Studiu Privind Decizia de Dividend la Societati Comerciale Listate la Bursa de Valori Bucuresti

INTRODUCERE

Societățile comerciale au un rol decisiv în economia fiecărei țări prin studierea activității financiare și a evoluției cum și a deciziei de dividend ce prezintă un interes de maximă importanță.

Începând de la aceste considerente, scopul lucrării în cauza este de a studia aspectele deciziei de dividend, prin impactul pe care îl are aceasta asupra activității societăților comerciale și situația deciziei de dividend.

Teoria financiară clasifică decizia de dividend drept un domeniu de studiu interesant și diversificat datorită situațiilor problematice pe care aceasta le oferă cercetării științifice, în cazul unui mediu net, pentru dividend cât și pentru reinvestire.

Modalitățile de dicizie ce au o creștere semificantă odată cu dezvoltarea mediului economic unde apare și managementul financiar ce-și propune să formuleze răspunsuri la noi întrebări legate de modul de decizie și ce tip de dividend să se distribuie – ordinare, speciale dacă să conteze mai mult creșterile de curs bursier față de plățile sub forma dividendelor sau cum să se amelioreze punctele de vedere ale diferiților investitori.

Lucrarea de fața isi propune in primul capitol să facă o prezentare a celor mai importante aspect ale deciziei de dividend plecand de la diferența pe care o are dividendul si definiția acestuia cu privire la structura financiară a societaților comerciale.

Ce-al de al doilea capitol este bazat pe analiza deciziei de dividend si evoluția principalilor, indicatori cu privire la dividend si la societați comerciale listate la Bursa de Valori București in ultimii cinci ani .Analizand societățile cele mai lichide, adica cele listate după indicileBET-BK.

Dezvoltarea studiilor ce privesc politica de dividend a dus la o buna coordonare si-o evoluție a parții financiare si a societăților comerciale si o buna corelare a distribuției de dividendende in funcție de ce este mai important pentru societăți. Astfel pentru a ajunge intr-un loc de top in piața și pentru a fi atractive și pentru investitorii societaților comerciale ce trebuie să și fidelizeze acționarii pentru reducerea de obstacole in drum spre podium.

Practicile pe care companiile le pun la baza deciziedi de dividend au dat nastere permanentă la noi semne de intrebare puse de a lungu vremii. In vederea unor argumente cat mai rationale, de unde lucrarea urmarește determinarea cat mai fidela a situației distribuirii de dividende.

Decizia de dividend poate fi definită ca preferința investitorilor de a incasa sau nu, anual dividend. Deși chiar daca teoretic poate fi considerată o piață perfectă, politica de dividend nu afecteaza valoarea intreprinderii, ce s-a demonstrat in cadrul unor studii recente cu o influiență pozitivă generată de mentinerea și eventual de cresterea ratei de distribuție asupra cursului de acțiune.

Conform legislației noastre în vigoare dividendul este orice distribuire făcută de o persoană juridică, în bani sau în natură în favoarea acționarilor sau asociaților, din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierderi.

Stabilirea cotei de distribuire este de dată de adunarea generală a acționarilor și se face proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, prin actul constitutiv nu s-a prevăzut astfel.

Dividendul este principalul element al politicii de dividend prin care se realizează remunerarea acționarilor. Însă, firmele dispun sau nu de alte forme monetare care permit acționarilor să beneficieze de rezultatul net ca remunerație a capitalurilor aduse ca aport în firmă.

Rezultatul net, obținut după deducerea obligației fiscale a agentului economic privind impozitul pe profit, cuvenit acționarilor drept cost al capitalurilor proprii aduse în firmă, poate fi distribuit acestora, în principal sub următoarele forme:

Plata de dividende în numerar sau în natură

Plata dividendelor în acțiuni

Forme colaterale de distribuire

Distribuiri prin operațiuni de capital

Dividendele, în general, se plătesc în numerar, după încheierea exercițiului financiar și aprobarea bilanțului și contului de profit și pierderi de adunarea generală a acționarilor. În momentul distribuirii efective, firma prin metoda stopajului la sursă trebuie să rețină și să vireze la bugetul de stat impozitul pe dividende.

Dacă acționarii sunt persoane juridice, cota de impunere este de 10% din suma brută a dividendului. De menționat faptul că, în cazul în care acționarii sunt persoane fizice, dividendele intră sub incidența impozitului pe venitul global, veniturile sub formă de dividende distribuite impunându-se cu o cotă de 5% din suma acestora.

În țările occidentale, în general, impozitarea dividendului se face global, împreună cu celelalte venituri pe tranșe de mărime. Dacă este prevăzut în statutul societății, și cu atât mai mult cu cât firma realizează produse care-i interesează pe acționari, plata dividendului se poate face și în natură, evident după achitarea obligației fiscale.

Această formă de plată este posibilă numai dacă specificul activității permite, adică acționarilor le poate fi distribuit un număr întreg de bunuri. Indiferent de modalitatea de plată, dividendul poate, la rândul lui, să îmbrace două forme: primul dividend și supradividendul.

Primul dividend denumit și dividendul statutar este stabilit sub forma unui minim garantat (un procent din profitul net) prevăzut în statutul societății comerciale și este obligatoriu de plătit dacă profitul net permite. În general, el nu poate fi cumulativ, respectiv nu se însumează la dividendul anului curent, dividendele statutare neplătite, din diverse cauze, integral sau parțial în anii precedenți.

Dacă rezultatul net permite, adunarea generală a acționarilor poate hotărî plata unui supradividend peste mărimea dividendului statutar. Legislația din unele țări prevede obligativitatea distribuirii unui anumit procent din profiturile nete.

Distribuirile prin operațiuni de capital, îmbracă în special trei forme: amortizarea capitalului social, distribuirile de acțiuni gratuite și reducerea capitalului social.

Reducerea capitalului social poate fi o operațiune pur contabilă dacă este motivată de pierderile înregistrate de societatea comercială. Reducerea capitalului social se poate realiza prin răscumpărarea și anularea unui număr de acțiuni. Această operațiune este asimilată plății de dividende în numerar în măsura în care antrenează un transfer de fonduri spre acționarii firmei. Ea se deosebește, de plata de dividende în numerar prin caracterul ei facultativ și prin libertatea lăsată acționarului care poate declina, o astfel de ofertă în totalitate sau parțial.

Această operațiune este un mijloc de selectare a acționarilor. Prin reducerea capitalului social se poate realiza numai cu votul majorității acționarilor întruniți în adunarea generală extraordinară și conduce la modificarea statului societății. Oferta de cumpărare este prezentată în același timp tuturor acționarilor.

Amortizarea capitalului, diferită în plan juridic, dar asemănătoare pe plan financiar cu reducerea capitalului social, presupune, în fapt, nu reducerea capitalului social ci diminuarea rezervelor create. Acțiunile amortizare sunt clasificate drept “acțiuni de profit”, întrucât nu mai dau dreptul la dividendul statutar.

Cele două categorii de operațiuni asupra capitalului sunt interzise dacă societatea comercială are emise obligațiuni convertibile sau cu bonuri de subscripție la acțiuni. Aceste operațiuni sunt destul de frecvente în Statele Unite, însă destul de rare în alte țări occidentale datorită formalităților juridice ce trebuie întreprinse.

Distribuirile de acțiuni gratuite sunt, adeseori, asimilate distribuirilor de dividende sub forma de titluri. O asemenea operațiune permite firmei să ofere acționarilor săi acțiuni noi ca urmare a creșterii capitalului social prin încorporarea rezervelor sau printr-o divizare a acțiunilor.

Creșterea capitalului social prin încorporarea rezervelor presupune numai modificarea structurii capitalurilor proprii (creșterea capitalului social și diminuarea cu aceași sumă a rezervelor) și a numărului de acțiuni care se va mări. Divizarea acționarilor constă în creșterea numărului acestora și diminuarea valorilor nominale, suma capitalului social rămânând constantă.

Plata dividendelor în acțiuni se poate face, de către societățile pe acțiuni pentru suma integrală sau parțială a dividendelor, proporția de plată în acțiuni fiind stabilită de adunarea generală a acționarilor cu condiția că această posibilitate să fie prevăzută în statut.

Oferta de plată în numerar sau în acțiuni se face de către toți acționarii care trebuie să comunice preferința lor într-un anumit termen determinat.

Creșterea capitalului social ca urmare a cererii de plată a dividendului în acțiuni scutește firma de o ieșire de lichidități contribuind, totodată, la îmbunătățirea structurii financiare prin creșterea ponderii capitalurilor proprii. Această modalitate de distribuire este asimilată, din punct de vedere juridic, cu o sporire a capitalului în numerar. Faptul că sunt opțiuni diferite, unii acționari preferând numerarul și alții acțiunile, acest procedeu de plată antrenează un transfer de bogăție între acționari. Acest efect a fost pus în evidență prin stabilirea raportului între prețul titlului după adoptarea deciziei de plată a dividendelor și prețul anterior acestei decizii.

CAPITOLUL 1.CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND DECIZIA DE DIVIDEND

1.1 Aspecte privind dividendul și decizia de dividend

Repartizarea profitului realizat de catre societați comerciale prin dividendul reprezină o distribuire facută in bani in favoarea acționariatului sau a unor asociați, din profitul net stabilit pe baza situațiilor financiare anuale, proporționale cu cota de participare la capitalul social varsat, prin actul constitutiv ce nu s-a prevazut altfel.

Politica dividendelor se referă la decizia de a plati profitul sub forma dividendelod acționarilor sau să fie reținut de intreprindere pentru a fi reinvestit. Decizia de a plati dividendele actionarilor este in fond o decizie de-a nu putea reinvesti aceeasi suma in intreprindere.Pentru a putea observa este nevoie de relația dintre fluxurile de numerar disponibile și posibilitațile de utilizarea acestora.

Fluxul de numerar existent intr-o intreprindere poate avea urmatoarea proveniența : fluxurice sunt generate de interorul intreprinderii sau o finanțare noua. Disponibilul poate avea trei modalitați de utilizare. Prima ce o constituie asigurarea condiiților financiare pentru reluarea exploatarii. Aceasta include plata salariilor, materialelor și-a altor cheltuieli de marketing, cheltuieli financiare, impozite.Fondurile rămase sunt disponibile pentru doua scopuri : expansiunea prin intermediul investițiilor noi de capital sau prin achizitii de la alte firme de creanțe. Intreprinderea ce isi desfașoara activitatea intr-un mediu din ce in ce mai bun, astfel ca plata dividendelor are același impact asupra structurii financiare si a deciziilor prinvind alocarea capitalului.

Prin ideeile pe carare le-am prezentat mai sus se poate menționa o crestere a profiturilor distribuite sub forma de dividend si va rezulta din scaderea profiturilor accumulate pentru anul in curs, sumele disponibile pentru investiții vor fi mai reduse. In acest caz politica de dividend este echivalent cu politica de investiții prin reducerea profiturilor acumulate, intreprinderea poate fi silita sa renunțe la oportunitați profitabile de investiții.Intreprinderea poate să iși determine bugetul de investiții la timp.

Astfel , decizia cu privire la dividendelece va avea un impact asupra noilor fonduri din exterior ce trebuie obținute. O rata mai mare a dividendelor inseamna o rata mai mică a profiturilor fapt ce poate conduce la apelarea in masura mai mare la noi fonduri .Astfel, din politica de dividend, rezultă efecte contradictorii. Politica de dividend pentru o intreprindere gasește echilibrul necesar intre rata creșterii si dividendele de plată incat prețul acțiunilor intreprinderii sa fie maxim . Reprezentarea factorilor care influiențează politica de dividend : Restricții impuse prin contracte de credit, reglementarile juridice, controlul financiar, impozitele, inlocuirea capitalului imprumutat cu cel propriu.

Decizia de dividend reprezintă ansamblul acțiunilor și tehnicilor folosite pentru determinarea nivelului dividendelor ce pot fi distribuite acționarilor. În cazul acesteia, se pune problema de a opta între distribuirea dividendelor sau capitalizarea unei părți cât mai mari din profilul net, de către firma respectivă.

Politica de dividend reprezintă o componentă importantă în stabilirea politicii de finanțare a întreprinderii, și implicit a determinării structurii financiare a întreprinderii.

Decizia de a repartiza sau nu devidende, și în ce măsură, continuă și până în zilele noastre să reprezinte un conflict nesfârșit de interese între managerii întreprinderii și acționari.

De aceea, pe de-o parte, managerii întreprinderii doresc fructificarea oportunităților de investiții și procurarea de surse de capital cât mai ieftine. Actionarii, pe de altă parte, își manifestă preferință pentru obținerea unui venit remunerator viitor cât mai ridicat, cu scopul de a-și recupera într-un timp cât mai scurt investiția efectuată în întreprindere, și se arată interesați de a minimiza pe cât posibil riscul capitalurilor investite, generat de politica de finanțare a întreprinderii adoptată de către manageri.

Profitul net se poate repartiza, fie prin acordarea de dividente, fie prin constituirea de diverse fonduri proprii (componente ale capitalului propriu), acordarea de acțiuni gratuite etc. , fie concomitent. Însă oricare ar fi formă de repartizare a profitului obținut, acesta revine în final acționarilor, deoarece averea întreprinderii este în fapt averea acționarilor.

Conform teoriei semnalului, politica de dividend reprezintă un factor esențial de influență a valorii acțiunilor. Lucrările de specialitate au fundamentat diverse modele de corelare a evoluției acțiunilor cu evoluția dividendelor. S-a ajuns la concluzia că mărimea dividendelor nu determină modificarea valorii întreprinderii, însă oferă, informații privind perspectivele de viitor ale acesteia. Analiștii bursieri și investitori de capital sunt utilizatorii cei mai frecvenți ai interpretării politicii de dividend a unei întreprinderi cotate.

Teoria neutralității pornește de la relația de cuantificare a valorii întreprinderii, relație ce subliniază faptul că politica de dividend a întreprinderii nu influențează valoarea de piață a acesteia. Singurele variabile de influență sunt mărimea cash-flow-urilor degajate de activitatea de exploatare și costul mediu ponderat al capitalului întreprinderii, cost care coincide cu rată minimă de rentabilitate acceptată de către investitori.

Politica de dividend constă în decizia de alegere a modalității de finanțare a proiectelor întreprinderii între finanțarea din surse proprii, interne (mărimea autofinanțării, și implicit a profitului reinvestit) și finanțarea din surse proprii externe (emisiunea de noi acțiuni). În ipoteza în care întreprinderea alege repartizarea profitului în finanțarea proiectelor de investiții, iar diferența dintre cash-flow și investiții nu acoperă integral mărimea dividendelor distribuite, întreprinderea apelează la emisiunea de noi acțiuni. În cazul în care profitul ar fi repartizat integral în proiectele întreprinderii, eficiența utilizării acestuia s-ar traduce prin mărimea cash-flow-urilor degajate de investițiile în care profitul a fost plasat.

Societaților comerciale nu li se impune juridic să distribuie dividend in fiecare an, ele pot apela la o politică de reducere sau de suspendare temporară a plații dividendelor ce se poate atenua dacă intreprinderea are posibilitatea obținerii unor credite pe termen mijlociu sau lung in condiții avantajoase, dar lipsa de autonomie creste fața de creditori.

Declarația ce privește dividendul prin informarea facută de societate ce urmează să se distribuie dividendele, prin documentul care se angajeaza să determine valoarea dividendelor declarate.

Inregistrarea acționarilor este o operațiune extrem de importantă deoarece in cursul anului expirat, acțiunile au avut o circulație liberă sa fie vandute si cumparate, prin uramre să poată schimba propietarii. Dreptul de a beneficia de dividend au doar acționarii de acțiuni care se și inregistreaza in registrul acționarilor.

In momentul inregistrarii societatea nu-si asuma nici-o obligație cu privire la cuantumul dividendului si nu face nici-o inregistrare in contabilitate. Intre data publicarii declarației de dividend si data inregistrarii acționarilor, poate crește prețul acțiunilor pe piața, se stabileste intre vînzatori și cumpărători, se ține cont de incasarea dividendului.Dupa ce se efectuează inregistrarea prețului acțiunilor, revine la normal, dreptul de dividend revine persoanei care a inregistrat acțiunile si nu ultimului posesor.

1.2 Principalele practici ale deciziei de dividend

Marea parte asocietaților pe acțiuni se orientează catre o politică de stabilitate a sumei absolute a dividendelor sau a ratei, cu tendinte de crestere usoara .

O asemenea politică a dividendelor pe langa faptul că ofera, dă și-o satisfacție acționarilor, pastrînd legătura față de societate, are si rolul de a crea o buna imagine in raport cu partenerii de afaceri și cu creditorii.Investitorii care doresc să dispună de un venit frecvent din investiții vor desține acțiuni ale firmelor care au ca politică distribuirea unei parțicat mai mari din profitul net obținut, sub forma de dividend, in tip ce alte persoane n-au nevoie de un venit curent din investiții vor deține acțiuni ale firmelor care se hotarasc să capitalizeze o parte din profitul net.

Politica ratei constante se realizează din determinarea unei proporții a dividendelor ce sunt in raport cuprofitul total.

Un lucru observabil, este faptul că proporția din profitul net ce se distribuie sub forma de dividende variază, în mod considerabil, de la firmă la firmă. Capacitatea unei firme de a plăti dividende este strâns legată atât de profitabilitatea acesteia cât și de lichiditățile de care dispune.

De asemenea, problema distribuirii dividendelor este impusă atât de acționari cât și de necesitatea păstrării pentru firmă a unei poziții favorabile pe piața financiară.

Deci, distribuirea dividendelor este, în primul rând o problemă de lichiditate, ce presupune plata unor sume uneori însemnate într-un interval mic de timp. Mai ales, în condițiile actuale ale firmelor românești mari, care s-au privatizat parțial într-o formă sau alta și la care există disproporționalitate evidentă între starea de rentabilitate, uneori foarte bună și lipsa acută de disponibilități bănești, care le crează probleme chiar pentru plata regulată a salariilor și a obligațiilor legate de acestea, plata dividendelor este condiționată de crearea disponibilităților necesare.

În al doilea rând proporția distribuirii dividendelor depinde și de abilitatea conducătorilor interesați în capitalizarea profitului în dezvoltare de a-și convinge acționarii de utilitatea reinvestirii profitului în proiectele de investiții ale firmei. Pentru aceasta, ei trebuie să asigure o informare corectă și convingătoare în ceea ce privește rentabilitatea scontată prin realizarea proiectelor de dezvoltare internă sau plasamentelor pe care le vizează și care sunt în interesul firmei de dezvoltare externă.

În al treilea rând, în conceperea și practicarea unei politici de dividend care să realizeze medierea între interesele managerilor și cele ale acționarilor, trebuie să se exploateze și condițiile fiscal ale veniturilor din dividende aplicate de stat în comparație cu proporția impozitării altor venituri sau cu facilitățile care se fac în legătură cu reinvestirea profitului firmei.

În cadrul practicilor politicilor de dividend se pare că sunt elemente de caracterizare: rata de distribuire și suma distribuită. În măsura în care dividendul este o afacere a rezultatului net a exercițiului este oportună studierea relației care există între profitul net pe acțiune și dividendul pe acțiune.

Însă, alte practici ale acestor politici, deși consideră rata de distribuirie un element important, pun accent pe stabilitatea și eventual, progresivitatea sumelor distribuite. Printre elementele studiate de potențiali investitori, când aceștia își pun problema de a deveni acționari la o firmă sau alta este și evoluția anterioară a sumelor distribuite sub forma de dividende. De fapt, o distribuție neregulată se traduce printr-o incertitudine a acționarilor în ceea ce privește mărimea dividendelor viitoare. Firmele care, chiar și atunci când trec prin perioade mai dificile, au o distribuție regulată de dividende, nu au decât de câștigat la capitolul “imagine”, comparative cu acele firme care suspendă, chiar și temporar, distribuirea dividendelor în anumite perioade. În fapt, distribuirea constată de dividende are ca “punct terminus”. Creșterea încrederii investitorilor față de firmă și, implicit, creșterea valorii de piață a acestuia.

Stabilitatea și eventual progresivitatea sumelor distribuite se traduc prin regularitatea politicii de dividend. Dar, pe lângă aceasta, orice politică de dividend trebuie să fie credibilă, adică să se bazeze pe un profit real și pe o decizie de repartizare a profitului ce vizează interesul pe termen mediu și lung al acționarilor.

Având în vedere toate aceste elemente, s-au conturat patru tipuri principale de practici în politica de dividend: Politica de participare direct

Politica reziduală a dividendului

Politica de stabilitate și creștere

Politica sumei constante

1.2.1 Politica dividendului rezidual sau de oportunitate este aceea în care dividendele fluctuează în funcție de operațiunile de investiții ale firmei, și care poate fi transpusă matematic prin relația: Dt = f(INVt).

În acest caz, nivelul dividendului depinde de nivelul profitului disponibil după satisfacerea nevoilor de finanțare a proiectelor de investiții. În acest sens, se optează pentru proiectele cele mai rentabile, care fac dovada reinvestirii cu un randament superior altor plasamente pe piața financiară sau pe piața bunurilor și serviciilor.

Esența acestei politici este aceea că noile proiecte de investiții vor conduce la creșterea valorii firmei și acționarii vor fi renumerați prin câștig de capital. Acest tip de politică este adecvată, în special, pentru societățile comerciale mici și închise, cu o creștere rapidă.

1.2.2 Politica de stabilitate și creștereeste aceea în care dividendele evoluează regulat în timp și cunosc și o ușoară creștere indiferent de variațiile profitului. Aceasta poate fi transpusă matematic prin relația: Dt = f(Dt-1) .

Evoluția dividendului, profitul net pe acțiune și reprezentarea grafică a acestei evoluții, a profitului net pe acțiune și- a dividendului pe acțiune într-un interval de șase ani.

Chiar dacă în unii ani profitul scade, stabilitatea politicii de dividend și chiar ușoara creștere a dividendului îi determină pe acționari să nu-și vândă acțiunile. Pe termen lung, succesul acestei politici constă în înregistrarea unui trend crescător al dividendului pe acțiune ce va avea ca efect creșterea valorii firmei, în măsura în care rata costului capitalului propriu va fi mai mică tocmai datorită faptului că firma oferă o asemenea regularitate. În SUA o astfel de politică este practicată, în special, de firmele mari de utilități publice.

Prin observații statistice, din practica societăților comerciale, s-a putut constata că dividendele cresc mai lent decât creșterea profitului, dar în excepțional, și faptul că dividendele scad mai lent decât dacă indicele de realizare a acestuia de la un an la altul scade. Totodată, ideea este aceea a păstrării constanței ratei de distribuire un interval cât mai mare de timp, iar creșterea să se facă numai când există convingerea că acest nivel crescut poate fi menținut și în anii următori.

Există un număr de rațiuni bine determinate ce vin să sprijine practica plății unui dividend stabil și previzibil, în loc să se urmeze politica dividendului rezidual sau cea a ratei constante:

Dividendele fluctuante se caracterizează printr-un grad de risc mai mare decât dividendele stabile, și deci, investitorii conferă dividendelor pe care sunt siguri că le vor primi o valoare mai mare;

Mulți acționari folosesc dividendele pentru consumul curent, iar în situația în care nu pot face rost de lichidități pe alte căi, se văd nevoiți să-și vândă o parte din acțiuni, situație destul de incomodă, de altfel;

Dividendele stabile permit echipei manageriale să utilizeze dividendul ca pe un semnal referitor la profitabilitatea intrisecă a firmei atât prezentă cât și de perspectivă.

Pentru a se menține această stabilitate a dividendelor, este preferabil chiar și atunci când firma nu are suficiente resurse să găsească mijloace prin care să se asigure aceasta. Dintre metodele ce pot fi folosite enumerăm: amânarea anumitor proiecte de investiții; îndepărtarea pentru o anumită perioadă de la structura obiectivă a capitalului; emisiunea și vânzarea de noi acțiuni.

Un corolar al acestei politici ar fi următoarea regulă: “nu reduce niciodată dividendul anual”.

1.2.3 Relația între decizia de investiții și decizia de divident

Punctele de vedere asupra relației dintre decizia de investiții și decizia de dividend ca variabilă inversă a autofinanțării sunt contrare.

După Lintner “deciziile referitoare la dividende , la investiții și la finanțare sunt determinate mutual și sunt puternic interdependente în firmă”.

Necesitatea de a investi în modernizarea producției sau achiziționarea de participanți este, adesea, motivul justificării unor vărsămite slabe de dividende. Există, așadar, o alternativă între investirea și vărsarea de dividende în obțiunea acestui autor. Alți autori au încercat să analizeze impactul deciziei de investiții asupra politicii de dividend prin prisma celebrului principiu de separare a deciziilor de investiții și de finanțare statuat de teoria financiară a firmelor și care are numeroase aplicații practice în domeniul tehnicilor de obțiune pentru investiții și pentru finanțare.

Se remarcă, în primul rând studiile lui Dhrymes și Kurz, în 1967, Higgins, în 1972 și Fama, 1974. Toate aceste studii se bazează pe un sistem de ecuații simultane pentru a testa o eventuală simultaneitate între deciziile de investiții și deciziile de dividend, iar concluziile lor sunt contradictorii.

Astfel pentru Dhrymes și Kurz cele două categorii de decizii sunt interdependente, pe când Higgins și Fama nu sesizează nici o relație statistică semnificativă între sumele distribuite și cele investite.

1.2.4 Rolul dividendelor in formarea valorii activelor companiei, formele dividendelor si plata acestora

Dividendul reprezintă renumerația atribuită unei acțiuni in cursul unui an si este singura formă de participarea a acționarilor la imparțirea profiturilor. Rolul dividendului in formarea valorii activelor intreprinderii in teoria economică, exista teorii ce au rolul de a explica aceste dependențe.Miller si Modigliani au demonstrat in“Teza neutralitățiiploliticii de dividend“ căci politica de dividend este reprezentată de politica de finanțare, iar valoarea este independentă de politica de dividend. Conform cercetarorilorM.Gordon siE. Shapiro, cu cat dividendele si rata anuală de creștere a lor sunt mai mari,cu atat valoarea acțiunilor va fi mai mare. Dividendele distribuite de societațile comerciale se materializează in tei forme : in bani, in natură și acțiuni. Cea mai utilizată formăeste cea in bani, ca urmare a operativității cu care se efecutuează operațiunile de casă. Această formă se aplică in cazurile in cares ocietatea intenționează să efectueze o crestere de capital si nici nu produce bunuri de consum personal care să presteze la distribuirea către acționari. Plata dividendelor este o decizie care se adoptă la nivelul adunării generale a acționarilor. Se poate prevedea acordarea la început a unui dividend care să se ridice la un anumit procent, în raport cu valoarea nominală a acțiunii și care ia denumirea de prim dividend. Dacă după satisfacerea tuturor distribuirilor mai rămâne profit el poate fi utilizat pentru majorarea primului vărsământ, constituind supradividendul.

Distribuirea dividendului se efectuează în cel mult nouă luni după ce se termină încheierea exercițiului financiar. Sursele din care se realizează marea distribuire a dividendelor pot să nu se determine sau să fie o emisiune de acțiuni. În primul caz, dividendul apare ca un rezultat al metodei reziduale, iar în cazul al doilea, repartizarea dividendelor este o parte a politicii de finanțare. Acordarea de dividende în acțiuni este o practică a societăților care doresc să-și proteje lichiditățile sau care nu dispun de astfel de lichidități pentru a putea plăti, în aceste stituatții acțiuni noi, ce-i se distribuie fiecărui acționar corespunzător volumului dividendelor datorate. Acțiunile noi sunt de aceiași categorie cu cele vechi pe care aționarii le dețineau și până atunci, iar acționarii care primesc acțiuni în loc de dividend pot opta fie să le păstreze, fie să le vândă la bursă, făcând rost astfel de lichidități de care au nevoie. Acțiunile ce pot fi realizate sau procurate de către acționari sunt de mai multe tipuri: privilegiate, simple și cumulative, necomulative ce sunt în circulație. Plata dividendelor în acțiuni este o monedă avatajoasă deoarece reduce fluxurile negative și rezervă lichidități existente și totodată realizează o creștere a capitalului social.

Acordarea de dividende în natură se efectuează doar în anumite împrejurări când societatea satisface nevoia de consum imediată a acționarilor, dar se econimesc și cheltuielile de vânzare și transport ale produselor respective.

Distribuirea de dividende este supusă unor anumite condiții:

Aprobarea rezultatelor din contul de profit și pierdere de către adunarea generală a acționarilor.

Stabilitatea cuantumului dividendului ce ține cont de propunerile consiliului de administrație și de către adunarea generală a acționarilor.

Existența unor profituri determinate în funcție de volumul de activitate realizat și recunoscut de beneficiar, prin respectarea regulilor fiscale și contabile.

CAPITOLUL 2. ANALIZA DECIZIEI DE DIVIDEND LA SOCIETĂȚI COMERCIALE LISTATE LA BURSA DE VALORI BUCUREȘTI

Scopul direct al oricărei activități economice este obținerea unui rezultat favorabil cât mai mare posibil care să asigure cointeresarea tutror participanților la această activitate. Însă, independent de problema participării și cointeresării, arbritajul între distribuirea de dividend și reținerea profiturilor ce constituie un element a deciziei financiare .

Acest capitol își propune calculul principalilor indicatori cu privire la situația distribuirii dividendelor la societăți comerciale listate la BVB, prin calculul principalilor indicatori.

Nivelul acestor indicatori au un impact însemnat asupra potențialilor investitori dar sunt interesanți direct și creditorii firmei în special obligatarii acesteia, să nu aibă loc un transfer de bani de la ei spre acționari.

Astfel, în acest capitol s-a avut în vedere calcularea indicatoriilor ce privesc decizia de dividend la următoarele societăți comerciale listate la Bursă de valori București :

C.N.T.E.E.TRANSELECTRICA

CONDMAG.SA

ANTIBIOTICE S.A

OMV.PETROM – S.A

ELECTOMAGNETICA

SIF OLTENIA

ROMPETROL WELL SERVICES

SN. NUCLEARELECTRICA- SA

SNTGN. TRANSGAZ.SA

BRD GROUPESOCIETEGENERALE

C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA

Compania Naționala de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A, s-a inființat in anul 2000 prin Hotarare de Guvern care prevedea reorganizarea Companiei Nationale de Electricitate SA (CONEL), aceasta Transelectrica, Electrica, Hidroelectrica si Termoelectrica. Ca urmarea a acestei decizii, din urma fiind separată in patru entitați independente: activitatea de transport si de specializare a energiei electrice a fost separată complet de cea de producție, distribuție si furnizare. In luna octombrie 2004, SEN a fost interconectată cu ansamblul sistemului UCTE (Uniunea de coordonare a transportului de electricitate), aderararea Transelectrica la UCTE asigurand oportunități de comerț pe piața de energie electrică (import/export). La data de 9 noiembrie 2004, operatorul sistemului național de transport al energiei electrice a fost acceptat ca membru al ETSO (European Transmission System Opertators) – Asociația Operatorilor de Sistem si de Transport din Uniunea Europeana. Societatea a fost listată la Bursa de Valori București (Categoria I, simbol bursier TEL) in anul 2006, prin intermediul ofertei publice inițiale derulate fiind vandute 10% din numarul total de acțiuni emise de societate. Oferta publică primară inițiala a fost un succes, fiind supra subscrisă de 6.46 ori, societatea reusind sa atragă peste 123 mln lei.

Reprezintă operatorul de sistem și de transport din România, ce are un rol cheie pe piață de energie electrică din România. Se ocupă cu administrarea și operarea sistemului electric de transport și asigură schimburile de electricitate între țările Europei Centrale și de Răsărit, ca și membru al ENTSO-E (Rețeaua Europeană a Operațiunilor de Transport și Sistem pentru Energie Electrică).

Se ocupă cu responsabilitatea transportului de energie electrică și funcționarea sistemului și a pieței și de asigurare a siguranței Sistemului Electroenergetic Național (SEN).Reprezintă și principala legătură dintre cererea și oferta de electricitate astfel echilibrând permanent bălanța de producție de energie cu cererea.

CNTEE Transelectrica SA deține poziția de monopol natural pe piață românească de energie electrică, fiind prima companie cu capital majoritar de stat listată la Bursă de Valori București în cadrul programului “O piață puternică-Dezvoltarea pieței de capital”.

De la data listării la Bursă de Valori București, 29 august 2006 și până în prezent, compania a suferit modificări în structura acționariatului, în prezent statul român deține 58,69% din acțiuni, în timp ce alți acționari au o pondere de 41,31% din capitalul social. În premieră pentru o companie cu capital majoritar de stat, Transelectrica a lansat în decembrie 2013, emisiunea de obligațiuni corporative în valoare de 200 de milioane de lei, titlurile intrând la tranzacționare pe piața de capital autohtonă la începutul anului curent. În ceea ce privește relația cu investitorii, strategia Transelectrica vizează creșterea permanentă a valorii adăugate pentru acționari sporind cota și valorile dividendelor și maximizând capitalul investit.

CONDMAGS.A

CONDMAG S.A. Brașov, este specializată în construcția conductelor magistrale de gaze, produse petroliere, țiței, apă și alte fluide și a instalațiilor tehnologice aferente acestora. Este o societate comercială pe acțiuni, aflată pe piața din România, fiind cotată la categoria a doua la Bursă de Valori București cu simbolul COMI din data de 17.07.2007, cu nivel de capitalizare de peste 38 de milioane lei. Experientă de peste 50 de ani în domeniul montaj conducte magistrale de fluide și foraj dirijat orizontal, având în dotare o gamă completă de echipamente specifice pentru funcționare, le conferă un avantaj competitiv semnificativ pe piața de profil.

CONDMAG a construit mai mult de 85% din rețeaua de conducte magistrală de transport gaze naturale din România, însumând peste 12.000 km..

Societatea noastră este o companie specializată in construcția conductelor magistrale de gaze, petrol, titei, apă și alte fluide și a instalațiilor tehnologice aferente acestora, cu experiența de peste 50 de ani in domeniu.

Firma noastra este o societate privata pe acțiuni, care asigură servicii la cheie pentru proiectare, construcții de conducte magistrale, construcții de instalații de procesare gaze si petrol si facilitațile tehnologice aferente acestora, incercari nedistructive realizate de propriul laborator acreditat, etc.Investițiile pentru dotarea cu echipamente noi si tehnologie avansată cât si pentru asigurarea unei inalte calificari a personalului, au condus la cresterea competitiviătii, atît pe piața interna cat si pe cea externa.

CONDMAG este acționar majoritar la:

– S.C. TIMGAZ S.A. Buzias specializată in distribuția de gaze naturale in orasul Buzias, in regim de concesiune pe 49 de ani.

Acțiunile CONDMAG sunt cotate la Bursa de Valori București. Capitalul social actual al firmei este de 38.133.575,1 RON (peste 9 milioane EUR).

Structura acționariat :

Structura acționariat la data de 16 Aprilie2012 :

ACȚIONARI PROCENT

S.C. DAFORA S.A.                                               45,82%

O.G.B.B.A. VAN HERK B.V.                                 10,91%

ACTIONARI PERSOANE JURIDICE                 12,42%

ACTIONARI PERSOANE FIZICE                       30,84%

ANTIBIOTICE S.A

Acționarul majoritar al Antibiotice este Ministerul Sanatații care deține un procent de 53 % din totalul companiei .

Principalul producator de medicamente generice din Romania, compania Antibiotice SA a fost fondată in 1955 in luna decembrie. A fost listată la Bursa de Valori Bucuresti în aprilie 1997 si de atunci se distinge ca una dintre cele mai importante companii cu capital integral romanesc.

            Incepand cu anul 2000, pe platforma de la Iași au fost realizate investiții de peste 30 milioane euro si astfel, astazi, Antibiotice SA are 8 fluxuri de producție autorizate GMP, US FDA si, in același timp, compania a implementat cerințele standardelor internaționale ISO 9001/2008, ISO 14001/2004 si OHSAS 18001/2007, sistemul managementului integrat fiind certificat de Lloyd’s Register QA Romania acreditat in UK.

             Activitatea de bază a companiei este producția de antiinfecțioase forme solide, fiind și singura companie farmaceutică din Roania care divizează pulberi sterile pentru tratamente injectabile antiinfecțioase. Antibiotice S.A din Iași este lider pentru producția destinată spitalelor din Romania, are cea mai importantă cotă pentru produsele topice (unguente, creme, geluri) pentru piața din Romania, dezvoltînd in acelasi timp si un important segment de produse pentru sistemul cardiovascular, sistemul nervos central, dar si oncologie.

             Numeroasele audituri internaționale care vin mereu sa certifice sistemul bunelor practici de fabricație in versiunea europeana, dar și in versiunea FDA, au permis companiei sa dezvolte parteneriate solide in peste 80 de țari din lume, aproximativ 30% din cifra de afaceri fiind realizată pe piata internațională. De asemenea, Antibiotice SA a devenit in ultimii 5 ani lider mondial pentru produsul” Nistatina”, produs ce este vandut pe toate continentele lumii.

            In ultimii ani, compania si-a crescut de cateva ori cifra de afaceri si profitabilitatea și a reusit sa ramană in topul producatorilor din Romania, fiind decorată de Presedinția Romaniei cu Ordinul „Meritul Industrial si Comercial” in grad de „Comandor”.

             Oamenii companiei isi recunosc reciproc rostul si valoarea, iar cunoașterea și spiritul de cooperare le permit sa fie permanent orientați catre nevoile mereu in schimbare ale clienților și partenerilor de afaceri. Onești si deschiși, ei sunt preocupați de modernizarea activitații si a produselor companiei si cred ca dincolo de imagine contează esența, un medicament valoros nefiind neaparat unul scump, ci unul pe care oemanii si-l pot permite pentru a le aduce un plus de sănatate, iar salariaților si acționarilor un plus de satisfacție.

             Antibiotice a+ „Stiinta si suflet” este o companie romaneasca ce produce medicamente generice valoroase din punct de vedere terapeutic, protejand sanatatea angajaților, respectand cerintele de calitate interne si internaționale, punînd pe primul loc oamenii si mediul inconjurator.

Compania Antibiotice S.A este cel mai important producător de medicamente generice.

Desfășurarea acțiuni acestora este de a transforma tratamentele valoroase într-un mijloc mai accesibil de îmbunătățire a calității vieții oamenilor.

Reprezintă un portofoliu de 137 de medicamente, acoperă o gamă foarte largă de arii terapeutice, strategia de dezvoltare a produselor fiind concentrate astăzi pe medicamentele din clasele cardiovasculare și antiinfecțioase.

Calitatea produselor “Antibiotice” este atestată de principalele forme de certificare : Good Manufacturing Practice pentru cele 8 fluxuri de fabricație.

Certificatul de conformitate cu Farmacopeea Europeană și autorizația Food and Drug Administration.

OMV.PETROM S.A

Structură acționariat :

51,01% OMV AG (OMV Aktiengesellschaft)
20,64% Statul Roman
18,99% Fondul Proprietatea S.A. (fond ce administrează diverse participații în cadrul mai multor companii din România, creat de Statul Român pentru a despăgubi persoanele expropriate abuziv în urma naționalizărilor din perioada regimului comunist)
9,36% Alți acționari

OMV.Petrom SA a fost înființată în anul 1991 sub forma Regiei Autonome a Petrolului RA, care va fi reorganizată în 1997 sub formă Societății Naționale a Petrolului Petrom SA.

În anul 2004 compania a fost privatizată de către grupul austriac OMV, care a preluat 51% din capitalul social. Ulterior, compania a achiziționat filialele OMV din România, Bulgaria și Serbia care operau benzinării OMV în acesta țări. Acțiunile Petrom sunt listate la Bursă de Valori București încă din septembrie 2001 (simbol bursier SNP).

OMV Petrom. S.A. este cea mai importantă companie românească de petrol și gaze, cu activități în sectoarele Explorare și Producție, Rafinărie și Produse Petrochimice, Marketing, Gaze Naturale și Energie. Petrom exploatează rezerve dovedite de petrol și gaze estimate la 0,9 miliarde barili echivalent petrol la o capacitate anuală de 8 milioane de tone și aproximativ 550 de benzinării în România .

Compania deține și o rețea internațională de 257 benzinării, localizate în Republica Moldova, Bulgaria și Serbia. Producția anuală este de aproximativ 5 milioane tone țiței pe an.

Petrom are și o divizie de energie prin constituirea unei centrale electrice cu ciclu combinat, amplasată în partea de vest a rafinăriei Petrobrazi.

Petrom mai deține și importante zăcăminte de gaze naturale, fiind al doilea furnizor după Romgaz, cu o producție anuală de aproximativ 6 miliarde de metri cubi .

La finalul lui 2014, Grupul avea o capacitate de rafinare de 4,2 milioane tone anual și opera o centrală electrică de înalta eficientă de 860 MW și un parc eolian de 45 MW.

Pe piață distribuției de produse petroliere, OMV Petrom este prezent pe piețele din România și țările învecinate prin intermediul a circa 780 benzinării, la sfârșitul lui 2014. În anul 2014 cifra de afaceri a Grupului a fost de 4.847 milioane euro, iar EBIT (Profit Înainte de Dobânzi și Impozite) a fost de 751 milioane euro.

ELECTROMAGNETICA S.A

De la deschiderea pieței de energie electrică în România, acest domeniu a ocupat locul central în strategia de dezvoltare a companiei. Electromagnetica deține licență de furnizare de energie electrică din anul 2001, licență de producător de energie din anul 2007 și este producător de sisteme de măsurare și distribuție a energiei electrice, aparataj electric, corpuri de iluminat și sisteme de iluminat eficiente energetic pe baza tehnologiei LED, elemente de automatizare a traficului feroviar. Produsele Electromagnetica au un grad înalt de integrare, grație diversității de tehnologii de fabricație pe care societatea le deține. Pe lângă produsele proprii, societatea fabrică subansamble electrice și electronice, subansamble metalice și din mase plastice injectate, scule și matrițe. Sub titulatura de Electromagnetica Business Park, societatea oferă servicii de închiriere pentru spațiile excedentare.

Strategia de dezvoltare

Evoluția viitoare a societății are în vedere desfășurarea unui mix de activități complementare care să ofere stabilitate pe termen lung, precum și derularea de activități adiacente care să permită valorificarea superioară a resurselor existente. Un rol esențial îl joacă activitatea de cercetare dezvoltare, care a permis extinderea către domenii aflate în expansiune precum iluminatul cu LED. O caracteristică importantă este utilizarea exclusivă a surselor proprii de finanțare pentru investiții în modernizarea și retehnologizarea capacităților de producție.

Principalele segmente

Iluminatul cu LED. Electromagnetica are în portofoliu peste 300 de modele destinate iluminatului stradal, comercial și industrial, al birourilor și locuințelor. Printre clienții care au apelat la soluțiile de iluminat eficiente energetic produse de Electromagnetica se numără lanțuri de hipermarketuri și supermarketuri, rețele de benzinării, farmacii, bănci, municipalități, unități din diferite ramuri industriale, etc. Oferta Electromagnetica se remarcă atât prin flexibilitatea soluțiilor oferite, transpusă într-un design orientat către client, cât și prin garanția calității și oferta de servicii de proiectare a instalațiilor și de montaj. Ca urmare a ritmului susținut de creștere, este segmentul cu cea mai mare pondere în producția Electromagnetica.

Furnizarea de energie electrică. Acest serviciu se desfășoară către un număr de peste 350 de clienți din diferite ramuri economice. Activitatea este una reglementată și este caracterizată de o cifră de afaceri mare și de o marjă de profit mică. Electromagnetica urmărește fidelizarea clienților, consilierea și disciplinarea acestora pentru ai proteja de mediul instabil datorat structurii de producție de energie electrică.

Structurile de conducere si control ale Electromagnetica

Societatea este administrată in sistem unitar de catre un consiliu de administrație compus din 9 membrii, aleși de adunarea generala. Presedintele consiliului de administrație este si director general. Consiliul de administrație deleagă o parte din puterile sale catre un numar de directori, in baza unor contracte de mandat. Cei 9 membrii ai consiliului de administratie au fost alesi prin metoda votului cumulativ. Actualul mandat al administaților este pe o durata de 4 ani si expira la 18 octombrie 2015, in timp ce mandatele directorilor sunt valabile pana la revocare. La nivelul consiliului de administrare nu sunt constituite comitete. Nivelul de remunerare si premiere al administratorilor este stabilit prin hotarare AGA iar mandatul directorilor prin hotararea Consiliului de Administratie. Directorii pot fi numiți si dintre administratori.Dintre membrii consiliului de administrație, cinci sunt administratori neexecutivi iar patru sunt administratori executivi. In prezent sunt 6 funcții de directori: Director General, Director General Adjunct Coordonator, Director de Producție, Director Tehnic, Director Economic si Director Comercial.

Capitalul social si acțiunile Electromagnetica :

Capital social: 67.603.870,40 lei 

Numarul actiunilor emise: 676.038.704

Valoarea nominala: 0,1000 lei

Simbol de piata la BVB: ELMA  

Structura actionariatului Electromagnetica la data de 31.12.2014

PETROLEXPORTIMPORT S.A.

Societatea comercială PETROLEXPORTIMPORT S.A., este inființata prin H.G. nr. 1224/1990 modificată / completată cu H.G. 1044/1991, si are ca obiect principal de activitate, conform actului constitutiv, operațiuni de comerț cu ridicat al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate.

A fost inființata in 1948 ca o companie de stat pentru comert exterior.De la 1 Ianuarie 1991 ca societate de stat pe acțiuni pentru comert exterior și incepand cu 9 Mai 2000 ca societate privata pe acțiuni, PETROLEXPORTIMPORT S.A iși desfașoara activitatea in domeniul produselor petroliere atat pe piața internaționala cat si pe piața locala.

PETROLEXPORTIMPORT S.A. detine un depozit cu capacitatea de 4.000 metri cubi, modernizat recent, cu toate instalațiile necesare pentru manevrarea si depozitarea motorinei, localizat langa București (Popești-Leordeni).

In prezent,PETROLEXPORTIMPORT SA iși desfașoara activitatea în domeniul importului si comercializarii pe piața interna a produselor petroliere, produselor petrochimice și aditivilor.

Bazindu-se pe experiența acumulata in timp, societatea noastra s-a transformat din principalul agent de comert exterior al sistemului de rafinare romanesc, intr-o companie care isi deruleaza operașțiunile pe cont și risc propriu.

PETROLEXPORTIMPORT SA, in afara de recunoașterea internaționala, dobindită ca urmare a bonitații sale, si-a creat un renume și pe piața internă, piața pe care este unul dintre cei mai importanți jucatori din domeniul sau de activitate.

Structură acționariat :

Conducerea Petrolexportimport SA este formata din :
Director general : Iancu Valeriu 
Director financiar : Reasilvia Ion

LAIRD RESOURCES LTD TORTOLA SWZ – 76,7003% (313.472 actiuni)
Alti actionari – 23,2997% (95.225 actiuni)

Capitalul social subscris si varsat: 6.130.455 lei.

SIF OLTENIA S.A

Societatea de Investiții Financiare Oltenia S.A prescurtat SIF Oltenia este o persoană juridică română, constituită ca societate pe acțiuni la noiembrie 1996, ca successor al Fondului Proprietății Private. Oltenia înființată la 1993 cu sediul la Craiova, SIF OLTENIA este una dintre cele cinci societăți de investiții financiare listate la BVB.

Sif Oltenia este o societate de investiții de tip închis care se auto diminuează, încadrată în categoria Alte Organisme de Plasamnet Colectiv cu o politică de investiții diversificată.

Societatea deține în active pachete de acțiuni la societăți bacare (Banca Română ), societăți din industria chimică, farmaceutică, metalurgică și altele. Ca si celelalte SIF-uri,SIF Oltenia 5înregistrează, în afara de ultimul an, o tendință pozitivă și crescătoare a dividendelor cu o rată de distribuire foarte bună, în procent de peste 50 %.

Conducere Efectivă:

DirectorGeneral :conf. univ. dr. ec. Tudor CIUREZU

Director General Adjunct: Anina RADU

Consiliul de Administrație:

conf. univ. dr. ec. Tudor CIUREZU – Presedinte / Director General

Anina RADU – Vicepresedinte / Director General Adjunct

lect. univ. dr. ec. Cristian BUSU – administrator neexecutiv, membru in Comitetul de Audit

Victor CAPITANU – administrator neexecutiv

ROMPETROL WELL SERVICES

Rompetrol Well Service este o companie membră a Grupului Rompetrol din anul 2000, specializată în servicii de sondă pentru extracția țițeiului și gazelor naturale.

În România RWS a urmărit cu prioritate armonizarea tehnologiilor și procedurilor sale operaționale cu cerințele și standardele unor importanți operatori internaționali, activi în prezent pe piață internă, ca urmare a procesului de privatizare și globalizare a industriei românești de țiței și gaze.

RWS a inaugurat cea de-a treia baza operațională în Kazahstan și a inițiat primele contracte pentru servicii de cimentare în Iraq și peninsula Balcanică.

Urmărind o strategie globală de dezvoltare, RWS a deschis prima sa bază operațională în nordul Iraqului , zonă în care investițiile în sectorul petrolier se dezvoltă rapid. Serviciile companiei s-au indreptat recent și către exploatările de gaze naturaledin nord-est-ul Bulgariei.

Cu o experiență de peste 60 de ani, Rompetrol Well Services (RWS) oferă suport tehnic și supervizează toate serviciile în derulare pentru operațiunile sale din Europa și Asia Centrală. RWS oferă o gamă largă de servicii specializate pentru sonde de țiței și gaze naturale. Serviciile sunt furnizate operatorilor și contractorilor de petrol și gaze, cu accent pe cimentare, care reprezintă 62% din totalul veniturilor.

RWS are o sucursala în Kazakhstan, activă în Europa Centrală și de Est, și în Turkmenistan (pentru vânzări echipament petrolier). Sucursala a deschis a două Bază Operațională în 2004, în apropiere de Aktau. Acum, sediul Sucursalei este în Atyrau. Bazele Operaționale sunt complet echipate și pun la dispoziție personal experimentat, instruit de specialiști europeni.

DATE DESPRE ACȚIONARI :

S.N.G.N. ROMGAZ-S.A

Romgaz este cel mai mare producător și principal furnizor de gaze naturale din România.

Compania este admisă la tranzacționare pe piață Bursei de Valori din București și a Bursei din Londra (LSE). Acționar principal este statul român cu o participație de 70%.

Compania are o experiență vastă în domeniul explorării și producerii de gaze naturale, istoria sa începând acum mai bine de 100 de ani în 1909, când a fost descoperit primul zăcământ de gaze naturale în Bazinul Transilvaniei la Sarmasel.

Romgaz face cercetare geologică în scopul descoperirii de noi zăcăminte gazifere, produce gaz metan prin exploatarea zăcămintelor din portofoliul companiei, depozitează subteran gaze naturale, efectuează intervenții, reparații capitale și operații speciale la sonde și asigură servicii profesioniste de transport tehnologic.

Începând cu anul 2013 ROMGAZ și-a extins domeniul de activitate prin asimilarea centralei termoelectrice de la Iernut, devenind astfel producător și furnizor de energie electrică.

Compania se dezvoltă prin implementarea de tehnologii de ultimă oră în domeniul explorării geologice, producției și a înmagazinării subterane a gazelor, finanțate din surse proprii sau externe. Poziția economică și financiară a companiei este caracterizată prin stabilitatea profitului și lichiditate. Astfel, Romgaz se numără printre companiile deținute de stat care au îndeplinit toate condițiile de creștere economică devenind una dintre cele mai mari companii din România.

Adunarea Generala a Actionarilor

Aceasta secțiune urmarește să furnizeze informații cu privire la organizarea si convocarea Adunarii Generale a Acționarilor, conform Actului Constitutiv al societații.Adunarile Generale ale Acționarilor sunt ordinare si extraordinare. Adunarea Generala Ordinară a Acționarilor se intrunește, cel putin, o data pe an, in cel mult 5 luni, de la incheierea exercițiului financiar.Adunarea Generala Ordinara a Acționarilor are competenta sa decida asupra oricaror probleme legate de activitatea Societații, cu excepția celor care sunt date de lege in competență. Adunarea Generala a Acționarilor se va convoca de catre Consiliul de Administratie, ori de cate ori este necesar.

Consiliul de Administrație va convoca de indată Adunarea Generala a Acționarilor, la cererea acționarilor reprezentand, individual sau impreună, ceI putin 5% din capitalul social. In acest caz, Adunarea Generala a Acționarilor va fi convocata in termen de cel mult 30 de zile și se va intruni in termen de cel mult 60 de zile de la data primirii cererii. Adunarea Generala a Acționarilor se intrunește la sediul societății sau in alt loc indicat in Convocator.

Structura acționariatului S.N.G.N. ROMGAZ S.A. la data de 30 iunie 2015

Statul roman, prin Ministerul Energiei,

SN. NUCLEARELECTRICA-SA

SN “ Nuclearaelectrica” S.A. este o companie de stat înființată în 1998 prin reorganizarea RENEL. Societatea se află sub autoritatea Ministerului Economiei și Finanțelor , statul deținând 88,7 % din acțiuni, iar fondul Propietatea 11,24 %.

Domeniul de activitate al Nuclearelectrica este de producere de energie electrică, termică și de conbustibil nuclear.

Societatea are două sucursale :

1. Sucursala CNE Cernavodă, Unitățile 1, 2 și serviciile auxiliare .

2. Fabrica de combustibil Nuclear Pitești .

Centrala de la Cernavodă a fost proiectată pentru cinci reactoare cu tehnologie canadiană cu putere de 700 MW fiecare . Până în prezent fiind puse în funcțiune doar 2 reactoare . Unitatea 1 asigura aproximativ 10 % din consumul național de electricitate .

Unității 2 îi revine creșterea ponderală a energiei în consumul național de la 17 % – 18 %.

Din cauza condițiilor tehnice pe care le suportă, din cele cinci Unități, doar patru pot fi puse în funcțiune.

Fabrica de combustibil nuclear Pitești, are misiunea de producere de combustibil nuclear tip CANADU necesar funcționarii și producerii de energie electrică și termică în Unitățile 1 și 2 de la Cernavodă și dublarea capacității de producție ce poate asigura un necesar de combustibil și pentru unitățile 3 și 4 .

Statul Român intenționează construirea reactoarelor ( 3 și 4 ) în cadrul unui proiect estimat la 5 miliarde euro . Aportul Romaiei la acest proiect va fi de 3 miliarde euro ce va fi acoperit inclusive cu sume din Fondul Național de Dezvoltare. Statul Român va deține 51 % din acțiunile companiei de proiect. Energia electrică produsă anual de Unitățile 1 și 2 CNE Cernavodă reprezintă circa 20% din producția de electricitate totală a României.

În anul 2013, CNE Cernavodă – Unitățile 1 și 2 au produs 11.618.951 MWh din care a livrat 10.695.758 MWh în Sistemul Energetic Național, la un factor de capacitate ridicat de 99,4% pentru Unitatea 1 și 89,15% pentru Unitatea 2.

Pentru anul 2013, în cadrul statisticilor internaționale care iau în calcul numărul total de unități nucleare aflate în operare la nivel internațional, potrivit revistei de specialitate "Nuclear Engineering Internațional", în ceea ce privește coeficientul de utilizare a puterii instalate de la punerea în funcțiune, unitățile CNE Cernavodă ocupă următoarele poziții în clasament: Unitatea 2 se situează pe locul 5, cu un coeficient de utilizare a puterii instalate de la punerea în funcțiune de 92,5%, Unitatea 1 situându-se pe locul 16, cu un coeficient de utilizare a puterii instalate de 89,1%, dintr-un total de 400 unități nucleare aflate în funcțiune. Același indicator plasează România pe primul loc în lume, cu un coeficient de utilizare a puterii instalate de la punerea în

funcțiune de 90,8.

SNTGN. TRANSGAZ.SA

Transgaz a înregistrat o evoluție considerabilă cu o rată a distribuirii dividendelor, devenind astefel foarte atrăgătoare pentru investitori, care urmăresc obținerea unor venituri sigure într-un timp foarte scurt.

Societatea Națională de Transport de Gaze Naturale Transgaz S.A Mediaș a fost înființată prin hotărârea nr.334 / 28 aprilie 2000, a Guvernului României, prin desprinderea de Romgaz în vederea restructurării și separării extracției, transportului, depozitării și distribuției gazelor naturale.

Societatea Transgaz se ocupă cu:

Tranzitul gazelor naturale, mai exact cu monitorizarea, întreținerea și exploatarea conductelor magistrale decicate și a instalatiior tehnologice necesare transportului gazelor natural provenite de la Federația Rusă, conducte care tranzitează România prin zona Dobrogei spre culoarul balcanic..

Cercetare și dezvoltare : Transgaz își dorește creșterea nivelului de fiabilitate și de siguranță în funcționarea Sistemului Național de Gaze Naturale..

"TRANSGAZ" S.A. poate desfășura complementar și alte activități conexe pentru susținerea obiectului principal de activitate, în conformitate cu legislația în vigoare și cu statutul propriu, dar nu poate achiziționa gaze din producția internă sau din import. "TRANSGAZ" S.A. este operatorul tehnic al sistemului național de transport și răspunde de funcționarea acestuia în condiții de calitate, siguranță, eficiența economică și protecție a mediului înconjurător.

DATE DESPRE ACȚIONARIAT

"Transgaz" S.A. este organizată și funcționează ca o societate comercială pe acțiuni, în temeiul prevederilor Legii nr. 31 /1990, privind societățile comerciale, republicată și a Statutului său de organizare și funcționare aprobat prin H. G. nr.334 /2000.STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI , COMERȚULUI SI TURISMULUI are un numar de acțiuni de 6.888.840 si o cotă de participare de 58,5097 % iar ALȚI ACȚIONARI, PERSOANE FIZICE SI JURIDICE, au un numarde actiuni de4.885.004 si o cota de participare de 41,4903 % . Ceea ce reprezinta un total de numar de acțiuni de 11.773.844 .

BRD GROUPE SOCIETE GENERALE S.A

BRD este unul din liderii pieței bancare pentru persoane fizice.

Ea enumeră 2,3 milioane de clienți, care intră în contact cu banca prin intermediul sucursalelor clasice și al internetului, telefonului mobil dar și cu ajutorul unui call center performant.

BRD se află în topul băncilor care activează pe piața creditelor pentru persoane fizice și pe cea a cardurilor bancare. Forma de vânzare a băncii acționează printr-o rețea de 900 de unități. Banca este unul dintre marii finanțatori ai IMM-urilor, precum și unul dintre cei mai importanți jucători pe piața de corporate banking din România.

ISTORIE SI ACTIONARIAT

BRD – Groupe Société Générale („BRD” sau „Banca”) a fost infiintata la 1 decembrie 1990 ca banca comerciala, sub forma de societate pe actiuni, cu capital majoritar de stat, prin preluarea activelor și pasivelor Bancii de Investițtii. In martie 1999 Société Générale a achizitionat un pachet de acțiuni reprezentand 51% din capitalul social, majorandu-si detinerea pana la 58,32% prin cumpararea, in anul 2004, a pachetului deținut de statul roman. La 31 decembrie 2013, SG deținea 60.17% din capitalul social.Société Générale a fost inființata in 1864 ca societate bancara inregistrata in Franta. Sediul sau social se afla in Boulevard Haussmann, nr. 29, 75009, Paris, Franța, iar acțiunile sale sunt listate la Bursa de Valori din Paris. Société Générale este unul dintre cele mai mari grupuri europene de servicii financiare. Bazandu-se pe un model diversificat de banca universal, grupul combină soliditatea financiară cu o strategie de crestere sustenabila si isi propune sa fie o banca de referința in relația cu clienții, recunscută pe piețele unde activeaza, aproape de clienții să iși aleagă pentru calitatea si angajamentul echipelor sale. Société Générale a fost infiintata in 1864 ca societate bancara inregistrată in Franța. Sediul sau social se afla in Boulevard Haussmann, nr. 29, 75009, Paris, Franța, iar acțiunile sale sunt listate la Bursa de Valori din Paris. Société Générale este unul dintre cele mai mari grupuri europene de servicii financiare. Bazandu-se pe un model diversificat de banca universal, pe grupul ce combină soliditatea financiară cu o strategie de creștere sustenabilă și iși propune sa fie o bancă de referință in relația cu clienții, recunscută pe piețele unde activează, aproape de clienții sai și aleargă pentru calitatea si angajamentul echipelor sale.

CONCLUZII

O decizie de dividend eficientă și satisfăcătoare pentru toate părțile implicate presupune crearea unui optim între partea din profilul net direcționată sub formă de dividende și partea utilizată pentru autofinanțare, care va asigura creșterea viitoare a firmei, și, deci, premisele creșterii prețului acțiunilor.

În urma întrunirii adunării generale a acțiunilor se adoptă hotărârea de a distribui sau nu întotalitate profitul net, în urma căreia o parte a acționarului este privată de dreptul de a realiza un venit imediat în schimbul speranței realizării unui venit viitor.

De aici derivă un drept suplimentar al acționarilor pe lângă cel clasic de a primi dividende și anume de a contribui la conducerea și gestionarea întreprinderii.

De regulă, o societate își conturează o anumită decizie de dividend, care atrage, la rândul său, un anumit acționariat ce se compune din acei investitori care agreează respectiva decizie de dividend. În cazul în care se prevede ipoteza dezvoltării activității și consolidarea poziției firmei pe piață, atunci acționarii majoritari hotărăsc ca o parte a profitului să fie afectată autofinanțării. Această situație nu este însă întotdeauna în concordanță cu așteptările tuturor investitorilor. Exista unii acționari care preferăun venit curent sub forma dividendului un venit sigur și relativ rapid, ceea ce am putut observa și la majoritatea societăților analizate, aceștia sunt aceia care doresc ca din profitul net să se distribuie sub formă de dividende o proporție cât mai mare, existând situația în care dividendele depășesc chiar profitul realizat, ceea ce presupune apelarea la profitul net nerepartizat din anii anteriori, acesta reprezintă o situație ideală, pozitivă pentru societatea comercială, etichetând-o ca fiind stabilă și de încredere.

În schimb, alți acționari nu își doresc un venit curent, reinvestind veniturile încasate sub formă de dividend.

Contradicțiile cu privire la adoptarea acestor decizii nu sunt deloc puține deoarece dacă întreprinderea decide să capitalizeze o parte considerabilă din profilul net, vor fi dezavantajați acei acționari care au nevoie de venituri curente.

Mergând pe aceeași linie de a privi situația de dividend în ansamblul său ținând cont și de domeniul de activitate, observăm variații semnificative la societățile care activează în domeniul financiar, și aici ne referim la BRD, Fondul Proprietatea și Bursa de Valori București.

O altă categorie importantă și în același timp deosebit de interesantă pentru participanții pe piața de capital este cea a SIF-urilor care cu mici oscilații au aplicat pentru menținerea unui trend cât mai constant de distribuire a dividendelor.

În urma celor analizate și a constatărilor reliefate de rezultatele obținute se poate spune că fiecare întreprindere trebuie să adopte și să urmeze acea decizie de dividend pe care o consideră cea mai adecvată pentru interesele sale pe termen lung și care se pliază pe conceptul de stabilitate.

De neglijat nu este nici interesul managerilor firmei de a beneficia prin autofinanțare de o sursă directă cu un cost egal cu costul capitalurilor proprii dar care ameliorează structura financiară a firmei.

Astfel decizia de dividend trebuie să creeze echilibrul necesar care să unească interesele contradictorii ale principalilor participanți ai acesteia. Situațiile pot fi diferite de la o societate la alta, de la un an la altul, așa cum am observat și în cadrul analizei realizate în lucrare, de aceea tendința nu este aceea de a defini o decizie de dividend unitară, ci mai degrabă de a contura în funcție de multitudinea factorilor existenți, optimul necesar la un moment dat, pornind de la practici bine definite.

BIBLIOGRAFIE

Berceanu D.-Politica financiară a firmei[1]

Berceanu D. – Management financiarstrategic. Aplicații practice, Editura Universitaria Craiova, 2007. [2]

www.bvb.ro [2]

www.ktd.ro [3]

www.zf.ro

Ghidul investitorului la bursă – bursa de valori București.

www.tradeville.eu