presentation of several general aspects regarding the natural gas transmission pipeline from Black Sea Plateau and highlights the geomorphological and geological aspects of the areas through which the pipeline passes.

The detailed treatment as well as the presentation of the criteria underlying this paper are outlined in Chapter 3.

Chapter 4 describes in detail the construction, installation and commissioning of the pipeline.

Chapter 5 highlights in detail the analysis of emergency generating risks, analysis carried out in accordance with the current requirements for the design and execution of natural gas pipelines.

Chapter 6 concludes this paper, being dedicated to conclusions.

Capitolul 1.
GENERALITĂȚI

În contextul în care Europa devine tot mai dependentă de importuri de gaze naturale, accesul la noi surse devine o necesitate imperioasă. Studiile si evaluările realizate până în prezent au evidențiat zăcăminte de gaze naturale semnificative în Marea Neagră. Mai mult, proiectul AGRI are în vedere transportul gazelor din zona Mării Caspice până la țărmul Marii Negre.

Prin construirea unei conducte de transport gaze naturale între Țărmul Mării Negre și zona Nodului Tehnologic Podișor se vor atinge următoarele obiective:

diversificarea surselor de alimentare cu gaze naturale a consumatorilor din România;

reducerea gradului de dependență de importul de gaze din Rusia.

transportul spre piețele Central Europene a gazelor naturale din Marea Neagră;

dezvoltarea unei capacități de transport ce va permite în viitor interconectarea cu conductele ce vor avea ca surse potențiale de alimentare gazele lichefiate de la țărmul Mării Negre (Proiectul AGRI), sau gazele de șist.

În aceste condiții, dezvoltarea pe teritoriul României a unei infrastructuri de transport gaze naturale de la țărmul Mării Negre până la granița România – Ungaria reprezintă una din prioritățile majore actuale ale beneficiarului sistemului de transport. În acest sens, proiectul ”Conductă de transport gaze naturale Țărmul Mării Negre – Podișor” a fost inclus în Planul de dezvoltare pe 10 ani al TRANSGAZ aprobat de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, la poziția 7.2 “Dezvoltarea pe teritoriul României Coridorului Sudic de Transport pentru preluarea gazelor natural de la țărmul Mării Negre”.

Totodată, această investiție se regăsește pe cea de-a doua Listă de Proiecte de Interes Comun adoptată de Uniunea Europeană în noiembrie 2015 la poziția 6.24.8 “Conductă Țărmul Mării Negre-Podișor (RO) pentru preluarea gazelor din Marea Neagră“.

Conducta este amplasată în zona de sud-est a țării, iar traseul acesteia urmează direcția generală de la Sud – Est spre Vest, traversând județele: Constanța, Călărași și Giurgiu

Conducta de transport gaze naturale Țărmul Mării Negre – Podișor va avea o lungime de 308,323 km și va fi construită din două tronsoane, după cum urmează:

Tronsonul I, Marea Neagră – Amzacea, în lungime de 32,4 km, va avea un diametru de Ø48” (Dn1200);

Tronsonul II, Amzacea – Podișor, în lungime de 275,9 km, va avea un diametru de Ø40” (Dn1000);

Stabilirea traseului conductei s-a făcut ținând cont, pe cât posibil, de următoarele criterii de alegere:

lungime minimă;

profil longitudinal cât mai aplatizat;

evitarea pe cât posibil a zonelor construite și / sau construibile;

teren stabil și rezistent;

respectarea distanțelor de siguranță;

căi de acces pentru lucrările de întreținere și de intervenție;

evitarea zonelor inundabile;

evitarea pădurilor, plantațiilor pomicole și viticole;

evitarea terenurilor cu agreșivitate ridicată;

evitarea zonelor de agrement;

evitarea zonelor conșiderate monumente ale naturii;

evitarea zonelor cu șituri istorice;

evitarea zonelor vecine aeroporturilor, poligoanelor etc.

Capitolul 2.
CONSIDERAȚII GEOMORFOLOGICE, GEOLOGICE, CLIMATICE ȘI SEISMICE GENERALE

2.1. Geomorfologia regiunii

Traseul conductei de transport gaze naturale traversează de la est la vest următoarele unități geomorfologice majore: Podișul Dobrogei de Sud, Balta Ialomiței (Balta Borcea) și Câmpia Bărăganului.

Podișul Dobrogei de Sud este un podiș tabular, cu interfluvii larg vălurite și plane, cu înălțimi medii cuprinse între 100-200 m, care se termină printr-un abrupt către Dunăre și, respectiv, mare, la Capul Tuzla. Relieful a fost modelat de ape, în trepte, de la vest la est și către valea Carasu (zona de maximã coborâre a reliefului Dobrogei Centrale și de Sud) ce coincide cu o arie de afundare tectonică. Caracterul de platformă este evidențiat de depozite slab ondulate, aproape plane, care au suferit mișcări de basculare epirogenetice, ultima afectând zona recent [2]. Prezența văilor meandrate, cu pereți abrupți, care se continuă și pe platforma continentală, sunt consecința acestor mișcări epirogenetice. Energia mică de relief (în jur de 50 m), suprafețele interfluviale întinse și slab vălurite, cu înălțimi medii de 100-200 m, dau un aspect de câmpie tabulară – structurală.

Fig. 2.1. Regionarea geomorfologica a Romaniei (Gr. Posea) [6]

Partea centrală are aspectul unui platou, a cărui altitudine descrește de la N la S, până la valea Carasu, apoi crește destul de încet către localitățile Petroșani și Osmancea. Cea mai înaltă altitudine a acestui platou se înregistrează pe linia care ar uni localitățile Petroșani – Cobadin – Medgidia – Dorobanțu. De asemenea înălțimea platoului descrește atât spre E, către Marea Neagră, cât și spre vest, către Dunăre.

Are în componență 3 subunități cu caracteristici morfologice diferite:

Podișul Mangalia (Negru Vodă) se urmărește de la Tuzla până aproximativ la meridianul localității Biruința. Este definit drept un podiș carstic, cu înălțimi, pe traseul conductei cuprinse între 35-75 m, cu un relief slab vălurit, cu o enegie de relief de cca 40 m, cu văi endoreice (fără scurgere), cu doline și cu văi terminate către Marea Neagră cu limanuri. Acest podiș nu asigură o scurgere a apelor de suprafață spre mare sau Dunăre (endoreism carstic). Scurgerea apelor se face prin sistemul fisural-carstic din calcarele sarmațiene[2].

Podișul Cobadinului are altitudini care nu depășesc 140 m. Este un podiș structural cu suprafețe interfluviale largi, acoperite de loess și cu o fragmentare redusă, până la meridianul localității Pietreni și fragmentare intensă, de aici până la Dunăre, datorita rețelei de văi ramificate. Pe traseul conductei înălțimile variază de la 107 m pe dealul Movila Scărișoreanu, la 133 m lângă Peștera.

Podișului Dobrogei Dunărene (Podișul Oltinei) are înălțimi care variază între 100 și 200 m, cu interfluvii largi, fragmentate de văi puțin adânci, în formă de canion. Pe marginea dinspre Dunăre văile se termină cu limane fluviatile, unele puternic meandrate, altele liniare. Energia slab de relief face ca fenomenele de înmlăștinire să fie frecvente, deși au fost executate lucrări de drenare a apei, care au coborat nivelul apei freatice cu câțiva metri. Pe traseul conductei înălțimile scad de la 101 m pe dealul Ivrinezu, la cca 13,5 m pe malul drept al Dunării.

Se menționează prezența punctual sau zonal, în jumătatea de vest a traseului, în versanții văilor, a unor formațiuni stâncoase [6].

Partea estica a Podișului Dobrogei de sud este o zonă carstică unde văile au deseori aspect endoreic – fără scurgere. Au apă numai în perioadele cu precipitații. Regimul văilor a fost modificat prin lucrări de îmbunătățiri funciare. În jumătatea de vest, în cuprinsul Podișului Oltinei văile, cum este cazul văii Peștera – Ivrinezu sunt adânci, uneori cu aspect canionar, destul de late și cu fundul plat, aluvionate și. zonal, înmlăștinite din cauza unui drenaj deficitar.

Adâncimea talvegului văii este de 25 – 30 m, are un profil longitudinal foarte slab înclinat, fapt care determină ca apa din precipitații și din freatic să stagneze sub forma de bălți înșiruite vizibile între Credința și Conacu. Văile din zonă se termină cu limane fluviatile și sunt tributare Dunării.

Tronsonul denumit morfologic unitatea Lunca Dunării cuprinde Balta (Lunca) Ialomitei, pana la meridianul localitatii Borcea. De la malul drept al Dunarii, in zona Chirnogeni, conducta va traversa Dunarea, apoi digul de pe stanga fluviului, o serie de canale si privaluri va traversa paduri de esente moi, digul de pe malul drept al bratului Borcea si apoi bratul Borcea la nord de localitatea Borcea. In aceasta unitate, cele doua brate ale fluviului au o directie generala SW – NE, cu un curs sinuos, cu panta de scurgere de ordinul 0.0310 pe bratul Dunarea si de cca. 0.0410 pe bratul Borcea.

Balta Ialomitei (Borcea) este inchisa de doua brate: Dunarea si Borcea. Altitudinea unitaltii este de 0 – 11 m. Tronsonul de conducta suprapus acestei unitati geomorfologice are o lungime de cca. 13 km, intre km 72+500 si km 90.

Morfologic, unitatea are o altitudine joasa, de campie aluviala. Relieful unitatii este caracterizat de prezenta a numeroase zone depresionare: privaluri, lacuri si balti de origine de acumulare fluviatila care in prezent, se prezinta indiguite si asecate, japse, un mare numar de ostroave. Pe bratul principal al Dunarii se formeaza mai multe ostroave: Fermecat, Lung, Hinogului.

Caracteristica zonei este prezenta apelor freatice la adancime redusa, de 1 – 2 m. Unitatea are un relief relativ plat, care inglobeaza o serie de zone mlastinoase, privaluri.

Nivelul apei se situeaza la adancimi de 1,0 – 2,0 m si este in directa legatura cu nivelele Dunarii si, respectiv, Bratului Borcea. Cartarea hidrogeologica efectuata in zone din apropierea traseului conductei in perioada februarie s-a constatat ca adancimile apei au fost cuprinse intre 1 si 2 m.

Din punct de vedere litologic zona se caracterizeaza prin prezenta sub solul vegetal a unor argile prafoase, partial nisipoase. In cateva zone acestea apar la suprafata. Din cauza pantei mici a terenului si permeabilitatii reduse a depozitelor de suprafata, apa balteste in locuri joase, imprimandu-le un caracter mlastinos.

In adancime, se afla un complex acvifer permeabil, constituit din nisipuri si pietrisuri, a carui adancime este variabila. Apa este cantonata in complexul de nisipuri si pietrisuri, se afla sub presiune, iar nivelul hidrostatic este situat in plafonul argilo-prafos, la adancimi variabile.

Adancimea apei subterane este direct legata de sursele care alimenteaza Balta Ialomitei:

precipitatii atmosferice;

afluxul de apa subterana dinspre Dunare si Borcea in perioada de crestere a nivelelor fluviului;

comunicarea directa cu cele doua brate ale Dunarii prin intermediul privalurilor, care se produce la nivelele foarte mari ale fluviului.

Media anuala a precipitatiilor din zona este de ordinul a 400 mm, iar repartizarea lor in timp este neuniforma.

Fluviul Dunarea are un regim al nivelelor apei care se caracterizeaza, in general, prin cresteri apreciabile dupa topirea zapezilor si in cursul primaverii.

Se constata ca depozitele nisipoase din cuprinsul unitatii Balta Ialomitei apar in albie si pe unele tronsoane ale celor doua maluri. In unele locuri, aceste strate permeabile, care apar in albie, sunt acoperite de materiale fine care, neavand insa continuitate in lungul malurilor, nu impiedica legatura dintre apa fluviului si apa subterana.

In perioada de crestere a apelor fluviului se exercita un aflux permanent din Dunare si Borcea catre interiorul incintei, avand drept efect ridicarea treptata a nivelelor din subteran. La ape scazute directia de scurgere se inverseaza, afluxul de apa din subteran manifestandu-se din interiorul catre exteriorul incintei. Rezulta ca adancimea apei din incinta depinde de nivelul apelor din Dunare si Borcea. Influenta reciproca dintre nivelele apei de suprafata si cele din subteran se manifesta in timp si se resimte mult mai puternic in apropierea malurilor. Numai in perioadele unor nivele ale fluviului (ridicate sau scazute) mentinute un timp indelungat, se ajunge la un oarecare echilibru ale celor doua categorii de nivele. Cresterea si descresterea apelor fluviului are, ca urmare, o dinamica complexa a nivelelor subterane.

Adancimea apei subterane este influentata si de apele de suprafata din cuprinsul incintei (lacuri si privaluri), care ocupa zonele depresionare ale terenului. Desi fundul acestor zone este acoperit de depuneri fine – ceea ce face ca infiltratiile lor sa fie foarte incete – influenta lor nu e neglijabila, datorita frecventei si prezentei lor indelungate.

Intr-un studiul realizat de catre ISP, s-au prezentat nivelele maxime din incinta, inaintea perioadei de inundare. S-au folosit masuratorile din forajele DGAAI din data de 24.02.1963 corelate cu nivele Dunarii si Borcei si cu cartarea hidrogeologica din estul suprafetei. Hidroizohipsele trasate au dovedit ca afluxul de apa se exercita dinspre bratele fluviului, catre interiorul incintei. Panta curentului subteran este diferita; in apropierea malurilor ea este foarte pronuntata (in unele locuri, mai mare de 1%) iar spre mijlocul unitatii descreste sub 0.50%. In acest fel se confirma ca influenta fluviului este gradata, atenuandu-se treptat de la maluri, spre interior.

Adancimea apei subterane este, deasemeni, diferita pe suprafata incintei, cel mai frecvent ea fiind situata intre 0 – 2,00 m. Locurile joase ale terenului au fost in general pline cu apa, datorita zapezii cazute si care datorita inghetului nu s-a infiltrat in subteran. Din aceasta cauza nivelul apelor de suprafata nu se afla intr-o corelare normala cu cel subteran, acesta fiind situat uneori (la distanta de 100-200 m) cu 1 – 2 m mai jos decat nivelul din lacuri si balti.

Indiguirea unitatii la cota care sa fie asigurate pentru nivelele extraordinare ale fluviului, a avut scopul de a se evita inundarea terenurilor agricole. Prin stratele permeabile de nisipuri si pietrisuri se produce insa, in continuare, comunicarea dintre cele doua brate ale Dunarii si apa subterana.

Nivelele ridicate ale fluviului se resimt in incinta, apa se infiltreaza pe sub corpul digurilor si va apare in incinta, producand inundarea partiala a terenurilor.

Referitor la caracteristicile fizico-chimice ale apei, analizate pe un mare numar de probe de apa din forajele DGAAI, din Dunare, Borcea si din cateva lacuri si balti, acestea au si analizate de catre ISP releva faptul ca apele analizate nu au calitati potabile. Se remarca indeosebi continutul mare de substante organice, valori ridicate ale duritatii apei din foraje si prezenta fierului in mai multe probe probe. Apa a avut in cateva cazuri efecte de slaba agresivitate asupra betoanelor si metalelor.

Referitor la fenomenele nefavorabile de pe traseul conductei mentionam:

nivele ridicate ale apei subterane specifice unei zone de acumulare fluviatila;

caracterul inundabil al zonei, datorita comunicarii hidraulice, cu apa Dunarii si, respectiv, Bratului Borcea in conditiile predominantei depozitelor poros – permeabile. adancimea apei subterane este influentata de nivelele Dunarii si Borcei, de prezenta lacurilor si privalurilor si de marimea precipitatiilor. La nivele mari, fluviul alimenteaza stratul subteran din interiorul unitatii, iar la nivele scazute il dreneaza.

Unitatea Campia Baraganului are in componenta Baraganul Mostistei cu subdiviziunile Campul Hagieniului, Campul Stefan Voda si Campia Lehliului. Suprafata campiei se situeaza la altitudini de 30 – 45 m.

Pe traseul conductei din cuprinsul acestor unitati este cuprins intre punctul de traversare al bratului Borcea si marginea nordica a fostei balti Manastirea (de la vest de localitatea cu acelasi nume).

Este o zona de campie care prezinta un aspect tabular fragmentat de o serie de vai slab evidentiate morfologic. Se caracterizeaza printr-o panta morfologica inclinata de la nord la sud si de la vest la est pusa in evidenta de directia vailor care o dreneaza. Caracterul plan al campului este ”deranjat” de un relief eolian care ocupa jumatatea de nord a interfluviului, intre Facaieni si Dragos Voda. Relieful de dune se dezvolta pe o fasie orientata vest – est cu latimi de 5 la 20 km. Dunele orientate nord nord est – sud sud vest sunt despartite prin depresiuni alungite si sunt in majoritate consolidate. Relieful eolian devine mai domol pe masura ce inaintam spre sud. In partea sudica a zonei de dune se intalnesc depresiuni de forma neregulata.

De la Dragos Voda catre sud si pana la Manastirea substratul loessoid accentueaza aspectul plat al campiei. Apar din loc in loc o serie de crovuri. Cea mai mare denivelare este creata de valea Mostistei care strabate oblic campia. Adancimea talvegului vaii este de 25 – 30 m are un profil longitudinal foarte slab inclinat, fapt care determina ca apa din precipitatii si din freatic sa stagneze sub forma de balti insiruite.

Pe suprafata campiei conducta va traversa canale magistrale de irigatii. Local nivelul apei subterane se situeaza la adancimi de sub cea de pozare a conductei. Cursurile de pe suprafata campiei au albii pe care s-au instalat cursuri de ape tributare Ialomitei si lacuri cu apa permanenta sau sezoniera. Acestea din urma s-au format prin bararea cu aluviuni a cursului vailor, in conditiile in care, panta de curgere fiind foarte mica, cursul acestor vai este unul lenes si meandrat.

Hidrografia de azi este partial transformata, campia drenata de raul Ialomita fiind una din suprafetele care au suferit modificari antropice. O serie de paraie sunt astfel stapanite prin canale si diguri. Reteaua de canale a marit lungimea hidrografiei. Pantele de scurgere ale raurilor din perimetru sunt reduse, intre 0,5 – 10/00 sau chiar mai mici. Aceasta panta face ca raurile sa formeze meandrari, sa divagheze, sa provoace, dupa cum s-a mentionat, inundatii, stagnari de ape, inmlastinari. Apele cantonate in depozitele cele mai recente se gasesc la adancimi cuprinse intre 3 si 5 m.

Traseul conductei de pe tronsoanele: km de conducta 98-117 si km de conducta 127-134 este proiectat in zone unde s-au amenajat sisteme de irigatii. La data efectuarii cercetarilor, desi canalele nu aveau apa, erau acoperite cu zapada care prin topire se pot infiltra lateral. In acelasi fel, la precipitatii abundente canalele pot retine o anumita cantitate de apacare poate stagna, data fiind panta redusa a acestora dupa care se poate infiltra lateral si ajunge pana la adancimea de pozare a conductei.

2..2. Geologia regiunii

Din punct de vedere geologic-structural, unitatea Dobrogea de sud apartine cuverturii sedimentare tertiare a Platformei Moesice.

In regiune, cele mai vechi depozite care apar la zi se raporteaza cretacicului prezernt prin etajele Barremian, Aptian, Albian.

Depozitele de varsta barremiana apar la zi in baza promontoriului – versantul de pe stanga vaii Pestera, langa drumul Cochirleni – Rasova, la sud de Cochirleni. Sunt formate din calcare stratificate la masive alb – galbui. In masa calcarelor au fost observate marnocalcare si argile marnoase. Aptianul care se dispune transgresiv peste depozitele barremiene apare punctual in regiune, pe valea Rasova, intr-un facies continental lacustru – nisipuri, gresii glauconitice, argile colorate.

Albianul este mentionat ca prezent direct peste calcarele barremiene in ambii versanti ai vaii Pestera cvasicontinuu din amonte de Pestera pana la Cochirleni, in ambii versanti ai vaii Pestera, in special in versantul stang, cu deschidere buna langa satul Ivrinezu Mic, in versantii vaii Conacu si langa Ciobanita. Sunt constituite din nisipuri si gresii glauconitice cu un nivel conglomeratic in baza.

Cenomanianul este dezvoltat in facies detritic fiind constituit din gresii cenusii-albicioase, friabile.Are aparitii cvasicontinui in ambii versanti ai vaii Pestera din amonte de localitatea Pestera pana aval de Ivrinezu.

Badenianul, numit anterior Tortonian se dispune transgresiv peste depozitele cretacice. In malul drept al Dunarii in dreptul localitatii Cochirleni, in versantul stang (sudic) al vaii Pestera de la sud de Cochirleni, si langa localitatea Pestera, in baza calcarelor sarmatiene se dispune un nivel gros de cativa metri de calcare, marnocalcare sau gresii calcaroase.

Sarmatianul are dezvoltarea cea mai mare in regiune si se dispune transgresiv peste termenii aminintiti. Depozitele de varsta sarmatiana sunt reprezentate prin calcare lumaselice (scoicoase) cu grosimi de 5 – 25 m. Aparitii reprezentative in zona de interes au fost constatate langa Ciobanita, unde au grosimea cea mai mare, de peste 10 m, in versantii vaii Coroana, cvasicontinuu in ambii versanti ai vaii Pestera din amonte de Pestera pana la Cochirleni.

Toate aceste depozite sunt acoperite de o patura de depozite loessoide cu grosimi de pana la 10 – 25 m Sunt constituite din prafuri, prafuri argiloase, prafuri nisipoase, roci cu umiditate scazuta si consistenta ridicata, depozite ai caror parametri fizico – mecanici le incadreaza la categoria pamanturilor sensibile la umezire.

La modul general, pe traseul propus al conductei vor fi intalnite urmatoarele tipuri de formatiuni:

intre tarmul Marii Negre si meridianul localitatii Casicea, pe cca 30 km – depozite loessoide intr-o patura cu grosimi de 3 – 15 m, de sub care, forajele adanci executate anterior au pus in evidenta o placa de calcare lumaselice sarmatiene cu grosimea, in aflorimentul de la Ciobanita de peste 8 m. Nivelul hidrostatic are nivele de sub 6 m;

la nord de localitatea Casicea, pe suprafata versantului de pe stanga vaii Ciair (Urloaia), la km 31 si pe cei ai unor vai afluente dreapta ai acestei vai, din zona de la nord de Credinta, la km 32 apar la zi calcare sarmatiene intr-o placa cu grosimea mai mare de 5 m. De aici si pana si pana la nord est de localitatea Conacu, km 32 – km 37, pe suprafata interfluviului apar la zi depozite loessoide cu grosimi de 1,50 – 3,00 m care acopera calcarele. Intre km 36+ 500 si km 38, pe suprafata versantilor vaii Conacu (Besaului), in special la partea superioara a versantului sudic apar calcare in placi cu grosimea de cca 5 m care creaza o denivelare fata de talvegul vaii de cca 15 m;

pe interfluviul dintre valea Coroana (afluenta a vaii Urloaia) si valea Pestera, intre km 38 si km 62 traseul strabate o zona de deal unde patura de loess cu prafuri, prafuri nisipoase, prafuri argiloase si argile prafoase are grosimi de peste 6 m; lateral de traseul conductei, pe dealul Ivrinezu, intre Pestera si Cochirleni ca si pe suprafata promontoriului catre Dunare, in apropierea schimbarii unghiului de panta dintre zona de platou si versant afloreaza calcare lumaselice in placi cu grosimi decimetrice care totalizeaza cca 5 m. Acestea se dispun pe nisipuri cu intercalatii de gresii calcaroase eocene, cu grosimea de cca 5 m si creta cu silexuri senoniana care catre baza devine calcar cretos cenusiu compact cu grosimea de cca 10 m.

din zona km 62, din amonte de localitatea Ivrinezu si pana la Cochirleni, la km 72 conducta va fi pozata in depozitele zonei depresionare – valea Pestera. Forajele au pus in evidenta prezenta unor depozite specifice: argile nisipoase in stare de la moale la consistente, argile prafoase in aceiasi stare de consistenta, nisipuri, maluri, nivele cu vegetatie de mlastina apropiate de turba;

Din punct de vedere geologic-structural, unitatea Balta Ialomitei (Borcea) apartine cuverturii sedimentare tertiare a Platformei Moesice alcatuita din formatiuni cu grosime mare, cele de la zi sunt reprezentate prin acumulari aluvionare apartinand luncii.

La modul general, pe traseul propus al conductei in lungime de cca 15 km vor fi intalnite depozite de acumulare fluviatila: nisipuri de diferite granulometrii, argile nisipoase, argile prafoase, silturi nisipoase prezente in acumularile insulelor si grindurilor, depozite de mlastina, depozite loessoide in grosime de 1 – 2 m pe suprafata insulelor.

Din punct de vedere hidrogeologic, analizand documentatiile si hartile de specialitate in apropierea traseului conductei, se constata ca nivelul infiltratiilor de apa de tip freatic este variabil, gasindu-se la adancimi cuprinse intre 1,0 – 2,0 m. Mentionam ca nivelul hidrostatic poate urca pana la cote superioare, de 0,50 – 1,0 m.

La modul general, pe toata lungimea traseului propus se intalnesc depozite de acumulare fluviatila: nisipuri de diferite granulometrii prezente in acumularile grindurilor, depozite de mlastina. Nivelul apei subterane are nivele ridicate, de 1,0 – 2,0 m.

Din punct de vedere geologic-structural, unitatea Campia Baraganului apartine Platformei Moesice, in care se disting un soclu cristalin puternic cutat si o cuvertura sedimentara ai carei primi termeni sunt dislocati, iar urmatorii in pozitie orizontala. La zi in regiune apar depozite cuaternare, cu grosimi considerabile in conditiile unei subsidente active in aceasta perioada de timp.

Depozitele loessoide de la sud de Ialomita imbraca un aspect nisipos – prafos si ating 10 – 15 m grosime. Depozitele loessoide care acopera ”terasa Fetesti” cu o grosime cuprinsa intre 10 si 25 m. Depozitele loessoide, care acopera terasa joasa a Ialomitei, precum si aluviunile grosiere si fine ale luncilor, au fost raportate Holocenului superior.

Depozitele loessoide apartinand terasei joase a Dunarii sunt predominant nisipoase, slab prafoase, cu grosimi de 4 – 8 m. Depozitele aluvionare ale luncilor sunt alcatuite la baza din pietrisuri si nisipuri (4 – 10 m), iar catre partea superioara din nisipuri, nisipuri argiloase, argile nisipoase si maluri, groase de 5 – 8 m.

La modul general, pe traseul conductei de transport gaze naturale vor fi intalnite urmatoarele tipuri de formatiuni:

intre Dunare si meridianul localitatii Dragos Voda – depozite de dune: nisipuri de diferite granulometrii, prafuri nisipoase prezente pe o grosime de 5 – 20 m. Nivelul hidrostatic are nivele care se situeaza sub adancimea de pozare a conductei;

intre meridianul localitatii Dragos Voda si pana la Manastirea: depozite loessoide – aleurite (prafuri) de diferite granulometrii, nisipuri prafoase, argile nisipoase – prafoase, dezvoltate pe grosimi de 10 – 30 m. Nivelul hidrostatic are nivele sub adancimea de pozare a conductei;

in zona luncii raului Mostistea, pe o lungime de cca 2 km nisipuri (de Mostistea) in versantul drept si depozite aluvionare in talveg: nisipuri argiloase, nisipuri si pietrisuri de lunca. Nivelul hidrostatic are nivele ridicate de 0,5 – 1,5 m.

2.2. Date climatice

Clima podisului Mangalia (Negru-Voda) la statia Mangalia este temperat-continentala, avand urmatorii parametri: temperatura medie anuala +11,2C; temperatura minima absoluta -25,0C; temperatura maxima absoluta +38,5C.

Fig. 2.1. Diagrama precipitatiilor lunare[6]

Directia predominanta a vanturilor este cea nord-estica (17,3 %) si nord-vestica (15,6%). Calmul inregistreaza valoarea procentuala de 10,9%, iar intensitatea medie a vanturilor la scara Beaufort are valoarea de 2,0 – 3,8m/s.

Fig. 2.3. Directia predominanta a vanturilor[6]

Adancimea maxima la inghet este de 0,70 m, iar frecventa medie a zilelor de inghet cu T0C este de 73,2 zile/an.

Clima Podisului Dobrogea de Sud – statia Medgidia este temperat – continentala, cu urmatorii parametri: temperatura medie anuala +11,0C; temperatura minima absoluta -25,0C; mperatura maxima absoluta +38,5C.

Precipitatiile medii anuale au valoarea de 451 mm si reprezinta media valorilor inregistrate de-a lungul a 10 ani.

Repartitia precipitatiilor pe anotimpuri se poate prezenta astfel: iarna 89,8 mm, primavara 113,8 mm; vara 142,0 mm; toamna 105,4 mm. Sunt considerate “cu precipitatii” toate zilele in care apa cazuta sub forma de ploaie, lapovita, grindina, ninsoare etc. a totalizat mai mult de 0,1 mm.

Directia predominanta a vanturilor este cea nord-vestica (21,8 %) si sud-estica (17,2%). Calmul inregistreaza valoarea procentuala de 11,3%, iar intensitatea medie a vanturilor la scara Beaufort are valoarea de 0,8 – 3,6 m/s.

2.4. Date seismice

Conform zonarii teritoriului Romaniei in termeni de perioada de control (colt), Tc a timpului de raspuns, traseul conductei cuprins intre tarmul Marii Negre si meridianul localitatii Cernavoda are coeficientul Tc = 0.7 s, iar conform zonarii teritoriului Romaniei in termeni de valori de varf ale acceleratiei terenului pentru proiectare ag pentru cutremure avand intervalul de recurenta IMR = 225 ani, perimetrul cercetat are valoarea ag = 0.20 g.

La vest de Cernavoda, pana la Manastirea traseul conductei este incadrat la coeficientul Tc = 1.0 s, iar conform zonarii teritoriului Romaniei in termeni de valori de varf ale acceleratiei terenului pentru proiectare ag pentru cutremure avand intervalul de recurenta IMR = 225 ani, perimetrul cercetat are valoarea ag = 0.25 g.

.

Fig. 2.4. Zonarea seismica a României.[6]

2.5. Încadrarea în zone de risc

În conformitate cu legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national – Sectiunea a V-a – Zone de risc natural la cutremure, inundatii si alunecari de teren, traseul conductei Tarmul Marii Negre – Manastirea se incadreaza astfel:

cutremure de pamant: zona de intensitate pe scara MSK, are valoarea 7.1., cu perioada de revenire de cca 50 de ani;

Fig. 2.5. Zone Cutremure de pământ.[6]

inundatii: conform anexelor 4 si 4A: cantitatea maxima de precipitatii cazute in 24 de ore (in perioada 1901 – 1997) este de 100 – 150 mm pe sectorul Tuzla – Pestera; <100 mm, pe sectorul Pestera – Jegalia; 100 – 150 mm pe sectorul Jegalia – Valea Argovei; inundatii se pot manifesta datorita curgerilor de pe versanti;

Fig. 2.6. Planul de amenajare a teritoriului național – Zone de risc natural – Inundații.[6]

alunecari de teren: conform anexei nr. 6: macrozonarea din punct de vedere al riscului la alunecarile de teren indica, pentru sectorul Tuzla – Cobadin risc scazut, cu probabilitate de producere foarte redusa; pe sectorul Cobadin – Cochirleni, risc mediu, cu probabilitate redusa; pe sectorul Cochirleni – Valea Argovei, risc scazut, cu probabilitate practic zero.

Fig. 2.7. Planul de amenajare a teritoriului național – Zone de risc natural – Alunecări de teren.[6]

Campul Argovei este delimitat de raul Mostistea la sud-vest si de aliniamentul localitatilor Ileana, Stefanesti, Lehliu, Rasvani, Lupsani la nord-nord-vest. Este brazdat de o serie de cursuri de apa, cel mai important fiind Vânăta, cu afluentul Milotina (afluent pe stanga Mostistei).

Campia Mostistei este delimitata la nord-est de valea Mostistei, de valea Pasarea la nord-vest, de valea Dambovitei si a Argesului la vest si de lunca larga a Dunarii la sud. Aceasta unitate de campie face trecerea in est spre Baraganul propriu-zis. Altitudinile variaza intre 100 m in nord si 25 m in sud. Constitutia litologica este data de nisipurile de Mostistea, de varsta Pleistocen superior, care apar in versantul drept al Mostistei si sunt acoperite pe toata extensiunea lor de depozite loessoide cu grosimi pana la 20 m. Prezenta orizontului de loess a contribuit la dezvoltarea intensa a proceselor de tasare care, prin crovurile si valcelele de tip "furcitura", fragmenteaza aceste suprafete orizontale.

Lunca Argesului (delimitata la vest de Campia Burnasului – cu Burnasul Estic si la est de Campia Mostistei – cu Campul Cionuleasa), la limita cu Lunca Dunarii (Lunca Greaca – Lunca Calarasului). Se prezinta sub forma unui culoar care se desfasoara de la sud de Budesti, de la confluenta cu raul Dambovita si reprezinta limita dintre Campia Burnasului si Campia Mostistei, avand o prima directie nord vest – sud est pana la localitatea Curcani, unde se curbeaza si capata o directie nord – sud. Lunca prezinta sectoare de ingustari si largiri, de la 3.5 km in zona Radovan si Negoiesti pana la 5.5 km in zona de varsare in Dunare.

Valea Argesului reprezinta cea mai mare axa a Campiei centrale, cu directia NV-SE si ea se intinde intre Pitesti si Oltenita. Dominata de abruptul in trepte gravitationale si antropice al Piemontului Cândesti si de terasele proprii in evantai, valea Argesului se aseamana foarte mult cu valea Dambovitei in zona de divagare Potlogi – Brezoaia, unde are maluri joase, iar in culoarul Ciorogârla – Domnesti, ea a avut lunca comuna cu Dâmbovita, incepând de la Buturugeni in jos. Valea Argesului devine asimetrica pana la

Gradistea, versantul ei drept fiind mai clar, iar de la Gostinari si pana la Radovanu, abruptul Burnasului o domina cu peste 30-40 m[2].

Lunca Argesului, prin extensiunea si prin individualitatea sa morfologica, se detaseaza ca o unitate distincta pe teritoriul judetului. Sectorul cuprins intre Malu Spart – Bolintin-Deal si confluenta Sabarului cu Argesul este cunoscut sub numele de Lunca Arges-Sabar, cu o lungime de circa 60 km si latimi care variaza intre 4 si km. Altitudinea scade de la 100 m in nord vest, la 38 – 40 m in sud est. Aluviunile recente, cu un grad ridicat de permeabilitate cantoneaza orizonturi freatice la mica adancime, ceea ce favorizeaza mentinerea unei umiditati insemnate chiar in perioadele secetoase. Specificul luncii este dat de prezenta belciugelor (meandru parasit prin bararea capetelor cu aluviuni), pintenilor (portiuni mai inalte, care patrund ca pintenii intr-o vale), gradistilor (forma pozitiva de teren, caracteristica luncilor sau teraselor de lunca), privalurilor (vale seaca, vechi curs de apa), vailor parasite, de netezimea sa accentuata si de utilizare agricola intensiva.

Terasele si lunca Dunarii. Terasele Dunarii se grupeaza in doua compartimente mari – unul vestic si nord-vestic, situat intre Schela Cladovei si gura Argesului, unde terasele sunt sculptate in depozite pleistocene, cu pliocen in baza, si altul estic si nord-estic, intre gura Argesului si gura Calmatuiului de Buzau, unde terasele sunt sapate in depozite mai noi. Terasele Dunarii au urmatoarea desfasurare longitudinala si transversala cu cele trei sectoare cunoscute: vestic, de mijloc si estic. Sectorul de mijloc apartine Burnasului, unde terasele Dunarii au mai mare dezvoltare intre valea Calmatuiului si localitatea Daia. Aici sunt bine dezvoltate terasele medii si inferioare. Tot aici se remarca si primul fragment de campie lipsit de terase dunarene, situat intre Daia si Cascioarele, unde Lunca Dunarii vine in contact direct cu campul inalt al Burnasului, dupa care urmeaza, asa – numita „terasa Greaca"[2]. Aceasta treapta de relief este scoasa in evidenta de bazinul hidrografic al Sboiului, care se suprapune pe podul ei, structural insa nu arata prezenta depozitelor de terasa, ci a depozitelor de Fratesti. Acest fapt ne face sa contestam treapta morfologica Greaca ca terasa de acumulare dunareana, ci mai mult ca o terasa de eroziune. Acelasi lucru este valabil si pentru terasa Chirnogi, lipsita de depozitele respective, pietrisurile si bolovanisurile care apar in carierele din sud apartinand tot depozitelor de Fratesti. Treapta Chirnogi, ca altitudine pare mai degraba terasa marginala, lacustra, de abraziune, formata de apele lacului Pleistocenului mediu, cu al carui nivel se racordeaza pe sub depozitele loessice cu depozitele de Mostistea [6].

In zona, Dunarea are patru terase: terasele superioare, sapate in campul Burnasului si cele inferioare in campurile Mostistei si Baraganului. Terasa inalta, cu o altitudine absoluta de 73 – 75 m, se intalneste incepand de la vest de comuna Prundu, pe o latime de 1.5 km si se largeste in dreptul comunei Greaca (3.5 km), largime pe care o mentine pana la vest de Cascioarele, unde dispare. Un accident morfologic important pe aceasta terasa este valea Zboiul, cu directie vest – est, caracterizata printr-un talveg adanc, de multe ori sub stratul acvifer, a carui apa este zagazuita pe parcurs.

Terasa superioara, cu o altitudine absoluta de 58 – 60 m, se dezvolta din valea Zboiului, pana la vest de Chirnogi, cu o latime de 7 – 8 km. Pe suprafata acestei terase exista crovuri de dimensiuni mari si cateva viroage in partea de nord – est.

Terasa inferioara are o altitudine absoluta de 35 – 38 m si apare de la nord de Oltenita cu o latime apreciabila. In aceasta zona terasa inferioara a Dunarii se racordeaza cu acelasi nivel de terasa al Argesului. Spre est, terasa inferioara se ingusteaza in dreptul comunei Valea lui Soare si se urmareste pana dincolo de Iezerul Mostistei.

Terasa joasa, cu o altitudine absoluta de 18 – 22 m, se dezvolta mai la est, de la vest de Spantov si in continuare la est de Dorobantu. Aspectul neted al teraselor inferioara si joasa este mai mult sau mai putin tulburat de o serie de viroage si crovuri.

Lunca Dunarii este reprezentata, pe traseul conductei, de fosta Balta Greaca. Aspectul morfologic al unitatii este rezultatul desecarii in anul 1965 a Baltii Greaca numita in trecut Balta Doamnei. A rezultat un relief relativ plat, cu altitudini cuprinse intre 13,5 si 16 m. In cuprinsul unitatii printre culturi se afla canale in vederea irigarii culturilor. Canalele, inguste si partial, colmatate fac legatura cu Dunarea. Unele din canale au apa permanenta, cum ar fi canalul Sterpu, canalul Comasca, altele au apa sezonier. Fata de nivelul unitatii canalele cu apa permanenta au adancimi de 2,5 – 3,00 m iar cele cu apa sezoniera, de 1,2 – 1,5 m. Cu ocazia desecarii au fost amenajate si lacuri artificiale – Zboiu, Putu Greci (Cercani), Iamacu. Lacurile au fost amenajate prin bararea vailor cu scurgere temporara sau cu debit mic, in vederea regularizarii scurgerii si mentinerii unui anumit volum de apa.

Terasele si lunca Argesului. Raul Arges prezinta trei nivele de terasa:

un nivel superior, cu o altitudine relativa de 15 – 20 m;

un nivel mediu cu o altitudine relativa de 8 – 12 m si

un nivel inferior, a carui altitudine relativa este de 2 – 5 m.

Nivelul superior reprezinta asa numita “terasa veche” a Argesului si se extinde de la nord de Aprozi, la nord de comuna Spantov iar la vest de Coconi se ingusteaza brusc, disparand. Podul intins al acestei terase este deranjat la vest de valea Luica iar spre est de numeroase crovuri, grinduri orientate vest – est.

Nivelul mediu al terasei se extinde incepand de la est de Jilava si pana la Gruiu, latimea acestei terase scazand de la 3 – 5 km la numai cateva sute de metri. In campul Mostistei nivelul mediu apare la nord de Budesti, se continua la vest de Luica si apoi de la Curcani se racordeaza cu terasa inferioara a Dunarii.

Terasa joasa a Argesului se intalneste pe portiuni restranse la est de Heresti, la est de Budesti iar de la Soldanu spre sud sa apara continuu pana la nord de Oltenita.

Pe malul drept al Argesului se regasesc nivelele mediu si inferior in dreptul comunei Chirnogi si la nord de aceasta.

Lunca Argesului are o dezvoltare mare, cu o latime de 5 – 6 km. Aspectul morfologic al luncii Argesului este deranjat de numeroase privaluri, vechi cursuri, belciuge parasite si grinduri.

Luncile raurilor de campie reprezinta cel mai tanar relief de acumulare, cu largimi de kilometri, inundabile.

Campia Burnas este delimitata de Valea Calnistei si de luncile Neajlovului, Argesului si Dunarii, corespunzand, in cea mai mare parte, cu Burnazul estic. De origine fluvio – lacustra, Burnazul estic are un evident aspect tabular, inclinarea sa fiind sud-nord, pusa in evidenta de directia vailor care o dreneaza, inversa in raport cu inclinarea generala a Campiei Romane. De asemenea, partea estica are si o usoara inclinare spre est, altitudinea sa absoluta scazand, de la 94 m pe teritoriul comunei Baneasa la 80 m la obarsia vaii Zboiului si la 70 m in raza comunei Cascioarele (judetul Calarasi).

Aceasta campie reprezinta o unitate mai veche, delimitandu-se clar de Campul Gavanu – Burdea prin altitudinea absoluta mai ridicata si prin structura geologica deosebita. Este fragmentata in partea de est de reteaua hidrografica a vaii Calnistea, iar spre vest de vaile Teleorman si Vedea, cu afluentii lor.

Valea Calnistei, situata cu 50-20 m deasupra nivelului Dunarii, a determinat in trecut o retea hidrografica dirijata consecvent in sensul sud-nord, cu un bazin de alimentare cuprinzand cea mai mare parte a platformei. Valea Calnistei reprezinta o artera colectoare a intregului bazin inferior al Argesului, detinand si in prezent functia de baza a eroziunii pentru reteaua hidrografica a Camului Burnas.

Aceasta campie are aspectul unui platou inalt pus din ce in ce mai bine in evidenta catre est prin adancirea culoarului Calnistei si prin abruptul puternic cu care domina lunca mult mai ingusta a Dunarii. Are altitudinea medie de circa 90 m. Depozitele loessoide, care acopera in intregime campia, au grosimi de 2025 m (in cadrul carora se intercaleaza 3-4 orizonturi de soluri ingropate) au favorizat aparitia crovurilor, mai ales in partea vestica. Sub patura de loess se afla un complex de nisipuri si pietrisuri (stratele de Fratesti) care apar la zi in partea sudica (Fratesti-Pietrele) si care cantoneaza o bogata panza acvifera, marcata de numeroase izvoare de la baza versantului (in special la contactul cu luncile Dunarii si Argesului). Vaile, relativ numeroase sunt scurte, au adancimi destul de mari spre contactul cu luncile si, in cea mai mare parte au directia sud-nord, confluenta lor facandu-se cu valea Calnistei si cu cea a Neajlovului.

Aspectul tabular al Burnazului este pus in evidenta si de contactul sau cu luncile inconjuratoare, contact marcat de versantii abrupti care domina vaile cu 30 -70 m (45 m la Hotarele, 50 -70 m intre Prundu si Greaca). Aici au loc intense procese de eroziune, surpare, alunecare.

Depozitele loessoide au favorizat procesele de tasare si deci aparitia formelor de relief de tasare in loess (crovuri, padine, valcele), prezente atat in vestul, cat si in estul Burnasului. De asemenea, Campia Burnazului se caracterizeaza printr-o bogatie a apei freatice care iese la zi sub forma de izvoare puternice, datorita energiei mari a reliefului pe laturile externe.

Campia Gavanu-Burdea, de origine fluvio-lacustra are aspect tabular, ea fiind o continuare directa a Vlasiei spre vest. Aspectul general este al unui platou cu o inclinare generala de la nord-vest spre sud-est. Este alcatuita dintr-o cuvertura de pietrisuri care se subtiaza spre sud, acoperite cu o manta de formatiuni loessoide continand ape freatice. Raurile sunt putin adancite, insotite de una sau doua terase cu altitudine relativ mica.In mod frecvent apar fenomene de tasare care determina aparitia microdepresiunilor (crovuri), in care apa din precipitatii se acumuleaza provocand baltiri.

Geneza Câmpiei Gavanu-Burdea este aluvio-proluviala, constituind de fapt o prelungire morfologica si structurala a Piemontului Getic, cladita din aluviunile carate de cursurile de apa din zonele inalte din nord. Campia Gavanu-Burdea cuprinde intreaga regiune dintre Vedea si Arges.

Campul Gavanu. Incepand de la traversarea Calnistei si pana la Nodul Tehnologic Podisor, tronsonul de conducta se suprapune Campiei Gavanu. Campu Gavanu are o inclinare generala de la NV catre SE. Are aspect neted, fragmentat de valea Neajlovului. Caracteristica acestei vai consta in adancimea relativ mare fata de nivelul campului, asimetria versantilor, cel drept fiind intotdeauna mai abrupt, iar cel stang prezinta o panta domoala catre vale. Aceasta unitate este strabatuta de o serie de vai, cu directie generala nord vest – sud est, care au cursuri lenese si meandrate.

Forajele executate pe acest tronson au interceptat depozite proluviale argilo-prafoase, cu exceptia zonelor de lunca a Neajlovului si Calnistei unde au fost interceptate aluviunile acestor cursuri de apa.

Zona cercetata se suprapune interfluviului dintre Neajlov si Arges.

Aceasta unitate geomorfologica este rezultatul depunerii in Holocenul superior, a unor depozite tinere, in general uniforme, alcatuite la partea superioara din nisipuri fine, argile, iar spre baza din pietrisuri cu stratificatie torentiala si lentile subtiri de nisipuri alcatuind complexul stratelor de Fratesti si Candesti. Prezinta altitudini in general sub 200 m si face trecerea la campia piemontana a Pitestilor situata mai la nord cu Campia Burnas, situata la sud.

Campia Calnistei. Din punct de vedere geomorfologic, Campia Calnistei este parte integranta a Campiei Gavanu-Burdea, situata in partea de sud-est a acesteia. Campia Calnistei este delimitata de luncile raurilor Arges-Sabar si Calnistea la est si la sud, de paraul Clanita la vest si Campia Gavanu la nord.

Fata de sectorul nordic al Campiei Gavanu – Burdea, situat la altitudini de 150 -200 m, spre contactul cu Campia Piemontana a Pitestilor, suprafata pe care se grefeaza Campia Calnistei este mult mai joasa si coboara treptat pana sub 100 m altitudine. In acest sector al sau, raul Neajlov realizeaza o serie de meandre, despletiri, iar cursul sau dincolo de confluenta cu paraul Calnistea, este foarte sinuos si cu sensuri diferite, sud vest -nord est, apoi vest nord vest-est sud est.

2.6. Hidrografia regiunii

Râurile, reprezentate de apele curgătoare cu curs permanent sau temporar, sunt tributare la doua bazine hidrografice: Arges si Dunare. Regimul de scurgere a raurilor este caracterizat de o evidenta variatie de debite de la un anotimp la altul. Vara se inregistreaza valori reduse sau se intrerupe complet scurgerea la raurile mai mici. In schimb, debitele cresc mult in timpul ploilor de toamna si mai ales de vara, cand nivelul apelor poate depasi malurile albiei minore.

Argeșul colecteaza cea mai mare parte a apelor curgatoare. Debitele inregistreaza valori destul de diferite de la o perioada la alta, debitele maxime anuale inregistreaza 1.910 m3/s la Malu Spart și aproape 3.000 m3/s la confluenta cu raul Colentina.

Raul Argeș se caracterizeaza printr-o vale lunga cu multe meandre, iar in aval de barajul Mihailești sectiunea de scurgere este amenajata avand forma trapezoidala. Sub regim hidrologic, raul Argeș prezinta un regim modificat de scurgere datorat amenajarilor hidrotehnice complexe, baraje și lacuri de acumulare pe tronsonul amonte, precum și regularizarea lui in aval de barajul Mihailești.

Principalii afluenti ai ralui Arges din regiune sunt: Neajlovul cu Calnistea si Dambovnicul; Sabarul cu Ciorogarla.

Neajlovul, cu un debit mai redus (6.4 m3/s la Calugareni – debit mediu anual) are regimul hidrologic influentat de conditiile climatice ale Campiei Romane. Cel mai important afluent al sau este Calniștea, care are apa mai ales in perioadele ploioase, in timpul verilor secetoase prezentand caracterul unei vai mlaștinoase. Afluentii Calniștei au același regim hidrologic (Glavaciocul unit cu Milcovatul, Porumbeni și Izmar) din care cauza pe vaile lor s-au construi numeroase bazine de retentie.

Sabarul, numit Rastoaca in cursul sau superior, isi poarta apele, bogate in zilele cu precipitatii abundente, dar sarace in perioadele secetoase, printr-un curs domol si sinuos, pe o lungime de 85 km. El limiteaza lunca Arges-Sabar pe o lungime de peste 50 km si are un debit mediu anual, la Bolintin Vale, de 2.13 m3/s. Afluentul sau, Ciorogarla, o fosta viroaga, devenita artera hidrografica prin unirea cu Dambovita, este mai mult o insiruire de mici arii lacustre sau mlastinoase, activizate de ploi sau de deversarile din Dambovita.

Apele curgatoare, dintre raul Arges, la vest si Bratul Borcea, la est, sunt reprezentate de raul Mostistea si afluentii sai.

Regimul hidrologic al Mostistei este de tip pericarpatic-sudic, specific campiilor. Iarna raul ingheata, mai ales in timpul crivatului.

Între obarsie si varsare Mostistea masoara cca. 90 Km, latimea reala neputand fi masurata deoarece raul este acoperit in intregime cu o succesiune de iazuri.

Elementele lacustre – atat valea Mostistei, cat si vaile afluentilor ei prezinta numeroase diguri transversale care au dat nastere, in spatele lor la o salba de acumulari. Se apreciaza ca in zona sunt aproximativ 150 iazuri dintre care amintim: Balta Mostistei, Gurbanesti, Fundulea, Mariuta, Frasinetul, Polcesti, Silistea, Codreni, Plumbuita si Lilieci.

În zona de debusare a Mostistei se afla Iezerul Mostistea, cea mai mare suprafata lacustra din bazinul Mostistea (23.4 Km2) fiind totodata unul din cele mai mari lacuri ale Campiei Romane.

Sistemul hidrografic Mostiștea este dezvoltat mai puternic in partea stanga a cursului, care din cauza paraielor intortocheate create prin captari succesive de crovuri a fost numit „Campia Furciturilor”.

Valea Mostistei este alcatuita dintr-o artera principala completata de un sistem de vai afluente, despartite de campurile vecine. Intre obarsia raului Mostistea si localitatea Mataraua, caracterizat printr-o simetrie a talvegului si o latime a albiei ce nu depaseste 150 m, intre satul Mataraua si limanul Mostistea, latimea albiei creste la cateva sute de metri.

Capitolul 3.
PROIECTAREA CONDUCTEI DE TRANSPORT GAZE NATURALE ȚĂRMUL MĂRII NEGRE – PODIȘOR

Realizarea obiectivului impune realizarea și urmărirea următoarele aspecte:

Studiu de prefezabilitate

Studiu fezabilitate

Proiect tehnic

Execuție

Lucrări de montaj pentru conducta de transport gaze naturale ;

Lucrări de montaj pentru traversări obstacole ;

Lucrări de montaj pentru stațiile de robinete ;

Lucrări de construcții montaj pentru fibra optică pe traseul conductei ;

Alimentări cu energie electrică ;

Protecția pasivă a conductei ;

Protecția activă a conductei inclusiv stațiile de protecție catodică, precum și a instalațiilor de suprafață;

Drumuri de acces;

Automatizare și securizare conductă.

Devierile și protejările de utilități afectate

Sursele de apă, energie electrică, gaze, telefon și altele asemenea pentru lucrări definitive și provizorii

Căi de acces

Trasarea lucrărilor

Contractare lucrări, respectiv derulare proceduri de achiziție publică și semnare contract;

Emitere ordin de începere al lucrărilor;

Predarea amplasamentului de către proiectant la constructor în prezența investitorului;

Asigurarea accesului la culoarul de lucru demarcat de-a lungul traseului;

Pregătirea culoarului de lucru, realizarea amenajărilor pentru organizările de șantier și depozitele de țeavă

Aducerea pe culoarul de lucru a utilajelor și echipamentelor necesare executării conductei;

Transportul și depozitarea corespunzătoare materialului tubular precum și a materialelor tehnologice;

Pregătirea materialului tubular și a componentelor conductei în vederea asamblării și realizării tubulaturii;

Asamblarea prin sudare a țevilor și componentelor care alcătuiesc conducta;

Realizarea sistemului de protecție anticorozivă;

Realizarea lucrărilor de săpături ale șanțului conductei;

Lansarea mecanizată a tronsoanelor de conductă în șanț;

Montarea componentelor care sunt asamblate prin îmbinări demontabile;

Acoperirea șanțului în care este amplasată conducta, refacerea terenului de pe culoarul de lucru și redarea sa în folosință;

Curățirea tronsoanelor de conductă care se va face concomitent cu efectuarea probelor de presiune;

Cuplarea în sistemul de transport al gazelor naturale;

Marcarea traseului;

Recepția la terminarea lucrărilor și întocmirea cărții tehnice;

Punerea în funcțiune a conductei.

Proiectarea lucrărilor privind „Conducta de transport gaze naturale Țărmul Mării Negre – Podișor” trebuie să se realizeze în conformitate cu prevederile Normelor Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118/2013.

3.1. Caracteristicile tehnice ale obiectivului:

Caracteristicile tehnice ale obiectivului sunt următoarele:

Presiunea de proiectare 6,3 MPa (63 bar)

Diametrul nominal al țevii Dn 1200 / Dn 1000

Materialul țevii L415 NE – SR EN ISO 3183

Lungime totală 308,32 km

Conducta de transport gaze naturale Țărmul Mării Negre – Podișor va fi construită din două tronsoane, după cum urmează:

Tronsonul I, Marea Neagră – Amzacea, în lungime de 32,4 km, va avea un diametru de Ø48” (Dn1200);

Tronsonul II, Amzacea – Podișor, în lungime de 275,9 km, va avea un diametru de Ø40” (Dn1000)[1], [3];

Pentru schimbările de direcție ale conductei, atât în plan orizontal cât și în plan vertical, se vor utiliza curbe cu rază lungă R ≥ 5xDN, executate prin îndoire la cald. Pentru situațiile neprevăzute ce pot apărea în timpul execuției constructorul va avea în dotare un utilaj de confecționat curbe prin îndoire la rece. Curbele executate prin această metodă vor respecta prescripțiile Normelor Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118/2013.

În conformitate cu HG 766/1997 și a Regulamentului privind stabilirea categoriilor de importanță a construcțiilor, conducta de transport gaze naturale se încadrează în „construcție de importanță depsebită B”.

Ținând cont de prevederile Normelor Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118/2013 și de condițiile existente de pe amplasament, obiectivul se caracterizează prin următoarele:

se încadrează în clasele 1b, 2 și 3 de locație;

montajul acesteia se va face subteran, la o adâncime de minim 1,0 m între generatoarea superioară a țevii și suprafața solului;

conducta de transport gaze naturale se va proteja contra coroziunii prin protecție activă și protecție pasivă;

În vederea diminuării pierderilor de presiune liniare pe traseu, precum și pentru a reduce consumurile de gaze combustibile de la stațiile de comprimare conducta se va proteja la interior cu rășini epoxidice;

distanța de siguranță între conductă și orice tip de construcție care adăpostește sau în care își desfășoară activitatea oameni, va fi de minim 20 m stânga / dreapta față de axul conductei.

Traversările de obstacole, inclusiv fibra optică aferente fiecărui tronson vor fi realizate conform prevederilor tehnice.

Protecția activă a conductei va fi realizată pe fiecare tronson. Pentru fiecare tronson se vor întocmi scheme de montaj.

3.2. Probe de presiune

Probele de presiune atât pentru tronsoanele de conductă cât și pentru instalațiile mecanice sunt stabilite în funcție de presiunea maximă de operare, astfel:

proba de rezistență cu apă, la presiunea de 1,4 x MOP = 1,4 x 63 = 88,2 bar – pentru clasa 3 de locație, timp de 6 ore;

proba de rezistență cu aer, la presiunea de 1,2 x MOP = 1,2 x 63 = 75,6 bar – pentru clasele 1b și 2 de locație, timp de 6 ore;

proba de etanșeitate cu aer, la presiunea de operare MOP= 63 bar, timp de 24 ore.

Probele de presiune se vor executa conform prescripțiilor din Caietul de sarcini – Fir liniar conductă.

Probele de presiune se vor executa cu manometru înregistrator montat pe conducta probată. Valoarea presiunii de probă, înregistrată pe diagramă trebuie să rămână constantă pe toată

durata probei.

Diagramele cu probele de presiune (de rezistență și etanșeitate) se vor păstra și vor fi introduse în Cartea Tehnică a Construcției.

Probele de presiune constituie fază determinantă, iar verificările vor fi atestate în procese verbale semnate de: Inspecția de Stat în Construcții, Beneficiar, Proiectant și Executant.

3.3. Certificate de inspecție pentru materiale

Materialele utilizate (materialul tubular, fitinguri, etc.) vor fi însoțite de certificate de inspecție tip 3.2, conform SR EN 10204 : 2005.

3.4. Declarații de conformitate

Materialele utilizate (materialul tubular, fitinguri, etc.) vor fi însoțite de declarații de conformitate, conform SR EN ISO 17050-1:2010, 17050-2:2005.

3.5. Asistență tehnică

La trasarea axelor și la lucrările de C+M se va asigura asistență tehnică de către proiectant și beneficiar.

3.6. Controlul sudurilor

La asamblarea țevilor prin sudură se vor respecta prescripțiile SR EN 12732 + A1 : 2014 “Infrastructuri de gaze. Sudarea conductelor de oțel. Cerințe funcționale” și “Normele Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale” aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118 / 2013. Toate îmbinările sudate vor avea coeficientul de calitate 1.

În vederea eliminării îmbinărilor necorespunzătoare se va face controlul calității sudurilor vizual și prin gamagrafiere sau ultrasonic în procent de 100%. Controlul cu ultrasunete se face cu aparate dotate cu memorie electronică și cu diagrame în scopul prezentării coordonatelor discontinuităților în secțiune

Condițiile tehnice de acceptabilitate a sudurilor vor fi în conformitate cu SR EN ISO – 5817 : 2015 “Îmbinări sudate prin topire din oțel, nichel, titan și aliajele acestora. Niveluri de calitate pentru imperfecțiuni”. Unitatea constructoare va asigura calitatea sudurilor executate prin utilizarea tehnologiilor elaborate pe baza calificării procedeelor de sudare și prin folosirea de sudori calificați.

3.7. Traversări obstacole

Principalele tipuri de traversări de obstacole sunt:

traversări căi de comunicație (drumuri și căi ferate);

traversări ape (cursuri de ape, lacuri, canale, torente);

traversări alte obstacole (conducte de gaz, de petrol, de țiței, de gazolină, de apă, de canalizare, cabluri electrice, fibră optică, linii telefonice).

3.7.1. Traversări drumuri

Traversările drumurilor se execută prin două metode:

Traversări prin săpătură în șanț deschis.

Traversări fără șanț deschis.

Tab. 3.1. Realizarea traversărilor

La proiectarea subtraversărilor căilor de comunicație s-a ținut cont de valoarea factorului de proiectare prevăzută în Anexa 21 din Normele Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118 / 2013, potrivit locului în care se situează traversarea și importanța căii de comunicație care se traversează.

De asemenea s-au ținut cont de prevederile STAS 9312 – Subtraversări de căi ferate și drumuri cu conducte.

3.7.2. Traversări căi ferate

Traversările căilor ferate se execută conform detaliilor de execuție. Traversările de căi ferate se execută fără șanț deschis. Metodele au fost descrise la punctul anterior (traversări de drumuri), în partea a doua a tabelului.

3.7.3. Traversări cursuri de ape, canale, torente

Traversările apelor se execută, de regulă, prin două metode:

Traversări prin săpătură în șanț deschis, cu conducta lestată;

Traversări prin foraj orizontal dirijat.

3.7.3.1. Traversări cursuri de apă prin săpătură în șanț deschis, cu conducta lestată

Traversările cursurilor de apă se vor efectua pe cât posibil în perioade de ape mici.

La acest tip de traversări, cota generatoarei superioare a lestului conductei este situată la la cel puțin 0,5 m sub cota afuierilor generale a cursului de apă traversat.

Pentru traversările de ape prin săpătură în șanț deschis, coeficientul de lestare al conductei este de 1,20 ÷ 1,45 pentru traversarea apelor curgătoare și de 1,10 pentru traversarea apelor stătătoare. Soluțiile de lestare a conductei Țărmul Mării Negre – Podișor sunt cele de lestare prin betonare continuă a țevii precum și folosirea lesturilor tip ”șa”, din beton armat.

La proiectarea subtraversărilor cursurilor de ape s-a ținut cont de valoarea factorului de proiectare prevăzută în art. 70 (3) din Normele Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118 / 2013, potrivit clasei de locație în care se află conducta.

Tehnologia de execuție a subtraversării cursurilor de ape se realizează după cum urmează:

Se betonează în poligonul de prefabricate (stația de betonare) țevile care vor forma firul subtraversării, conform detaliului de betonare (lestare);

Se transportă la secțiunea de traversare țevile betonate;

Se îmbină prin sudura, pe mal tronsoanele de țeavă care formează firul traversării, izolate și betonate în stație;

Se betonează pe mal sudurile de întregire, după ce acestea au fost izolate;

Se montează prin sudare curbele de revenire în fir a traversării (cele din plan vertical); curbele se izolează și de asemenea sudurile de întregire;

Simultan cu operațiunile anterioare se execută excavația șanțului conductei până la cota prevăzută în proiect;

Se lansează conducta în șanț prin tragere, de pe malul opus, și cu ajutorul lansatoarelor;

După executarea lucrărilor de traversare, configurația malurilor va fi adusă la forma și starea inițială.

3.7.3.2. Traversări cursuri de apă prin foraj orizontal dirijat

Această metodă de traversare constă în realizarea unui tunel în care se trage conducta de transport gaze naturale.

Metoda este următoarea:

Dintr-o groapă de poziție se execută un foraj pilot; utilajul de forare dirijabil realizează, cu ajutorul unei suspensii de forare prin jet de înaltă presiune, un tunel. Suspensia de forare (amestec de apă, bentonită și aditivi) dislocă pământul, transportă materialul dislocat în gropi, susține microtunelul și reduce frecarea. După ce scula de forare ajunge precis în groapa țintă se realizează lărgiri succesive, prin rotirea și tragerea capului de lărgire prin tunelul pilot până se ajunge la un diametru corespunzător pentru tragerea conductei. Imediat după ultima lărgire se montează un cap de calibrare în spatele căruia se prinde conducta ce trebuie trasă. Suspensia de forare are și rol de lubrifiant între conductă și pereții microtunelului. Localizarea tridimensională a capului de forare se bazează pe emiterea de date de către un emițător montat în capul de forare către un receptor de date; astfel se poate localiza exact adâncimea, poziția în axa longitudinală și înclinația capului de forare.

Raza de curbură minimă pentru conducta cu diametrul Dn 1200 este de 775 m și respectiv pentru conducta cu diametrul Dn 1000 este de 619 m, conform calculelor prezentate în Breviarul de Calcul. În proiect s-au utilizat valori mărite ale razelor de curbură, pentru evitarea stărilor limită a tensiunilor.

Traversarea cursurilor de apă prin foraj orizontal dirijat se execută numai pentru tronsonul de conducta cu diametrul Dn 1000. Grosimea de perete a țevii montate prin foraj orizontal dirijat este de 20 mm.

Adâncimea de pozare a conductei sub talvegul râului, este cuprinsă de obicei între 10 și 50 diametre, în funcție de cursul de apă traversat, dar nu mai puțin de 5 m.

3.7.4. Traversări conducte subterane, canalizații, ș.a.

Traversările de conducte subterane existente, canalizații, ș.a., cu conducta Țărmul Mării Negre – Podișor sunt proiectate conform condițiilor prevăzute la art. 33, alin. (7) ÷ (9) din Normele Tehnice pentru proiectarea conductelor de gaze naturale, aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118/2013. De asemenea sunt respectate și condițiile impuse de emitenții avizelor pentru rețelele subterane care sunt traversate [7].

3.7.5. Stații robinete de secționare și interconectări noduri tehnologice

De-a lungul traseului conductei se vor monta 20 Stații de Robinete (SR) Dn 1200 și Dn 1000. Facem mențiunea că stația de robinete SR 1, a fost eliminată, ca urmare a modificării ulterioare a km 0 prin mutare la Vest de CF 800 Constața – Mangalia, fără a se mai renumerota stațiile de robinete, datorită procedurilor avansate de obținere Avize și Acorduri.

Pentru fiecare SR se vor elaborat desene cu detalii de execuție, scara 1:50, sau 1:100 și planuri de situație scara 1:1000. La execuție se vor respecta prevederile Normelor Tehnice pentru proiectarea conductelor de gaze naturale, aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118/2013.

În principiu, o stație de robinete (SR) este compusă dintr-un robinet cu sferă Dn 1200 / Dn 1000, ANSI 400 având acționare hidropneumatică, cu comandă electrică, montat pe conducta de transport. Robinetul Dn 1200 / Dn 1000 este prevăzut cu un ocolitor Dn 300, echipat cu două robinete de siguranță cu sferă Dn 300 ANSI 400 cu indicare electrică a poziției acționate manual și două robinete cu cep echilibrat Dn 300 ANSI 400 având de asemenea indicare electrică a poziției și acționare manuală. Golirea se face prin intermediul unui descărcător de presiune, amplasat la o distanță de aprox. 30 metri, având diametrul Dn 300. Descărcătorul de presiune este echipat cu un robinet cu sferă Dn 300 ANSI 400 cu indicare electrică a poziției și acționare manuală. Pe conducta de transport, de o parte și de alta a Stației de Robinete sunt prevăzute îmbinări electroizolante Dn 1200 / Dn 1000, după caz, ANSI 400. Stația de Robinete este împrejmuită, conform desenelor de execuție. În incinta împrejmuită sunt prevăzute o cale de acces betonată, un cofret pentru instalațiile de automatizare, un pichet PSI, un generator electric pe gaz și instalațiile de legare la pământ și de protecție la descărcări atmosferice.

În general, la traversările de căi ferate sunt prevăzute Stații de Robinete de ambele părți ale traversării, conform STAS 9312-87, după cum urmează:

Stație de Robinete similară cu cea descrisă mai sus;

Stație de Robinete simplificată, fără descărcător de presiune, conform desenelor de detaliu, golirea

3.7.6. Fibră optică

Cablul de fibra optică se va monta în paralel cu conducta pe toată lungimea acesteia. Cablul de fibră optică va fi robust și rezistent la coroziunea apei și a altor agenți corozivi, rezistă la forțe de întindere longitudinale și are rezistență mărită la compresie și forfecare. Toate materialele componente ale cablului de FO trebuie să corespundă prescripțiilor din standarde și normelor tehnice de produs și să fie însoțite de certificatele de garanție și de calitate.

Fibra optică se va monta în tub de protecție din HDPE cu diametrul interior DN 40 mm. Pe traseul cablului de fibră optică se vor monta camerete din fibră de sticlă. În camerete se vor monta cutiile de joncțiuni (montarea acestora se va face numai dacă este necesară secționarea fibrei optice). Fiecare cameretă de pe traseu va avea montat câte un marker electronic cu un sistem de identificare (ID) a cărui fișă tehnică este anexată.

La fiecare 100 m pe traseul cablului de fibră optică se va monta câte un marker electronic pentru identificarea ulterioară a traseului. De asemenea, la fiecare schimbare a traseului de fibră optică se va monta un astfel de marker.

După execuția lucrării, constructorul va fi obligat să ofere harta cu traseul cablului de fibră optică indicând poziția markerilor electronici de pe traseu cablului, precum și a celor cu sistem de identificare din interiorul cameretelor, în coordonate GPS și Stereo 70.

Lucrările ce se execută trebuie să respecte întocmai standardele, normativele și prescripțiile care guvernează execuția, astfel ca ansamblul rețelei să prezinte un caracter unitar.

Execuția trebuie să fie conformă în ceea ce privește :

amplasamentul cablului de FO;

distanțele pe verticală și pe orizontală față de alte instalații;

intersecții cu alte instalații existente în sol;

traversările de canale, cursuri de ape, drumuri și căi ferate.

3.7.7. Alimentare cu energie electrică a stațiilor de robinete

Alimentările cu energie electrică se referă la alimentarea stațiilor de robinete de pe traseul conductei de transport gaze naturale Țărmul Mării Negre – Podișor. Alimentarea cu energie electrică se va face în regim trifazat, puterea instalată fiind de 12 kW pentru stație de robinete cu descărcător de presiune, respectiv de 4 kW pentru stație de robinete cu monitorizare a presiunii.

Alimentarea cu energie electrică a stațiilor de robinete se va realiza din linii electrice existente de 20 kV și respectiv 0,4 kV aparținând operatorului de rețea distribuitor de energie electrică.

Execuția acestor alimentări se va face pe baza avizelor tehnice de racordare eliberate de către societățile de distribuție a energiei, iar lucrările vor fi executate sunt atât pe taxă racordare cât și pe fonduri beneficiar.

În calculul căderilor de tensiune pe cablurile electrice în sol se ține cont de secțiunea cablurilor, de montajul acestora, de lungimea acestora, puterea instalată.

3.7.8. Protecția pasivă

Protecția pasivă a conductei montată aerian se realizează prin vopsire în trei straturi: grund și două straturi de vopsea.

Protecția pasivă a conductei DN 1200/ DN1000 montată subteran, se realizează pe firul conductei, cu izolație cu polietilenă de tip HDPE corespunzătoare clasei B3 în conformitate cu standardul SR EN ISO 21809-1. Grosimea minimă a izolației va fi de 4,2 mm.

Protecția pasivă a conductei montată aerian se realizează prin vopsire în trei straturi: grund și două straturi de vopsea.

Protecția pasivă a conductei DN 1200/DN 1000 montată subteran, se realizează pe firul conductei cu izolație cu polietilenă de tip HDPE corespunzătoare clasei B3 în conformitate cu standardul SR EN ISO 21809-1. Grosimea minimă a izolației va fi de 4,2 mm.

Pentru interconectarea conductei Țărmul Mării negre – Podișor cu Sistemul Național de Transport Gaze al S.N.T.G.N. Transgaz se vor folosi tronsoane de conductă de diferite diametre.

Pentru izolarea acestor tronsoane se va utiliza izolație de tip HDPE corespunzătoare clasei B3, grosimea izolației fiind dependentă de greutatea pe metru liniar a acestora, așa cum se va descrie în proiectul tehnic.

În alegerea grosimii izolației se va respecta tabelul 2 din standardul SR EN ISO 21809-1. La sudurile de întregire ale conductei montată subteran se vor folosi manșoane termocontractabile alese și aplicate conform SR EN 12068/2002. Grosimea minimă a manșoanelor termocontractabile va fi de 3 mm. Izolarea curbelor se va executa cu manșoane termocontractabile.

Izolarea robinetelor montate subteran se va face cu poliuretan sau rășini epoxidice a cărui grosime aplicată va fi de 3 mm. Robinetele montate aerian se vor proteja prin vopsire în trei straturi.

Pentru tuburile de protecție DN 1200/DN 1000 utilizate pentru protecția conductei, la traversări de căi de comunicație în șanț deschis se va utiliza izolație din polietilenă tip HDPE. Grosimea izolației HDPE aplicate va fi cea corespunzătoare clasei B3 din standardul SR EN ISO 21809-1 de minim 4,2 mm. Pentru întregirea izolației de HDPE la tuburile de protecție se vor utiliza manșoane termocontractabile cu grosimea de minim 3 mm.

Pentru tuburile de protecție DN 1200/ DN 1000 care vor fi montate prin batere utilizate pentru protecția conductei, la traversări de căi de comunicație se va utiliza izolație din polietilenă tip HDPE peste care se aplică protecție mecanică cu rășini epoxidice și fibră de sticlă . Grosimea izolației HDPE aplicate va fi cea corespunzătoare clasei B3 din standardul SR EN ISO 21809-1 de minim 4,2 mm. Pentru întregirea izolației de HDPE la tuburile de protecție se vor utiliza manșoane termocontractabile cu grosimea de 3 mm. Protecția mecanică aplicată va fi în 5 straturi cu suprapunere 50% cu grosimea minimă de 4 mm[7].

Pentru execuția traversărilor prin foraj orizontal dirijat se va utiliza ca izolație a conductei polietilena HDPE corespunzătoare clasei B3 peste care se aplică protecție mecanică în 5 straturi cu suprapunere 50% de grosime minimă 5 mm. La sudurile de întregire se vor utiliza manșoane termocontractabile peste care se aplică on site protecție mecanică după tehnologia prezentată în memoriu .

Pentru izolarea conductei, în cazurile în care aceasta va fi betonată continuu, se va utiliza izolație tip HDPE subclasa B3 de grosime minimă 4,2 mm și manșoane termocontractabile la sudurile de întregire[8].

Pentru acoperirea interioară a conductei, în vederea diminuării frecării la transportul gazelor se vor utiliza acoperiri cu grosimea maximă de 100 µm. Aplicarea acestora va respecta standardul SR EN 10301.

3.7.9. Protecția catodică

Protecția catodică a conductei se va realiza cu ajutorul stațiilor de protecție catodică. Acestea vor fi amplasate în stațiile de robinete de secționare de pe traseul conductei de transport gaze naturale.

Pe traseul conductei se vor amplasa în total 10 de stații de protecție catodică. Stațiile de protecție catodică propuse pentru locațiile alese sunt de tip automat având ca principale caracteristici tehnice o tensiune de ieșire de 20V și un curent de 15Acc[5].

Alimentarea cu energie electrică a stațiilor de protecție catodică se va realiza din tabloul electric general și automatizare a stației de robinete în incinta căreia se află.

Prizele anodice aferente stațiilor de protecție catodică au fost proiectate în funcție de rezistivitatea solului. Ele se amplasează la o distanță de 100 m de conductă, această distanță poate fi modificată în funcție de situația existentă din teren. La stația de protecție catodică Podișor priza anodică se va amplasa la o distanță de 25m față de conducta de protejat. Va fi folosită o priză anodică de adâncime:

Pentru monitorizarea protecției catodice pe traseul conductei se vor monta prize de potențial. Tipurile de prize de potențial sunt:

Priză de potențial din PVC cu o bornă;

Priză de potențial din PVC montată la îmbinare electroizolantă monobloc;

Priză de potențial din PVC montată la paralelism cu LEA;

Priză de potențial din PVC montată la conducta în tub de protecție;

Priză de potențial din PVC montată la conducta în tub de protecție și paralelism LEA;

Priză de potențial cu transmitere de date.

Tuburile de protecție la subtraversările de obstacole (drumuri, căi ferate etc.) se vor proteja catodic prin intermediul anozilor de zinc.

În punctele de maximă solicitare electrică sau electrochimică (intersecții și paralelisme cu linii electrice aeriene etc.) se vor monta dispozitive de drenare a curenților de dispersie.

Monitorizarea protecției catodice se face prin intermediul prizelor de potențial amplasate pe traseul conductei.Protecția catodică a conductei se va realiza cu ajutorul stațiilor de protecție catodică. Stațiile de protecție catodică se vor amplasa în interiorul stațiilor de robinete.

Prizele anodice aferente stațiilor de protecție catodică vor fi amplasate la o distanță de aproximativ 100m de conductă, distanță care poate fi modificată în funcție de fiecare situație în parte. Prizele anodice vor de adâncime, în funcție de rezistivitatea solului în zonele unde ele trebuie amplasate.

Tuburile de protecție la subtraversările de obstacole (drumuri, căi ferate etc.) se vor proteja catodic prin intermediul anozilor de zinc.

În punctele de maximă solicitare electrică sau electrochimică (intersecții și paralelisme cu linii electrice aeriene etc.) se vor monta dispozitive de drenare a curenților de dispersie.

3.7.10. Drumuri de acces la culoar lucru și stații robinete

Drumurile de acces pentru execuția și exploatarea conductei sunt de două tipuri:

Drumuri de acces la culoarul de lucru (pe timpul execuției lucrărilor);

Drumuri de acces la stațiile de robinete (pe timpul exploatării lucrărilor);

3.7.10.1. Drumuri de acces la culoarul de lucru

Accesul la culoarul de lucru, necesar execuției conductei proiectate, se realizează din diferite drumuri existente (naționale, județene, comunale, de exploatare). O parte din aceste drumuri existente este necesar a fi consolidate deoarece nu corespund traficului suplimentar datorat execuției. Consolidarea se efectuează prin scarificare și așternerea unui strat de agregate naturale de 10 cm și a unui strat de piatră spartă cu împănare în grosime de 15 cm. Acolo unde este cazul s-au prevăzut și podețe tubulare[8].

3.7.10.2. Drumuri de acces la stațiile de robinete

Accesul la stațiile de robinete aferente conductei proiectate, se realizează din diferite drumuri existente (naționale, județene, comunale, de exploatare). Lungimile acestora variază dar lățimea este de 4 m (3m + 2×0,5 m).

Unde este cazul, drumul din care se realizează accesul se consolidează conform metodologiei descrise la punctul anterior (scarificare și așternere agregate 10 + 15 cm).

Drumurile de acces la stațiile de robinete au următoarele caracteristici:

ampriză de 4 m și este compus din 3 m porțiune carosabilă constituită din stratul de piatră spartă executat cu împănare și înnoroire și acostamentele de 0,5 m de-o parte și de alta a platformei drumului;

tipul structurii rutiere este semirigidă fiind alcătuită dintr-un strat de balast (0-63 mm) în grosime de 20 cm, care va constitui fundația drumului și stratul de piatră spartă executat cu împănare și înnoroire, în grosime de 20 cm, care va fi strat de bază și de uzură;

în profil transversal drumul are o singură pantă de 4%, fapt care permite scurgerea rapidă a apelor meteorice;

drumul va fi prevăzut cu rigole nepereate realizate prin săpătură mecanizată cu autogrederul în taluzul drumului.

Profilul tip al drumurilor de acces la robinete este dat în imaginea următoare.

Fig. 3.4. Datele tehnice pentru drumurile de acces se gasesc în caietul de sarcini ,,Drumuri de acces”.[5]

Pentru execuția și exploatarea conductei sunt necesare a se amenaja o serie de drumuri care să asigure accesul la culoarul de lucru, pe parcursul execuției, și accesul la stațiile de robinete amplasate pe conductă, în timpul exploatării.

Accesul la culoarul de lucru se face din diferite categorii funcționale de drum: drumuri naționale, drumuri județene, drumuri comunale și drumuri de exploatare. De asemenea căile de acces la stațiile de robinete se vor racorda la categoriile funcționale de drum menționate anterior.

Pentru a asigura accesul la culoarul de lucru, drumurile de exploatare trebuie consolidate. Consolidarea acestor drumuri se va efectua doar prin împietruire.

Accesul la stațiile de robinete se va efectua prin intermediul unor căi care vor avea structura din agregate naturale.

Succesiunea tehnologică pentru realizarea lucrărilor de consolidare a drumurilor existente pentru accesul la culoarul de lucru este următoarea:

Drumurile de exploatare existente se vor nivela cu autogrederul, pentru a se pregăti platforma drumului;

Se așterne un strat de agregate naturale în grosime de 10 cm iar peste acesta se așterne un strat de piatră spartă, executat cu împănare și înnoroire, cu grosimea de 15 cm după compactare;

Condițiile tehnice care trebuie sa fie îndeplinite de materialele de construcție folosite sunt cele prevăzute în SR EN 13043:2003 iar stratul de fundație să fie realizat conform STAS 6400-84.

3.7.10.3. Execuția lucrărilor

Succesiunea tehnologică pentru realizarea lucrărilor de căi de acces la stațiile de robinete este următoarea:

Se va executa trasarea lucrărilor de construire a căii de acces;

De pe amplasamentul dedicat căii de acces se îndepărtează stratul vegetal;

Se așterne un strat de agregate naturale cilindrate în grosime de 20 cm;

Peste acesta se așterne un strat de piatră spartă, executat cu împănare și înnoroire, cu grosimea de 20 cm după compactare;

În funcție de configurația terenului, se execută rigolele triunghiulare.

Conditiile tehnice care trebuie sa fie indeplinite de materialele de constructie folosite sunt cele prevazute in SR EN 13043:2003 iar stratul de fundatie și reprofilare să fie realizat conform STAS 6400-84.

Gradul de compactare ce trebuie atins la aceste căi de acces este de min. 95%.

Materialele utilizate pentru căile de acces sunt:

Agregatele naturale – trebuie să corespundă cerințelor SR EN 13043:2003;

Apa necesară compăctarii stratului de balast și agregate poate să provină din rețeaua publică sau din alte surse, dar în acest din urma caz nu trebuie să conțină nici un fel de particule în suspensie

3.7.11. Instalații de automatizare și securizare conductă

Sistemele de automatizare și securizare conductă se vor amplasa pe toată lungimea conductei în stațiile de robinete. Centrul de Comandă Automatizare, Monitorizare și Supraveghere Conductă (CCAMS) va fi la Podișor în interiorul clădirii administrative a Stației de Comprimare.

Lucrările de automatizare și securizare ale conductei constau în:

Condiții tehnice generale echipamente electrice;

Instalații de alimentare și distribuție energie electrică;

Instalații electrice interioare stații de robinete și protecție la descărcări atmosferice;

Sistemul de automatizare;

Sistemul de achiziție date privind protecția catodică;

Sistemul de management integrat de securitate efracție și incendiu;

Sistemul CCTV ( supraveghere prin camere video);

Sistemul de control efracție și acces obiective;

Sistemul de monitorizare incendiu;

Sistemul de fibră optică senzitivă;

Sistemul de telecomunicații;

3.7.12. Devieri și protejări de utilități afectate

La intersecțiile cablurilor electrice cu alte instalații din interiorul stațiilor de robinete sau din stațiile de comprimare se vor lua măsuri adecvate de protejare ale cablurilor sau instalațiilor afectate (platbandă, pământare, fibră optică, conducte de gaz). De asemenea se vor respecta distanțele de amplasare ale cablurilor de date și forță prevăzută în normative.

Capitolul 4.
EXECUȚIA CONDUCTEI DE TRANSPORT GAZE NATURALE ȚĂRMUL MĂRII NEGRE – PODIȘOR – FIR LINIAR CONDUCTĂ

4.1. Obiect

Obiectivul prezentului capitol memoriu îl constituie materialul tubular Dn 1200 și Dn 1000 ce urmează a fi utilizat pentru execuția conductei de transport gaze naturale Țărmul Mării Negre – Podișor).

4.2. Descriere în detaliu a lucrărilor

Execuția lucrărilor se va desfășura conform succesiunii operațiilor procesului tehnologic de montare a conductelor de transport gaze naturale, prevăzute în Normele Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale” aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118 / 2013. Beneficiarul va asigura antreprenorului avizele, acordurile și autorizațiile necesare execuției lucrărilor în cadrul culoarului de lucru.

Organizarea execuției va avea următoarea succesiune tehnologică:

Pregătirea culoarului de lucru.

Aplicarea izolației anticorozive.

Manipularea, depozitarea și transportul materialului tubular izolat.

Săparea șanțului pentru conductă.

Îmbinarea țevilor.

Montajul conductei.

Astuparea conductei.

Curățirea conductei.

Efectuarea probelor de presiune.

Purjarea cu gaz a conductei.

Refacerea amplasamentului.

4.2.1. Pregătirea culoarului de lucru

Lățimea curentă a culoarului de lucru va fi de 24 m pentru conducta cu diametrul Dn 1200

și respectiv de 22 m pentru conducta cu diametrul Dn 1000. În zonele cu păduri, livezi sau vii lățimea culoarului se va reduce la 16 m pentru conducta cu diametrul Dn 1200 și respectiv la 15 m pentru conducta cu diametrul Dn 1000.

Pentru traseul conductei cu diametrul Dn 1200, stratul vegetal în grosime de 0,3 m se va îndepărta pe o lățime de 19 m în cazul culoarului de lucru lat de 24 m și pe o lățime de 13 m în cazul culoarului de lucru lat de 16 m. Pentru traseul conductei cu diametrul Dn 1000, stratul vegetal în grosime de 0,3 m se va îndepărta pe o lățime de 17 m în cazul culoarului de lucru lat de 22 m și pe o lățime de 12 m în cazul culoarului de lucru lat de 15 m. Stratul vegetal se va depozita separat, în vederea refacerii amplasamentului afectat de lucrări. Se va respecta Anexa 8 din Normele Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale” aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118 / 2013.

Pregătirea culoarului de lucru cuprinde:

pichetarea și delimitarea culoarului de lucru.

degajarea culoarului de recoltă, arbori, executarea eventualelor asanări de ape etc.

executarea săpăturilor necesare.

transportul, descărcarea și înșirarea materialului tubular pe lungimea culoarului cap la cap.

Culoarul de lucru pentru conductă va fi pichetat cu țăruși de lemn la distanță de 50 m și demarcate cu bandă avertizoare pentru a preveni accesul persoanelor neautorizate.

4.2.2. Săparea șanțului

Modul de execuție a șanțului (manual sau mecanizat) în vederea montării conductei s-a stabilit în funcție de natura terenului, volumul terasamentelor, precum și de dotarea constructorului, astfel:

manual, în zonele unde montarea conductei se realizează la distanță mică față de alte conducte de gaze, de canalizare sau instalații subterane, de telecomunicații și electrice existente, în zonele de apropiere și intersecție cu căile de comunicație, precum și în locurile unde nu este posibil accesul utilajelor de săpat.

mecanizat, cu excavator rotativ și excavator tip Castor, în zonele unde este posibil accesul acestora, precum și pentru lucrările care necesită volume mari de dislocări de pământ.

În zonele cu instalații subterane existente, săpătura manuală este necesară pentru a preîntâmpina deteriorarea acestora, precum și pentru protejarea personalului de execuție.

Înainte de începerea lucrărilor de săpătură a șanțului conductei, în vederea indentificării obiectivelor subterane existente (cabluri electrice, cabluri de telecomunicații, conducte, canalizări, etc) situate în vecinătate sau intersectate cu traseul conductei proiectate, constructorul este obligat să ia legătura cu beneficiarii (proprietarii) acestora. Identificarea exactă a obiectivelor subterane existente pe traseul conductei se va realiza prin sondaje executate prin săpătură manuală la indicațiile beneficiarilor (proprietarilor) acestora.

Se interzice cu desăvârșire săparea mecanizată a șanțului în zonele unde sunt obstacole subterane (conducte, cabluri TC, etc.), înainte de identificarea poziției și adâncimii de pozare a acestora.

La săpătura manuală se vor lua măsuri de siguranță, pentru protejarea muncitorilor prin sprijinirea flancurilor șanțului.

Șanțul conductei se va executa conform profilului tip din Normele Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale” aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118 / 2013 – Anexa 8. Șanțul conductei trebuie curățat de bolovani sau alte corpuri tari care ar putea deteriora izolația la montarea conductei în poziție definitivă. După finisare, pe fundul șanțului se va așterne un strat de nisip având grosimea de 10 cm.

La stabilirea adâncimii șanțului se va ține cont de faptul că montarea conductei în poziție definitivă va fi sub adâncimea de îngheț, respectiv la o adâncime de minim 1,0 m măsurată de la suprafața solului la generatoarea superioară a conductei, cu excepția subtraversărilor căilor de comunicație, cazuri în care aceasta se va monta conform detaliilor de execuție corespunzătoare.

De asemenea, adâncimea de montaj a conductei poate diferi de la un caz la altul, dar nu va fi mai mică de 1,0 m până la generatoarea ei superioară, în situațiile în care aceasta intersectează alte conducte și instalații subterane (cabluri, conducte de apă, canalizații, etc).

Evacuarea pământului rezultat din săpătură se va face astfel ca între marginea șanțului și marginea depozitului de pământ de pe mal să existe o zonă liberă (banchetă) a cărei lățime trebuie să fie:

de cel puțin egală cu adâncimea săpăturii, în cazul săpăturilor nesprijinite;

de cel puțin 0,50 m, în cazul săpăturilor sprijinite.

Elementele tehnologice principale sunt prezentate grafic în schemele de montaj

4.2.3. Îmbinarea țevilor

La sudarea conductei de transport se va aplica un sistem al calității conform SR EN ISO 3834 ”Cerințe de calitate pentru sudarea prin topire a materialelor metalice.” Supravegherea și coordonarea sudării se va face conform SR EN ISO 14731 ”Coordonarea sudării. Sarcini și responsabilități”.

Îmbinarea țevilor se va realiza prin sudarea electrică a capetelor acestora (cap la cap) pentru formarea tronsoanelor și la poziție (în șanț) pentru întregirea firului conductei, cu respectarea coeficientului de calitate al îmbinării sudate la valoarea de 1(φ=1).

Îmbinarea curbelor și ștuțurilor se va executa prin sudură de poziție, coeficientul de sudare =1 al îmbinărilor sudate fiind obligatoriu. Sudurile vor purta ștanța sudorului.

Caracteristicile materialului tubular care se va utiliza la realizarea conductei sunt prezentate în Fișa tehnică pentru materialul tubular nr. 1 .

Înainte de sudare se controlează dacă țevile nu au marginile deformate sau ovalizate. Materialul de adaos va fi corespunzător țevii cu asigurarea condițiilor de sudabilitate.

Condițiile de acceptabilitate ale sudurilor vor fi în conformitate cu SR EN 12732 + A1 ”Infrastructuri de gaze. Sudarea conductelor de oțel. Cerințe funcționale.” Sudorii se vor califica conform prescripțiilor SR EN 12732 + A1.

În vederea eliminării defectelor de suprafață și a zonelor cu abateri geometrice, în toate fazele de execuție a îmbinărilor sudate, se va efectua verificarea de către:

sudorul executant.

șeful de echipă.

personal CTC autorizat.

responsabilul tehnic cu sudura.

Toate sudurile se vor controla vizual în proporție de 100%.

Controlul sudurilor se va face prin metode nedistructive (gamagrafiere) sau US (cu asigurarea înregistrărilor) în proporție de 100% pe traseu pentru sudurile prin rotire și 100% pentru sudurile de poziție.

În cazul îmbinărilor examinate US, orice indicație de defect care prezintă dubii de interpretare va fi supusă suplimentar unei examinări prin metoda RP.

Controlul cu radiații penetrante va fi executat numai de laboratoare de control și personal autorizat de organele în drept, conform reglementărilor în vigoare.

Condițiile tehnice de calitate și de acceptabilitate a îmbinărilor sudate pentru firul conductei vor fi în conformitate cu SR EN 12732 + A1 ”Infrastructuri de gaze. Sudarea conductelor de oțel. Cerințe funcționale.”

Unitatea constructoare va asigura calitatea sudurilor executate prin utilizarea tehnologiilor de sudură elaborate pe baza procedeelor calificate și prin folosirea sudorilor calificați și autorizați.

Calitatea sudurilor vor fi verificate prin control nedistructiv și garantată de unitatea constructoare prin certificat de conformitate sau de inspecție.

Remedierea îmbinărilor cu defecte va fi realizată conform prescripțiilor SR EN 12732 + A1 și calificată de antreprenor.

Controlul sudurilor cu radiații penetrante (RP) sau cu ultrasunete (US) vor fi confirmate și atestate cu buletine de încercări care vor fi introduse în Cartea tehnică a construcției.

Antreprenorii vor folosi materiale de adaos pentru care au fost calificate procedurile de sudură corespunzătoare țevilor atât pentru îmbinarea țevilor prin sudură pe șantier cât și în atelierele de confecții metalice.

Unitatea constructoare va asigura calitatea sudurilor prin utilizarea tehnologiilor de sudare elaborate pe baza procedeelor de calificare/omologare și prin folosirea sudorilor calificați.

Lucrările de sudare pe timp friguros la temperaturi mai mici de +5,0°C se vor executa cu respectarea procedurilor elaborate și calificate în acest sens de antreprenor.

Beneficiarul prin reprezentanții lui (inspectori de șantier, specialiști) va putea efectua prin sondaje încercări distructive și nedistructive prin aceleași metode utilizate de executant. Rezultatele acestor determinări vor fi utilizate pentru confirmarea calității execuției.

Îmbinările sudate realizate în stație fixă, pe șantier și în atelierele de confecții metalice a țevilor, vor fi supuse încercărilor distructive conform prevederilor SR EN 12732 + A1.

Beneficiarului/reprezentantului autorizat, îi revine dreptul de a accepta sau respinge orice sudură care nu îndeplinește cerințele din SR EN 12732 + A1.

Beneficiarul va numi pentru aceste activități reprezentanți-persoane fizice sau juridice, selectați pe baza calificării și experienței dovedite cât și a dotărilor materiale.

4.2.4. Montarea conductei

Asamblarea și lansarea firului de conductă în șanț în poziție definitivă, se va face în funcție de condițiile din teren, respectiv de construcțiile și instalațiile întâlnite pe traseul conductei astfel:

pe tronsoane îmbinate prin sudură electrică în fir pe marginea șanțului și lansarea în șanț în poziție definitivă.

asamblarea firului de conductă în șanț în poziție definitivă se va realiza prin suduri executate „la poziție” în gropi de poziție.

Operațiile premergătoare montării conductei sunt:

verificarea și rectificarea fundului șanțului: acesta trebuie să fie format numai din porțiuni drepte între două gropi de poziție adiacente și să nu prezinte obiecte tari care ar deteriora izolația conductei;

verificarea izolației

verificarea utilajelor de lansare.

Lansarea conductei se va realiza prin așezarea acesteia în șanțul săpat anterior, utilizându-se macarale mobile tip lansator. Schimbările de direcție în plan orizontal sau vertical se vor realiza prin curbe cu rază lunga (5Dn).

Pentru a se evita în timpul lansării conductei depășirea limitei de elasticitate a materialului, lansarea conductei se va face cu respectarea următoarelor condiții:

distanța dintre lansatoare : max. 20 m

înălțimea maximă de ridicare a firului de conductă în procesul de lansare: 1,0 m față de nivelul solului.

Pentru reducerea tensiunilor suplimentare datorate dilatării termice cât și pentru evitarea deteriorării izolației, montarea conductei în poziție definitivă se recomandă să se facă la o temperatură ambiantă de aproximativ 10÷15șC (în diminețile zilelor de vară sau la prânzul zilelor de iarnă).

Pe timp friguros, la temperaturi mai mici de +5șC, montarea conductei în poziție definitivă se va face cu respectarea tehnologiei procedurilor elaborate și calificate în acest sens de antreprenor pentru îmbinarea țevilor prin sudură în stația de izolare, pe șantier și în atelierele de confecții metalice.

Montarea conductei în apropierea sau la traversarea altor instalații existente montate subteran, va fi făcută cu respectarea condițiilor tehnice prevăzute în avize și impuse de proprietarii rețelelor respective, în prezența acestora.

Operațiile după montarea conductei în poziție definitivă sunt:

verificarea și izolarea tuturor sudurilor, executate în gropi de poziție.

executarea „picioarelor de pământ” pentru asigurarea stabilității conductei, în zonele cu probabilitate mare de inundare naturală a șanțului.

distanța maximă între „picioare”: cca. 6 m.

lățimea minimă a „piciorului”: cca. 1 m.

elaborarea „Schiței de inventar” a conductei montate, care va cuprinde:

traseul conductei reperat pe teren, față de obiectele stabile, fixe.

caracteristicile conductei: diametru, grosime de perete, standardul de fabricație, material;

tipul izolației aplicate.

suduri executate: tip, ștanța sudorului, distanța dintre suduri, reperarea sudurilor, control radiografic.

curbele montate: tip, grade, reperare.

adâncimi de montare.

armături și accesorii pe conductă: tip, distanța față de puncte fixe.

La terminarea execuției, constructorul va preda beneficiarului axul conductei în coordonate WGS 84 și STEREO 1970.

Traversările obstacolelor întâlnite pe traseu (căi de comunicație, cursuri de ape, canale, alte instalații etc.) sunt prezentate în memoriu tehnic – Traversări obstacole .

4.2.5. Astuparea conductei

Astuparea cu pământ a sanțului după montarea conductei se va realiza manual și mecanizat, conform Normelor Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale” aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118 / 2013.

Acoperirea conductei se va face numai după:

verificarea și izolarea tuturor sudurilor, executate în gropi de poziție.

montarea prizelor de potențial (unde este cazul).

Astuparea șanțului se va realiza cu pământul rezultat de la săpătură și depozitat pe marginea șanțului.

După lansarea conductei în șanț acoperirea cu pământ se va face astfel încât corpurile tari să nu deterioreze izolația.

Umpluturile se execută manual, în straturi succesive de 10÷15 cm până ce se acoperă cu 30 cm generatoarea superioară a conductei. Fiecare strat se compactează separat. Restul umpluturii se va face mecanizat în straturi de 20÷30 cm, de asemenea bine compactate.

Se interzice îngroparea lemnului provenit din sprijinirea malurilor.

Compactarea umpluturilor se va executa cu maiul de mână și cu maiul mecanic la umiditatea optimă de compactare printr-un număr variabil de treceri suprapuse peste fiecare strat.

Gradul de compactare se va realiza la gradul de compactare a terenului natural din jur. Umiditatea optimă de compactare se asigură prin stropire manuală în locuri înguste și prin stropire mecanică în spații largi, pentru completarea gradului de umiditate necesar.

Verificarea compactării umpluturilor se va face cu respectarea prevederilor "Normativului pentru verificarea calității și recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente" indicativ C 56-85 și a "Normativului privind îmbunătățirea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice indicativ” C 29-85.

4.2.6. Curățirea conductei

Pe durata execuției lucrărilor, constructorul are obligația să păstreze interiorul conductei curat.

Se impune totuși curățirea interioară după terminarea construcției conductei.

Prescripții privind curățire sunt date în Caiet de sarcini pentru probe de presiune.

4.2.7. Probe de presiune

Probele de presiune se vor realiza cu aer/apă în funcție de clasa de locație respectându-se prevederile Normelor Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale” aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118 / 2013.

4.2.8. Purjarea cu gaz a conductei

La purjarea cu gaze naturale a conducte tehnologice se vor respecta măsurile de siguranță prevăzute de Normele Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale” aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118 / 2013.

4.2.9. Refacerea amplasamentului

Constructorul are obligația de a readuce terenul afectat de lucrări la starea pe care acesta a avut-o inițial.

După astuparea șanțului cu pământul rezultat din săpătură se va reface stratul vegetal cu pământul depozitat separat după decopertare.În terenurile agricole, după acoperirea conductei, stratul vegetal se va reface astfel ca după tasare terenul să ajungă la profilul inițial.

Înainte de așezarea stratului vegetal, pământul compactat se va săpa, se va întoarce pe 10 cm grosime și se va nivela cu grebla pentru a asigura priza cu stratul vegetal. Stratul vegetal se va așterne uniform în 30 cm grosime pe teren orizontal sau cu pantă 20% și în 20 cm grosime la taluzuri cu pantă mai mare de 20%.

Solul se va fertiliza prin administrarea de îngrășăminte.

În cazul în care terenul traversat de conductă a fost pășune, se vor împrăștia semințe cu mâna, care ulterior se vor îngropa cu grebla de grădină și tăvălugul de mână. Apa necesară udării suprafețelor se va transporta cu cisterna.

De asemenea, constructorul va reface toate drumurile pe care le folosește pentru accesul la amplasamentul lucrărilor.

4.3. Organizări de șantier și depozite de material tubular.

Pe traseul conductei cuprins între km 0 și km 308 vor fi stabilite amplasamentele pentru

organizarea de șantier și pentru depozite de material tubular.

Beneficiarul va pune la dispoziția Executantului terenul aferent organizării de șantier.

Organizările de șantier urmează a fi amplasate în imediata proximitate a unor căi de acces (DN, DJ, DC) astfel încât aspecte de ordin logistic să fie rezolvate cât mai eficient. La nivelul acestor perimetre, în suprafață de aproximativ 15.000 mp vor fi realizate structuri temporare (containere) și delimitate spații de depozitare pentru echipamente, utilaje și materialele necesare, inclusiv depozite de țeavă și vor fi amenajate platforme sumare, prin pietruire. În cadrul OS, urmează a se amenaja puncte gospodărești pentru gestionarea selectivă a deșeurilor, atât a celor menajere, cât și a celor provenite din etapele de contruire.

Lucrările pentru amenajarea platformei și împrejmuirea organizării de șantier se vor realiza conform listelor de cantități de lucrări.

Executantul are obligația de a-și asigura toate utilitățile care sunt necesare în cadrul organizărilor de șantier și anume:

energie electrică.

apă industrială.

apă potabilă.

canalizare.

mijloace de comunicare, transmitere date și monitorizarea video.

La aceste lucrări se vor adăuga cheltuielile generate de lucrările prevăzute în Acordul de Mediu pentru:

platformele betonate cu șanțuri și rigole permeate.

asigurarea accesului auto.

organizarea și dotarea punctului PSI.

containere modulate metalice pentru: dormit, vestiare, servit masa, birouri, ateliere de lucru, grupuri sanitare, etc.

sistemul de canalizare, epurare și evacuare a apelor menajere cât și pentru apele meteorice.

rampa de spălare și întreținere a autovehiculelor.

containere pentru colectarea selectivă a deșeurilor.

depozitarea combustibililor în rezervoare.

rampe pentru recepția materialelor și echipamentelor (țeavă, curbe, robinete, îmbinări electroizolante etc.).

Executantul își va realiza organizarea de șantier în vederea creării condițiilor de desfășurare a activităților de construcții și montaj.

Executantul va asigura un spațiu în cadrul organizării de șantier pentru depozitarea materialului tubular și a materialelor.

Executantul va asigura un spațiu de 500 mp în cadrul organizării de șantier pentru lucrările de automatizare și securizare conductă, inclusiv accesul și utilitățile aferente.

Lucrările pentru amenajarările platformei și împrejmuirea depozitului de țeavă se vor realiza conform listelor de cantități de lucrări prevăzute în proiect.

Executantul își va organiza depozitul de țeavă în vederea asigurării condițiilor de construcții și montaj.

Depozitul de țeavă va cuprinde cel puțin următoarele:

containere modulate.

rampă pentru recepția materialului tubular.

asigurarea accesului auto.

organizarea și dotarea punctului PSI.

suporți, dispozitive,echipamente necesare manipulării și depozitării în condiții corespunzătoare a materialelor.

containere pentru colectarea selectivă a deșeurilor.

Suprafața ocupată de fiecare depozit de țeavă va fi de aproximativ 4000 mp, acestea ocupând suprafețe de terenuri agricole, situate în extravilan. Depozitele de țeavă păstrează de regulă o formă cvadratică, fiind alese locații strategice de pe traseul conductei, situate în imediata proximitate a unor căi de acces principale, de la nivelul cărora să se poată asigura aprovizionarea.

4.4. Materiale utilizate

Toate materialele, armăturile, confecțiile și accesoriile utilizate pentru execuția lucrărilor

proiectate, vor corespunde standardelor și normelor de fabricație și vor fi însoțite de certificate de calitate care se vor păstra (arhiva) pentru a fi incluse în CARTEA TEHNICĂ A CONSTRUCȚIEI.

La recepția materialelor se va verifica corespondența cu certificatele de calitate însoțitoare.

Materialele care nu corespund calitativ nu vor fi folosite la executarea lucrării. Orice înlocuire sau schimbare de material se va putea face numai cu acordul scris al proiectantului general și al beneficiarului. Toate materialele, armăturile, confecțiile și accesoriile utilizate vor fi depozitate corespunzător pe toată durata execuției, pentru a se evita deteriorarea, degradarea sau risipa, după cum urmează:

Tab. 4.2. Condiții depozitare

4.4.1. Materialul tubular

Grosimea de perete a materialului tubular s-a stabilit pe bază de calcul, în funcție de presiunea maximă admisibilă de operare (presiunea de calcul) la care este exploatată conducta de transport gaze naturale, de calitatea materialului tubular, precum și în funcție de încadrarea traseului conductei în clasa de locație conform Normelor Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale” aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118 / 2013.

Din considerente tehnico-economice a rezultat că materialul adecvat pentru țeavă este conform SREN ISO 3183:2013 “Industriile petrolului și gazelor naturale.Țevi de oțel pentru sisteme de transport prin conducte” – ANEXA M. Acest lucru conduce la grosimi de perete mai mici, respectiv la mase și cheltuieli de transport mai mici.

Din calculele efectuate au rezultat următoarele grosimi de perete pentru țeava utilizată:

standardul de fabricație: SR EN ISO 3183/2013

oțel: L415NE;

rezistența la rupere: 520 N/mm²;

rezistența la curgere: 415 N/mm²;

diametrul exterior: 1200 mm / 1000 mm;

grosimi de perete: conform tabel 2.

Tabel 4.3. Grosimi de perete conductă Țărmul Mării negre – Podișor

Schimbările de direcție pentru instalațiile proiectate se vor realiza prin intermediul curbelor cu rază lungă (5 Dn), confecționate prin îndoire la cald.

Curbele la rece se vor realiza din teavă izolată cu PE., îndoirea realizându-se pe un utilaj de confecționat curbe prin îndoire la rece. Curbele executate prin această metodă vor respecta prescripțiile NT 118/2013 “Norme Tehnice pentru Proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale”.

Curbele îndoite la rece se vor realiza conform următoarele date:

raza minimă de îndoire pentru țevile Dn1200 și Dn1000 va fi de 35,05 m;

nici o îndoire nu se va efectua la 2,3 m de capetele de țeavă

gradul maxim de îndoire în fiecare țeavă, indiferent de grosimea peretelui, nu trebuie să depășească:

unghi maxim -12,46° pentru 12 metri lungime

grad arc pe metru – 1,6° pentru 1 metru lungime

Recepția la depozit se va face pentru fiecare țeavă după cum urmează:

verificarea documentelor de însoțire.

verificarea cantitativă.

verificarea calitativă se va face conform SR EN ISO 3183, cel puțin în ceea ce privește: lungime, grosime de perete, ovalitate, liniaritate, marcaj, deformări, lovituri, exfoliere, existența șanfrenului, perpendicularitatea capetelor țevii, existența protecției la capete;

pentru izolația exterioară se vor testa:

aspectul general;

grosimea;

tensiunea de străpungere;

rezistența la impact;

pentru izolația interioară se vor testa:

aspectul general;

grosimea;

Aderența izolației interioare și exterioare se va testa, pentru fiecare depozit, la fiecare 400 de țevi.

Capetele țevii vor avea fixate temporar capace pentru a împiedica pătrunderea de corpuri străine în interior. Acestea vor rămâne montate până la execuția sudurilor de întregire.

4.4.2. Materiale de adaos

Antreprenorii vor folosi materiale de adaos corespunzătoare țevilor din componența instalațiilor proiectate, cu mărcile de oțel utilizat pentru îmbinarea țevilor prin sudură, în stația de izolare, pe șantier și în atelierele de confecții metalice. La execuție se vor aplica proceduri de sudură ce vor fi calificate.

La recepția materialelor de adaos pentru sudare se vor verifica:

integritatea ambalajului.

corespondența între datele înscrise în certificatul de calitate însoțitor, eticheta de pe ambalaj și conținut.

Dimensiuni.

integritatea și uniformitatea învelișului.

coaxialitatea învelișului cu sârma metalică.

aderența învelișului pe sârma metalică.

Verificarea calității la recepție a materialelor de adaos se va face pe loturi aprovizionate de la furnizor. Pentru electrozii înveliți verificarea dimensiunilor, aspectului coaxialității învelișului și aderenței se va efectua pe minimum 10 electrozi prelevați dintr-o tonă din fiecare lot de producție, dar nu mai mult de 200 de electrozi din lotul respectiv.

Pe parcursul execuției, la solicitarea supervizorului (diriginți de șantier, specialiști desemnați de beneficiar, inspectori ISC) se poate impune efectuarea de verificări pentru atestarea calității materialelor de adaos.

4.4.3. Confecții metalice executate în atelier

Toate confecțiile prevăzute în proiect a fi executate în atelier vor fi însoțite de certificate de

calitate în care se vor înscrie și toate informațiile relevante privind calitatea materialelor de bază

și de adaos de la uzinarea lor (țeavă, flanșe, armături, prezoane, garnituri, electrozi sudare, etc.)

Pentru schimbări de direcție în plan orizontal și vertical se vor folosi curbe cu rază lungă (5 Dn). La execuția confecțiilor în atelier se va ține seama de faptul că prin construcția ei conducta va fi godevilabilă. În acest scop la asamblarea prin sudură a robineților și fitingurilor se vor asigura diametrele nominale, conform cu normele de fabricație ale acestora.

Toate confecțiile vor fi marcate prin vopsire la interior la loc vizibil și vor cuprinde:

Executantul.

Presiunea nominală

Presiunea maximă admisibilă de operare

Presiunea de probă.

Material.

Data execuției.

La exterior, confecțiile vor fi marcate prin poansonare cu:

Numărul de ordine al confecției.

Semnul CTC.

Înainte de expedierea pe șantier, toate armăturile și confecțiile de atelier (inclusiv curbele de schimbare de direcție) vor fi supuse unei probei de rezistență cu apă la presiunea de probă P = 1,4 x 63 bar = 88,2 bar, iar suprafața exterioară va fi protejată cu un strat de grund.

4.4.4. Izolație exterioară conductă fir liniar

Protecția pasivă a conductei DN 1200 / Dn 1000 montată subteran se realizează pe firul conductei cu izolație cu polietilenă de tip HDPE corespunzătoare clasei B3 în conformitate cu standardul SR EN ISO 21809-1. Grosimea minimă a izolației va fi de 4,2 mm. Detalii privind izolația exterioară a conductei sunt date în Caietul de sarcini privind protecția pasivă .

4.4.5. Izolație exterioară suduri și curbe

Sudurile executate la firul conductei se vor izola pe traseu utilizând manșoane termocontractabile alese și aplicate conform SR EN 12068/2002. Grosimea minimă a manșoanelor termocontractabile va fi de 3,0 mm. Izolarea curbelor se va executa cu manșoane termocontractabile. Detalii privind izolația exterioară a conductei sunt date în Caietul de sarcini privind protecția pasivă .

4.4.6. Izolație interioară

Pentru acoperirea interioară a conductei, în vederea diminuării pierderilor de presiune liniare la transportul gazelor se vor utiliza acoperiri cu grosimea maximă de 100 µm. Aplicarea acestora va respecta standardul SR EN 10301.

4.5. Probe, teste și verificări

4.5.1.Recepția materialelor

La recepția fiecărui material se va verifica de către executant în prezența dirigintelui de șantier și/sau de personalul care va asigura asitența tehnică, toate caracterisiticile prevăzute în proiect și în standardele respective.

La recepția materialului tubular se vor face teste distructive pe un cupon în lungime de 500 mm care se va tăia la un capăt dintr-o de țeavă aleasă în mod aleator după cum urmează:

Se va tăia un cupon la fiecare 25 km de țeavă cu peretele de aceeași grosime;

Se va tăia cel puțin un cupon pentru fiecare grosime de perete indiferent dacă lungimea acestora este mai mică de 25 km;

Se va tăia câte un cupon pentru fiecare producător de țeavă indiferent de numărul de țevi;

Cupoanele de țeavă nu trebuie să provină din aceeași șarjă.

Cupoanele de țeavă se vor transporta la un laborator de încercări acreditat ales de către Beneficiar. Cheltuielile pentru tăiatul și transportul cupoanelor de țeavă vor fi suportate de către Executant. Testele vor fi plătite de către Beneficiar. Rezultatele testelor trebuie să corespundă cu cerințele din SR EN ISO 3183.

Tab. 4.4. Teste material tubular

Dacă unul din rezultate nu va corespunde, atunci testele se vor repeta fiind făcute de către un alt laborator de încercări acreditat convenit aprioric între beneficiar și executant. Dacă rezultatele nu corespund se va trece la verificarea întregului lot provenit din aceeași șarjă. În această situație beneficiarul își poate asuma dreptul de a respinge întregul lot provenit din aceeași șarjă, iar executantul va suporta și toate cheltuielile aferente testelor inclusiv transportul cupoanelor la laboratorul de încercări.

4.5.2.Verificarea sudurilor

În vederea eliminării defectelor de suprafață și a zonelor cu abateri geometrice, în toate fazele de execuție a îmbinărilor sudate, se va efectua verificarea de către:

sudorul executant.

șeful de echipă.

personal CTC autorizat.

responsabilul tehnic cu sudura.

Toate sudurile se vor controla vizual în procent de 100% conform SR EN ISO 17637 ”Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea vizuală a îmbinărilor sudate prin topire”.

Examinarea radiografică a sudurilor se va face conform SR EN ISO 17636-1 ”Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea radiografică. Partea 1: Tehnici care utilizează radiații X sau gama cu film.” și conform SR EN ISO 17636-2 ”Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea radiografică. Partea 2: Tehnici care utilizează radiații X sau gama cu detectori digitali.”

4.5.2.1. Examinarea cu ultrasunete US

Examinarea cu ultrasunete US prin reflexie se va face cu asigurarea automată a înregistrărilor

în procent de 100% conform SR EN ISO 17640 ”Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinare cu ultrasunete. Tehnici, niveluri de încercare și evaluare.”

Examinarea cu ultrasunete US prin difracție (TOFD) se va face cu asigurarea automată a înregistrărilor în procent de 100% conform SR EN ISO 10863 ”Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinare cu ultrasunete. Utilizarea tehnicii de difracție a timpilor de zbor.” Această metodă se utilizează pentru detectarea și evaluarea dimensiunilor defectelor sudurilor și ale defectelor adiacente sudurii.

În cazul îmbinărilor examinate US, orice indicație de defect care prezintă dubii de interpretare va fi supusă suplimentar unei examinări prin metoda RP. Controlul cu radiații penetrante va fi executat numai de laboratoare de control și personal autorizat de organele în drept, conform reglementărilor în vigoare.

Condițiile tehnice de calitate și de acceptabilitate a îmbinărilor sudate pentru firul conductei vor fi în conformitate cu SR EN 12732 + A1 ”Infrastructuri de gaze. Sudarea conductelor de oțel. Cerințe funcționale.” Și cu SR EN ISO – 5817 ” îmbinări sudate prin topire din oțel, nichel, titan și aliajele acestora. Niveluri de calitate pentru imperfecțiuni”.

4.5.2.2. Examinarea cu lichide penetrante

Examinarea cu lichide penetrante trebuie efectuată conform SR EN ISO 3452 ”Examinări nedistructive. Examinări cu lichide penetrante.”

4.5.2.3. Examinarea cu pulberi magnetice

Examinarea cu pulberi magnetice trebuie efectuată conform SR EN ISO 17638 ”Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinări cu cu pulberi magnetice.”

Unitatea constructoare va asigura calitatea sudurilor executate prin utilizarea tehnologiilor de sudură elaborate pe baza procedeelor calificate și prin folosirea sudorilor calificați și autorizați. Calitatea sudurilor vor fi verificate prin control nedistructiv și garantată de unitatea constructoare prin certificat de conformitate sau de inspecție.

4.5.2.4. Controlul sudurilor cu radiații penetrante

Controlul sudurilor cu radiații penetrante (RP) sau cu ultrasunete (US) vor fi confirmate și atestate cu buletine de încercări care vor fi introduse în Cartea tehnică a construcției.

Lucrările de sudare pe timp friguros la temperaturi mai mici de +5,0°C se vor executa cu respectarea procedurilor elaborate și calificate în acest sens de antreprenor.

Beneficiarul prin reprezentanții lui (inspectori de șantier, diriginți de șantier, specialiști) va putea efectua prin sondaje încercări distructive și nedistructive prin aceleași metode utilizate de executant. Rezultatele acestor determinări vor fi utilizate pentru confirmarea calității execuției.

Beneficiarului/reprezentantului autorizat, îi revine dreptul de a accepta sau respinge orice sudură care nu îndeplinește cerințele din SR EN 12732 + A1 și SR EN ISO – 5817. Beneficiarul va numi pentru aceste activități reprezentanți-persoane fizice sau juridice, selectați pe baza calificării și experienței dovedite cât și a dotărilor materiale.

4.5.2.5. Încercarea distructivă a sudurilor

Numărul minim de suduri care trebuie încercate în funcție de lungimea conductei va fi conform tabelului 5 din SR EN 12732 + A1. Testele distructive vor fi conform SR EN ISO 15614 – 1 ”Specificația și calificarea procedurilor de sudare pentru materiale metalice. Verificarea procedurii de sudare. Partea 1: Sudarea cu arc și sudarea cu gaz a oțelurilor și sudarea cu arc a nichelului și a aliajelor de nichel.”

La fiecare 50 km de conductă montată se vor alege în mod aleatoriu de către Beneficiar prin reprezentanții săi două îmbinări sudate pentru încercări distructive. De asemenea pentru fiecare lungime de conductă de 50 km începută se va alege în mod aleatoriu încă o îmbinare sudată pentru a fi testată distructiv.

Pentru fiecare îmbinare sudată aleasă se va tăia un cupon în lungime de 1000 mm (500 mm de o parte și de alta a îmbinării).

Cu această ocazie se va testa distructiv și materialul de bază respectându-se cerințele specificate pentru recepția materialului tubular. Cupoanele de țeavă nu trebuie să provină din aceeași șarjă. Rezultatele testelor materialului tubular trebuie să corespundă cu cerințele din SR EN ISO 3183.

Tab. 4.5. Teste materila tubular

Cerințele de acceptare pentru suduri sunt conform SR EN 12732 + A1. Dacă unul din rezultate nu este acceptabil se vor face investigații pentru:

a defini cauza rezultatelor inacceptabile.

a identifica porțiunea (porțiunile) inacceptabile ale conductei.

a analiza consecințele rezultatelor.

Pentru fiecare sudură respinsă se vor alege două suduri suplimentare. În acestă situație beneficiarul își poate asuma dreptul de a respinge toate sudurile efectuate în aceleași condiții sau, după caz, întregul lot provenit din aceeași șarjă. Executantul va suporta toate cheltuielile aferente testelor inclusiv transportul cupoanelor la laboratorul de încercări.

4.6. Probe de presiune

Probele de presiune se vor realiza cu aer/apă respectându-se prevederile Normelor Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale” aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118 / 2013 și a programului de probe prezentat în Anexa 3.

Este obligatoriu ca înaintea oricărei probe de presiune conducta să fie curățată și uscată. Curățarea conductei se va realiza prin pistonări succeșive până când cantitatea de impurități eliminată va fi mai mică de 0,1 kg pentru un tronson în lungime de aproximativ 5 km. Uscarea conductei se va realiza prin suflare cu aer și utilizare de pistoane absorbante. Conducta se consideră uscată atunci când ultimul piston vehiculat iese uscat. Anterior fiecărei probe se va efectua o verificare a circularității secțiunii conductei prin trecerea unor pistoane de calibrare.

Pentru porțiunile de traseu aflate în clasa 3 de locație proba de rezistență se execută cu apă, după acoperirea cu pâmânt a conductei. După executarea probei se evacuează apa și se efectuează uscarea conductei. După aceste operații conducta aflată în clasa 3 de locație se întregește cu tronsonul de conductă cu clasa inferioară de locație pe lungimea prevăzută în programul de probe de presiune executate cu aer (cca. 5 km). Înainte de introducerea apei în conductă se va face o verificare a calității acesteia. Apa trebuie să fie curată, fără conținut de substanțe care pot fi corozive sau care pot crea depuneri pe pereții conductei în timpul încercării.

Pentru probele de presiune cu apă, apa se va prelua din rețelele publice de alimentare cu apă, efluentul urmând a fi transportat la stații de epurare autorizate

Programul de execuție a probelor de presiune executate cu aer prevede efectuarea probelor de rezistență și etanșeitate cu vehicularea aerului dintr-un tronson în altul, pe următoarele porțiuni de traseu:

După efectuarea probei de rezistență se reduce presiunea la valoarea prevăzută pentru proba de etanșeitate prin trecerea surplusului de aer în tronsonul următor. După efectuarea probei de etanșeitate aerul din tronsonul probat se transferă în tronsonul următor până la egalizarea presiunilor în cele două tronsoane. Se ridică presiunea în tronsonul următor până la valoarea prevăzută pentru proba de rezistență și se menține pe durata necesară. Se procedează similar în continuare pe toată lungimea fiecărei porțiuni de traseu prevăzută în programul de probe anexat.

Pentru eliminarea eventualelor acumulări de apă provenită din umiditatea atmosferică, după executarea probelor de presiune cu aer se efectuează o nouă uscare a conductei, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru uscarea după proba cu apă.

Distanța dintre capetele tronsoanelor învecinate va fi minimă.

Presiunile și durata probelor sunt următoarele:

Proba de rezistență cu apă, la presiunea de 1,4 x MOP = 1,4 x 63 bar = 88,2 bar, timp de 6 ore de la stabilizarea presiunii și egalizarea temperaturii fluidului de probă din conductă cu temperatura solului.

Proba de rezistență cu aer, la presiunea de 1,2 x MOP = 1,2 x 63 bar = 75,6 bar, timp de 6 ore de la stabilizarea presiunii și egalizarea temperaturii fluidului de probă din conductă cu temperatura solului.

Proba de etanșeitate cu aer, la MOP = 63 bar, timp de 24 ore de la stabilizarea presiunii și egalizarea temperaturii fluidului de probă din conductă cu temperatura solului.

La efectuarea probelor de rezistență și etanșeitate, aparatele de bază pentru măsurarea presiunii și temperaturii sunt de tipul cu înregistrare continuă, cu verificarea metrologică în termen de valabilitate.

Clasa de exactitate a aparatelor de măsură trebuie să fie de minimum 1,5.

Înregistrarea parametrilor de presiune și temperatură pe diagramă sau pe protocolul tipărit dat de echipamentul electronic, constituie dovada probelor de rezistență și de etanșeitate.

Înregistrarea parametrilor de presiune și temperatură se datează și semnează de către executant, proiectant și beneficiar, și conține și următoarele date:

lungimea și diametrul tronsonului de conductă supus probelor;

datele de identificare și verificare ale aparatelor de măsurare.

Valoarea presiunii de probă, înregistrată pe diagramă trebuie să rămână constantă pe toată durata probei.

Diagramele cu probele de presiune (de rezistență și etanșeitate) se vor păstra și vor fi introduse în Cartea Tehnică a Construcției.

După efectuarea probelor, la țevile utilizate pentru întregirile dintre tronsoane în vederea formării firului conductei se vor efectua următoarele:

controlul integral al corpului țevii, inclusiv sudurile de fabricație, prin metode nedistructive;

controlul integral al sudurilor realizate în șantier, cu radiații penetrante sau ultrasunete cu înregistrare automată a datelor și cu pulberi magnetice/lichide penetrante;

izolarea sudurilor de întregire cu manșoane termocontractabile.

Țevile utilizate pentru întregiri se vor procura cu lungimea de 6 m, vor avea corpul țevii controlat integral și cu grosimi de perete corespunzătoare schemelor de montaj. Înainte de lansarea în șanț țevile respective vor fi supuse unei probe de rezistență cu apă la presiunea de probă corespunzătoare clasei de locație. Durata acesei probe va fi de 6 ore. Constructorul va fi dotat cu obturatoare cu cameră de etanșare activate hidraulic.

La efectuarea probelor de presiune cu aer se vor lua următoarele măsuri:

acoperirea cu pământ a conductei lansate în șanț, cu excepția sudurilor de poziție.

capetele tronsonului probat se vor închide prin capace sudate; capacul sudat se va utiliza o singură dată.

la fiecare capăt se vor monta racorduri de evacuare prevăzute cu manometru înregistrator.

evacuarea aerului din ultimul tronson probat se va realiza printr-un refulator de capăt prevăzut cu robinet. Capătul țevii refulatorului va fi înclinat și va depăși suprafața solului cu cca. 1,5 m pentru a dirija jetul în direcția cea mai puțin periculoasă.

toate închiderile capetelor, racordurile și legăturile între sursa de alimentare și conducta supusă încercării se execută prin sudură electrică (cu excepția armăturilor cu filet) și se încearcă în prealabil hidraulic la o presiune cu 5 bar mai mare decât cea de încercare.

Pe toată durata probelor este interzis accesul oricărei persoane (exceptând membrii echipei de încercare) în zona conductei supuse încercării, prin zonă înțelegându-se o fâșie de 150 m pentru proba cu aer și 75 m pentru proba cu apă, de o parte și de alta a porțiunii probate.

În timpul ridicării presiunii este interzisă staționarea lucrătorilor la o distanță mai mică de 100 m pentru proba cu aer și 20 m pentru proba cu apă, de o parte și de alta a porțiunii probate.

Probele de presiune constituie fază determinantă, iar verificările vor fi atestate în procese verbale semnate de: Inspecția de Stat în Construcții, Beneficiar, Proiectant și Executant.

După finalizarea probelor de presiune cu aer se va evacua aerul din conductă cu ajutorul gazelor naturale pentru punerea acesteia în funcțiune.

La purjarea cu gaze naturale a conductei se vor respecta măsurile de siguranță prevăzute de Normelor Tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale” aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 118 / 2013 și anume:

gazul se va introduce prin unul din capetele conductei, iar aerul se va evacua pe tronsoane delimitate de robinete, încărcându-se treptat conducta cu gaze;

aerul se va evacua numai prin priza manometrică opusă direcției de curgere a gazului;

debitul de gaz trebuie să asigure o evacuare moderată a aerului, acest debit trebuie menținut fără întrerupere până la evacuarea totală a aerului.

CAITOLUL 5.

ANALIZA RISCURILOR GENERATOARE DE SITUAȚII DE URGENȚĂ

5.1. Legislația specifică

5.1.1. Situații de urgență

HOTĂRÂRE nr. 1491 din  9 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului – cadru privind structura organizatorică, atribuțiile, funcționarea și dotarea comitetelor și centrelor operative pentru situații de urgență;

HOTĂRÂRE nr. 1492 din  9 septembrie 2004 privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste;

ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență;

ORDIN nr. 712 din 23 iunie 2005  pentru aprobarea Dispozițiilor generale privind instruirea salariaților în domeniul situațiilor de urgență;

ORDIN nr. 360 din 14 septembrie 2004 pentru aprobarea Criteriilor de performanță privind structura organizatorică și dotarea serviciilor profesioniste pentru situații de urgență;

ORDIN nr. 1134 din 13 ianuarie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfășurarea și conducerea acțiunilor de intervenție ale serviciilor de urgență profesioniste;

ORDIN nr. 1160/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență specifice riscului la cutremure și/sau alunecări de teren;

ORDIN nr. 132 din 29 ianuarie 2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de analiză și acoperire a riscurilor și a Structurii – cadru a Planului de analiză și acoperire a riscurilor;

ORDIN nr. 160 din 23 februarie 2007 pentru aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, desfășurare și finalizare a activității de prevenire a situațiilor de urgență prestate de serviciile voluntare și private pentru situații de urgență[4].

5.2. Prevenirea și stingerea incendiilor

LEGEA nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor;

HG nr. 571/2016 pentru aprobarea categoriilor de constructii și amenajari care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu;

ORDIN M.A.I. nr. 163/2007 pentru aprobarea normelor generale de apărare împotriva incendiilor;

ORDIN nr. 210/2007 pentru aprobarea metodologiei privind identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de incendiu;

ORDIN nr. 106 din  9 ianuarie 2007 pentru aprobarea Criteriilor de stabilire a consiliilor locale și operatorilor economici care au obligația de a angaja cel puțin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor;

Normativ privind securitatea la incendiu a construcțiilor, Partea a II-a – Instalații de stingere – indicativ P 118 /2- 2013.

Ordinul 166/2010 – pentru aprobarea Dispozițiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcții și instalații aferente[4].

5.3. Analiza riscurilor generatoare de situații de urgență și măsuri de acoperire luate la proiectare

Personalul care asigură supravegherea, exploatarea și întreținerea conductelor de transport gaze naturale și a instalațiilor aferente va fi instruit de catre angajator în conformitate cu prevederile legale, respectiv Ordinul nr. 712 / 2005 în domeniul SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ.

Analiza riscurilor generatoare de situații de urgență, prezentată în continuare și măsurile de acoperire luate la proiectare au fost făcută în conformitate cu prevederile Ordinului MAI nr. 132 / 2007, după cum urmează:

5.3.1. Analiza riscurilor naturale

a) Fenomene meteorologice periculoase

a1) Inundații

Nu este cazul.

a2) Furtuni, tornade, secetă, îngheț

Instalațiile tehnologice sunt proiectate a fi montate în soluție supraterană și subterană, sub adâncimea maximă de îngheț a solului stabilită pentru zonele de amplasament.

Suprastructura instalațiilor tehnologice a fost proiectată ținându – se seama de direcția predominantă de acțiune și forța de impact a vânturilor, în istoricul zonelor de amplasament nefiind înregistrate furtuni și tornade.

b) Incendii de pădure

Nu este cazul.

c) Fenomene distructive de origine geologicã

c1) Cutremure

Lucrărilor proiectate s-au realizat cu încadrarea seismică în conformitate cu prevederile Normativului P100.

c2) Alunecări de teren

Nu este cazul.

5.3.2. Analiza riscurilor tehnologice

a) Riscuri industriale

La execuția instalatiilor proiectate nu sunt utilizate substanțe periculoase.

b) Riscuri de transport și depozitare produse periculoase

Nu este cazul.

b1) transport prin rețele magistrale

Prin instalația proiectată se vehiculează gaze naturale, care pot deveni sursă de explozie sau incendiu numai în amestec cu aerul, într-o anumită proporție. La punerea în funcțiune a instalației se vor lua măsurile necesare pentru evacuarea aerului pe la capătul opus celui prin care se introduc gazele. Se vor lua măsuri pentru prevenirea incendiilor și exploziilor prin interzicerea accesului cu surse de foc. Sudarea confecțiilor și tevilor se va face cu luarea tuturor măsurilor de siguranță inclusiv existența permiselor cu foc aprobate de conducerea SNTGN Transgaz SA Medias și numai de către personal special instruit și dotat pentru executarea acestor tipuri de lucrări.

c) Riscuri nucleare

Se vor lua măsuri ca personalul aflat pe traseul conductei să fie îndrumat către cel mai apropiat centru de decontaminare și adăpost civil.

d) Riscuri de poluare a apelor

Măsurile ce se iau prin proiectare exclud orice risc de poluare a apelor și în general a mediului înconjurător, în procesul de transport gaze, chiar și în caz de avarie. De asemenea, lucrările de execuție a instalațiilor de gaze nu influențează în niciun fel și nici nu stânjenesc curgerea apelor din zona de amplasament a acestora. Pentru prevenirea infiltrării de substanțe petroliere care pot contamina pânza freatică se vor lua măsuri speciale de înlocuire a carburanților și lubrefianților la autovehicule și utilaje.

e) Prăbușiri de construcții, instalații sau amenajări existente

Pe amplasamentul instalațiilor proiectate nu sunt amplasate clădiri.

f) Eșecul utilităților publice

Înainte de începerea lucrărilor se vor identifica, în prezența deținătorilor, conductele și cablurile existente în zona de amplasament a instalațiilor de gaze și se vor lua toate măsurile necesare pentru protejarea acestora și astfel evitarea deteriorării lor respectiv întreruperii furnizării de utilități spre zonele locuite sau zonele industriale.

g) Căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos

Se vor lua măsuri ca personalul aflat pe traseul conductei să fie îndrumat către cel mai apropiat adăpost civil.

h) Muniție neexplodatã

Zonele au fost cercetate cu ocazia executării lucrărilor anterioare și nu s-a găsit muniție neexplodată.

5.3.3. Analiza riscurilor biologice

Se vor lua măsuri ca personalul aflat pe traseul conductei să fie îndrumat către cel mai apropiat centru de decontaminare și adăpost civil.

5.3.4. Analiza riscurilor de incendiu

Cuprinde referiri cu privire la analizarea și diferențierea riscurilor de incendiu după context: statistica incendiilor și a altor situații de urgență, evidențele existente pe localități, operatori economici, instituții publice etc…, fond construit, vegetație sau vehicule.

5.3.5. Analiza riscurilor sociale

În cazul în care apar situatii conflictuale se vor lua măsuri sa fie eliminate prin medierea acestora.

5.3.6. Analiza altor tipuri de riscuri

Cuprinde referiri cu privire la analizarea, pe baza statisticilor, a intervențiilor cele mai des

desfășurate, cum sunt: descarcerări, asistență medicală și transport medical, deblocări de persoane, evacuarea apei din subsolul clădirilor, salvări de animale, etc.

5.3.7. Zone de risc crescut

Instalațiile proiectate respectă distanțele de siguranță față de clădirile și construcțiile existente în vecinătatea amplasamentului acesteia și față de zonele locuite. Instalația este amplasată în extravilanul localității.

Activitățile preventive planificate, organizate și desfășurate cu scopul acoperirii riscurilor sunt:

controale și inspecții de prevenire;

avizare / autorizare de securitate la incendiu și protecție civilă, după caz;

acordurile și avizele obținute pentru începerea lucrărilor, precum și autorizația de construire;

asistență tehnică de specialitate;

informarea preventivã;

pregătirea populației;

constatarea și sancționarea încălcărilor prevederilor legale;

alte forme.

Planuri de intervenție în situații de urgență, elaborate conform Anexei 3 la Normele generale de apărare împotriva incendiilor, Ordin 163 / 2007.

Planurile de intervenție în situații de urgență cuprind următoarele:

categoriile de servicii de salvare / intervenție în caz de urgență și amplasarea unităților operative ( localitatea, distanța, itinerariul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare, alertare );

mijloacele de intervenție și protecție a personalului pentru fiecare tip de risc;

zona de acoperire a riscurilor;

timpii de răspuns.

Instruirea

Va fi consemnat modul în care a fost asigurată cunoașterea, de către forțele destinate intervenției, a modalităților de acțiune conform planurilor de analiză și acoperire a riscurilor.

5.4. Măsuri de apărare, prevenire și stingere a incendiilor

5.4.1. Măsuri de apărare împotriva incendiilor

Criteriile de performanță care trebuie asigurate pe întreaga durată de execuție a lucrărilor

și de utilizare (exploatare) ulterioară sunt: riscul de izbucnire a incendiilor, rezistența la foc, preîntâmpinarea propagării incendiilor, comportarea la foc a construcției, stabilitatea la foc a structurii de rezistență, căile de acces, evacuare și intervenție.

Se poate concluziona că prin conceptul de prevenire a incendiilor se înțelege:

organizarea activității de apărare împotriva incendiilor;

gestionarea riscurilor de incendiu (identificare, evaluare, control, combatere);

dotarea cu mijloace tehnice de intervenție în caz de incendiu, substanțe de stingere și accesorii;

realizarea cerinței de calitate „securitate la incendiu” a construcțiilor;

conlucrarea și colaborarea cu diverși factori din diferite domenii de activitate și de la diferite niveluri de decizie;

desfășurarea acțiunilor de informare publică,

dinamicitatea elaborării deciziilor.

Pentru obiectivul care face obiectul proiectului este necesar a se lua următoarele măsuri de apărare împotriva incendiilor, atât în timpul execuției cât și în timpul exploatării, respectiv executării lucrărilor de mentenanță – întreținere:

interzicerea executării oricăror lucrări de sudură sau tăiere cu flacără deschisă în apropierea materialelor inflamabile;

generatorul de acetilenă va fi instalat în timpul lucrului la o distanță de minim 12 – 15 m față de orice sursă de foc: arc de sudură, flacără deschisă, corpuri incandescente, țigări aprinse, etc…;

la sfârșitul lucrului, generatorul de acetilenă se va goli și se va spăla corespunzător; se interzice cu desăvârșire lăsarea generatorului nedemontat și încărcat cu carbid și gaz în interior;

manipularea tuburilor de oxigen și acetilenă se va face cu capacele de protecție și inelele din cauciuc montate, cu mare atenție, evitând lovirea și trântirea lor; totodată, păstrarea tuburilor de oxigen și acetilenă se va face în locuri ferite de radiații solare.

este interzis fumatul în apropierea generatorului de acetilenă;

în cazul în care se folosesc topitoare de bitum, acestea vor fi amplasate în locuri ferite de circulația utilajelor și personalului iar transportul bitumului topit se va face numai cu dispozitive omologate, muncitorii folosind echipamentul de protecție corespunzător: cizme de cauciuc, mănuși, ochelari de protecție, salopetă, etc…;

personalul care lucrează în raza utilajelor acționate electric sau în raza rețelelor electrice va fi instruit pentru evitarea electrocutării.

Cuplarea conductei proiectate la conductele în funcțiune se va face numai prin ordin scris al benefiaciarului și în baza unui program de lucru detaliat cu puncte de intervenție și măsuri clare, cu responsabilități pe operatori.

Pentru lucrări de cuplări – decuplări conducte și instalații de gaze ”cu foc“ (sudură, tăiere în metal, lucru cu scule care produc scântei) se vor lua următoarele măsuri:

lucrările de cuplări se vor realiza numai cu dispozitive și scule speciale pentru acest gen de operații, numai de către personal instruit și pe baza unui program întocmit special, semnat de organele competente ale constructorului și beneficiarului și de asemenea, sub directa supraveghere a delegaților acestora;

nici o lucrare ”cu foc“ nu va fi începută fără ”PERMIS DE LUCRU CU FOC“, eliberat de șeful unității beneficiare a instalațiilor la care se lucrează; acest permis va indica măsurile preventive ce trebuie luate pentru a începe lucrul cu foc;

permisul de lucru ”cu foc“ ( Anexa nr 4 la Normele Generale de Apărare Împotriva Incendiilor, aprobate cu Ordinul nr. 163 / 2007 ) este valabil o șingură zi; pentru lucrul în continuare se va emite în fiecare zi de lucru un nou permis; în timpul lucrului, permisul trebuie să se găsească la persoana avizată să execute lucrarea;

instalațiile și conductele la care urmează să se lucreze vor fi predate constructorului de către beneficiar, pe baza unui proces verbal în care se va specifica că acestea sunt pregătite conform cerințelor minime de sănătate și securitate în muncă și a reglementărilor raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relațiile generate de contract sau convenție, putându – se lucra la ele cu foc deschis și cu scule producătoare de scântei;

este interzisă execuția lucrărilor de sudură sau a operațiilor ce ar produce scântei la instalațiile în funcțiune, la orice aparate sau conducte de gaze în funcțiune și la instalațiile legate de cele în funcțiune;

maistrul, șeful de echipă și muncitorii nu vor începe lucrul înainte de îndeplinirea tuturor măsurilor prevăzute în permisul de lucru cu foc;

lucrările ”cu foc“ trebuie oprite imediat dacă, în cursul executării lor, independent de luarea măsurilor necesare, se constată ”scăpări“ de gaze în preajma locului (punctului) de lucru;

acolo unde nu se pot asigura condițiile prevăzute de reglementările pentru lucrul cu foc deschis și unde este posibil, porțiunea de instalație sau conducta la care urmează să se lucreze se va demonta din cele mai apropiate flanșe, după ce în prealabil a fost golită și se va transporta într-un loc unde se poate lucra cu foc; după executarea intervenției, porțiunea de instalație ( sau tronsonul de conductă ) se va transporta și monta din nou în instalație (sau conductă); atât demontarea cât și montarea se vor efectua utilizând scule antiscântei;

sunt interzise apropierea cu flacără, lucrul cu scule ce pot produce scântei, sudarea și accesul utilajelor la o distanță mai mică de 35,00 m de instalația aflată în exploatare;

în toate cazurile în care există pericolul formării unui amestec exploziv se vor lua următoarele măsuri:

interzicerea fumatului și a lucrului cu foc deschis;

evitarea producerii de scântei;

închiderea gazelor prin manevrarea robinetelor de secționare;

evacuarea imediată a gazelor din conducte și instalații prin dispozitivele speciale ( descărcătoare de presiune, supape de siguranță, etc… );

la punerea în funcțiune a conductelor și instalațiilor noi, modificate sau reparate se va proceda la evacuarea aerului din conducte și instalațiile aferente, lăsând să treacă, pe la capătul opus celui prin care se introduc gazele, o cantitate de gaze reprezentând de 2 – 3 ori volumul conductelor respectiv instalațiilor; când pe șantier apar probleme deosebite va fi solicitat proiectantul pentru elaborarea de eventuale proceduri speciale, astfel ca execuția să se desfășoare fără evenimente nedorite.

5.4.2. Prevenirea și stingerea incendiilor

În toate etapele de proiectare și execuție se respectă prevederile din Normele și dispozițiile generale de prevenire și stingere a incendiilor precum și a reglementărilor specifice de siguranță la foc.#Proiectul a fost întocmit pentru a corespunde prevederile actelor normative tehnice care să permită executarea și exploatarea obiectivului în condiții de deplină siguranță și sănătate, atât pentru personalul de execuție cât și pentru personalul de exploatare.

#Mijloacele de stingere a incendiilor se amplasează la loc vizibil și ușor accesibil și se verifică la termenele prevăzute în instrucțiunile date de furnizor.

Executarea lucrărilor cu foc deschis în locuri cu pericol de incendiu este admisă numai după luarea măsurilor de prevenire și stingere a incendiilor necesare și după obținerea permisului sau autorizației de lucru cu foc. Aceste lucrări se execută numai de către echipe instruite în acest scop și dotate cu echipament de lucru, protecție și intervenție.

La terminarea lucrului, conducătorul compartimentului de lucru va verifica:

oprirea tuturor mașinilor și utilajelor;

curățarea locului de muncă și evacuarea deseurilor;

scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice portabile racordate la cabluri flexibile.

La execuție după terminarea lucrului, respectiv în exploatare periodică, se va verifica dacă nu s-au creat focare de incendiu în zona conductelor și instalațiilor tehnologice.

În vederea primei intervenții în caz de incendiu se prevăd următoarele:

#organizarea de echipe cu atribuțiuni concrete, cu instructajul efectuat conform normelor;

#măsuri și posibilități de alertare a unităților (serviciilor civile) de pompieri, de exemplu asigurarea unui post telefonic fix sau mobil pentru anunțarea pompierilor în caz de incendiu.

5.5. Lista dotărilor P.S.I.

Tab. 4.1. Lista dotărilor P.S.I.

Capitolul 6.

CONCLUZII

Tema prezentei lucrări este " Studiu privind dezvoltarea sistemului de transport gaze naturale prin realizare conductei Țărmul Mării Negre – Podișor ".

Dezvoltarea pe teritoriul României a unei infrastructuri de transport gaze naturale de la țărmul Mării Negre până la granița România – Ungaria reprezintă una din prioritățile majore actuale ale beneficiarului sistemului de transport. În acest sens, proiectul ”Conductă de transport gaze naturale Țărmul Mării Negre – Podișor” a fost inclus în Planul de dezvoltare pe 10 ani al TRANSGAZ aprobat de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, la poziția 7.2 “Dezvoltarea pe teritoriul României Coridorului Sudic de Transport pentru preluarea gazelor natural de la țărmul Mării Negre”.

Totodată, această investiție se regăsește pe cea de-a doua Listă de Proiecte de Interes Comun adoptată de Uniunea Europeană în noiembrie 2015 la poziția 6.24.8 “Conductă Țărmul Mării Negre-Podișor (RO) pentru preluarea gazelor din Marea Neagră“.

În vederea transportului gazelor naturale extrase din perimetrele aflate în Marea Neagră este necesară construirea unei conducte între Țărmul Mării Negre și zona Nodului Tehnologic Podișor.

Conducta de transport gaze naturale Țărmul Mării Negre – Podișor este amplasată în zona de sud-est a țării, iar traseul acesteia urmează direcția generală de la Sud – Est spre Vest, traversând județele: Constanța, Călărași și Giurgiu.

După execuția conductei, în vederea asigurării conectării în sistemul național de transport gaze naturale, aceasta se conecta în gazoductul BRUA în Nodul tehnologic de la Podișoru.

Stabilirea traseului conductei s-a făcut ținând cont, de următoarele criterii:

lungime minimă.

profil longitudinal cât mai aplatizat.

evitarea pe cât posibil a zonelor construite și / sau construibile.

teren stabil și rezistent.

căi de acces pentru lucrările de întreținere și de intervenție.

evitarea zonelor inundabile.

evitarea pădurilor, plantațiilor pomicole și viticole.

evitarea terenurilor cu agreșivitate ridicată.

evitarea zonelor conșiderate monumente ale naturii.

evitarea zonelor cu șituri istorice;

evitarea zonelor vecine aeroporturilor, poligoanelor etc.

BIBLIOGRAFIE

***www.transgaz.ro

***www.anpm.ro

***www.economica.net

***Ordin nr. 210/2007 pentru aprobarea metodologiei privind identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de incendiu;

*** NT 118/2013 “Norme Tehnice pentru Proiectarea și execuția conductelor de transport gaze naturale”.

Posea G., “Geomorfologia României“, Editura Fundației România”, București, 2009.

Prodea L., “Transportul și comprimarea gazelor naturale“, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu, 2015.

Simescu N., “Proiectarea, execuția și exploatarea conductelor de transport gaze naturale”, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, 2002.

OPIS

Prezenta lucrare de disertație conține:

Nr. pagini:

Tabele:

Figuri în text:

Desene formate :

Declar pe proprie răspundere că am elaborat personal lucrarea de disertație, nu am folosit alte materiale, documentare în afara celor prezentate în lucrare la capitolul bibliografie.

Semnătura autorului,

Sunt de acord cu prezentarea Lucrării de disertație în sesiunea iulie 2018 a candidatului………………………………………cu tema rezolvată în prezenta lucrare.

Semnătura conducătorului,

Data prezentării: iulie 2017