Studiu Privind Contabilitatea Taxei pe Valoarea Adaugata la Sc

CUPRINS

Introducere 1

CAPITOLUL I: Aspecte teoretico metodologice privind contabilitatea TVA 1

Consideratii Economice privind impozitele si taxele: Notiune, clasificari, mod de percepere 4

1.1.1. Trasaturi si principii privind sistemul fiscal 4

1.1.2. Notiunea si necesitatea impozitelor si taxelor 6

1.1.3. Clasificarea impozitelor si taxelor 9

1.1.4. Categoriile de contribuabili si impozitelor darorate de acestia 12

1.1.5. Monopoluri fixate de stat 13

1.1.6. Perceperea impozitelor 14

1.2. Probleme de baza privind organizarea societatii comerciale „VANADA ELECTRONIC” S.R.L. 15

1.2.1. Prezentarea societatii 15

1.2.2. Organizarea contabilității generale 18

1.2.3. Coordonate privind activitatea economico – financiară a societății „VANADA ELECTRONIC” S.R.L. 23

1.3. FACTORII DE ORGANIZARE ȘI OBIECTIVELE CONTABILITĂȚII IMPOZITELOR ȘI TAXELOR DATORATE STATULUI 25

1.3.1. Factorii de organizare și obiectivele 25

1.3.2. Sistemul de conturi privind impozitele și taxele. Analiza și funcționare 33

CAPITOLUL II: Prezentarea Societatii – BAZA STUDIU DE CAZ 41

3.1. PREZENTAREA CONTURILOR DE TVA 41

3.1.1. Reflectarea în contabilitate a TVA aferentă cumpărărilor de bunuri 43

3.1.2. Reflectarea în contabilitate a TVA aferenta vânzărilor de bunuri și prestărilor de servicii 44

3.1.3. Cazuri particulare privind calculul și evidențierea TVA deductibilă, TVA colectată și regularizarea TVA de plata sau de recuperat de la bugetul de stat 45

3.1.4. Calculul și înregistrarea decontării TVA 51

CAPITOLUL III: Studiul de caz – Contabilizarea TVA. Operatiuni si documente specifice – S.C. ’’VANADA ELECTRONIC’’ S.R.L. 60

CAPITOLUL IV: Concluzii si propuneri 89

BIBLIOGRAFIE 92

Introducere

Satisfacerea nevoilor colective ale oricărei societăți impune realizarea unor venituri publice.

Pentru a-și îndeplini rolul și funcțiile sale, statul trebuie să mobilizeze resursele și să facă cheltuieli bănești.

În consecință, statul procedează la repartiția sarcinilor publice între membrii societății, persoane fizice sau juridice.În general, aceste impozite sau taxe sunt incluse în prețul mărfurilor, serviciilor sau lucrărilor, astfel că se suportă de consumatori sau beneficiarii acestora, după caz, deci de alte persoane fizice sau juridice decât subiectul impozabil.

România a pășit spre făurirea unei societăți democratice și credem în viitor că obiectivul final și preocuparea esențială a statului este asigurarea și dezvoltarea deplină a personalității fiecărui cetățean după propriile sale aspirații.

În măsura posibilului, cetățeanul trebuie să fie liber de alegerile și nevoile sale, de veniturile și proprietățile sale, în funcție de aceste criterii, legea precizează impozitul ca atare, mărimea sa prin metodele și tehnicile de impunere.

CAPITOLUL I.

Aspecte teoretico metodologice privind contabilitatea TVA

1.1. CONSIDERAȚII ECONOMICE PRIVIND IMPOZITELE ȘI TAXELE: NOȚIUNE, CLASIFICĂRI, MOD DE PERCEPERE.

Trăsături și principii privind sistemul fiscal

Sistemul fiscal prin pârghiile sale oferă posibilități pe care organele statului le pot utiliza în vederea satisfacerii unor cerințe de interes general sau local ca și în conducerea activității economice și sociale. O primă trăsătură a sistemului fiscal constă în aceea că, prin intermediul său, statul își procură resursele necesare finanțării cheltuielilor, de a căror realizare depinde îndeplinirea funcțiilor sale. În procesul așezării, urmăririi și perceperii impozitelor, aceste pârghii ale sistemului fiscal dau posibilitatea statului ca prin aparatul său specializat să exercite în anumite limite, controlul asupra economiei.

Sistemul fiscal are ca trăsătură dezvoltarea unor ramuri din economie prin pârghii de influențare a creșterii producției și eficienței activității întreprinderii. Astfel, se poate stimula producția sau consumul unor mărfuri prin extinderea exportului și reducerea importului. Aceasta se realizează prin taxe vamale și accize mari la importuri.

Din punct de vedere fiscal se deduc următoarele implicații:

a. Justificarea generală a impozitului. Impozitul în sine este justificat deoarece funcționarea oricărei societăți implică costuri care trebuie să fie acoperite prin resurse suficiente.

b. Principiul individualist. România a pășit spre făurirea unei societăți democratice și credem în viitor că obiectivul final și preocuparea esențială a statului este asigurarea și dezvoltarea deplină a personalității fiecărui cetățean după propriile sale aspirații.

În măsura posibilului, cetățeanul trebuie să fie liber de alegerile și nevoile sale, de veniturile și proprietățile sale, în funcție de aceste criterii, legea precizează impozitul ca atare, mărimea sa prin metodele și tehnicile de impunere.

Walter Lippman remarca în una din lucrările sale "Concepția liberală de egalitate nu comportă în cele din urmă promisiunea de a recunoaște toți oamenii, egal bogați, egali influenți, egali onorați și egali instruiți".

c. Principiul nediscriminatoriu. Impozitul nu trebuie să fie discriminator.

Acest principiu semnifică că impozitul trebuie să fie stabilit, urmând reguli care sunt aceleași pentru toți.

d. Principiul neutralității și eficacității. Impozitul trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei economii eficiente.

Neutralitatea impozitului poate fi privită din două puncte de vedere:

1. Din punct de vedere al cercetării unei eficacități maxime a întreprinderii pentru resurse și tehnici date, un impozit general sau o taxă uniformă pe consumații provenite de la terți (consumuri intermediare) nu compromit cu nimic rezultatul întreprinderii (ex: TVA pentru întreprinderi supuse acestui impozit).

2. Din punct de vedere dinamic al progresului tehnic și economic, impozitul nu trebuie să "intimideze" beneficiile atunci când acestea provin dintr-o punere în practică a tehnicilor moderne, eficiente, a unei micșorări a costurilor sau o mai bună orientare a producției, deoarece aceste beneficii constituie premisa dezvoltării întreprinderii și implicit a economiei naționale.

e. Principiul transparenței impozitului. Impozitul trebuie să fie prelevat, urmând principii simple, clare, să nu dea loc interpretării și deci aplicarea lui să fie cât mai puțin costisitoare.

f. Principiul excluderii dublei impozitări. Asieta impozitului trebuie să fie neschimbată cât ea nu are o dublă impozitare ceea ce exclude ca același venit sau o aceeași proprietate să fie taxată de mai multe ori.

g. Principiul impersonalității. Impozitul trebuie să fie impersonal. Acest principiu semnifică că prelevarea sa nu trebuie să implice cercetarea de tip inchizitoriu la viața persoanelor fie fizice fie juridice. Aparatul fiscal trebuie foarte bine pregătit atât din punct de vedere contabil cât și fiscal ca să poată da o soluție corect, sinceră și la obiect atunci când legea sau normele sale de aplicare lasă loc interpretărilor.

1.1.2 Noțiunea și necesitatea impozitelor și taxelor

Satisfacerea nevoilor colective ale oricărei societăți impune realizarea unor venituri publice.

Pentru a-și îndeplini rolul și funcțiile sale, statul trebuie să mobilizeze resursele și să facă cheltuieli bănești.

În consecință, statul procedează la repartiția sarcinilor publice între membrii societății, persoane fizice sau juridice.

Instrumentul financiar și juridic prin care se înfăptuiește această repartiție îl constituie obligația fiscală sub forma impozitelor, taxelor și altor sarcini fiscale specifice fiecărei țări și fiecărei etape istorice în parte.

Doctrina fiscală a furnizat numeroase definiții ale impozitului. Astfel, spre exemplu, economistul C. Tăutu se referă la doua definiții interesante, după cum urmează:

Paul Cauves susținea că impozitul înseamnă "preluarea ce o cere puterea suverană individuală, în virtutea principiului de solidaritate națională, pentru a participa la acoperirea cheltuielilor de interes general și la sarcinile datoriilor statului".

Economistul Rugiero, întărește definiția de mai sus, afirmând că "statul are dreptul de proprietate asupra unei cote din bunurile cetățenilor, până la cuantumul impozitului datorat" ceea ce arată caracterul de obligativitate pentru plata impozitului în interesul superior al colectivității.

Într-o definiție dată de specialiști români se susține că:

"Impozitul este definit ca fiind plata bănească obligatorie, generală și definitivă, efectuată de persoane fizice și juridice în favoarea bugetului statului, în cuantumul și la termene precis stabilite de lege, fără obligația din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct și imediat".

a. Impozitul este o contribuție bănească în sensul că, persoanele fizice și juridice sunt datoare să practice după anumite criterii la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societății, necesare finanțării unor trebuințe social-economice în folosirea întregii colectivități.

În condițiile statului modern, contribuția se realizează numai în formă bănească, spre deosebire de statele sclavagiste și feudale care percepeau impozite și în natură.

b. Este o contribuție obligatorie în sensul că toate persoanele fizice și juridice care beneficiază de acțiunile sau obiectivele finanțate din fondurile generale ale societății trebuie să participe la formarea acestor fonduri.

c. Impozitele sunt prelevări cu titlu nerambursabil în sensul că, odată făcute în scopul formării fondurilor generale ale societății, ele sunt utilizate numai la finanțarea unor acțiuni și obiective necesare tuturor membrilor societății și nu unor interese individuale sau de grup.

d. Impozitele sunt datorate conform dispozițiilor legale, în sensul că nici un impozit al statului nu se poate stabili și percepe.

e. Impozitele sunt datorate de către persoanele fizice și persoanele juridice, în sensul că reprezintă o modalitate de participare a acestora la constituirea fondurilor generale ale societății.

f. Impozitul se datorează pentru veniturile realizate și bunurile deținute, în sensul că subiectele impozabile datorează contribuția numai în cazul când realizează veniturile prevăzute de lege ca impozabile sau dobândesc sau posedă bunuri care, conform prevederilor legale sunt impozabile.

Taxele sunt plățile făcute de persoane fizice sau juridice, de regulă, pentru servicii prestate sau activități efectuate în favoarea acestora către instituții publice.

Reglementările legale prevăd mai multe categorii de taxe: taxe de timbru, taxe vamale, taxe consulare, taxe locale asupra mijloacelor de transport, pentru folosirea centrelor publice de desfacere etc.

Taxele sunt prevăzute în sume fixe, în cote procentuale sau în cote progresive.

După modul de stabilire a cuantumului lor, taxele pot fi fixe sau forfetare, proporționale sau progresive.

Între impozite și taxe există unele deosebiri dintre care cităm:

în cazul impozitului, lipsește total obligația prestării unui serviciu direct și imediat din partea statului, situația fiind inversă în ce privește taxele;

cuantumul lor se determină diferit, la impozit în principal în funcție de baza impozabilă, pe când mărimea taxei este influențată, în general, de natura serviciului prestat;

termenele de plată sunt stabilite la date fixe pentru impozite, iar la taxe în momentul solicitării sau după efectuarea prestației serviciilor.

În ceea ce privește deosebirea din punct de vedere al echivalentului, în unele cazuri aceasta are un caracter relativ, deoarece sunt reglementate și taxe care se percep fără un echivalent direct și imediat, precum și taxe care numai în parte reprezintă echivalentul serviciului prestat. De exemplu, taxele locale ce se datorează anual de către persoanele fizice și juridice care posedă mijloace de transport, taxele succesorale, etc.

Unele venituri publice sunt reglementate cu denumiri specif acestora la constituirea fondurilor generale ale societății.

f. Impozitul se datorează pentru veniturile realizate și bunurile deținute, în sensul că subiectele impozabile datorează contribuția numai în cazul când realizează veniturile prevăzute de lege ca impozabile sau dobândesc sau posedă bunuri care, conform prevederilor legale sunt impozabile.

Taxele sunt plățile făcute de persoane fizice sau juridice, de regulă, pentru servicii prestate sau activități efectuate în favoarea acestora către instituții publice.

Reglementările legale prevăd mai multe categorii de taxe: taxe de timbru, taxe vamale, taxe consulare, taxe locale asupra mijloacelor de transport, pentru folosirea centrelor publice de desfacere etc.

Taxele sunt prevăzute în sume fixe, în cote procentuale sau în cote progresive.

După modul de stabilire a cuantumului lor, taxele pot fi fixe sau forfetare, proporționale sau progresive.

Între impozite și taxe există unele deosebiri dintre care cităm:

în cazul impozitului, lipsește total obligația prestării unui serviciu direct și imediat din partea statului, situația fiind inversă în ce privește taxele;

cuantumul lor se determină diferit, la impozit în principal în funcție de baza impozabilă, pe când mărimea taxei este influențată, în general, de natura serviciului prestat;

termenele de plată sunt stabilite la date fixe pentru impozite, iar la taxe în momentul solicitării sau după efectuarea prestației serviciilor.

În ceea ce privește deosebirea din punct de vedere al echivalentului, în unele cazuri aceasta are un caracter relativ, deoarece sunt reglementate și taxe care se percep fără un echivalent direct și imediat, precum și taxe care numai în parte reprezintă echivalentul serviciului prestat. De exemplu, taxele locale ce se datorează anual de către persoanele fizice și juridice care posedă mijloace de transport, taxele succesorale, etc.

Unele venituri publice sunt reglementate cu denumiri specifice condițiilor de calculare și plată, ori conținutul lor economic diferit.

Astfel sunt: contribuția pentru asigurările sociale de stat, amenzile administrative și penale, etc.

1.1.3 Clasificarea impozitelor și taxelor

Impozitele și taxele aplicate în orice orânduire sau etapă ori țară, sunt eterogene, atât din punct de vedere al particularităților de fond, cât și din punct de vedere al formei. Evoluția fiscală din fiecare țară conduce la modificări în ce privește categoriile de impozite și taxe, cuantumul și destinația lor, precum și modul lor de așezare și percepere.

Ținând seama de marea diversitate de forme pe care le-au avut și le au impozitele și taxele în diferite etape și țări, ele pot fi grupate în funcție de mai multe criterii:

În funcție de forma în care se obțin de către stat, întâlnim:

impozite în natură, având forma prestațiilor sau dărilor în natură, fiind specifice și frecvente în orânduirile sclavagistă și feudală;

impozite pecuniare (în bani), care îmbracă forma bănească de percepere. Au o aplicare izolată, sporadică, în orânduirile sclavagistă și feudală, dar devin preponderente în capitalism, odată cu extinderea relațiilor marfă-bani.

În funcție de obiectul impunerii, impozitele și taxele pot fi divizate în următoarele trei categorii:

impozite și taxe pe avere, cum sunt, spre exemplu, impozitul pe clădiri și impozitul pe terenuri;

impozite și taxe pe venit, care se stabilesc și se percep asupra veniturilor contribuabililor, persoane fizice sau juridice. Aceste impozite și taxe se realizează sub forma impozitului pe salarii, impozitului pe profit;

c. impozite sau taxe pe cheltuieli, pentru trimiterea sau frânarea unor cheltuieli, cum este, spre exemplu, impozitul suplimentar pentru depășirea fondului total destinat plății salariilor.

După modul de percepere, distingem cea mai importantă grupare a impozitelor și taxelor, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic. Este vorba de clasificarea în:

impozite directe, care se stabilesc și se percep nemijlocit de la persoane fizice sau juridice pentru veniturile sau bunurile prevăzute de lege;

impozite indirecte, care se stabilesc asupra vânzării de bunuri sau prestări unor servicii (spectacole, operații bancare, transport etc.) sau executării de lucrări.

În general, aceste impozite sau taxe sunt incluse în prețul mărfurilor, serviciilor sau lucrărilor, astfel că se suportă de consumatori sau beneficiarii acestora, după caz, deci de alte persoane fizice sau juridice decât subiectul impozabil.

La rândul lor, impozitele directe pot fi grupate, în funcție de criteriile avute în vedere la stabilirea și perceperea lor, după cum urmează:

impozite personale, care au în vedere, în principal, persoana contribuabilului, în conexiune cu veniturile sau averea sa, ori indiferent de acestea. Datorită acestor trăsături specifice, impozitele personale sunt denumite, uneori, subiective;

impozite reale, stabilite asupra unor obiecte materiale (case, terenuri, produse etc.). Sunt denumite și obiective sau pe produs, întrucât se stabilesc asupra produsului, obiectului impozabil, fără a se avea în vedere situația persoanei contribuabilului.

În același timp, impozitele indirecte sunt categorisite, în raport de diferite caracteristici, în:

impozite sau taxe de consumație, percepute asupra produselor și serviciilor de primă necesitate, prin adăugarea lor la prețul de vânzare.

Unele sunt stabilite spre exemplu, la băuturi alcoolice, tutun, produse petroliere, sare, chibrituri, zahăr etc. și asupra unor servicii, mai ales locale, cum sunt serviciile hoteliere, transporturile în comun și altele. În țara noastră, aceste taxe au fost desființate pe data de 1 ianuarie 1949, dar au fost reintroduse de la data de 1 decembrie 1991;

monopolurile fiscale, modalitate de impunere constând în dreptul exclusiv al statului asupra producției, vânzării, sau producției și vânzării anumitor produse, cum sunt, spre exemplu, chibriturile, sarea, băuturile alcoolice, tutunul etc;

taxe vamale, stabilite asupra mărfurilor exportate, importate sau tranzitate pe teritoriul unui stat;

alte impozite sau taxe, cum ar fi cele de timbru, înregistrare, pe circulația averii.

O schemă a principalelor impozite și taxe directe și indirecte utilizate pe scară largă în practica fiscală ar putea fi următoarea:

Impozite directe

Reale

impozit funciar

impozit pe clădiri

impozit pe activități industriale, comerciale și profesii libere

impozit pe capital mobiliar

Personale

impozit pe venit

impozit pe avere

impozit pe succesiuni

impozit pe donații

impozit pe suflet (capitația)

Impozite indirecte

Taxe de consumație

pe bunuri de consum

pe obiecte de lux

pe alte bunuri

impozit pe cifra de afaceri

B. Monopoluri fiscale

asupra producției

asupra vânzării

asupra producției și vânzări

C. Taxe vamale

de import

de export

de tranzit

D. Alte taxe

de timbru

de înregistrare

pe circulația averii

alte taxe

1.1.4. Categoriile de contribuabili și impozitele datorate de aceștia

Contribuabilii pot fi grupați în două mari categorii: persoane juridice; persoane fizice:

Persoanele juridice datorează următoarele impozite și taxe:

Taxa pe valoarea adăugată și accize.

Impozitele pe profit, cuprinzând:

impozitul pe profitul propriu-zis;

impozitul pe dividende de la societățile comerciale;

impozitul pe sumele obținute din vânzarea activelor societăților comerciale cu capital de stat.

Contribuția pentru asigurările sociale.

Taxa pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenurilor aflate în extravilan și taxa pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru producția agricolă sau silvică.

Impozitul pe clădiri.

Alte impozite și taxe, cum sunt, spre exemplu:

taxa asupra mijloacelor de transport;

impozitul pe terenuri;

taxe vamale;

taxe de înregistrare;

taxe locale;

taxe de timbru;

Persoanele fizice rezidente sau nerezidente datorează diferite impozite și taxe. Este dificil să se facă o grupare a diferitelor categorii de impozite și taxe datorate de persoanele fizice. Referindu-se în general, putem constata că toți salariații sunt subiecți ai impozitului pe salarii și toate persoanele fizice care obțin câștiguri (meșteșugari, intelectuali și agricultori) sunt subiecți ai impozitului pe venit.

1.1.5 Monopoluri fiscale de stat

Monopolul de stat este dreptul ce și-l rezervă statul de a produce sau/și de a vinde anumite bunuri de consum. Monopolul fiscal nu este, deci, un impozit special, ci o modalitate de percepere a impozitului indirect (pe cheltuieli).

Impozitul este egal cu diferența dintre prețul de vânzare stabilit de către stat și costul de producție, inclusiv profitul întreprinzătorului.

Monopolurile fiscale au fost instituite asupra producerii și/sau vânzării unor mărfuri cum sunt: tutunul, sarea, alcoolul, zahărul, chibriturile, cărțile de joc etc.

Având în vedere sfera de cuprindere, monopolurile fiscale pot fi depline sau parțiale.

Monopolurile fiscale depline se stabilesc de către stat atât asupra producției, cât și asupra vânzării cu ridicata și amănuntul.

Monopolurile fiscale parțiale se constituie fie numai asupra producției și comerțului cu ridicata, fie numai asupra comerțului cu amănuntul.

Monopolurile fiscale se păstrează în unele țări cum sunt: Germania (asupra alcoolului și băuturilor alcoolizate), Italia (asupra tutunului, chibriturilor), Spania (asupra tutunului și petrolului), Elveția și România (asupra chibriturilor, alcoolului și diferitelor produse alcoolice, tutunului, hârtiei de țigarete, timbrelor fiscale și poștale).

Monopolurile fiscale afectează veniturile reale ale consumatorilor.

1.1.6 Perceperea impozitelor

Odată stabilită mărimea impozitului, organele fiscale trebuie să aducă la cunoștință contribuabililor cuantumul impozitului datorat statului și termenele de plată ale acestuia. După aceasta se trece la perceperea impozitelor. De-a lungul timpului au fost utilizate mai multe metode de percepere a impozitelor: strângerea impozitelor datorate statului de către unul din contribuabilii fiecărei localități; încasarea impozitelor prin intermediul unor concesionari (arendași); perceperea impozitelor de către aparatul specializat (fiscal) al statului.

Încasarea impozitelor printr-un aparat fiscal propriu s-a generalizat in perioada capitalismului ascendent si se utilizează și in prezent. În condițiile existenței unui asemenea aparat, perceperea impozitelor se realizează astfel:

direct de către organele fiscale de la plătitori;

prin stopaj la sursă;

prin aplicarea de timbre fiscale.

Încasarea impozitelor de către organele fiscale direct de la plătitori cunoaște două variante de realizare:

când plătitorul este obligat să se deplaseze la sediul organelor fiscale pentru a achita impozitul datorat statului ( impozitul portabil);

când organul fiscal are obligația de a se deplasa la domiciliul plătitorilor pentru a le solicita să achite impozitul. Stopajul la sursă constă în aceea că impozitul se reține și se varsă la stat de către o terță persoană. Spre exemplu, întreprinderile și instituțiile sunt obligate să rețină impozitul pe salariu datorat statului de personalul acestora și să-l verse la bugetul statului; editurile și diferitele publicații adesea sunt obligate să rețină din drepturile de autor impozitul pe venit, pentru a-l vărsa statului; la fel procedează băncile și alte instituții financiare la plata dobânzilor cuvenite deținătorilor de hârtii de valoare sau titularilor depozitelor de bani în cont.

Perceperea prin aplicarea de timbre fiscale mobile se practică în cazul taxelor datorate statului pentru acțiunile în justiție și, pentru taxele privind actele, certificatele și diferitele documente elaborate de notariate publice și de organe ale administrației de stat.

1.2. PROBLEME DE BAZĂ PRIVIND ORGANIZAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE ’’VANADA ELECTRONIC’’ S.R.L.

1.2.1 Prezentarea societății

Societatea comercială ’’VANADA ELECTRONIC’’ S.R.L. cu sediul în Alexandria str. M. Kogălniceanu 114, jud. Teleorman, s-a constituit prin Decizia nr.39/53525 din 06.01.1993.

S.C.VANADA ELECTRONIC S.R.L. Alexandria este o societate cu răspundere limitată, persoană juridică română care își desfășoară activitatea pe termen nelimitat potrivit legilor în vigoare și statutului societății.

Societatea este înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului al jud. Teleorman sub numărul j 34/15/06.01.1993.

S.C.VANADA ELECTRONIC S.R.L. este înregistrată la DGFPCFS sub codul fiscal nr. R 3746901/1993.

În conformitate cu statutul S.C.VANADA ELECTRONIC S.R.L. Alexandria este persoană juridică română cu sediul în Alexandria, str. M. Kogălniceanu, nr.114.

Durata societății este nelimitată.

Societatea are ca obiect de activitate :

-comercializarea produselor de papetărie și rechizite școlare la preț cu amănuntul și prestări către populație.

-reparații aparate electronice

-transmisii de date

-jocuri electronice

-tipărire documente tipizate

Majoritatea clienților sunt persoane fizice din orașul Alexandria care apelează la serviciile societății. Principalul client este Serviciul Ambulanță Teleorman cu care societatea are încheiat contract de prestări servicii.

Principalii furnizori sunt:

-S.C. CIBICOM SRL

-SC ASESOFT SRL

-SC SOFTNET SRL

-SC NOVA SRL

Distribuția produselor și serviciilor se realizează prin magazine, librării, sala de jocuri electronice pe calculator, sala de acces Internet pentru public.

Personalul societății permanent face sondaje în rândul clienților privind produsele solicitate, cerințele de calitate și perioada în care se solicită.

În ceea ce privește organizarea muncii, are loc o dispunere pe două niveluri ierarhice:

– un nivel funcțional, care cuprinde aparatul de conducere al societății și un nivel operațional care include compartimentele de comerț

-cel de prestări servicii dispuse pe domenii de activitate conform obiectului de activitate.

Dimensionarea compartimentelor este făcută în strictă concordanță cu necesitățile concrete ale nivelului de activitate, toate acoperite cu personal angajat după criterii riguroase.

La cristalizarea acestei structuri de organizare a muncii s-a avut în vedere găsirea unor soluții pentru realizarea unei productivități a muncii cât mai ridicate, bazate pe tendința de perfecționare a sistemului informațional prin extinderea folosirii tehnicii de calcul și a tuturor facilităților din domeniul informaticii, pe colaborarea rapidă sub influența amplificării și pe verticală.

Pe baza acestor sondaje se realizează aprovizionarea cu produsele solicitate de clienți.

În orașul Alexandria își desfășoară activitatea mai multe unități cu un asemenea profil, fapt ce duce la o concurență mare.

Punctul forte al societății îl reprezintă amplasarea sa în zona centrală a orașului și în apropierea principalelor instituții administrative județene și locale.

Societatea comercială VANADA ELECTRONIC S.R.L. își desfășoară activitatea pe baza unei organizări moderne a muncii, înscriindu-se în tendințele actuale de perfecționare a modalităților de organizare, urmărind creșterea eficienței economice prin realizarea unei structuri organizatorice și funcționale simple, dinamice și flexibile, care să permită și să stimuleze creativitatea și inovația.

Angajarea în exclusivitate de personal specializat, vizează găsirea soluțiilor optime, atât la nivel managerial, cât și operațional, pentru penetrarea unui segment cât mai larg al pieței proprii domeniului de activitate și obținerea de rezultate economio-financiare care să permită firmei determinarea unei strategii viabile pe termen lung.

În ceea ce privește managementul, se încearcă perfecționarea calitativă a acestuia, prin adoptarea unor metode de conducere moderne, noi, bazate pe caracterul de echipă profesionist, cu puternice influențe stimulativ-motivaționale, cu formularea de obiective concrete pe termen scurt, cu strategii integrate în realitatea obiectivă pentru perioada de perspectivă.

Conducerea executivă este asigurată de Domnul Soare Dumitru, absolvent al Academia de Studii Economice București.

În prezent societatea dispune de un număr de 18 angajați permanenți și 2 colaboratori.

La angajarea salariaților s-a încheiat un contract individual de muncă între societate și salariat în care se stabilesc:

-durata contractului, perioada de probă;

-salariul brut, sporurile;

-condițiile de muncă și protecția muncii;

-protecția socială;

-obligația salariatului;

-pentru munca prestată salariatul primește un salariu brut la care se adaugă sporuri și adaosuri.

1.2.2 Organizarea contabilității generale

Interfața dintre documentele contabile se realizează prin forma de contabilitate. Aceasta reprezintă un sistem de formulare corelate între ele, care servesc la înregistrarea și prelucrarea, după anumite reguli, a stării și mișcării elementelor patrimoniale. În categoria formularelor cu elemente componente ale formei de contabilitate se cuprind: documentele justificative, registrele contabile, purtătorii tehnici de date (benzi și discuri magnetice etc), balanța conturilor, registrul inventar, situațiile financiare.

Discutată prin prisma sistemului informațional, forma de contabilitate acoperă prin sfera sa de cuprindere și dă expresie subsistemului documente-fișiere-rapoarte.

O asemenea interpretare este redată în figura de mai jos:

OPERAȚII ANALIZA CONTABILĂ ÎNREGISTRARE CENTRALIZARE ȘI SINTETIZARE ȘI

PATRIMONIALE (JURNALIZARE) SISTEMATICĂ CONTROLUL EXACTITĂȚII RAPORTARE

CONTURILOR

Societatea "VANADA ELECTRONIC„ SRL utilizează contabilitatea pe jurnale.

Trăsătura de bază a acestei forme de contabilitate este cea a folosirii jurnalelor multiple pentru înregistrarea cronologică și sistematică în creditul conturilor dezvoltat pe conturi corespondente debitoare.

Prin cumularea debitului fiecărui cont care se regăsește în diferite jurnale, în funcție de conturile creditoare cu care are corespondență, se realizează înregistrarea sistematică în "Cartea mare" la sfârșitul lunii, pentru rulajul debitor al contului respectiv.

Formularele folosite în cadrul acestei forme de contabilitate sunt: Jurnale multiple, Situațiile pentru debitul unor conturi și Cartea mare.

Jurnalele multiple servesc la înregistrarea cronologică și sistematică proprie creditului conturilor sintetice, iar în unele cazuri și pentru conturile analitice.

Înregistrările în jurnale se fac în tot cursul lunii, sau numai la sfârșitul lunii, direct pe baza documentelor justificative (stornările).

Pentru unele conturi, pe lângă jurnalul privind operațiile de credit se întocmesc situații pentru operațiile de debit. Exemplu: pentru debitul conturilor de casă și bancă.

Categoriile de jurnale și situații folosite în cadrul formei de contabilitate pe jurnale sunt:

Jurnal situație privind operațiile contabile;

Jurnal situație privind operațiile de casă și bancă;

Jurnal privind decontările cu furnizorii;

Situația încasărilor-achitării facturilor;

Jurnal privind consumurile și alte ieșiri de materiale;

Situația privind mișcarea materialelor și cheltuielilor de transport-aprovizionare;

Jurnal privind salariile și contribuția la asigurările sociale;

Jurnal privind vânzarea produselor și alte ieșiri;

Jurnal privind vânzarea mărfurilor și alte ieșiri;

Jurnal privind operații diverse;

Situațiile privind avansurile spre decontare.

Contabilitatea analitică se ține direct pe jurnale (pentru unele conturi) sau cu ajutorul altor formulare specializate în acest sens (fișe de cont analitic pentru valori materiale, fișe de cont pentru operații diverse etc.)

Cartea mare se utilizează pentru stabilirea rulajelor lunare și a soldurilor pe conturi sintetice din planul de conturi.

Se întocmește la sfârșitul lunii astfel: rulajul creditor se preia din coloana de credit a fiecărui jurnal, iar rulajul debitor se determină prin totalizarea sumelor preluate din coloanele de conturi corespondente ale jurnalelor.

Schema ciclului de prelucrare a datelor în cadrul acestei forme este redată în figura 1.

Figura 1 – FORMA DE CONTABILITATE PE JURNALE

O modalitate de raționalizare a acestei forme de contabilitate este aceea a întocmirii Registrului-jurnal general sau Centralizator pe baza jurnalelor multiple. Formularele contabile centralizatoare se stabilesc direct pe baza jurnalelor multiple conduse pentru creditul conturilor.

În continuare, pe baza Registrului-jurnal general se fac înregistrările în Cartea mare folosind ca modele de formulare, actualele registre: Cartea mare, specifică acestei forme de contabilitate, Cartea mare șah sau Fișa de cont pentru operații diverse.

În același timp "VANADA ELECTRONIC" SRL utilizează contabilitatea informatică, ce reprezintă o adaptare prin folosirea tehnicii electronice de calcul a formei de contabilitate pe jurnale.

Ciclul contabil de prelucrare a datelor are la intrare, în calculator, formula contabilă. Pe baza ei, se clădește întregul sistem de stocare și prelucrare a datelor.

Pe baza datelor introduse în calculator se editează obligatoriu Registrul-jurnal, care constituie evidența cronologică. Același registru servește și la verificarea și validarea datelor introduse în calculator.

În mod obligatoriu sunt editate, lunar, balanțele conturilor, care în cele mai multe cazuri, preiau și funcția registrelor Cartea mare.

Unitățile de informatică poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a datelor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea și realitatea datelor pe care le transmit spre prelucrare.

Potrivit articolului 23 din Legea contabilității, persoanele juridice și fizice care utilizează sistemele de prelucrare automată a datelor au obligația să asigure respectarea normelor contabile, stocarea, păstrarea sub forma suporților tehnici și controlul datelor înregistrate în contabilitate.

1.2.3 Coordonate privind activitatea economico-financiară a societății "VANADA ELECTRONIC ” SRL

Mărimea rezultatelor financiare depinde în mod organic de dimensiunea cheltuielilor și veniturilor.

Astfel, cu cât cifra de afaceri se obține cu un volum de cheltuieli minime, în condițiile negocierii unor prețuri de vânzare a produselor cât mai favorabile, cu atât veniturile societății comerciale vor fi mai substanțiale (mai mari).

Cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări și prestările de servicii și alte venituri din exploatare, mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clienților.

Pentru reflectarea corectă a profitului impozabil, societatea "VANADA ELECTRONIC ” SRL are obligația de a înregistra în evidența contabilă, ca venituri, contravaloarea bunurilor mobile livrate, valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, valoarea prestărilor de servicii facturate și a lucrărilor și alte câștiguri, indiferent de sursă.

Astfel, în venituri se includ:

venituri din exploatare, respectiv din vânzările de produse, mărfuri, servicii prestate, lucrări executate și din alte activități, din producția stocată, din producția de imobilizări, din subvenții de exploatare, după caz, precum și orice alte venituri;

venituri financiare, respectiv venituri din participații, titluri de plasament, acțiuni, diferențe de curs valutar, dobânzi etc.;

venituri excepționale, respectiv din operații de gestiune (din despăgubiri și penalități), din operațiuni de capital și alte venituri excepționale.

În cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor se includ:

cheltuieli de exploatare, respectiv cheltuieli cu materii prime, materiale și mărfuri, cheltuieli cu lucrări și servicii executate la terți, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate, alte cheltuieli de exploatare;

cheltuieli financiare, respectiv cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din diferențe de curs valutar, cheltuieli cu dobânzile, alte cheltuieli financiare;

cheltuieli excepționale, respectiv cheltuielile privind operațiile de capital, a celor din operațiunile de gestiune.

Vom face o analiză a coordonatelor privind activitatea economico-financiară a societății "VANADA ELECTRONIC” SRL pe ultimii 3 ani.

Așa cum se observă în tabelul de mai sus în perioada 2006- 2003 firma "VANADA ELECTRONIC” SRL are o evoluție pozitivă. Aceasta se poate constata din analiza principalilor indicatori economico-financiari.

Veniturile din exploatare au înregistrat o creștere de 21.813.167 lei, în cadrul lor ponderea cea mai mare, deținând-o cifra de afaceri. Această creștere a cifrei de afaceri este determinată de influența a numeroși factori. Dintre aceștia amintim volumul vânzărilor, calitatea serviciilor și a produselor, politica de marketing dusă de firmă.

Un alt indicator economico-financiar îl constituie veniturile financiare. Așa cum se poate observa acestea deși dețin o pondere mai mică în totalul veniturilor prezintă importanță deosebită pentru firmă.

În această situație putem observa că și ele au crescut, iar faptul că firma nu are cheltuieli financiare demonstrează că aceasta nu este îndatorată financiar, nu are credite.

Cheltuielile de exploatare au crescut și ele, dar într-un ritm mai lent decât veniturile, fapt reflectat și în creșterea profitului.

În concluzie, firma desfășoară o activitate rentabilă, având ca obiectiv pentru următorii ani creșterea volumului vânzărilor, a calității serviciilor și a produselor, deci o îmbunătățire a politicii de marketing.

1.3. FACTORII DE ORGANIZARE ȘI OBIECTIVELE CONTABILITĂȚII IMPOZITELOR ȘI TAXELOR DATORATE STATULUI

1.3.1 Factorii de organizare și obiectivele

Sistemul contabil continental-implicit sistemul contabil din România este alcătuit și dominat de interese fiscale.

În literatura de specialitate există și opinia conform căreia interesul fiscal este un interes național și în consecință el are capacitatea de a armoniza toate celelalte interese inclusiv cu contribuabilii.

Pe plan teoretic dar mai ales practic s-au conturat modalități și pârghii în vederea armonizării raporturilor dintre agenții economici și fiscalitate. Problema care se ridică este aceea, dacă într-un sistem contabil conectat cu fiscalitate, obiectivul contabilității este realizat – acela al imaginii fidele asupra situației patrimoniale și a rezultatelor întreprinderii, ca o convergență a principiilor contabile a regularității și sincerității conturilor prezentate.

Imaginea fidelă, introdusă prin Directiva a IV-a CEE a fost interpretată diferit de sistemul anglo-saxon față de cel continental.

Sistemul anglo-saxon este acreditat de țări în care s-a realizat deconectarea contabilității de fiscalitate. Sensul dat de anglo-saxoni imaginii fidele este acela de primat al realității economice în fața altor realității.

Sistemul continental a fost adaptat de țări în care contabilitatea a servit și servește încă unor interese fiscale.

În contabilitate, impozitele, taxele și contribuțiile nu urmează o clasificare bugetară, ci sunt prezentate în Planul de Conturi General, după destinația datoriei fiscale astfel: asigurări sociale, protecție socială și conturi asimilate, bugetul de stat, fonduri speciale și conturi asimilate, alte impozite și taxe locale.

În contabilitatea financiară, impozitele, taxele și conturile ca datorii și/ sau creanțe fiscale sunt cuprinse în teritoriul activității de exploatare. Fac excepție contravențiile, amenzile, penalitățile pentru neplata în termenul legal al datoriilor integrate în activitatea accidentală. Contabil, cheltuiala cu impozitul pe profit nu face obiectul celor trei activități: exploatare, financiară sau excepțională; ea este tratată distinct ca o cheltuială fiscală, ce afectează întreaga masă a profitului.

După IAS 12 „Contabilitatea impozitului pe profit”, activele și datoriile fiscale trebuie prezentate în bilanț în mod separat, față de alte active și datorii. Distincția între activele și datoriile curente și cele pe termen lung ale situațiilor financiare ale unei întreprinderi, fac posibilă relevarea impozitelor curente după obiectul impozabil.

Structurile fiscale în contabilitate aferente ciclului de exploatare sunt:

Impozite, taxe, contribuții și fonduri speciale privind remunerarea factorului forță de muncă.

Impozite și taxe pe potențialul tehnic.

Impozite și taxe pe bunuri importate și/sau din producția proprie.

Alte impozite, taxe și fonduri speciale.

Structuri distincte prin natura lor, atât sub aspect contabil, cât și fiscal sunt reprezentate de două mari impozite cu valoare semnificativă în structura bugetului de stat. Este situația taxei pe valoarea adăugată, ca impozit indirect cu situații speciale în practică economică, și situația impozitului pe profit, ca venit fiscal direct la bugetul de stat.

Contribuția pentru asigurările sociale generează datorii și creanțe pentru societățile comerciale care utilizează forța de muncă pe baza contractului individual de muncă și a celui colectiv. Această contribuție stă la baza constituirii fondului de asigurări și protecție socială.

Din punct de vedere contabil, contribuția la asigurările sociale reprezintă o cheltuială deductibilă fiscal la calculul profitului impozabil.

Aceasta contribuție este reglementată prin Legea nr.19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:

OUG nr.41 din 27 aprilie 2000;

OUG nr.294 din 30 decembrie 2000;

OUG nr.49 din 29 martie 2001;

OUG nr.147 din 31 octombrie 2002.

Contribuția la asigurările sociale de sănătate se constituie ca venit fiscal al fondului de asigurări sociale de sănătate, fiind datorată și suportată de asigurați, datorată și virată de angajatori.

Cheltuielile societății privind contribuția la asigurările sociale sunt în totalitate deductibile fiscal.

Actele normative referitoare la această contribuție sunt Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 modificată și completată prin OUG nr.30/1998, OUG nr.180/2000 și OUG nr.147/2002.

Așa cum se prevede în Legea nr.46 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă o altă contribuție datorată de persoanele juridice la care își desfășoară activitatea personal angajat pe bază de contract de muncă este contribuția la fondul de șomaj. De asemenea, această contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj este deductibilă la calculul impozitului pe profit.

Impozitul pe salarii. Prezența impozitului pe salarii în grupa operațiilor întreprinderii cu bugetul statului se datorează modului de calcul, reținere și vărsare a acestui impozit la bugetul statului.

Deși suportat de orice persoană fizică care realizează venituri sub formă de salarii și alte drepturi salariale, deci este o cheltuială salarială, acest impozit este plătit prin metoda stopajului la sursă, fiind calculat, reținut și virat la buget de plătitorii salariilor.

Acest impozit este parte integrantă a impozitului pe venitul anual global, în conformitate cu O.G. 73/1999, privind impozitul pe venit, intrată în vigoare de la 01.01.2000, fiind considerate plați anticipate ale acestuia.

O.G. 7/2001 este actul normativ care reglementează în prezent impozitul pe venit.

Contribuția agenților economici pentru accidente de muncă și boli profesionale

Reglementată prin Legea nr.346 din 5 iunie 2002 privind protecția specială împotriva unor riscuri profesionale, reprezintă o altă contribuție datorată de întreprindere legată de remunerarea factorului muncă.

Comisionul la Camera de Muncă este datorat de toți agenții economici care utilizează forța de muncă cu contract individual, pentru păstrarea și completarea cărților de muncă ale salariaților. Comisionul este perceput de “Direcțiile generale de muncă și protecție socială” fiind reglementat de HGR nr. 738/1995, modificată de Legea nr. 130/1999 privind protecția persoanelor angajate.

Principalele impozite și taxe pe potențialul tehnic se referă la impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și la taxa asupra mijloacelor de transport.

Impozitul pe clădiri este datorat de către proprietarii de clădiri indiferent de locul unde acestea sunt situate și de destinația pentru care sunt utilizate. Textul legislativ (OG 15/1999) care reglementează acest impozit precizează, însă, și anumite categorii de clădiri scutite de impozit (clădiri ale instituțiilor publice, muzee și case memoriale, lăcașuri de cult, etc.)

Obligația de constituire a impozitului pe clădiri se impută asupra cheltuielilor ciclului de exploatare, acestea din urmă fiind deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit.

Subiecții impunerii în cazul impozitului pe teren (OG nr. 15/1999) sunt persoanele fizice și juridice care dețin în proprietate suprafețe de teren neocupate de clădiri și alte construcții pentru întreaga suprafață. Terenurile utilizate de agenții economici pentru desfășurarea activităților economice nu sunt supuse impozitării.

Taxa asupra mijloacelor de transport este instituita prin OG nr. 15/1999 asupra persoanelor fizice și juridice deținătoare de mijloace de transport cu tracțiune mecanica, determinată funcție de capacitatea cilindrică a motorului.

De specificat este faptul că agenții economici, care achiziționează din import autoturisme „cu o valoare mai mare decât echivalentul în lei a 12.000 euro” au impuse restricții la deductibilitatea cheltuielilor cu amortizarea autoturismelor ce depășesc valoarea de mai sus.

Tratamentul contabil a impozitelor pe potențialul tehnic este similar cu cel al impozitelor,

Taxelor și contribuțiilor privind remunerarea factorului forța de muncă, fiind deductibile la calculul profitului impozabil.

Operațiunile de import au la baza reglementări legale, norme cu privire la controlul vamal, vămuirea bunurilor, perceperea taxelor, cuprinse în regimul vamal.

Bunurile importate sunt pasibile de taxe vamale, accize, alte taxe, TVA.

O componentă importantă a impozitelor indirecte o constituie taxele vamale, care se percep de către stat asupra mărfurilor, în momentul în care acestea trec granițele vamale ale țarii, în scopul realizării importului, exportului sau tranzitului.

Taxele vamale au la bază următoarele acte normative:

-Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările ulterioare;

-Legea nr.35/1991 privind regimul investițiilor străine republicată în 1993, cu modificările ulterioare;

-OG nr.26/1993 privind traficul vamal de import al României, aprobat și modificat prin Legea nr.102/1994 cu modificările ulterioare etc.

Taxele vamale, pentru bunurile din import, nu fac obiectul cheltuielilor agentului economic. Potrivit unuia din cele trei principii ale evaluării( costul istoric, prudentă și stabilitatea unității monetare), taxele vamale fac obiectul costului de achiziție, pentru bunurile intrate în patrimoniu cu titlu oneros.

Accizele reprezintă taxe speciale de consumație datorate bugetului de stat pentru unele produse din import și din țară.

Din punct de vedere contabil, toate accizele calculate pe bază de documente justificative și datorate de persoanele juridice, în numele firmei, reprezintă cheltuieli ale ciclului de exploatare. Ele sunt deductibile fiscal la calculul profitului impozabil și determină un raport integral ce afectează rentabilitatea.

Forme foarte vechi de impozitare, accizele constituie o sursă apreciabilă de venituri la bugetul statului, ușor de obținut și la un cost relativ ușor.

Accizele ca impozite indirecte sunt reglementate de OG nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările și completările ulterioare (OG nr. 158/2001).

În categoria impozitelor, taxelor și a altor fonduri cuvenite bugetului de stat sau local, sunt incluse o serie de alte datorii fiscale ale persoanelor juridice cum sunt:

impozitul pe veniturile persoanelor fizice nerezidente,

taxa pentru jocurile de noroc, impozitul pe dividende,

taxele de timbru, impozitul pe spectacole, etc.

Din categoria fondurilor speciale, datorate bugetelor locale, mai fac parte:

fondul special pentru sănătate publică pentru persoanele juridice care fac reclamă și publicitate la produsele dăunătoare sănătății;

fondul special pentru dezvoltarea și modernizarea punctelor vamale;

fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic etc.

Din punct de vedere contabil, aceste impozite, taxe și fonduri determină pentru agentul economic o cheltuială a ciclului de exploatare fiind deductibile la calculul profitului impozabil.

Taxa pe valoarea adăugată, cunoscută sub abrevierea TVA, este un impozit indirect asupra consumului de bunuri și servicii, oricare ar fi proveniența lor, din producția indigenă sau din import. Fiind un impozit pe consum, cel care suportă această sarcină fiscală este consumatorul final, întreprinderea având rolul de a colecta și vira la bugetul statului taxa pe valoarea adăugată.

În prezent actul normativ care reglementează acest impozit este Legea 345/2002, această lege a intrat în vigoare pe 1 iunie 2002, dată de la care s-a abrogat OG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, precum și celelalte acte normative în vigoare, incidente.

Dintre modificările introduse în noua legislație de TVA ar putea fi menționate:

Îmbunătățirea definiției ’’contribuabilului’’ din punct de vedere al TVA, noua definiție clasificând și apropiindu-se de sensul general acceptat în spațiul european, așa cum este prevăzut în Directiva a IV-a;

Eficientizarea sistemului de rambursare a TVA, având în vedere întârzierile practice curente, și deci, pierderile suferite de contribuabili ca urmare a devalorizării leului;

Majorarea plafonului de venituri impozabile pentru care activitățile economice generează obligativitatea înregistrării ca plătitor de TVA; astfel legislația noastră se apropie mai mult de cea a țărilor UE și a țărilor vecine, plafonul anterior fiind sensibil mai mic decât cel similar prevăzut de legislația acestor țări și generând astfel costuri semnificative de administrare a acestui impozit;

Îmbunătățirea structurii conceptelor privind teritorialitatea livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii;

Separat de prevederile care au ca scop alinierea legislației române la cea europeană noua lege de TVA a eliminat prevederile prin care aplicarea „cotei zero” la exportul de bunuri, transportul și prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor era condiționată de încasarea valutei în conturi bancare deschise la băncile autorizate de BNR, prevedere care a creat confuzii și dificultăți în aplicare în trecut .

Regulile de impozitare și ratele de TVA au fost menținute de noua lege, modificându-se însă anumite concepte. De asemenea, noua lege a eliminat anumite facilități acordate prin legi speciale, care nu erau în concordanță cu prevederile europene.

Impozitul pe profit este un impozit direct plătit de către contribuabilii identificați prin persoanele fizice romane pentru profitul impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate; persoanele juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acestui sediu permanent și de persoanele juridice care desfășoară activități în România ca partener într-o asociere ce nu dă naștere unei persoane juridice, pentru toate veniturile realizate din activitatea desfășurată în România.

Actul normativ care reglementează impozitul pe profit începând cu 1 iulie 2002 este Legea 414/26 iunie 2002 privind impozitul pe profit.

O structură aparte este reprezentată de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, care înlocuiește, în cazul societăților comerciale considerate microîntreprinderi, impozitul pe profit.

1.3.2. Sistemul de conturi privind impozitele și taxele. Analiza și funcționare

Pentru a evidenția raporturile între contabilitate și fiscalitate, au fost create conturi speciale în clasa a IV-a, privind obligațiile fiscale ale întreprinderii.

Grupa 43 “Asigurări sociale, protecție socială și conturi asimilate”

Cuprinde obligațiile sociale pe care le are întreprinderea de achitat și reținerile din salariile personalului angajat cu carte de muncă.

Contul sintetic de gradul I, 431”Asigurări sociale” este dezvoltat în subconturi de gradul II:

4311 “Contribuția unității la asigurările sociale”,

4312 “Contribuția personalului pentru pensia suplimentară”,

4313 “Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”,

4314 “Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate”.

Acestea sunt conturi de pași, se creditează la constituirea obligației și se debitează la stingerea acesteia prin achitarea contribuției sau, se debitează cu sumele datorate personalului ce se suportă din asigurări sociale.

În contul 4311 se reflectă contribuția pentru asigurările sociale datorate de societățile care utilizează forța de muncă pe baza contractului individual de muncă și a celui colectiv.

În contul 4312 se înregistrează contribuția personalului pentru asigurările sociale. Ea este suportată de către personalul cu statut de salariat și achitată de către unitate, bugetului asigurărilor sociale.

În contul 4313 se reflectă contribuția angajatorului la asigurările sociale de sănătate în cota de 7%, pe care angajatorul o calculează asupra salariului efectiv realizat de către angajatorii cu carte de muncă și asupra veniturilor impozabile ale colaboratorilor.

În contul 4314 se înregistrează contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate în suma de 6,5% din salariul efectiv realizat de angajați cu carte de muncă.

Contribuția pentru persoanele care se află în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani este de 6,5% din două salarii minime brute pe țară și se virează lunar de angajatorii care plătesc drepturile pentru concediile medicale la termenele prevăzute pentru virarea impozitului pe salarii.

Contul sintetic de gradul I, 437 ”Ajutor de șomaj” cuprinde două subconturi de gradul II:

4371 “Contribuția unității la fondul de șomaj”

4372 “Contribuția personalului la fondul de șomaj”

Acestea sunt conturi de pasiv, în creditul conturilor se înregistrează sumele datorate de unitate și de către personal pentru constituirea fondului de șomaj, în debitul conturilor se înregistrează sumele virate la fondul de șomaj sau acordate salariaților, potrivit legii, din fondul de ajutor de șomaj. Soldul acestor conturi reflecta contribuția la fondul de șomaj datorata și nevirată.

În contul 4371 se înregistrează datoria la fondul de șomaj a societăților comerciale române și străine cu sediul în România care angajează, pe bază de contract de muncă, personal român.

În contul 4372 se reflectă cota de 1% din câștigul brut realizat de personal cu titlu de contribuția angajaților la fondul de șomaj.

Grupa 44 “Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate”

Aceasta grupă include următoarele impozite evidențiate în conturi sintetice de gradul I:

441 “Impozitul pe profit”;

442 “Taxa pe valoarea adăugată”

444 “Impozitul pe salarii”;

446 “Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”;

447 “Fonduri speciale, taxe și vărsăminte asimilate”;

448 “Alte datorii și creanțe cu bugetul statului”.

Conturile care reflecta relația de decontare a impozitului pe profit cu bugetul statului este 441” Impozitul pe profit”, cont bifuncțional.

Acesta se creditează cu sumele datorate de unitatea patrimonială, aferenta impozitului pe profit și se debitează cu sumele plătite bugetului în contul acestei obligații fiscale.

Soldul creditor al contului reprezintă impozitul pe profit datorat bugetului de stat și nevărsat, iar soldul debitor reflectă impozitul pe profit vărsat în plus față de cel datorat.

Cu ajutorul contului 442 “Taxa pe valoarea adăugată” se ține evidența decontărilor cu bugetul statului privind taxa pe valoarea adăugată.

Contul 442 este un cont bifuncțional.

Pentru evidențierea distinctă a taxei pe valoarea adăugată se utilizează următoarele conturi sintetice de gradul II:

4423 “TVA de plată”;

4424 “TVA de recuperat”;

4426 “TVA deductibilă”;

4427 “TVA colectată”;

4428 “ TVA neexigibilă”

Cu ajutorul contului 4423 se ține evidența taxei pe valoarea adăugată de plătit bugetului de stat.

Acesta este un cont de pasiv. În creditul său se înregistrează diferențele rezultate la finele perioadei între taxa pe valoarea adăugată colectată mai mare și taxa pe valoarea adăugată deductibilă mai mică. În debitul contului se înregistrează plățile efectuate către bugetul statului, reprezentând taxa pe valoarea adăugată sau taxa pe valoarea adăugată de recuperat, compensată. Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adăugată exigibilă la plată.

Contul 4424 reflectă taxa pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul statului.

Acesta este un cont de activ. În debitul său se înregistrează diferențele rezultate la sfârșitul perioadei între taxa pe valoarea adăugată colectată mai mica și taxa pe valoarea adăugată deductibilă mai mare. În creditul contului se înregistrează taxa pe valoarea adăugată încasată de la bugetul statului în baza cererii de rambursare sau taxa pe valoarea adăugată de recuperat compensată în perioadele următoare cu taxa pe valoarea adăugată de plată. Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul statului.

Cu ajutorul contului 4426 se ține evidența taxei pe valoarea adăugată înscrisă în facturile emise de furnizori pentru bunurile, serviciile și lucrările achiziționate de unitate, sau aferente mijloacelor fixe realizate în regie proprie, deductibilă din punct de vedere fiscal.

Contul 4426 este un cont de activ. Se debitează cu sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată deductibilă potrivit legii sau cu sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă mijloacelor fixe realizate în regie proprie. Se creditează cu sumele deductibile din TVA colectată, sumele reprezentând TVA deductibilă ce depășesc valoarea TVA colectată ce urmează a se încasa de la bugetul statului, cu prorata din TVA deductibilă, devenita nedeductibilă. La sfârșitul perioadei, contul nu prezintă sold.

Contul 4427 reflectă sumele datorate de unitatea patrimonială bugetului de stat, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă vânzărilor de mărfuri și bunuri, prestărilor de servicii sau executărilor de lucrări.

Acest cont este de pasiv, în creditul sau înregistrându-se TVA aferentă mijloacelor fixe realizate în regie proprie, TVA înscrisă în facturile emise către clienți sau alte documente legale reprezentând vânzările de mărfuri și bunuri, prestările de servicii și executările de lucrări, TVA aferentă lipsurilor imputate, TVA neexigibilă, devenită exigibilă în cursul lunii, TVA aferentă bunurilor și serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor peste normele legale neimputabile, precum și cea aferentă bunurilor și serviciilor acordate salariaților sub forma avantajelor în natură. În debitul contului 4427 se înregistrează TVA de plată datorat bugetului statului, sumele reprezentând TVA deductibilă, sumele reprezentând TVA aferente clienților insolvabili scoși din activ. La sfârșitul perioadei, contul nu prezintă sold.

Evidența taxei pe valoarea adăugată neexigibilă rezultată din vânzările și cumpărările de bunuri, servicii, lucrări efectuate cu plata în rate, precum și cea inclusă în prețul de vânzare cu amănuntul la unitățile comerciale ce țin evidența la acest preț se ține cu ajutorul contului 4428.

Acesta este un cont bifuncțional, ce înregistrează în creditul sau TVA aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii și executărilor de lucrări cu plata în rate, TVA aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii, executărilor de lucrări pentru care nu s-au întocmit facturi, TVA aferentă mărfurilor din unitățile comerciale cu amănuntul, TVA aferentă cumpărăturilor efectuate cu plata în rate. În debitul său sunt reflectate TVA aferentă facturilor nesosite, cumpărăturilor efectuate cu plata în rate, vânzărilor de mărfuri din unitățile comerciale cu amănuntul, vânzărilor de bunuri, servicii sau prestărilor de lucrări cu plata în rate, devenită exigibilă în cursul exercițiului. Soldul contului 4428 reprezintă taxa pe valoarea adăugată neexigibilă.

Cu ajutorul contului 444 “Impozitul pe salarii” se ține evidența impozitului pe salarii și altor drepturi similare datorate bugetului.

Contul 444 este un cont de pasiv care se creditează la înregistrarea sumelor datorate bugetului reprezentând impozit pe salarii și venituri asimilate reținute din drepturile bănești cuvenite salariaților și colaboratorilor, precum și la înregistrarea sumelor datorate bugetului statului reprezentând impozit suplimentar datorat de unitate pentru depășirea fondului de salarii admisibil. Acesta se debitează la înregistrarea sumelor virate la buget reprezentând impozit pe salarii și alte drepturi asimilate. Soldul contului reprezintă sumele datorate bugetului.

Contul sintetic de gradul I, 446 Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”, este un cont de pasiv. În creditul său se înregistrează valoarea altor impozite, taxe si vărsăminte asimilate, datorate bugetului statului, impozitul pe dividende datorat, sumele restituite de la buget, reprezentând vărsăminte efectuate în plus din impozite, taxe și alte vărsăminte asimilate.

În debitul contului se înregistrează plățile efectuate bugetului statului sau bugetelor locale privind alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate. Soldul sau reprezintă sumele datorate bugetului statului sau bugetelor locale.

Contul 446 va fi dezvoltat pe următoarele conturi sintetice de gradul II sau conturi analitice în funcție de obligațiile fiecărui agent economic:

446.0 “Accize (Taxa de consumație)”;

446.1 “ Taxe vamale”;

“Impozitul pe țițeiul din producția internă”;

“Impozitul pe gaze naturale”;

“Impozitul pe dividende”;

“Impozitul pe clădiri”;

“Impozitul pe terenuri”;

“Impozitul pe venitul global”;

“Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat”;

Taxa pentru mijloacele de transport’;

“Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome”;

“Taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclamă”;

446.12 “Alte impozite și taxe”.

Contul sintetic de gradul I, 447 “Fonduri speciale, taxe și vărsăminte asimilate”, ține evidența diferitelor fonduri speciale constituite la nivelul agenților economici.

El este un cont de pasiv. În creditul său se reflectă datoriile și vărsămintele de efectuat, conform prevederilor legale, către alte organisme publice, iar în debitul său apar plățile efectuate către organismele publice privind taxele și vărsămintele asimilate datorate acestora. Soldul contului 447 reprezintă sumele datorate de unitate organismelor publice.

Contul 447 va fi dezvoltat pe următoarele conturi sintetice de gradul II sau conturi analitice în funcție de obligațiile fiecărui agent economic:

“Fondul special pentru sănătate”;

“Fondul special pentru accidente de munca și boli profesionale”;

“Fondul special pentru dezvoltarea și modernizarea drumurilor publice”;

“Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic”.

Contul 448”Alte datorii și creanțe cu bugetul statului” ține evidența altor datorii și creanțe cu bugetul statului.

Este un cont bifuncțional. În creditul său se înregistrează sumele reprezentând salariile neridicate, prescrise, datorate bugetului statului, alte datorii fată de bugetul statului, cum sunt: amenzile și penalitățile, sumele încasate de la buget reprezentând vărsăminte efectuate în plus din alte datorii și creanțe. În debitul acestui cont se reflectă sumele virate la buget reprezentând alte datorii față de acesta și sumele cuvenite unității, datorate de buget, altele decât impozitele și taxele. Soldul creditor reprezintă sumele datorate de unitate bugetului, iar soldul debitor, sumele datorate de buget.

CAPITOLUL II

2.1. Prezentarea societatii – baza studiului de caz

2.1.1 PREZENTAREA CONTURILOR DE TVA

Potrivit planului general de conturi, contabilitatea TVA se ține cu ajutorul contului 442 "Taxa pe valoarea adăugată". Cu ajutorul acestui cont se ține evidența cu bugetul statului privind TVA; este un cont bifuncțional.

Pentru evidențierea distinctă a TVA se utilizează următoarele conturi sintetice de gradul II:

4423"TVA de plată"

4424"TVA de recuperat"

4426"TVA deductibilă"

4427"TVA colectată"

4428"TVA neexigibilă"

TVA se calculează asupra importului de bunuri, livrării de bunuri materiale, vânzării imobiliare, prestării de servicii.

TVA datorată bugetului de stat se stabilește lunar pe bază de decont, ca diferență între valoarea taxei exigibile aferentă bunurilor livrate sau serviciilor prestate (pentru TVA colectată) și a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri și servicii (TVA deductibilă).

În situația în care există decalaje pentru faptul generator de TVA și exigibilitatea acesteia, totalul de TVA se înregistrează într-un cont distinct denumit TVA neexigibilă, care pe măsură ce devine exigibilă, se trece la TVA colectată, respectiv la TVA deductibilă.

De asemenea, în acest cont se înregistrează și TVA deductibilă sau colectată, pentru livrări de bunuri și servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile, respectiv la data încheierii exercițiului. Diferența de taxă în plus sau în minus între TVA colectată și TVA deductibilă se înregistrează în conturi distincte – TVA de plată, respectiv TVA de încasat, și se regularizează în condițiile legii.

Cu ajutorul contului 4423 "TVA de plată" se ține evidența TVA de plătit bugetului statului.

Se creditează cu diferențele rezultate la finele perioadei între TVA colectată mai mare și TVA deductibilă.

În debitul contului 4423 se înregistrează plățile efectuate către bugetul statului (512, 531).

Soldul contului reprezintă TVA exigibilă la plată.

Exemplu: În ziua de 21 mai se decontează TVA cuvenită bugetului, în contul lunii aprilie în sumă de 52417262 Ron.

4423 "TVA de plătit" = 5121 "Disponibil la banca în lei" 52417262

Contul 4424 "TVA de recuperat" este un cont de activ, în debit se înregistrează diferențele înregistrate la sfârșitul perioadei între TVA colectată mai mică și TVA deductibilă mai mare.

În creditul contului se înregistrează TVA încasată la bugetul statului pe baza cererii de rambursare sau TVA de recuperat compensată în perioadele următoarele cu TVA de plată (512,4423).

Soldul contului reprezintă TVA de recuperat de la bugetul statului.

Contul 4426 "TVA deductibilă" ține evidența TVA prescrisă în facturile emise de furnizori pentru bunurile, serviciile și lucrările achiziționate de unitatea patrimonială, deductibilă din punct de vedere fiscal. Este un cont de activ.

În debit se înregistrează:

sumele reprezentând TVA deductibilă potrivit legii (401, 404).

În creditul contului se înregistrează:

sumele deductibile din TVA colectată (4427);

sumele reprezentând deductibilă ce depășesc valoarea TVA colectată ce urmează a se încasa de la bugetul statului (4424).

La sfârșitul perioadei, de regulă, contul nu prezintă sold.

Contul 4427 "TVA colectat"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența sumelor datorate de unitatea patrimonială bugetului statului reprezentând TVA aferentă vânzărilor de bunuri, prestărilor de servicii sau executării de lucrări.

Este un cont de pasiv.

La sfârșitul perioadei, de regulă, contul nu are sold.

Exemplu: Pe baza facturii se înregistrează veniturile degajate din prestația de servicii și TVA colectată aferentă acestora:

411 "Clienți" = % 2684

704 "Venituri din lucrări

executate și servicii prestate 220

4427 "TVA colectată" 48.4

Contul 4428 "TVA neexigibilă" ține evidența TVA neexigibilă rezultată din vânzările și cumpărările de bunuri și servicii și lucrări efectuate cu plata în rate, precum și cea aferentă facturilor nesosite sau pentru livrările pentru care nu s-au întocmit facturi. Este un cont bifuncțional.

Soldul contului reprezintă TVA neexigibilă.

2.1.2 Reflectarea în contabilitate a TVA aferentă cumpărărilor de bunuri

Pentru toate cumpărările de la terți se utilizează contul 4426 "TVA deductibilă".

TVA deductibilă (TVA/d) reprezintă TVA înscrisă în facturile primite pentru bunurile și serviciile destinate realizării de operații impozabile.

TVA/d = totalul sumelor de TVA din facturile primite.

TVA/d = valoarea mărfurilor din facturile primite

*19% = valoarea totală a facturii (marfa + TVA) * 15.966 %

În condițiile în care întreaga producție este destinată exportului, TVA/d se restituie în totalitate, în aceste condiții TVA/d = TVA încasată (TVA/i), iar TVA colectată (TVA/c) și TVA de plată (TVA/p) = 0

Dacă întreaga producție a unei unități constă în realizarea numai de produse scutite de plata TVA, vom avea:

TVA/d se trece în costuri;

TVA/c nu se calculează;

nu avem nici TVA/p și nici TVA/i.

În cazul cumpărărilor de bunuri și prestărilor de servicii, se primește de la furnizori factura sau documentul înlocuitor.

Această factură primită de către biroul financiar-contabil de la serviciul de aprovizionare stă la baza înregistrării în documentul "Jurnalul pentru cumpărări".

După închiderea lunii, TVA/d aferentă facturilor primite se poate calcula pe baza soldului creditor al contului 401 "Furnizori".

TVA/d = rulajul creditor al contului 401 "Furnizori" *15,966 %

Pentru operațiile scutite de la plata TVA, furnizorii sau prestatorii nu au dreptul de deducere a taxelor aferente bunurilor achiziționate sau realizate în unitățile proprii destinate realizării de bunuri sau servicii scutite. Aceste taxe se vor reflecta în costul produsului sau serviciului realizat. Deci TVA/d se trece pe costuri.

Ca regulă generală, un importator, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, plătește TVA pentru toate importurile la care plătește taxa vamală, indiferent de destinația bunurilor importate.

TVA adăugată nu se include în prețurile și tarifele negociate între agenții economici și deci nu este cuprinsă în baza de impozitare, fiind inclusă distinct în factură.

TVA/d se plătește integral de importator în vamă.

TVA/d = prețul cu ridicata a importului *19 %

2.1.3 Reflectarea în contabilitate a TVA aferenta vânzărilor de bunuri și prestărilor de servicii

Reflectarea în contabilitate a TVA aferentă vânzărilor de bunuri și efectuării de lucrări se face cu ajutorul contului 4427 “TVA colectată“ (TVA/c)

TVA/c reprezintă TVA înscrisă distinct în facturile emise pentru bunurile și serviciile destinate realizării de operații impozabile, la intern .

În determinarea TVA/c se are în vedere TVA din facturile emise (TVA/c), indiferent dacă facturile emise au fost încasate sau nu și indiferent dacă marfa a fost livrată sau nu.

TVA/c = totalul sumelor de TVA din facturile emise

TVA/c = valoarea mărfurilor din facturile emise *19% = valoarea totală a facturii (marfă + TVA) *15,966%

În cazul încasărilor în numerar (în ) TVA/c = în *15.996%

Când agentul economic apare în calitate de vânzător cu plata în rate are de încasat în lunile următoare unele sume, care cuprind atât contravaloarea mărfurilor livrate și/sau serviciilor prestate, cât și TVA aferentă acestora, TVA care în lunile respective – în lunile în care s-a prevăzut prin contract a se face plata – reprezintă TVA/c.

Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii scutite de plată TVA, furnizorii sau prestatorii nu cuprind, în facturile emise către clienți, TVA, altfel spus TVA/c nu se calculează și nu se cuprinde în facturile emise.

În facturile emise pentru livrările la export, nu se înscrie TVA.

În cazul în care TVA/c > TVA/d vom avea TVA de plată.

În lunile în care se fac livrări numai la export, TVA/d se restituie în totalitate sub forma de TVA încasată ( TVA/i ), datorită faptului că unitatea nu înregistrează TVA/c; în acest caz TVA/c = 0 , TVA/i = TVA/d .

2.1.4.Cazuri particulare privind calculul și evidențierea TVA deductibilă, TVA colectată și regularizarea TVA de plata sau de recuperat de la bugetul de stat

TVA deductibilă se calculează și se înregistrează ca o creanță asupra bugetului statului în cadrul următoarelor operații privind intrările:

TVA deductibila înscrisă în facturile furnizorilor pentru activitatea de exploatare:

4426 = 401 400

«  TVA deductibilă” « Furnizori »

și după caz

3

Conturi de stocuri și producție

în curs de execuție

6

Conturi de cheltuieli

b. TVA deductibilă înscrisă în facturile furnizorilor de imobilizări:

4426 = 404 1200

«  TVA deductibilă” «  Furnizori de imobilizări »

2

« Conturi de imobilizări »

c. TVA deductibilă aferentă mijloacelor fixe realizate în regie proprie:

4426 = 4427 200

“ TVA deductibilă” “TVA colectată”

TVA colectată se calculează și înregistrează ca o datorie față de bugetul statului în cadrul următoarelor operații privind ieșirile:

TVA colectată înscrisă în facturile emise către clienți :

4111 = 4427 1700

«  Clienți și conturi asimilate » « TVA colectată”

461 7

«  Debitori diverși » « Conturi de venituri

51

« Conturi la bănci »

53

« Casă »

b. TVA colectată aferentă lipsurilor imputate

428 = 442 40 «  Alte creanțe și datorii în » « TVA colectat»

legătură cu personalul 758

461 «  Alte venituri din exploatare »

« Debitori diverși » 77

« Venituri excepționale »

c. TVA neexigibilă devenită exigibilă

4428 = 4427 20

«  TVA neexigibilă » « TVA colectată»

d. TVA colectată aferentă clienților insolvabili scoși din activ

4427 = 416 30

«  TVA colectată » «Clienți incerți »

TVA neexigibilă intervine în cazul operațiilor de cumpărare vânzare pentru care nu s-au întocmit documentele de facturare până la încheierea exercițiului, pentru livrări de bunuri, lucrări și servicii cu plata în rate, precum și cea inclusă în prețul de vânzare cu amănuntul la unitățile comerciale ce țin evidența la acest preț.

a. TVA neexigibilă aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii și executărilor de lucrări cu plata în rate:

4111 = 4428 75

«  Clienți » « TVA neexigibilă »

70

«Venituri din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate și din alte activități »

b. TVA neexigibilă aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii, executărilor de lucrări pentru care nu s-au întocmit facturi

418 = 4428 42

«  Clienți facturi de întocmit » « TVA neexigibilă »

c. TVA neexigibilă aferentă stocurilor de mărfuri în unitățile cu amănuntul:

371 = 4428 700

«  Mărfuri » « TVA neexigibilă »

d. TVA neexigibilă aferentă facturilor nesosite:

4428 = 408 100

«  TVA neexigibilă » « Furnizori facturi nesosite"

e. TVA neexigibilă aferentă vânzărilor cu plata în rate devenită exigibilă în cursul exercițiului financiar

4428 = 4427 85

«  TVA neexigibilă » « TVA colectată »

f. TVA neexigibilă devenită deductibilă aferentă cumpărărilor cu plata în rate, precum și cea aferentă facturilor sosite

4426 = 4428 185

«  TVA deductibilă » «  TVA neexigibilă »

g. TVA neexigibilă devenită exigibilă aferentă facturilor întocmite

4428 = 4427 1200

«  TVA neexigibilă » « TVA colectata”

Pentru serviciile de publicitate, consulting, studii și cercetare, cesiuni sau concesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de licențe, de mărci de fabrică și de comerț sau alte drepturi similare, contractate cu prestatorii care au sediul sau domiciliul în străinătate, T.V.A. se plătește de beneficiarii cu sediul sau domiciliul în România, concomitent cu plata sumei datorate prestatorului extern. Pentru taxa plătită potrivit prevederilor de mai sus, beneficiarii înregistrați la organele fiscale ca plătitori de TVA îsi exercita dreptul de deducere, potrivit legii .

Filiera înregistrărilor este următoarea :

1. Privind reflectarea în contabilitate a prestărilor de servicii efectuate de prestatorii externi:

628 = 401 – cu valoarea facturii prestatorului

« Cheltuieli cu terți » « Furnizori »

401 = 446 – cu impozitul pe redevențe,

« Furnizori » « Alte impozite »  reținut din suma datorată prestatorului extern

446 = 5121 – cu impozitul vărsat la bugetul de stat;

« Alte impozite și taxe » « Conturi curente la bănci »

401 = 5121 – cu suma achitată prestatorului extern.

“Furnizori” “Conturi curente la bănci”

2. Privind taxa pe valoarea adăugată:

a. la plătitorii de TVA

4426 = 5121 ( 5124 ) – cu TVA plătită de beneficiar;

« TVA deductibila » « Conturi curente la bănci »

b. la neplătitorii de TVA

635 = 446 – cu TVA datorata de beneficiar;

446 = 5121 ( 5124 ) – cu TVA plătită de beneficiar; « Alte impozite și taxe » « Conturi curente la bănci »

3. Înregistrarea în contabilitate a serviciilor prestate de prestatorii externi se va face de către beneficiari numai pe baza facturilor primite de la aceștia.

Societățile comerciale care cedează o parte din veniturile realizate din vânzarea produselor supuse TVA determină suma cuvenita partenerului extern prin aplicarea cotei prevăzute în contractele încheiate asupra sumelor obținute din vânzarea produselor, exclusiv TVA. Taxa pe valoarea adăugata reprezintă potrivit legii, un venit al bugetului de stat și, ca urmare, o parte din aceasta nu poate fi cedată partenerului străin.

Reflectarea în contabilitate a vânzărilor bunurilor în condițiile aplicării prevederilor Decretului 276/1993 se face după cum urmează:

411 = % – cu valoarea totală a facturii;

« Clienți » 701 – cu prețul de vânzare al produselor finite,

« Venituri din vz.pro.fin »exclusiv TVA colectate și suma cuvenita

partenerului străin;

462 – cu suma cuvenită partenerului străin

« Creditori diverși »

4427 – cu suma reprezentând TVA, determinată

« TVA colectată » prin aplicarea cotei prevăzute de lege

asupra sumelor cumulate din conturile

701 și 462;

462 « Creditori » = 446 – cu impozitul pe redevențe, reținut din

« Alte impozite și taxe» suma datorată partenerului străin;

446 « Alte impozite » = 512 – cu impozitul vărsat la bugetul de stat;

462 « Creditori » 5121 -cu suma achitată partenerului străin. Bunurile reținute de casele de amanet, ca urmare a nerestituirii împrumutului, se înregistrează în gestiune, corespunzător prețului de piață, care reprezintă și bază de impozitare pentru operațiunile impozabile.

Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile prin executare silită intra în sfera de aplicare a TVA.

Caracterul impozabil sau scutit de TVA este determinat de calitatea debitorului, astfel:

a. operațiunea este impozabilă când debitorul este agent economic înregistrat la organul fiscal competent ca plătitor de TVA și care și-a exercitat dreptul de deducere pentru taxa aferentă bunurilor predate prin executare silită;

operațiunea este scutită de TVA, dacă debitorul este persoană fizică, persoană juridică neînregistrată la organul fiscal competent ca plătitoare de TVA, precum și când:

– bunurile în cauză sunt scutite de TVA, potrivit legii;

– debitorul, deși este agent economic înregistrat ca plătitor de TVA, nu și-a exercitat dreptul de deducere prevăzut de lege pentru TVA aferentă bunurilor în cauză;

c. baza de impozitare pentru operațiunile supuse TVA o constituie prețul stabilit prin licitație.

Regularizarea TVA. Cu ocazia exigibilității lunare pe baza decontului privind operațiile realizate și TVA aferentă se stabilește TVA de plată și de recuperat. În acest scop se procedează la compensarea soldurilor conturilor 4426 și 4427.

În situația în care din deconturile întocmite pe o perioadă de trei luni consecutiv sumele datorate bugetului de stat nu acoperă integral taxa deductibila, diferența se rambursează de organul fiscal competent în termen de 30 zile de la data depunerii decontului aferent lunii a treia și a cererii de rambursare.

Decontul se certifică pentru exactitate de către director și contabilul șef, iar suma se depune până la 25 a lunii următoare, în timp ce recuperarea se compensează.

2.1.5 Calculul și înregistrarea decontării TVA

Pentru calculul TVA de plată sau de recuperat și completarea decontului fiscal, se pornește de la calculul TVA colectată, aferentă livrărilor, vânzărilor de bunuri. În acest scop se folosesc:

a. facturile către clienți pentru livrările de bunuri efectuate;

b. ”Jurnalul pentru vânzări“

Actele normative în vigoare prevăd calculul TVA de plată ca diferență dintre TVA/c și TVA/d.

În activitatea agenților economici apar situații pe perioade mai scurte sau mai lungi, când TVA/c < TVA/d. In aceste condiții avem TVA de încasat de la buget, deci TVA/i = TVA/d – TVA/c.

Problematica prezentată mai sus a fost rezolvată în mod principal, ea căpătând un caracter mai complex în unitățile în care intră în rol cazurile particulare privind scutirile și deducerile TVA

Exemplul de mai jos dezvăluie elementele specifice contabilității TVA, luna luată în studiu fiind martie 2008.

1. Se procură materii prime în valoare de 100 ron, TVA 19% înscrisă în factură.

2. În luna martie se primește o factură pentru o reparație capitală de 100 Ron, TVA 19%, din care decontată în august 50%.

3. Se importă materii prime în valoare de 100 Ron pentru care comisionarul achită o taxă vamală de 1 ron și TVA de 2.09 Ron. Pentru serviciile prestate comisionarul va încasa de la importator suma de 1 Ron plus TVA de 0.19 Ron

a) Înregistrarea facturii furnizorului extern,

b) Înregistrarea facturii emisă de comisionar,

1 Ron taxa vamală

1 Ron servicii

2.09 TVA asupra importului

1.9 TVA asupra serviciului

4. Se procură materii prime în valoare de 1 Ron, TVA 19%, care sunt destinate fabricării de produse scutite de TVA,

5. Se facturează la intern clienților produse finite în valoare de 31 Ron din care 1 Ron cu încasarea în luna iulie, TVA 19%.

a) pentru vânzarea cu încasare imediată,

b) pentru vânzarea cu încasarea amânată în luna iulie,

6. Vânzări la export în valoare de 1 Ron, TVA zero,

7. Vânzări la intern în valoare de 1 Ron, scutite de TVA,

8. În luna martie s-au încasat 10.000 lei, reprezentând o rată scadentă pentru produsele vândute în luna ianuarie, TVA 19%

9. Tot în luna martie se acordă clientului o reducere comercială sub formă de rabat de 10.000 lei, TVA 19 %.

La sfârșitul lunii pe baza înregistrărilor din conturi se stabilește decontul privind TVA.

D 4426 C D 4427 C

D 4428 C

1) Calculul TVA aferentă bunurilor vândute

= 97%

2) Calculul TVA aferentă intrărilor de bunuri și servicii:

Înregistrările contabile care intervin sunt:

a) TVA deductibilă

b) TVA nedeductibilă

c) TVA de plată (57.000 lei – 49.761 lei)

Pentru întreprinderile din România TVA deductibilă aferentă bunurilor și serviciilor aprovizionate se determină pe bază de prorată calculată anual ca raport între veniturile proprii supuse TVA și veniturile totale (inclusiv cele din subvențiile înregistrate în contul 741 „Venituri din subvenții de exploatare”). Calculul se efectuează pe baza realizărilor din anul precedent sau în bugetul de venituri și cheltuieli.

Relația de principiu privind determinarea TVA este de forma:

Veniturile din operațiile supuse TVA

PRORATA TVA = ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Total venituri

TVA deductibilă pe luna de referință înscrisă în „Decontul TVA” =

TVA aferentă intrărilor de bunuri de referință x PRORATA TVA

La cererea justificată a agenților economici, fiscalitatea poate aproba ca prorata TVA să se determine lunar în funcție de realizările efective înscrise în decontul TVA la rubrica „ieșiri”.

Regularizarea TVA deductibilă calculată în cursul anului pe bază de prorată se efectuează la închiderea exercițiului financiar și se înscrie în decontul TVA întocmit pentru luna decembrie.

În acest scop se calculează prorata efectiv realizată pe baza datelor înscrise în deconturile pe lunile ianuarie-decembrie. Relația de calcul este similară cu cea prezentată mai înainte la începutul anului, cu deosebirea că se iau în calcul veniturile realizate ale exercițiului încheiat.

PREZENTAREA OPERAȚIILOR PRIVIND TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ LA SC „VANADA ELECTRONIC” SRL ALEXANDRIA

a) se cumpără mărfuri de la furnizori în valoare de 79.000.000 lei, TVA 19% – 15.010.000 lei :

79.000.000 lei 371 = 401 94.010.000 lei

Mărfuri Furnizori

15.010.000 lei 4426

TVA deductibilă

b) se procură materii prime în sumă de 3000.000 lei, TVA 19% -570.000 lei

3000.000 lei 301 = 401 3.570.000 lei

Materii prime Furnizori

570.000 lei 4426

TVA deductibilă

se primește o factură pentru o reparație la utilajele frigorifice în sumă de 1.000.000 lei, TVA 19% – 190.000 lei

1.000.000 lei 611 = 401 1.190.000 lei

Cheltuieli cu întreținerea Furnizori

și reparațiile

190.000 lei 4426

TVA deductibilă

d) se vând mărfuri în valoare de 85.000.000 lei, TVA 19% -16.150.000 lei

101.150.000 lei 4111 = 707 85.000.000 lei

Clienți Venituri din vânzări

de mărfuri

4427 16.000.000 lei

TVA colectată

e) se facturează la intern clienților produse finite în valoare de 3.100.000 lei din care 100.000 lei cu încasare în luna august 2007, TVA 19% -589.000 lei

3.570.000 lei 4111 = 701 3.000.000 lei

Clienți Venituri din

vânzarea prod. finite

4427 570.000 lei

TVA colectată

190.000 lei 4111 = 701 100.000 lei

Clienți Venituri din

vânzarea prod. finite

4428 19.000 lei

f) se înregistrează închiderea conturilor de TVA

16.570.000 lei 4427 = 4426 15.777.000 lei

TVA colectată TVA deductibilă

4423 800.000 lei

TVA de plată

g) se înregistrează achitarea TVA de plată prin contul curent

800.000 lei 4423 = 5121 800.000 lei

CAPITOLUL III

Studiul de caz – S.C. ’’VANADA ELECTRONIC’’ S.R.L

Contabilizarea TVA. Operatii si documente specifice

Obiectivele sistemului informatic reprezintă scopuri imediate și de perspectivă ale perfecționării activității economice și de conducere, în vederea ridicării nivelului de informare operativă și previzională a structurilor organizatorice, a perfecționării metodelor și proceselor tehnico – informaționale și de conducere pentru asigurarea maximalizării eficienței economice și a rentabilității economice și a rentabilității unității beneficiare.

Obiectivele sistemului informatic presupune abordarea și rezolvarea informatică a unor probleme cu caracter sintetic și analitic, intr-o manieră sistematică, pentru asigurarea scopurilor propuse.

Obiectivele sistemului informatic pot fi:

generale;

specifice.

Obiectivele generale ale unui sistem informatic vizează probleme cu caracter global ale conducerii unității comerciale.

Obiectivele funcționale ale unui sistem informatic au în vedere informatizarea activităților în conformitate cu anumite funcții ale unității economice: comercială, financiar – contabilă, de personal.

Activitatea financiar – contabilă desfășurată in cadrul compartimentelor specifice presupune rezolvarea din punct de vedere informatic a unor elemente specifice, după cum urmează:

Subactivitatea financiară are în vedere:

calculul și decontarea tuturor categoriilor de impozite: impozitul pe salarii, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe profit etc.

elaborarea bugetului general al unității economice pe an financiar, cu defalcații pe subunități;

derularea relațiilor bănești cu bugetul statului băncile comerciale și alți agenți economici;

efectuarea și urmărirea decontărilor cu terții.

Subactivitatea de contabilitate are în vedere:

contabilitatea financiară – concretizată în urmărirea existentului și scării elementelor patrimoniale;

Contabilitatea de gestiune – poate fi organizată prin detalierea conturilor de evidență a elementelor patrimoniale sau prin folosirea unor conturi de gestiune internă.

Sistemul informatic este :

o componentă a sistemului informațional în care toate transformările (prelucrările) semnificative ale datelor în informații sunt efectuate de calculator ;

necesar să fie formalizat pentru a fi automatizat :

conținutul intrărilor – determină ieșirile

compus din : INTRĂRI –PRELUCRĂRI – IEȘIRI.

Intrările sunt reprezentate de :

tranzacții externe

tranzacții interne.

Prelucrările sunt un ansamblu omogen de proceduri automate: creare, actualizare, exploatare, care acționează asupra bazei de date.

Ieșirile (informațiile)

rezultatul prelucrării bazei de date;

în funcție de forma și conținutul acestora: indicatori sintetici, liste, grafice stocare pe suporturi.

În demersul realizării unei baze de date există trei niveluri de percepere a acesteia :

extern, corespunzător utilizatorilor, care își exprimă cerințele informaționale prin scheme externe;

conceptual, aferent administratorului bazei de date, care se conectează în schema conceptuală:

intern, corespunzător programatorului, care realizează reprezentarea datelor pe suportul fizic.

Nivelul extern – fiecare grup de lucru care manipulează datele posedă o anumită descriere a acestora.

Nivelul conceptual – este nivelul central care reflectă datele structurate astfel încât acestea să poată fi preluate și prelucrate cu ajutorul unui SGBD.

În conceperea bazelor de date, la nivel conceptual, se pot utiliza mai multe modele, cel mai frecventat este modelul Entitate – Atribut – Corespondență.

O entitate este un model de obiect identificat în lumea reală – material, imaterial sau abstract – al cărui tip este definit de un nume și de o listă de proprietăți ( atribute).

Un atribut se definește ca fiind o proprietate a unei entități sau a unei corespondențe, caracterizată printr-un nume și un tip. Mulțimea realizărilor unui atribut se numește domeniu.

O corespondență sau asociere reprezintă o legătură logică între două sau mai multe realizări de entități. La nivelul limbajului natural, este definită printr-un verb. O corespondență poate avea proprietăți particulare, date de atribute specifice.

Contabilitatea financiară (MCD)

1,n 0,n

Cod Jurnal Numardocument

Denumirejurnal Fel Document

DataDocument

1,1 0,1

1’n 1,n

NumărOperatie

DatăOperație

Explicație

Restrictiile modelului:

Restrictii de domeniu:

Entitatea Cont:

Denumire contnu poate avea realizări nule;

Tip cont poate lua doar valorile: “A”, “P”și «  B », daca : – Tip = “ A” atunci SoldInitial Creditor= 0

-Tip = “P” atunci SoldInitial Debitor =0

– Tip = “B” atunci SoldInitial Debitor #0implică

SoldInitial Debitor = 0

Entitatea Document:

– Atributul Feldocument trebuie să conțină valori diferite de valoarea null.

Entitatea Jurnal :

– Atributul DenumireJurnal trebuie să conțină valori diferite de valoarea null.

Entitatea Operație :

DataOperației >=DataDocumentului.

Restricții de asocieri :

Un cont nu se poate debita si credita in același timp

(excluziune intre asocierile Debiteaza și Crediteaza)

Un cont nu poate intra in corespondență cu el însuși.

Contabilitatea financiară (Eveniment)

Calcul

impozite

Întocmire NC

Note

Contabile

Introducere NC

Jurnal

Balanță

Nivelul logic (relational)

Modelul relational are la baza conceptul de relatie definit in teoria matematica a multimilor ca fiind o submultime a produsului cartezian al mai multor multimi.

Modelul relational este un model simplu care permite utilizatorului sa vada baza de date ca o colectie de tabele ( relatii) ;

Asigura independenta fizica si logica a programelor de prelucrare a datelor , eliminand din schema conceptuala si schemele externe toate detaliile privind structura de memorare si strategiile de acces ;

Operatia de normalizare introdusa de modelul relational asigura gasirea structurii optime a datelor prin inlaturarea anomaliilor de actualizare si diminuare a redundantei

Prin introducerea notiunilor de dependenta functionala , dependenta multivaloare si dependenta jonctiunilor modelul relational depaseste stadiul limitat al reprezentarii datelor in calculator , avansand spre formalizarea elementelor de semantica ce guverneaza domeniul informatiilor ;

Este un model omogen ,deoarece reprezinta legaturile si asocierile dintre relatii tot prin relatii,spre deosebire de modelele ierarhice si retea care utilizeaza in acelasi scop conexiunea si setul ;

Suplete in comunicare cu utilizator neinformatician prin intermediul unor limbaje neprocedurale de nivel inalt.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Reforma economică în care s-a angajat ireversibil și România pentru dezvoltarea și consolidarea pieței libere autohtone, abordează inevitabil și restructurarea fiscală, care prin pârghiile sale specifice, contribuie la stimularea procesului economic și social.

După 1989, în țara noastră, problemele impozitelor și taxelor au căpătat valențe noi. Tranziția la economia de piață presupune adoptarea corespunzătoare a sistemului de impozitare.

În cadrul reformei fiscale, România a optat pentru o restructurare treptată a sistemului fiscal și o ajustare conjuncturală a parametrilor acestuia-rate, baze de impozitare.

Reforma fiscală în România trebuie să conducă la un sistem de impozitare modern, unitar și echitabil.

Legislația de TVA va continua probabil să sufere modificări în anii următori, pentru aducerea ei în linie cu legislația europeană.

Câteva dintre punctele în care se așteaptă viitoare amendamente ale legislației de TVA sunt:

a. reintroducerea cotei reduse de TVA, cu respectarea prevederilor Directivei a VI-a, cu excepția perioadelor de tranziție solicitate de România pentru anumite produse (pregătirea produselor alimentare în unități care comercializează mâncarea preparată)

până la sfârșitul anului 2005 se intenționează introducerea prevederilor referitoare la livrările de bunuri intracomunitare, care vor deveni aplicabile o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană;

introducerea până la sfârșitul lui 2005 de prevederi referitoare la rambursarea de TVA pentru operațiunile realizate în România de persoane străine impozabile ( pentru evitarea dublei impozitări) cu aplicabilitate în momentul aderării la Uniunea Europeană.

în privința serviciilor de telecomunicații, se prevăd adoptarea regulilor de teritorialitate privind prestarea serviciilor în conformitate cu Directiva a VI-a pana la sfârșitul lui 2005.

armonizarea până în 2006 în privința prevederilor privind scutirile de TVA pentru anumite operațiuni cu excepția perioadelor de tranziție solicitate de România pentru anumite tranzacții ( cercetare dezvoltare);

introducerea de prevederi privind ajustarea dreptului de deducere a TVA până la sfârșitul lui 2006;

introducerea în legislația internă a unor regimuri speciale de impozitare a producătorilor agricoli, agenților de turism și a micilor întreprinzători (având în vedere și perioada de tranziție solicitată de România privind adoptarea programului de impozitare).

TVA constituie o importantă sursă de alimentare a bugetului statului, îndeplinind atât un rol fiscal cât și economic.

În ceea ce privește TVA, considerăm că s-ar putea aduce unele îmbunătățiri la cotele de impunere, precum și în ceea ce privește regimul juridic de scutiri de plata de TVA.

Legislația românească ar trebui îmbunătățită în continuare, având în vedere și cele mai recente amendamente aduse asupra Directivei a IV-a a Uniunii Europene, în virtutea schimbărilor economice generale din ultimii ani:

introducerea unor prevederi specifice privind serviciile de telecomunicații, un domeniu care a luat amploare atât pe plan internațional cât și în România în ultimii ani – și anume în privința locului prestării acestor servicii;

clasificări în privința aplicării TVA asupra tranzacțiilor efectuate de firme în România;

îmbunătățirea prevederilor privitoare la aplicarea asupra prestărilor de servicii financiare, tranzacții cu valori mobiliare și cu derivate, care vor continua să se dezvolte pe piața românească.

Astfel ținând cont de faptul că TVA afectează exclusiv consumatorul final și, în particular, familiile numeroase, pentru a atenua aceste inechități poate era mai utilă folosirea mai multor cote de TVA .

Un alt dezavantaj al TVA constă în regimul juridic de scutire de la plata TVA, acordată agenților economici, care nu conduc la avantaje pentru populație, prin cumpărarea la un preț mai mic al produselor comercializate de aceștia, ci oferă un profit suplimentar agenților economici, care beneficiază de aceste scutiri de TVA.

Având în vedere faptul că cele mai frecvente cazuri de evaziune fiscală în materie de TVA sunt și cele legate de neaplicarea pro-ratei, s-ar impune completarea reglementarilor legale cu sancțiuni mai rele, deoarece sancțiunile privind contravențiile nu-și ating efectul.

În concluzie, trebuie subliniat faptul că, în actuala perioadă de tranziție spre economia de piață, se urmărește ca, prin politica financiară și cea fiscală, să se susțină procesul de restructurare a economiei, stimularea agenților economici și eliminarea deficitului de bunuri și servicii, asigurarea unui grad cât mai înalt de ocupare a forței de muncă, stabilitatea monedei naționale, îmbunătățirea calității vieții.

BIBLIOGRAFIE

ADOCHIȚEI M. –Finanțele întreprinderii, Universitatea Româno-americană, 1999.

ANGHELACHE G., DARDAC M., FLORICEL I. –Piețe de capital și burse de valori, Societatea Adevărul SA, 1992.

BISTRICEANU D.Gh. – Finanțe și credit, vol.I, Editura Metropol, București, 1994.

BRAN P –Finanțele întreprinderii, Editura Economica, București, 1997.

CARUSSY R., CRISTESCU N. –Contabilitatea practică în condițiile aplicării TVA și noul sistem contabil, București, 1993

CALIN OPREA –Bazele contabilității, București,2002

FELEAGA N. –Sisteme contabile comparate, Editura Economică, București, 1995, 1998.

FELEAGA N., IONAȘCU I. –Contabilitatea financiară, vol.I, II, III, Editura Economică, București, 1993 și 1994.

FELEAGA N. –Tratat de contabilitate financiară,vol.1 –2, Editura Economică, București,1999.

FELEAGA N. –La frontierele vagabondajului contabil, Editura Economică, București,1997.

FELEAGA N. –Standardele Internaționale de Contabilitate, Editura Economică, București, 2000.

NĂSTASE P. –Tehnologia bazelor de date Access 2000, Editura Economică, București, 2000.

RĂILEANU V. –Ingineria sistemului contabil, Edimpress Camro SRL, București,1998.

RISTEA M. –Contabilitatea societăților comerciale vol.1,Editura CECAR, București, 1997

RISTEA M. –Contabilitatea societăților comerciale vol.2, Editura CECAR, București, 1998.

RISTEA M. –Contabilitatea între gestional și fiscal, Editura Tribuna Economică, București, 1998.

RISTEA M. –Contabilitate aprofundată, Editura Lucman, București, 2002.

STANCIU V. –Proiectarea sistemelor informatice de gestiune, Editura CISON,București,2000.

STOIAN A. –Contabilitatea și fiscalitatea societăților comerciale, Editura Infomedia, București, 1997.

VINTILA G., VASCU T. –Fiscalitate, Bucuresti, 1995

VĂCĂREL I. și colaboratorii –Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagocică, București, 1992.

VASCU T. –Bugetul statului și agenții economici, Editura Didactică și Pedagogică, București,1997.

VASCU T. –Implicațiile TVA asupra trezoreriei întreprinderii, Tribuna Economică, București, 1997.

VORNICESCU M. –Căi de perfecționare a sistemului fiscal în România, Teză de Doctorat, ASE, 1998.

*** Standardele Internaționale de Contabilitate 2001. Editura Economică, București.

*** Legislația fiscală din România. 1991-2003

*** O.M.F.P. nr.94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV –a a Comunității Economice Europene și cu Standardele de Contabilitate Internaționale. M.O. nr.85/20.02.2001.

*** Revista Finanțe, credit și contabilitate.

*** Revista Tribuna economică.