STUDIU PRIVIND CONTABILIZAREA FLUXULUI DE PRODUCȚIE A CULTURII PORUMBULUI [304336]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

Lucrare de licență

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

LECT.UNIV.DR. LUMINIȚA RUS

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

STUDIU PRIVIND CONTABILIZAREA FLUXULUI DE PRODUCȚIE A CULTURII PORUMBULUI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

LECT.UNIV.DR. LUMINIȚA RUS

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

[anonimizat] o prezentare a [anonimizat].

Obiectivul general al lucrării este de a analiza situația actuală a [anonimizat] 41 Agricultura și OMFP 1802/2014.

Obiectivul specific al prezentei lucrări este modul de reflectare în contabilitate a [anonimizat].

Motivele alegerii acestei lucrări sunt următoarele: [anonimizat], ocupând un loc important în structura economiei naționale. Totodată, sectorul agricol reprezintă o parte importantă a economiei mondiale. [anonimizat]. IAS 41 reprezintă o încercare de ameliorare a acestei situații și de creștere a comparabilității situațiilor financiare ale societăților din agricultură. Implementarea sa în diverse țări a condus la o schimbare radicală a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], dar și cele specifice acestui sector. [anonimizat] 1 intititulat „Reglementări și norme contabile aplicate în agricultură” [anonimizat]: Contul 301 „Materii prime”, Contul 331 „Produse în curs de execuție”, Contul 347 „Produse agricole”, Contul 475 „Subvenții pentru investiții”, Contul 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”.

[anonimizat], se realizează prezentarea generală a firmei S.C. Patrol Service S.R.L. , o scurtă analiză a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a acestora.

Toate operațiunile și înregistrările contabile ale entității se relizează conform documentelor justificative și sunt atașate în Anexe. [anonimizat], urmate de bibiolgrafia folosită.

Capitolul 1. Reglemetări și norme contabile aplicate în agricultură

1.1. [anonimizat]: O parte a a societăților și firmelor aplică Standardele internaționale de raportare financiară(IFRS), inclusiv IAS 41, iar cealaltă parte aplică Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1802/2014.

Agricultura reprezintă cultivarea pământului și creșterea animalelor pentru satisfacearea celei mai importante nevoi ale omului și anume hrana. Dacă strămoșii foloseau diferite metode primitive pentru a ține evidența, în prezent este nevoie de un sistem de organizare a contabilității în agricultură.

De asemenea, Agricultura mai poate fi definită ca reprezentând „ramura producției materiale care are ca obiect cultura plantelor și creșterea animalelor în vederea obținerii unor produse alimentare și unor materii prime; totalitatea lucrărilor și a meodelor întrebuințate în acest scop.”

Conform Standardelor internaționale de raportare fiscală (IFRS), în speță IAS 41 Agricultura, punctul 5 din standard, Activitatea agricolă reprezintă administrarea de către o întreprindere a transformărilor biologice și a recoltării activelor biologice cu scopul vânzării sau transformării în produse agricole, respectiv în active biologice suplimentare.

Pentru Agricultura din România, după reconstituirea și constituirea proprietății private asupra pământului, au fost create diverse forme de entități care au ca obiect de activitate obținerea produselor agricole și agroalimentare. În mod curent, se folosesc următoarele concepte pentru a se face distincțiile necesare: unitate, exploatație agricolă și întreprindere.

Unitatea agricolă este „locul” în care întreprinzătorul combină factorii de producție pentru obținerea produselor agricole. Există diferite forme de unități, care diferă de la gradul de complexitate a activității, obiectivele acesteia și deschiderea către piață. Unitățile agricole necesită ajutoare materiale și financiare pentru o bună funcționare a acestora, acestea fiind denumite subvenții.

Pentru Agricultură, subvențiile sunt ajutoare financiare acordate de guvern, agenții guvernamentale și alte instituții naționale sau internaționale către entitățile ce desfășoară activități agricole, respectând unele condiții de eligibilitate.

În categoria subvențiilor se cuprind:

Figura nr.1 Clasificare Subvenții

Sursă: prelucrare proprie

Subvențiile pot fi clasificate astfel:

Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții;

Subvenții guvernamentale;

Alte sume primite cu caracter de subvenții

Subvențiile guvernamentale pot fi uneori denumite și în alte moduri, spre exemplu: alocații, prime, subsidii sau transferuri. Conform OMFP nr.1802 din 2014, pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare individuale și situațiile financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, acestea reprezintă asistența oferită de guvern sub forma unui transfer de resurse către o entitate în schimbul armonizării, cu anumite condiții referitoare la activitatea de exploatare a entității.

Conform OMFP 1802/2014, în conturile de subvenții pentru investiții se pot contabiliza și dontațiile pentru investiții, dar și plusurile la la inventar la nivelul imobilizărilor corporale și necorporale.

Subvențiile guvernamentale se acordă sub diferite condiții și termene. Spre exemplu, o entitate cu profil agricol poate beneficia de o subvenție guvernamentală cu condiția sa cultive un anumit pământ pentru o perioadă de cinci ani, însă dacă această condiție nu este respectată subvenția trebuie returnată. În acest caz, subvenția nu este recunoscută ca venit, decât la expirarea celor cinci ani. Totuși, există posibilitatea ca termenii și condițiile de acordare a subvenției să permită odată cu trecerea timpului ca aceasta să poată fi reținută, iar entitatea să recunoască subvenția ca venit. Această recunoaștere se realizează proporțional, până la expirarea duratei de timp prevazute pentru acordarea subvenției.

De asemenea, tot în vederea întelegerii contabilității în domeniul agricol, trebuie definite și clarificate și noțiuni precum: produse finite, producție în curs de execuție, active biologice, activitate agricolă, produse agricole,etc.

Produsele finite sunt cele care au parcurs fazele procesului de fabricație în totalitate și care nu mai nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul aceleași societăți, acestea putând fi depozitate cu scopul de a fi livrate sau expediate direct clienților.

Producția în curs de execuție este producția care nu a trecut prin toate stadiile de prelucrare necesare conform procesului tehnologic, dar și produsele care nu sunt supuse probelor și recepției tehnice. În cadrul producției în curs de execuție intră serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate.

Potrivit OMFP 1802/2014, termenii privind agricultura sunt definiți astfel:

Activitatea agricolă este administrarea realizată de o entitate asupra transformărilor biologice și recoltării activelor biologice(animale vii și plante vii) cu scopul vânzării sau transformării în produse agricole, respectiv în active biologice suplimentare.

Transformare biologică cuprinde procesele de producere, creștere, procreare și degenerare ce determină modificări cantitative sau calitative activelor biologice.

Activele biologice de natura stocurilor sunt cele care urmează să fi recoltate ca și produse agricole sau cele ce urmează a fi vândute ca active biologice. De exemplu, animalele destinate producției de carne, animale deținute cu scopul vânzării, peștii din fermele piscicole, culturile, precum cele de porumb și grâu sau copacii crescuți pentru cherestea.

Produsele agricole sunt rezultatul recoltării de la activele biologice ale entității. De exemplu: lână, copacii tăiați, bumbac, lapte, struguri, fructe culese, etc.

Recolta este separarea produselor agricole de către un activ biologic, respectiv încetarea proceselor vitale ale unui activ biologic.

Evidența contabilă a activelor biologice de natura stocurilor se ține prin intermediul contului 361 „Active biologice de natura stocurilor”, dar și a contului 368 „Diferențe de preț la activele biologice de natura stocurior”. Contul 361 este conte de active circulante vii ca și contținut economic, iar după funcție contabilă este cont de activ.

În categoria imobilizărilor corporale există un cont nou, distinct referitor la activele biologice productive, contul 217 „Active biologice productive”. Contul vechi fiind 2134 „Animale și plantații”.

Activele biologice productive sunt totalitatea activelor, altele decât activele biologice de natura stocurilor. Spre exemplu: vița-de-vie, pomii fructiferi care nu sunt tăiați și copacii din care se obțin lemne de foc sau animalele de lapte. Acestea sunt denumite active autoregeneratoare și nu sunt produse agricole.

Conform OMFP 1802/2014, o entitate recunoaște un activ biologic doar dacă:

Entitatea deține activul ca rezultat al evenimentelor trecute;

Este posibil ca beneficiile economice viitoare aferente activului să revină entității;

Costul activului sau valoarea justă să poată fi evaluat(ă) în mod credibil.

Controlul unui activ poate fi evidențiat, în activitatea agricolă, prin dreptul de proprietate asupra vitelor ori prin însemnarea sau marcarea vitelor în alt mod în momentul nașterii, înțărcării sau achiziției. Beneficiile viitoare sunt estimate, de obicei, prin evaluarea caracteristicilor fizice semnificative aferente acestora.

Activele biologice sunt adesea atașate fizic de terenul pe care se regăsesc (spre exemplu, copacii dintr‐o plantație forestieră). Pentru activele biologice ce sunt atașate de teren este posibil să nu existe o piață separată, dar să existe una activă pentru activele combinate, mai exact pentru activele biologice, terenul viran și amenajările acestuia, considerate ca un întreg. O entitate poate utiliza informații referitoare la activele combinate pentru a evalua valoarea justă a activelor biologice. De exemplu, valoarea justă a terenului viran și a amenajărilor acestuia se poate deduce din valoarea justă a activelor combinate cu scopul de a stabili valoarea justă a activelor biologice.

1.2 Tehnologia cultivării porumbului

Porumbul (Zea mays L.) ocupă al treilea loc, ca importanță, între plantele cultivate pe glob. În România porumbul se cultivă pe o suprafață de peste 2,5 milioana ha, alături de grâu, orz și orez, constituind baza alimentației celei mai mari părți a populației globului, direct sau transformate în produse animaliere.

Porumbul este o plantă anuală, ierboasă.

Formarea producțiilor de porumb reprezintă o continuă succesiune a proceselor fiziologice care au loc în plantă, pe parcursul întregii perioade de vegetație. Mărimea sa este direct dependentă de potențialul genetic al hibridului, dar și de o serie de factori de mediu : apa, lumina, temperatura, nutriția etc. Modul în care factorii de mediu optimizează fiecare etapă în procesul de creștere, se reflectă direct asupra mărimii acesteia cât și asupra etapei urmăroare.

Tehnologiei de cultură îi revine sarcina de optimizare a factorilor de creștere pentru fiecare etapă în parte, respectiv de a asigura cantitățile necesare de apă, substanțe nutritive sau de a combate bolile și dăunătorii culturii.

După amplasarea culturii de porumb, având în vedere că acesta este considerat plantă cu cerințe modeste, față de planta premergătoare, urmează alegerea hibrizilor, care vor fi semănați, și care trebuie să cuprindă, în zona de Vest (zona noastră de interes), hibrizi din toate categoriile de precocitate : timpurii, mijlocii și târzii.

Asigurarea condițiilor optime pentru semănatul și răsăritul culturii, precum și pentru activitatea biologică a solului, revine în mare parte lucrărilor solului. Tendința actuală în acest domeniu, este de a se utiliza mașini grele, de mare putere, cu care să se acționeze, mașini complexe de mare randament, în vederea efectării mai multor lucrări deodată și a reducerii numărului de treceri pe aceeași suprafață de teren.

Astfel după o arătură, efectuată cel puțin până la venirea iernii dinaintea anului de cultură, lucrare de calitate, care să influențeze acumularea unor cantități de apă necesare porumbului în perioada de vegetație, cât și în condițiile de aerație ale solului, vor urma lucrări de nivelare ale terenului, de pregătire ale patului germinativ. Efectuarea acestor lucrări, se face diferit, în funcție de planta premergătoare și de cantitatea de resturi vegetale rămasă pe solă.

Pregătirea patului germinativ trebuie să realizeze :

asigurarea condițiilor optime de germinare și de creștere a rădăcinilor primare;

asigurarea condițiilor optime pentru acțiunea erbicidelor;

asigurarea condițiilor ulterioare de întreținere și recoltare;

reducerea la minimum a pierderilor de apă și totodată o bună viteză de infiltrare a apei din precipitații.

Producții mari și sigure se pot obține numai printr-o fertilizare corespunzătoare, în deplină concordanță cu cerințele fiecărui stadiu de creștere și dezvoltare. Dozele de îngrășăminte necesare se calculează în deplină concordanță cu consumul specific al culturii și cu gradul de asigurare al celorlalți factori de creștere : apă, aportul de elemente fertilizante ale solului.

Amplul proces de formare a viitoarei recolte, începe cu semănatul. Principalele cerințe ale unui semănat de calitate, constau în răsărirea timpurie și explozivă a tuturor plantelor. Forma și mărimea optimă a spațiului de nutriție trebuie să corespundă perfect condițiilor de creștere și dezvoltare, asigurate de nivelul tehnologic, posibil a fi realizate.

Densitatea este considerată una dintre cele mai importante elemente tehnologice de cultură. Densitatea optimă este o stare de echilibru în competiția plantelor pentru hrană, lumină, apă și substanțe nutritive, care reprezintă principalii factori ce hotărăsc marimea acesteia.

Adâncimea de semănat și epoca de semănat, sunt alți doi factori care participă la realizarea condițiilor unui semănat de calitate.

Sămânța folosită trebuie să fie de calitate maximă, tratată impotriva bolilor și dăunătorilor.

În cadrul lucrărilor de îngrijire a culturii de porumb, prima și printre cele mai importante este erbicidarea (combaterea chimică a buruienilor). Spre deosebire de alte plante cultivate, porumbul se caracterizează, ca specie lipsită total de posibilitatea de a concura cu buruienile, astfel că erbicidarea a devenit un element tehnologic, fără de care producția de porumb, ar fi aproape imposibil de realizat.

Combaterea bolilor și dăunătorilor, alături de prășitul mecanic, sunt alte elemente tehnologice, care participă la realizarea unei producții de porumb, cât mai apropae de maximul de calitate. Combaterea bolilor și dăunătorilor, se face în tehnologia modernă actuală, atât în vegetație, cât și prin tratarea seminței, cu mijloace terestre sau avion. Prașila mecanică, acompaniată de fertilizarea suplimentară, aduce sporuri însemnate de producție.

Recoltarea producției de porumb, se face în funcție de destinația producției, în știuleți sau boabe.

De asemenea, transportul acesteia se face la depozite de păstrare, unde va fi adusă (dacă este cazul ) la o umiditate de sub 14 %, pentru a-i fi respectate calitățile economice de valorificare (conținut în proteină, amidon, grăsimi etc.)

1.3 Reguli de Evaluare

Tratamente contabile privind evaluarea

Se disting două forme,în funcție de momentul când se efectuează evaluarea:

Evaluarea curentă

Evaluarea periodică

Evaluarea curentă este utilizată la înregistrarea operațiilor economice curente în conturi (intrări și ieșiri de bunuri din gestiune) ,de asemeanea fiind numită și evaluare contabilă. Aceasta se realizează la valoarea de intrare a bunurilor în patrimoniu și este stabilită în funcție de metodele de dobândire ale acestora.

Evaluarea periodică se realizează ,de obicei, la sfârșitului exercițiului financiar ,odată cu inventarierea patrimoniului și întocmirea situațiilor financiare.

Cu ocazia inventarierii , evaluarea elementelor de patrimoniu se realizează la valoarea actuală, cunoscută ca și valoare de inventar.Aceasta este stabilită în funcție de prețul produsului pe piață și de utilitatea sa.

Evauarea bilanțieră se realizează prin compararea valorii contabile cu valoarea de inventar, valoarea cea mai mică fiind cea care se înregistrează, fiind denumită valoare contabilă netă.

Potrivit prevederilor Legii contabilității pentru evaluarea elementelor patrimoniale, se folosesc următoarele reguli de evaluare:

La data intrării în patrimoniu, bunurile se înregistrează la valoarea de intrare;

Cu ocazia inventarierii elementele patrimoniale se evaluează la valoarea actuală sau de utilitate;

La încheierea exercițiului elementele patrimoniale se evaluează la valoarea de intrare în patrimoniu;

La ieșirea din patrimoniu sau la darea în consum,bunurile se înregistrează la valoarea de intrare.

Tratamentele contabile sunt reguli de evaluare recunoscute și acceptate de teoriași practica contabilă în cadrul formelor de evaluare.

Indiferent de natura elementului (activ sau pasiv),origine sau utilitate,recunoașterea în situațiile financiare se face atunci când:

Este posibil sa genereze beneficii economice viitoare entității,odată cu ieșirea acestora;

Costul să poată fi evaluat în mod credibil.

Evaluarea la data intrării în entitate

Valoarea de intrare este cea la care sunt evaluate și înregistrare în contabilitate activele și pasivele în momentul intrării în entitate și se determină aplicând principiul costului istoric.Acesta se determină în funcție de modalitățile de intrare sau obținere.

Astfel, pot exista mai multe situații:

Bunurile ce reprezintă aport la capitalul social sunt evaluate la valoarea de aport, fiind stabilită în urma unei evaluări realizată conform legii,în funcție de :

Figura nr.2 Evaluare

Sursă: prelucrare proprie

Bunurile primite cu titlu gratuit sau constatate ca plus la invetariere sunt evaluate la valoarea justă;

Bunurile obținute cu titlu oneros sunt evaluate la costul de achiziție:

Prețul de cumpărare + taxe nerecuperabile + cheltuieli de transport + alte cheltuieli accesorii – reduceri comerciale primite de la furnizori

Bunurile obținute producție proprie sunt evaluate la costul de producție:

Cost de achiziție al materialelor consumate + manopera, alte cheltuieli directe + cotă din cheltuielile indirecte repartizate

Cheltuielile generale de administrație, cele financiare și cele de desfacere nu se includ în costul de producție.

Activele dobândite prin schimb cu alte active sunt evaluate la valoarea justă.

Valoarea pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două entități, în cazul unei tranzacții unde prețul se stabilește obiectiv se numește valoare justă.

Creanțele și datoriile sunt evaluate la valoarea nominală, cea înscrisă în documentele justificative,adică creanțele la valoarea de încasare(cost istoric), iar datoriile la valoarea de rambursare. Eventualele diferențe care apar în momentul încasării creanțelor în valută, respectiv plății datoriilor în valută, vor fi evidențiate în contabilitatea în conturile de cheltuieli pentru diferențele nefavorabile, respectiv în conturile de venituri, pentru diferențele favorabile, dacă aceste diferențe au ca sursă fluctuația cursului de schimb al valutei.

Cheltuielile și veniturile sunt evaluate la valoarea corespondentă stabilită prin asociere cu activele și pasivele transformate în cheltuieli/venituri.

Evaluarea la inventariere

În conformitatea cu reglementările în vigoare, entitățile economice sunt obligate să-și inventarieze patrimoniul cel puțin o dată pe an. Inventarierea patrimoniului urmărește două aspecte:

Cantitative, trebuie să se constate integritatea soldurilor faptice în cazul mijloacelor fixe și a disponibilităților bănești;

Calitative, trebuie să se analizeze valoric toate elementele patrimoniale.

În cazul elementelor patrimoniale evaluate la costul istoric, este necesară o actualizare a valorii acestora, periodic, la prețul pieței.

Elementele deținute de o entitate la data inventarierii sunt evaluate la valoarea de inventar, denumită și valoarea actuală. Aceasta este stabilită în funcție de:

Prețul pieței;

Utilitatea bunului pentru unitatea patrimonială;și

Gradul de uzură.

Creanțele inventariate se evaluează la valoarea probabilă de încasat, denumită și valoarea de recuperare. Aceasta este reprezentată de numerarul sau un echivalent de numerar ce va fi încasat din drepturile deținute de entitate de la terți.

Datoriile inventariate se evaluează la valoarea probabilă de plată,denumită și valoarea de decontare.Aceasta este reprezentată de numerarul sau echivalentul de numerar ce va fi plătit pentru un eveniment trecut, care va genera în viitor beneficii economice.

Evaluarea elementelor inventariate se face prin înregistrarea lor în “procesul verbal” de inventariere și “listele de inventariere”, iar la sfârșitul anului în “registrul de inventar”.

Prin compararea valorii de inventor cu valoarea de intrare a elementelor inventariate pot rezulta următoarele situații:

Valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare rezultând un plus de valoare;

Valoarea de inventar este mai mică decât valoarea de intrare, rezultând un minus de valoare;

Valoarea de inventar este egală cu valoarea de intrare,situație mai rar întâlnită, semnificând inexistența modificărilor în privința utilității, stării sau amplasării bunuilor și nici influențe de natură inflaționistă.

Evaluarea la închiderea exercițiului

La închiderea exercițiului financiar, elementele de activ și pasiv de natura datoriilor se evaluează și se reflectă în situațiile financiare ale entității la valoarea de intrare pusă în acord cu rezultatele inventarierii astfel:

Pentru elementele de Activ

Dacă valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare, plusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate și elementele trebuie menținute la valoarea de intrare.

Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea de intrare, se constată un minus de valoare, atunci există două cazuri:

Se realizează o depreciere ireversibilă și în acest caz se utilizează amortizarea;

Se realizează o depreciere reversibilă și se utilizează ajustările pentru depreciere. Aceasta se se constituie pe seama cheltuielilor pentru a face față unor cheltuieli viitoare.

Pentru elementele de Pasiv de natura datoriilor

Minusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate;

Plusul de valoarea se înregistrează sub forma de ajustare pentru depreciere.

Disponibilitățile bănești, acreditivele ,depozitele bancare, creanțele și datoriile exprimate în valută trebuie raportate utilizând cursul de schimb publicat de Banca Națională a României la data închiderii exercițiului financiar. Diferențele de curs valutar favorabile și nefavorabile se înregistrează în contabilitate, după caz, la venituri sau cheltuieli financiare.

La creanțele și datoriile exprimate în lei, la carea decontarea se efectuează în funcție de cursul unei valute, posibilele diferențe favorabile sau nefavorabile de curs se înregistrează la alte venituri sau cheltuieli financiare.

Elementele monetare achiziționate cu valută și înregistrate la cost istoric trebuie prezentate în situațiile financiare la cursul de schimb de la data efectuării tranzacției.

Elementele monetare achiziționate cu valută și înregistrate la valoarea justă trebuie prezentate în situațiile financiare utilizând cursul de schimb existent în momentul determinării valorii acestora.

Astfel, putem concluziona că, dacă se folosește tratamentul de bază, valoarea bilanțieră a activelor și datoriilor este calculată la valoarea istorică corectată cu posibilele deprecieri de valoare(amortizări, ajustări) sau dacă se folosește tratamentul alternativ, atunci valoarea bilanțieră este dată de valoarea actualizată sau reevaluată(cost curent).

La închiderea exercițiului ,în situațiile financiare, veniturile și cheltuielile în mod obligatoriu sunt evaluate la valoarea inițială sau sunt evaluate la o valoare actualizată inflației.

Dacă la sfârșitul exercițiului, situațiile financiare nu au fost încă aprobate și apar noi informații față de data bilanțului, acestea trebuie modificate pentru a reflecta și informațiile suplimentare.

Evaluarea la data ieșirii din patrimoniu

Orice bun economic intrat în gestiunea unei entități este menținut în evidențele contabie la valoarea sa de intrare până la data ieșirii prin vânzare sau eliberare în consum. Întrucât valorile de intrare pot fluctua de la o zi la alta, iar cantitățile intrate și ieșite pot fi mari, devine greu de atribuit fiecărei unități de element la ieșirea sa, costul de achiziție sau de producție din momentul intrării sale în entitate.

La ieșirea din gestiune, elementele de natura stocurilor și activele fungibile (confundabile, cu caracteristici identice), se evaluează și se înregistrează în contabilitate folosind următoarele metode:

Metoda FIFO, first in-first out(primul intrat-primul ieșit);

Metoda LIFO, last in-first out(ultimul intrat-primul ieșit);

Metoda CMP, costului mediu ponderat;

Sau orice altă metodă recunoscută de reglementările legale în vigoare.

Metoda aleasă trebuie aplicată consecvent pentru elementele similare de natura stocurilor potrivit Principiului Permanenței Metodelor, dar și pentru activele fungibile.

Administratorii pot decide să schimbe metodele de determinare a stocurilor în situații excepționale, fiind menționate în notele de subsol următoarele:

Motivul schimbării metodei;și

Efectele schimbării asupra rezultatului.

Câștiguri și pierderi

O entitate va recunoaște în contabilitate un activ biologic sau produs agricol doar în momentul când:

entitatea deține activul ca rezultat al evenimentelor anterioare;

entitatea poate să obțină beneficii economice viitoare asociate activului;

costul activului sau valoarea justă poate să fie evaluată în mod credibil.

Controlul unui activ poate fi evidențiat, în activitatea agricolă, prin dreptul de proprietate asupra vitelor ori prin însemnarea sau marcarea vitelor în alt mod în momentul nașterii, înțărcării sau achiziției. Beneficiile viitoare sunt estimate, de obicei, prin evaluarea caracteristicilor fizice semnificative aferente acestora.

Un activ biologic este evaluat la fiecare dată a bilanțului, dar și la recunoașterea inițială la valoare justă, din care se deduc costurile estimate la punctul de valorificare sau vânzare, făcând excepție situația în care valoarea justă nu se poate evalua în mod credibil.

Produsele agricole recoltate sunt evaluate la valoarea justă, de unde se deduc costurile estimate de la punctul de valorificare sau vânzare în momentul recoltării. Această evaluare este costul la acea dată, conform IAS 2 “ Stocuri sau alt Standard”.

Costul la punctul de vânzare include comisioanele dealerilor și brokerilor, taxele vamale, taxe de transfer, burse de mărfuri și taxe impuse de organele de reglementare. De asemenea, costurile la punctul de vânzare nu includ transportul sau alte costuri necesare plasării activelor pe piață.

Determinarea valorii juste unui activ biologic sau produs agricol se face mai ușor prin gruparea activelor biologice și produselor agricole în funcție de caracteristicile lor semnificative, cum ar fi, calitatea sau vârsta. O entitate selectează caracteristicile în conformitate cu cele utilizate pe piață la stabilirea prețurilor.

Entitățile pot încheia contracte pentru a vinde activele lor biologice și produsele agricole la o dată viitoare. Prețurile din contracte nu sunt neaparat relevante în vederea determinării valorii juste pentru că aceasta reflectă valoarea pe piața curentă pe care se finalizează o tranzacție între un comparator și vânzător. Prin urmare, valoarea justă a activelor biologice sau produselor agricole nu se ajustează datorită existenței unui contract. În câteva situații, contractul de vânzare-cumpărare a activelor biologice sau produselor agricole poate constitui un contract oneros, cum este definit de către IAS 37 “ Provizioane, datorii și active contingente.”

Dacă pentru produsele agricole sau activele biologice există o piață activă, cotația pe această piață poate reprezenta o bază adecvată pentru a determina valorea justă a activului. Dacă entitatea are acces la mai multe piețe active, aceasta utilizează piața cea mai relevantă. Spre exemplu, dacă o entitate are acces la două piețe active, trebuie să utilizeze prețul de pe piața ce urmează a fi utilizată.

În situația în care nu există o piață activă pentru a determina valorea justă, o entitate poate utiliza unul sau mai multe din criteriile următoare:

prețul de tranzacție cel mai recent utilizat pe piață care arată că nu există modificări semnificative economice între data bilanțului și data tranzacției;

prețurile de pe piață pentru activele similare ajustate corespunzător cu scopul reflectării diferențelor; și

etaloane de sector precum valoarea unei livezi, exprimată în numărul puieților sau hectare, sau exprimată în kilograme de carne pentru cireadă.

În unele situații, sursele de informații pot sugera concluzii diferite cu privire la valoarea justă a activelor biologice sau produselor agricole. Pentru a fi întocmită cea mai credibilă estimare a valorii juste într-un domeniu ce depinde de estimări rezonabile, o entitate va lua în considerare motivele apariției acestor diferențe.

În unele cazuri, pentru unele active biologice, prețurile sau valorile calculate pe piață pentru condiția curentă a acestora pot să nu fie disponibile. În aceste cazuri, la determinarea valorii juste entitatea folosește valoarea curentă netă a numerarului din activ, actualizat la rata de dinaintea impozitării, determinată de fluctuațiile pieței.

Scopul calculării valorii curente a fluxurilor de numerar previzionate este de a determina valoarea justă(costul) a activelor biologice aflate în starea și locația curentă. La determinarea ratei de actualizare adecvate sau pentru estimarea fluxurilor de numerar nete estimate, entitatea va lua în considerare calcularea valorii curente. Valoarea curentă a activelor biologice exclude creșterile valorice provenite din transformările biologice suplimentare și viitoarele activități ale entității, respectiv cele referitoare la îmbunătățirea transformării biologice viitoare, a recoltelor și a vânzărilor viitoare.

Entitatea nu include fluxurile de numerar (cash flow-ul) pentru finanțarea activelor, fiscalitate sau restabilirea activelor biologice după recoltare (spre exemplu, costul replantării copacilor după recoltare).

Într-o tranzacție  desfășurată în condiții normale, vânzătorul și cumpărătorul iau în considerare o posbiliă variație a fluxurilor de numerar. Rezultă că valoarea justă arată posibilitatea apariției unor astfel de variații. Prin urmare, o entitate poate încorpora estimările unor potențiale fluctuații ale fluxurilor de numerar sau ale fluxurilor de numerar estimate, respectiv în rata de actualizare sau într-o combinație a celor două. Pentru a determina rata de actualizare, o entitate poate utiliza ipoteze consecvente ca acelea folosite pentru estimarea fluxurilor de numerar, pentru evitarea efectului rezultat ca și consecință a dublării sau ignorării unora dintre cazuri.

Uneori, valoarea justă se aproximează prin cost, când:

au loc puține transformări biologice pentru costurile inițiale suportate (spre exemplu, pentru semințele plantate înainte de o dată a bilanțului); sau

când impactul transformării biologice asupra prețului nu este semnificativ (spre exemplu, pentru creșterea inițială a unei plantații de pini cu ciclul de producție de 30 de ani).

Câștigul sau pierderea care poate apărea la recunoașterea inițială a activelor biologice înregistrate la valoare justă, din care se deduc costurile estimate la punctul de vânzare și prin modificarea valorii din care se deduc costurile estimate de la punctul de vânzare se includ în profitul sau pierderea perioadei în care apar.

La recunoașterea inițială a activelor biologice pot fi înregistrate pierderi, întrucât la determinarea valorii juste, costurile estimate în punctul de vânzare sunt deduse, însă, fără costurile estimate în punctul de vânzare al activelor biologice. Se poate genera și un câștig în momentul recunoașterii inițiale a activelor biologice, atunci când se naște un vițel.

Câștigul sau pierderea ce pot apărea în momentul recunoașterii inițiale a produselor agricole înregistrate la valoare justă, din care se scad costurile estimate în punctul de vânzare se include în profitul sau în pierderea perioadei în care apar.

După recoltare, în momentul recunoașterii inițiale a producției agricole se poate genera un câștig sau o pierdere.

Incapacitatea evaluării valorii juste în mod credibil

Se presupune că valoarea justă este evaluată în mod credibil pentru un activ biologic. Însă, ipoteza aceasta se poate ignora doar la momentul recunoașterii inițiale a activelor biologice pentru care nu există valori sau prețuri determinate pe piață disponibile și cărora estimările alternative ale valorii juste nu pot fi considerate credibile. În aceste două situații, activul biologic respective se evalueazăt la cost de producție minus amortizarea acumulată și pierderile din deteriorări acumulate. Astfel, în momentul în care valoarea justă a unui astfel de activ biologic se poate estima în mod credibil, orice entitate îl va înregistra la valoarea justă a activului, din care se deduc costurile estimate în punctul de vânzare. Când un activ imobilizat întrunește criteriile de clasificare și este deținut pentru a fi vândut, în conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte, se consideră că valoarea justă poate fi determinată în mod credibil.

Entitățile care au evaluat anterior active biologice la valoare justă, din care s-au scăzut costurile estimate în punctul de vânzare continuă evaluarea activelor biologice la diferența dintre valoarea justă și costurile estimate în punctul de vânzare până la cedarea acestora.

Entitatea trebuie să evalueze produsele agricole în momentul recoltării la diferența dintre valoarea justă și costurile estimate în punctul de vânzare. IAS 41 Agricultura reflectă ideea că întotdeauna produselor agricole le poate fi determinată valoarea justă în mod credibil.

Pentru determinarea costului, a amortizărilor acumulate și a pierderii din deprecieri acumulate, entitatea aplică IAS 2 Stocuri, IAS 16 Imobilizări corporale și IAS 36 Deprecierea activelor.

1.4 Documente justificative

După rolul și locul în etapele fluxului informațional, documentele contabile pot fi:

Documente justificative, care au rol de memorare scriptică, culegere și înregistrare a datelor și informațiilor privind activitatea economică și financiară fiind considerate documente de intrare în sistemul informațional, acestea cuprinzând o mare diversitate de documente, cum sunt: facturile, chitanțele, notele de recepție, statele de salarii, etc.

Registre contabile sau fișierele contabile, au rol de prelucrare, stocare și verificare a informațiilor și datelor contabile cu ajutorul modelelor și procedurilor proprii metodei contabilității, acestea fiind: Registrul-inventar, Jurnal, registrele auxiliare, Cartea mare sau balanțe de verificare a conturilor etc.

Documente contabile de sinteză și raportare contabilă, adică situațiile financiare anuale, au rolul de centralizare, sintetizare și transmitere de informații către utilizatorii interni și externi, fiind astfel considerate documente de ieșire din fluxul informațional contabil, cuprinzând bilanțul prescurtat, contul de profit și pierdere, date informative, etc.

1.5 Conturi utilizate

Contul 301 „Materii prime”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime.

Contul 301 „Materii prime” este un cont de activ.

În situația aplicării inventarului permanent:

Figura nr.3 Materii Prime

Sursă: prelucrare proprie

Soldul contului reprezintă valoarea materiilor prime existente în stoc.

Contul 331 „Produse în curs de execuție”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența stocurilor de produse în curs de execuție (care nu au trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic, respectiv producția neterminată) existente la sfârșitul perioadei.

Contul 331 „Produse în curs de execuție” este un cont de activ.

Figura nr.4 Produse în curs de execuție

Sursă: prelucrare proprie

Soldul contului reprezintă valoarea la cost de producție a produselor aflate în curs de execuție la sfârșitul perioadei.

Contul 347 „Produse agricole”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența produselor agricole și este un cont de activ.

Figura nr.5 Produse Agricole

Sursă: prelucrare proprie

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a produselor agricole existente în stoc la sfârșitul perioadei.

Contul 475 „Subvenții pentru investiții”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența subvențiilor guvernamentale pentru investiții, împrumuturilor nerambursabile cu caracter de subvenții pentru investiții, donațiilor pentru investiții, plusurilor de inventar de natura imobilizărilor și alte sume primite cu caracter de subvenții pentru investiții.

Contul 475 „Subvenții pentru investiții” este un cont de pasiv.

Figura nr.6 Subvenții pentru investiții

Sursă: prelucrare proprie

Contul 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența costului de producție al produselor stocate, precum și variația acestuia.

Figura nr.7 Venituri cost stocuri de produse

Sursă: prelucrare proprie

Capitolul 2. Analiza indicatorilor economico-financiari ai societății SC Patrol Service SRL

2.1 Prezentarea firmei și analiza indicatorilor economico-financiari în perioada 2013-2017

SC Patrol Service SRL, principala activitate este cod CAEN 0111- Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producatoare de semințe oleaginoase. Activitățile secundare sunt:

4781- Comerț cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor și produselor din tutun efectuat prin standuri, chioșcuri și piețe;

8130- Activități de întreținere peisagistică;

1039- Prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor n.c.a;

0164- Pregătirea semințelor;

0163- Activități după recoltare;

0161- Activități auxiliare pentru producția vegetală.

Sediul social al firmei este în comuna Sânmartin, sat Cihei, nr.252. Vechimea entității este de 25 ani, fiind înregistrată în 4 Decembrie 1992. Punctele de lucru și sediile secundare ale entității sunt în: Tămășeu, Oradea, Palota, Nojorid, Cefa, Mădăras, Șișterea și Biharia.

Cifra de afaceri

Grafic nr.1 Cifră de Afaceri

Sursă: prelucrare proprie

Cifra de afaceri cuprinde toate veniturile din operațiunile comerciale efectuate de firmă și anume vânzarea de mărfuri și produse într-o perioadă de timp determinată. În calculul cifrei de afaceri nu se înregistrează veniturile financiare și veniturile excepționale. Mai exact, cifra de afaceri însumează toate veniturile aferente bunurilor livrate, serviciilor prestate, lucrările prestate și alte venituri din exploatare, cu excepția remizelor, rabaturilor și alte reduceri acordate clienților.

Termenul de cifră de afaceri este abordat mai amplu: cifra de afaceri totală, cifra de afaceri marginală, cifra de afaceri medie și cifra de afaceri critică, fiecare cifră de afaceri menționată mai sus evidențiind câte un aspect privind activitatea firmei. Cifra de afaceri totală (CA) înseamnă volumul total al afacerilor unei firme sau încasările totale, evaluate la prețurile pieței. Ea cuprinde totalitatea veniturilor din vânzarea mărfurilor și produselor, prestarea serviciilor și executarea lucrărilor într-o perioadă de timp.

În perioada analizată, Cifra de afaceri totală a entității a înregistrat o creștere de 16%, având un trend ascendent de la 84.115.942 RON în 2013, la 97.587.421 RON în 2017.

Profit

Grafic nr.2 Profit

Sursă: prelucrare proprie

Profitul este un venit material adus de capitalul utilizat într-o companie, reprezentând acel profit din care nu s-au dedus diferența dintre încasări și totalul cheltuielilor. Profitul brut reprezintă partea de bani rămasă după scăderea cheltuielilor operaționale din veniturile totale, numit și rezultat contabil. Profitul net reprezintă partea ce rămâne din proditul brut după ce se scad taxele și impozitele datorate.

Astfel, în perioada analizată, profitul firmei Patrol Service SRL este în creștere cu 53%, de la 7.083.041 RON în 2017 la 10.844.992 RON în 2013. Profitul este într-o creștere procentual mai mare decât Cifra de afaceri, semn că afacerea s-a eficientizat.

Stocuri

Grafic nr.3 Stocuri

Sursă: prelucrare proprie

Stocurile unei entități cuprind următoarele elemente: materii prime și materiale, diferențe de preț aferente acestora, stocuri în curs de aprovizionare, producție în curs de aprovizionare, produse, stocuri aflatela terți, active biologice de natura stocurilor, mărfuri, ambalaje, dar și ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de aprovizionare.

Stocurile firmei Patrol Service SRL au crescut în perioada analizată cu 82%, de la 9.031.239 RON în 2013 la 17.422.523 RON în 2017, aspect pozitiv datorat extinderii afacerii odată cu creșterea vânzărilor, respectiv a Cifrei de afaceri.

Subvenții

Grafic nr.4 Subvenții

Sursă: prelucrare proprie

Pentru Agricultură, subvențiile sunt ajutoare financiare acordate de guvern, agenții guvernamentale și alte instituții naționale sau internaționale către entitățile ce desfășoară activități agricole, respectând unele condiții de eligibilitate.

În perioada analizată, subvențiile încasate de Patrol Service SRL au înregistrat o scădere continuă din 2013 la nivelul maxim de 5.950.864 RON până la pragul minim de 2.740.305 RON înregistrat în 2015. În anii 2016 și 2017, subvențiile au urmat o creșter semnificativă, aproape egalând nivelul maxim din 2013. Trendul subvențiilor încasate este unul descendent, ceea ce reprezintă un aspect economic negativ pentru entitate.

Creanțe

Grafic nr.5 Creanțe

Sursă: prelucrare proprie

Creanțele reprezintă drepturi juridice ale entității de a primi la scadență, conform unui contract, o sumă de bani sau alte valori de la peroane fizice sau juridice în schimbul unei contraprestații. După conținutul economic, creanțele se impart în: creanțe comerciale, creanțe privind avansuri acordate, datoriile bugetului statului față de întreprindere, creanțe ale personalului și creanțe privind veniturile calculate (arendă, chirii, divindende de încasat etc.)

În perioada analizată, nivelul creanțelor a crescut de la 29.846.176 RON în 2013 la 31.381.697 RON în 2017, având un trend general ascendent, aspect economic nefavorabil datorat de o mai mare perioadă de încasare a creanțelor. Nivelul maxim al acestora a fost atins în 2014 cu 34.476.331 RON, iar pragul minim în 2016 cu 28.33.095 RON.

Datorii

Grafic nr.6 Datorii

Sursă: prelucrare proprie

Datoriile reprezintă obligațiile firmei de a plăti la scadență, conform unui contract, o sumă de bani sau alte valori unor terți pentru contraprestațiile acestora.

În perioada analizată, datoriile firmei studiate au crescut de la 33.323.218 în 2013 la 34.615.826 în 2017, având un trend general ascendent, aspect economic nefavorabil. Nivelul maxim al datoriilor a fost atins în anul 2014 și anume 41.880.303 RON cu ocazia unor achiziții de noi utilaje agricole și spații de depozitare pentru produsele agricole.

Număr mediu salariați

Grafic nr.7 Salariați

Sursă: prelucrare proprie

Salariții reprezintă capitalul uman al întreprinderii și este acesta este considerat ca fiind cel mai important factor de producție.

În perioada analizată, numărul mediu de salariați a înregistrat o creștere continuă de la 47 în 2013 până la 74 în 2017, aspect economic nefavorabil datorat de creșterea cheltuielilor salariale ale unității.

2.2. Exemplu de contabilizare a culturii porumbului

Societatea Patrol Service SRL are ca obiect de avtivitate cultivarea porumbului, potrivit Cod CAEN 0111- Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase. Aceasta își desfășoară activitatea pe 10 hectare, teren arabilt, toate cele 10 fiind în proprietatea. Produsele agricole sunt vândute clenților în sistem en-gros.

În cursul lunii ianuarie 2017 ,societatea a achiziționat sămânță de porumb în valoare de 6.640 lei (8 saci x 830 lei/sac), taxare inversă;

erbicid 2.508 lei (20 litri x 125,4 lei/litru), TVA 9%;

fertilizator 6.840 lei (8 saci x 600kg/sac=4800 kg, 4800 kg x 0,1425 lei/kg), TVA 9% ( ca și Anexa nr.1 și intră în gestiune conform Anexei nr.2)

motorină 4.025 lei (1000 litri x 4,025 lei/litru), TVA 19%.

Pe 20 Ianuarie se efectuează plata către furnizori prin virament bancar(un astfel de exemplu este Anexa nr.4), iar pe 21 se înregistrează factura pentru energie și apă în sumă de 450 lei lunar, TVA 19%.

Pe data de 1 Februarie N, se ară terenul, consumul de motorină pentru această lucrare agricolă este de 35 litri motorină/hectar. Pe 10 Februarie se înregistrează statul de plată aferent lunii Ianuarie.

La 1 Martie N, se execută lucrarea agricolă de nivelare a terenului, consumul de motorină fiind de 5 litri/hectar (Se dă în consum pe baza bonului de consum ca și în anexa nr.5).

În cursul lunii Aprilie, pe 1 se fertilizează terenul, administrându-se 200 kg îngrășăminte/hectar, consumul de motorină este de 1 litru/hectar. Pe 2 Aprilie se execută lucrarea agricolă de pregătire a patului germinativ, consumul de motorină fiind de 9 litri/hectar. Pe 3, se seamănă porumbul și se fertilizează solul, consumul de motorină este de 5 litri/hectar, cel de fertilizator este de 250 kg/ha și cel de sămânță de porumb este de 8 saci pentru cele 10 ha. La 14 zile de la însămânțare se erbicideză cultura, consumul de motorină este de 2 litri/ha, iar erbicid tot de 2 litri/ha.

Pe 15 Mai N, se realizează lucrarea agricolă de prășit mecanic, consumul de motorină fiind de 2 litri/hectar. Pe 25 se înregistrează și se încasează subvenția guvernamentală agricolă pe suprafață aferentă anului N-1. (598 lei/ha x 10 ha), dar și subvenția pentru motorină aferentă primului trimestru (2.105 lei).

Pe 25 Septembrie N se înregistrează și se încasează subvenția pentru motorină aferentă celui de-al doilea trimestru în sumă de 72,45 lei.

La 1 Octombrie N se recoltează cultura de porumb, consumul de motorină este de 26 litri/ha. La sfârșitul lunii se acordă contravaloarea arendei în lei, conform contractului de arendă, 750 kg porumb x 0.5 lei/kg.

Salarul personalului angajat lunar se ridică la suma de 5.700 RON brut.

Plantele ce nu au ajuns la maturitate sau ce nu au răsărit se consideră pierderi tehnologice și nu se înregistrează.

Costul de producție prestabilit al unui kilogram de porumb este antecalculat la valoare de 1,2 lei, costul efectiv se calculează ulterior obținerii producției.

Producția obținută este, în medie, de 6.500 kilograme/hectar. Toate lucrările agricole sunt realizate cu utilajele proprii(se înregistrează conform Procesului de lucrări agricole, un exemplu este Anexa nr.3)

După recoltare, entitatea vinde produsele agricole la prețul de 1,5 lei/kilogram, operație cu taxare inversă.

Studiul de caz este relizat pe anul 2017, însă conform reglementărilor și norme contabile în vigoare(2018).

5 Ianuarie 2017

Înregistrarea achiziției de sămânță porumb (8 saci x 830 lei/sac=6640 lei), conform factură furnizori nr.1/5.01.2017(Anexa nr.8).

Achiziție erbicid (125,4 lei/litru x 20 litri=2.508 lei), conform factură furnizori nr. 2/5.01.2017.

Achiziție fertilizator (8 saci x 600 kilograme/sac = 4.800 kg x 0,1425 lei/kilogram = 6.840 lei), conform factură furnizor nr.3/5.01.2017.

Achiziție motorină (1000 litri x 4,025 lei/litru= 4.025 lei), conform factură furnizori nr.4/05.01.2017(Anexa nr.7).

20 Ianuarie 2017

Plată sămânță prin virament bancar, conform ordin de plată nr.1/20.01.2017.

Plată erbicid și fertilizator prin virament bancar, conform ordin de plată nr.2/20.01.2017.

Plată motorină prin virament bancar, conform ordin de plată nr.3/20.01.2018

21 Ianuarie 2017

Înregistrare factură lunară energie și apă, conform factură furnizori nr.5/21.01.2017.

Plată factură energie și apă, conform ordin de plată nr.4/21.01.2017.

1 Februarie 2017

Înregistrare arătură teren (35 l motorină/ha x 10 ha=350 l x 4,025=1.408,75 lei), conform procesului verbal de recepție a lucrărilor agricole nr.1/1.02.2017 și bon de consum nr.1/1.02.2017(Anexa nr.6).

10 Februarie 2017

Înregistrare și plată salarii aferente lunii Ianuarie (operația se repetă lunar), conform stat de plată aferent lunii Ianuarie.

1 Martie 2017

Înregistrare nivelat teren (5 litri motorină/ha x 10 ha=50 litri motorină x 4,025 lei=201,25 lei), conform procesului verbal de recepție a lucrărilor agricole nr.2/1.03.2017 și bon de consum nr.2/1.03.2017.

1 Aprilie 2017

Înregistrare fertilizare teren (administrare îngrășăminte: 200kg/ha x 10 ha=2000 kg/ha, 2000kg/ha x 1,425 lei/kg=2850 lei, 10 litri motorină x 4,025 lei/litru=40,25 lei), conform procesului verbal de precepție a lucrărilor agricole nr.3/1.04.2017 și bon de consum nr.3/1.04.2017.

2 Aprilie 2017

Înregistrare pregătire pat germinativ (9 litri motorină/hectar x 10 ha=90 litri motorină, 90 l x 4,025 lei/litru=362,25 lei), conform procesului verbal de precepție a lucrărilor agricole nr.4/2.04.2017 și bon de consum nr.4/2.04.2017.

3 Aprilie 2017

Înregistrare semănare porumb și fertilizare (5 l motorină/ha x 10 l/ha=50 l, 50 l x 4,025 lei/litru=201,25 lei, 2500 kg fertilizator/ha x 1,425 lei/kg=3.562,5 lei, 8 saci sămânță x 830 lei/sac=6.640 lei), conform procesului verbal de precepție a lucrărilor agricole nr.5/3.02.2017 și bon de consum nr.5/3.04.2017.

18 Aprilie 2017

Înregistrare erbicidare prorumb (2 l motorină/ha x 10 ha=20 l x 4,025 lei/litru=80,5 lei, 2 l erbicid/ha x 10 ha=20 l x 125,4 lei/litru=2508 lei), conform procesului verbal de precepție a lucrărilor agricole nr.6/18.04.2017 și bon de consum nr.6/18.04.2017.

15 Mai 2017

Înregistrare prășit mecanic (2 l motorină/ha x 10 ha=20 l x 4,025 lei/litru=80,5 lei), conform procesului verbal de precepție a lucrărilor agricole nr.7/15.05.2017 și bon de consum nr.7/15.05.2017.

25 Mai 2017

Înregistrare subvenție pe suprafață și motorină pentru primul trimestru(598 lei/ha x 10 ha=5.980 lei, 523 litri x 4,025 lei/litru=2.105 lei), conform deciziei APIA/25.05.2017.

Încasarea subvenției, conform extrasului de cont nr.1/25.05.2017.

25 Septembrie 2017

Înregistrare subvenție pentru motorină aferentă celui de al doilea trimestru(18 litri motorină x 4,025 lei/litru=72 lei), conform deciziei APIA/25.09.2017.

Încasarea subvenției, conform extrasului de cont nr.2/25.09.2017.

1 Octombrie 2017

Înregistrare recoltare porumb boabe (26 l motorină/ha x 10 ha=260, 260 l x 4,025 lei/litru=1.046,5 lei), conform procesului verbal de recepție a lucrărilor agricole nr.8/1.10.2017 și bon de consum nr.8/1.10.2017.

Înregistrare producție cost prestabilit, conform fișei de magazie nr.1/1.10.2017.

Înregistrare diferențe de preț, conform fișei de magazie nr.2/1.10.2017.

10 Octombrie 2017

Vânzare porumb (taxare inversă), conform facturii emise către clienți nr.1/10.10.2017.

Descărcarea de gestiune a produselor vândute, conform facturii nr.1/10.10.2018 și fișelor de magazie nr.1 și 2/1.10.2017.

Încasare contravaloare produse vândute conform Extras de cont nr.3/10.10.2017.

5 Decembrie 2017

Înregistrare subvenție pentru motorină aferentă celui de al doilea trimestru(239 litri motorină x 4,025 lei/litru=962 lei), conform decizie APIA.

Încasarea subvenției, conform extrasului de cont nr.4/5.12.2017.

Închidere conturi de venituri, conform Notei Contabile 1/5.12.2017.

Închidere conturi de cheltuieli, conform Notei Contabile 2/5.12.2017

Închidere TVA, conform Notei Contabile nr.3/5.12.2017

Înregistrare impozit pe profit (12.298 x 16%) conform Registului de evidență fiscală.

Toate înregistrările contabile ale operațiilor economico-financiare prezentate în studiul de caz, au fost centralizate cronologic în Registrul jurnal (Anexa nr.10).

Concluzii

În concluzie, obiectivul prezentei lucrări a fost atins și anume, acela de a analiza situația actuală a contabilității în sectorul agricol din România, care este un domeniu cu un considerabil potențial economic și care ocupă un loc din ce în ce mai important în structura economie naționale.

De asemenea, am dorit să prezint modul de reflectare în contabilitate a operațiunilor privind obținerea și valorificarea produselor agricole, mai exact cultura porumbului, în conformitate cu Ordinul Ministrului Finanțelor Publice 1802 din 2014 și IAS 41 Agricultura. Astfel la finalul acestei lucrări de licență se desprind următoarele concluzii:

În România, contabilitatea financiară este orientată în două direcții distincte: O parte a a societăților și firmelor aplică Standardele internaționale de raportare financiară(IFRS), inclusiv IAS 41, iar cealaltă parte aplică Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1802/2014.

Agricultura reprezintă cultivarea pământului și creșterea animalelor pentru satisfacearea celei mai importante nevoi ale omului și anume hrana.

Activitatea agricolă reprezintă administrarea relizată de către o entitate asupra transformărilor biologice și recoltării activelor biologice cu scopul vânzării sau pentru transformării în produse agricole și active biologice suplimentare.

Unitatea agricolă este „locul” în care întreprinzătorul combină factorii de producție pentru obținerea produselor agricole.

Unitățile agricole necesită ajutoare materiale și financiare pentru o bună funcționare a acestora, acestea fiind denumite subvenții.

Pentru Agricultură, subvențiile sunt ajutoare financiare acordate de guvern, agenții guvernamentale și alte instituții naționale sau internaționale către entitățile ce desfășoară activități agricole, respectând unele condiții de eligibilitate.

Produsele finite sunt cele care au parcurs fazele procesului de fabricație în totalitate și care nu mai nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul aceleași societăți, acestea putând fi depozitate cu scopul de a fi livrate sau expediate direct clienților.

Producția în curs de execuție este producția care nu a trecut prin toate stadiile de prelucrare necesare conform procesului tehnologic, dar și produsele care nu sunt supuse probelor și recepției tehnice. În cadrul producției în curs de execuție intră serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate.

Transformarea biologică include procesele de producere, creștere, procreare și degenerare ce determină modificări cantitative și calitative activului biologic.

Produsele agricole sunt rezultatul recoltării de la activele biologice ale entității. De exemplu: lână, copacii tăiați, bumbac, lapte, struguri, fructe culese, etc.

Activele biologice de natura stocurilor sunt cele ce urmează să fie recoltate ca produse agricole și vândute ca active biologice.

Recolta reprezintă separarea produselor agricole de activele biologice sau încetarea vieții unui activ biologic.

Evidența contabilă a activelor biologice de natura stocurilor se ține prin intermediul contului 361 „Active biologice de natura stocurilor”, dar și a contului 368 „Diferențe de preț la activele biologice de natura stocurior”.

În categoria imobilizărilor corporale există un cont nou, distinct referitor la activele biologice productive, contul 217 „Active biologice productive”. Contul vechi fiind 2134 „Animale și plantații”.

În urma anlizei indicatorilor economico-financiari ai societății Patrol Service SRL, am ajuns la următoarele concluzii:

Cifra de Afaceri a înregistrat o creștere de 16% în perioada anlizată, aspect favorabil din punct de vedere economic deoarece a crescut valoarea vânzărilor.

Profitul firmei este în creștere cu 53% , aspect economic favorabil. De asemenea, profitul crește într-un procent mult mai mare decât cifra de afacerei, semn că afacerea s-a eficientizat.

Stocurile entității au crescut în perioada analizată cu 82%, aspect pozitiv datorat extinderii afacerii odată cu creșterea productivității culturilor.

Subvențiile încasate de Patrol Service SRL au înregistrat o scădere continuă din 2013 la nivelul maxim de 5.950.864 RON până la pragul minim de 2.740.305 RON înregistrat în 2015. Trendul subvențiilor încasate este unul descendent, ceea ce reprezintă un aspect economic negativ pentru entitate.

Datoriile firmei studiate au crescut, având un trend general ascendent, aspect economic nefavorabil.

Numărul mediu de salariați a înregistrat o creștere continuă de la 47 în 2013 până la 74 în 2017, aspect economic nefavorabil datorat de creșterea cheltuielilor salariale ale unității.

Nivelul creanțelor a crescut în perioada anlizată, având un trend general ascendent, aspect economic nefavorabil datorat de o mai mare perioadă de încasare a creanțelor.

În urma exemplului de contablizare a culturii porumbului dat, putem concluziona următoarele:

Societatea înregistrează profit la cultivarea celor 10 hectare.

Dacă societatea nu ar dispune de utilajele și terenul proprii, costurile de producție ar fi mult mai mari.

Semințele dispun de taxare inversă la achiziție, în timp ce input-uri se aplică o cotă de 9% pentru determinarea TVA.

Subvențiile se înregistrează doar după notificarea primită de la Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură.

Propuneri pentru o mai bună activitate a entității analizate:

Încheierea de noi contracte de vânzare a produselor agricole și activelor biologice deoarece stocurile au început să crească considerabil.

Subvențiile primite au scăzut considerabil, fapt pentru care societatea ar trebui să încerce să devină eligibilă îndeplinind criteriile de acordare a acestor subvenții pe suprafață și motorină.

Alegerea celor mai optime metode și condiții de decontare a creanțelor deoarece acestea au crescut constant în perioada anlizată.

Aprovizionarea cu factori de producție la timp și de bună calitate, astfel încât societatea să achiziționeze cei mai buni factori de producție la un cost cât mai mic.

Scăderea numărului de angajați pentru reducerea cheltuielilor salariale sau stabilirea unei rigurozități și disciplină astfel încât să crească productivitatea salariaților,

Sporirea vânzărilor stocurilor deja realizate.

Aprovizionarea optimă (corelarea producției cu cererea existentă).

Atenție sporită la luarea deciziilor cu privire la desfășurarea activității întreprinderii în vederea obținerii unui echilibru financiar al societății, a unui surplus monetar la sfârșitul exercițiului, a unei capacități reale de finanțare a investițiilor (trezorerie netă pozitivă).

Atenție sporită la durata de încasare a clienților și cea de plată a furnizorilor; societatea trebuind să găsească modalități prin care încasarea clienților să se facă mai rapid decât plata furnizorilor și ambele în intervalul de 30 de zile.

.

Bibliografie

Feleagă Lilian,N.Feleagă,V.Răileanu,Econome teoretică și aplicată, Volumul XIX(Nr.2(567),2012;

Mateș Dorel,Particularități privind organizarea contabilității în agricultură,CECCAR Bussines Magazine,Nr.45-46,28.Noiembrie -11 Decembrie 2017,București;

IASB ,Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS),traducere, Editura CECCAR, București,2015;

Mateș Dorel, Domil Aura și colaboratorii, Contabilitatea și gestiunea fiscală a entităților economice, Editura Eurostampa, Timișoara,2016;

Scorțe Carmen,Diana Balaciu,Mărioara Beleneși;Coord:Victoria Bogdan,Bazele contabilității:repere teoretice și abordări practice,Editura Univ.Oradea,Oradea,2013;

Farcaș Mariana,Contabilitate Financiară,Editura Universității din Oradea,Oradea,2011;

Popa I.E. și colectiv de autori,Bazele contabilității:aplicații practice,Editura Economică,București,2009;

Fundația IFRS,Standardele Internationale de Raportare Financiara – IFRS,Partea A,emise la 1 ianuarie 2013;

Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”,Dicționarul explicativ al limbii române, Ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996;

Pătrașcu Lucian, Bazele Contabilității, Editura Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 2011;

Scorțescu Gheorghe, Constantin Toma, Daniela-Neonila Mardiros, Iustin Haliga, Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Ias 41,Editura CECCAR, București,2004;

***Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1802 din 2014 Pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014;

*** Odinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2634 din 5 noiembrie 2015 Privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 910 din 9 decembrie 2015.

http://ceccarbusinessmagazine.ro, consultat la data de 20.06.2018;

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_1802_2014.pdf, consultat la data de 15.06.2018;

https://www.iasplus.com/en/, consultat la data de 05.06.2018 și 28.06.2018;

https://www.ifrs.org , consultat la data de 28.06.2018;

Anexe

Anexa nr.1

Anexa nr.2

Anexa nr. 3

Anexa nr. 4

Anexa nr. 5

Anexa nr.6

Anexa nr.7

Anexa nr.8

Anexa nr.9

Anexa nr.10