Studiu Privind Contabilitatea Salariilor pe Exemplul S.c. Arcelormittal Hunedoara S.a

Cuprins

Capitolul 1. Prezentarea S.C. ArcelorMittal Hunedoara S.A.

1.1. Scurt istoric al societății

1.2. Evoluția societății în perioada 2010-2013. Tendințe în 2014

1.3. Managementul firmei și structura acționariatului

Capitolul 2. Analiza financiar-contabilă a întreprinderii

2.1. Bilanțul contabil –sursă informațională de bază a analizei financiare

2.2. Indicatori de echilibru financiar

2.3. Echilibrul financiar al întreprinderii, component al echilibrului financiar economic

2.4. Ratele de structură ale activului și pasivului bilanțier

2.5. Ratele de sinteză ale bilanțului

2.6. Ratele de rotație ale bilanțului

2.7. Analiza fluxurilor financiare

Capitolul 3. Contabilizarea, fiscalitatea și informatizarea operațiunilor economico-financiare

generate de evidența salarială la S.C. ARCELORMITTAL HUNEDOARA S.A.

3.1. Tipuri de salarizare prezente în România

3.2. Contextul legislativ actual privind decontările cu personalul

3.3. Cotele contribuțiilor de asigurări sociale

3.4. Venitul salarial

3.5. Impozitul pe venitul din salarii

3.6. Indemnizațiile de concediu medical

3.6.1.Indemnizația privind concediul pentru incapacitatea temporară de muncă

3.6.2.Indemnizația privind concediu pentru accidente de muncă și boli profesionale

3.6.3.Indemnizația privind concediile medicale de maternitate, pentru risc maternal

și creșterea copilului

3.6.4.Indemnizația pentru concediu de odihnă

3.7. Documente privind evidența salariaților

3.8. Particularități privind Declarația 112

3.9. Monografie contabilă privind înregistrarea salariilor și a contribuțiilor

3.10. Prezentarea sistemului informatic pentru evidența personalului și calculul salariilor

3.10.1. Descrierea aplicației și generarea aplicației Ciel salarii Professional și Ciel Conta Professional

3.10.2. Aplicație informatică privind Ciel Salarii Professional

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Anexe

Capitolul 1

Prezentarea S.C. ArcelorMittal Hunedoara S.A.

1.1. Scurt istoric al societății

ArcelorMittal este o companie multinațională, cu sediul în Luxemburg, și cel mai mare producător de oțel din lume. Avându-l ca președinte pe Lakshmi Mittal, compania are 310.000 de angajați în 60 de țări și este lider de industrie pe patru continente, cu peste 116 milioane de tone de oțel produse în toată lumea și o cifră de afaceri de peste 105 miliarde dolari. Compania a fost creată în mai 2006 prin fuziunea dintre Mittal Steel și Arcelor. În momentul privatizării, combinatul a primit un ajutor din partea statului în valoare de 1,1 miliarde dolari sub formă de scutiri de la obligații fiscale și alte forme, în schimb ArcelorMittal fiind obligat la câteva condiții prin contractul de privatizare pentru realizarea unor investiții pe o perioada de 10 ani, perioada ce a expirat la data de 31 decembrie 2011.

Compania este totodată cel mai mare exportator al țării, cu o contribuție în 2008 de circa 3,8% la totalul acestora și al doilea cel mai mare consumator de energie din țară, cu 200 de megawatti în bandă (3% din consumul intern). Scăderea drastică a producției combinatelor deținute de gigantul ArcelorMittal în România ar putea afecta serios economia, conducând la o scădere a PIB-ului țării cu cel puțin 1%, potrivit estimărilor bazate pe datele furnizate de reprezentanții Ministerului Economiei. Impactul produs de reducerea producției combinatului afectează aproape toate sectoarele, respectiv construcția de vagoane, industria navală, autostrăzi, poduri, industria de echipamente, utilaj chimic sau industria auto.

Vânzările companiilor deținute de grupul ArcelorMittal în România au crescut în anul 2011 cu 11%, la 931 milioane de dolari, după un avans puternic în 2010, de 32%, de la 632 milioane de dolari în anul 2009, iar la nivel mondial ArcelorMittal a avut în 2011 vânzări de 93,9 miliarde de dolari, în creștere cu 20% de la nivelul de 78 miliarde de dolari raportat în 2010.

În România, ArcelorMittal deține combinatele de la Galați și Hunedoara (fostele mari combinate siderurgice – Sidex Galați și Siderurgica Hunedoara), producătorii de țevi din Roman și Iași (Petrotub Roman și Tepro Iași), operatorul portuar Romportmet Galați precum și filiala locală a companiei de construcții ArcelorMittal Construction.

ArcelorMittal Hunedoara (fost Combinatul Siderurgic Hunedoara – Siderurgica S.A.) este un combinat siderurgic din România. Construirea ”Uzinelor de Fier Hunedoara” a fost hotărâtă cu peste 125 de ani în urmă. În 1884, a fost pus în funcțiune primul furnal și elaborată prima șarjă de fontă. Dezvoltarea treptată a Combinatului Siderurgic Hunedoara s-a realizat în ritm accelerat după 1948, când, în mai multe etape, au fost construite noi capacități și au fost dezvoltate cele existente.

Combinatul a devenit societate comercială în 1991, iar în 2004 a fost privatizat, intrând în grupul care se constituie astăzi în cel mai mare producător de oțel din lume, Mittal Steel din India. Ulterior, combinatul și-a schimbat denumirea, din Mittal Steel Hunedoara în ArcelorMittal Hunedoara, ca urmare a preluării, în 2006, a grupului siderurgic european Arcelor de către Mittal Steel.

Investițiile de modernizare și relansare a activității începute la Hunedoara în 2004 urmează să stea la baza unei producții în continuă creștere, cu un obiectiv final de peste 800 kilotone de produse din oțel, pe an.

S.C MittalSteel Hunedoara S.A este o societate pe acțiuni și are sediul în Piața Iancu de Hunedoara nr. 1, Hunedoara, România. Începând cu data de 20 martie 1997 societatea este listată pe piața de capital RASDAQ și este înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J20/41/1991, cod fiscal 2126855.

Domeniul principal de activitate este conform codului CAEN -2410- Industria metalurgică. Obiectul principal de activitate al societății este producția de metale feroase sub formă primară și cea de feroaliaje. Societatea este specializată în produse lungi de secțiune pătrată, rotundă și lată, profile fasonate cum ar fi corniere, profil U, profil I, profile speciale. Pe lângă activitatea de bază, de producție de laminate, societatea mai prestează pentru filialele sale și către terți alte servicii cum ar fi: vânzări de mărfuri, furnizare de energie, apă, gaz, închirieri de spații. Societatea deține monopol pe piața locală, în producția de profile grele, fasonate I și U de la 160-240 mm, precum și profile speciale SG (minier), șenile de tractor și excavator. Societatea importă materii prime din țări ale Europei de Est (Ucraina, Ungaria) și de Vest (Germania, Austria, Italia, Franța, Spania), Asia (China). Piața de desfacere a produselor este atât internă cât și externă. Clienții interni ai întreprinderii sunt firme din Galați, Iași, București, Roman. Întreprinderea exportă în Turcia, Serbia, Grecia, Bulgaria, Croația, Ungaria. În ceea ce privește situația concurențială, pe categorii de produse aceasta este următoarea: pe piața profilelor grele, concurenții parțiali sunt Laminate București și Laminate Brăila; iar pe piața de țaglă (Hunedoara produce în principal țaglă rotundă destinată producerii țevilor) principalii concurenți pe piața internă sunt TMK Reșița și Tenaris Călărași.

1.2. Evoluția societății în perioada 2010-2013. Tendinte în 2014

ArcelorMittal Hunedoara își desfășoară activitatea într-o economie în curs de dezvoltare, unde există un grad de nesiguranță în ceea ce privește evoluția mediului politic și de afaceri. În România s-au înregistrat rate crescute ale inflației și o devalorizare semnificativă a monedei naționale existând riscul de pierderi de valoare a activelor monetare deținute în lei. Potrivit situațiilor financiare ale întreprinderii cifra de afaceri este pozitivă pe întreaga perioadă analizată, însă aceasta prezintă o evoluție cu suișuri și coborâșuri așa cum reiese și din figura 1.1.

Figura 1.1. Evoluția cifrei de afaceri în perioada 2010-2013.

Sursa: Raportul anual CNVM al S.C. ArcelorMittal Hunedoara S.A. pe anii 2010-2013.

Cea mai mare valoare a cifrei de afaceri este înregistrată în anul 2010 (592.099.439 RON), iar cea mai mică este realizată în anul următor. În 2013 se înregistrează o creștere de 37,41% față de anul 2012 și de 91,81% față de 2011, dar valoarea indicatorului rămâne în continuare mai mică cu 204.016.703 RON față de valoarea din anul 2010. În ceea ce privește situația veniturilor și cheltuielilor pentru perioada 2010-2013, ponderea cea mai mică se realizează în anul 2011 cu o valoare de 122.709.431 RON pentru venituri și de 304.884.070 RON pentru cheltuieli, cu 532.802.607 RON, respectiv 348.442.203 RON mai mică față de cea mai mare valoarea din acest interval care se înregistrează în anul 2010. În anii următori structura veniturilor totale și a cheltuielilor este crescătoare: 327.473.331 RON în anul 2012 și 402.600.333 RON în anul 2013 în ceea ce privește veniturile și 391.934.870 RON în anul 2012 și 422.411.498 RON în anul 2011, valori înregistrate pentru cheltuieli.

Din cei patru ani analizați doar în anul 2010 veniturile totale depășesc valoarea cheltuielilor, ceea ce conduce la obținerea unui profit în anul financiar 2010 în valoare de 2.185.766 RON.

Figura 1.2. Profitul societății în perioada 2010-2013.

Sursa: Raportul anual CNVM al S.C. ArcelorMittal Hunedoara S.A. pe anii 2010-2013.

Începând cu 2011 și până în 2012 societatea a înregistrat pierderi, cea mai mare valoare fiind în 2013, de 138.841.134 RON, profitul înregistrând apoi o creștere de 80.185.238 RON în anul 2012 față de anul 2011 și de 38.844.731 RON în anul 2013 față de anul 2012, însă rămâne în continuare negativ, așa cum rezultă și din figura 1.2.

Valoarea producției a înregistrat în anul 2011 o reducere de 30% din cauza problemelor economice internaționale, care au determinat o scădere a cererii, potrivit publicației Wall Street Journal. Astfel, producția de produse finite a fost de 67.571 tone, ceea ce reprezintă o treime din cea de anul precedent. În perioada 2012-2013 valoarea producției de produse finite se dublează comparativ cu anul 2009 și prezintă un trend ascendent.

Numărul de angajați cu contract individual de muncă în 2013 era de 687, cu 2 mai mulți față de 2012 și cu 10 mai puțini față de cei din anul 2011, respectiv cu 547 mai puțini față de anul 2010. Cauzele care au condus la aceste scăderi în rândul angajaților sunt determinate pe de o parte de nemulțumirile acestora ce consideră că actualele salarii nu reflectă condițiile de lucru și pe de altă parte de situația financiară a combinatului care începând cu anul 2011 s-a confruntat cu scăderi ale producției care au condus la scăderea veniturilor, a cifrei de afaceri, precum și a profitului societății.

În anul 2012 acționarii combinatului siderurgic ArcelorMittal Hunedoara (SIDG) au decis majorarea capitalului social cu 397,6 milioane de lei, de la 147,5 la 545 de milioane de lei, pentru creșterea valorii activului net și asigurarea fondurilor pentru investiții, respingând astfel varianta dizolvării companiei aflată în acea perioadă în dificultate financiară, din cauza crizei economice, după ce activul net a înregistrat o scădere, situându-se astfel sub valoarea capitalului social.

Potrivit raportului remis de ArcelorMittal Hunedoara Bursei de Valori București, majorarea de capital s-a realizat prin emiterea a 159,06 milioane acțiuni noi, la un preț de subscriere de 2,5 lei pe acțiune. Grupul ArcelorMittal controlează 87,89% din acțiunile combinatului din Hunedoara, în timp ce SIF Banat-Crișana (SIF1) deține 10,03% din titluri.

La 1 decembrie 2013 au fost finalizate lucrările la noul laminor de europrofile al societății, astfel Hunedoara a devenit singurul producător de acest tip de profile din România, producția efectivă începând din ianuarie 2014. Investiția în laminorul de europrofile se ridică la suma de 43,4 milioane euro și face parte dintr-un program prevăzut pentru 2011-2014 în valoare totală de 69 de milioane de euro. Scopul acestui program de investiții este „atât de a asigura materiile prime necesare pentru unitățile d13 era de 687, cu 2 mai mulți față de 2012 și cu 10 mai puțini față de cei din anul 2011, respectiv cu 547 mai puțini față de anul 2010. Cauzele care au condus la aceste scăderi în rândul angajaților sunt determinate pe de o parte de nemulțumirile acestora ce consideră că actualele salarii nu reflectă condițiile de lucru și pe de altă parte de situația financiară a combinatului care începând cu anul 2011 s-a confruntat cu scăderi ale producției care au condus la scăderea veniturilor, a cifrei de afaceri, precum și a profitului societății.

În anul 2012 acționarii combinatului siderurgic ArcelorMittal Hunedoara (SIDG) au decis majorarea capitalului social cu 397,6 milioane de lei, de la 147,5 la 545 de milioane de lei, pentru creșterea valorii activului net și asigurarea fondurilor pentru investiții, respingând astfel varianta dizolvării companiei aflată în acea perioadă în dificultate financiară, din cauza crizei economice, după ce activul net a înregistrat o scădere, situându-se astfel sub valoarea capitalului social.

Potrivit raportului remis de ArcelorMittal Hunedoara Bursei de Valori București, majorarea de capital s-a realizat prin emiterea a 159,06 milioane acțiuni noi, la un preț de subscriere de 2,5 lei pe acțiune. Grupul ArcelorMittal controlează 87,89% din acțiunile combinatului din Hunedoara, în timp ce SIF Banat-Crișana (SIF1) deține 10,03% din titluri.

La 1 decembrie 2013 au fost finalizate lucrările la noul laminor de europrofile al societății, astfel Hunedoara a devenit singurul producător de acest tip de profile din România, producția efectivă începând din ianuarie 2014. Investiția în laminorul de europrofile se ridică la suma de 43,4 milioane euro și face parte dintr-un program prevăzut pentru 2011-2014 în valoare totală de 69 de milioane de euro. Scopul acestui program de investiții este „atât de a asigura materiile prime necesare pentru unitățile de producție a țevilor din România, cât și creșterea competitivității produselor la nivel internațional”, conform declarației lui Andre Bock, vicepreședintele grupului ArcelorMittal.

Produsele laminate europrofil sunt deosebit de cerute pe piața din România, precum și în țările învecinate, iar cel mai apropiat producător se afla în Cehia. În prezent, necesarul de europrofile în România este asigurat doar din importuri.

În următorii cinci ani ArcelorMittal Hunedoara trebuie să atingă o productivitate anuală de 2.000 de tone de oțel per salariat. Ținta a fost anunțată de conducerea Grupului siderurgic, la Luxemburg, în cadrul Comitetului European de Întreprindere.

În prezent, productivitatea muncii la fosta Siderurgică este de nouă ori mai mică. Ea se cifrează la 220 de tone de oțel per salariat pe an, în condițiile în care unitatea anunța o producție de 150.000 de tone de oțel în 2013 și aproximativ 680 de angajați.

Este, însă, de așteptat ca productivitatea de la Hunedoara să facă un salt chiar începând de anul acesta datorită investiției făcute în noua linie de laminare, care va produce între 200.000 și 250.000 de tone de oțel în primul an de funcționare. Cu cele 150.000 de tone care sunt realizate deja, Hunedoara va ajunge la o producție de 350.000-400.000 de tone la finele lui 2014 și, dacă numărul de salariați va rămâne același, la o productivitate a muncii de 514-588 de tone per salariat, de două ori mai mare decât cea actuală. Indicele va ajunge la cel puțin 808 tone atunci când laminorul nou va atinge capacitatea maximă de funcționare și, împreună cu instalațiile vechi, va produce 550.000 de tone de oțel pe an.

1.3. Managementul firmei și structura acționariatului

Conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S.C. ArcelorMittal Hunedoara S.A. din data de 23 iulie 2012 și a Hotărârii nr. 2 a Consiliului de Administrație al ArcelorMittal Hunedoara S.A. din data de 07.10.2012: ”Capitalul social al S.C. ArcelorMittal Hunedoara S.A. este de 496.997.005 RON împărțit în 198.798.802 acțiuni nominative, în valoare nominală de 2,5 RON fiecare, subscris și vărsat în întregime de acționari”. Structura acționariatului este reprezentată în tabelul nr. 1.1. Structura acționariatului S.C. ArcelorMittal Hunedoara S.A.:

Sursa: Raportul anual CNVM al S.C. ArcelorMittal Hunedoara S.A.

Conducerea societății este asigurată de consiliul de administrație și de conducerea executivă. Consiliul de administrație al S.C. ArcelorMittal Hunedoara S.A. este alcătuit din 5 membri: Dl. Augustine Kochuparampil – VP ArcelorMittal; Dl. Bernhard Klaus Gabel – Director Departament juridic pe Europa Centrală și de Est; Dl. Goenka Deepak – Controlul afacerilor în Europa de Est. Analiză & Control financiar afaceri; Dl. Krzysztof Józef Lis – CMO Bussiness Unit East LCE și Dna. Stephane Marie Michon – Director Departament Resurse & Dezvoltare din ArcelorMittal Long Europe. Conducerea executivă este formată la rândul ei din 9 membri în funcție de departamentul condus, și anume: General Manager – Dl. Patan Remus; Financiar Manager – Dl. Amit Dasgupta; Mentenanță Manager – Dl. Zgripcea Laurențiu; Resurse Umane Manager – Dl. Redinciuc Dorin; Vânzări Manager – Dl. Blejan Dan; Calitate Manager – Dna. Cristea Ileana; Sănătate în Muncă Manager – Dl. Jita Tibi; Secția Oțelărie Manager – Dl. Ghilea Ioan și Logistică Manager – Dl. Ungureanu Viorel.

Acționarii principali ai societății sunt ArcelorMittal Holdings AG ZUG CHE (96,4062%), persoane juridice (3,0211%) și persoane fizice (0,5727%). Filialele societății sunt S.C. Mecanica Sider S.A., S.C. Electrosid S.A., S.C. Construct Sis S.A., toate având sediul în România, au fuzionat prin absorbție la începutul anului 2012 rezultând o singură filială – S.C. Mecanica Sider S.A., cu sediul în România; filiala nou rezultată a cumulat domeniile de activitate ale filialelor existente: întreținere și reparații; reparații electrice și construcții și reparație zidărie refractară.

Dezvoltând o viziune ce reflectă ambiția companiei de a deveni instituția din industria oțelului cea mai admirată de pe glob, care demonstrează excelență în fiecare aspect al operațiilor de afaceri derulate, Mitall Steel își propune să devină lider al industriei în privința dezvoltării durabile, prin integrarea practicilor responsabile în strategiile de afaceri și în operațiile de zi cu zi. Pentru aceasta, conform declarației președintelui companiei, Lakshmi Mittal, firma a implementat noi politici în domeniul resurselor umane, protecției mediului, sănătății și securității muncii, a adoptat o abordare integrată a sustenabilității corporative ce reunește domeniile sănătății și securității muncii, mediu și responsabilitate socială corporatistă.

Capitolul 2

Analiza financiar-contabilă a întreprinderii

2.1. Bilanțul contabil – sursă informațională de bază a analizei financiare

Bilanțul este un document care prezintă situația patrimonială a unei întreprinderi, care sintetizează la un moment dat, ansamblul drepturilor și angajamentelor ce caracterizează atât situația juridică, cât și situația financiară a acesteia. Pentru a caracteriza lichiditatea unei întreprinderi, atât în studiile de bonitate realizate de bănci, în cazul solicitării de credite, precum și în studiile de evaluare se

folosesc următorii indicatori (tabelul 2.1.):

Tabelul 2.1. Ratele de lichiditate

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

Rata lichidității curente sau generale reflectă posibilitatea activelor circulante de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface datoriile curente exigibile. Plaja de referință a acestui indicator este de minim 2 și maxim 2,5. În anul 2011 valoarea totală a datoriilor curente depășește valoarea activelor circulante, ceea ce determină ca acest indicator să fie subunitar.

Acest lucru provoacă managerului financiar un disconfort de finanțare a datoriilor, care provine din finanțarea unor achiziții pe termen lung din resursele pe termen scurt ceea ce determină lipsa capacității de plată pe termen scurt. Însă, ca tendință, se înregistrează o creștere a indicatorului în perioadele următoare, respectiv în anii 2012 și 2013, apropiindu-se cât mai mult de valoarea ideală. Aceasta ilustrează faptul că în cadrul întreprinderii s-au luat măsuri pentru îmbunătățirea capacității de plată a întreprinderii pe termen scurt și respectiv pentru creșterea lichidității.

Lichiditatea imediată apreciază măsura în care datoriile exigibile pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităților bănești; pune în corespondență elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt. Intervalul de referință al indicatorului este cuprins între 0,35 și 0,65. În cazul întreprinderii analizate, în anul 2011 valoarea acestui indicator este sub limita considerată normală ceea ce reflectă o gestiune necorespunzătoare a creanțelor și al activului circulant sub aspectul lichidității. Pe parcursul celorlalte perioade analizate însă, se remarcă faptul că acest indicator are o evoluție foarte bună, atingând chiar valoarea de 0,59 în anul 2013 ceea ce denotă faptul că întreprinderea își îmbunătățește strategiile, dispunând astfel de lichidități pentru a putea achita datoriile pe termen scurt.

În ceea ce privește rata lichidității reduse, aceasta exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe, investiții financiare pe termen scurt și disponibilități. Valorile de referință sunt încadrate între 0,65 și 1.

Ca și în cazul celorlalți doi indicatori de analiză ai lichidității, în ceea ce privește lichiditatea redusă, anul 2011 reflectă o valoare sub limita minimă a acestuia. Ca și evoluție însă, aceasta este pozitivă, ajungând în anul 2012 la valoarea de 0,72, iar în anul 2013 la valoarea de 1,18, devenind astfel supraunitară. Acest lucru semnifică faptul că întreprinderea își poate rambursa datoriile pe termen scurt pe seama creanțelor și disponibilităților bănești. Deși situația întreprinderii nu este alarmantă, trebuie adoptate măsuri pentru menținerea și chiar creșterea lichidității în perioadele următoare.

Lichiditatea globală a activului total se apreciază în funcție de lichiditatea activelor care îl compun, în timp ce exigibilitatea globală a pasivului se apreciază în funcție de proporțiile relative dintre capitalurile proprii, obligațiile pe termen lung și cele de pe termen scurt.

Aprecierea solvabilității se realizează cu ajutorul activului net contabil (ANC), dar și cu ajutorul unor indicatori care reflectă stabilitatea pe termen lung și structura financiară a întreprinderii, cum ar fi: solvabilitatea generală: .

Acest indicator măsoară securitatea de care se bucură creditorii întreprinderii pe termen lung și scurt și marja de creditare a acesteia. Nivelul minim acceptat este de 1,66; sub acest nivel societatea aflându-se în pericolul incapacității de plată, iar nivelul optim este considerat a fi 3.

Tabelul 2.2. Solvabilitatea generală

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

În cazul întreprinderii analizate (tabelul 2.2.) observăm o fluctuație a acestui indicator de la valoarea de 1,88 în anul 2011, adică peste nivelul minim (ceea ce semnifică faptul că întreprinderea este capabilă să facă față plăților, întrucât totalul activelor depășește valoarea totală a datoriilor), la valoarea de 1,22 în anul 2012, scădere cauzată de apariția împrumuturilor de la entitățile afiliate cu o scadență mai mare de un an; societatea înregistrează apoi o creștere în anul 2013, atingând valoarea de 4,5 astfel încât situația financiară de ansamblu a întreprinderii se îmbunătățește, aceasta își achită datoriile cu scadența mai mare de un an și le diminuează pe cele plătibile într-o perioadă de un an.

Activul net contabil (ANC) sau situația netă (SN) exprimă activul neangajat de datorii, respectiv mărimea capitalurilor proprii ce poate fi distribuită proprietarilor după lichidarea datoriilor. Activul net contabil constituie în același timp și o garanție pentru creditorii societății în cazul evoluției nefavorabile a activității sale:

ANC = Total Activ – Total datorii

În tabelul 2.3. este prezentat activul net contabil calculat pentru întreprinderea analizată.

Tabelul 2.3. Activul net contabil

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

∆SN (2012-2011) = 68.590.405 – 204.036.707 = − 135.446.302 RON

∆SN (2013-2012) = 348.375.454 – 68.590.405 = 279.785.049 RON

Variația situației nete între anii 2011-2012 este negativă, fapt ce demonstrează că întreprinderea întâmpină anumite probleme în ceea ce privește gestiunea activelor și datoriilor, cauzată de reducerea capitalurilor proprii care au dus la contractarea unor împrumuturi. Însă, în cursul anului 2013 se înregistrează o creștere semnificativă, astfel variația situației nete devine pozitivă, iar valoarea averii acționarilor crește considerabil în acest an, cu preponderență datorită creșterii capitalului subscris vărsat, dar și datorită creșterii rezervelor, ceea ce reflectă o bună gestiune financiară.

Întocmirea bilanțului financiar se poate realiza prin 2 metode și anume: metoda adițională și metoda deductivă.

Conform metodei adiționale bilanțul se prezintă sub forma următoare (tabelul 2.4.):

Tabelul 2.4. Bilanțul financiar întocmit pentru perioada 2011-2013

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

Metoda deductivă propune următoarea formă a bilanțului financiar,

prezentată în tabelul 2.5.:

Tabelul 2.5. Bilanț financiar realizat pentru perioada 2011-2013

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

Rezultatele obținute în cazul aplicării acestei metode coincid cu cele rezultate în urma utilizării metodei adiționale.

2.2. Indicatori de echilibru financiar

Analiza echilibrului financiar presupune calcularea a trei indicatori fundamentali, respectiv fondul de rulment financiar (FRF), nevoia de fond de rulment (NFR) și trezoreria netă (TN).

Tabelul 2.6. Fondul de rulment propriu și fondul de rulment străin

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

În perioada 2011-2013 valoarea fondului de rulment este asigurată în cea mai mare parte de FRS (15.960.124 RON în anul 2011 și 189.619.344 RON în anul 2012) a cărui valoare este în creștere, întrucât FRP are o valoare negativă (85.272.530 RON în anul 2011, respectiv 181.916.671 RON în anul 2012) ceea ce semnifică faptul că întreprinderea nu se poate bucura de o autonomie prea mare privind finanțarea investițiilor. Însă, această situație se schimbă în anul 2013 când FRS (6.810.676 RON) are o valoare mult mai mică decât FRP (50.973.401 RON), fapt ce demonstrează că activitatea întreprinderii se ameliorează, iar în cadrul acesteia se iau măsuri pentru îmbunătățirea situației financiare.

Tabelul 2.7. Fondul de rulment financiar

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

∆FRF (2012-2011) = 7.702.673 – (−69.312.406) = 77.015.079 RON

∆FRF (2013-2012) = 57.784.077 – 7.702.673 = 50.081.404 RON

Valoarea negativă a fondului de rulment financiar (FRF<0) din anul 2011 reflectă absorbirea unei părți din resursele temporare pentru finanțarea unor nevoi permanente în valoare de 69.312.406 RON, contrar principiului de finanțare: nevoilor permanente li se alocă resurse permanente. Aceasta semnifică o mărime inferioară a activelor circulante (162.414.728 RON) față de cea a datoriilor de până la un an (231.727.134 RON). Drept urmare, întreprinderea nu va putea să-și achite imediat datoriile cu scadență apropiată, dacă i se va impune acest lucru de către creditorii săi.

Însă, pe parcursul perioadelor următoare, în anii 2012 și 2013 se remarcă o creștere a fondului de rulment financiar și o ameliorare a situației întreprinderii. Întrucât fondul de rulment este pozitiv (FRF>0) în anii 2012-2013 și crescător, capitalurile permanente finanțează o parte din activele circulante, după finanțarea integrală a imobilizărilor nete. Această creștere semnifică un excedent de resurse cu scadența mai mare de 1 an în raport cu mijloacele cu durata de exploatare mai mare de 1 an. Acest excedent de 7.702.673 RON (în anul 2012), respectiv de 57.784.077 RON (în anul 2013) este utilizat pentru finanțarea parțială a nevoilor cu scadența mai mică de 1 an. Această situație pune în evidență fondul de rulment financiar ca expresie a realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției la înfăptuirea echilibrului financiar pe termen scurt. Pe baza informațiilor oferite de partea de jos a bilanțului financiar (tabelul 2.8.):

FRF = [(M < 1 an) + MT] – (R < 1 an).

Tabelul 2.8. Fondul de rulment fianciar

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

Indiferent de modalitatea de calcul, în logica financiară există doar un singur fond de rulment (rezultatele obținute prin cele două formule coincid). În acest caz valoarea negativă din anul 2011 a fondului de rulment semnifică faptul că activele circulante transformabile în lichidități sunt insuficiente pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt și reflectă o stare de dezechilibru, o situație defavorabilă sub aspectul solvabilității.

Îmbunătățirea situației financiare este ilustrată prin înregistrarea unui fondul de rulment financiar pozitiv în anii 2012-2013, care în această situație reflectă faptul că activele circulante transformabile în lichidități într-un termen scurt, vor permite nu numai rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, ci și degajarea de lichidități excedentare destinate să anihileze eventualii factori nefavorabili privitor la vânzarea activelor în viitor.

Formula de calcul utilizată pentru necesarul de fond de rulment este ilustrată în tabelul 2.9.: NFR = (M < 1 an) – [(R < 1 an) − CBTS], unde CBTS = credite bancare pe termen scurt și sunt egale cu zero pe întrega periodă analizată.

Tabelul 2.9. Necesarul de fond de rulment

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

Valoarea negativă a nevoii de fond de rulment înregistrată pe toată perioada analizată semnifică un excedent de resurse temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante, sau necesități temporare mai mici decât sursele temporare posibile de imobilizat. Această situație poate fi apreciată favorabil, întrucât în anul 2012, este rezultatul accelerării rotației activelor circulante și al angajării de datorii cu scadențe mai mari, adică s-au urgentat încasările și s-au relaxat plățile. Nevoia de fond de rulment negativă constituie o sursă temporară, care nu trebuie finanțată, ci dimpotrivă ea finanțează fondul de rulment și trezoreria.

TN = FRF – NFR sau TN = MT – CBTS.

Tabelul 2.10. Trezoreria netă

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

Pe parcursul perioadei analizate se înregistrează o trezorerie pozitivă (tabelul 2.10.), iar ca tendință se observă o creștere a acestui indicator. În această situație, trezoreria netă pozitivă (FRF > NFR) este rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii, iar excedentul de finanțare se va regăsi sub forma disponibilităților bănești în conturi bancare și în casă. Din analiza trezoreriei de la un exercițiu la altul, se desprinde un indicator cu o deosebită putere de sinteză numit cash-flow: CF = TN1 − TN0.

CF (2012-2011) = 56.604.527 − 31.525.749 = 25.078.778 RON

CF (2013-2012) = 59.352.520 – 56.604.527 = 2.747.993 RON

Cash-flow-ul pozitiv înregistrat pe parcursul perioadei analizate se interpretează ca o creștere a capacității reale de finanțare a investițiilor. Aceasta reprezintă o îmbogățire a activului real, o confirmare a majorării averii proprietarilor.

2.3. Echilibrul financiar al întreprinderii, component al echilibrului financiar economic

În anul 2011 se observă o situație mai delicată a întreprinderii, întrucât fondul de rulment financiar înregistrează o valoare negativă (69.312.406 RON) ceea ce creează un disconfort întreprinderii pentru că nu-și poate onora obligațiile pe termen scurt.

De asemenea, în perioada 2011-2012 fondul de rulment financiar (net) este format din fondul de rulment străin, ponderea acestuia fiind majoritară. Acest lucru semnifică faptul că echilibrul financiar din partea de sus a bilanțului se realizează în cea mai mare parte pe seama datoriilor financiare pe care societatea le contractează.

Un fond de rulment străin excedentar este rezultatul unei politici generale de prudență din partea factorilor de decizie ai întreprinderii, dar presupune un cost de oportunitate (adică diferența dintre rentabilitatea activității economice a întreprinderii și costul capitalurilor împrumutate). Situația întreprinderii se îmbunătățește, în perioada următoare a anului 2013 când fondul de rulment propriu depășește fondul de rulment împrumutat ceea ce demonstrează recuperarea autonomiei financiare a întreprinderii și ameliorarea situației financiare.

La sfârșitul fiecărui exercițiu contabil, întreprinderea obține un rezultat care apare ca o consecință globală a activității sale. Incidența rezultatului asupra bilanțului poate fi pusă în evidență diferit, în funcție de rezultatul pozitiv sau negativ. În cazul întreprinderii analizate rezultatele din perioada 2011-2013 sunt puse în evidență prin intermediul tabelelor 2.11.:

Tabelul 2.11. Rezultatul echilibrului financiar în anul 2011

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

Tabelul 2.12. Rezultatul echilibrului financiar în anul 2012

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

Tabelul 2.13. Rezultatul echilibrului financiar în anul 2010

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

Beneficiu/Rezultat = Total activ/Total pasiv – (Capitaluri proprii + Datorii)

2.4. Ratele de structură ale activului și pasivului bilanțier

Ratele de structură reflectă apartenența sectorială și depind de natura activității întreprinderii, astfel principalii coeficienți de structură ai activului cu o valoare informațională deosebită sunt:

Rata activelor imobilizate (Ri), calculată ca raport între activele imobilizate și totalul bilanțului, reprezintă de fapt ponderea elementelor patrimoniale ce servesc permanent întreprinderea, în totalul patrimoniului. Formula utilizată pentru calculul acestei rate este: Ri = x 100.

Ri2011 =x100 = 62,72%; Ri2012 =x100 = 63,86%;

Ri2013 =x100 =64,89%; Indicii: i2012/2011= 1,018; i2013/2012 = 1,016;

Abaterea: ∆2012-2011 = 1,14; ∆2013-2012 = 1,03.

Din calcul, se constată faptul că activele imobilizate dețin o pondere însemnată (62,72% în anul 2011; 63,86% în anul 2012 și 64,89% în anul 2013) în totalul activelor societății. Se constată, de asemenea, o evoluție ascendentă a acestei rate: creștere cu 1,8% în 2012 față de 2011, și cu 1,6% în 2013 față de 2012.

Ponderea imobilizărilor corporale reflectă gradul de imobilizare a activității, adică măsura în care depinde desfășurarea procesului de exploatare de latura sa tehnică și se determină pe baza relației: RiC = x 100.

RiC2011 = x100 = 61,01%; RiC2012 = x100 = 63,81%;

RiC2013 = x100 = 64,86%; Indicii: i2012/2011 = 1,045; i2013/2012 = 1,016;

Abaterea: ∆2012-2011 = 2,8; ∆2013-2012 = 1,05.

Rata imobilizărilor corporale înregistrează o valoare relativ mare și crescătoare pe perioada 2011-2013 ceea ce demonstrează ramura industrială a societății, care folosește o infrastructură importantă, solicită echipamente costisitoare și prezintă astfel un proces tehnologic complex. Această rata măsoară capacitatea întreprinderii de a rezista în cazul unei crize, de a se adapta la schimbarea bruscă a tehnicii sau a cerințelor pieței, iar în acest caz, din cauza ponderii ridicate a imobilizărilor corporale se operează mai dificil o conversie a activelor sale în disponibilități. Se observă, și aici, o evoluție ascendentă a ratei: creștere cu 4,5% în 2012 față de 2011, și cu 1,6% în 2013 față de 2011.

Ponderea imobilizărilor financiare exprimă gradul de implicare al unității în activități financiare de plasare a capitalului excedentar, în finanțarea activității altor firme, prin deținerea de participații, investiții de portofoliu și împrumuturi acordate pe termen mediu și lung. Ea se calculează astfel: RiF = x 100.

RiF2011 =x100 = 1,69%; RiF2012 =x100 = 0,01%;

RiF2013 =x100 = 0,72%; Indicii: i2012/2011 = 0,005; i2013/2012 = 72.

Abaterea: ∆2012-2011 = −1,68; ∆2013-2012 = 0,71.

Ponderea acestei rate este foarte redusă, înregistrând o scădere de 99,5% în anul 2012 față de anul 2011, respectiv o creștere de 72% în anul 2013 față de anul 2012, dar rămâne în continuare subunitară. Acest lucru înseamnă că puterea economică și financiară a întreprinderii nu permite acesteia să efectueze investiții financiare, și cu atât mai mult implicarea în activitatea financiară a altor firme.

Ponderea activelor circulante materiale caracterizează gradul de stocaj înregistrat de unitate, interpretarea sa făcându-se în strânsă corelație cu obiectul de activitate, politica generală a întreprinderii și caracterul procesului de exploatare. Se calculează pe baza relației: RAC = x 100.

RAC2011 = x100 = 37,27% ; RAC2012 =x100 = 36,12%;

RAC2013 =x100 = 35,10%; Indicii: i2012/2011 = 0,969; i2013/2012= 0,971;

Abaterea: ∆2012-2011 = −1,15; ∆2013-2012= −1,02.

Societatea analizată are o pondere relativ scăzută a activelor circulante în totalul mijloacelor economice ale întreprinderii. Acestea înregistrează o scădere, diminuându-se cu 0,31% în anul 2012 față de anul 2011, respectiv cu 0,29% în anul 2013 față de anul 2012. Însă, în condiții normale se consideră ca fiind echilibrat un nivel de aproximativ 30% a ponderii activelor circulante în ramurile industriale, respectiv de 40-45% în construcții și comerț, deci se poate spune că rezultatele obținute se încadrează în nivelurile optime.

Între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante se formează relația:

RAI + RAC = 1.

Ponderea creanțelor comerciale reflectă politica de credit comercial, exprimând portofoliul de creanțe din patrimoniul unității și mărimea termenului de decontare acordat clienților, fiind determinată pe baza relației:

RC =x 100.

RC2011 =x100 = 0,42%; RC2012 =x100 = 1,88%;

RC2013 =x100 = 0,78%; Indicii: i2012/2011 = 4,476; i2013/2012 = 0,414;

Abaterea: ∆2012-2011 = 1,46; ∆2013-2012 = −1,1.

Valoarea scăzută a acestei rate reflectă faptul că întreprinderea se află în contact direct cu o clientelă numeroasă ce achită plata în numerar. Această situație se realizează în domeniul comerțului cu amănuntul și prestări de servicii. Se observă o evoluție fluctuantă a ratei, înregistrând o creștere de 4,47% în anul 2012 față de anul 2011 și o scădere de 58,6% în anul 2013 față de anul 2011.

Ponderea disponibilităților caracterizează gradul de lichiditate al activului, valoarea sa informațională crescând în condițiile analizei în dinamică, deoarece exprimă o „îmbogățire” sau o „sărăcire” a trezoreriei și, implicit, a situației financiare, comparativ cu exercițiul anterior. Se calculează în baza relației:

RD = x 100.

RD2011 =x100 = 7,23%; RD2012 =x100 = 15,16%;

RD2013 =x100 = 13,25%; Indicii: i2012/2011= 2,096; i2013/2012 = 0,874;

Abaterea: ∆2012-2011= 7,93; ∆2013-2012 = −1,91.

Din calcul reiese că valoarea disponibilităților este ridicată ceea ce reflectă situația favorabilă a întreprinderii în termeni de echilibru financiar în anul 2011, însă creșterea de 2,09% înregistrată în anul 2012 față de anul 2011 este rezultatul deținerii unor resurse ineficient utilizate, al unor resurse neproductive. În anul următor situația financiară a întreprinderii de redresează, rata scade cu 12,6% față de anul 2012, iar valoarea obținută este rezultatul restabilirii echilibrului financiar.

Coeficienții de structură ai pasivului permit să se reflecte într-o măsură considerabilă politica adoptată de unitate în domeniul finanțării. Astfel, este posibilă caracterizarea gradului de autonomie dar și determinarea stabilității resurselor de finanțare ale întreprinderii, adică gradul de îndatorare al acesteia, prin intermediul următorilor indicatori:

Autonomia financiară globală care exprimă în esență gradul de finanțare al elementelor de activ pe seama resurselor proprii și poate fi determinată astfel: RAFG = x 100.

RAFG2011 =x100= 43,15%; RAFG2012 =x100 = 15,14%;

RAFG2013 =x100 = 76,27%; Indicii: i2012/2011 = 0,350; i2013/2012 = 5,037;

Abaterea: ∆2012-2011= −28,01; ∆2013-2012 = 61,13.

Autonomia financiară la termen, reliefată prin următoarele rate ce sunt considerate mai expresive decât autonomia financiară globală, deoarece exprimă structura capitalurilor permanente care asigură o finanțare îndelungată (pe o perioadă mai mare de un an) a activității întreprinderii: (1) RAFT = x 100.

RAFT2011=x100 =100%;RAFT2012 =x100=24,14%

RAFT2013 =x100 = 100%; Indicii: i2012/2011 = 0,241; i2013/2012= 4,142;

Abaterea: ∆2012-2011 = −75,86; ∆2013-2012 = 75,86.

Capitalul permanent = Capitalul propriu + Datorii pe termen lung (mai mari de 1 an)

RAFT = x 100

RAFT2011 =x100 = 0%; RAFT2012 =x100 = 314,2%;

RAFT2013 =x100 = 0%; Indicii: i2012/2011 = − ; i2013/2012 = 0;

Abaterea: ∆2012-2011 = 314,2; ∆2013-2012= −314,2.

Stabilitatea resurselor de finanțare reflectă legătura dintre capitalul permanent de care întreprinderea dispune în mod stabil (pe o perioadă mai mare de 1 an) și patrimoniul total. Poate fi apreciată prin următoarele rate:

RSF = x 100

RSF2011 =x100 = 43,15%; RSF2012 =x100 = 62,70%;

RSF2013=x100 = 76,27%; Indicii: i2012/2011 = 1,453; i2013/2012 = 1,216;

Abaterea: ∆2012-2011 = 19,55; ∆2013-2012= 13,57.

RSF = x 100

RSF2011 =x100 = 53,17%; RSF2012=x100 = 34,06%;

RSF2013 =x100 = 22,19%; Indicii: i2012/2011 = 0,640; i2013/2012 = 0,651;

Abaterea: ∆2012-2011 = −19,11; ∆2013-2012= −11,87.

Rata de îndatorare globală măsoară ponderea datoriilor totale față de terți, indiferent de natura lor, în totalul surselor de finanțare și se calculează pe baza relației: RÎG = x 100.

RÎG2011=x100=53,17%;RÎG2012=x100=81,62%;

RÎG2013 =x100 = 22,19%; Indicii: i2012/2011 = 1,535; i2013/2012 = 0,271;

Abaterea: ∆2012-2011 = 28,45; ∆2013-2012 = −59,43.

Societatea analizată înregistrează o stabilitate financiară ridicată, având în vedere trendul ascendent al indicatorului ce reflectă stabilitatea resurselor de finanțare care se înregistrează pe parcursul anilor 2011-2013 (crește cu 45,3% în anul 2012 față de anul 2011 și cu 21,6% în anul 2013 față de anul 2012). De asemenea, întreprinderea dispune de autonomie financiară, capitalul propriu reprezentând în anul 2011 aproape jumătate din valoarea patrimoniului, iar în anul 2013, valoarea acestuia însumând mai mult de 75% din totalul patrimoniului. În anul 2012 rata autonomiei financiare globale scade simțitor (de la 43,15% la 15,14%), depășindu-se limita minimă admisă (1/3 din pasiv), ca urmare a diminuării capitalului propriu. Autonomia financiară la termen este asigurată, având în vedere că societatea nu are datorii mai mari de 1 an, cu excepția anului 2012, când aceasta se confruntă cu probleme financiare ce duc la scăderea capitalului propriu și la contractarea unor împrumuturi cu scadența mai mare de 1 an. Rata de îndatorare globală a crescut simțitor în anul 2012 față de anul 2011 cu 53,5% pe seama obligațiilor pe termen scurt, influențând negativ capacitatea de îndatorare a întreprinderii. Această situație se schimbă în anul 2013 când rata scade cu 72,9% față de anul 2012, ca urmare a rambursării datoriilor cu scadența mai mare de 1 an și a diminuării a celor cu scadența mai mică de 1 an. În concluzie, întreprinderea dispune de stabilitate și autonomie financiară, înregistrând totuși o deteriorare a situației acesteia în anul 2012, comparativ cu anul 2011, însă în perioada următoare se revizuiește politica financiară care determină recuperarea stabilității întreprinderii.

2.5. Ratele de sinteză ale bilanțului

Pentru analiza părții de sus a bilanțului se utilizează, în principal, următorii indicatori:

Rata finanțării stabile a imobilizărilor reflectă măsura în care capitalurile permanente contribuie la finanțarea imobilizărilor din patrimoniul unității, calculându-se pe baza relației: S1 = .

S1.2011==1,50%;S1.2012==0,34%;S1.2013==1,32%

Indicii: i2012/2011 = 0,226; i2013/2012 = 3,882; Abaterea: ∆2012-2011 = −1,16; ∆2013-2012= 0,98.

Coeficientul supraunitar obținut în anii 2011și 2013 (rata crește cu 3,88% în anul 2013 față de anul 2012) reflectă o situație favorabilă întreprinderii pentru că este rezultatul faptului că o parte din resursele stabile finanțează activitatea de exploatare, înregistrându-se astfel și un fond de rulment pozitiv. Diminuarea raportului cu 77,4% evidențiază situația dificilă din anul 2012 comparativ cu anul 2011, cauzată de scăderea drastică a resurselor stabile, mai cu seamă a capitalurilor proprii, dar și a provizioanelor, în comparație cu diminuarea aproape nesesizabilă activelor imobilizate.

Valoarea raportului nu reflectă însă, întotdeauna realitatea, întrucât comparabilitatea dintre numărător și numitor este adesea denaturată de inflație.

Gradul de autonomie al întreprinderii exprimă proporția în care este asigurată finanțarea activului imobilizat pe seama resurselor proprii. Acesta este calculat pe baza relației: S2 = .

S2.2011==0,68%;S2.2012==0,23%;S2.2013==1,17%

Indicii: i2012/2011 = 0,338; i2013/2012 = 5,086; Abaterea: ∆2012-2011 = −0,45; ∆2013-2012 = 0,94.

Mărimea subunitară a coeficientului obținută în perioada 2011-2012 (coeficientul scade cu 66,2% în anul 2009 față de anul 2011) indică faptul că unitatea nu acoperă integral pe seama resurselor proprii valoarea activelor de lungă durată ceea ce limitează sfera decizională a întreprinderii, întrucât în această situație este constrânsă să apeleze la resurse externe de natura împrumuturilor. Creșterea raportului în anul 2013 față de anul 2012 cu 5,08% semnifică o ameliorare a situației, întreprinderea acoperindu-și astfel nevoile din resursele proprii, iar excedentul obținut servește ca resursă de finanțare a activelor circulante.

Se poate spune că situația întreprinderii este stabilă din punct de vedere al independenței financiare așa cum arată ratele prezentate; cu mici probleme în anul 2012 privind existența resurselor proprii și cu recuperarea independenței financiare în anul următor prin rambursarea împrumuturilor contractate și stabilizarea situației financiare.

Coeficienții de sinteză calculați pe baza părții de jos a bilanțului exprimă modul și, mai ales, echilibrul de finanțare pe termen scurt pentru că aceste elemente pot fi transformate în bani, respectiv devin scadente într-o perioadă mai mică de un an. Principalii coeficienți calculați sunt: rata lichidității generale, coeficientul lichidității imediate și rata lichidității reduse.

2.6. Ratele de rotație ale bilanțului

Spre deosebire de coeficienții de structură și de sinteză care asigură o analiză statică a datelor cuprinse în bilanț, coeficienții de rotație vizează aspectele dinamice.

Coeficienții de rotație utilizați frecvent în analiza pe baza datelor din bilanț sunt:

Viteza de rotație a stocurilor, determinată pe baza relației:

R1a = , unde Aprovizionări = Cheltuieli cu materii prime + Alte cheltuieli materiale + Alte cheltuieli din afară + Cheltuieli cu mărfurile + Cheltuieli cu personalul + Cheltuieli privind prestațiile externe + Cheltuieli privind amortizarea.

R1a2011==4,67; R1a2012==3,59; R1a2013==8,42.

și, derivat din aceasta, perioada de rotație a stocurilor (în zile):

R1b = x360.

R1b2011 =x 360 = 72 zile; R1b2012 =x 360 = 97,2 zile;

R1b2013 =x 360 = 39,6 zile.

Viteza de rotație a creanțelor-clienți este calculată pe baza relației:

R2a =

R2a2011 == 177,32; R2a2012 == 29,94;

R2a2013==53,57.

Pornind de la formula anterioară, durata de încasare a creanțelor comerciale (în zile) se determină astfel: R2b = x 360.

R2b2011 =x 360 = 2,03 zile; R2b2012 =x 360 = 12,02 zile;

R2b2013 =x 360 = 6,71 zile.

Viteza de rotație a datoriilor-furnizori, calculată pe baza relației:

R3a = , unde Cumpărări = Cheltuieli cu materii prime + Alte cheltuieli materiale + Alte cheltuieli din afară + Cheltuieli privind prestațiile externe.

R3a2011==50,76; R3a2012==6,46; R3a2013==4,41.

Și derivat din aceasta, termenul de plată al furnizorilor: R3b=x360.

R3b2011 =x 360 = 7,09 zile; R3b2012 =x 360 = 55,70 zile;

R3b2013 = x 360 = 81,45 zile.

Se observă că durata de rotație a furnizorilor este mai mică decât durata acumulată de rotație a stocurilor ceea ce semnifică faptul că firma nu poate finanța întregul ciclu de producție (comercializare) pe seama resurselor procurate de la furnizori. Numărul mare de zile în care sunt stocate bunurile în unitate afectează situația întreprinderii pentru că stocurile nu pot fi utilizate în procesul de producție, aprovizionările cu stocuri nu au un proces ritmic și există riscul de a înregistra stocuri cu mișcare lentă sau greu vandabile. În anul 2013 se remarcă o schimbare a situației întrucât durata de rotație a furnizorilor depășește durata de rotație a stocurilor ceea ce demonstrează că metodele de aprovizionare a întreprinderii se modifică în sensul îmbunătățirii situației financiare a acesteia.

Rata de rotație a activelor prin care se compară întreaga activitate desfășurată cu patrimoniul aflat la dispoziția unității, măsurând intensitatea cu care este utilizată averea pentru a crea plusvalori: R4 = .

R4.2011==1,35; R4.2012==0,35; R4.2013==0,63.

În general, perioadele caracterizate de o rată de rotație a activelor mai mare, cum este cazul nostru în anul 2011 au o marjă de profit mai mică și invers, cele cu marje de profit mai ridicate au rate de rotație a activelor mai mici așa cum se întâmplă în perioada 2012-2013.

Rata de rotație a capitalurilor proprii măsoară rentabilitatea utilizării capitalurilor proprii puse la dispoziția unității de către proprietari sau dobândite prin autofinanțare, fiind calculată pe baza relației: R5 = .

R5.2011==3,14; R5.2012==2,35; R5.2013==0,82.

Valoarea acestui indicator este în descreștere ca urmare a situației dificile prin care trece întreprinderea în anul 2012 ce influențează într-un mod negativ vânzările, dar și structura capitalului propriu care este în scădere; și a încercării de redresare a situației financiare din anul 2013 prin creșterea vânzărilor înregistrate de întreprindere și a valorii capitalurilor proprii.

2.7. Analiza fluxurilor financiare

Analiza fluxurilor financiare completează diagnosticul întreprinderii printr-o abordare globală și dinamică. Fluxurile financiare nu apar în mod explicit în bilanț și nici în contul de profit și pierderi.

Tabelul 2.14. Calculul CAF pentru perioada 2011-2012

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

Tabelul 2.15. Tabloul fluxurilor de trezorerie pentru perioada 2011-2013

Sursa: Calcule realizate de autor pe baza datelor preluate din bilanțul financiar contabil.

Variația negativă care se înregistrează în anul 2011, calculată în tabelul 2.15. semnifică un deficit de lichidități ce nu permite întreprinderii să efectueze plasamente sau să dispună de disponibilități. În schimb valoarea pozitivă din perioada următoare, 2012-2013, reflectă un excedent de lichidități față de creditele de trezorerie ceea ce conferă stabilitate întreprinderii din punct de vedere financiar și ajută la realizarea echilibrului pe termen scurt care atenuează dezechilibrul financiar existent pe termen mediu și lung.

Capitolul 3

CONTABILIZAREA, FISCALITATEA ȘI INFORMATIZAREA OPERAȚIUNILOR ECONOMICO-FINANCIARE GENERATE DE EVIDENȚA SALARIALĂ LA S.C. ARCELORMITTAL HUNEDOARA S.A.

3.1. Tipuri de salarizare prezente în România

Corespunzător specificităților întâlnite în activitatea agenților economici și a ramurilor diversificate ale economiei putem întâlni următoarele forme de salarizare:

Salarizarea după timpul lucrat sau în regie

Asigură remunerarea angajaților după timpul lucrat fără să fie precizată expres cantitatea de muncă ce trebuie depusă în unitatea de timp.

Avantajele pe care le prezintă salarizarea în regie sunt: determinarea foarte simplă a fondului de salarii, garanția securității venitului, absența constrangerii angajaților, reducerea costurilor legate de calculul și contabilizarea salariilor.

Salarizarea în acord direct

Presupune salarizarea personalului pe bază de tarife constante pe unitatea de produs sau pe lucrare realizată. Această formă de salarizare este recomandată în acele domenii în care măsurarea muncii se poate face individual.

Salarizarea în acord indirect

Este o formă de salarizare care se aplică în cazul persoanelor ce servesc nemijlocit mai mulți lucrători care sunt plătiți în acord direct. Deși nu participă la transformarea obiectului muncii, aceste persoane creează condiții desfășurării muncii fără întreruperi pentru muncitorii aflați în acord direct.

Salarizarea globală

Este cunoscută și sub denumirea de acord global, fiind utilizată în acele situații în care munca nu poate fi realizată decât în echipă. Practic, șeful grupului de muncă primește retribuțiile totale pe care le împarte membrilor echipei, ținând cont de calificare, timpul de lucru, funcție etc.

Salarizarea în acord progresiv

Se aplică în mod excepțional, fiind caracterizată printr-o creștere mai mare a salariului față de producția obținută de angajat. Acordul progresiv poate fi benefic acolo unde există interes deosebit pentru creșterea producției, însă pentru a stopa epuizarea forței de muncă, se aplică doar pe perioade limitate și cu acordul sindicatelor.

Salarizarea prin cote procentuale

3.2. Contextul legislativ actual privind decontările cu personalul

Datoriile față de salariați au ca obiect calculul și înregistrarea salariilor pe care societatea le datorează acestora, în schimbul muncii prestate. Drepturile și obligațiile angajaților în raport cu societatea sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat anual între administrație și sindicat.

Orice persoană are dreptul la o remunerați financiară în schimbul muncii prestate, fizică sau intelectuală, în condițiile contractului individual de muncă. Elementele salariului sunt menționate în Art. 160: “Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.” Salariul de bază este stabilit în funcție de calificarea persoanei, complexitatea lucrărilor ce revin postului, experiența acumulată și competența profesională.

3.3. Cotele contribuțiilor de asigurări sociale

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 776  din data de 12 decembrie 2013 a fost publicată Legea nr. 340/2013 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014. Potrivit actului normativ, de la 1 ianuarie 2014, cotele de contribuții de asigurări sociale vor rămâne la aceeași valoare ca și în anul 2013, respectiv:

Tabelul 3.1. Contribuțiile CAS pentru anul 2014

În cota de contribuție individuală de asigurări sociale este inclusă și cota de 4,5% aferentă fondurilor de pensii administrate privat, prevăzută de Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014 este de 2.298 lei. Cuantumul ajutorului de deces se stabilește în cazul: asiguratului sau pensionarului, la 2.298 lei; unui membru de familie al asiguratului sau al pensionarului, la 1.149 lei. În anul 2014 valoarea punctului de pensie este de 790,7 lei. În anul 2014 indicele de corecție prevăzut la art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice este de 1,07.

Contribuțiile la șomaj nu au fost modificate comparativ cu anul 2012, acestea fiind: 0,5% – contribuția datorată de angajator; 0,5% – contribuția individuală.

În ceea ce privește CASS, Legea nr. 5/2013 cu privire la bugetul de stat pentru 2013, publicată în Monitorul Oficial nr.106, din 22 februarie și aplicabilă din 25 februarie, menține nivelul contribuției la sănătate la nivelul din 2012, și anume:

Tabelul 3.2. Contribuțiile CASS pentru anul 2014

De asemenea, angajatorii mai datorează o contribuție de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, diferențiate în funcție de clasa de risc, cuprinsă între 0,15% și 0,85%, precum și o contribuție de 0,25% reprezentând Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.

Contribuțiile aferente salariului atât cotele firmei cât și cotele angajaților se virează din contul bancar pe destinații. Contribuțiile se virează la Bugetul Asigurărilor Sociale cu excepția impozitului care se virează la Bugetul Statului.

Termenul de scadență pentru datoriile sociale este lunar până pe 20 ale lunii următoare. Dacă datoriile se plătesc la buget cu întârziere, societatea suportă penalități de 0,5% pe zi din suma datorată fiind nedeductibilă fiscal.

3.4. Venitul salarial

Pe lângă salariul de bază negociat prin contract, angajatul beneficiază de următoarele adaosuri și sporuri. Indemnizațiile sunt sume de bani ce exced salariului de bază care se acordă în funcție de condițiile concrete în care se prestează munca:

Indemnizația de conducere reprezintă suma de bani plătită salariatului, cu scopul de a compensa cheltuielile pe care acesta este nevoit să le efectueze pentru îndeplinirea atribuțiilor de conducere. În sistemul privat, modalitatea de acordare a indemnizației se stabilește prin negociere între salariat și angajator.

Indemnizația de neconcurență. Art. 21 alin. (1) din Codul Muncii precizează: “La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părțile pot negocia și cuprinde în contract o clauză de neconcurență prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său.” Această indemnizație nu este de natură salarială, se negociază și este de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute din ultimile 6 luni.

Indemnizația de delegare sau detașare. Potrivit Art. 44 alin. (2) și Art. 46 alin. (4) din Codul Muncii, angajatul are dreptul la o indemnizație de delegare, respectiv de detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă.

Aceste sporuri pot avea procente diferite în funcție de specificul domeniului de activitate a societății comerciale precum și de numărul orelor suplimentare sau a perioadei de vechime.

Adaosurile ce se pot acorda unui salariat, pe langă salariul de bază, pot fi de forma unor premii acordate din fondul de premiere, a tichetelor de masă, a tichetelor cadou sau tichetelor de creșă. Angajații mai pot primi și o cotă-parte din profit ce se poate repartiza numai cu aprobarea Consiliului de Administrație și care este de până la 10% în cazul societăților comerciale.

3.5. Impozitul pe venitul din salarii

Codul Fiscal consideră venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și se impozitează cu 16% după ce s-au scăzut din venit sumele aferente cotelor asigurărilor sociale și deducerea personală conform Art. 57 alin. (2) din Legea 571/2003.

Persoanle fizice au dreptul la deducerea din venitul realizat a unei sume sub formă de deducere personală, acordată numai pentru veniturile obținute la locul unde se află funcția de bază. Cuantumul acestei deduceri este de 250 de lei și se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1000 de lei. Pentru fiecare persoană aflată în întreținere se mai acordă o deducere suplimentară de 100 lei, acordată numai pentru patru persoane. Sunt considerate persoane aflate în întreținere rudele de gradul unu și doi, ale cărei venituri, impozabile și neimpozabile, nu depășesc 250 lei lunar. În cazul în care veniturile depășesc 1000 de lei, dar nu mai mult de 3000 de lei, se aplică un procent asupra deducerii, utilizând algoritm de calcul din tabelul următor:

Tabelul 3.3. Modul de calcul a deducerii personale și suplimentare

Termenul de plată al impozitului este de 25 ale lunii următoare celei pentru care s-a calculat, fiind prevăzut în Art. 58 din Codul Fiscal.

3.6. Indemnizațiile de concediu medical

Persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate au dreptul, în baza OUG nr. 158/2005 modificată și completată prin OUG 36/2010, pe timpul perioadei în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate. Cele mai întâlnite tipuri de concedii medicale sunt: concediul pentru incapacitatea temporară de muncă, concediul pentru accidente de muncă și concediul de maternitate.

3.6.1. Indemnizația privind concediul pentru incapacitatea temporară de muncă

Concediul pentru incapacitatea temporară de muncă (concediul medical) reprezintă o întrerupere în cursul normal al activității desfășurate de salariat în folosul angajatorului, datorită stării de sănătate. Potrivit dispozițiilor Art 50 lit b) din Codul Muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept în cazul concediului pentru incapacitate de muncă. Suspendarea contractului de mucă are ca efect suspendarea plății drepturilor de natură salarială de către angajator.

Cuantumul indemnizației de asigurări sociale reprezintă produsul dintre un procent determinat și valoarea bazei de calcul, stabilită prin lege. Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boală obișnuită reprezintă 75% din media veniturilor din ultimile 6 luni ce constituie baza de calcul a concediului medical conform Art. 17 alin. (1) din OUG nr. 158/2005.

Pentru stabilirea celor 6 luni, calculul va începe cu luna anterioară lunii de acordare a concediului medical. Indemnizația de boală poate reprezenta 100% din baza de calcul dacă salariatul suferă de afecțiuni grave, precum: tuberculoză, SIDA, cancer de orice tip, boală infecto-contagioasă din grupa A sau în urma unei interveții medico-chirurgicală de urgență.

În urma modificărilor aduse OUG nr. 158/2005 indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi și din Bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate începând cu ziua următoare celor suportate de angajator până la încetarea incapacității de muncă a asiguratului. Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pe bază de certificat medical, calculându-se prin aplicarea unui algoritm:

se determină media zilnică a bazei de calcul a indemnizației

se determină cuatumul indemnizației de concediu medical

CM = × % prevăzut de lege × nr. de zile lucrătoare din concediu

3.6.2. Indemnizația privind concediu pentru accidente de muncă și boli profesionale

În temeiul Art. 1 din Legea nr. 346/2002, asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat și cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecția socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: pierderea, diminuarea capacității de muncă și decesul ca urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Contribuția de asigurare este în sarcina angajatorului și se stabilește în funcție de tarife și clasa de risc, astfel încât să acopere costul prestațiilor și serviciilor pentru cazurile asigurate și cheltuielile pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Cotele de contribuție sunt stabilite în funcție de clasa de risc între 0,15% și 0,85% aplicate asupra fondului total de salarii brute lunarea realizate. Tariful de risc se determină pentru fiecare sector de activitate în funcție de riscul de accidentare și de îmbolnăvire profesională din cadrul sectorului respectiv. Obiectivele asigurării sunt prevăzute la Art. 16 din legea menționată, privind asigurarea pentru accidente și boli profesionale, după cum urmează: prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale; reabilitarea medicală și socioprofesională a asiguraților, victime ale accidentelor de muncă și ale bolilor profesionale, precum și recuperarea capacității de muncă a acestora; acordarea de prestații în bani pe termen lung și scurt, sub formă de indemnizații și alte ajutoare în condițiile prevăzute de lege.

Cuantumul indemnizației reprezintă 80% din media veniturilor salariale brute realizate de către persoanele angajate în ultimile 6 luni, anterioare manifestării riscului. În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizației o constituie media veniturilor salariale lunare brute la care s-a achitat contribuția.

Perioada acordării indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă în cazul accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale este menționată în Art. 35 și Art. 36, numărul total al zilelor fiind de 180 în intervalul de un an, cu posibilitatea de a prelungi această perioadă. Indemnizația este suportată în primele 3 zile de incapacitate de către angajator, iar din a 4-a zi din contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale.

În cazul persoanelor fizice care au încheiate contracte individuale de asigurare, cota de contribuție este de 1%, indiferent de clasa de risc.

Indemnizația privind concediile medicale de maternitate, pentru risc maternal și creșterea copilului

Conform OUG 158/2005 concediul de maternitate este acel concediu de care pot beneficia angajatele înainte și după naștere, în condițiile în care au contribuit la Fondul Național de Asigurări de Sănătate, cu plata unei indemnizații aferente. Acest concediu se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naștere, iar concediu pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naștere. Cuantumul lunar al indemnizației de materniate este de 85%, în conformitate cu Art. 25 din OUG 158/2005, din media veniturilor lunare din ultimile 6 luni, iar indemnizația se suportă integral din Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat.

Privind protecția maternității la locurile de muncă, salariatele gravide sau mame beneficiază de concediu de risc maternal ce nu poate depăși 120 de zile în conformitate cu OUG 96/2003. Pe durata concediului de risc maternal salariata are dreptul la indemnizație de risc maternal, care se suportă din Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat. Cuantumul indemnizației este de 75% din media veniturilor lunare realizate în cele 6 luni anterioare solicitării. Concediul și indemnizația de risc maternal se acordă condiție de stagiu de cotizare.

Persoanele eligibile conform OUG 111/2010 beneficiază de unul dintre următoarele drepturi:

concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an, precum și o indemnizație lunară în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimile 12 luni ce nu poate fi mai mică de 600 lei și nici mai mare de 3400 lei;

concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimile 12 luni ce nu poate fi mai mică de 600 lei și nici mai mare de 1200 lei.

Părintele mai poate beneficia, conform Art.7 din OUG 111/2010, de un stimulent de inserție pe piața muncii în cuantum lunar de 500 de lei, dacă acesta se întoarce la activitatea profesională până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an, doar în cazul în care părintele optează pentru concediul de 1 an de zile.

3.6.4. Indemnizația privind concediul de odihnă

Concediul de odihnă constituie una din formele timpului liber, a cărei necesitate și însemnătate deosebită rezultă din conținutul dispozițiilor legale care îl reglementează, cât și din practica raporturilor sociale de muncă. Codul Muncii actual a abrogat Legea nr. 6/1992 și conține o secțiune (Art. 144 – 153) integrată în Cap. III “Concediile” din Titlul III, “Timpul de muncă și de odihnă” prin care reglementează concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților.

Conform Art. 145 alin (1), durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. Durata efectivă se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual.

Anumite categorii de salariați au dreptul la un concediu suplimentar de odihnă, care se adaugă, anual, la cel de bază. Astfel, Art. 147 alin. (1) din Codul Muncii dispune că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Durata efectivă a acestui concediu se stabilește prin negociere. În conformitate cu Art. 150 alin. (1) din Codul Muncii, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. Pentru calculul indemnizației de concediu se va alege indemnizația mai avantajoasă pentru angajat din următoarele două cazuri :

se va calcula indemnizația folosind media zilnică a veniturilor din luna respectivă multiplicată cu numărul zilelor de concediu

se va calcula media zilnică a drepturilor salariale din ultimile 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul zilelor de concediu.

Indemnizația se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu. Codul Muncii stabilește prin Art. 146 alin. (4) “Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”

3.7. Documente privind evidența salariaților

După conținutul și destinația lor, documentele privind evidența personalului societății se grupează în 2 categorii:

documente privind angajarea și plecarea personalului, a evidenței ecestuia cum ar fi: contractul de muncă, legitimația de serviciu, fișa pentru testarea personalului, registrul cu numere matricole, fișa personală, nota de lichidare, decizia de desfacere a contractului de muncă.

documente privind prezența la lucru a personalului cum sunt: fișa de prezență, fișa de pontaj individuală, fișa de pontaj sau condica de prezență.

Fișa de pontaj individuală – Este un document intern al societății și se completează de către inginerul unității într-un singur exemplar, urmând a fi transmis departamentului financiar-contabil unde va fi folosit pentru completarea foii colective de pontaj. Acest document conține informații despre numărul de ore lucrate de o persoană precum și tipul lucrărilor ce au fost efectuate.

Foaia colectivă de prezență (pontaj) – Informațiile cuprinse în foaia de prezență evidențiază orele lucrate zilnic, a concediilor, absențe sau a programului redus, date ce stau la baza calcului salariului. Aceasta este întocmită de către contabilul societății fiind arhivată în departamentul din care face parte. Alte documente legate de prezența la lucru a personalului sunt biletul de voie, foia colectivă de prezență și registrul pentru evidența prezențelor și absențelor.

Programul Revisal – Registrul general pentru evidența salariaților – Acesta este un program informatic utilizat pentru a declara contractele de muncă, orice modificare a acestora, inclusiv încetarea lor. Această aplicație poate fi folosită gratuit și este disponibilă pentru descărcare pe pagina de internet a Inspecției Muncii. Baza legală pentru înființarea și transmiterea registrului în format electronic la Inspectoriatul Teritorial de Muncă o constituie HG nr. 500/2011, publicată în Monitorul Oficial din 27 mai 2011. Conform Art. 8 alin. (1) din GH nr. 500/2011, angajatorul are obligația de a întocmi un dosar personal pentru fiecare salariat, de a-l păstra în bune condiții la sediul societății, precum și de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.

Dosarul salariatului va cuprinde cel puțin următoarele documente: actele necesare angajării, contractul individual de muncă, actele adiționale și celelalte acte referitoare la modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă, acte de studii/certificate de calificare, precum și orice alte documente care certifică legalitatea și corectitudinea completării în registru.

Refuzul de a pune la dispoziție inspectorului de muncă registrul electronic, precum și dosarul personal al salariaților sau necompletarea elementelor contractului individual de muncă, respectiv netransmiterea registrului în termenele prevăzute, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5000 la 8000 lei.

În urma calculării salariului acesta este înregistrat în contabilitate cu ajutorul documentelor de evidență: lista de avans chenzinal, stat de plată, lista pentru plăți parțiale, lista de indemnizații pentru concediul de odihnă, desfășurătorul indemnizațiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat.

Lista avans chenzinal – Documentul este folosit pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților ca avansuri chenzinale, pentru reținerea prin statele de salarii a avansurilor chenzinale plătite și utilizarea ca document justificativ de înregistrare în contabilitate. Este întocmit lunar, în două exemplare, pe baza documentelor de evidență a muncii, a timpului lucrat efectiv și a certificatelor medicale prezentate. Exemplarul 1 circulă la casieria unității pentru efectuarea plății avansurilor cuvenite și la compartimentul financiar-contabil, ca anexă la exemplarul 2 al registrului de casă. Exemplarul 2 circulă la departamentul care a întocmit lista de avans pentru a servi la întocmirea statelor de salarii la sfârșitul lunii.

Statul de plată – Este un document utilizat pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților, al elementelor necesare determinării obligațiilor fiscale (impozit pe salarii și contribuții obligatorii), pentru furnizarea informațiilor necesare completării fișelor fiscale și pentru reflectarea altor datorii ale salariatului. Este folosit și ca document justificativ de înregistrare în evidența contabilă. Contabilul societății are obligația de întocmi documentul în două exemplare, pe care îl arhivează în cadrul departamentului din care face parte. Exemplarul 1 circulă la casieria unității pentru confirmarea plăților de către salariați.

Lista indemnizațiilor pentru concediul de odihnă – Documentul servește pentru stabilirea drepturilor privind indemnizațiile cuvenite salariaților pe timpul efectuării concediului de odihnă și ca document justificativ de înregistrare în contabilitate. Se întocmește în 2 exemplare de către departamentul financiar-contabil, unde se și arhivează, și circulă la casieria unității pentru efectuarea plății.

Desfășurătorul indemnizațiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat – Este utilizat ca document de centralizare a zilelor de concediu medical, a cazurilor pentru proteze, decese și schimbarea locului de muncă, precum și a indemnizațiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat. Se întocmește într-un singur exemplar de compartimentul financiar-contabil, la sfârșitul fiecărei luni, pe baza certificatelor medicale și a statelor de plată. Acesta se arhivează la departamentul financiar-contabil, anexat la dispoziția de plată privind asigurările sociale. Potrivit OMEF nr. 3512/2008, termenul de păstrare a documentelor financiar-contabile este de 50 de ani pentru statul de plată și 10 ani pentru registrele și documentele justificative contabile.

Nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la păstrarea și arhivarea documentelor justificative și contabile, precum și la reconstituirea documentelor pierdute, substrase sau distruse se sancționează în conformitate cu prevederile Art. 41 alin. (1), pct. 2 lit b) din Legea Contabilității nr 82/1991, cu amendă de la 300 până la 4000 lei.

3.8. Particularități privind Declarația 112

Baza legală pentru Declarația 112 o reprezintă Art. 296^19 din Codul Fiscal modificat de OUG nr. 117/2010. Obligația depunerii declarației revine persoanelor fizice și juridece care au calitatea de angajator, precum și entitățile asimilate angajatorului, care au calitatea de: plătitori de venituri din activități dependente, venituri de natură salarială și asimilate salariilor atât în perioada în care persoanele fizice rezidente sau nerezidente, își desfășoară activitatea cât și pe perioada în care beneficiază de concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate.

Declarația se depune lunar, până în data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează impozitul pe venit și contribuțiile sociale sau trimestrial depunând câte o declarație pentru fiecare lună a trimestrului.

3.9. Monografie contabilă privind înregistrarea salariilor și a contribuțiilor

În luna aprilie, persoana împuternicită, ridică de la bancă cu filă de CEC suma de 16.000 lei și plătește avansul conform listei de avans chenzinal.

Formula contabilă:

La sfârșitul lunii societatea înregistrează pe cheltuieli fondul de salarii în suma de 72.198 lei

Formula contabilă:

Asupra fondului de salarii se calculează și se înregistrează contribuțiile firmei la asigurările sociale folosind procentele prevăzute de lege, prezentate în tabelul următor.

Tabelul 3.5. Contribuțiile aferente întreprinderii

contribuția firmei la Asigurările Sociale

20,8% × 72.198 = 15.017 lei

Formula contabilă:

contribuția firmei la Asigurările Sociale de Sănătate

5,2% × 72.198 = 3.754 lei

Formula contabilă:

contribuția firmei la Fondul de Șomaj

0,5% × 72.198 = 361 lei

Formula contabilă :

contribuția firmei la Fondul de Accidente de Muncă și Boli Profesionale

0,371% × 72.198 = 268 lei

Formula contabilă:

contribuția firmei la Fondul pentru Concedii Medicale

0,85% × 72.198 = 614 lei

Formula contabilă:

contribuția firmei la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale

0,25% × 72.198 = 180 lei

Formula contabilă:

Apostol Ionela este angajată, cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată, în cadrul societății unde obține un salariu de 1.170 lei. Angajata are în întreținere o persoană și primește 21 de tichete de masă cu o valoare de 9 lei/tichet. Conform contractului de muncă negociat între angajat și angajator, pentru vechimea în muncă primește un spor de 5% aplicat asupra salariului de bază.

1170 lei x 5% = 59 lei

Din veniturile brute ale angajaților se înregistrează și se rețin contribuțiile la asigurările sociale și impozitul pe venit. Procentele acestora sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 3.6. Contribuțiile aferente angajatului

Pentru a calcula valoarea deducerii se va folosi algoritmul de calcul prezentat în “Tabelul nr. 3.. Modul de calcul a deducerii personale și suplimentare”.

Cota de 16% aferentă impozitului pe venit se aplică asupra sumei rezultate din însumarea venitului net cu venitul aferent tichetelor de masă minus deducerea personală și cea suplimentară. Pentru calculul deducerii, venitul brut lunar a rezultat din însumarea salariului brut și a veniturilor din tichetele de masă.

Tabelul 3.7. Calculul salariului (lei)

După ce s-a efectuat calculul salariului și a contribuțiilor, acestea se înregistrează în contabilitate cu ajutorul contului “421 – Personal salarii datorate”.

Formula contabilă:

În data de 10 mai se înregistrează plata salariului din contul bancar în sumă de 555 lei și acordarea tichetelor de masă salariatului în valoare de 189 lei.

Formula contabilă:

Formula contabilă:

În data de 18 mai, societatea plătește din contul bancar contribuțiile aferente salariului și impozitul pe venit al salariatului, cu excepția contribuției la fondul de șomaj ce revine firmei.

Formula contabilă:

În data de 26 mai societatea virează la Bugetul Asigurărilor Sociale suma de 461 lei reprezentând contribuția firmei la fondul de șomaj și înregistrează penalități pentru cele 6 zile de întârziere. Penalitățile se vor înregistra cu ajutorul contului “6581 – Despăgubiri, amenzi și penalități”.

Penalități = 361 lei × 0,5% × 6 zile = 11 lei

Formula contabilă:

În luna februarie angajatul Anghel Ionel beneficiază de 15 zile de concediu medical în perioada 11 – 25 februarie 2014. Veniturile brute ale angajatului pe ultimile 6 luni (august 2013 – ianuarie 2014) au fost 8.400 lei iar numărul zilelor lucrătoare în cele 6 luni a fost 120 de zile. Pentru a stabili valoarea indemnizației privind concediul medical, se calculează venitul brut pe zi, realizat de către angajat, urmând să se determine cuantumul indemnizației zilnice de concediu aplicând cota de 75% stabilită prin lege. Calculul venitului brut pe zi se determină:

În următoarea etapă se determină indemnizația zilnică de concediu medical. CM = × % prevăzut de lege; CM = 70 × 75% = 52,5 lei/zi

În perioada de concediu, conform legii, primele 5 zile se suportă pe cheltuiala fiermei iar următoarele zile se suportă de la Bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Calculul se face la zile lucrătoare, fără sâmbete, duminici și sărbători legale. În primele 5 zile calendaristice 11 – 15 februarie, toate cele 5 zile sunt lucrătoare. 5 zile × 52,5 lei/zi = 263 lei. În următoarele 10 zile calendaristice, numai 6 zile sunt lucrătoare. 6 zile × 52,5 lei/zi = 315 lei. După calculul indemnizației pentru concediu medical la valoarea brută, în sumă de 578 lei pentru un total de 11 zile lucrătoare, aceasta se înregistrează în contabilitate cu ajutorul contului "423 Personal – ajutoare materiale datorate".

Formula contabilă:

În următoarea etapă se calculează și se înregistrează contribuțiile firmei, aplicate doar sumei ce îi revine societății, utilizând formulele de calcul din următorul tabel.

Tabelul 3.8. Contribuțiile firmei la asigurările sociale privind concediul medical.

Toate contribuțiile firmei se înregistrează pe cheltuieli după cum urmează:

contribuția firmei la Asigurările Sociale

Formula contabilă:

contribuția firmei la Asigurările Sociale de Sănătate

5,2% × 263 = 14 lei

Formula contabilă:

contribuția firmei la Fondul de Șomaj

0,5% × 263 = 1 leu

Formula contabilă:

contribuția firmei la Fondul de Accidente de Muncă și Boli Profesionale

Formula contabilă:

contribuția firmei la Fondul pentru Concedii Medicale

0,85% × 263 = 2 lei

Formula contabilă:

contribuția firmei la Fondul de Garantare al Plăților Creanțelor salariale

0,25% × 263 = 1 leu

Formula contabilă:

Din veniturile brute ale angajaților se înregistrează reținerile prezentate în tabelul următor:

Tabelul 3.9. Contribuțiile angajatului privind concediul medical

Cota de 16% aferentă impozitului pe venit se aplică asupra venitului obținut în urma scăderii contribuțiilor și a deducerii. Sumele rezultate în urma calculelor sunt prezentate în următorul tabel nr.3.10. Calculul indemnizației privind concediul medical

– lei –

După efectuarea calculelor contribuțiile, impozitul pe venit și alte rețineri se înregistrează astfel:

Formula contabilă:

În data de 14 aprilie, societatea plătește din contul bancar contribuțiile aferente salariului și impozitul pe venit, ce au fost calculate și înregistrate anterior.

Formula contabilă:

Restul de plată privind concediul medical se ridică din cont și se achită prin casierie angajatului. Pentru a evidenția viramentele de disponibilități între contul bancar și casierie se utilizează contul “581 – Viramente interne”. Rest plata CM = Indemnizație – Rețineri = 578 – 93 = 485 lei

Formula contabilă:

În luna aprilie angajatul Ionescu Nicu beneficiază de 10 zile de concediu de odihnă în perioada 15 – 26 aprilie. Veniturile brute ale angajatului pe ultimile 3 luni (ianuarie – martie) au fost de 5.163 lei iar numărul zilelor lucrătoare în cele 3 luni a fost de 63 de zile. Pentru a stabili valoarea indemnizației privind concediul de odihnă se utilizează următoarea formulă de calcul: Media zilnică a venitului pe ultimile 3 luni este: 5163 : 63 = 81,95 lei; Media zilnică a venitului în luna aprilie este: 1.721:22 zile = 78,22 lei; deoarece media zilnică a drepturilor salariale este mai mică decât media drepturilor salariale din ultimile 3 luni, la calculul indemnizației se utilizează suma de 81,95 lei.

În data de 8 aprilie se înregistrează plata indemnizației prin casierie, cu 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu, în sumă de 820 lei.

Formula contabilă:

Pentru restul zilelor lucrătoare din luna aprilie angajatul va primi suma de 939 lei, rezultată din înmulțirea zilelor lucrate și media zilnică a venitului. 78,22 × 12 = 939 lei

Pentru cele 12 zile lucrătoare, angajatul va primi 12 tichete de masă în valoare de 9,35 lei/tichet. Din indemnizația pentru concediu de odihnă și salariul aferent zilelor lucrate se calculează și se înregistrează următoarele rețineri:

Tabelul 3.11. Contribuțiile aferente angajatului.

Pentru a calcula valoarea deducerii se va folosi algoritmul de calcul prezentat în “Tabelul 3.. Modul de calcul a deducerii personale și suplimentare”.

Tabelul 3.12. Calculul salariului – lei –

După efectuarea calculelor toate reținerile din veniturile angajatului se înregistrarea în contabilitate astfel:

Formula contabilă:

În data de 10 mai se înregistrează plata salariului din contul bancar în sumă de 420 lei și acordarea tichetelor de masă salariatului.

Formula contabilă:

Salariatul Buruiană Vasile în funcția de maistru, a prestat în luna martie 9 ore suplimentare. Conform contractului de muncă orele suplimentare aferente lunii urmează sa fie plătite la data chenzinei II. Pentru calculul orelor suplimentare este folosit salariul lunii martie. În cadrul întreprinderii pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică sau în zilele considerate libere prin lege se primește un spor de 100%.

Calculul orelor suplimentare

Salariul lunii martie – 1190 lei

Numărul de zile lucrătoare din luna martie – 21 zile

1190 lei : 168 ore/lună = 7,08 lei/oră

7,08 lei/oră x 9 ore = 64 lei

64 lei x 100% = 64 lei – spor aferent 9 ore suplimentare

Total venituri ore suplimentare = 128 lei

Venituri din orele suplimentare se adună la salariul de bază și se calculează toate contribuțiile aferente întreprinderii și cele ale angajatului.

Cornea Luminița angajată în cadrul întreprinderii, beneficiază de indemnizație de maternitate pe întreaga durată a lunii mai, conform indicațiilor medicului. Veniturile brute pe ultimile 6 luni au fost de 6.900 lei iar numărul zilelor lucrătoare în cele șase luni au fost de 125 de zile. Pentru a stabili cuantumul indemnizației se va determina valoarea brută indemnizației pentru luna mai, urmând să se aplice procentul de 85%. Media zilnică a venitului brut: 6900 : 125 = 55,2 lei; Valoarea brută a indemnizației: 55,2 x 21 = 1.159 x 85% = 985 lei.

După calculul indemnizației, aceasta se înregistrează în contabilitate cu ajutorul contului “423”, urmând să se calculeze contribuțiile suportate de către firmă și cele suportate de angajat.

Formula contabilă:

Asupra indemnizației de maternitate firma calculează și înregistrează următoarele contribuții:

Tabelul 3.13. Contribuțiile angajatorului privind indemnizația de maternitate

contribuția firmei la Aasigurările Sociale

Formula contabilă:

contribuția firmei la Fondul de Accidente de Muncă și Boli Profesionale

Formula contabilă:

Din indemnizația brută a angajatului se înregistrează o singură reținere.

Tabelul 3.14. Contribuțiile angajatului privind indemnizația de maternitate

Formula contabilă:

În data de 14 iunie, societatea plătește din contul bancar contribuțiile aferente indemnizației.

Formula contabilă:

Restul de plată privind indemnizația de maternitate, se plătește prin cont angajatului. Rest plata CM = Indemnizație – Rețineri = 985 – 82 = 903 lei

Formula contabilă:

3.10. Prezentarea sistemului informatic pentru evidența personalului și calculul salariilor

3.10.1. Descrierea și generarea aplicației Ciel Salarii Professional și Ciel Conta Profesional

Societatea analizată utilizează Aplicația Ciel Salarii Professional este soluția ideală pentru automatizarea calculului salarial, pentru managementul resurselor umane și obținerea raportărilor necesare în cadrul companiei. Ciel Salarii Professional este o soluție modernă, extrem de flexibilă, fiind destinată atât societăților comerciale mici, cât și celor mijlocii și mari. Pot fi introduse un numar nelimitat de societati;

aplicația este livrată cu o societate "Exemplu" in care se pot efectua teste și exerciții utile pe perioada acomodării cu aplicația;

Se poate alege luna, moneda si tipul societatii de la care se incepe calculul salarial;

Organigrama multinivel iți oferă o imagine de ansamblu asupra structurii societății (departamente, echipe, punct de lucru etc.).

Ofera protecție și fiabilitate a datelor deoarece drepturile de acces la funcții (profilul utilizatorului) se pot gestiona în funcție de necesitățile fiecarei companii prin cod și parola personală pentru fiecare utilizator;

Salvarea automată a datelor se face la o dată și la o oră prestabilite în locația indicată de utilizator. Introducere date personale (CNP, serie și nr. buletin, data eliberarii,etc.);
Asocierea unui model de calcul salarial (normă întreagă, colaborator, pensionar, cenzor, administrator, personal cu venit neimpozabil,etc.);

alocarea angajatului la o casă de sănatate;

asocierea unui centru de cost;

selectarea codului COR (Clasificația Ocupațiilor din Romania) aferent;

nivelul de studii al angajatului și fotografia angajatului pot fi selectate;
Introducerea informațiilor bancare (banca, IBAN și numarul de card) pentru angajații plătiți prin transfer bancar;

se pot introduce persoane în întreținere pentru calculul deducerilor și stabilirea persoanelor coasigurate;

configurare concedii de odihnă și zile libere;

Introducerea istoricului privind baza de calcul pentru automatizarea calculului concediilor de odihnă și medicale, privind pensiile private.

Adăugare pontaj (import sau introducere directă);

Introducere pontaj/formule de calcul pe grup de angajati;

Calcul automat al concediilor medicale și de odihnă;

Gestionare tichete de masă și tichete cadou Introducere avansuri (suma fixă, procentual din brut sau procentual din net);

Calculul taxelor conform legislatiei se realizează automată în functie de modelul de angajat asociat.

Obținerea raportărilor se realizează în funcție de diferite filtrări (departament, tip angajat/contract, casă de sănătate, centru de cost, etc);

Listă angajați;

Stat de plată avans/rețineri;

State de plată individuale (fluturași);

State de salarii;

Centralizator lunar – Centralizator concedii medicale și de odihnă;

Fișa individuală angajat;

Tichete de masă;

Zile concediu de odihnă efectuate;

Persoane coasigurate;

Listări rapoarte istoric;

Rapoarte obținute pe baza scenariilor de modificări salariale (cu situația nouă sau comparative).

Se Pot gestiona informații de tip Resurse Umane: recrutări, cursuri, situații în perioade anterioare (cursuri, debite, documente de lichidare, articole lege lichidare); se pot emite toate documentele de tip Resurse Umane (adeverință de salariu, contract de muncă, acte adiționale, decizie de încetare a contractului de muncă, foaie de lichidare și multe altele); Rapoarte: Centralizare pe sexe, vârstă, studii sau vechime în firmă;
Situație cursuri, debite, suspendări; Documente lichidare;

Previzionare valoare concediu de odihnă; D112-Declaratia privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate; D205 – Declarație informativă privind impozitul reținut la sursă și câștigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit. Exportă automat nota contabilă către CIEL Conta; Exportă nota contabilă și către versiunile mai vechi ale aplicației CIEL Conta;

Exportul fișierului de plăți bancare în format general SWIFT MT 100, cât și în formatul acceptat: BRD, HVB, Banc Post, BCR, Alpha Bank, ING, Raiffeissen, Banca Transilvania, RomExtera, UniCredit Tiriac, Banca Romaneasca, Volksbank.

Aplicatia CIEL Conta Professional ofera multiple  posibilitati de personalizare fiind astfel perfect adaptata activității firmelor de contabilitate. Modulul de analiză financiară oferă posibilitatea fundamentarii corecte a deciziilor de business. Aplicația funcționează în sistem multi-societate, multi-valută și poate fi utilizată pe un număr nelimitat de stații de lucru (conectate la același server);

Importul de plan contabil ușurează foarte mult setarea inițială în cazul existenței unui istoric în alte aplicații; oferă posibilitatea creării societăților aferente unui plan de conturi de tip General, Bugetar, Fundații sau Asigurări;

Conține modalități de introducere a notelor contabile specializate, predefinite, pentru a minimiza timpul de lucru; oferă posibilitatea salvării de modele de note contabile, pentru o accesibilitate ușoară; permite definirea de înregistrari repetitive, pentru o organizare sporită a activitatii companiei;

Posibilitatea de revizuire a datelor introduse prin accesul fișei de cont și apoi a notelor contabile direct din balanța (drill-down) prin meniul contextual, aduce un plus de operabilitate;

Generarea automată a notelor contabile privind închidere TVA și Cont profit și pierdere, cât și Reevaluarea periodică a conturilor cu tranzacții în valută, asigură o eficiență crescută;

Situațiile financiare (bilanțul, contul de profit și pierdere, Anexele 1-10 la bilanț) și declarațiile fiscale (Decont TVA, Declarații Bugetul de Stat, Declarația 394, Declarația 390 etc.) se obțin simplu și rapid cu Ciel Conta Professional;

Poate genera rapoarte de analiză comercială și analiză financiară; Consolidarea datelor pentru mai multe puncte de lucru oferă situația completă a societății;
Posibilitatea convertirii sumelor din balanța și din alte rapoarte în orice valută prin folosirea cursului istoric sau a unui curs specificat de user, aduce un plus de flexibilitate; Modulul de Bugetare și Previzionare permite planificarea și controlul veniturilor si cheltuielilor; Variantele în Engleza sau în Maghiara completeaza caracteristicile solutiei CIEL Conta Professional. Se pot aduce datele din alte aplicații, printr-un singur click, deoarece Ciel Conta permite efectuarea importurilor personalizate din aplicații bancare, programe ERP și din alte aplicații contabile de pe piață. Sunt deja implementate importuri din Saga C, Sintec, Diel Contawin, aplicații Oracle etc.

3.10.2. Aplicație informatică privind Ciel Salarii Professional

Concluzii și propuneri

Resursele umane constuie principala sursă de progres a unei firme și se află în centrul preocupărilor fiecărui manager. Numai prin creativitate, competență și prin gândire anticipativă aceasta poate supraviețui și progresa. Este necesar ca orice firmă să-și dezvolte un stil propriu, o cultură la care să adere membrii ei, să-și elaboreze un cod de valori comun. Proiectele strategice trebuie prezentate salariaților într-o manieră în care ei să vadă propriul lor viitor profesional, o modalitate de a dezvolta întreprinderea la care lucrează și de a face în același timp o carieră.

Productivitatea muncii prezintă caracteristici specifice activității, valoarea ei fiind dată de volumul de lucrări încheiate cu alte societăți într-o unitate de timp. Nivelul productivității muncii este influențat de prețul lucrărilor efectuate, dar și de calitatea lucrărilor efectuate și de portofoliul obținut de-a lungul timpului de către societate. S-a abordat noțiunile de salarii și datorii sociale considerându-le noțiuni ce evoluează de la an la an și care necesită o examinare minuțioasă a legislației dar și a metodelor de contabilizare.

Pentru majoritatea angajaților, salariile reprezintă princiala sursă de venit și ca atare calcularea corectă a acestora poate clădi o colaborare de lungă durată între salariați și angajator.

Privite din perspectiva firmei, salariile și contribuțiile sociale reprezintă o cheltuială. Dacă aceste contibuții la asigurările sociale ar fi privite și din alt punct de vedere, acestea ar putea fi considerate ca un venit viitor al angajaților sub forma pensiilor, indemnizațiilor de concediu sau șomaj. Plata acestor salarii nu ar trebui sa fie considerată doar o cheltuială ci și o investiție în personalul angajat, motivândui pentru a obține o productivitate mai mare.

Ar trebui acordată o importanță mai deosebită ajutorului de șomaj, ținând cont de numărul mare al șomerilor, în special în rândul tinerilor. O mai bună organizare în cadrul Agențiilor pentru Ocuparea Forței de Muncă și organizarea Burselor pentru ocuparea locurilor de muncă, poate creea un impuls economiei Gălățene aflată într-un declin continuu. În ceea ce privește situația economică din România în perioada 2011-2013, sfârșitul anului 2011, începutul anului 2012 reprezintă startul unei perioade dificile din punct de vedere economic, întrucât puterea de cumpărare scade, consumul populației se reduce cu peste 10% și astfel producția firmelor stagnează, ceea ce duce la disponibilizări, la contractarea împrumuturilor sau chiar la faliment.

Realizarea investițiilor pentru retehnologizare cu mașini și instalații duce la îmbunătățirea calității produselor și astfel se asigură păstrarea proprietăților pe toată perioada de garanție, fapt ce asigură o gamă largă de contracte care impune un nivel superior al încasărilor realizate pe seama producției vândute. Toate aceste măsuri au rolul de a redresa situația financiară a întreprinderii ce s-a deteriorat pe parcursul anului 2012 din cauza crizei financiare care a afectat majoritatea întreprinderilor din întreaga lume.

Bibliografie

Cărți:

Antoniu, N., Neagoe, I., Dumitrescu, D., Adochiței, M., Cristea, H., Ilie, V., Finanțele întreprinderilor, Editura Didactică și Pedagogică – R.A, București, 1993.

Brezeanu, P., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Fundației ”România de Mâine”, București, 1997.

Brezeanu, P., Gestiunea financiară a întreprinderii – Elemente inspirate din teoria și practica financiară a UE, Editura Cavallioti, București, 2002.

Ciobănașu, M., Analiza economico-financiară, Editura Universitară, București, 2011.

Dragotă, V., Ciobanu, A., Obreja, L., Dragotă, M., Management financiar, Vol. I, Analiză Financiară și gestiune financiară operațională, Editura Economică, București, 2003.

Gradea, C.R., Finanțele întreprinderii în contextul generalizării procesului de globarizare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008.

Oprea, C., Mihai, R., (2000), Bazele contabilității, Editura Național.

Onofrei, M., Finanțele Întreprinderii, Editura Economică, București, 2004.

Sîrbu, C.G., Analiza economico-financiară, Anul III, Semestrul I, Editura Universitară Danubius, Galați, 2010.

Spătaru, L., (2004), Analiza economico-financiară: instrument al managementului întreprinderilor, Editura economică, București.

Vintilă, G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.

Articole de specialitate:

Greceanu, D., Gestiunea și contabilitatea firmei, Revista lunară editată de Tribuna Economică, Analiza financiară pe baza bilanțului contabil, nr. 6(78), Anul VII, Iași, Iunie 2004, pag. 27-43.

Anexa 1

Bilanțul întreprinderii "ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa 2

Contul de profit și pierdere al întreprinderii "ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa 3

Situația activelor imobilizate – valori brute – la întreprinderea

"ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa 4

Situația activelor imobilizate – valori brute – la întreprinderea

"ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa 5

Situația activelor imobilizate – valori brute – la întreprinderea

"ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa 6

Situația amortizărilor – la întreprinderea "ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa7

Situația amortizărilor – la întreprinderea "ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa 8

Situația amortizărilor – la întreprinderea "ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Bibliografie

Cărți:

Antoniu, N., Neagoe, I., Dumitrescu, D., Adochiței, M., Cristea, H., Ilie, V., Finanțele întreprinderilor, Editura Didactică și Pedagogică – R.A, București, 1993.

Brezeanu, P., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Fundației ”România de Mâine”, București, 1997.

Brezeanu, P., Gestiunea financiară a întreprinderii – Elemente inspirate din teoria și practica financiară a UE, Editura Cavallioti, București, 2002.

Ciobănașu, M., Analiza economico-financiară, Editura Universitară, București, 2011.

Dragotă, V., Ciobanu, A., Obreja, L., Dragotă, M., Management financiar, Vol. I, Analiză Financiară și gestiune financiară operațională, Editura Economică, București, 2003.

Gradea, C.R., Finanțele întreprinderii în contextul generalizării procesului de globarizare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008.

Oprea, C., Mihai, R., (2000), Bazele contabilității, Editura Național.

Onofrei, M., Finanțele Întreprinderii, Editura Economică, București, 2004.

Sîrbu, C.G., Analiza economico-financiară, Anul III, Semestrul I, Editura Universitară Danubius, Galați, 2010.

Spătaru, L., (2004), Analiza economico-financiară: instrument al managementului întreprinderilor, Editura economică, București.

Vintilă, G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.

Articole de specialitate:

Greceanu, D., Gestiunea și contabilitatea firmei, Revista lunară editată de Tribuna Economică, Analiza financiară pe baza bilanțului contabil, nr. 6(78), Anul VII, Iași, Iunie 2004, pag. 27-43.

Anexa 1

Bilanțul întreprinderii "ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa 2

Contul de profit și pierdere al întreprinderii "ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa 3

Situația activelor imobilizate – valori brute – la întreprinderea

"ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa 4

Situația activelor imobilizate – valori brute – la întreprinderea

"ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa 5

Situația activelor imobilizate – valori brute – la întreprinderea

"ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa 6

Situația amortizărilor – la întreprinderea "ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa7

Situația amortizărilor – la întreprinderea "ArcelorMittal Hunedoara" S.A.

Anexa 8

Situația amortizărilor – la întreprinderea "ArcelorMittal Hunedoara" S.A.