Studiu Privind Contabilitatea Efectelor Comerciale
CUPRINS
CAPITOLUL 1. TITLURILE DE CREDIT. EFECTELE COMERCIALE
Conceptul de efect comercial………………………………………………………….1
1.1.1.Utilizarea efectelor comerciale………………………………………………….2
1.1.2.Categorii de efecte comerciale…………………………………………….…….3
1.1.3.Scurt istoric………………………………………………………………………4
Cambia…………………………………………………………………………………7
1.2.1.Definirea conceptului de cambie ……………………………………………….7
1.2.2.Formele cambiei………………………………………………………………….9
1.2.3.Caracteristici, funcții și condiții de valabilitate……………………………….10
1.2.4.Acceptarea și plata cambiei……………………………………………………14
Girul – formă de transmitere a efectelor comerciale………………………………15
1.3.1.Definirea girului…………………………………………………………………15
1.3.2.Condițiile girului………………………………………………………………..16
1.3.3.Tipuri de gir…………………………………………………………………….16
Noțiunea de aval – conținut și definire………………………………………………18
Biletul la ordin…………………………………………………………………………18
1.5.1.Definirea conceptului de bilet la ordin………………………………………..18
1.5.2.Condițiile biletului la ordin………………………………………………………19
1.5.3.Principii privitoare la aplicarea girului, avalului și plății în structura biletului la ordin………………………………………………………………………20
Cecul – instrument de plată al agenților economici……………………………..…21
1.6.1.Definirea cecului………………………………………………………………..21
1.6.2.Premise juridice privind emiterea cecului……………………………………23
1.6.3.Condiții referitoare la valabilitatea cecului…………………………………..23
1.6.4 Girul, avalul si plata cecului ……………………………………………………………………24
1.6.5.Principalele tipuri de cecuri……………………………………………………25
Sistemul de conturi utilizat pentru evidența contabilă a efectelor comerciale……26
1.7.1.Funcțiunea conturilor utilizate pentru evidența efectelor comerciale………26
1.7.2.Evidențierea în contabilitate a circulației și decontării cambiei…………….30
1.7.3.Evidențierea în contabilitate a andosării efectelor comerciale………………………………………………………………………………………………..31
1.7.4.Evidențierea în contabilitate a scontării efectelor comerciale………………..31
1.7.5 Evidențierea în contabilitate a efectelor comerciale în dificultate de decontare ………………………………………………………………………………31
CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA EFECTELOR COMERCIALE LA S.C. POINT DISTRIBUTION GRUP S.R.L.
2.1. Prezentarea societății………………………………………………………………..34
2.1.1.Scurt istoric…………………………………………………………………….34
2.1.2.Obiect de activitate…………………………………………………………….35
2.1.3.Principalii furnizori și clienți………………………………………………….35
2.2. Evoluția principalilor indicatori (perioada 2005-2007)……………………………36
2.3. Monografie contabilă…………………………………………………………………38
CONCLUZII FINALE…………………………………………………………………………40
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………..42
BIBLIOGRAFIE
1. **** «Reglementări BNR privind Cambia și
Biletul la ordin” 1994
2. **** «Reglementări BNR privind Cecul» 1994
3. Epuran M., Bălăiță V., Grosu C. “Contabilitatea financiară în noul sistem
contabil”, Editura de Vest, Timișoara, 1996
4. Feleagă N., Ionașcu I. “Contabilitatea Financiară”, Editura
Economică, 1996
5. Legislație cambială “Cambia”, “Biletul la ordin”, “Cecul”,
“Comentarii”, 1994
6. Mateș D. “Contabilitatea și fiscalitatea”, Editura Ivan
Krasko, 1997
7. Ministerul Finanțelor “Sistemul contabil al agenților economici”,
1994
8. **** “Ordinul nr. 1752/2005 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu Directive Europene”
9. **** “Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal
cu modificările ulterioare”
10. **** “Ordonanța de urgență a Guvernului
publicată în Monitorul Oficial, partea I
nr. 500 din 03.07.2008”
=== cap 1 ===
CAPITOLUL I
TITLURILE DE CREDIT. EFECTELE COMERCIALE
CONCEPTUL DE EFECT COMERCIAL
În practica comercială, efectele de comerț, respectiv cambia, biletul la ordin și cecul, mai sunt cunoscute și sub alte denumiri, cum ar fi: efecte comerciale, titluri de credit, instrumente de plată și de credit.
În țara noastră, înainte de 23 August 1944, cambia și biletul la ordin mai erau cunoscute și sub denumirea de „polițe”. S-a constatat ca juriștii utilizează cu precădere denumirea de „titluri de credit”, așa cum figurează în numeroase drepturi comerciale naționale, precum și în dreptul comercial internațional.
Spre deosebire de juriști, economiștii utilizează noțiunile de „efecte de comerț” și „instrumente de plată și credit”. Cu toate acestea, și la unii și la ceilalți, fondul problemelor rămâne același, depinzând numai din ce punct de vedere sunt tratate: juridic, economic al relațiilor financiare.
În ceea ce privește cambia, biletul la ordin și cecul, ele constituie efecte de comerț, dar totodată și instrumente de plată și credit deoarece:
• iau naștere prin emiterea lor și introducerea în circuitul activității comerciale și bancare; aceste titluri le permit beneficiarilor lor să-și realizeze la scadență drepturile literale și autonome menționate in textul lor;
• deși se pot aprecia că pot circula ca o monedă, că au valoare ca și efecte de comerț, pot fi schimbate pe monede prin încasare, scontare, rescontare sau cesiune, ele se deosebesc de monedă prin trăsăturile specifice în sensul că sunt:
1.titluri negociabile;
2.sunt transmisibile, cu respectarea normelor prevăzute în legislațiile naționale și în dreptul comercial internațional;
3.au valoare în lei sau valută și anume o valoare determinată și nu aproximativă sau variabilă;
ele reprezintă o creanță (datorie) în numerar, cauzată de un act de comerț sau de prestare de serviciu (provizoriu) și care urmează a fi plătită la un anumit termen.
Efectele de comerț sau instrumentele de plată și de credit sunt documente sau înscrisuri în lei sau în valută, prin care se reglementează achitarea sau lichidarea unor creanțe provenind din operațiunile de vânzări-cumpărări interne sau internaționale, prestări de servicii interne sau externe, etc.
Motivele care îl determină pe un vânzător să pretindă drept instrument de plată un efect de comerț sunt numeroase:
a). Cambia, biletul la ordin și cecul conțin în însuși textul fiecăreia în parte elemente esențiale de certitudine că plata va fi efectuată la scadență. Aceste elemente de garanție sunt prezentate:
1. la cambie, prin ordinul necondiționat de plată, prin acceptare și prin aval;
2. la biletul la ordin, prin obligația necondiționată de a plăti, precum și avalul;
3. cecul are ordinul necondiționat de plată și avalul.
b). Dreptul comercial internațional, convențiile internaționale cu privire la cambie, bilet la ordin și cec, precum și drepturile comerciale și alte acte normative cu caracter de lege existente în fiecare țară, oferă acestor efecte de comerț o serie de facilități în favoarea garantării drepturilor beneficiarilor, ca și aspectul ușurinței cu care circulă asemenea titluri.
În aceste context, ne referim la prezentarea drepturilor prin care se află juridic încorporată, facilitatea si simplificarea transmiterii titlurilor, care sunt ușor negociabile, inopozabilitatea excepțiilor personale pe care debitorul le-ar putea opune precedentului titular.
c). Datorită faptului că sunt negociabile, beneficiarii acestor instrumente de plată și de credit, prin modalitățile lor de transmitere, respectiv prin scontare, rescontare si cesiune, pot obține sume mari de bani înainte de scadență, bineînțeles din valoarea titlului de comerț scăzându-se dobânda acestei sume capitalizate până la scadență și spezele aferente acestor operațiuni.
d). De asemenea, prin girare în favoarea unui alt beneficiar, deținătorul efectul de comerț poate să-și achite o datorie, să plătească o marfă, etc., înainte de scadență, de plată înscrisă pe aceste titluri comerciale.
Aceste considerente sunt de importanță majoră pentru vânzătorul sau exportatorul-creditor care a acceptat să i se achite mărfurile după o oarecare perioadă de timp și care, pentru a-și continua activitatea productivă sau comercială trebuie să împrumute fonduri la rândul lor. Prin scontare, cesionare sau girarea acestor titluri de credit, ei vor fi în posesia unor sume fără să mai apeleze la credite bancare purtătoare de dobânzi destul de substanțiale și costisitoare. Pe de altă parte, prin utilizarea ordinului de plată, achitarea sa urmând să se facă din inițiativa cumpărătorului sau importatorului-debitor, se lasă o portiță deschisă pentru neasigurarea încasării. Însă acceptarea plății prin ordin de plată sau virament la o dată convenită prin contract, generează o lipsă de resurse care nu poate fi acoperită de vânzător/exportator decât apelând la credite bancare, credite comerciale, purtătoare de dobânzi.
UTILIZAREA EFECTELOR COMERCIALE
Circulația efectelor comerciale se realizează prin patru modalități:
a). Decontarea la scadență. În acest caz, pot surveni însă unele dificultăți de trezorerie, datorate incapacității de plată a clienților. În varianta în care trasul prevede că nu-și poate onora obligațiile la scadență, trăgătorul va demara negocierile privind o reînnoire a efectului în cauză.
În momentul negocierii pentru reînnoirea efectului comercial pot interveni trei situații:
-efectul este deținut de trăgător, caz în care trasul (clientul) are posibilitatea să ceară anularea și înlocuirea efectului inițial printr-un efect nou, cu o scadență mai îndepărtată, în aceste condiții va depinde de bunăvoința și interesele trăgătorului;
-efectul comercial nu se mai află în posesia trăgătorului, el trebuie să fie recuperat după care operațiunea va decurge ca și în situația precedentă;
-efectul comercial nu se mai poate sau nu se mai vrea a fi recuperat, situație în care trăgătorul acordă un avans bănesc necesar plății și creează un nou efect.
În toate cele trei cazuri, valoarea noului efect va fi majorată cu dobânzile penalizatoare și cu cheltuielile diverse suportate de trăgător.
b). Andosarea unui efect comercial constă în transformarea în favoarea unei terțe persoane, de regulă un furnizor sau creditor, a dreptului de creanță deținut la beneficiar al acestui efect, pentru decontarea completă sau parțială a unor obligații.
Prin andosare, beneficiarul efectului transferă deci drepturile sale în favoarea furnizorului pentru a lichida pe această cale datoria sa față de acesta. În acest scop, efectul este scos din portofoliul de valori de către clientul care îl deține, este andosat cu mențiunea prin care se indică noul beneficiar în persoana furnizorului și este predat acestuia.
c). Scontarea efectelor comerciale: în genere, efectele de primit sunt ținute în portofoliul de valori până la scadență când vor fi depuse la bancă, spre încasare. În cazul în care întreprinderea are nevoie de bani înainte de scadență, poate decide vânzarea acestora către bancă, operație cunoscută și sub numele de scontare. Termenul provine din limba italiană, „sconto” însemnând plata înainte de termen.
Scontul este operația bancară care constă în cumpărarea de către o bancă comercială a unui efect de comerț de la beneficiarul lui, înainte de ajungerea la scadență. Banca plătește vânzătorului suma înscrisă pe efect mai puțin dobânda, socotită din momentul scontării până la scadența efectului, când banca încasează de la debitor suma înscrisă pe efecte.
d). Valorificarea ca titluri de valoare a efectelor comerciale pe piața burselor de valori. Acest lucru nu este posibil, deoarece în România nu există o bursă de valori bine pusă la punct.
CATEGORII DE EFECTE COMERCIALE
Principalele efecte comerciale sunt: cambia (trată sau poliță), biletul la ordin și cecul.
Cambia este un înscris prin care o persoană (trăgătorul) dă ordin altei persoane (trasul) să plătească la scadență unei a treia persoane (beneficiarul) o sumă determinată de bani.
Biletul la ordin este in înscris prin care o persoană se obligă să plătească o sumă de bani la scadență unei alte persoane sau la ordinul acesteia.
Cecul este un înscris prin care o persoană dă ordin unei bănci la care are un disponibil să plătească o sumă de bani unei persoane sau la ordinul acesteia.
Având în vedere numărul de persoane care intervin în momentul creării efectelor, acestea se clasifică în:
-efecte care solicită intervenția a două persoane: biletul la ordin;
-efecte care presupun intervenția a trei persoane: cambia și cecul.
1.1.3. SCURT ISTORIC
Având în vedere evoluția legislației, putem considera trei etape și anume: etapa inițială, etapa comunistă și etapa actuală.
1.Etapa inițială. Codul comercial din 1887 reglementase cambia, biletul la ordin și cecul în art. 270, al. 369. Aceste dispoziții au fost abrogate și înlocuite prin cele cuprinse în următoarele acte normative:
a). Legea nr. 58 din 1 Mai 1934 asupra cambiei și biletului la ordin;
b). Legea nr. 59 din 1 Mai 1934 asupra cecului.
Reglementările menționate în 1934 au marcat un progres însemnat în evoluția în evoluția dreptului cambial în țara noastră. Ele au preluat în cea mai mare parte soluțiile adoptate în materie în Convenția de la Geneva din 7 Iunie 1930 cuprinzând Legea uniformă a cambiilor și biletelor la ordin și Convenția de la Geneva din 19 Martie 1931 cuprinzând Legea uniformă a cecurilor. Aceste instrumente internaționale au realizat apropierea dintre reglementările, până atunci într-o măsură apreciabilă divergente, care se aplicau titlurilor comerciale de valoare, ăn discuție în statele din Europa continentală.
Sistemul legilor noastre din 1934, cărora doctrina vremii le-a consacrat în cursul unui adevărat deceniu de aur al științei juridice românești, vaste și inegalabile monografii și comentarii, încredința în principal instanțelor judecătorești atribuțiile procedurale legate de valorificarea drepturilor izvorâte din cambie, bilet la ordin și cec.
2.Etapa comunistă. În această perioadă, cambia, biletul la ordin și cecul, titluri comerciale specifice economiei de piață, și-au încetat practic aplicarea în relațiile economice interne, fiind folosite numai în operațiile de comerț internațional.
Ele au suferit modificări după înființarea notariatelor de stat. Din 1950, notarii publici încetaseră și ei să mai existe. În decurs de 30 de ani, nu s-a efectua la notariatele de stat nici o investire cu formulă executorie și nici un act de protest în materie cambială, ceea ce a dus la nimicirea economiei de piață în România.
3.Etapa actuală este marcată de ORDONANȚA DE URGENȚĂ A GUVERNULUI pentru modificarea și completarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și a Legii nr. 59/1934 asupra cecului publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, Nr. 284/11.IV.2008.
Având în vedere faptul că în decursul ultimilor ani sistemul de plăți și decontări din România a cunoscut un amplu proces de reformă, modernizare, dezvoltare și diversificare în sprijinul și în concordanță cu schimbările de esență produse în acest interval în sistemul financiar bancar românesc, proces care nu poate fi pe deplin finalizat decât prin modificarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin și a Legii nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările ulterioare, astfel încât cambia, biletul la ordin și cecul să poată fi procesate prin mijloace electronice se vor lua în vizor următoarele considerente:
-la nivelul sistemului bancar au fost deja angajate fonduri de investiții în contractarea de echipamente și aplicații informatice pentru adoptarea soluției de procesare identificate de Banca Mondială, prin Programul de convergență, și fiecare zi de întârziere înseamnă costuri și riscuri suplimentare pentru membrii sistemului;
-instituțiile de credit și utilizatorii au nevoie de timp de pregătire pentru noul mod de procesare preconizat, după intrarea în vigoare a cadrului legislativ modificat, data dorită și agreată de sistemul bancar pentru intrarea în funcțiune a noului sistem (1 aprilie 2008) fiind în acest moment imposibil de atins. Din momentul asigurării cadrului legal este necesară o perioadă de tranziție de la modul de procesare actual, manual, la modul de lucru bazat pe transmiterea de imagini, estimată la cel puțin 4 luni;
-proiectul privind impactul pozitiv asupra modernizării instrumentelor de plată, demarat de Banca Mondială, prin Programul de convergență, împreună cu comunitatea bancară din România, Banca Națională a României, Ministerul Economiei și Finanțelor și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, este în întârziere și trebuie să poată fi finalizat, riscând, în caz de nefinalizare, consecințe negative asupra relației cu Banca Mondială;
-soluția de decontare automată este conformă cu tendința europeană în domeniul plăților, inițiativa de modernizare fiind considerată de Banca Centrală Europeană ca fiind „salutară”.
Astfel, Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și Legea nr. 59/1934 asupra cecului se modifică și se completează după cum urmează:
1. „Orice semnătură pe instrumentele de plată trebuie să cuprindă:
a).în clar, numele și prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entității care se obligă;
b).semnătura olografă a persoanei fizice, respectiv a reprezentanților legali sau a împuterniciților persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanților sau a împuterniciților altor categorii de entități care utilizează astfel de instrumente.”
2. „Girul trebuie scris pe efectele comerciale; el trebuie să fie semnat de girant. Girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este menționat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). În acest din urmă caz, girul pentru a fi valabil, trebuie să fie scris pe efect.”
3. „Prezentarea unei cambii la plată se poate face în original sau prin trunchiere.
În sensul prezentei legi, prin trunchiere se înțelege procedeul informatic care constă în următoarele operațiuni succesive:
a).transpunerea în format electronic a informațiilor relevante de pe instrumentul original;
b).reproducerea imaginii instrumentelor originale în format electronic;
c).transmiterea informației electronice obținute prin operațiunile prevăzute la lit. a) și b) către instituția de credit plătitoare.
Pot face obiectul trunchierii numai instrumentele acceptate. Prezentarea la plată a unui instrument prin trunchiere produce aceleași efecte juridice ca și prezentarea la plată a instrumentului original, cu condiția ca acesta din urmă să fi fost emis cu respectarea prevederilor legii.
Instituțiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii, cu condiția ca între ele să existe o convenție prealabilă în contextul unui aranjament de plată sau convenție constând în aderarea lor la un sistem de plăți. Momentul recepționării de către instituția de credit plătitoare, respectiv de către un sistem de plăți a informațiilor relevante pentru trunchiere și a imaginii electronice a respectivului instrument, constituie momentul prezentării la plată. Transmiterea către instituția de credit plătitoare a informațiilor relevante și a imaginii instrumentului, prin trunchiere, trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea și integritatea acestora, prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de lege.
Când prezintă la plată un efect comercial prin trunchiere, instituția de credit este obligată:
a).să verifice dacă acel efect în original respectă în formă și conținut prevederile legale, inclusiv regularitatea succesiunii girurilor, cu excepția autenticității semnăturilor trăgătorului și giranților;
b).să garanteze acuratețea și conformitatea informațiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din efectul comercial original, precum și conformitatea imaginii instrumentului cu instrumentul în original.
Refuzul total sau parțial la plată al unui efect comercial prezentat la plată prin trunchiere se face în formă electronică, de către instituția de credit plătitoare. În baza refuzului, instituția de credit care deține efectul comercial original va înscrie pe acesta:
a).data prezentării acestuia la plată, spre a se constata dacă prezentarea s-a făcut în termenul prevăzut;
b).declarația de refuz, datată și semnată de către reprezentanții legali sau împuterniciții acestora.
Mențiunile înscrise pe efectul comercial original constituie dovada refuzului la plată.”
4. „Posesorul este dator să aducă, fără întârziere, la cunoștința girantului său, prin scrisoare recomandată, cazul fortuit ori de forță majoră și să facă pe instrumentul de plată mențiune datată și semnată de el de această încunoștințare.”
5. „Biletul la ordin cate întrunește condițiile prevăzute poate fi prezentat la plată prin trunchiere, în condițiile stabilite pentru cambie la art.461, 462 și 463, cu excepția condiției referitoare la acceptare prevăzute la art.463, alin. 3, producând toate efectele pe care legea le recunoaște biletului la ordin original.”
6. „Protestul poate fi adresat prin act separat sau pe însuși originalul cecului, ori pe duplicatul acestuia.”
7. „Prin expresiile societate bancară, societate de credit și instituție de credit întrebuințate în prezenta lege se înțelege persoanele juridice prevăzute de legislația privind activitatea bancară și de credit.”
Norma Tehnică a Băncii Naționale a României nr. 5/2008 privind cambia, biletul la ordin și cecul publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 500 din 03.07.2008 cuprinde trei capitole alcătuite din nouă articole în care se prezintă noile reglementări cu privire la cambie, bilet la ordin si cec:
-calitatea hârtiei pe care se tipărește
-dimensiunile titlurilor de credit
-marginile de referință
-linia codurilor
-banda albă
-desenul și redactarea titlurilor
1.2. CAMBIA
În țara noastră, cambia și biletul la ordin sunt reglementate prin Legea nr. 58/1 Mai 1934, modificată și completată prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ A GUVERNULUI pentru modificarea și completarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, Nr. 284/11.IV.2008. Legea nu cuprinde definiția cambiei, doar anumite condiții de formă și de fond obligatorii, pe care cambia trebuie să le îndeplinească.
Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul („Banca Națională a României” – Reglementări privind cambia și biletul la ordin – 1994).
Constatăm din definiție că noțiunea de cambie implică participarea a trei persoane:
-trăgătorul sau emitentul, adică persoana care emite titlul, care dă ordin debitorului său, numit tras, să plătească o sumă fixată la o dată determinată în timp unui beneficiar
1.2.1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE CAMBIE
Conform art. 1 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cambia cuprinde:
1. Denumirea de cambie trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu;
2. Ordinul necondiționat de a plăti o sumă determinată;
3. Numele aceluia care trebuie să plătească;
4. Arătarea scadenței;
5. Arătarea locului în care plata trebuie să fie făcută;
6. Numele celui căreia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută;
7. Arătarea datei și locul emiterii;
8. Semnătura celui care emite cambia (trăgător) („Banca Naționala a României” – Reglementări privind cambia și biletul la ordin – 1934)
Emiterea unei cambii are la bază existența unor raporturi juridice anterioare între persoanele în cauză, care au ca izvor anumite acte juridice. În temeiul acestor raporturi juridice, fiecare persoană are calitatea de creditor sau debitor în raporturile juridice la care participă. Prin emiterea cambiei și efectuarea plății se execută obligația fiecăruia dintre persoanele implicate.
Cele arătate pot fi mai bine înțelese prin următorul exemplu: societatea X vinde societății Y marfă în valoare de 10.000 lei, aceasta urmând să fie plătită la o anumită scadență. Deci societatea Y datorează societății X contravaloarea mărfii, care va fi plătită la termenul convenit. În același timp, societatea X datorează la rândul ei, la același termen societății Z suma de 10.000 lei. În situația dată, pentru simplificarea operațiunilor de plată a sumelor de bani datorate, societatea X va trage o cambie asupra societății Y în favoarea societății Z. Deci fiind creditoare a valorii, societatea X (trăgător) va da dispoziție societății Y (tras), care este debitoare a valorii, să plătească la scadență suma de 10.000 lei direct societății Z (beneficiar), care este creditoarea societății X. Prin plata la scadență a sumei, făcută de societatea Y către societatea Z, se stinge atât obligația societății Y față de societatea X, cât și obligația societății X față de societatea Z.
După cum se poate observa în situația de mai sus, în loc să plătească în numerar datoria sa, societatea X îi remite societății Z cambia trasă asupra societății Y, urmând ca la scadență, posesorul cambiei să încaseze suma de 10.000 lei de la societatea Y.
Rolul cambiei nu se reduce însă numai la operațiunile de plată menționate. Beneficiarul cambiei, fiind creditor al sumei menționate în cambie, până la scadență va putea folosi cambia pentru a-ți achita la rândul său o datorie față de un creditor. Acest lucru se realizează prin transmiterea cambiei printr-o operațiune numită „gir”.
Conform art. 13 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin: „Cambia, chiar dacă nu a fost expres trasă la ordin, este transmisibilă prin gir”.
Dacă trăgătorul a înscris în cambie cuvintele „nu la ordin” sau o expresie echivalentă, titlul este transmisibil numai în forma sa și cu efectele necesare unei cesiuni ordinare. Girul poate fi făcut chiar în folosul trasului, indiferent dacă a acceptat sau nu, al trăgătorului sau al oricărui alt obligat. Aceștia pot să gireze din nou cambia. Dacă beneficiarul cambiei sau dobânditorul ei prin gir, numit girator, are nevoie de bani în numerar, înainte de scadență, poate remite cambia unei bănci, care va achita imediat suma menționată în cambie. Această operațiune se face prin gir și se numește operație de scont, întrucât cambia va reține o sumă care reprezintă echivalentul dobânzilor pe timpul rămas până la scadență.
SCHEMĂ DE CIRCULAȚIE
1 3 2
6 4 8
5
7
1 – se încheie contractul de vânzare-cumpărare între trăgător și tras
2 – se încheie contractu de vânzare-cumpărare între beneficiar și trăgător
3 – trăgătorul emite cambia către beneficiar
4 – beneficiarul remite cambia spre încasare băncii sale
5 – banca beneficiarului prezintă cambia la plată băncii trasului
6 – banca debitează contul trasului
7 – banca trasului achită cambia
8 – banca creditează contul beneficiarului
1.2.2. FORMELE CAMBIEI
Cambia poate circula într-o diversitate de forme, dintre care amintim:
a). Cambia în alb – cambia care este emisă fără ca în cuprinsul ei să figureze toate mențiunile obligatorii, cu excepția semnăturii trăgătorului. Omisiunea mențiunilor trebuie să fie voluntară, deliberată, în caz contrar, cambia este nulă. Cambia în alb trebuie să cuprindă în mod necesar semnătura trăgătorului, care-i conferă valoare de titlu, precum și autorizarea dată de trăgător beneficiarului de a completa înscrisul cambial în conformitate cu înțelegerea dintre ei. Completarea se poate face de către beneficiar sau de către un terț care posedă titlul, dreptul de completare transmițându-se odată cu titlul; trebuie efectuată până la prezentarea cambiei spre plată, iar în caz de refuz de plată, până la adresarea protestului de refuz de plată, dar nu mai târziu de 3 ani de la emiterea cambiei.
b). Cambia la vedere – este cambia plătibilă la prezentarea ei debitorului, a cărei scadență coincide cu prezentarea, sau în termen legal de 1 an de la prezentare, ori în termenul convențional stabilit de trăgător sau de către giranți.
c). Cambia de complezență – este acea cambie semnată de o persoană care nu are față de cel pentru care își dă semnătura vreo obligație civilă sau comercială, rezultând din vânzarea de mărfuri, prestarea de servicii, împrumutul unei sume de bani, voința de a-i deschide credit, etc.
d). Cambia domiciliată – cambia care cuprinde o clauză specială denumită „de domiciliere”, prin care se declară că plata acesteia se face la domiciliul unui terț în localitatea unde se află trasul sau în altă localitate.
e). Cambia neacceptabilă – este cambia în cuprinsul căreia trăgătorul inserează o clauză prin care se interzice prezentarea acesteia la acceptare.
f). Cambia protestată – este cambia în legătură cu care s-a adresat protestul de neacceptare sau neplată.
g). Cambia în suferință – cambie în care trasul a refuzat să o accepte și cu privire la care nu a fost desemnat un indicat la nevoie.
1.2.3. CARACTERISTICI, FUNCȚII ȘI CONDIȚII
DE VALABILITATE
Fiind un titlu de valoare, cambia are caracteristicile care sunt comune titlurilor comerciale de valoare. Dar, pe lângă aceste caractere generale, cambia are și anumite caractere proprii:
a). Cambia este un titlu de credit.
Cambia este un înscris care conferă posesorului legitim dreptul de a primi suma de bani menționată în cuprinsul său. Plata dispusă de trăgător devine exigibilă după scurgerea unui termen de la data emiterii cambiei. Datorită acestui fapt, prin cambie se realizează o operațiune de credit. Scadența este mică pentru toate obligațiile cambiale rezultate de cambie.
b). Obiectul cambiei este plata unei sume de bani.
Dispoziția trăgătorului dată trasului privește plata unei sume de bani. Deci, obligația cambială poate avea ca obiect numai plata unei sume de bani, excluderea oricărei prestații.
c). Cambia este un titlu complet.
Dreptul și obligația corelativă sunt cele cuprinse în înscris, în lipsa unei mențiuni esențiale din înscris este exclusă folosirea unor elemente exterioare, chiar dacă în cambie s-ar face trimiterea la ele. Această interdicție decurge din caracterul literar al cambiei întemeiat pe formalismul titlurilor comerciale de valoare.
d). Cambia este un titlu la ordin.
Dreptul înscris în cambie poate fi executat de beneficiar sau de persoana căreia i s-a transmis cambia prin gir. Clauza la ordin este subînțeleasă în orice cambie. Deci, emitentul cambiei autorizează pe posesorul ei să o transmită altei persoane oricând dorește și la infinit.
e). Cambia este un titlu abstract.
Drepturile și obligațiile rezultate din cambie există în mod valabil, independent de cauza juridică care le-a generat.
Întrucât cambia este un titlu abstract, pentru valorificarea drepturilor și realizarea obligațiilor cambiale nu trebuie făcută dovada raporturilor fundamentale. Din moment ce a fost emisă, cambia și implicit drepturile și obligațiile cambiale au existență de sine stătătoare. Datorită caracterului său de titlu abstract, cambia se emancipează total față de cauza juridică din care s-a născut.
f). Cambia creează obligații autonome.
Toate obligațiile care se nasc din cambie au existență juridică de sine stătătoare. Fiecare semnătură pusă pe titlu creează un raport juridic distinct cu regim propriu. În consecință, criticile sau lipsa unui raport juridic nu afectează valabilitatea celorlalte raporturi juridice.
Astfel, dacă beneficiarul transmite cambia prin gir, el își asumă față de dobânditor (girator) o obligație valabilă, chiar dacă dreptul său este afectat de vicii. Tot astfel, dacă o persoană garantează trasului acceptat, obligația de garanție este valabilă, chiar dacă obligația trasului este anulabilă pentru vicii de consimțământ sau incapacitate.
g). Cambia creează obligații necondiționate.
Obligațiile cambiale nu pot fi subordonate unei condiții ori unei contraprestații din partea posesorului cambiei.
h). Cambia creează obligații solidare.
Prin transmiterea cambiei pe calea girului, obligației inițiale a trăgătorului i se adaugă obligațiile succesive asumate prin semnătură proprie, de fiecare transmițător (girant). Girul realizează nu numai transmiterea cambiei, ci și garantarea dobânditorilor succesivi ai cambiei.
În consecință, fiecare semnatar al cambiei se obligă la acceptarea și plata cambiei la scadență. Obligațiile cambiale născute din semnarea cambiei sunt solidare. Aceasta înseamnă că, la scadență, ultimul posesor al cambiei va putea cere plata sumei de bani prevăzute în cambie de la oricare dintre semnatarii cambiei, fără a exista o ordine prestabilită.
Enumerarea funcțiilor cambiei
Cambia îndeplinește următoarele funcții:
1. funcția de instrument de încasare
La inițiativa creditorului el remite cambia, de obicei, băncii sale care, după ce îi va achita sumele cuvenite, va prezenta efectul comercial trasului, la scadență, în vederea încasării.
2. funcția de instrument de credit
Principala funcție a cambiei este aceea de instrument de credit. Întradevăr, deoarece suma de bani prevăzută în cambie nu trebuie achitată imediat, ci la in anumit termen, prin intermediul cambiei se acordă un credit pe intervalul de timp până la scadență.
3. funcția de instrument de plată
Având de achitat o datorie față de un creditor al său, beneficiarul unei cambii ar putea să sconteze cambia și cu suma de bani obținută să efectueze plata către creditor. Dar, în loc să sconteze cambia, beneficiarul poate să-și achite datoria prin transmiterea cambiei prin gir către creditorul său (girator). Acesta, la scadență, va obține suma de bani înscrisă pe cambie de la debitor (tras). Prin plata cambiei, toate datoriile cambiale se sting, inclusiv datoria beneficiarului față de creditorul său.
Cambia poate fi folosită ca instrument de plată și în alt mod. Un comerciant care are de plătit o sumă de bani poate atrage o cambie asupra unui debitor al său (tras) în favoarea creditorului, pe care îl indică în calitate de beneficiar al cambiei. Datoria se stinge prin plata cambiei.
4. funcția de instrument de schimb valutar
Cambia a apărut ca o necesitate impusă de nevoile existenței unui instrument juridic prin care să se realizeze schimbul valutar. Funcția cambiei de schimb valutar are, în prezent, o valoare istorică. Ea ar mai putea prezenta interes în raporturile comerciale internaționale.
În Evul Mediu, cai care făceau comerț în alte țări înfruntau mari dificultăți izvorâte din inconvenientele transportului banilor în numerar în țara unde trebuiau să plătească mărfurile cumpărate.
Comerciantul care uram să facă plăți într-o țară străină, în loc să ia cu sine suma necesară și să o schimbe acolo în moneda locală pentru a efectua plățile, se adresa unui bancher din țara sa, care avea debitori în țara străină. Comerciantul preda bancherului o sumă de bani (în moneda țării lor) în schimbul unei scrisori pe care bancherul o adresa unui debitor al său în țara străină, căruia îi dădea dispoziții să plătească aducătorului scrisorii suma de bani arătată în scrisoare (în moneda locală). Cu suma de bani primită, comerciantul putea să efectueze plățile pentru mărfurile cumpărate.
Deci, în operațiunea realizată, bancherul avea calitatea de trăgător, debitorul bancherului avea calitatea de tras, iar comerciantul calitatea de beneficiar.
Condițiile legate de valabilitatea cambiei
Pentru a fi valabilă, adică pentru a produce efecte juridice și a da naștere la acte juridice, cambia trebuie să respecte anumite condiții de fond și de formă obligatorii stabilite de Legea nr. 58/1934.
A). Condițiile de fond ale cambiei – sunt cele pentru validitatea actelor juridice.
a). Consimțământul și cauza cambiei – în aprecierea cărora trebuie avut în vedere caracterul general și abstract al obligațiilor cambiale. Orice obligație cambială se desprinde de cauza care i-a dat naștere și se manifestă ca o obligație da sine stătătoare.
b).Capacitatea-este cea prevăzută pentru încheierea actelor juridice. Codul comercial stabilește condiții speciale pentru capacitatea cerută persoanei fizice pentru a fi comerciant, dar nu reglementează nici o condiție de capacitate pentru încheierea actelor juridice comerciale.
c). Obiectul cambiei – îl constituie prestațiile la care se obligă persoanele implicate în raporturile cambiale. Fiecare obligație cambială are un obiect concret, care este determinat de natura obligației asumate.
B). Condițiile de formă ale cambiei – cambia are un caracter formal și deci, trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile prevăzute de lege.
a). Condiția formei scrise – cambia este un înscris sub semnătură privată având configurația unei scrisori întocmite de trăgător adresată trasului. Nimic nu se opune ca înscrisul să fie autentic. Cambia poate fi scrisă în limba română sau orice altă limbă, indiferent dacă persoanele implicate cunosc sau nu această limbă. O cambie poate fi scrisă de mână, bătută la mașină sau tipărită. Se admit și formularele tipizate, care se completează în spațiile libere. În toate cazurile însă, semnătura trebuie să fie manuscrisă, adică să aparțină persoanei care semnează.
b). Mențiunile obligatorii ale cambiei – în cadrul acestora se cuprind elementele în temeiul art. 1 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin.
b1). Denumirea de cambie – în înscris trebuie să fie inclusa mențiunea de cambie, iar aceasta trebuie exprimată în limba folosită pentru redactarea înscrisului.
b2). Ordinul necondiționat de plată a unei sume de bani determinată – înscrisul trebuie să cuprindă ordinul pe care trăgătorul îl dă trasului de a plăti beneficiarului o sumă de bani determinată: „plătiți”, „veți plăti”, „vă autorizez să plătiți”, etc. Ordinul trebuie să fie necondiționat. El trebuie să primească și plata unei sume de bani determinată. În afară de indicarea sumei, trebuie să precizeze felul monedei. Dacă suma de bani a fost arătată în cifrei și litere, în caz de neconcordanță între ele prevalează suma arătată în litere.
b3). Numele trasului – înscrisul trebuie să prevadă numele trasului. Se are în vedere numele și prenumele persoanei fizice sau, după caz, denumirea persoanei juridice. Legea permite și posibilitatea indicării mai multor persoane în calitate de tras, în mod cumulativ, adică numai dacă fiecare din aceste persoane acceptă plata întregii sume. Nu se admite indicarea alternativă a mai multor trași. Prin indicarea unei persoane în calitate de tras nu se creează obligația persoanei în cauză de a plăti suma de bani. Această obligație se naște numai prin acceptarea cambiei.
b4). Indicarea scadenței – înscrisul trebuie să indice scadența, adică data la care obligația cambială devine exigibilă și posesorul poate cere plata sumei de bani menționată în înscris.
Scadența trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
• să fie certă, adică să arate ziua ori termenul maxim în cadrul căruia posesorul cambiei se va prezenta la plată;
• să fie unică;
• să fie posibilă.
În absența scadenței, cambia este socotită plătibilă „la vedere”, adică la prezentarea ei.
Scadența poate fi:
• la vedere, care permite ca plata cambiei să se facă „la prezentare” sau „la cerere”, potrivit intereselor posesorului cambiei, începând chiar din ziua emiterii și cel mai târziu într-un an de la emitere;
• la un anumit timp la vedere, care lasă posesorului cambiei posibilitatea prezentării cambiei pentru plată la data pe care o dorește. Scadența va fi la expirarea termenului prevăzut în cambie, care curge din ziua prezentării cambiei din partea posesorului către tras;
• la un anumit termen de la emiterea cambiei, care poate fi expirarea termenului prevăzut în cambie, curgând de la data emiterii titlului. Obligația va deveni scadentă în ultima zi a termenului;
• la o zi fixă, aceasta fiind metoda cel mai frecvent folosită în practică.
b5). Indicarea locului unde trebuie făcută plata – înscrisul trebuie să prevadă locul unde debitorul (trasul) va face plata, mai exact, dar localitatea și nu adresa completă a debitorului. Legea permite indicarea mai multor locuri de plată, posesorul cambiei o poate prezenta pentru acceptare sau plată la oricare dintre ele. În lipsa unei mențiuni privind locul plății, acesta este cel arătat de numele trasului, considerat și loc și domiciliul său. Printr-o clauză specială se poare prevedea în cambie ca plata să se facă la domiciliul unui terț.
Pct. 27 din cadrul 1 din Legea nr. 58/1934: „Pentru scopul prezentelor norme – cadrul, locul, sau locurile desemnate pe care cambie ca loc unde plata trebuie făcută vor fi denumite adresă sau adrese. Adresa conține locul geografic încadrat într-o unitate administrativ-teritorială existentă în prezent, județ, municipiu, oraș, comună – identificată prin denumirea acesteia, însoțită de denumirea exactă a străzii și a numărului, eventual al codului poștal și alte elemente de identificare care să permită localizarea neechivocă” („Banca Națională a României” – „Reglementări privind cambia și biletul la ordin”1995).
b6). Numele aceluia sau la ordinul căruia se va face plata – în cambie trebuie să se arate persoana căreia i se va face plata sau la ordinul căreia plata trebuie făcută. Cambia este trasă în favoarea unei persoane bine determinate, care are calitatea de beneficiar al cambiei. De aceea, în cambie trebuie să se indice denumirea beneficiarului cambiei, el este primul posesor legitim al cambiei și prin urmare are dreptul ca, la scadență să pretindă de la tras plata sumei de bani prevăzută în cambie. Pot exista mai mulți beneficiari, în mod cumulativ sau alternativ. De asemenea, trăgătorul este îndreptățit să se indice pe sine în calitate de beneficiar. Este permis ca numele beneficiarului să nu fie indicat la emiterea titlului, ci ulterior.
b7). Data și locul emiterii cambiei – data emiterii se indică prin zi, lună și an și este unică chiar dacă ar exista mai mulți trăgători. Ea este certă și opozabilă terților până la proba contrară. Locul emiterii titlului se trece lângă data emisiunii. În caz că nu se indică, acesta este locul arătat lțngă semnătura trăgătorului, miar dacă nici acesta nu există, cambia este lovită de nulitate.
b8). Semnătura trăgătorului – faptul că voința exprimată în cambie aparține trăgătorului este atestată de semnătura acestuia pe înscrisul în cauză. Semnătura trebuie să fie autografă și la sfârșitul textului. Pe lângă mențiunile obligatorii, cambia poate cuprinde și anumite mențiuni facultative și accesorii: clauze care influențează obligația cambială, clauze care nu au nici un efect asupra obligației cambiale, clauze considerate nescrise și clauze care atrag nulitatea obligației cambiale.
1.2.4. ACCEPTAREA ȘI PLATA CAMBIEI
Acceptarea cambiei
Ordinul trăgătorului adresat trasului de a plăti beneficiarului suma de bani menționată cuprinde numai o obligație a trăgătorului de a face să se plătească suma de bani către beneficiarul cambiei, precum și o desemnare a persoanei (trasul) care urmează să efectueze plata la scadență. Obligația de a plăti suma de bani se naște prin acceptarea ordinului prin care trasul devine debitor cambia și va fi obligat să plătească la scadență suma de bani prevăzută în cambie.
Prezentarea cambiei pentru acceptare are un caracter facultativ. Posesorul cambiei sau chiar un simplu deținător poate prezenta trasului, până la scadență, cambia spre acceptare. Caracterul facultativ al prezentării cambiei pentru acceptare se întemeiază pe faptul că ordinul trăgătorului dat trasului este de a plăti cambia, nu de a o accepta.
Prezentarea cambiei pentru acceptare este obligatorie când scadența cambiei a fost stabilită la un anumit termen de la vedere și în cazul în care trăgătorul sau girantul a stipulat în cambie clauza prezentării titlului pentru acceptare.
Cambia se prezintă la acceptarea trasului de către posesorul cambiei sau de orice deținător al ei. Prezentarea cambiei pentru acceptare trebuie să fie efectivă, prin înfățișarea titlului pentru a îndeplini formalitatea acceptării.
Posesorul cambiei sau deținătorul acesteia poate prezenta cambia pentru acceptare până la scadență; după această dată se poate cere numai plata.
Prezentarea cambiei pentru acceptare se face la domiciliul trasului. Acceptarea se scrie pe cambie și se exprimă prin cuvântul „acceptat” sau orice altă expresie echivalentă. Acceptarea trebuie să fie semnată de către tras. Simpla semnătură a trasului pusă în fața cambiei este socotită acceptare, chiar dacă nu există vreo mențiune de acceptare. Dotarea acceptării este facultativă.
Pentru a fi valabilă, acceptarea cambiei trebuie să fie necondiționată. Legea permite însă o acceptare parțială a cambiei.
Orice modificare a cambiei are ca efect nașterea obligației trasului de a plăti la scadență suma de bani menționată în titlu. Acceptând cambia, trasul își adună o obligație cambială față de toți semnatarii titlului, inclusiv față de trăgător.
Revocarea acceptării de către tras se poate realiza prin ștergerea mențiunii de acceptare pe cambie într-o formă care atestă intenția de retragere a acesteia; de exemplu, însoțit de cuvântul „anulat” scris pe cambie, însoțit de semnătura trasului. Revocarea se poate face doar înainte de înapoierea titlului către posesorul cambiei. În cazul în care trasul refuză acceptarea, cambia poate fi acceptată de indicatul la nevoie sau acceptantul prin intervenție.
Plata cambiei
În vederea achitării sumei de bani prevăzută în titlu, cambia trebuie prezentată la plată. Prezentarea cambiei la plată trebuie să fie reală și efectivă. Prezentarea cambiei și deci dreptul la plată îl are posesorul legitim al titlului, care poate fi beneficiarul indicat de trăgător în cambie sau giratorul.
Plata cambiei se poate cere, în primul rând, trasului acceptat, dar și domiciliarului (când acesta fost indicat în cambie) sau la avalistul trasului.
Plata cambiei se poate cere, în al doilea rând, la scadență. În cazul scadenței „la vedere”, cambia trebuie prezentată pentru plată la locul și adresa indicată pe titlu. Potrivit legii, locul plății este localitatea arătată în cambie sau, în lipsă, cea indicată lângă numele trasului.
Pentru ca plata cambiei să fie valabilă, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
• plătitorul să fie capabil și să nu fi fost declarat în faliment;
• plata să fie făcută la scadență;
• plata să se fi făcut fără fraudă sau greșeală gravă a plătitorului.
Dacă plata este făcută de trasul acceptant, care este debitorul cambial principal, această plată stinge obligația cambială a trasului, precum și obligațiile tuturor debitorilor cambiali (trăgător, girant, avalist). Aceleași efecte se produc când plata s-a efectuat de trasul neacceptant sau de domiciliator, care plătește pentru tras.
GIRUL – FORMĂ DE TRANSMITERE A EFECTELOR COMERCIALE
1.3.1. Definirea girului
Girul este un act prin care posesorul titlului, numit girant, transferă altei peroane, numită girator, printr-o declarație scrisă și subscrisă pe titlu odată cu predarea acestuia, toate drepturile decurgând din titlu astfel redactat și completat („Banca Națională a României” – „Reglementări privind cambia și biletul la ordin” 1994).
Girantul este persoana posesoare a titlului. Deci, primul girant este persoana indicată de către trăgător în calitate de beneficiar al cambiei. Cum giratorul poate la rândul lui să transmită prin gir drepturile dobândite, înseamnă că, ulterior, al doilea girant este primul girator, al treilea girant este al doilea girator, etc.
Giratorul poate fi orice persoană, indiferent dacă este o persoană străină sau care este implicată în raportul cambial. Uneori girul are drept scop de a da mandat giratorului de a încasa cambia în contul girantului. În acest caz, semnătura girantului trebuie să fie precedată de una din mențiunile: „prin procură”, „pentru încasare” sau „valoare pentru acoperire”.
1.3.2. Condițiile girului
Transmiterea cambiei prin gir se face în condițiile legii. Pentru a fi valabil, girul trebuie să îndeplinească anumite condiții. Acestea sunt de doua tipuri: condiții de fond și condiții de formă.
a). Condiții de fond:
•girul trebuie să fie necondiționat. Orice condiție care afectează girul este socotită nescrisă.
•girul trebuie să privească întreaga creanță prevăzută în titlu. Girul se dă pentru întreaga valoare a efectului de comerț, girul parțial fiind nul. Această condiție este menită să protejeze indivizibilitatea titlului și, implicit, circulația cambiei.
b). Condiții de formă:
•girul complet denumit și girul plin constă într-o declarație a girantului semnată de acesta, care cuprinde ordinul adresat debitorului principal (trasul) de a plăti persoanei indicate de girant suma de bani menționată în cambie;
•girul trebuie să fie scris pe cambie. Dacă, datorită numărului mare de giruri, spațiul nu este suficient, legea admite ca girul să fie scris pe o foaie lipită la înscrisul cambial. Mențiunea privind girul figurează, de obicei, pe dosul titlului. De aceea, transmiterea cambiei prin gir este cunoscută și sub numele de „andosarea cambiei”.
•girul se exprimă printr-o formulă adecvată: „plătiți lui…” sau „plătiți la ordinul lui…”. În cazul în care girul este plin, această formulă trebuie să cuprindă numele și prenumele, respectiv denumirea giratorului.
•mențiunea privind giratorul trebuie însoțită de semnătura autografă a girantului.
1.3.3. Tipuri de gir
A. Girul în alb
Acest gir este scris tot pe dosul cambiei și este format fie numai din semnătura girantului, fie din ordinul de a plăti, ștampila și data calendaristică astfel:
▪ „Semnătura autorizată, ștampila și eventual data”;
▪ „Plătiți suma de … (în cifre sau numai în litere), semnătura autorizată și ștampila, data …”
Ultima formulare este utilizată frecvent în practica de plăți externe.
O cambie transmisă prin „Gir în alb” devine în realitate o cambie „la purtător”. În eventualitatea în care o cambie este girată „în alb”, noul posesor – beneficiar al titlului are mai multe posibilități de transmitere:
• poate să completeze cu propriul său nume;
• poate să scrie numele altei persoane fizice sau juridice, exemplu numele creditorului său;
• poate să gireze „în alb” în continuare și să o înmâneze noului beneficiar;
• poate să o remită pur și simplu purtătorului beneficiar fără a completa nici un fel de gir;
• poate să prezinte cambia la scontare la o bancă comercială.
Deținătorul unei cambii este considerat de lege ca beneficiarul său legitim, dacă acesta își justifică dreptul de încasare printr-un șir neîntrerupt de giruri, chiar dacă ultimul este un gir „în alb”.
B. Girul la purtător
Acest gir este exprimat prin formula „plătiți purtătorului”, urmată de semnătura girantului. Un astfel de gir echivalează cu un gir „în alb”.
C. Giruri improprii
Girurile care nu produc efectele specifice raportului cambial, în special efectul translativ, sau produc numai unele dintre aceste efecte, sunt considerate giruri anormale sau improprii. Fac parte din această categorie: girul cu clauzele „nu la ordin”, „pentru procură”, „în garanție”, „fără garanție”.
a). girul cu clauza „nu la ordin”
Legea permite trăgătorului să înscrie în cambie clauza „nu la ordin” sau o expresie echivalentă. În acest caz, titlul este transmisibil numai în forma și cu efectele unei cesiuni de drept comun. Girul cu clauza „nu al ordin” produce efectele girului, cu restricția că giratorul nu mai poate transmite cambia prin gir altei persoane.
b). girul cu clauza „pentru procură”
Acest gir cuprinde una din mențiunile „pentru încasare”, „pentru procură” sau „valoare pentru acoperire”, mențiuni care implică un singur mandat. Acest gen de gir nu transferă proprietatea și nici obligațiile cambiale, dacă girantul transferă cambia mai departe în aceleași condiții. Un asemenea gir dă dreptul girantului să încaseze cambia sau, în caz de refuz, să protesteze.
c). girul cu clauza „în garanție”
Apare în situația în care cambia este dată în garanție pentru asigurarea unei alte creanțe, pe care giratorul o are contra girantului. Posesorul cambiei, în favoarea căruia a fost dat girul „în garanție”, are un drept real de garanție asupra cambiei din valoarea căreia va fi despăgubit cu precădere creditorul gajist.
d). girul cu clauza „fără garanție”
Această clauză menționată în textul cambiei va putea fi invocată de către girant și numai de către el, împotriva oricărui posesor – beneficiar al titlului. Persoana care primește o asemenea cambie cu acest gir, dobândește atât proprietatea asupra ei, cât și drepturile care izvorăsc din titlu, însă nu va putea exercita acțiunea de regres contra girantului respectiv pentru plata efectului de comerț. Această clauză are drept scop exonerarea de garanție fie pentru acceptare, fie pentru plată.
NOȚIUNEA DE AVAL – CONȚINUT ȘI DEFINIRE
Avalul este o garanție personală prin care o persoană, denumită avalist, adică cel care dă avalul, garantează obligația unuia dintre obligații cambiali, direcți sau pe cale de regres, numit avalizat, pentru toată suma menționată pe titlu sau pe o parte din ea (conform art. 33 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, pct. 87, „Banca Națională a României” – „Reglementări privind cambia și biletul al ordin”).
Cel care garantează – avalistul – intervine pentru a întări încrederea în titlu, obligându-se solidar cu ceilalți semnatari ai cambiei la plata sumei de bani prevăzută în cambie. În calitatea de avalist poate figura o terță persoană sau chiar un semnatar al cambiei.
Cel garant – avalizatorul – este un obligat cambial, adică trăgătorul, trasul acceptant sau girantul.
Prin aval se poate garanta plata întregii sume de bani menționată în cambie sau numai o parte din această sumă. Avalul nu se poate da sub condiție și nu poate cuprinde clauze contrarii naturii sale. Legea permite ca avalul să fie dat după scadență, însă înaintea de adresarea protestului pentru neplată sau în termenul prevăzut pentru întocmirea protestului.
Avalul se dă pe cambie sau pe adaus. El se exprimă prin cuvintele „pentru aval” sau prin orice altă formulă echivalentă și este semnat de avalist. Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. În lipsa acestei arătări se socotește dat pentru trăgător (art . 34 – „Legislația cambială”).
1.5. BILETUL LA ORDIN
1.5.1. Conceptul și definirea biletului la ordin
Biletul la ordin este un titlu comercial de valoare asemănător cambiei, dar între cele doua tipuri există și anumite deosebiri.
Biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale două persoane: subscriitorul sau emitentul și beneficiarul. Titlul este creat de subscriitor sau emitent în calitate de debitor care se obligă să plătească o sumă de bani fixată, la un anumit termen sau la prezentarea unei alte persoane, denumită beneficiar, care are calitatea de creditor.
După cum observăm, spre deosebire de cambie, care implică raporturi juridice între trei persoane, respectiv: trăgător, tras și beneficiar, biletul la ordin presupune raporturi numai între două persoane: emitentul sau subscriitorul și beneficiarul.
SCHEMĂ DE CIRCULAȚIE
1
2
5 3 7
4
6
– se încheie contractul de vânzare-cumpărare între subscriitor și beneficiar
– se emite biletul la ordin către beneficiar
– beneficiarul remite biletul la rodin spre încasare băncii sale
– banca beneficiarului prezintă la plată biletul la ordin băncii subscriitorului
– la scadență, banca debitează contul emitentului
– se achită biletul la ordin
– banca creditează contul beneficiarului
1.5.2. Condițiile biletului la ordin
Biletul la ordin trebuie să îndeplinească condițiile de formă și de fond obligatorii.
Condițiile de formă ale biletului la ordin sunt:
a). Denumirea biletului la ordin trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu. Creatorul biletului la ordin trebuie să introducă în textul titlului denumirea de „bilet la ordin”.
b). Promisiunea necondiționată de a plăti o sumă determinată
În cazul emiterii unui bilet la ordin, emitentul (subscriitorul) debitor se obligă , în mod necondiționat, să plătească o sumă de bani, promisiunea de plată neputând comporta nici o condiție suspensivă, nici condiție rezolutorie, ceea ce ar putea afecta încrederea purtătorului în calitatea biletului la ordin. Nu se acceptă decât bilete la ordin cuprinzând formulele: „voi plăti” sau „mă oblig să plătesc”.
c). Arătarea scadenței
Banca Națională a României și societățile bancare nu vor accepta în operațiile lor decât bilete la ordin care au indicată scadența pe fața titlului, cu excepția biletelor la ordin a căror scadență nu este arătată, acestea fiind socotite plătibile la vedere.
d). Arătarea locului unde trebuie făcută plata
Locul sau locurile desemnate pe biletul la ordin ca loc unde trebuie făcută plata vor fi denumite adresă sau adrese.
e). Numele aceluia căruia sau la ordinul căruia trebuie făcută plata
Legea permite acceptarea acelor bilete la ordin în care numele trasului este indicat prin numele și prenumele persoanei fizice. Nu se vor accepta acele bilete la ordin în alb necompletate la momentul intrării în portofoliul lor.
f). Data și locul emiterii biletului la ordin
În ceea ce privește biletele la ordin, acestea vor cuprinde mențiuni clare privind ziua, luna și anul emiterii. Locul se determină prin arătarea localității unde a fost emis titlul; în absența unei mențiuni, locul emiterii titlului este locul arătat lângă numele emitentului.
g). Semnătura emitentului
Înscrisul trebuie să poarte semnătura personală și autorizată a emitentului.
1.5.3. Principiile privitoare la aplicarea girului,
avalului și plății în structura biletului la ordin
Biletului la ordin îi sunt aplicabile dispozițiile legale privind cambia afară de cazurile în care legea dispune altfel. Întrucât dispozițiile referitoare la gir, aval și plata cambiei au fost analizate în capitolul anterior, în acest capitol se vor prezenta numai unele precizări privind realizarea acestor operațiuni în cazul biletului la ordin.
Girul biletului la ordin este un act juridic prin care posesorul biletului la ordin (girantul) transmite altei persoane (girator), printr-o declarație scrisă și semnată pe titlu și prin predarea titlului, toate drepturile izvorâte din acesta.
Avalul este actul juridic prin care o persoană (avalist) se obligă să garanteze obligația asumată de unul dintre debitorii biletului la ordin (avalizatorul).
Plata biletului la ordin. Deoarece în cazul biletului la ordin, plata se face de către emitent (subscriitor) și nu de o altă persoană ca în cazul cambiei, legea nu mai prevede formalitatea prezentării biletului la ordin la acceptare. Deci, la scadență, biletul la ordin se prezintă emitentului direct pentru plată. Emitentul este astfel obligat ca la scadență să plătească suma prevăzută în titlu.
Excepție, dacă biletul la ordin are scadență la un anumit timp de la vedere, posesorul titlului trebuie să prezinte emitentului, bilet la ordin pentru viză într-un termen de un an de la data emiterii titlului.
Refuzul emitentului de a pune viza datată pe titlu se constată prin protest, a cărui dată servește ca punct de plecare pentru termenul de la cedare. Neplata la scadență a sumei de bani prevăzută în biletul la ordin deschide posesorului titlului dreptul la acțiunile directe sau de regres, ca și la executarea nemijlocită a biletului la ordin.
1.6. CECUL – INSTRUMENT DE PLATĂ AL AGENTULUI COMERCIAL
În mod obișnuit, cecul este considerat ca făcând parte din categoria titlurilor de credit, alături de cambie și bilet la ordin. În realitate, cecul are numai funcția de instrument de plată, fiind lipsit de funcția de instrument de credit.
Includerea cecului în categoria titlurilor de credit se explică prin aceea că unele principii care guvernează cambia și biletul la ordin sunt aplicabile și cecului.
Ca instrument de plată, cecul creează posibilitatea unei persoane care are la bancă anumite fonduri, de a efectua plăți prin intermediul acestei bănci. Prin folosirea cecului, plătitorul evită plățile în numerar. Beneficiarul cecului poate să încaseze suma de bani menționată în titlu de la banca desemnată sau să gireze titlul pentru plata datoriilor sale.
Legea nr. 59/1934 asupra cecului cuprinde regulile adoptate prin convenție. cu unele completări inspirate de legea italiană.
1.6.1. Definirea cecului
Cecul este un instrument de plată care pune în legătură, în procesul creării sale, trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul.
Instrumentul este creat de trăgător care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiționat acesteia, care se află în poziție de tras, să plătească la prezentare, o sumă determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului emitent aflat în poziție de beneficiar („Banca Națională a României” – Reglementări privind cecul 1994).
SCHEMĂ DE CIRCULAȚIE CEC
2
3
1 6 4 8
5
7
– banca îi eliberează trasului carnetul de cecuri
– se încheie contractul de vânzare-cumpărare între beneficiar și trăgător
– trăgătorul emite cecul către beneficiar
– beneficiarul remite cecul spre încasare băncii sale
– banca beneficiarului prezintă cecul la plată băncii (tras)
– banca (trasul) debitează contul trăgătorului
– trasul achită cecul
– banca creditează contul beneficiarului
1.6.2. Premisele juridice privind emiterea cecului
Emiterea cecului implică existența unor premise juridice:
a). Existența disponibilului în bancă
Trăgătorul poate emite cecul numai dacă are la bancă (tras) un disponibil bănesc pentru efectuarea plății de către bancă. Acest disponibil poartă denumirea de provizion sau acoperire. El poate fi un depozit bancar al trăgătorului sau o deschidere de credit în favoarea acestuia.
Disponibilul trebuie să existe prealabil emiterii titlului și să aibă cel puțin valoarea cecului. Disponibilul trebuie să prezinte o sumă de bani lichidă, certă și exigibilă asupra căreia trăgătorul are dreptul să dispună de cec.
Emiterea cecului fără acoperire constituie infracțiune.
b). Existența unei convenții privind emiterea cecurilor
Dreptul trăgătorului de a emite cecuri are ca temei convenția încheiată între client și bancă.
Prin convenție, banca autorizează pe client (trăgător) să tragă asupra ei cecuri, obligându-se să efectueze din disponibil plățile, la ordinul trăgătorului. Convenția poate fi expresă sau tacită. În temeiul ei, banca remite clientului anumite formulare tipizate, înseriate și imprimate pe o hârtie specială, care vor fi completate de către trăgător.
Emiterea de cecuri fără autorizarea băncii reprezintă infracțiune.
1.6.3. Condițiile referitoare la valabilitatea cecului
Având caracter formal, cecul trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
A. Forma scrisă a cecului
Înscrisul cecului este tipărit sub forma unui formular tipizat. Banca eliberează formularele în carnete de cecuri de 25, 50 sau 100 de file. Emiterea cecului constă în completarea formularului de către trăgător cu mențiunile cerute de lege și semnarea înscrisului.
B. Mențiunile obligatorii ale cecului
a). Denumirea de cec este trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu.
b). Ordinul necondiționat de a plăti a anumită sumă de bani.
Ordinul de a plăti, dat de trăgător, trasului, societate bancară, trebuie să fie clar, precis și necondiționat. Pe înscris, este obligatorie înscrierea sumei de plată și a monedei în care urmează să se efectueze plata. Potrivit legii, în înscris nu poate fi menționată dobânda.
c). Numele celui care trebuie să plătească (tras)
Indicarea numelui trasului, societate bancară, este obligatorie. Lipsa acestei mențiuni duce la nulitatea cecului.
d). Locul unde plata trebuie făcută
Înscrisul trebuie să indice locul unde trasul va face plata. În absența unei asemenea mențiuni, locul plății va fi locul menționat lângă denumirea trasului. Dacă lângă denumirea trasului se menționează mai multe locuri, cecul este plătibil la primul loc arătat.
e). Data și locul emiterii cecului
Cecurile vor purta mențiuni clare privind ziua, luna și anul emiterii. Data emiterii trebuie să fie unică, posibilă și certă.
f). Semnătura celui care emite cecul (trăgător)
Semnătura trebuie să fie scrisă de mână de către trăgător. Ea trebuie să cuprindă numele și prenumele sau firma trăgătorului. Menționarea numelui și prenumelui beneficiarilor în cec este facultativă, iar cecul nu cuprinde scadența obligației de plată, deoarece cecul este plătibil „la vedere”, adică la prezentarea titlului.
1.6.4. Girul, avalul și plata cecului
Întrucât cecul este un titlu plătibil „la vedere”, beneficiarul cere imediat plata. Dar beneficiarul poate să transmită titlul către altă persoană.
a). Transmiterea cecului la ordin
Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu sau fără clauză expresă „la ordin”, este transmisibil prin gir. Deci, dacă în înscris trăgătorul l-a desemnat pe beneficiar, cecul ca putea fi transmis prin gir, indiferent dacă există sau nu o mențiune expresă „la ordin”.
Girul poate fi făcut chiar în interesul trăgătorului sau a oricărui alt obligat. El trebuie să fie necondiționat și integral. Girul trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia și trebuie semnat de girant.
b). Transmiterea cecului la purtător
Cecul poate fi stipulat plătibil la purtător. El este socotit la purtător și în cazul când s-a prevăzut că este plătibil unei persoane cu mențiunea „sau la purtător”, precum și în cazul când cecul nu îl menționează pe beneficiar. Cecul la purtător se transmite prin simpla tradițiune a titlului.
c). Transmiterea cecului nominativ
Cecul nominativ cuprinde numele beneficiarului, precum și mențiunea „nu la ordin” ori o expresie echivalentă. Un atare cec se transmite prin cesiune.
Plata unui cec poate fi garantată printr-un aval. Garanția poate fi pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din suma menționată în titlu.
Avalul poate fi dat de o terță persoană sau chiar de un semnatar al cecului. Nu se admite însă avalul din partea trasului, adică a băncii care urmează să efectueze plata. Avalul se dă pe un cec sau pe adaos. El se exprimă în cuvintele „pentru aval” sau prin expresii echivalente. Avalul trebuie să fie semnat de către avalist.
În mențiunea avalului trebuie să arate pentru cine este dat. În lipsa unei asemenea mențiuni, avalul se socotește dat pentru trăgător. Avalistul trebui ținut în același mod ca și persoana pentru care a dat avalul.
Cecul este plătibil numai la vedere sau la prezentare, orice mențiune contrară fiind considerată ca nescrisă. Deci, plata cecului se face la prezentarea de către posesor a cecului la tras (bancă pentru plată).
Legea stabilește termene scurte pentru prezentarea la plată a cecului emis și plătibil în România: 8 zile – dacă este plătibil chiar în localitatea unde a fost emis, 15 zile – în cazul în care cecul este plătibil în altă localitate.
Cecul emis într-o țară străină și plătibil în România trebuie prezentat în termen de 30 de zile, iar dacă este emis în afară de Europa, în termen de 70 de zile. Pentru a face o plată valabilă, trasul este obligat să verifice îndeplinirea condițiilor de formă ale cecului.
Plata efectuată de tras poate fi integrală sau parțială, posesorul cecului neputând refuza o plată parțială. În urma plății titlului, trasul poate cere ca cecul să-i fie predat cu mențiunea „achitat” de către posesor. În caz de plată parțială, trasul poate cere să se facă pe cec mențiune de această plată și să i se dea o chitanță.
Prin plata cecului, toți obligații (semnatarii) cecului sunt liberați. De reținut aspectul că, în funcție de categoria cecului, plata poate fi făcută fie în numerar, fie în cont, iar banca (tras), în momentul achitării este obligată să verifice regularitatea succesiunii giranților, însă nu și autenticitatea semnăturilor giranților.
1.6.5. Principalele tipuri de cecuri
Legea care reglementează cecul menționează mai multe tipuri de cecuri: cecul barat, cecul plătibil în cont, cecul netransmisibil, cecul de călătorie și cecul circular.
1. Cecul barat
Trăgătorul sau posesorul poate să bareze cecul prin două linii paralele puse pe fața cecului.
Bararea poate fi:
generală: dacă între cele două linii nu se face nici o arătare sau se face mențiunea „bancher” sau un alt termen echivalent;
specială: dacă numele bancherului se înscrie între cele două linii.
2. Cecul plătibil în cont
Trăgătorul sau posesorul unui cec poate interzice plata în numerar, inserând transversal pe fața cecului cuvintele „plătibil în cont”, „numai pentru virament” sau altă expresie echivalentă. În acest caz, nu poate da loc din partea trasului decât la o operație de scripte. Operația de scripte echivalează cu plata.
3. Cecul netransmisibil
Înscrisul emis cu clauza „netransmisibil” nu poate fi plătit decât primitorului sau, la cererea acestuia, să fie creditat în contul său curent. Primitorul nu poate gira cecul decât unui bancher pentru încasare; bancherul nu îl poate gira mai departe.
Clauza „netransmisibil” trebuie pusă chiar de bancher, la cererea bancherului.
4. Cecul de călătorie
În cazul acestui înscris, trăgătorul poate subordona plata cecului existenței pe titlu în momentul prezentării unei a doua semnături la fel cu a primitorului.
5. Cecul circular
Acest cec este un titlu de credit la ordin, emis de o societate bancară sau un alt institut de credit, anume autorizate, pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii, plătibil la vedere în oricare dintre locurile arătate de emitent.
Cecul circular trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: denumirea de „cec circular” în cuprinsul titlului, promisiunea necondiționată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani, arătarea datei și locului emiterii cecului, semnătura emitentului.
1.7. SISTEMUL DE CONTURI UTILIZAT PENTRU
EVIDENȚIEREA CONTABILĂ A EFECTELOR COMERCIALE
1.7.1. Funcțiunea conturilor utilizate pentru evidența efectelor comerciale
Funcția principală a efectelor comerciale este aceea de a facilita vânzările pe credit în cadrul relațiilor comerciale, funcție foarte importantă în condițiile lipsei de capital și a disponibilităților imediate de plată.
În gestiunea unităților patrimoniale, efectele comerciale pot interveni:
fie în relațiile cu furnizorii, pentru stingerea obligațiilor față de aceștia generate de bunurile sau prestațiile primite, prin emiterea sau acceptarea în calitate de tras a unor efecte comerciale;
fie în relațiile cu clienții, la livrările de mărfuri, produse sau servicii, unde în schimbul drepturilor de creanță se pot primi, în calitate de beneficiar, diferite efecte comerciale. Acestea sunt păstrate în portofoliul de valori până la scadență, când sunt depuse spre încasare sau pot fi utilizate și înaintea termenului scadent pentru efectuarea unor plăți, sau pentru obținerea de lichidități prin scontarea lor.
Ele îndeplinesc astfel funcția de efect de credit comercial, pe intervalul de la primirea (acceptarea) lor până la decontare.
O altă funcție este funcția de instrument de trezorerie, efectele de comerț fiind folosite ca mijloc de plată sau compensare, pe intervalul de la depunere spre încasare, respectiv scontare, până la încasarea efectivă.
Datorită celor două funcții ale efectelor comerciale, funcția de credit comercial, în relațiile cu terții și funcția de trezorerie, respectiv potențialul efectelor comerciale din portofoliul de valori, de a se converti în mijloace de trezorerie (în lichidități), pentru contabilitatea efectelor comerciale sunt create conturi atât în clasa conturilor de terți, cât și în clasa conturilor de trezorerie.
Funcția de credit comercial
Credit comercial preluat (obligații):
• Contul 403 „Efecte de plătit”
• Contul 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”
Credit comercial acordat (creanțe):
• Contul 413 „Efecte de primit de la clienți”
Funcția de trezorerie
• Contul 5112 „Cecuri de încasat”
• Contul 5113 „Efecte de încasat”
• Contul 5114 „Efecte emise spre scontare”
Prin aceste conturi se realizează evidența operațiilor de creare a efectelor comerciale, circulația acestora (andosare, scontare) și cele de încasare a lor.
CONTUL 403 „EFECTE DE PLĂTIT”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiilor de plată stabilite pe bază de efecte comerciale. Este un cont de pasiv.
A. Operațiuni de creditare a contului 403
a). valoarea acceptată a cambiilor sau biletelor la ordin subscrise
b). diferențele nefavorabile de curs valutar la închiderea exercițiului, aferente datoriilor față de furnizorii externi, exprimate în devize, ce urmează a se deconta pe bază de efecte comerciale (în negru):
c). reluarea diferențelor nefavorabile de la începutul exercițiului financiar următor (în roșu)
B. Operațiuni de debitare a contului 403
a). diferențele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor de plată în devize:
b). diferențe de curs valutar favorabile aferente efectelor de plată în valută, neachitate la închiderea exercițiului (în negru):
c). diferențe de curs valutar favorabile aferente efectelor de plată în valută, neachitate la reluarea lor la începutul exercițiului următor (în roșu):
d). plățile efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale:
e). diferențe favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor de plată în devize:
CONTUL 405 „EFECTE DE PLĂTIT PENTRU IMOBILIZĂRI”
Conținutul și funcția acestui cont se aseamănă cu cea a contului 403 „Efecte de plătit” cu mențiunea că se folosește de cumpărătorii de imobilizări atunci când datoriile către furnizorii de imobilizări se achită prin efecte comerciale.
Așadar, singura diferență față de contul 403 „Efecte de plătit” este că acest cont se creditează cu valoarea acceptată a cambiilor sau a biletelor la ordin subscrise prin debitul contului 404 „Furnizori de imobilizări”.
CONTUL 413 „EFECTE DE PRIMIT DE LA CLIENȚI”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența drepturilor de creanță stabilite pe bază de efecte comerciale. Este un cont de activ.
A. Operațiuni de debitare a contului 413
a). sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate:
b). diferențele favorabile de curs valutar aferente creanțelor datorate de clienții externi a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, la închiderea exercițiului (în negru):
c). reluarea diferențelor favorabile de curs valutar, la începutul exercițiului următor (în roșu):
B. Operațiuni de creditare a contului 413
a). diferențe nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor datorate de clienții externi a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, la închiderea exercițiului (în negru):
b). reluarea diferențelor de curs valutar, la începutul exercițiului următor (în roșu):
c). efecte comerciale primite de la clienți
CONTUL 5112 „CECURI DE ÎNCASAT”
După conținutul economic, acest cont este un cont de plasamente și activități bănești, iar după funcția contabilă, este un cont de activ. Contul 5112 se debitează cu sumele reprezentând valoarea cecurilor de decontare depuse la bănci pentru a fi încasate și se creditează cu sumele reprezentând cecurile încasate prin bancă.
Contul se poate dezvolta în analitic pe clienți de la care s-au primit cecuri depuse spre încasare.
A.Operațiuni de debitare a contului 5112
a). cecuri cu și fără limită de sumă, primite de la clienți și depuse la bancă spre încasare:
B.Operațiuni de creditare a contului 5112
a). încasarea cecurilor prin conturile bancare deschise în lei:
b). încasarea cecurilor prin conturile bancare deschise în valută:
CONTUL 5113 „EFECTE DE ÎNCASAT”
După conținutul economic, acest cont este un cont de plasamente și active bănești, iar după funcția contabilă, este un cont de activ. Contul 5113 se debitează cu valoarea efectelor comerciale depuse la bănci și se creditează la încasarea sumelor aferente efectelor comerciale depuse spre încasare la bănci, dar încă neîncasate.
Contul se poate dezvolta în analitic pe efecte comerciale depuse spre încasare.
A.Operațiuni de debitare a contului 5113
a). valoarea efectelor comerciale depuse la bancă spre încasare:
B.Operațiuni de creditare a contului 5113
a). sumele încasate în lei prin decontarea efectelor comerciale depuse spre încasare:
b). sumele încasate în devize prin decontarea efectelor comerciale depuse spre încasare:
CONTUL 5114 „EFECTE REMISE SPRE SCONTARE”
În situația în care posesorul efectului de comerț, care poate fi furnizorul de bunuri și servicii, are nevoie de bani înaintea termenului de scadență, el poate depune efectul de comerț la o bancă specializată pentru scontare.
În urma scontării, unitatea este creditată de bancă la valoarea efectului de comerț, mai puțin dobânda socotită din momentul scontării până la scadență.
Creditul bancar se lichidează la scadența efectului comercial, când la bancă încasează de la debitor suma înscrisă în el. Dobânda se consideră o cheltuială financiară privind sconturile acordate.
După conținutul economic, contul 5114 este un cont de plasamente și active bănești, iar după funcția contabilă este un cont de activ. Contul se debitează cu valoarea efectelor comerciale, mai puțin taxa scontului, depuse spre scontare la bănci și se creditează cu sumele încasate din efectele remise spre scontare. Soldul debitor al contului reprezintă contravaloarea efectelor comerciale depuse spre scontare, neîncasate până la data respectivă.
Contul se poate dezvolta în analitice deschise pe efecte comerciale remise spre scontare.
A.Operațiuni de debitare a contului 5114
a). valoarea efectelor comerciale mai puțin taxa de scont, depuse spre scontare:
B.Operațiuni de creditare a contului 5114
a). sumele încasate în lei din efectele remise spre scontare:
b). sumele încasate în devize din efectele comerciale remise spre scontare:
1.7.2. Evidențierea în contabilitate a circulației și decontării cambiei
a). Furnizorul „A” livrează mărfuri clientului „B”
în contabilitatea furnizorului „A”
4111 Clienți (B) = %
707 Venituri din vânzarea mărfurilor
4427 TVA colectată
în contabilitatea clientului „B”
% = 401 Furnizori (A)
371 Mărfuri
4426 TVA deductibilă
b). Societatea „A” are o datorie față de un furnizor al său, societatea comercială „C”, de la care obține un credit comercial la mărfurile primite de la acesta acoperit cu o cambie emisă și trasă asupra clientului societății comerciale„B”, pentru suma reprezentând mărfurile livrate acestuia plus o dobândă, cambie a cărei beneficiar este societatea comercială „C”. Cambia este acceptată de tras (B) și predată beneficiarului (C).
în contabilitatea furnizorului „A”
401 Furnizori (C) = 4111 Clienți (B)
în contabilitatea clientului „B”
% = 403 Efecte de plătit (C )
401 Furnizori (A)
666 Cheltuieli privind dobânzile
în contabilitatea beneficiarului cambiei
413 Efecte de primit de la clienți (B) = %
4111 Clienți (A)
766 Venituri din dobânzi
1.7.3. Evidențierea în contabilitate a andosării efectelor comerciale
Andosarea unui efecte comercial sau transmiterea lui prin gir reprezintă transferarea în favoarea unei terțe persoane (creditor), a dreptului de creanță deținut la beneficiar al acelui efect pentru decontarea completă sau parțială a unor obligații (datorii).
Operația de andosare se reflectă în contabilitate astfel:
în contabilitatea clientului (andosatului):
% = 413 Efecte de primit de la clienți
401 Furnizori
666 Cheltuieli privind dobânzile
în contabilitatea furnizorului (andosatul):
413 Efecte de primit de la clienți = %
4111 Clienți
766 Venituri din dobânzi
Andosantul cambiei este solidar, prin garanție, la plata cambiei la scadență. Angajamentul dat prin andosare se înregistrează în contul din afara bilanțului 8011 „Giruri și garanții acordate”.
1.7.4. Evidențierea în contabilitate a scontării efectelor comerciale
Scontarea unui efect comercial reprezintă remiterea acestuia la bancă pentru a fi încasat înainte de scadență. La efectuarea acestei operații, banca va reține un comision numit scont.
a). predarea la bancă a cambiei scontate:
b). încasarea contravalorii efectelor remise spre scontare
1.7.5. Evidențierea în contabilitate a efectelor comerciale în dificultate de decontare
Dificultățile în decontarea efectelor comerciale pot surveni înainte de scadență sau la scadență.
1.ÎNAINTE DE SCADENȚĂ
A. Efectul este deținut de trăgător, în urma scontului este anulat primul efect comercial și se emite unul nou.
A1. Contabilitatea furnizorului
-anularea vechiului efect (în roșu):
-înregistrarea noului efect
A2. Contabilitatea clientului
-anularea vechiului efect (în roșu):
-înregistrarea noului efect
B. Efectul comercial nu poate fi recuperat, fiind negociat, caz în care reglementarea poate fi făcută prin avansare de către trăgător a sumei de bani necesare trasului cu care să onoreze efectul comercial și apoi este creat un nou efect comercial.
Efectul comercial este negociat
Trasul anunță (trăgătorul cambiei) că nu poate plăti la scadență contravaloarea cambiei beneficiarului. Trăgătorul acceptă să avanseze suma către tras pentru a achita cambia la scadență și pentru acoperirea acestei sume avansate, emite o nouă cambie pentru o sumă mai mare (care include și dobânda) asupra trasului, beneficiar al noii cambii fiind însuși trăgătorul.
B1. Contabilitatea trăgătorului
-avansarea banilor pentru onorarea de către tras a cambiei:
-înregistrarea cambiei noi:
B2. Contabilitatea trasului
-încasarea sumei de bani avansată
-plata cambiei către beneficiar
-înregistrarea noului efect
2.LA SCADENȚĂ
La scadență, constatarea refuzului la plată a unui efect comercial poate fi făcută de către:
A.Înregistrarea efectului când este prezentat de către trăgător
A1. Contabilitatea trăgătorului (furnizor)
-anularea efectului comercial refuzat la plată de client (trasul) și înregistrarea cheltuielilor cu demersurile pentru încasarea efectului:
-se constituie un provizion pentru deprecierea creanței:
A2. Contabilitatea trasului
-efectul comercial poate să rămână în continuare înregistrat în contul 403 „Efecte de plătit” sau, constatându-se starea de refuz, să se opereze:
B.Înregistrarea efectului atunci când este prezentat la încasarea de către andosit
În caz de neplată, ultimul beneficiar (andositul) se întoarce împotriva andosatului împotriva andosatului pentru a reclama reglementarea încasării efectelor, a cărui valoare nominală este mărită cu cheltuielile de urmărire a încasării.
=== cap 2 ===
CAPITOLUL II
STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA EFECTELOR
COMERCIALE LA „S.C. POINT DISTRIBUTION GRUP S.R.L.”
2.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII
S.C. POINT DISTRIBUTION GRUP S.R.L.
RO 14594167, J 17/300/2002
Punct de lucru Timisoara, Calea Sever Bocu nr.2
2.1.1.Scurt istoric
S.C. Point Distribution Grup S.R.L. face parte din grupul S.C. ASIL S.R.L. alături de S.C. ASIL COSMETICS S.R.L. și S.C. ASIL PAPER S.R.L.
S.C. Point Distribution Grup S.R.L. a fost inființată în conformitate cu prevederile Legii 31/1990 și este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub numărul de înmatriculare J17/330/2002, la data de 19.04.2002.
Piața de desfacere a S.C. ASIL S.R.L. este o piață a bunurilor de larg consum, cu caracteristici aparte.
În crearea si dezvoltarea pieței de desfacere a S.C. ASIL S.R.L. s-au remarcat patru momente importante, evoluția acestora determinând atingerea actualelor performanțe financiare ale firmei:
– perioada 1993 – 1997 se remarca prin concentrarea tuturor eforturilor în scopul cuceririi pieței locale. Datorită îmbunătățirii gamei de produse și a unei concepții bine definite despre strategia distribuției, societatea a reușit să evolueze de la distribuția directă, la nivel de firme en-detail, cu volum mic de vânzare si comenzi lipsite de ritmicitate, până la crearea unui adevărat sistem de distribuție en-gros în plan local (inclusiv zona Brăila).
– începând cu anul 1997, problema distribuției produselor firmei se transferă de la nivel local la nivel național. Acest nou pas a determinat crearea logisticii necesare unei distribuții pe scară extinsă: crearea de distribuitori zonali, care prin încheierea contractelor de distribuție cu S.C. ASIL S.R.L. au devenit direct interesați în promovarea și creșterea vânzărilor pentru produsele societății. Deasemenea în 1999 s-a înființat primul punct de lucru la București, în vederea dezvoltării distribuției produselor și pe segmentul de retail.
-în aprilie 2002- din nevoia de a crește capacitatea de distribuție a produselor ASIL PAPER- a fost infiintata S.C. POINT DISTRIBUTION GRUP S.R.L.
Creșterea cererii de consum a determinat concentarea pe activitatea de producție a firmei prin optimizarea fluxului tehnologic, a stocurilor și a capacității de producție. Pentru a asigura un circuit eficient al produselor în piață, necesitatea divizionării activității principale în producție și distribuție a stat la baza planului de afaceri pentru firma Point Distribution Grup a cărei deschidere are loc in anul 2002.
Astfel, logistica produselor Asil este asigurată de firma Point Distribution Grup al cărui portofoliu de articole se adaugă produse de import din gama cosmeticelor, șervețele umede și produse de menaj.
De-a lungul anilor, portofoliul de clienți a crescut, încât a fost nevoie de deschiderea a încă șase puncte de lucru: Timișoara, Cluj, Constanța, Iași, Brașov, Craiova, având în total opt puncte de lucru în prezent.
2.1.2.Obiect de activitate
Activitatea principală a S.C. Point Distribution Grup S.R.L. este distribuția de șervetele si hârtie igienica, prosoape de bucătărie, batiste și produse de curățenie, activitate specifică industriei celulozei si hârtiei (CAEN 4644-comerț cu ridicata al produselor din ceramică, sticlărie și produse de întreținere), producția desfășurându-se in incinta fabricii situată în Galați, com. Vânători, DN 26, Tg. Bujor, Km 8.
2.1.3. Principalii furnizori și clienți
Principalii clienți din categoria key-accounts pentru care firma creează private label:
-Metro Cash & Carry -Plus Hard discount
-Real Hypermarket -Spar Supermarket
-Carrefour Hypermarket -Praktiker România
-CBA Supermarket -Girom Holding
-Cora Hypermarket -CDE R Interex
-Fidelio Supermarket -Interhome Decor
-Gmarket -Dedeman
-KFC Fast-Food -Bricostore România
-Pizza Hut Fast-Food -Billa România
-Artima (Carrefour Express) -Profi Rom Food
Principalii furnizori care aprovizionează societatea cu materie primă și marfă:
-SHP (Slovacia)
-Convertis (Slovacia)
-Piszkei Papir (Ungaria)
-Composat (Italia)
-Harghita Holding (România)
2.2. EVOLUȚIA PRINCIPALILOR INDICATORI (PERIOADA 2005-2007)
Cifra de afaceri
Profit/pierdere
Număr de salariați
=== monografie ===
2.3. MONOGRAFIE CONTABILĂ
1. S.C. Point Distribution Grup S.R.L. achiziționează materii prime de la S.C. Shp România S.R.L. în valoare de 21311,25 lei + TVA 19% prin emitere unui bilet la ordin.
% = 401 Furnizori 25360,38 lei
301 Materii prime 21311,25 lei
4426 TVA deductibilă 4094,13 lei
2. Se acceptă efectul comercial al cărui beneficiar este S.C. Shp România S.R.L.
401 Furnizori = 403 Efecte de plătit 25360,25 lei
3. Se plătește prin bancă contravaloarea efectului comercial cedat în favoarea furnizorului.
403 Efecte de plătit = 5121 Conturi la bănci în lei 25360,25 lei
4. Se vând mărfuri fără factură către S.C. Zagros S.R.L. în valoare de 2621,80 lei + TVA 19% urmând ca S.C. Point Distrbution Grup S.R.L. să emită factura ulterior.
4111 Clienți = % 3119,94 lei
707 Venituri din vânzarea mărfurilor 2621,80 lei
4427 TVA colectată 498,14 lei
5. Se acceptă biletul la ordin emis de S.C. Zagros S.R.L. prin negocierea unui scont de 300 lei.
413 Efecte de primit de la clienți = % 3419,94 lei
4111 Clienți 3119,94 lei
767 Venituri din sconturi obținute 300,00 lei
7. Se depune la bancă biletul la ordin spre încasare.
5113 Efecte de încasat = 413 Efecte de primit de la clienți 3419,94 lei
8. Se încasează efectul comercial.
5121 conturi la bănci în lei = 5113 Efecte de încasat 3419,94 lei
9. Se decontează conturile de TVA.
% = 4426 TVA deductibilă 4094,13 lei
4427 TVA colectată 498,14 lei
4424 TVA de recuperat 3595,99 lei
10. Se închid conturile de venituri.
% = 121 Profit și pierdere 2921,80 lei
707 Venituri din vânzarea mărfurilor 2621,80 lei
767 Venituri din sconturi obținute 300,00 lei
=== reg-jurnal ===
REGISTRU JURNAL
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Privind Contabilitatea Efectelor Comerciale (ID: 133983)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.