Studiu Privind Consumul de Produse Agroalimentare Ecologice

INTRODUCERE

Mi-am ales această temă “Studiul privind consumul de produse agroalimentare ecologice”

Cuprins

Capitolul I Produsele agroalimentare ecologice…………………………………….2

Concepte definiții……………………………………………………………………….2

Beneficiile alimentelor ecologice………………………………………4

Etichetarea produselor ecologice – sigle……………………………….6

Sigla națională -România ……………………………………8

Logo-ul comunitar (sigla UE)………………………………9

Produse ecologice românești…………………………………………….9

Producători români certificați bio……………………………………..10

Capitolul II Etapele cercetării de marketing…………………………………………18

2.1 Conținutul procesului cercetării de marketing………………………….21

2.2 Metode de obținere a informațiilor……………………………………..22

2.2.1 Chestionarul…………………………………………………22

2.2.2 Eșantionul……………………………………………………23

CAPITOLUL I PRODUSELE AGROALIMENTARE ECOLOGICE

Concepte.Definiții

Termenul „ecologic” își are originile în „bio” din cuvântul grecesc „bios” care înseamnă viață sau mod de viață. Produselor alimentare le sunt atribuite termeni precum organice, biologice sau ecologice, dacă provin din producția agricolă ecologică. În țări precum SUA, Canada, Marea Britanie astfel de produse se comercializează sub denumirea de produse organice, în Franța, Italia, Germania poartă denumirea de produse biologice, iar în Spania, România se regăsesc sub denumirea de produse ecologice.

Produsele alimentare ecologice sunt rezultatul producției agroalimentare ecologice. „Producția ecologică este un sistem global de gestiune agricolă și de producție alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea resurselor naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor și o metodă de producție care respectă preferințele anumitor consumatori pentru produse obținute cu ajutorul unor substanțe și procese naturale.” Comisia Comunității Europene (2007) recunoaște în mod explicit rolul dublu al sistemelor alimentare ecologice din interiorul unei societăți: „ pe de o parte, alimentează o piață specifică ce răspunde cererii consumatorilor de produse ecologice, iar, pe de altă parte, furnizează bunuri publice, contribuind la protecția mediului și la bunăstarea animalelor, precum și la dezvoltarea rurală.”.

Conform definiției de mai sus, agricultura ecologică:

Sursa: Adaptare dupăRegulamentul CE nr. 834/2007 art.1

În mod simplist, agricultura ecologică reprezintă un sistem agricol menit să furnizeze consumatorilor alimente proaspete, gustoase și autentice, dar care în același timp, respectă modul natural de viață.

Green Earth Organics consideră că „ produsele ecologice alimentare sunt procesate la cel mai scăzut nivel pentru a menține integritatea alimentului fără ingrediente artificiale, conservanți sau iradiere”.

Astfel, alimente ecologice, organice  sau bio sunt produsele de origine animală  sau vegetală care sunt obținute fără substanțe chimice sintetice, nu au fost modificate genetic și nu au fost expuse iradierii, iar în urma producerii și procesării lor mediul înconjurător nu a avut de suferit. Pentru a se considera ecologică, producția agricolă sau zootehnică trebuie să se desfășoare conform principiilor ecologice minim o perioadă de timp ( 3-5 ani) care diferă de la o cultură de plante la alta. Produsele precum carnea, ouăle, lactatele ecologice provin de la animale care nu au fost tratate cu antibiotice  și nu li s-au administrat hormoni de creștere, iar condițiile de igienă  și alimentație din fermă  sunt în conformitate cu reglementările în domeniu.

În ceea ce privește culturile vegetale ecologice, pentru acestea nu sunt utilizate pesticide și fertilizatori obținuți prin metode artificiale.

Alimente naturale  – sunt obținute din producția agricolă convențională, dar în timpul procesării lor nu sunt folosiți conservanți sau aditivi alimentari.

1.2 Beneficiile alimentelor ecologice

Produsele alimentare ecologice sunt percepute de consumatori mai sigure pentru consum, dar acestui deziderat i se adaugă aspecte legate de reducerea impactului asupra mediului, protejarea biodiversității sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Motivele orientate pe procesul de producție agricolă ecologică, pentru care consumatorii cumpără produse alimentare ecologice sunt grupate astfel:

agricultura ecologică contribuie la reducerea efectelor schimbărilor climatice;

fermierii ecologici investesc în biodiversitate și contribuie la salvarea speciilor rare;

fermierii ecologici întăresc forțele regularizatoare naturale și promovează insectele și plantele care aduc beneficii prin împrejmuirea cu garduri vii a culturilor;

produsele ecologice generează mai puține mile alimentare, ceea ce înseamnă că cu cât sunt produse mai aproape de locul de consum cu atât este mai benefic;

agricultura ecologică înseamnă de asemenea și comerț echitabil, în special pentru produsele ecologice din țările în curs de dezvoltare;

agricultura ecologică contribuie la hrănirea sustenabilă a lumii.

De altfel, consumatorii consideră alimentele ecologice mai sigure, cu conținut mai mare de nutrienți decât alimentele convenționale și percep un gust mai bun decât în cazul alimentelor produse convențional.

În tabelul alăturat vom prezenta câteva dovezi empirice care sugerează faptul că produsele alimentare ecologice sunt diferite față de produsele convenționale.

Tab. nr. Diferențe dintre produsele ecologice și produsele convenționale .

a) Producția de legume, fructe si carne organice nu folosește substanțe chimice (pesticide, hormoni etc.), spre deosebire de cea obișnuită. Spre exemplu, mărul cultivat în mod convențional conține în jur de 30 de substanțe artificiale, concentrate în coajă , chiar și după spălare.

b) Produsele organice conțin cu minim 50% mai multe vitamine, minerale, enzime  și fitoelemente comparativ cu cele convenționale. Cromul este un micronutrient deficitar în dieta modernă  și se află  mai concentrat cu 78% mai mult în alimentele ecologice. Seleniul este un antioxidant puternic care ne protejează de radicalii liberi și are un nivel de concentrare mai mare cu 400% în alimentele organice în comparație cu cele convenționale.

Calciul are biodisponibilitate cu 70% mai mare în alimentele ecologice. Litiul, folosit în tratarea diverselor forme de depresie, este cu 200% mai concentrat în alimentele ecologice, iar magneziul necesar sistemului muscular cu 140%.

c) Alimentația organică este singurul mod practic de evitare și protest împotriva produselor modificate genetic.

d) Lactatele, spre exemplu, trebuie consumate cât mai naturale deoarece tot ce există  în supermarket provine din ferme în care animalele sunt tratate  și hrănite cu amestecuri de antibiotice, hormoni  și alte medicamente cu rol de creștere a producției. În plus, există  riscul hrănirii animalelor cu soia modificată  genetic.

e) Gustul și aroma fructelor și legumelor ecologice sunt mult mai autentice față de ale celor crescute convențional.

Sursa: traditiisibiu.ro/activitati/Ghid%202_PRODUSE%20ECOLOGICE.pdf

Deși pot exista unele diferențe în conținutul de nutrienți și antioxidanți al produselor ecologice față de cele convenționale, natura variabilă a producției de alimente face dificilă generalizarea rezultatelor.

1.3 Etichetarea produselor ecologice  – sigle

Obiectivele, principiile și normele aplicabile producției ecologice sunt cuprinse în legislația comunitară și națională din acest domeniu. Aceste norme, alături de definirea metodei de producție în sectorul de producție vegetală, animalieră și de acvacultură  reglementează  și următoarele aspecte legate de sistemul de agricultură  ecologică: procesarea, etichetarea, comerțul, importul, inspecția și certificarea.

Prevederile privind etichetarea produselor obținute din agricultura ecologică, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și în Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 sunt foarte precise și au în vedere oferirea încrederii depline a consumatorilor în produsele ecologice, ca produse obținute și certificate în conformitate cu reguli stricte de producție, procesare, inspecție și certificare.

În sensul prezentului regulament, un produs este considerat ca purtând indicații privind metoda de producție ecologică  în cazul în care, pe etichetă, pe materialele publicitare sau în documentele comerciale, produsul în cauză, ingredientele sau materiile sale prime sunt descrise în termeni care sugerează cumpărătorului că produsul, ingredientele sau materiile sale prime au fost obținute în conformitate cu normele de producție prevăzute la articolul 6. În special, următorii termeni, derivatele lor obișnuite (precum bio-, eco- etc.) sau diminutivele, folosiți singuri sau în combinații, sunt considerați indicații privind metoda de producție ecologică  pe întreg teritoriul comunității  și în orice limbă  comunitară, cu excepția cazului în care acești termeni nu se aplică produselor agricole din produsele alimentare sau furaje sau nu prezintă, în mod evident, nici o legătură cu această metodă de producție.

Atunci când consumatorii aleg să cumpere produse ecologice, ei trebuie să  știe că  primesc exact acel produs pentru care au plătit. Sigla și sistemul de etichetare ecologic reprezintă mecanismul care face posibil acest lucru. Acest sistem este creat să ofere încredere deplină că produsele cumpărate sunt produse în totalitate în conformitate cu legislația națională  si/sau Regulamentul UE privind producția agricolă  ecologică  sau, în cazul bunurilor importate, conform unui sistem echivalent, cu reguli la fel de stricte.

Punerea pe piață a produselor care poartă etichete și sigle naționale / UE specifice modului de producție ecologic urmează un proces strict ce trebuie urmat întocmai. Pe durata întregului lanț  de obținere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să  respecte permanent regulile stabilite în legislația comunitară  și națională. Ei trebuie să-și supună activitatea unor vizite de inspecție, realizate de organisme de inspecție  și certificare, în scopul controlului conformității cu prevederile legislației în vigoare privind producția ecologică.

Fermierii ce practică agricultura convențională trebuie mai întâi să supună  exploatația unei perioade de conversie de minimum doi ani înainte de a putea obține produse agricole ce pot fi comercializate ca produse ecologice. În cazul în care vor să obțină atât produse ecologice cât și convenționale, ei trebuie să separe clar aceste două operațiuni, în cursul fiecărei faze de producție. Atât producătorii cât  și procesatorii trebuie să respecte tot timpul regulile specifice precizate în legislația națională  în domeniu si/sau Regulamentul UE. Ei trebuie să-și supună  activitatea unor inspecții din partea organismelor sau autorităților de inspecție și certificare naționale /UE, pentru a se asigura că fermierii respectă  legislația în vigoare privind produsele ecologice. Operatorii care trec cu succes de aceste inspecții vor primi apoi certificarea ecologică  și își vor putea eticheta produsele ca fiind ecologice.

1.3.1 Sigla națională – România

Figura nr. 2.1. sigla guvernamentală din România

Sursa: http://www.madr.ro/ro/agricultura-ecologica/sigle-agricultura-ecologica.html

Sigla "ae" este sigla națională specifică produselor ecologice și alături de sigla comunitară poate fi folosită în scopul unei mai bune vizualizări de către consumatori a produselor obținute din agricultura ecologică.

Utilizarea "ae" pe etichetă este obligatorie în cazul produselor autohtone. Însă  pentru facilitarea identificării produselor ecologice pe rafturile magazinelor, logotipul "ae" poate fi aplicat  și pe produsele din import, dacă  acestea sunt certificate și în România de un organism de inspecție și certificare acreditat la noi. Sigla ,,ae" (Agricultură  Ecologică), proprietate a M.A.D.R, garantează  ca produsul, astfel etichetat, provine din agricultura ecologică  și este certificat de un organism de inspecție  și certificare aprobat. Regulile de utilizare a siglei ,,ae" sunt cuprinse în Anexa nr.1 la Ordinul comun pentru modificarea și completarea Anexei la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 317/2006 și al președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr.190/2006 pentru aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice.

Dreptul de utilizare a siglei ,,ae" (Agricultură  Ecologică) pe produsele, etichetele și ambalajele produselor ecologice îl au doar producătorii, procesatorii și importatorii înregistrați la M.A.D.R.

1.3.2 Logo-ul comunitar (sigla UE) figura nr. 2.1. Sigla UE

Sursa: http://www.madr.ro/ro/agricultura-ecologica/sigle-agricultura-ecologica.html

Sigla UE a produselor ecologice și cele ale Statelor Membre sunt utilizate pentru a completa etichetarea  și a mări vizibilitatea alimentelor  și băuturilor ecologice.

Logo-ul UE este obligatoiu să se aplice pe produsele alimentare preambalate începând cu data de 1 iulie 2010. Folosirea acestuia rămâne opțională pentru produsele importate. Folosirea logoului comunitar UE trebui să  fie însoțită  de indicarea locului de producere al materiilor prime agricole. Logoul comunitar oferă  identificarea produselor certificate ecologic în întreaga Uniune Europeană. Informații cu privire la modul de aplicare al logoului comunitar pe etichetele produselor agroalimentare ecologice sunt regăsite în manualul de utilizare al logoului comunitar.

1.4 Produse ecologice românești

Revenind la produsele ecologice, s-a constatat că mare parte din legumele, mierea și cerealele ecologice românești ajung pe mesele occidentalilor, în timp ce produsele bio obținute de agricultorii români nu au nici cel mai mic succes în țară, ele ajungând pe mesele nemților, olandezilor sau francezilor. În fiecare an, mare parte a produselor ecologice de origine vegetală ajung în străinătate. Principala cauză o constituie insuficienta dezvoltare a pieței interne, spre deosebire de piețele țărilor vest-europene, unde consumul de produse ecologice este în creștere. La noi în țară nu se conștientisează încă beneficiile aduse sănătății de aceste alimente, specialiștii spun că este necesară o campanie de informare a populației cu privire la avantajele consumului de produse ecologice.

În țara noastră se produc peste 7000 de tone de legume ecologice, pe o suprafață de 500 de hectare. Legumele precum castraveții, tomatele, ardeii, ridichile ori salatele ecologice se vând în țară. Din păcate, fiind cu 20% mai scumpe decât cele convenționale, legumele ecologice sunt greu de vândut și producatorii preferă, de cele mai multe ori, să lase prețul la nivelul celorlalte produse convenționale sau a celor modificate genetic, din aceasta cauză producătorii români sunt nevoiți să exporte întreaga cantitate în țări precum Germania, Elveția, Olanda, Italia. Din cele 610 tone de miere ecologică produsă anul trecut au rămas în țară doar 100 de tone. O mare parte a producției de miere bio pleacă la export, pentru că în țară nu este cumpărată din cauza prețului destul de ridicat. Producătorii spun că nu iși pot permite să ramână cu marfa nevândută și încearcă să-și promoveze produsele în marile magazine sau în diferite puncte de desfacere din hotelurile de cel puțin patru stele. Ei ar prefera să vândă în țară, dar pentru că nu se poate, exportă toată producția.

Țara noastră exportă atât sămânța, cât și uleiul de floarea-soarelui ecologică. Producătorii au fost nevoiți să scadă foarte mult prețul pentru a putea intra și pe piața românească, cu potențiali consumatori sărăciți de criza economică și neinformați suficient despre avantajele alimentației naturale. Uleiul eco se vinde aproape la prețul celui convențional, deși costurile de producție sunt mult mai mari.

Câteva firme care produc cantități ceva mai mari de lactate ecologice preferă să exporte brânza, schweitzer-ul sau untul bio, în condițiile în care în țară nu există o piață ecologică. Toată producția de brânză feta ecologică se exportă în Germania și, având în vedere că nu se face față solicitărilor, este greu de crezut că producătorii români se vor orienta prea curând către piața autohtonă. Cu atât mai mult cu cât un kilogram de brânză feta ajunge pe raft, în Germania, la 15 euro.

Sursa: www.agir.ro/buletine/797.pdf

1.5 Producători români certificați bio

Produse de panificație / făinoase

Făină albă – Experta Premix bio Pâine albă, Făină negră – Experta Premix bio Pâine neagră – Dobrogea Grup – Constanța;

Făină integrală și albă – Nicolae Banc – producător sat Barai, comuna Caianu, jud. Cluj;

Pâine ecologică neagră – Marișca Victoria, SC Teocris SRL Deva, jud. Hunedoara;

Imagine nr.1- faină ecologică

Experta Premix

Sursa: http://www.ecomarket.ro/produse/premix-ecologic-pentru-paine-alba-de-casa/18/

Ouă de găină bio – în România există doar 3 producători certificați bio:

Avi Pop – Cluj

SC Cortina Bioprod Curtișoara, jud. Olt

Ouă de țară – SC Ouă de țară SRL jud. Argeș

Imagine nr.2-ouă de găina bio – Avi Pop

Sursa: http://www.biocarmen.ro/index.php?route=product/product&product_id=1232

Imagine nr.3 – SC Cortina Bioprod

Sursa: http://www.bio-cortina.ro/

Ulei bio de floarea soarelui

Biodam, LTA Mondial – Constanța

Imagine nr.4 – Ulei bio de floarea soarelui

Sursa: http://www.zdupes.ro/ulei-biodam

Legume

Cartofi – producător Nicolae Banc, sat Barai, jud. Cluj

Cartofi, Ardei gras uscat, Zarzavat uscat bio (vegeta de casă), Zacuscă tradițională din legume bio – Ferma Husti, satul Vincea, Maramureș

Diverse legume – EcoLifeBio, jud. Călărași

Peste 20 sortimente de legume si verdețuri – Biocoop, Sibiu

Salată verde, spanac, varză, ceapă, usturoi, praz, morcovi, țelină, ridichi, sfeclă roșie, roșii, vinete, castraveți, dovlecei – Microferma ecologică Biodumbrava, jud. Giurgiu

Imagine nr.5 – Legume și verdețuri, Biocoop Sibiu

Sursa:http://adevarul.ro/news/societate/biocoop-cooperativa-taraneasca-ecologica-romania-1_51e452dfc7b855ff564085c5/index.html

Condimente

Coriandru boabe bio – Ferma Husti, Maramureș;

Diverse condimente – Biocoop, Sibiu;

Imagine nr. 6 – Condimente, Ferma Huști

Sursa: http://www.directorproduse.ro/oferte/vegeta-bio/

Cereale

Fulgi de grâu, Fulgi de secară, Grâu integral, Secară integrală – SC. Petras Bio SRL, Deva

Imagine nr.7 – Grâu bio,Petraș bio

Sursa: http://www.biosimttera.ro/produse-bio/produse-bio-alimentare/cereale-leguminoase-bio

Fructe

Mere, pere, gutui, prune, fructe de pădure – S.C. Ecofruct SRL, TG Mureș

Imagine nr.8 SC Ecofruct SRL

Sursa: http://www.bio-romania.org/biofach/catalog.html

Lactate

Lapte ecologic, cașcaval, șvaițer, cremă de brânză, unt bio – La Dorna;

Brânză frământată, brânză dietetică, telemea, unt, lapte, caș, cașcaval, smântână – Eco Rozi- Asociația Valea Asăului, jud. Bacau;

Produse lactate din soia – tofu, lapte, sana – Biopack – SC Fito Fitt SRL, jud. Covasna;

Imagine nr. 9 Unt ecologic La Dorna

Sursa:http://www.megamarket.ro/alimente-proaspete/lapte-unt-lactate/unt/ladorna-unt-ecologic-80-grasime

Dulciuri / Sucuri

Biscuiți – Dobrogea Grup – Constanța;

Fursecuri ecologice, Marișca Victori, SC Teocris SRL, Deva;

Magiun de prune Topoloveni;

Suc de mere MĂLÂNCRAV – SC Pro Mihai Eminescu Trust SRL, jud. Sibiu;

Imagine nr.10 Biscuiții Dobrogea

Sursa: http://dobrogeagrup.ro/produse.php?cat=21

Imagine nr.11 Suc de mere Mălâncrav

Sursa:http://medactivpartener.allshops.ro/produs/801123/SUC+DE+MERE+100%25+BIO+FARA+ZAHAR+1+LITRU+MALANCRAV.html

Produse apicole

Miere bio de munte – Zmeură – PF Tivadar Petru, Sighetu Marmației;

Miere, faguri, propolis, pollen, ceară de albine – SC Bioapis Serv SRL, Gorj;

Produse apicole – EcoApiSabin, jud. Sălaj

Imagine nr.12 EcoApiSabin

Sursa: http://ecoapisabin.infoaliment.ro/

Ceaiuri

Diverse sortimente – Fares și Biocoop Sibiu;

Gamă variată de ceaiuri și alte produse – S.C. Farmacia naturii SRL, Bacău;

Imagine nr.13 Ceaiuri Fares

Sursa: http://www.daciccool.ro/branduri/branduri-romanesti/518-fares-un-brand-romanesc-cu-traditie

Băuturi alcoolice

Gama de vinuri “Crai nou” – Domeniile franco-române, jud. Buzău;

Imagine nr.14 Vinuri “Crai nou”

Sursa: http://www.degustarivin.ro/tag/crai-nou/

CAPITOLUL II ETAPELE CERCETĂRII DE MARKETING

Cercetarea de marketing reprezintă activitatea formală prin intermediul căreia, cu

ajutorul unor concepte, metode si tehnici specifice de investigare se realizează specificarea, măsurarea, culegerea, analiza si interpretarea informațiilor de marketing, destinate conducerii organizației pentru cunoasterea mediului în care funcționează aceasta, identificarea oportunităților, evaluarea alternativelor acțiunilor de marketing si efectele acestora ( Balaure,2004).

Principalele domenii de studiu ale cercetării de marketing sunt următoarele:

firma însăși, respectiv, evaluarea corectă a resurselor umane, materiale,

financiare, ale firmei, capacitatea de mobilizare și de adaptare a acestora la

obiectivele urmărite, calitatea activității de conducere;

studierea pieței (cel mai important domeniu de studiu) vizează cunoașterea:

1) aspectelor generale ale pieței: capacitatea, structura și conjuncture pieței, dimensiunile spațiale, dinamica fenomenelor de piață etc.;

2) diferitelor fenomene și categorii ale pieței: cererea și oferta, prețurile și

tarifele, importurile și exporturile, cotele de piață etc.;

studierea incidențelor celorlalte componente ale mediului asupra activității de

piață a firmei, cum sunt: evoluția generală a economiei și ramurii respective, evoluția concurenței și a politicii de marketing a acesteia, evoluția mediului tehnologic,ecologic, social-politic, demografic, cultural etc.

investigarea nevoilor de consum urmărește cunoașterea modului în care se

formează nevoile de consum, dimensionarea și ierarhizarea lor, raporturile dintre ele și mai ales modalitățile de materializare a lor în consum prin intermediul cererii pe piață;

studierea comportamentului de cumpărare și de consum, domeniu ce deține

un loc aparte în cercetarea de marketing. Astfel, se studiază: procesul decizional

de cumpărare, factorii determinanți ai comportamentului de cumpărare și de

consum;

investigații menite să direcționeze politica de marketing-mix în întregul ei și

pe fiecare componentă considerată separat (produs, preț, distribuție, promovare);

analize și previziuni pe termen scurt, mediu sau lung pentru fundamentarea

programelor și tuturor activităților de marketing, pentru evaluarea performanțelor în acest domeniu.

Datorită complexității fenomenelor urmărite prin cercetările de marketing, în

ultimii ani au fost dezvoltate multiple tipuri și metode de cercetare, acestea putând fi

grupate după mai multe criterii.

A. În funcție de obiectivele urmărite se disting:

1. Cercetări exploratorii – se utilizează atunci când:

– gradul de cunoaștere a fenomenului cercetat este relativ restrâns;

– ipotezele, în cazul în care există, sunt într-un număr redus;

– alternativele decizionale și variabilele esențiale ale cercetării nu sunt/sunt insuficient cunoscute;

Metode de investigare utilizate:

interviuri individuale în profunzime;

discuții focalizate de grup;

analiza datelor secundare etc.

2. Cercetări descriptive – se utilizează atunci când:

– problema de cercetare este parțial cunoscută;

– ipotezele sunt formulate dar nu sunt, adesea, definitive;

– sunt cunoscute, în general, variabilele cercetării;

Metode de investigare frecvent utilizate:

analiza datelor secundare;

ancheta;

3. Cercetări explicative (cauzale) – se utilizează atunci când:

– problema de cercetare este clar definită;

– ipotezele cercetării sunt precis formulate, urmând a fi testate.

Metoda de investigare cea mai frecvent utilizată este experimentul.

Alte lucrări de specialitate1 identifică, de asemenea, în funcție de obiectivele

urmărite următoarele două metode:

Cercetări instrumentale – prin care se elaborează, testează și validează diferite

instrumente și metode de cercetare: chestionare pentru anchete, scale de evaluare a variabilelor calitative etc.

Cercetările predictive – se referă la metode de previzionare pe termen scurt,

mediu sau lung a fenomenelor de marketing.

B. În funcție de locul de desfășurare, cercetările de marketing se pot clasifica în :

– cercetări de teren (anchete, interviuri în profunzime etc.);

– cercetări de birou (analiza datelor statistice sau a altor documente relevante pentru cercetare).

C. După frecvența desfășurării lor, cercetările de marketing pot fi :

– cercetări permanente – se desfășoară în mod sistematic (de exemplu, panele de

gospodării, panele de magazine, analize ale vânzărilor și stocurilor la nivelul propriului sistem de distribuție utilizând pentru aceasta rețele de calculatoare și programe informatice adecvate);

cercetări periodice – se desfășoară la anumite intervale de timp – săptămânal,

lunar, trimestrial, semestrial, anual etc. (de exemplu, cercetările realizate cu ocazia târgurilor și expozițiilor, studii realizate în rândul principalilor concurenți asupra nivelului prețurilor practicate);

cercetări ocazionale – nu se mai repetă în timp (de exemplu, cercetarea de piață

făcută în vederea pătrunderii pe o nouă piață sau cu ocazia lansării pe piață a unui nou sortiment de produs).

2.1 Conținutul procesului cercetării de marketing

Procesul cercetărilor de marketing include o serie de etape, grupate în trei faze:

Faza preliminară a cercetării;

Faza de proiectare a cercetării;

Faza de realizare a cercetării.

1.Faza preliminară a cercetării de marketing se constituie dintr-un ansamblu de activități care au rolul de a identifica problema cu care se confruntă întreprinderea sau după caz, ocazia pe care firma trebuie să o valorifice (problema decizională).

Pentru definirea problemei decizionale se folosesc patru metode:

Interviuri cu decidenții;

Interviuri cu experții;

Analiza datelor secundare;

Metode calitative de cercetare;

2.Faza de proiectare a cercetării de marketing se constituie din activități ce vizează: identificarea surselor de informații, selectarea modalității de culegere și sistematizare a acestora, definirea colectivității cercetate, determinarea dimensiunii eșantionului și alegerea metodei de eșantionare, precum și elaborarea unui program de desfășurare a cercetării.

3.Faza de realizare a cercetării de marketing cuprinde o serie de activități ce vizează: recoltarea informațiilor de la purtătorii lor, prelucrarea, analiza și interpretarea acestora și realizarea raportului final al cercetării ce va fi înaintat factorilor decizionali de la nivelul organizației.

Metode de obținere a informațiilor

Ancheta presupune culegerea unor informații care sunt “furnizate” de către purtătorii lor, utilizând ca instrument de culegere a datelor chestionarul.

2.2.1 Chestionarul

Cel mai important instrument utilizat de realizatorii anchetelor, pentru punerea întrebărilor și înregistrarea răspunsurilor la acestea, îl reprezintă chestionarul. Conținutul său concret și modul de redactare depind de natura informațiilor care urmează a fi culese prin intermediul lui, impunându-se a fi respectate anumite reguli de construcție și de utilizare.

În esență, chestionarul se prezintă sub forma unui șir de întrebări adresate (oral sau în scris) unui anumit număr de respondenți. El este administrat, de regulă, de operatorii anchetei, existând și situații când este autoadministrat (cazul anchetelor prin poștă sau prin e-mail).

Chiar dacă nu există tipare general valabile, în conceperea chestionarelor se impun respectate anumite reguli.

Fiind un instrument de cercetare foarte complex, elaborarea sa trebuie să fie o acțiune interdisciplinară, antrenând (pe lângă cunoștințele de marketing) o serie întreagă de alte cunoștințe (de sociologie, psihologie, statistică, informatică, știința comunicării etc.).

Sursa: https://ruxandracristea.wikispaces.com/file/…/Tipuri+de+chestionare.doc

Prin urmare, pentru a se asigura succesul în culegerea informațiilor de marketing, cei care le redactează și le utilizează trebuie să stăpânească bine teoria convorbirilor, precum și tehnicile de comunicare, astfel încât să fie capabili să obțină cooperarea din partea receptorilor (de întrebări), să se facă ușor înțeleși, să poată interpreta în toate felurile posibile răspunsurile primite la întrebări, să sesizeze dificultățile pe care le întâmpină intervievații și erorile pe care ei le comit, să descopere sursele de erori (care trebuie eliminate cât mai rapid posibil) etc.

Proiectarea și elaborarea unui chestionar impun luarea unor decizii cu privire la natura, forma și structura sa, la întrebările pe care le conține, la modul de redactare și de testare, la validarea întrebărilor etc.

Forma chestionarului

În general, un chestionar conține mai multe părți:

– una destinată elementelor de identificare, referitoare la: tematica cercetată, titlul studiului, numele organizației care realizează cercetarea, data completării etc., aceasta fiind amplasată chiar la începutul chestionarului, separat de celelalte;

– o introducere, în care sunt prezentate, pe scurt, scopul anchetei și unele explicații menite a stârni interesul celor anchetați în sprijinirea studiului;

– spațiul rezervat întrebărilor și răspunsurilor (corpul acestuia);

– o zonă pentru clasificări, conținând rubricile cu ajutorul cărora se obțin informațiile referitoare la caracteristicile socio-demografice ale celor anchetați, în funcție de care subiecții respectivi se încadrează în diferite grupe;

– o parte finală, cuprinzând formulele de mulțumire pentru amabilitatea de a accepta interviul și de apreciere a utilității informațiilor furnizate.

2.2.2 Eșantionul

O parte foarte importantă a cercetarilor de marketing necesită obținerea informațiilor primare necesare analizei, prin sondaj, adică de la un anumit eșantion.

Un eșantion se constituie dintr-un numar de unități care sunt selectate din rândurile acelei populații care face obiectul cercetării. În cercetarea de marketing unitatea de observare va fi constituită din fiecare element component, simplu sau complex, al populației sau colectivității cercetate.Procesul eșantionarii împlica o serie de activități specifice și anume:

definirea populației care face obiectul cercetării;

  alegerea cadrului de eșantionare;

 alegerea metodei de eșantionare;

  stabilirea modalitaților de selecție a unităților eșantionului;

  stabilirea mărimii eșantionului;

  alegerea unităților efective ale eșantionului;

  desfășurarea activității de teren.