Studiu Privind Auditarea Activelor Imobilizate

LUCRARE DE DISERTAȚIE

STUDIU PRIVIND AUDITAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

INTRODUCERE

Auditul financiar are ca și obiectiv principal furnizarea unei asigurări în ceea ce privește completitudinea și acuratețea întocmirii situațiilor financiare și de asemenea efectuarea unor operații economice corecte, respectand reglementările relevante în vigoare.

O certitudine absolută presupune costuri ridicate, însă o prin realizarea auditurilor pe baza de teste aceste costuri se diminuează. Un raport de audit va oferi astfel o asigurare rezonabilă, nu una absolută.

Un auditor financiar are responsabilitatea de a constata erori sau neconcordanțe în modul de întocmire a situațiilor financiare, puncte slabe în controlul intern al companiei auditate, rezultate și operațiuni neobișnuite, care ar putea indica frauda sau corupția.

Managementul companiei auditate are ca responsabilitate detectarea și prevenirea fraudei, corupției și erorilor prin implementarea unor mecanisme de control eficiente și măsuri corespunzătorare în vederea evitării negljențelor și eventualelor greșeli.

Lucrarea este concepută astfel încât să evidențieze aspectele esențiale privind auditul financiar al activelor imobilizate, precum și noțiunile de bază privind auditul financiar în general. Aceste aspecte teoretice sunt evidențiate în primele două capitole ale lucrării și puse în aplicare prin studiului de caz în cadrul capitolului trei.

…

Lucrarea a pus accentul pe relevanța practică, întelegerea reglementărilor privind auditul financiar prin aplicarea lor pe o firmă activă în mediul de afaceri românesc. Aspectele privind auditarea unei companii românești sunt multiple și complexe, iar înțelegerea lor este fundamentală în elaborarea planului de audit: natura, întinderea și durata procedurilor planificate.

CAPITOLUL I

Aspecte teoretice privind auditul financiar

Audit financiar – normalizare și reglementare

Cadrul normativ de audit – evoluție pe plan internațional

Organismele internaționale: IFAC (International Federation of Accountants – Federația Internațională a Contabililor), FEE (Fédération Europeénne des Experts – comptables – Federația Europeană a Experților Contabili), au elaborat norme de audit financiar ce au contribuit la evolutia normalizării pe plan național având în vedere implicațiile normalizării internaționale asupra celei naționale.

Una dintre țările cu o experiență vastă în domeniul auditului financiar este S.U.A., americanii fiind printre primii care au reglementat profesia de auditor. IAPC, creat în anul 1977 (Comitetul internațional pentru practicile de audit) este o comisie permanentă a Consiliului IFAC care are ca obiectiv și misiune publicarea în numele consiliului IFAC, recomandări și proiecte de recomandări privind misiunile derivate și auditul financiar.

Pe plan european, FEE a fost înființata în anul 1989 la Bruxelles, odată cu regruparea UEC – Uniunea Europeană a Experților contabili și a Grupului experților contabili ai CEE. Au fost publicate prin intermediul comitetului privind revizia contabilă (ASB – Auditing Statements Board), recomandări în domeniul auditului.

Prevederile Directivei a VIII – a a CCE privind condițiile de exercitare a controlului legal al documentelor contabile de sinteză constituie, alaturi de normele deja prezentate, o a treia concretizare a armonizării contabile europene.

Normele de audit internaționale reprezintă un ansamblu de practici ce conduce la ameliorarea calității informației financiare pe piețele internaționale, odată cu globalizarea piețelor de bunuri materiale și servicii, inclusiv activitatea de audit. În țările în care profesia de contabil este în curs de evoluție, aceste norme contribuie la dezvoltarea unor directive naționale omogene.

Normele de audit în România

După adoptarea Legii contabilității nr. 82/1991, respectiv după publicarea Regulamentului de aplicare a acesteia în anul 1994, au început fi uilizați în România termeni ca „audit financiar” sau „standarde de audit financiar”.

Profesia de auditor financiar s-a legalizat pentru prima dată in România în baza Hotărârii Conferinței Naționale a CECCAR nr. 3/23.10.1995, s-a publicat lucrarea intitulată „Norme de audit financiar și certificare a bilanțului contabil”. Scopul publicării acestor norme este acela de a „acoperi un gol normativ-metodologic în domeniul auditului, precum și asigurarea unor reguli precise de lucru, aliniate la normele europene și internaționale privind auditul legal și contractual în vederea certificării bilanțului contabil la agenții economici”.

Odată cu apariția lucrării „Norme naționale de audit servicii conexe” ca urmare a hotărarii conferinței naționale a CECCAR nr. 98/24 din 27 ianuarie 1999 în care sunt prezentate Standardele Internaționale De Audit (ISA) publicate de Federația Internațională A Experților Contabili (IFAC).

Odată cu înființarea Camerei Auditorilor Financiari din Romania, în baza O.U.G. nr. 75/1999 din 1 iunie 1999, Comitetul Provizoriu al acesteia a hotărat asimilarea Standardelor Internaționale de Audit ale IFAC, precum si a Cadrului General al Standardelor Internaționale de Audit ca bază de efectuare a auditului financiar în Romania.

În aceeasi lucrare în care sunt publicate Standardele de Audit, „Audit financiar 2000”, și Codul privind conduita etică și profesională în domeniul Auditului Financiar.

Se poate remarca faptul că normele naționale de audit constituie o referință elocventă în reforma profesiei contabile din România, în armonizarea cu standardele internaționale și directivele europene ale auditului financiar, acest instrument menit să conducă la ridicarea credibilității informațiilor financiare emise de entitățile economice și sociale, de instituții și organizații guvernamentale și neguvernamentale. Standardele de Audit preluate de țara noastră se aplică în auditarea situațiilor financiare de către auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor din România.

Concepte fundamentale ale auditului financiar

În cadrul acestui subcapitol se vor prezenta termenii cheie utilizați în sfera auditului financiar, începând chiar cu definiția auditului din perspectiva experților americani:

„Auditul constă în colectarea și evaluarea unor probe privind informațiile, în scopul determinării și raportării gradului de conformitate a informațiilor respective cu o serie de criterii prestabilite. Auditul ar trebui efectuat de o persoană competentă și independentă”.

“Scrisoarea de angajament” documentează și confirmă acceptarea de către auditor a numirii, a obiectivului și sferei angajamentului de audit, a întinderii responsabilităților auditorului față de client și a formei oricăror raportări. Aceasta exprimă modul în care societatea de audit înțelege angajamentul, evidențiindu-se obiectivele misiunii de audit, responsabilitățile auditorului și clientului, limitele și restricțiile misiunii.

“Misiunea de audit” este o sarcină (acțiune) separată și identificabilă care se finalizează prin emiterea de către auditor a unui punct de vedere, declarații sau a unei opinii, consemnată într-un raport, asupra îndeplinirii unor obiective clare și bine determinate aferente unui grup structurat pe acțiuni, activități, programe sau organisme numite generic entitate auditată.

Prin “planificare” se înțelege construirea unei strategii generale și a unei abordări detaliate în ceea ce privește natura, durata și întinderea preconizate ale unui angajament de auditului. Auditorul planifică efectuarea auditului într-un mod eficient și oportun. Auditorul trebuie să planifice activitatea de audit astfel încât auditul să fie efectuat într-un mod cât mai eficient.

Principalele motive pentru care un auditor trebuie să-și planifice eficient angajamentele față de client sunt:

Evitarea neînțelegerilor cu acesta,

Menținerea unor costuri rezonabile de audit,

Obținerea unor probe de audit suficiente si adecvate, adică din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.

“Probele de audit” reprezintă totalitatea informațiilor utilizate de auditor pentru emiterea unei concluzii pe care este bazată opinia de audit, și includ toate informațiile conținute în evidențele contabile care stau la baza situațiilor financiare și a altor informații.

Este foarte important ca un auditor să țina cont de gradul de suficiența și adecvare al probelor de audit atunci cand acestea constituie baza în emiterea unor concluzii ce conduc la formularea opiniei de audit.

Cantitatea probelor de audit necesare este afectată de evaluarea de către auditor a riscului de denaturare semnificativă: cu cât riscul este mai mare, cât atât mai multe probe de audit sunt necesare. De asemenea, cantitatea probelor de audit este influențată de calitatea acestora: o calitate mai ridicată necesită mai puține probe solicitate. Deci cantitatea și calitatea probelor de audit sunt interdependente. Este de la sine înțeles că nu se poate compensa o calitate slabă a probelor de audit printr-o cantitate mai mare a acestora.

“Procedurile de audit” reprezintă o serie de instrucțiuni detaliate prin care se explică maniera de obținere a probelor de audit și care pot fi aplicate de către auditor, după caz, la nivelul unui eșantion selectat sau la nivelul intregii populații (Colbert, 1994; Arens et al., 2012).

“Proceduri de fond” se asociază valorilor și sunt de două tipuri: proceduri analitice și teste ale detaliilor tranzacțiilor și soldurilor.

Scopul procedurilor de fond este acela de a obține probe de audit pentru a detecta denaturările semnificative ale situațiilor financiare. Atunci când sunt derulate proceduri de fond ale detaliilor, pot fi folosite eșantionarea și alte mijloace de selectare a elementelor pentru testare și culegerea probelor de audit pentru a verifica una sau mai multe aserțiuni despre o anumită valoare din situațiile financiare (de exemplu, existența creanțelor), sau pentru a face o estimare independentă a unor valori (de exemplu, valoarea stocurilor uzate moral).

“Procedurile analitice” constau în analizarea indicatorilor și a tendințelor semnificative, incluzând investigarea acelor fluctuații și relații care nu sunt consecvente cu alte informații relevante sau care se abat de la valorile așteptate.

Atunci când un auditor aplică proceduri analitice acesta trebuie să constate că cifrele obținute în urma acestor proceduri sunt în concordanța cu informațiile pe care le deține despre entitate. Obiectivul aplicării unor astfel de proceduri este acela de a obține corelații și tendințe de evoluție a elementelor analizate.

“Imaginea fidelă” este reprezentată de imaginea în care se poate avea încredere căreia i se poate acorda credit. Asigurarea imaginii fidele este dependentă de respectarea principiilor referitoare la regularitatea și sinceritatea contabilității.

Prin raționament profesional și independență auditorul își exprima opinia asupra situațiilor financiare în urma aplicării de către acesta a procedurilor și metodologiilor specifice, oferindu-se astfel o asigurare a credibilității imaginii fidele, reprezentată de sistemul contabil al companiei prin situațiile financiare sau prin informațiile specifice furnizate de acesta.

“Eșantionarea în audit” (eșantionare) presupune aplicarea procedurilor de audit pentru mai puțin de 100% din elementele din cadrul soldului unui cont sau unei clase de tranzacții, astfel încât toate eșantioanele să aibă posibilitatea de a fi selectate.

În ceea ce privește marimea eșantionului, există o relație invers proporțională între aceasta și riscul de eșantionare, adică: un eșantion mai mare determină un risc minim de eșantionare pe care auditorul este dispus să-l accepte, și invers, un eșantion mai mic determină un risc ridicat de eșantionare.

“Asigurarea rezonabilă” se referă la o asigurare ridicată, dar nu absolută, ceea ce se traduce în raport prin faptul că informațiile auditate nu sunt deformate de anomalii semnificative. Astfel se poate constata că situațiile financiare luate ca întreg nu sunt eronate în mod semnificativ, auditorul neputând garanta o asigurare totală privind prezentarea fidelă a situațiilor financiare.

Riscul și pragul de semnificație în audit

În acest subcapitol se abordează două noțiuni fundamentale în etapa de planificare a auditului, și anume riscul de audit și pragul de semnificație. Între cele două concepte exista o relație foarte strânsă, de interdependență. Astfel, se va începe prin definirea riscului de audit:

“Risc de audit” riscul ca auditorul să exprime o opinie incorectă prin faptul că erori semnificative există în situațiile finaiciare. El se divide în trei: riscul inerent, riscul legat de control și riscul de nedetectare.

“Riscul inerent”16 reprezintă susceptibilitatea ca un sold al unui cont sau o categorie de tranzacții să conțină o denaturare care ar putea fi semnificativă, individual sau cumulată cu denaturările existente în alte solduri sau categorii de tranzacții, presupunând că nu au existat controale interne adiacente.

Acesta se referă la aprecierea auditorului privind probabilitatea existenței unor erori sau abateri semnificative într-un anumit segment, înainte de a estima eficiența mecanismelor de control intern. Altfel spus aceste erori sau abateri sunt neprevazute.

“Riscul de control”16 reprezintă riscul ca o denaturare, care ar putea apărea în soldul unui cont sau într-o categorie de tranzacții și care ar putea fi semnificativă în mod individual, sau atunci când este cumulată cu alte denaturări din alte solduri sau categorii, să nu poată fi prevenită sau detectată și corectată la momentul oportun de sistemele de contabilitate și de control intern.

Acesta se referă la aprecierea auditorului privind probabilitatea ca valoarea elementelor eronate ce depașesc limita tolerabilă dintr-un anumit segment sa nu fie detectate prin mecanismele de control intern ale clientului.

“Riscul de nedetectare”16 reprezintă riscul ca procedurile de fond ale unui auditor să nu detecteze o denaturare ce există în soldul unui cont sau categorie de tranzacții și care ar putea fi semnificativă în mod individual, sau atunci când este cumulată cu denaturări din alte solduri sau categorii de tranzacții.

Exista o legătura directă între riscul de nedetectare și întinderea procedurilor de fond ale auditorului. Durata, întinderea și natura procedurilor de fond este influențată de modul de evaluare concomitent al riscului de control și inerent, contribuind la reducerea riscului de nedetectare, deci si a riscului de audit până la un nivel minim acceptabil.

Există anumite relații între cele trei componente ale riscului de audit:

riscul de nedetectare este invers proporțional cu cumulul riscurilor inerente și riscurilor legate de control. De exemplu, dacă riscurile inerente și cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel încat să fie redus cât mai mult riscul de audit, și,

invers, dacă riscurile inerente și cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducand astfel riscul de audit.

Pe de altă parte, trebuie sesizată și relația de invers-proporționalitate dintre caracterul semnificativ și riscul de audit; cu cât pragul de semnificație este mai mare cu atât riscul de audit este mai mic și invers. Dacă, de exemplu, auditorul constată că pragul de semnificație acceptabil este redus, riscul de audit crește, atunci auditorul va putea:

– să reducă nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare;

– să reducă riscul de nedescoperire modificând natura, calendarul și întinderea controalelor proprii.

Standardul de audit nr. 400 ilustrează relația dintre componentele riscului de audit, respectiv modul în care nivelul acceptabil al riscului de nedetectare poate varia în funcție de evaluarea riscului inerent și al celui de control, astfel:

Porțiunile umbrite din acest tabel sunt legate de riscul de nedetectare.

Riscul de nedetectare cuprinde două părți17:

Riscul neasociat cu eșantionarea, adică toate riscurile privind tragerea unei concluzii incorecte din teste, altele decât cele care au strictă legătură cu eșantionarea. De exemplu, utilizarea unor proceduri greșite, interpretarea greșită a probelor sau nerecunoașterea erorilor. Acesta poate fi minimizat prin alegerea unui personal de audit corespunzător și prin asigurarea unui nivel adecvat de supraveghere și control în cursul auditării.

Riscul de eșantionare, adică posibilitatea de a trage o concluzie, pe baza unui eșantion, sau să fie diferită de concluzia la care s-ar fi ajuns dacă întreaga populație ar fi fost supusă aceleiași proceduri de audit. Acesta poate fi minimizat prin alegerea metodei adecvate de selecționare a eșantionului și prin alegerea unei mărimi corespunzătoare a eșantionului.

Există două tipuri de riscuri de eșantionare:

riscul ca auditorul să tragă concluzia, în cazul unui test de control, că riscul de control este mai mic decât este în realitate sau, în cazul unei proceduri de fond, că nu există o eroare importantă, atunci când, în realitate, există. Acest tip de risc afectează eficiența auditului și este mai mult decât probabil să conducă la o opinie de audit nepotrivită;

riscul ca auditorul să tragă concluzia, în cazul unui test de control, că riscul de control este mai mare decât este în realitate sau, în cazul unei proceduri de fond, că o eroare importantă există atunci când, în realitate, ea nu există. Acest tip de risc afectează eficiența auditului și va conduce, de regulă, la eforturi suplimentare pentru a se stabili dacă concluziile inițiale au fost incorecte.

Stabilirea pragului de semnificație într-o misiune de audit este o problema de raționament profesional al auditorului. Pragul de semnificație este definit conform IAS 1 “Prezentarea situațiilor financiare” astfel:

– informațiile sunt semnificative dacă omisiunea sau denaturarea lor ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situațiilor financiare;

– pragul de semnificație depinde de dimensiunea elementelor sau a erorii, judecat în împrejurări specifice ale omisiunii sau denaturării prezente în situațiile financiare;

– oferă mai degrabă o limită decât să reprezinte o însușire calitativă primară pe care informația trebuie să o aibă pentru a fi utilă.

În stabilirea pragului de semnificație auditorul trebuie să ia în considerare atât aspectele cantitative, cât și calitative ale angajamentului. Cu toate că acesta poate fi determinat și aplicat folosind o abordare cantitativă, aspectele calitative ale denaturărilor de valoare mică cumulate pot denatura semnificativ situațiile financiare pe baza cărora utilizatorii iau decizii financiare.

De exemplu, o companie care plătește ilegal un comision pentru asigurarea unui contract de vânzare, deși suma achitată nu este semnificativă pentru situațiile financiare, dezvăluirea acestui fapt poate conduce la pierderea contractului sau la plata unor penalități care pot avea un impact semnificativ asupra situațiilor financiare.

Etapele stabilirii pragului de semnificație:

Etapa 1 – Stabilirea valorii preliminare a pragului de semnificație

În etapa de planificare, auditorul trebuie să stabilească un prag de semnificație global pentru întreaga misiune de audit. Scopul acestuia este:

– determinarea întinderii și naturii procedurilor de evaluare a riscului;

– identificarea și evaluarea riscurilor denaturărilor semnificative;

– determinarea naturii, planificării si extinderii procedurilor de audit suplimentare.

Valoarea preliminară a pragului de semnificație este suma maximă, în opinia auditorului, a prezentărilor eronate pe care le-ar putea conține situațiile financiare, fără a afecta totuși deciziile utilizatorilor rezonabili.

Pragul de semnificație reprezintă mai degrabă un concept relativ decât unul absolut19. De exemplu, suma de 60.000 Eur poate reprezenta un prag de semnificație mare pentru o societate mică, dar este evident că această valoare este nesemnificativă pentru o societate multinațională mare. De aceea, nu se pot stabili valori monetare orientative ale pragului de semnificație valabile pentru orice client de audit, aceasta fiind stabilită prin raționamentul profesional al auditorului, în funcție de dimensiunea companiei auditate.

Pentru a evalua semnificația pragului de semnificație este nevoie de o bază de comparație19.

Baze de comparație cantitative în determinarea pragului de semnificație:

– Total activ

– Total venituri

– Profitul net înainte de impozitare

– Profitul net din operațiuni în curs

– Profitul brut

– Media profitului net înainte de impozitare pe ultimii trei ani

Cele mai utilizate baze de comparație în stabilirea pragului de semnificație sunt: total activ, total venituri sau anumite forme ale profitului net datorită caracterului stabil de la un an la altul.

Scopul auditorului este de a determina ce probe de audit sunt adecvate pentru a fi colectate. Pentru a se realiza acest lucru este nevoie de o repartizare pe segmente a valorii preliminare a pragului de semnificație: la nivel de conturi bilanțiere sau de rezultate.

Etapa 2 – Determinarea erorii tolerabile

Eroarea tolerabilă reprezintă valoarea preliminară a pragului de semnificație repartizată pe segmente. Această repartizare este utilă deoarece probele sunt acumulate pe segmente decât pentru situațiile financiare ca ansamblu.

Atunci când deciziile economice ale utilizatorilor de informații cuprinse în situațiile financiare sunt influențate semnificativ de anumite componente ale situațiilor financiare, se utilizează praguri de semnificație pe segmente. Astfel apare noțiunea de prag de semnificație funcțional – “performance materiality”care se referă la “suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai scăzut decât pragul de semnificație pentru situațiile financiare ca întreg, pentru a reduce la un nivel adecvat de scăzut probabilitatea ca denaturările necorectate sau nedetectate agregate să depășească pragul de semnificație pentru situațiile financiare ca întreg.”

Acest concept presupune fixarea de către auditor a unui nivel de toleranță a iregularităților cât mai scăzut la începuturile misiunii, atât per ansamblu situațiilor financiare, cât și la nivelul claselor de tranzacții, solduri și prezentări.

Un cont bilanțier reprezintă linie din situațiile financiare cum ar fi: imobilizari corporale sau clienți. O clasă de tranzacții se referă la un anumit tip de tranzacții prelucrată de sistemul contabil al clientului, cum ar fi tranzacțiile legate de vânzări sau achiziții. Nu exista reguli fixe în stabilirea pragului de semnificație, însă se pot aplica ca și poitici generale de stabilire a pragului de semnificație, următoarele:

a) totalul combinat al erorilor de prezentare din situațiile financiare care depășește 10% – în mod normal este semnificativ, sub 5% – este presupus nesemnificativ și între 5-10% se impune o atentă utilizare a raționamentului profesional pentru determinarea semnificativului.

b) valoarea procentuală de mai sus trebuie determinată printr-o comparație cu o bază de referință adecvată.

Sunt recomandate 2 baze de referință:

1. Contul de rezultate – valoarea combinată a erorilor de prezentare poate fi cuantificabilă la 5-10% din profitul inainte de impozitare (rezultatul financiar). Dacă profitul are oscilații mari de la un an la altul se poate apela la determinarea unei medii pe trei ani.

2. Bilanțul contabil – valoarea combinată a erorilor de prezentare ar trebui determinată mai întai pentru active circulante, datorii pe termen scurt, total activ. Pentru active circulante și datorii pe termen scurt se recomandă un interval cuprins între 5-10%. Pentru total active 3-6%.

La sfarșitul auditului trebuie să existe certitudinea că valoarea combinată a elementelor eronate din toate conturile este mai mică sau egală cu valoarea preliminară a pragului de semnificație.

Etapa 3 – Estimarea erorilor probabile și compararea lor cu valoarea preliminară a pragului de semnificație

Această ultimă etapă se referă la evaluarea de către auditor a tuturor testelor de audit și cumulul tuturor erorilor identificate în foile de lucru legate de conturile bilanțiere sau clasele de tranzacții. Auditorul trebuie să ia în calcul și erorile probabile nu doar pe cele identificate în foile de lucru.

Erorile probabile sunt acele estimări ce au la bază eșantioanele de date colectate în timpul procesului de audit. Acele erori considerate nesemnificative și necorectate în perioadele precedente trebuie sa fie incluse în suma cumulată a erorilor.

Valoarea totală a erorilor de prezentare se calculează prin extrapolare sau estimare, auditorul examinand doar eșantioane și nu întreaga populație. Sumele erorilor extrapolate pentru fiecare cont sunt combinate, astfel auditorul va compara valoarea combinată a erorilor cu pragul de semnificație preliminar.

Pragul de semnificație va rămâne neschimbat dacă raționamentul profesional al auditorului în etapa planificării se bazează pe aceleași informații și în etapa the evaluare. Însă se pot identifica factori pe parcursul misiunii de audit ce conduc la revizuirea valorii preliminare a pragului de semnificație.

Acesta este motivul pentru care pragul de semnificație preliminar se modifică în etapa de evaluare a constatărilor. Motivele revizuirii valorii preliminare a pragului de semnificație vor fi documentate de către auditor.

Auditorul concluzioneaza că:

Situațiile financiare anuale prezintă o imagine fidelă, atunci cand:

Valoarea cumulată a erorilor necorectate < Valoarea preliminară a pragului de semnificație;

Clientul trebuie să ajusteze situațiile financiare, atunci cand::

Valoarea cumulată a erorilor necorectate >Valoarea preliminară a pragului de semnificație.

Auditorul va formula o opinie calificată sau o opinie contrară dacă clientul refuză sa ajusteze situațiile financiare, situațiile financiare nereflectând o imagine fidelă.

Auditul activelor imobilizate – aspecte teoretice

Contabilitatea activelor imobilizate

Reglementările contabile conforme cu directivele europene definesc activele imobilizate ca active generatoare de beneficii economice viitoare și deținute pe o perioadă mai mare de un an. Aceeași definiție este reluată prin formula activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuă, pe o perioadă mai mare de un an, în scopul desfășurării activităților entității.

În sfera activelor imobilizate sunt incluse și drepturile asupra proprietăților imobiliare și alte drepturi similare, așa cum sunt definite de legislația națională, fiind inclusă în categoria terenurilor și constucțiilor.

În cadrul standardelor internaționale de contabilitate, activele imobilizate delimiteză acele active deținute de o entitate spre a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade în propria sa activitate, închiriate sau împrumutate terților.

La nivelu IFRS-urilor se face distincție între activele imobilizate, investițiile imobiliare și activele imobilizate deținute în vederea vânzării.

Investițiile imobiliare sunt proprietăți imobiliare deținute (de proprietar sau locatar, în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă in scopul închirierii sau pentru creșterea valorii capitalului, sau ambele, decât pentru:

– a fi utilizate în producția sau furnizarea de bunuri sau servicii, ori în scopuri administrative; sau

– a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității.

Un activ imobilizat deținut în vederea vânzării este acel activ a cărui valoare contabilă va fi recuperată în principal printr-o operațiune de vânzare, și nu prin utilizarea sa continuă.

În România, conform reglementărilor contabile în domeniu, investițiile imobiliare sunt recunoscute în categoria terenurilor și construcțiilor, iar activele imobilizate deținute în vederea vânzării sunt tratate ca stocuri.

Activele imobilizate cuprind: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare.

a) Imobilizarile necorporale reprezintă acele active identificabile, nemonetare, fără suport material și deținute pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de bunuri și servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentrru scopuri administrative.

Reglementarea conformă cu directivele europene definește următoarea structura a imobilizărilor necorporale: cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, cu excepția celor create intern de societate, fondul comercial, alte imobilizări necorporale, avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale și imobilizările necorporale în curs de execuție (pct. 74.)

b) Imobilizări corporale reprezintă active care:

– sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și

– sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Imobilizările corporale cuprind: terenuri și construcții; instalații tehnice și mașini; alte instalații, utilaje și mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale și imobilizări corporale în curs de execuție.

c) Imobilizările financiare cuprind acțiunile deținute la entitățile afiliate, împrumuturile acordate entităților afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte investiții deținute ca imobilizări, alte împrumuturi.

Auditul imobilizărilor corporale și necorporale

În cadrul acestui subcapitol se vor aborda aspecte precum: factorii de risc întâmpinați in auditarea imobilizărilor corporale și necorporale, proceduri de audit aplicate în vederea prezentării rolului controlului intern și obiectivele specifice de care un auditor trebuie să țina cont atunci când auditează imobilizari corporale și necorporale.

I. Factorii de risc inerenți asociați imobilizărilor corporale și necorporale sunt:

– schimbările tehnologice din ramura de activitate care determină o erodare morală a valorii imobilizărilor corporale și necorporale;

– închiderea unui segment al unei afaceri, ceea ce impune ca imobilizările corporale și necorporale să fie evaluate la valoarea netă de realizare (presupunând că aceasta este inferioară costului);

– dificultăți în estimarea duratei de viață economică pentru calculul amortizării, valoarea imobilizărilor corporale și necorporale fiind astfel supraevaluată sau subevaluată ca rezultat al unei amortizări supradimensionate sau subdimensionate;

– deținerea unor imobilizări blocate, neutilizate, ceea ce conduce la o incertitudine cu privire la utilizarea lor în viitor;

– deținerea unor imobilizări în curs de construcție (în valoare semnificativă), ceea ce poate pune sub semnul întrebării momentul de finalizare a lucrărilor;

– capitalizarea costurilor aferente activelor realizate în regie proprie, ceea ce implică dificultăți de determinare a costurilor;

– existența imobilizărilor corporale mobile care încorporează valori mari, dar care implică un risc semnificativ de pierdere, furt, distrugere, cum ar fi, de exemplu, calculatoarele.

II. Structura și eficiența controlului intern al entității auditate în vederea întinderii și aplicării procedurilor de audit în cazul imobilizărilor

În cazul achizițiilor de active, conducerea entității trebuie să aibe certitudinea că ulterior acestea au fost clasificate și înregistrate ca active imobilizate și nu sub forma cheltuielilor de reparații/întreținere. Astfel prin acțiunile de control intern, existența unui sistem de detectare a erorilor privind clasificarea cheltuielilor între cele de întreținere și cele de achiziție sau investiție, managementul poate avea această certitudine și totodată auditorul își poate micșora aria de întindere a procedurilor aplicate și a volumului lucrărilor în privința a achizițiilor de imobilizărilor corporale și/sau necorporale, inclusiv a cheltuielilor cu reparațiile și întreținerile.

Auditorul poate decide extinderea cercetărilor în ceea ce privește înregistrarea și scoaterea din funcțiune a imobilizărilor dacă sunt descoperite deficiențe în înregistrarea imobilizărilor corporale. În funcție de raționamentul auditorului se poate micșora semnificativ timpul alocat verificării cheltuielilor cu amortizarea dacă revizuirea si aprobarea lunară a cheltuielilor cu amortizarea sunt efectuate de o persoana competentă care nu se implică în efectuarea calculelor amortizării.

Există cel putin următoarele segmente ce sunt supuse controlului intern atunci când auditorul apreciază un risc de control minim:

– achizițiile, reevaluarea și pierderile de imobilizări corporale și necorporale;

– asigurarea securității imobilizărilor corporale și necorporale ce aparțin sau sunt deținute de companie;

– disponibilizarea imobilizărilor corporale și/sau necorporale;

– întreținerea și asigurarea imobilizărilor corporale și/sau necorporale;

– aprobarea metodelor, continuitatea lor și calculul cheltuielilor privind amortizarea.

Principalul document de evidență al imobilizărilor corporale îl reprezintă registrul mijloacelor fixe, în care se prezintă toate bunurile de natura imobilizărilor cu fiecare element component al său și detaliile aferente.

Pentru ca sistemul de control aplicat în cadrul acestui segment să fie considerat satisfăcător, accesul la acest registru va fi permis exclusiv persoanelor independente de utilizarea sau administrarea activelor imobilizate. De asemenea, un auditor s-ar aștepta ca sistemul de control intern să asigure compararea periodică a informațiilor din registru cu situația faptică a mijloacelor fixe.

Mai mult decât atât, următoarele elemente pot furniza indicii despre existența și eficiența unui control intern:

– fiecare mijloc fix are alocat și este marcat cu un număr de inventar unic, număr care este identic cu cel din registrul activelor fixe corespunzător activului respectiv;

– registrul conține toate detaliile necesare pentru controlul operativ al mijloacelor fixe inclusiv al stării lor de funcționare.

– pot fi prezentate auditorului liste de inventar anuale, întocmite și semnate de gestionar și de comisia de inventariere

În cazul companiilor mari și complexe, registrul mijloacelor fixe poate constitui cel mai important instrument de control al acestora.

Diferențele semnificative dintre informațiile din registru și cele faptice trebuie investigate cu atenție, indicând un risc de control ridicat. Inspecțiile asupra mijloacelor fixe care încorporează valori însemnate reprezintă, de asemenea, un aspect foarte important.

III. Obiectivele auditării evidenței contabile a imobilizărilor corporale și necorporale:

Obiectivele vizate de auditor sunt:

Exhaustivitatea

– Se verifică dacă toate mijloacele fixe sunt înregistrate și toate activele care trebuie capitalizate (vezi IAS nr. 23, „Costurile îndatorării“) au fost corect evidențiate.

Exactitatea

– Soldurile conturilor de imobilizări la valoarea contabilă au fost identificate, grupate și înregistrate corect.

Existența

– Mijloacele fixe există în realitate la data bilanțului. Documentele ce trebuie verificate cuprind: registrul mijloacelor fixe, rapoarte de evaluare, facturi provenite de la antreprenori, contractele de concesionare, facturi și extrase de cont, procese verbale de punere în funcțiune, calculul amortizării și modul de constituire și evaluare a provizioanelor

Perioada corectă

– Intrările și ieșirile de active imobilizate au fost înregistrate în perioada corectă.

Evaluarea

– Activele reevaluate sunt corect calculate potrivit normelor legale (vezi O.G. nr. 403 din 07.06.2000 și IAS nr. 29). Diminuarea mijloacelor fixe în urma reevaluării a fost corect reflectată în contabilitate.

Corecta prezentare și evidențiere

– Toate soldurile mijloacelor fixe au fost corect evidențiate. Informațiile bilanțiere și notele de bilanț trebuie să cuprindă informații complete cu privire la existența, evaluarea lor la bilanț.

Potrivit Cadrului general de prezentare a bilanțurilor financiare, informațiile cu privire la imobilizări sunt: valoarea contabilă brută la începutul anului, creșteri și/sau diminuări în cursul anului, soldul final la 31.XII evaluat la costul istoric (valoarea brută la intrare/reevaluată).

De asemenea, amortizarea calculată la 01.01, amortizări în cursul exercițiului financiar, soldul final al amortismentelor la 31.12. Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor vor conține aceleași informații ca și amortizările. La bilanț, valoarea mijloacelor fixe va fi egală cu valoarea contabilă diminuată la amortizări corect calculate și evidențiate în cursul exercițiului și cu suma provizioanelor.

Pentru verificarea acestor posturi bilanțiere, auditorul utilizează următoarele documente:

Auditul financiar contabil

a) Registrul mijloacelor fixe

b) Calculul amortizărilor

c) Evaluarea lor prin rapoartele comisiei de inventar, etc.

d) Facturile emise de furnizori de imobilizări

e) Titluri de proprietate

f) Dosarul de procese-verbale ale AGA, ale Consiliului de Administrație

g) Procese-verbale de punere în funcțiune sau, după caz, de scoatere din funcțiune sau casare

h) Extrasele de cont bancar

…

Mijloacele fixe și amortizarea (ion mihailescu – financial audit)

– Se obține un tabel al mijloacelor fixe indicand costul și amortizarea acumulată, și se determină dacă sunt in concordanță cu balanța de verificare;

– Se cercetează politica de contabilitate aplicată privind provizioanele pentru amortizări și se face distincție intre elementele de capital și de menținere a acestora. Se determină dacă mijloacele fixe au suferit o depreciere semnificativă, permanentă a valorii;

– Se discută cu conducerea adițiile și eliminările din conturile mijloacelor fixe și modul de contabilizare al caștigurilor și pierderilor din vanzări sau retrageri. Se cercetează dacă toate aceste tranzacții au fost contabilizate;

– Se cercetează consecvența cu care metodele și ratele de amortizare au fost aplicate, și se compară provizioanele pentru amortizare cu cele din anii anteriori;

– Se cercetează dacă există sechestru pe mijloacele fixe;

– Se discută dacă operațiunile de leasing au fost corect reflectate in situațiile financiare in conformitate cu reglementările contabile curente.

Cheltuieli plătite în avans, imobilizări necorporale și alte active

– Se obține un tabel identificand natura conturilor privind cheltuielile plătite in avans, imobilizări necorporale și se discută cu conducerea recuperabilitatea acestora;

– Se analizează baza pe care s-au făcut inregistrări in aceste conturi și metodele de amortizare folosite;

– Se compară soldurile conturilor de cheltuieli conexe cu cele din perioadele anterioare și se discută variațiile semnificative cu conducerea;

– Se discută cu conducerea separarea intre conturile pe termen lung și cele pe termen scurt.

Pentru exemplificare, prezentăm, în continuare modalitatea în care auditorul poate să stabilească dacă întreprinderea respectă aceste criterii cu ocazia contabilizării imobilizărilor: p86(afanase)

1. Integritatea înregistrărilor

– toate intrările de imobilizări sunt contabilizate

– toate ieșirile de imobilizări sunt contabilizate

– toate mișcările interne sunt reflectate în evidență

– toate amortizările sunt contabilizaze

– toate veniturile și cheltuielile privind imobilizările sunt contabilizate

2. Realitatea înregistrărilor

– operațiunile referitoare Ia imobilizări sunt reflectate în documente corespunzătoare

– imobilizările înregistrate în contabilitate există și aparțin întreprinderii

– nici o cheltuială curentă nu este trecută la imobilizări

3. Evaluarea corectă

– prețul de înregistrare al imobilizărilor este corect calculat

– amortizările calcualte respectă principiile legale

4. Perioada corectă

– mișcarea mobilizărilor este comunicată în mod operativ contabilității

5. Imputarea corectă

– documentele referitoare la mișcarea și amortizarera imobilizărilor sunt

înregistrate corect în contabilitate.

CAPITOLUL II

Analiza societății SC Pharma Medical SRL

Generalități legate de client

Pharma Medical SRL este o persoană juridică română organizată sub forma unei societăți cu răspundere limitată cu sediul în București, Sector 1, Strada George Constantinescu, Nr. 12, Etaj 1. În conformitate cu Certificatul de înregistrare al societății activitatea principală este reprezentată de “Servicii de reprezentare media” cod CAEN 7312.

Activitatea principală a societății constă în studierea pieței și activități de sondaj pentru produsele farmaceutice ale firmelor din grup, precum și activități de marketing și promovare a acestor produse.

Compania este deținută în procent de 100% de un singur acționar Pharma Medical Continent BV cu sediul în Olanda.

Societatea a fost înființată ca entitate legală românească în anul financiar 2008, numărul mediu de salariați fiind de 226, acesta ajungând în anul 2012 la 311 salariați.

În anul 2012 compania a realizat o cifră de afaceri netă de 114.190.093 lei

Prezentarea societății

Pharma Medical este o companie bio-farmaceutică internațională având o contribuție esențială în descoperirea, dezvoltarea, producția și comercializarea de medicamente inovatoare, pentru unele din cele mai grave maladii: cancer, boli gastrointestinale, cardiovasculare, neuropsihiatrice, respiratorii și inflamatorii.

Pharma Medical este prezentă în peste 100 de țări, iar produsele sale ajută la îmbunătățirea stării de sănătate a milioane de oameni din întreaga lume. 

La 31 Decembrie 2012 societatea Pharma Medical SA prezintă următoarele informații financiare:

Active imobilizate total = 16.182.742 lei

Active circulate total = 25.754.434 lei

Cheltuieli în avans = 1.192.352 lei

Active circulante nete = 7.461.813 lei

Active minus datorii curente = 23.644.555 lei

Capital = 2.376.500 lei

Rezultatul reportat = 16.506.064 lei

Rezultatul exercițiului = 3.797.913 lei

În perioada 1.01.2012 – 31.12.2012 societatea Pharma Medical SA a înregistrat în contul de profit sau pierdere următoarele rezultate:

Venituri din exploatare = 114.378.503 lei

Cheltuieli din exploatare = 106.833.288 lei

Profit din exploatare = 7.545.215 lei

Venituri financiare = 339.298 lei

Cheltuieli financiare = 248.369 lei

Profit din activitatea financiară = 90.929 lei

Profit înainte de impozitul pe profit = 7.636.144 lei

Impozitul pe profit = 3.838.231 lei

Profitul exercițiului financiar 2012 = 3.797.913 lei

În anul 2012 societatea a realizat o cifră de afaceri de 114.190.093 lei. Veniturile aferente serviciilor furnizate reprezintă în principal sume facturate entităților afiliate conform contractelor încheiate cu acestea.

Activitatea companiei reprezintă în principal promovarea produselor Pharma Medical. Cheltuielile ocazionate de serviciile de promovare sunt refacturate către Pharma Medical UK Limited și Pharma Medical AB la cost plus 7% adaos, în afara taxelor plătite către autoritățile de reglementare în domeniul farmaceutic și alte cheltuieli externe care sunt refacturate către cele două societăți la cost.

Cu privire la organizarea și conducerea contabilității se precizează următoarele:

Operațiunile patrimoniale aferente perioadei încheiate au fost consemnate în documente justificative și înregistrate în contabilitate, atât în lei, cât și în valută pentru operațiunile efectuate în valută;

Înregistrările contabile au fost făcute în mod cronologic și sistematic;

Bilanțul contabil reflectă fidel patrimonial, situația financiară precum și rezultatele obținute, deoarece au fost respectate regulile, metodele și principiile contabile prevăzute de reglementările în vigoare;

Întocmirea bilanțului contabil încheiat la 31.12.2012 s-a făcut pe baza balanței de verificare, a conturilor sintetice, posturile înscrise în bilanț corespund cu datele înregistrate în contabilitate și au fost puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilite cu ocazia inventarierii anuale.

Controlul intern vizează asigurarea conformității cu legislația în vigoare, aplicarea deciziilor luate de conducerea entității, bunei funcționări a activității interne a societății, a fiabilității informațiilor financiare, eficacității operațiunilor entității, utilizării eficiente a resurelor, prevenirii și controlului riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate.

Evaluarea controlului intern se realizează prin:

existența de ghiduri și manuale de proceduri;

garantarea evoluției sistemului de control intern;

asigurarea posibilității accesului la sistem pentru controlul extern;

asigurarea posibilității confruntării descrierii teoretice cu realitatea;

Calculul principalilor indicatori economici

Indicatori de lichiditate

Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor bilanțului de a se transforma în bani. În general se consideră că o lichiditate mare presupune un risc mai mic de faliment.

Indicatorul lichidității curente =

Indicatorul lichidității curente oferă garanția acoperirii datoriilor curente din active curente. Valoarea recomandată acceptabilă a acestui indicator este în jurul valorii de 2.

Având în vedere valorile recomandate (aproximativ 2), valorile obținute pot fi interpretate ca indicând o capacitate relativ scăzută de acoperire a datoriilor curente ale Companiei din active curente. Comparativ cu anul 2011, în 2012 indicatorul a avut un trend crescător.

Indicatorul lichidității imediate =

Indicatorul lichidității imediate se mai numește și rata lichidității parțiale și reprezintă raportul dintre elementele cele mai lichide ale activului (disponibilul și plasamentele pe termenul scurt) și obligațiile pe termen scurt. Valoarea recomandată acceptabilă a acestui indicator este de minimum 1.

În cazul Companiei analizate acest indicator este egal cu cel al lichidității curente, dat fiind faptul că societatea nu deține stocuri.

Indicatori de risc

Indicatorul privind acoperirea dobânzilor reflectă de câte ori pot fi acoperite cheltuielile cu dobânzile din profitul dinaintea dobânzii și impozitului. Cu cât valoarea indicatorului este mai mică, cu atât poziția entității este considerată mai riscantă.

Indicatorul privind acoperirea dobânzilor =

În cazul Companiei analizate, conform acestor indicatori nu există un risc din structura de finanțare.

Indicatorii de activitate

Aceștia furnizează informații cu privire la:

Viteza de intrare sau ieșire a fluxurilor de numerar ale entității;

Capacitatea entității de a controla capitalul circulant și activitățile comerciale de bază ale entității;

Viteza de rotație a debitelor clienți se referă la eficacitatea entității în colectarea creanțelor sale și exprimă numărul de zile până la data la care debitorii își achită datoriile către entiate:

O valoare în creștere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienților și, în consecință, creanțe mai greu de încasat (clienti rau-platnici).

În cazul societății analizate clienții sunt parte din grup, deci riscul este unul foarte scăzut deși indicatorul este în creștere.

Managementul societății consideră că nu există un risc de nerecuperare a creanțelor, acestea fiind integral datorate de către entitățile afiliate.

Viteza de rotație a creditelor furnizori aproximează numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obține de la furnizorii săi. În mod ideal acesta ar trebui să includă doar creditorii comerciali:

unde pentru aproximarea achizițiilor se poate utiliza costul vânzarilor sau cifra de afaceri.

Compania aplică o politică de achiziție standard documentată, în ceea ce privește datoriile comerciale: se ia în considerare un minim de 3 oferte și o delegare de autoritate trebuie să fie făcută.

In 2012 numărul de zile a crescut cu aproximativ 3 zile față de 2011, societatea achitându-și datoriile față de furnizori în aproximativ 17 zile, situație nefavorabilă, dat fiind faptul că își recuperează creanțele în 63 de zile, aproximativ de 4 ori mai târziu față de momentul în care trebuie să își achite datoriile.

Viteza de rotație a imobilizărilor corporale evaluează eficacitatea managementului imobilizărilor corporale prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumită cantitate de imobilizări corporale:

= Număr de ori

Viteza de rotație a activelor totale reflectă utilizarea bunurilor întreprinderii într-un mod eficient.

Dacă viteza de rotație a activului crește înseamnă că a crescut și eficiența utilizării lor, a gradului de lichiditate al acestora. O viteză de rotație în scădere semnifică creșterea gradului de imobilizare al activelor (o utilizare mai scăzută).

= Număr de ori

În cazul societății analizate se poate observa o viteza de rotație a activelor totale și implicit și a imobilizărilor corporale în scădere ce poate însemna o creștere a gradului de imobilizare a activelor, deci o reducere a eficienței utilizării lor și concomitent o creștere a duratei transformării lor în lichidități, reflectând o situație nefavorabilă.

Indicatori de profitabilitate

Aceștia se referă la eficiența entității în realizarea de profit din resursele disponibile:

Rentabilitatea capitalului angajat se referă la profitul pe care îl obține entitatea din banii investiți în afacere:

Rentabilitatea capitalului angajat =,

unde capitalul angajat se referă la banii investiți în entitate atât de către acționari, cât și de creditorii pe termen lung, și include capitalul propriu și datoriile pe termen lung sau activele totale minus datorii curente.

Acest capital angajat reprezintă de fapt capitalul permanent. Mărimea indicatorului trebuie să fie suficientă astfel încât să permită remunerarea acționarilor și creditorilor. Se poate observă o ușoară scădere în comparație cu anul anterior, dar indicatorul are o valoare pozitivă.

Marja brută din vânzări exprimă eficiența entității în realizarea de profit din resurele disponibile:

Marja brută din vânzări =

O scădere a procentului poate scoate în evidență faptul că entitatea nu este capabilă să își controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim.

Societatea a înregistrat profit în cursul anului 2012. Profitabiliatea se menține relativ constantă cu o ușoară scădere, majoritatea cheltuielilor fiind facturate la cost plus 7%.

CAPITOLUL III

Studiu de caz privind auditul activelor imobilizate la SC Pharma Medical SRL

Planificarea auditului activelor imobilizate în cadrul SC Pharma Medical SRL.

Scrisoarea de angajament de audit

Stimate Domn,

Vă scriem în calitate de Director General al Pharma Medical SRL pentru a confirma termenii angajamentului încredințat de dumneavoastră societății Master Audit SRL, în vederea realizării unui audit pentru societate. Acești termeni și condiții se vor aplica serviciilor pentru anul încheiat la 31.12.2012.

Servicii

Mai jos sunt prezentate detalii cu privire la serviciile pe care urmează să le prestăm conform modului în care am ințeles cerințele dumneavoastră:

Auditul situațiilor financiare ale Societății pentru exercițiul financiar încheiat la 31.12.2012 și raportarea privind gradul de conformitate a acestui raport cu situațiile financiare ale Societății pentru exercițiul financiar încheiat la 31.12.2012, în conformitate cu prevederile legale românești prevăzute în Ordinul nr. 3055/2009 și cu modificările ulterioare și emiterea raportului de audit aferent;

Citirea raportului întocmit de administratorii Societății la 31.12.2012 și raportarea privind gradul de conformitate a acestui raport cu situațiile financiare ale Societății pentru exercițiul financiar încheiat la 31.12.2012 în conformitate cu prevederile legale românești prevăzute în Ordinul nr. 3055/2009, articolul 318, paragraful 2 (Reglementări contabile în conformitate cu Directiva a IV- a a CEE).

Conducerea Societății este responsabilă de întocmirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare în conformitate cu regementările legale românești prevăzute în Ordinul nr.3055/2009.

Auditul va fi efectuat în conformitate cu Standardele de Audit adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România având drept obiectiv exprimarea unei opinii cu privire la situațiile financiare, dacă acestea sunt întocmite sub toate aspectele semnificative, în raportare cu cadrul de raportare financiară menționat mai sus. În plus, în măsura în care este relevant, vom urmări respectarea regulamentelor, instrucțiunilor și recomandărilor emise de Ministerul Economiei și Finanțelor din România, BNR, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau de alte organisme guvernamentale sau profesionale.

Aceste standarde cer ca noi să respectăm cerințele etice, să planificăm și să efectuăm auditul în vederea obținerii unei asigurări rezonabile că situațiile financiare nu cuprind denaturări semnificative.

Un audit constă în efectuarea de proceduri pentru obținerea probelor de audit cu privire la sumele și informațiile prezenate în situațiile financiare. Procedurile selectate depind de raționamentul profesional al auditorului, incluzând evaluarea riscurilor de denaturare seminificativă a situațiilor financiare, datorate fraudei sau erorii. Un audit include, de asemenea, evaluarea gradului de adecvare a politicilor contabile folosite și rezonabilitatea estimărilor contabile elaborate de către conducere, precum și evaluarea prezentării situațiilor financiare luate în ansamblul lor.

Din cauza limitărilor inerente ale unui audit, precum și a limitărilor inerente ale controlului intern, există un risc ce nu poate fi evitat ca anumite denaturări să nu fie detectate, chiar dacă auditul este planificat și efectuat în mod adecvat, în conformitate cu Standardele de Audit adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România.

În evaluarea acestor riscuri, noi luăm în considerare controlul intern relevant pentru întocmirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare ale Societății pentru a stabilii procedurile de audit relevante în circumstanțele date, dar nu și în scopul exprimării unei opinii asupra eficienței controlului intern al Societății. Totuși, vă vom comunica în scris dacă am identificat în cursul auditului deficiențe seminificative în controlul intern relevant pentru întocmirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare.

Procedurile noastre de audit se bazează pe faptul că reprezentanții Societății (conducere sau cei însărcinați cu guvernanța corporatistă, dupa cum este cazul) înțeleg și confirmă că sunt responsabili pentru:

Pregatirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare în conformitate cu reglementările legale românești prevăzute în Ordinul nr. 3055/2009;

Controalele interne pe care conducerea le consideră necesare pentru a asigura pregtirea situațiilor financiare astfel încât acestea să nu cuprindă denaturări semnificative, datorate fraudei sau erorii,

A ne furniza:

Acces la toate informațiile pe care le are conducerea și care sunt relevante pentru pregătirea situațiilor financiare, cum ar fi înregistrări, documente și orice alte aspecte;

Orice informații suplimentare pe care le solicităm conducerii în scopul efectuării auditului, și

Acces informațional la personalul din cadrul Societății, după cum considerăăm că este necesar, în scopul de a obține probe de audit.

Ca parte a procesului de audit, vom solicita conducerii și celor însărcinați cu guvernanța corporatistă, după cum este cazul, să ne furnizeze confirmări scrise legate de declarațiile făcute nouă în legătură cu auditul.

Forma și conținutul raportului pot fi modificate în funcție de rezultatele auditului.

Raportul de audit va fi pentru acționarii Societății și cei care ne-au contractat. Această scrisoare de angajament face referire numai la activitatea descrisă în prezentul document. În cazul în care sunt necesare activități suplimentare față de cele indicate în scrisoare, va fi necesar să se agreeze asupra unor termeni și condiții distincte. În mod special, acest angajament nu se refera la nici un alt raport al unui contract dintre Societate și acea terța parte.

Orice alt raport pe care vom conveni să îl furnizăm nu face obiectul acestui angajament dar va fi subiectul unui angajament separat pe care îl vom agrea de comun accord în cel mai scurt timp posibil înainte de finalizarea contractului mai sus menționat.

Orice activitate desfășurată în legatură cu acest angajament anterior datei prezentei scrisori va fi, de asemenea guvernată de termenii și condițiile conținute de această scrisoare.

Mai jos este prezentată o planificare estimată a serviciilor oferite de noi astfel încât să respectăm termenele de raportare ale Societății dumneavoastră, precum și acțiunile care stau la baza acestei planificări. Vom depune toate eforturile necesare în mod rezonabil pentru a respecta aceste termene.

Onorarii

Capacitatea noastră de a presta serviciile descrise cu respectarea termenelor și onorarilor agreate depinde de furnizarea de către Societate a informațiilor solicitate mai sus la termenele stabilite, de asigurarea accesului la personal cu promptitudine în urma solicitării noastre, și de prezentarea tuturor celorlalte documente necesare și solicitate și a răspunsurilor la întrebări cu suficient timp în avans.

Onorariile vor fi calculate pe baza ratelor noastre orare standard, după cum urmează: Director – 250 EUR, Senior Manager – 200 EUR, Manager – 150 EUR, Asistent Manager – 125 EUR, Senior – 100 EUR, Senior Assistant – 80 EUR, Assistant – 50 EUR.

În cazul în care termenele stabilite conform planificării nu sunt respectate datorită furnizării cu întârziere de către Societate a informațiilor și documentelor menționate în paragraful de mai sus, o întârziere similară va apărea automat și în emiterea rapoartelor și orice altă activitate desfășurată în plus față de planificarea inițială poate face obiectul unor onorarii suplimentare calculate pe baza ratelor noastre orare obișnuite aplicabile la momentul acestor activități.

Onorariile noastre se bazează pe timpul necesar persoanelor desemnate pentru acest angajament, și variază în funcție de gradul de responsabilitate implicat, precum și de experiența și calificarea necesare.

Pe baza informațiilor noastre despre Societate și a cerințelor de mai sus, vă propunem un onorariu de 28.500 Euro plus TVA, plătibil în lei.

În plus, cheltuielile suplimentare aferente angajamentului de audit vor fi refacturate. Cheltuielile aferente angajamentului vor include atât cheltuieli directe( ex. Deplasare și Cazare), cât și o sumă egală cu minim 3% din valoarea onorariului, pentru acoperirea cheltuielilor neprevăzute (ex: poșta, curier, tipărituri, fax și convorbiri telefonice) care nu sunt direct legate de angajament.

Vom emite factura pe baza plăților dumneavoastă datorate, după cum urmează:

Plățile se vor efectua în RON la cursul BNR, valabil la data efectuării tranzacției.

Acordul asupra acestor termeni și condiții

Vă rugăm să confirmați termenii și condițiile acestei scrisori de angajament prin semnarea și returnarea documentului anexat. În cazul în care există aspecte pe care doriți să le discutați sau aveți nevoie de informații suplimentare, vă rugăm să nu ezitați să ne contactați.

Cu stimă,

Nicolaescu Ana

Director

Înregistrat la Camera Auditorilor Financiari din România nr. /an 601/2000

Am citit și am înțeles termenii și condițiile descrise în prezenta scrisoare și îmi exprim acordul și acceptul cu privire la cele expuse mai sus.

Semantura: …………………………………….

Nume:……Gavrilescu Marius …………..

Functie: …. Director General………………

Data: ……..8.12.2012………..…………..

Autorizat pentru și în numele societății.

Revizuirea analitică inițială

Exercițiul financiar încheiat la 31 decembrie 2012

Compania este deținută 100 % de acționarul unic SC Pharma Medical SRL Netherlands cu sediul central în Olanda.

Obiectivul principal al companiei este de a aplica tehnici de marketing, publicitate și promovare a produselor farmaceutice deținute de grup.

Obiectiv: Să ne asigurăm că situațiile financiare par rezonabile.

Activitatea de audit: Se compară situațiile financiare ale exercițiului curent cu cele ale exercițiului anterior și se analizează toate diferențele mari sau neobișnuite.

Rezultate

Capitalul Social și Rezervele

Compania a fost înființată în data de 10 Aprilie 2008. Obiectivul principal al companiei este prestarea de servicii media pentru promovarea produselor farmaceutice pe piața din România.

Toate acțiunile companiei sunt deținute de un singur acționar SC Pharma Medical SRL Netherlands cu sediul central în Olanda, reprezentată de Michael Bingley.

Active imobilizate

Creșterea globală a activelor imobilizate în comparație cu anul anterior se datorează achiziționării în anul 2012 de vehicule necesare pentru angajații ce prestează muncă de teren (promovarea produselor în spitale, clinici pentru a crește volumul vânzărilor), necesară odata cu extinderea activității companiei.

Datoriile comerciale

Există o listă cu datoriile comerciale convenite pe care compania o aplică. În caz contrar, există o procedură standard documentată în ceea ce privește datoriile comerciale și a procesului de achiziție – compania trebuie să ia în considerare un minim de 3 oferte și o delegare de autoritate trebuie să fie facută.

Perioada de plată pentru furnizorii interni este de aprox. 1 luna (30 zile).

Profesioniștii din domeniul medical sunt plătiți imediat și pentru furnizorii externi este prevăzută perioada de plată în contract (dar, în general, este mai mică de 1 săptămână).

Principalii furnizori sunt: Totem Communication, România Travel Plus, Porsche, OMV Petrom.

Creanțe comerciale

Entitatea are doi clienți principali SC Pharma Medical SRL Sweden (Suedia) și SC Pharma Medical SRL UK din Marea Britanie.

Activitatea principală a societății este de a promova produsele companiei în spitale prin:

– Organizarea de workshop-uri pentru medici și personalul spitalului

– Întâlniri cu medicii din spitale pentru a promova anumite produse

– Organizarea de conferințe internaționale pentru medici

– Tipărirea și distribuirea în spitale de broșuri și materiale promoționale

Compania are 2 contracte de promovare încheiate cu SC Pharma Medical SRL UK și SC Pharma Medical SRL Suedia și facturarea celor doi clienți în ultima săptămână a fiecărei luni pentru costurile estimate efectuate în luna plus diferența dintre costurile reale și estimate suportate în luna precedentă.

Compania percepe o majorare a prețului de 7 % pentru activitățile pentru care se percep TVA, activități în care personalul SC Pharma Medical SRL aduce o contribuție directă (de exemplu, vizite la spitale), iar pentru activitățile desfășurate de către terțe părți nu adaugă creșteri de preț (de exemplu, o companie de turism organizează o conferință în numele de SC Pharma Medical SRL).

TVA

Compania realizează activități de export în UE și prin urmare nu este plătitoare de TVA pentru vâzările sale. De aceea compania are în mod constant sold debitor pentru TVA de recuperat de la statul român.

Plățile în avans

Majoritatea plăților în avans (furnizori debitori) se referă la plata asigurărilor Casco (80%) pentru mașinile deținute.

Cheltuielile cu materialele consumabile (602)

Contul de cheltuieli cu materialele consumabile este folosit de companie pentru a înregistra în general cheltuielile privind combustibilul folosit de agenți de teren pentru mașinile folosite.

Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile

Cea mai mare parte a sumelor înregistrate în acest cont (80%) se referă la cheltuieli de reparații în ceea ce privește mașinile companiei (o parte reprezentând schimbarea de anvelope pentru iarna, verificări anuale ale mașinilor).

Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate (623)

Contul este folosit de companie pentru a înregistra cheltuielile cu mesele angajaților în timpul anului, în deplasări la workshop-uri, mesele agenților cu clienții.

În acest cont se înregistrează de asemenea costurile cu materialele publicitare, cum ar fi bannere, broșuri, pixuri și alte activități de promovare directe.

Cheltuieli cu alte servicii prestate de terți (628)

Acest cont este folosit de companie pentru înregistrarea serviciilor prestate de terți precum: cercetări de piață făcute de: CEGEDIM, Agenția Națională a Medicamentului, servicii de externalizare IT asigurate de IBM.

TVA nedeductibil (635)

Sumele înregistrate în acest cont se refera la TVA în ceea ce privește cheltuielile de sponsorizare și reclamă și publicitate care nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal și apar ca și cheltuieli în CPP.

Cheltuieli cu personalul

Principalele cheltuieli înregistrate în acest cont se refera la salariile angajaților, în număr aproximativ de 300 de angajați.

Alte cheltuieli de exploatare (658)

Contul este folosit în principal pentru înregistrarea cadourilor și subvențiilor acordate sub formă de cheltuieli de deplasare a medicilor trimiși la conferințe, workshop-uri și alte activități similare. Este de asemenea folosit pentru înregistrarea costurilor legate de echipamentele medicale acordate de compania sub formă de sponsorizare.

Concluzie

Elementele de mai sus vor trebui clarificate în cursul auditului.

Stabilirea pragului de semnificație

Probe de audit privind activele imobilizate

Semnatură……Adriana Glomnicu….. Data…………25.04.2013……….

Revizuit………Ana Nicolaescu…….. Data…………28.04.2013……….

IMOBILIZĂRI NECORPORALE

Semnatură…….Adriana Glomnicu……. Data…………25.04.2013……….

Revizuit……….Ana Nicolaescu………… Data…………28.04.2013……….

IMOBILIZĂRI CORPORALE

Imobilizari necorporale

Obiectiv:

Evaluați gradul de adecvare al politicii contabile pentru imobilizările necorporale. Asigurați-vă că politica contabilă este în conformitate cu standardele contabile și cu legislația aplicabilă.

Activitate desfășurată:

S-au solicitat clientului de audit sub semnătură și ștampilă politicile contabile pe care le aplică. Echipa de audit a verificat dacă această politică contabilă pentru recunoașterea și înregistrarea corectă în conturi a imobilizărilor necorporale este conformă cu legislația națională și standardele de contabilitate.

Politica societății referitoare la această clasă de conturi este urmatoarea:

Din cadrul imobilizărilor necorporale fac parte programele informatice achiziționate de la terți, pentru necesități proprii de utilizare. Acestea se amortizează liniar pe o perioadă de

3 ani.

Valoarea contabilă a activelor Societății, altele decât stocurile este analizată la data fiecărui bilanț pentru a determina dacă există scăderi de valoare. Dacă o asemenea scădere este probabilă, este estimată valoarea recuperabilă a activului în cauză.

Corectarea valorii imobilizărilor necorporale și aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcție de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.

Imobilizările necorporale trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare economică sunt limitate sau nu, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanțului, dacă se estimează că reducerea valorii acestora este permanentă.

Rezultat:

În urma activității desfășurate, am constatat că există la clientul de audit politica contabilă pentru recunoașterea și înregistrarea corectă în conturi a imobilizărilor necorporale este conformă cu legislația națională și standardele de contabilitate.

Concluzie:

Clientul de audit are întocmită politica contabilă pentru imobilizări necorporale, iar aceasta este conformă cu legislația națională și standardele de contabilitate.

Obiectiv:

Obțineți sau întocmiți un program general și corelați-l cu bilanțul și asigurați-vă că acesta furnizează suficiente materiale de audit.

Corelați cu Registrul de Mijloace Fixe si Registrul Jurnal;

Corelați soldurile inițiale cu cele ale conturilor anului precedent; și

Pregătiți un comentariu în care să explicați compoziția soldului imobilizărilor necorporale și

comparația acestuia cu anii anteriori și cu așteptările noastre.

Activitate desfașurată:

S-a solicitat clientului de audit o situație cu toate conturile de imobilizări necorporale și Registrul de Mijloace fixe și Registrul Jurnal. S-au reconciliat toate aceste situații cu balanța de verificare.

S-a efectuat o revizuire analitică între soldurile conturilor de imobilizari din anul în curs cu cele din anul anterior.

S-a verificat dacă soldurile inițiale ale conturilor de imobilizări au fost corect preluate din anul anterior.

Vezi proba D 2.1

Rezultat:

În urma activității desfășurate, am constatat că toate conturile de imobilizări necorporale din balanța de verificare s-au reconciliat cu Registrul Jurnal și Registrul de Mijloace fixe.

De asemenea am constatat că soldurile inițiale ale conturilor de imobilizări au fost corect preluate în situațiile financiare din anul anterior.

În urma revizuirii analitice am constatat că:

Imobilizările necorporale au crescut în 2012 față de 2011 cu 3,82%, creștere ce se referă la achiziții imobilizări necorporale, așa cum se reflectă și în rulajul debitor al contului de imobilizări necorporale.

Amortizarea imobilizărilor necorporale de asemenea a crescut față de anul anterior mai mult de jumătate (creștere cu 116,86%), reflectând o valoare netă contabilă a imobilizărilor necorporale de 35.206 lei, ceea ce semnifică o scădere a imobilizărilor necorporale cu 40,93 %.

Concluzie:

Imobilizările necorporale sunt corect prezentate în conturi.

Variațiile rezultate în urma revizuirii analitice vor fi analizate pe parcursul acestei secțiuni.

Obiectiv:

Obțineți sau întocmiți planificări separate ale:

(i) intrările din fiecare categorie; și

(ii) ieșirile din fiecare categorie.

Activitate de audit:

Intrări

s-a solicitat clientului de audit situația tuturor intrărilor de imobilizări necorporale în cursul anului 2012 (D 3.1.);

s-a reconciliat aceasta situație cu registrul de mijloace fixe și balanța la 31.12.2012

din situația intrărilor s-a extras un eșantion conform metodei proporționale de selecție, asigurându-ne că acest eșantion acoperă 100% din totalul intrărilor

pentru eșantionul ales s-au solicitat documente justificative (D 3.1)

Ieșiri

s-a solicitat clientului de audit situația tuturor ieșirilor de imobilizări necorporale în cursul anului 2012, însă în urma discuțiilor s-a constatat că nu au existat ieșiri;

Rezultat:

Intrări

Pentru eșantionul ales, s-au identificat toate documentele justificative aferente.

Iesiri

În urma discuțiilor purtate cu clientul de audit, dar și după consultarea Registrului de mijloace fixe și a balanței a rezultat faptul că în cursul anului 2012 nu au fost ieșiri de imobilizări necorporale.

Concluzii:

Intrări

Din activitatea desfășurată rezultă că imobilizările necorporale sunt în proprietatea societății. Rezultă de asemenea ca intrările de imobilizări necorporale sunt corect prezentate și înregistrate în conturi.

Ieșiri

Din activitatea desfașurata rezultă faptul că nu au fost ieșiri de imobilizări necorporale.

Obiectiv:

Analizați ratele amortizării din perspectiva evenimentelor derulate pe parcursul anului. Comparați-le cu politicile contabile. Analizați gradul de adecvare. Analizați dacă valoarea activelor este depreciată.

Activitate de audit:

S-a solicitat clientului de audit situația cu toate imobilizările necorporale înregistrate în cursul anului auditat. S-a extras un eșantion din această situație (conform secțiunii de planificare și aplicând metoda proporțională de selecție, asigurându-ne că acoperim un procent semnificativ ca și grad de acoperire). Pentru eșantionul extras s-a recalculat matematic metoda de amortizare.

S-a comparat politica de amortizare din anul auditat cu cea din anul anterior.

Rezultat:

În urma activității desfășurate s-a constatat că pentru eșantionul ales amortizarea este corect calculată, ea este consecventă față de anul anterior. De asemenea s-a mai constatat că valoarea activelor necorporale nu este depreciată.

Vezi proba (D2.1)

Concluzii:

Ratele adecvate ale amortizării au fost corect aplicate tuturor imobilizărilor necorporale care ar trebui amortizate, pe o bază corectă, adecvată și consecventă cu cea din anul precedent.

Obiectiv:

Asigurați-vă că situațiile financiare sunt conforme cu legislația adecvată și cu standardele contabile aplicabile.

Activitate desfășurată:

Echipa de audit a urmărit dacă formatul situațiilor financiare respectă cerințele de prezentare în conformitate cu legislația în vigoare și cu standardele contabile aplicabile.

Rezultat:

În urma activității desfășurate, am constatat că formatul situațiilor financiare respectă cerințele de prezentare în conformitate cu legislația în vigoare și cu standardele contabile aplicabile.

Concluzie:

Imobilizările necorporale sunt prezentate fidel în toate conturile, în conformitate cu legislația adecvată și cu standardele contabile aplicabile.

Imobilizari corporale

Obiectiv:

Evaluați gradul de adecvare al politicii contabile pentru imobilizări și depreciere. Asigurați-vă că politica contabilă este în conformitate cu standardele contabile și cu legislația aplicabilă.

Activitate desfășurată:

S-au solicitat clientului de audit sub semnatura și ștampilă politicile contabile pe care le aplică. Echipa de audit a verificat dacă acestă politică contabilă pentru recunoașterea și înregistrarea corectă în conturi a imobilizărilor corporale este conformă cu legislația națională și standardele de contabilitate.

Politica societății referitoare la această clasă de conturi este urmatoarea:

Costul/ Evaluarea

Costul inițial al imobilizărilor corporale constă în prețul de achiziție, incluzând taxele de import sau taxele de achiziție nerecuperabile, cheltuielile de transport, manipulare, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile atribuibile direct imobillzărilor corporale cu orice costuri directe atribuibile aducerii activului la locul și în condițiile de funcționare.

Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale se recunosc, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate. Sunt recunoscute ca o componenta a activului, sub forma cheltuielilor ulterioare, investițiile efectuate la imobilizările corporale care au ca efect îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali al acestora care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, suplimentare față de cele estimate inițial.

Obținerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creșterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreținere corporale proprii.

Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale ulilizate în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune sau alte contracte similare se evidențiază, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcție de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.

Costul reparațiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, este recunoscut ca o cheltuială în perioada în care aceste costuri sunt efectuate.

Imobilizările corporale în curs de execuție reprezintă investițiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producție sau costul de achiziție, după caz. Imobilizările corporale în curs de execuție se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.

Societatea a prezentat în situațiile financiare la 31 decembrie 2012 imobilizările corporale la costul de achiziție, mai puțin amortizarea cumulată.

Amortizarea

Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică.

Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau altă valoare care substituie costul (de exemplu, valoarea reevaluată). Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizări imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică și condițiile de utilizare a acestora.

Amortizarea este calculată folosind metoda de amortizare liniară pe întreaga durată de viață a activelor.

Duratele de viață pentru principalele categorii de imobilizări corporale sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Amortizarea este calculată folosind metoda amortizării liniare pe întreaga durată de viață a activelor.

Durata de viață și metoda de amortizare sunt revizuite periodic.

Cedarea și casarea

O imobilizare corporală este scoasă din evidență la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sa ulterioară.

În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări corporale, sunt evidențiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielie reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.

În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile obținute în urma casării sau cedarii unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferența între veniturile generate de scoaterea din evidentă și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de acestea și trebuie prezentate ca valoare netă din venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit și pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheluieli de exploatare", după caz.

Deprecierea activelor imobilizate

Valoarea contabilă a activelor Societății, altele decât stocurile este analizată la data fiecărui bilanț pentru a determina dacă există scăderi de valoare. Dacă o asemenea scădere este probabilă, este estimată valoarea recuperabilă a activului în cauză.

Corectarea valorii imobilizărilor corporale și aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcție de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.

Rezultat:

În urma activității desfășurate, am constatat că există la clientul de audit politica contabilă pentru recunoașterea și înregistrarea corectîă în conturi a imobilizărilor corporale este conformă cu legislația națională și standardele de contabilitate.

Concluzie:

Clientul de audit are întocmită politica contabilă pentru imobilizări corporale, iar aceasta este conformă cu legislația națională și standardele de contabilitate.

Obiectiv:

Obțineți sau întocmiți un program general, corelați-l cu bilanțul și asigurați-vă că acesta furnizează suficiente informații pentru audit:

(i) corelarea cu Registrul de Mijloace Fixe și Registrul Jurnal;

(ii) corelați soldurile inițiale cu cele ale conturilor din anul precedent; și

(iii) pregătiți un comentariu în care să explicați componența soldului imobilizărilor corporale, comparați-l cu anii anteriori și cu așteptările noastre.

Activitate desfașurată:

S-a solicitat clientului de audit o situație cu toate conturile de imobilizări corporale, precum și Registrul de Mijloace fixe. S-au reconciliat aceste situații cu balanța de verificare.

S-a efectuat o revizuire analitică între soldurile conturilor de imobilizări din anul în curs cu cele din anul anterior.

S-a verificat dacă soldurile inițiale ale conturilor de imobilizări au fost corect preluate din anul anterior.

Vezi proba (E2.1.)

Rezultat:

În urma activității desfașurate, am constatat că toate conturile de imobilizări corporale din balanța de verificare s-au reconciliat cu Registrul de Mijloace fixe.

De asemenea am constatat că soldurile inițiale ale conturilor de imobilizări au fost corect preluate în situațiile financiare din anul anterior.

În urma revizuirii analitice am constatat că:

Imobilizările corporale au crescut în 2012 față de 2011 cu 18,30%, creștere ce se referă la achiziții de imobilizări corporale odată cu extinderea activității companiei, și anume achiziționarea de vehicule necesare pentru angajații ce prestează muncă de teren: promovarea produselor farmaceutice în spitale, clinici pentru creșterea volumului vânzărilor , fapt ce se reflectă și în rulajul debitor al contului de imobilizări corporale.

Amortizarea imobilizărilor corporale de asemenea a crescut față de anul anterior cu 16,25%, reflectând o valoare netă contabilă a imobilizărilor corporale de 16.147.636 lei, ceea ce semnifică o creștere a imobilizărilor corporale cu 19,77 %.

Ponderea totală din pragul de semnificație a valorii soldului final al imobilizărilor corporale sub pragul de semnificație este de 100,48 %, indică faptul că deși individual valorile se află sub prag, global acestea depașesc acest prag. Astfel, se vor face teste suplimentare pentru această secțiune, și anume se vor selecta mijloace fixe prin metoda proporțională, pentru a fi verificate. Se vor solicita documente justificative și se va efectua inspecția lor fizică.

Se poate observa de asemenea că suma ce se află peste pragul de semnificație se datorează automobilelor (ct. 2133) deținute de companie asupra cărora se vor efectua teste suplimentare.

Concluzie:

Imobilizările corporale sunt corect prezentate în conturi.

Variațiile rezultate în urma revizuirii analitice vor fi analizate pe parcursul acestei secțiuni.

Obiectiv:

Obțineți sau întocmiți planificări separate ale:

(i) completărilor/creșterilor din fiecare categorie; și

(ii) cedărilor din fiecare categorie.

Activitate de audit

Intrări

s-a solicitat clientului de audit situația tuturor intrărilor în cursul anului 2012 (E 3.1);

s-a reconciliat acestă situație cu registrul de MF și balanța la 31.12.2012

din situația intrărilor s-a extras un eșantion conform metodei proporționale de selecție, asigurându-ne că acest eșantion acoperă 42,94 % din totalul intrărilor

pentru eșantionul ales s-au solicitat documente justificative (E 3.1.)

Ieșiri

s-a solicitat clientului de audit situația tuturor ieșirilor în cursul anului 2012 (E 3.2);

s-a reconciliat acestă situatie cu registrul de MF și balanța la 31.12.2012

din situația ieșirilor s-a extras un eșantion conform metodei proporționale de selecție, asigurându-ne că acest eșantion acoperă 61,55% din totalul ieșirilor

pentru eșantionul ales s-au solicitat documente justificative (E 3.2);

Rezultat:

Intrări

Pentru eșantionul ales, s-au identificat toate documentele justificative aferente.

Ieșiri

În urma discuțiilor purtate cu clientul de audit, dar și după consultarea registrului de MF și a balanței a rezultat faptul că în cursul anului 2012 au fost ieșiri de mijloace fixe și au fost corect prezentate, identificându-se pentru acestea documente justificative.

Concluzii:

Intrări

Din activitatea desfășurată rezultă că imobilizările corporale sunt în proprietatea societății. Rezultă de asemenea că intrările de mijloace fixe sunt corect prezentate și înregistrate în conturi.

Iesiri

Din activitatea desfășurată rezultă faptul că ieșirile de mijloace fixe sunt corect prezentate în conturi. Dacă clientul de audit va efectua ajustările aferente considerăm că ieșirile de mijloace fixe sunt corect prezentate.

Obiectiv:

Analizați desfășurarea unei revizuiri a deprecierii/amortizării

Activitate de audit

Auditorul financiar conform eșantionului calculat în etapa de planificare a testat respectarea politicilor de amortizare a clientului cât și corectitudinea înregistrării ei.

Totodată auditorul financiar a comparat și duratele utile de viață economice cu cele fiscale pentru a vedea dacă acestea coincid, în caz contrar trebuind să se calculeze impozit amânat.

Documentarea testarii amortizării o găsim la referința E 4.1. și E 2.1

Rezultat:

În urma testării amortizării și DUV auditorul financiar a ajuns la concluzia că acestea reflectă realitatea și sunt corect calculate și înregistrate.

Concluzii:

Valoarea mijloacelor fixe ale clientului de audit nu este sub/supraevaluată în cadrul situațiilor financiare.

Obiectiv:

Asigurați-vă că situațiile financiare sunt conforme cu legislația adecvată și cu standardele contabile aplicabile.

Activitate desfășurată:

Echipa de audit a urmărit dacă formatul situațiilor financiare respectă cerințele de prezentare în conformitate cu legislația în vigoare și cu standardele contabile aplicabile.

Rezultat:

În urma activității desfășurate, am constatat că formatul situațiilor financiare respectă cerințele de prezentare în conformitate cu legislația în vigoare și cu standardele contabile aplicabile.

a) Politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

b) Situațiile fianciare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată.

c) Persoana juridică își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.

Concluzie:

Imobilizările corporale sunt tratate corect în toate conturile, în conformitate cu legislația în vigoare și cu standardele contabile aplicabile.

Raportul de audit

Către Asociatul unic,

S.C. Pharma Medical S.R.L.

Raport asupra situațiilor financiare

1. Am auditat situațiile financiare anexate ale societății S.C. Pharma Medical S.R.L. care cuprind bilanțul la data de 31 decembrie 2012, contul de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de numerar pentru exercițiul financiar încheiat la această dată și un sumar al politicilor contabile semnificative și alte note explicative.

Situațiile financiare menționate se referă la:

Activ net/total capitaluri: 23.644.555 lei

Rezultatul net al exercițiului financiar, profit: 3.797.913 lei

Responsabilitatea conducerii pentru situațiile financiare

2. Conducerea Societății este responsabilă pentru întocmirea și prezentarea fidelă a acestor situații financiare în conformitate cu Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 cu modificările ulterioare și pentru acel control intern pe care conducerea îl consideră necesar pentru a permite întocmirea de situații financiare care să nu conțină denaturări semnificative, datorate fraudei sau erorii.

Responsabilitatea auditorului

3. Responsabilitatea noastră este ca, pe baza auditului efectuat, să exprimăm o opinie asupra acestor situații financiare. Noi am efectuat auditul conform standardelor de audit adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România. Aceste standarde cer ca noi să respectăm cerințele etice, să planificăm și să efectuăm auditul în vederea obținerii unei asigurări rezonabile că situațiile financiare nu cuprind denaturări semnificative.

4. Un audit constă în efectuarea de proceduri pentru obținerea probelor de audit cu privire la sumele și informațiile prezentate în situațiile financiare. Procedurile selectate depind de raționamentul profesional al auditorului, incluzând evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă a situațiilor financiare, datorate fraudei sau erorii. În evaluarea acestor riscuri, auditorul ia în considerare controlul intern relevant pentru întocmirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare ale Societății pentru a stabili procedurile de audit relevante în circumstanțele date, dar nu și în scopul exprimării unei opinii asupra eficienței controlului intern al Societății. Un audit include, de asemenea, evaluarea gradului de adecvare a politicilor contabile folosite și rezonabilitatea estimărilor contabile elaborate de către conducere, precum și evaluarea prezentării situațiilor financiare luate în ansamblul lor.

5. Considerăm că probele de audit pe care le-am obținut sunt suficiente și adecvate pentru a constitui baza opiniei noastre de audit.

Opinia

6. În opinia noastră situațiile financiare pentru exercițiul financiar încheiat la 31 decembrie 2012 au fost întocmite în toate aspectele semnificative în conformitate cu Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 cu modificările ulterioare.

Alte aspecte

Acest raport al auditorului independent este adresat exclusiv asociatului unic al Societății. Auditul nostru a fost efectuat pentru a putea raporta asociatului unic al Societății acele aspecte pe care trebuie să le raportăm într-un raport de audit financiar, și nu în alte scopuri. În măsura permisă de lege, nu acceptăm și nu ne asumăm responsabilitatea decât față de Societate și de asociatul unic a1 acesteia, pentru auditul nostru, pentru raportul asupra situațiilor financiare sau pentru opinia formată.