Studiu Privind Audienta

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte atât teoretice, cât și practice ale jurnalismul economic, metode de redactare ale articolelor de specialitate, dar și câteva reguli de bază de care trebuie să țină cont jurnalistul.

Jurnalismul economic reprezintă o ramură aparte a presei scrise, deoarece nu orice jurnalist poate redacta știri din acest domeniu. Pentru a deveni redactori economici, este nevoie de o muncă minuțioasă și mult studiu. Aceste studii de specialitate sunt obligatorii deoarece redactorii trebuie să țină cont de faptul că, în primul rând, se adresează unui public țintă, ce deține cunoștiințe în domeniu, și trebuie să scrie pe măsura așteptărilor lor, altfel își vor pierde credibilitatea în fața cititorilor, chiar și interesul acestora.

Cel mai mult m-a atras la acest subiect efortul pe care este nevoit să îl depună jurnalistul economic pentru a-și îndeplini sarcina ca un adevărat profesionist. Nu orice jurnalist poate scrie știri cu caracter economic deoarece nu toți dețin informațiile necesare, ce scot în evidență însușirile aparte al jurnalismului economic. Un astfel de specialist are obligația de a învăța să citască cifrele, atât de indispensabile pe parcursul articolelor, să știe să să extragă doar numerele importante care dau originalitate textelor, și nu în ultimul rând, să le înțeleagă și să le transmită cititorilor, pe înțelesul tuturor.

În primul capitol reprezintă o scurtă inițiere a ceea ce înseamnă presa economică în România, dar și in afara granițelor, cum a fost introdusă în paginile ziarelor, și mai ales, cum a fost acceptată de cititori. În al doilea rând, este prezentată o trecere prin istorie a presei românești cu specific economic. Dar nu se oprește aici. Capitolul scoate în evidență o polică a mass-media, și cum face pentru a trezi interesul publicului de a fi în permanență la curent cu schimbările din viața economică de care, într-un final, suntem toți dependenți. Odată cu trecerea timpului s-au produs numeroase modificări și pe planul mass-mediei. Schimbările majore ce s-au înregistrat atât în plan social, cât și în plan tehnologic au oferit presei posibilitatea de a informa publicul în timp real.

În al doilea capitol este descoperit un nou univers, din care nu putem face întotdeauna toți parte. Este destinat în primul rând oamenilor de afaceri și diferitelor domenii din care aceștia fac parte. Pe scurt, lumea se învârte în jurul acestor oameni, deoarece pot oferi țării un sprijin în privința situației economice. Prin urmare și jurnaliștii se învârt în jurul lor. Acțiunile lor pe plan economic constituie în permanență subiecte importante, de interes general, urmărite de partenerii cu același statut, sau de oamenii ce depind de prosperitatea firmelor la care sunt angajați. În acest capitol se întâlnește și rivalitatea dintre firme, concurența de pe piața din același domeniu și lupta pentru a atrage cei mai mulți consumatori. Încă un subiect preferat de jurnaliștii economici, și chiar și de cititori, pentru că, prin articolele citite, pot decide ce este mai bine pentru ei.

Ultimul capitol, dar nu lipsit de importanță, reprezintă studiul de caz, bazat pe compararea a două dintre cele mai importante ziare cu caracter economic: „Ziarul Financiar” și revista „Capital”. Aici sunt dezbătute unele dintre cele mai importante titluri de știri ale ziarelor, dar și conținutul textelor. Partea practică este mai importantă pentru fiecare jurnalist, pe care trebuie să și-o însușească și să o stăpânească foarte bine. Am ales acest studiu de caz deoarece, prin analiza atentă a articolelor cu profil economic, examinarea modului de redactare și prin însușirea anumitor informații teoretice, orice jurnalist ce deține capacittaea de a selecta informațiile, poate ajunge să scrie în domeniul economic.

Alegerea temei și a studiului de caz a fost momentul în care am hotărât să îmi demonstrez că și eu, fiind la început de drum, pot deține capacitatea de a studia în profunzime această ramură a jurnalismului. Citirea ori de câte ori este nevoie a articolelor și teoriei ce am avut-o la dispoziție m-a ajutat să înțeleg importanța jurnalismul economic așa cum este el, plin de cifre și termeni de specialitate.

La final, nu acestea fac diferența, ci interesul jurnalistului de a redacta articole de calitate, și de a-și găsi mulțumirea prin atragerea a cât mai multor cititori, nu pentru audiență, ci pentru rezultatele unei munci desăvârșite.

I. Istoric al presei economice

1.1 Informații generale

„Ratele mari de profit, într-o perioadă de criză economică mondială, sunt datorate unor modele de afaceri rafinate de-a lungul istoriei mass-media. Îmbunătățirile aduse în timp modelellor de afaceri au avut ca scop reducerea riscurilor asociate producției și consumului de bunuri culturale”.

„În Europa Occidentală, primele informații destinate unui public mai larg erau scrise de mâna. știrea manuscrisă a apărut în Anglia în secolul al XIII-lea, după cum arată Gabriel Thoveron, și evoluează rapid în Germania și Italia, între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, pentru a răspunde nevoilor comerciale și financiare create de traficul internațional, împrumuturi, schimburi și asigurări. Aceste schimburi de știri sunt considerate importante de către puterea politică și administrativă”.

„Presa, pentru a deveni industrie, are nevoie însă, de modalități de producere la scară mare, de modalități de distribuție și de un public numeros, care să îi asigure viabilitatea financiară”.

La început, jurnalismul economic nu a fost unul preferat de redactorii ziarelor americane. Era folosit de obicei din lipsă de ale articole, pentru a umple paginile ziarului, deoarece nu îl considerau un segment important al presei, privindu-l mai mult ca pe o publicitate gratuită. Pe parcurs și-au dat seama că acele pagini nu rămâneau goale în zadarnic, doar păstrau un loc aparte articolelor economice. Economia afecta pe toată lumea. Prin urmare, oamenii își doreau ca în acele pagini să găsească știri din viața economică ce îi înconjura. Primul pas spre umplerea acelui gol l-a făcut The Wall Street Journal. „Dintr-un ziar pur financiar, difuzat la New York, a ajuns un ziar național, apoi internațional, tratând nu numai aspecte financiare, ci reflectând pertinent întreaga activitate economică.

În ultimele trei decenii, majoritatea cotidianelor care nu publicau informații economice s-au străduit să ajungă din urmă acest ziar de mare tiraj. Au mărit colectivul de reporteri și au înființat fascicule separate pentru sectorul economie-afaceri”.

1.2 Istoria presei economice în România

„Istoria presei în România prezintă un tablou particular, cu o extensie temporală mult mai redusă, ceea ce este perfect explicabil prin condițiile istorice în care a avut loc întreaga dezvoltare a societății românești. Una dintre condițiile esențiale pentru apariția presei, cunoașterea tiparului, ne conduce către secolul al XVI-lea. Abia în 1544 se tipărește la Sibiu, în limba română un Catehism luteran (tipografia funcționa încă din 1528). Ecoul extern al acestei tipărituri este evidențiat de notarea ei într-o foaie ocazională din Germania.

Abia în 1731, fiind citat Calendarul imprimat în Scheii Brașovului de Petre Șoanul, este fixat reperul originar al presei românești, considerându-se acest Calendar ca un embrion al unei activități pentru care se vor mai duce “lupte” aproape un secol.

Ideea de presă era cunoscută în spațiul românesc și se simțea nevoia unui asemenea canal de informații. În mod firesc vor apărea, de-o parte, gesturi care să determine apariția unor publicații în spațiul românesc, și, pe de altă parte, măsuri “de protecție” din partea autorităților.

Începuturile presei economice românești se leagă de Ioan Piuariu-Molnar. Acesta în anul 1789 a cerut Curții de la Viena autorizație pentru editarea unei gazete în limba română – “Foaia română pentru economie”, prima publicație cu specific economic. Gazeta eșuează din motive financiare. O nouă încercare în 1793 a aceluiași Ioan Piuariu Molnar înseamnă un nou eșec. Ceea ce se va repeta un an mai târziu, când reacția potrivnică vine și din partea lui Guvernatorului Gheorghe Banffy”.

„Publicistica economică românească, dedicată unei anumite categorii sociale va cunoaște o dezvoltare notabilă în secolul XIX. Spiritele enciclopedice ale veacului al XIX vor susține prin opera lor publicistică și literară apariția regulată a acestor reviste. Doar câteva nume de reviste și nume de scriitori-publiciști sunt de ajuns pentru crearea unei imagini persuasive:

Analele economice apărută între anii 1860-1864

Analele statistice între anii 1860-1869 ambele sub conducerea lui  Dionisie Pop Marțian”.

Chiar și în acea perioadă articolele economice și financiare necesitau o atenție sporită asupra informațiilor, o documentare amănunțită și anumite cunoștiințe din sfera economică. Majoritatea nu puneau mare accent pe școală, poate din nepăsare, indiferență, situații financiare inferioare. Astfel că puțini erau cei cu studii superioare ce puteau citi și înțelege presa, în special presa economică.

Acesta ar fi putut fi și motivul pentru care a durat atât de mult până să își facă loc și știrile economice printre paginile vechi și fragile ale ziarelor. Ramura economică a presei nu a fost și nici nu va fi un subiect ușor de interpretat, dar, așa cum jurnaliștii predecesori nouă, după multe evitări, au constatat că nu poate fi tratată cu nepăsare, nici jurnaliștii zilelor noastre nu se lasă mai prejos.

Dacă în trecut ziarele erau citite de obicei de clasa de sus a societății, azi are acces fiecare persoană care vrea să își îmbunătățească cunoștiințele și să se pună la curent cu noutățile din lumea în care trăiește. Unul dintre cele mai abordate subiecte este cel legat de economie. Fiecare eveniment, gest, fapt ce este prezentat și săvârșit se rotește în jurul economiei și a schimbului de bunuri.

1.3. Politica mass-media și publicul

Știrea economică nu se deosebește cu nimic de știrea obișnuită. Se redactează după aceeași structură a piramidei inversate, îndepartează informațiile în exces și inutile și prezintă cititorului doar ceea ce ar vrea să citească. Nici jurnaliștii economici nu se deosebesc cu nimic față de jurnaliștii din domeniul sportiv, cultural, social, politic etc. Fiecare deține un anumit simț al informației, în momentul în care dă peste o știre importantă. La editorii și redactorii cu experiență vorbim despre un fler al informației și al observării aparte. Dar cu acest fler ori te naști, ori îl dobândești în timp, prin multă trudă atât pe teren, cât și în redacție.

„Știrea economică este o informație care, până în momentul publicării, era necunoscută atât marelui public, cât și la o bună o parte din consumatorii fideli a acestui gen de știri – mediul de afaceri, specialiști în economie, inspectori fiscali, contabili, auditori.

Știrile economice prezintă interes pentru mulți oameni, nu doar pentru mediul de afaceri. Datorită lor aflăm lucruri de care nu aveam știință, cunoaștem fapte și întâmplări adeseori cu totul ieșite din comun, care ne marchează vița noastră zi de zi.

Știrea este lucrul cel mai important în jurnalism, temelia acestei profesii. Zilnic, mii de oameni citesc ziare și privesc televizorul pentru a afla ce se mai întâmplă în lume. Ziariștii sunt în căutarea știrilor pe întregul mapamond, pătrund dedesubturile intrigilor politice, studiază probleme dificile de economie, se aventurează în expediții până la capătul pământului sau își riscă viețile în războaie.

O fac cu un singur scop, ca seara, așezați comod în fotolii, oamenii să poată urmări buletinele de știri tv sau, dimineața la o ceașcă de ceai, să răsfoiască ziarul”.

Cei mai mulți jurnaliști scriu despre mediul de afaceri, urmăresc informații financiare ale unei companii, celebrități cunoscute din sfera afacerilor. Este în ființa omului să se intereseze de cel din apropierea lui, să afle noutăți despre ce s-a mai întâmplat ieri, sau ce o să se întâmple în viitorul apropiat. Datorită acestor interese au apărut și știrile economice. Omul simte nevoia de a fi în permanență la curent cu schimbările economice ale țării, progresul sau regresul acesteia, deschiderea unor noi companii, prin urmare vizează noi locuri de muncă. Deși teoria spune că știrile economice trebuie să fie invadate de cifre și să fie folosiți în permanență termeni de specialitate, jurnalistul trebuie să ia în considerare că aceste articole nu sunt citite și urmărite doar de oamenii de afaceri și cei specializați în domeniu. Prin urmare și știrile cu subiecte economice trebuie să fie scrise la fel ca toate celelalte, pe înțelesul tutror.

Și nu în ultimul rând, orice articol poate deveni economic dacă știrea este tratată dintr-un anumit puct de vedere, adică cel al câștigurilor și profiturilor.

„Studiul dimensiunii economice a comunicării duce, inevitabil, la politic. Dar nu la politic în sensul de viață și funcționare ale partidelor politice, cum ar putea fi interpretat, ci este vorba mai degrabă de viziuni, de decizii ale autorității, de strategii, de linii directoare, într-un cuvât, de «politici»”.

„La bază, instituția mass-media este o entitate economică, însă domeniul economiei politice a mass-media nu se limitează la a observa cum funcționează aceasta într-o piață, ci, odată ce i-am analizat funcționarea ca afacere, trebuie observat cum interrelaționează cu celelalte componente ale sistemului, cum contribuie la construcția acestuia, cum se influențează reciproc și ce schimbări sunt antrenante”.

Graficul 1. Elementele politicii naționale de comunicare

Acest tabel scoate la suprafață evoluția și schimbările majore prin care a trecut societatea de-a lungul timpului, din punct de vedere social, dar și tehnologic. Pornind de la democrație și libertatea de comunicare și exprimare, în presă mai ales, a dus la acțiuni prielnice comunității. De la cele câteva pagini scrise în miciile redacții ale vremurilor apuse nouă, s-a ajuns la împărtășirea informației prin diferite metode: presa scrisă, cablu și audiovizual, telecomunicații.

Pe lângă aceste schimbări, autorii de prezintă și câteva etape ale politicilor de comunicare, importante în progresul mass-media:

Prima etapă: apariția politicii industriale de comunicare

Graficul 2. Prima etapă – a politicii industriale de comunicare

„În această etapă, în care dezvoltarea industrială a avut o oarecare influență, însă nu la fel de mare ca cea a elementului politic și a celui social, comunicarea media a fost tratată ca ramură industrială de importanță strategică, au fost create categorii în funcție de canalul tehnologic, comunicarea a fost subordonată imperativului interesului național”.

Mass-media avea un regim diferențiat, în funcție de sectorul mass-media, canalul de difuzare și conținutul informațiilor. Informațiile erau transmise prin presa scrisă, telefon și audiovizual. Se urmăreau știri cu privire la interesul statului, dețineau un control asupra stării economice, toate acestea fiind folosite în favoarea publicului.

„Presa tipărită este guvernată de garanția libertății de exprimare și de expresie (absența cenzurii) și a fost, parțial, subiect al legislației. Rolul guvernului era limitat în acest sector la aspecte marginale. În această etapă, nici elementele structurale care țineau de sistemul organizării presei, nici calitatea conținutului sau alte aspecte care țineau de conținut nu erau considerate ca fiind de competența guvernului sau ca având legătură cu atribuțiile guvernamentale;

Sectorul distribuției (telegraf, telefon) a avut, în schimb, un set de reglementări stricte cu privire la proprietate și infrastructură, însă nu cu privire la conținut. De asemenea, cadrul de reglementare a inclus anumite drepturi cu privire la accesul publicului la serviciile de informare, la libertatea de opinie, precum și la protejarea drpturilor de autor.

Sectorul audiovizualului. În ciuda diferențelor dintre Europa și America de Nord în ceea c proivește structurile de proprietate și formele de finanțare, există anumite trăsături comune. Acestea au inclus reglementări cu privire la acces și conținut, libertatea de exprimare, anumite forme de monopol si oligopol și presiunea unor reglementări universale”.

A doua etapă: politica serviciului public de media

Grafic 3. A doua etapă: serviciul public de media

„Această etapă a apărut pe fondul evoluției mijloacelor de distribuție și a computerizării, însă tehnologia nu a caracterizat această perioadă care stă sub semnul normativului și al politicului, și nu sub cel al considerațiilor tehnice. Această etapă a echivalat, în țările vestice cu o consolidare a mass-media într-un sistem public în slujba «interesului public», element central al acestei etape”.

A treia etapă: noua politică de comunicare

Grafic 4. A treia etapă – noua politică de comunicare

Această nouă politică de comunicare se bazează pe următoarele concepte: libertatea de „comunicare”, „accesul” și „controlul/responsabilitatea”.

„Libertatea de comunicare trebuie să rămână principalul obiectiv al oricărei politici de comunicare; aceasta poate fi exprimată în mod pozitiv sau negativ.

Această a tria etapă include:

O orientare de la nivelul național la cel transnațional, inclusiv la nivelul autorităților de reglementare;

Diminuarea diferențelor între canale, prin convergența media și prin dezvoltările noilor media;

Tendința de a proteja drepturile industriei private;

Proprietate privată în creștere, multimedia, cu companii orientate spre câștiguri;

Trecerea de la reglementările care menționau controlul statului către autoreglementare”.

„Conceptul «accesului la comunicare» se aplică în cazul structurii, conținutului și audiențelor și poate fi, în general, definit ca posibilitatea oferită indivizilor, grupurilor de indivizi, organizațiilor sau instituțiilor de a avea acces la resursele de comunicare; de a participa la piața serviciilor de distribuție și la piața serviciilor de comunicare și conținut, atât ca emițători ai mesajului, cât și ca receptori. Libertatea de exprimare și accesul liber și egal sunt legate de cine anume controlează procesul de comunicare”.

„Etapa a treia a fost marcată de un proces de internalizare, digitalizare și convergență crescută a formelor de comunicare și a regimurilor de reglementare. În această etapă, scopurile economice tind să înlocuiască valorile sociale, politice, și culturale. Noile reguli de guvernare devin:

Competiția pieței (transparența proprietății și a controlului, autoreglementarea, responsabilitatea „piețelor” pentru intervenția publică),

Competiția comercială (bazată pe inovarea tehnologică și în servicii),

Bunăstarea consumatorilor – definită sub forma „alegerii consumatorului” (acces la alegerea bunurilor și serviciilor, a prețului acestora)”.

Odată cu trecerea timpului au început să se schimbe și metodele de conducere ale mass-media, trecându-se de la modul colectiv de deținere a instituțiilor, la cel privat, individual. Astfel că „economiile din regiune au migrat de la modelele de comandă, conduse central, la cele conduse de forțe de piață. Această migrație către forțele pieței a avut loc în mass-media și schimburile între imperativul dinamic și cel democratic au fost importante”.

Un grup de academicieni din domeniul economiei comunicării s-au reunit la Westminster School din Londra, unde au făcut cercetări pe baza economiei, fiind și singurului grup care au obținut rezultate deosebite pentru cercetările sale. Așa se promovează pentru prima dată politica de media „bazată pe autoreglementare, ca soluție la concentrarea pieței și la calitatea în scădere a standardelor profesionale”.

Această politică aduce cu sine mai multe noutăți în mass-media, de la „concepte din sfera economicului raportate la industriile culturale: politica reformistă a implicării statului” la o altă cercetare economică raportată la factorii ce influențează mass-media, „factori care până atunci erau priviți doar din punct de vedere politic, de exemplu cenzura; dezbateri cu privire la piață și politica mass-media (orientarea spre audiențe)”.

Acestea nu sunt singurele cercetări făcute de Școala Westminster în privința economiei mass-media. Anumite cercetări s-au bazat și pe aspectele tehnologice, unde s-a descoperit că internetul vizează o altă categorie de oameni, de cititori în acest caz, și, din punct de vedere economic, produce schimbări majore în cadrul societății. Schimbările se bazau în special pe oportunitățile ce li se ofereau oamenilor, facilitățile de care beneficiau aceștia, și se vorbea chiar și despre creșterea economică. Prin urmare, Internetul nu a adus doar inovații în rândul oameniilor și al diferitelor specializări, ci și statului în sine.

II. Universul afacerilor cu profil economic

Jurnalismul economic are și el sferele lui de interes. Nu orice știre ce conține cifre și seamănă cu domeniul economic este neapărat o știre de interes. În unele domenii informațiile pot fi descoperite cu ușurință, în altele este nevoie de o perioadă mai mare de cercetare. Cel mai abordat subiect de jurnaliștii economici este cel legat de mediul de afaceri și companiile ce se fac remarcate cel mai des în acest mediul.

2.1. Băncile și piețele financiare

(Imagine1. http://www.capital.ro/evolutii-financiar-bancare-si-bursiere-scaderi-la-marile-piete-de-capital.html)

Este unul dintre cele mai bine tratate subiecte de jurnaliștii economici. Într-o lume în care totul se învârte în jurul banilor, banca este cea mai vizată înstituție, motiv pentru care cititorii trebuie să fie în permanență puși la curent cu noutăți despre situația acesteia: „Ce volum de fonduri sub formă de depozite are banca,

care este portofoliul de credite ale băncii, ce volum total și ce tipuri de credite se acordă sunt câteva din probleme de care cititorii sunt interesați în permanență. De asemenea, ei mai vor să știe ce alte active deține banca, care sunt ratele dobânzilor percepute la credite și plătite la depozite, dacă și ce produse noi mai oferă banca”.

„Această categorie de intermediari financiari este în mod tradițional, cea mai cunoscută, cea mai accesibilă cititorului de rând. Însă întregul univers financiar este fascinant în ansamblul său: începând de la bursele de valori și diferitele fonduri de investiții, până la investitorii instituționali cum sunt societățile de asigurări și casele de pensii.

Acest univers nu este domeniul exclusiv al publicațiilor specializate pe probleme financiare. Este adevărat, în astfel de publicații, cei interesați pot găsi zilnic informații detaliate referitoare la cursuri și evoluția acestora, la principalele tranzacții și volumul acestora, dar și analize și comentarii de specialitate”.

Aceasta nu împiedică totuși publicațiile cu caracter generalist să consemneze evenimentele notabile ale lumii financiare: o achiziție sau o preluare foarte importantă, prezentarea unui fond de investiții, falimentul unei societăți de asigurări, un nivel record al tranzacțiilor bursiere etc. Deosebirea este că toate aceste evenimente vor fi tratate și relatate într-un mod mai puțin specific și într-un limbaj mai accesibil cititorului de rând, cu eventuale explicații suplimenatre și cu un glosar de termeni corect explicați”.

„Nivelul de transparență al acestor informații strategice, de politică bancară, este unul relativ sporit, cu excepția contractelor propriu-zise de creditare, unde încă persistă obscurități în politica de dobânzi, comisioane și taxe. Multe informații utile se pot lua de pe site-urile acestor instituții, iar pentru cele listate la bursele de valori, sursele cele mai bune de informare pot să fie chiar site-rile burselor, unde instituțiile cotate sunt obligate să respecte condițiile de transparență, făcând în mod legal publice toate informațiile ce ar putea interesa un cititor/investitor”.

2.2. Domeniul imobiliar

Tranzacțiile imobiliare au fost întotdeauna de interes pentru public, de acees acoperă o arie destul de mare, în cadrul paginilor economice ale ziarelor, fiind temă de studiu aupra multor articole. „Aceste articole acoperă o arie extrem de largă, de la tranzacții foarte scumpe sau foarte avantajoase, la speculații și chiar scandaluri legate de tranzacții ilegale”.

„Pentru a putea informa corect și la timp în acest domeniu, jurnalistul trebuie să fie bine informat, să cunoască perfect legislația, modul de taxare și impozitare, să aibă elemente de piață la zi, să aibă surse care să-i furnizeze ponturi. Însă pontul sau zvonul pe care-l obține este doar punctul de plecare, în continuare calitatea articolului va depinde de modul în care jurnalistul își face meseria, căutând activ informații și perfectând detaliile”.

2.3. Piața comercializării și distribuției

Cele mai frecvente surse de inspirație ale acestor articole sunt probabil cele en detail. Acest domeniu este cel mai ușor și accesibil subiect pentru jurnaliști în momentul în care au nevoie de o nouă știre. De ce? Pentru că piața este plină de diferite firme, de vaste mărimi, care activează și se ocupă în special cu acest domeniu.

„Multitudinea acestor afaceri constituie motorul activității economice a fiecărei regiuni, constituind în același timp, un indicator al nivelului de dezvoltare economică, al nivelului de trai, dar și al evoluției acestora. De la supermarket-uri la magazine de antichități, de la magazine de îmbrăcăminte și încălțăminte până la cele de produse electronice și electrocasnice, de la saloane de înfrumusețare și până la magazine de jucării – toate acestea constituie puncte de interes pentru întreaga comunitate pentru că fiecare cititor este, în același timp, consumator”.

Unul dintre cele mai întâlnite articole din această categorie este cel despre viitoarea deschidere a unui magazin, sau a unui lanț de magazine, a unei noi noi unități de distribuție sau de prestări servicii. Aceste articole sunt în permanență urmărite de cititori, fiind și mai bine gustate în momentul în care jurnalistul le oferă informații în premieră, înainte ca acestea să fie redate de alte ziare, sau chiar și înainte să apară în comunicatele de presă. Cu toate aceste, fac parte din artiolele cele mai simple și lipsite de importanță, însă rămâne la alegerea cititorului dacă vrea să dețină sau nu informația. Acest fapt nu trebuie să îl deternime pe jurnalist să trateze subiectele cu indiferență. Trebuie să analizeze piața și concurenții din zona respectivă, și să ofere citiorilor informații adevărate și verificate, ce acopeă subiectul in întregime.

Dacă articolele anterioare erau unele ușor lipsite de interes, cu adevărat atractive sunt articolele de trend. „Acesta este termenul utilizat pentru a desemna articolele care se concentrează fie asupra anumitor tipuri de retail, fie asupra modificărilor în strategia unor firme, a unor chestiuni legate de mixul de marketing, de politica de prețuri sau de competitivitatea produselor firmei. Îmbrăcând adesea forma editorialului, acestea sunt adevăratele articole de fond – interesante și de calitate – cu atât mai mult cu cât jurnalistul prezintă în premieră anumite tendințe, evoluții sau alte informații de interes pentru marea masă a consumatorilor.

În consecință, și în acest caz sunt extrem de importante relațiile, contactele jurnaliștilor și modul în care le cultivă”. Dacă sursele nu sunt de încredere, automat nici informațiile nu pot fi valabile. De aceea jurnalistul trebuie să aibă în permanență o agendă de contacte, cu ajutorul căreia poate creea o legătură cu persoanele cu care și-a făcut relații. Jurnalistul trebuie să fie continuu în căutare de relații și să cunoască noi oameni, deorece niciodată nu se știe peste ce știre va da, și de cine va avea nevoie.

Având în vedere că acest domeniu predomină o mare parte în ziarele de specialitate, include o altă categorie de articole, ce prezintă, bineînțeles, un interes major pentru public. Această categorie urmărește și prezintă cititorilor „evenimentelor majore din lumea retail-ului: reduceri prețuri de sezon sau de sărbători, oferte speciale la produsele noi, tendințe în modă etc. Acestea constituie o categorie aparte de articole: sunt de regulă foarte scurte, succinte, practic se limitează la a puncta informația în maximum două – trei paragrafe”.

2.4. Piața tehnologiei

La o primă privire, pare că orice jurnalist poate scrie articole bazate pe acest subiect. Invențiile tehnilogice avansează de la o zi la alta, apar inovații noi ale anumitor produse tehnologice, prin urmare și jurnaliștii trebuie să își actualizaze cunoștiințele din domeniu.

„Chiar dacă par ușor de elaborat, articolele vizând inovațiile și tendințele actuale în tehnologie presupun mai mult decât cunoașterea la suprafață a domeniului în cauză, precum și surse adecvate de obținere a informațiilor, pentru că majoritatea progreselor tehnologice sunt endogene, și deci, specifice fiecărui domeniu în parte”.

„În mod eronat, jurnaliștii din orașele de provincie au impresia că nu sunt în măsură să scrie despre tehnologie, pentru că toate companiile importante din domeniul hi-tech sunt amplasate în marile orașe.

Progresele tehnologice ne afectează totuși pe toți, indiferent de zonă unde au fost generate.

Indiferent de domeniul pe care îl acoperiți, există o serie de puncte-cheie pe care va trebui să le abordați atunci când redactați un articol legat de tehnologie:

descrieți în mod precis diferența dintre vechea și noua tehnologie, cu accent pe elementele inovatoare pe care le aduce în plus noua tehnologie

estimați costurile adoptării și implementării noii tehnologii; sintetizați avantajele trecerii la noua tehnologie, inclusiv categoriile de beneficiari – direcți și indirecți; estimați timpul necesar recuperării cheltuielilor antrenate în acest proces

prezentați atât avantajele competitive, cât și dezavantajele schimbării analizați în ce măsură va fi nevoie de o pregătire specială a personalului direct implicat în utilizarea noii tehnologii

prezentați impactul noii tehnologii asupra consumatorilor de produse/servicii al companiilor ce vor trece la noua tehnologie: cel puțin din punctul de vedere al cititorului, acesta este probabil cel mai important aspect”.

2.5. Ocuparea forței de muncă

Este un alt domeniu abordat în articolele economice, și cuprinde o varietate de teme urmărite de cititori.

„Astfel, pe lângă date statistice și analize cantitative privind nivelul ocupării și evoluția acestuia, jurnaliștii se concentrează adesea și asupra modificărilor calitative ale pieței muncii; în această ultimă categorie intră diferite tendințe ce se manifestă pe piața muncii pe termen scurt sau lung, segmentarea acesteia, modificări ale categoriilor de joburi disponibile, ale particularităților ofertei de muncă, evoluția salariilor nominale sau reale.

Pentru a acoperi în mod corespunzător această zonă a economicului, este bine să întrețineți legături atât cu reprezentanți și lideri sindicali, cât și cu angajatori reprezentativi pentru zona respectivă, pentru a putea surprinde de fiecare dată, ambele laturi ale aspectului prezentat.

Ocuparea forței de muncă este adesea punctul de plecare ideal pentru a discuta impactul în plan local al unor fenomene și tendințe naționale și internaționale, deoarece piața muncii este sensibilă la astfel de fenomene și reacționează imediat; spre exemplu, efectul liberalizării comerțului internațional, respectiv al creșterii importurilor asupra evoluției șomajului sau efectul creșterii investițiilor străine asupra nivelului ocupării etc. Orice afacere nouă, orice extindere a unei firme, dar și reorganizarea, restructurarea, restrângerea activității etc – toate implică și au consecințe asupra forței de muncă care trebuie integrate în textul redactat de jurnaliști”.

Acestea sunt doar câteva dintre domeniile de interes pe care se bazează jurnaliștii în urmărirea și redactarea știrilor economice. Lumea afacerilor nu se bazează doar pe descrierea firmelor, și a profitului acestora. Înainte de a vorbi despre clădiri, trebuie, în primul rând, să avem în vedere persoanele ce le-au înființat. Managerii firmelor au una dintre cele mai importante funcții, și dețin multe responsabilități. Datorită pasiunii și priceperii lor de a conduce firma, pot aduce profituri considerabile, sau pot sfârși printr-un eșec total.

„Prin natura ei, afacerea oferă managerului șansa de a se afirma în plan economico – financiar. Orientat spre afaceri, managerul visează succesul, puterea și cât mai mulți bani. Aceștia se obțin numai de către acei manageri care, alături de experiență și motivație, posedă și aptitudi manageriale profund ancorate în stilul de lucru și în componentele instrumentale ale profesiunii de manager. Pentru orice manager, asigurarea unei legături directe între stilul de lucru, profesiunea de manager și aptitudinile manageriale trebuie să reprezinte o chestiune esențială”.

Managerul și competența sa de a gestiona o afacere sunt un alt segment de interes al jurnaliștilor. Aceștia urmăresc capacitatea managerilor de a face față situațiilor stresante, cum sunt cele în situații de criză, cum ajută firma să treacă peste această etapă și să iasă la liman. Pe de altă parte mai pot umări și aptitudinile competitive ce le dețin managerii atunci când apar pe piața afacerilor, și trebuie să concureze cu cei ce și-au făcut un public țintă.

„În tranziția la economia de piață, concurențială prin natură și conținutul ei, avantajul competitiv aparține numai acelor manageri care sunt capabili să promoveze libera inițiativă și performanța. Având și bine reprezentate aptitudinile manageriale, aceștia sunt în măsură să se adapteze cerințelor pieței prin asumarea inovației la nivelul produselor, al tehnologiile, al structurilor organizaționale și, implicit, la nivelul formării competențelor”.

„În acest cadru de exigență profesională are loc lansarea în afaceri, care este în permanență secondată de forța selectivă a concurenței, capabilă să filtreze pe cei puternici, inventivi, bine pregătiți profesional, cu un sistem complex de cunoștiințe teoretice, pe care managerii le aplică în funcție de capacitatea lor inovativă atât de necesară în componența aptitudinilor manageriale și în exercitarea profesiunii de manager”.

2.6. Concurența dintre firmele din același domeniu

Concurența este un alt subiect important vizat de jurnaliști. Aceasta determină succesul sau eșecul firmelor, în funcție de domeniul în care concurează. Concurența nu se desfășoară numai pe plan economic sau financiar. Suntem ființe sociale, concurăm în permanență unii cu alți, pentru a ne scoate în evidență calitățiile și a ne aduce propriul câștig, și mai ales, stima de sine, dar și a celorlalți. Același lucru urmăresc și firmele. În momentul în care câștigă stima publicului țintă, atrag și profit, prin urmare se bucură de succes.

„Concurența reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viața economică, dar și pentru viața socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile, cât și existența oamenilor. Este cert că omul, de când se naște și până moare va încerca să se adapteze mediului natural, social și economic în care trăiește, ceea ce presupune că va trebui să cunoască ce înseamnă competiția. În primul rând, va concura cu sine însuși, pentru a-și depăși limitele și pentru a se situa într-o poziție favorabilă în societate. Apoi, va trebui să concureze cu alți competitori, evidențiindu-se anumite abilități, care îi vor permite situarea pe o poziție avantajoasă”.

„Dacă concurența este sau nu benefică pentru societate se poate afla numai în măsura în care, pe ansamblul economiei, deci la nivel macroeconomic, se înregistrează o creștere semnificativă de la o perioadă la alta, iar la nivelul unei unități economice, deci la nivel microeconomic, se observă câștigarea unei poziții competitive mai bună față de perioada anterioară. Se știe că datorită concurenței existente într-o economie de piață vor exista întotdeauna și învingători dar și învinși”.

„Adeseori concurența este privită ca o rivalitatea sau o întrecere într-un anumit domeniu de activitate. […] Concurența sau competiția prespune existența a două sau mai multe întreprinderi care activează în cadrul unei piețe pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienți în vederea atingerii unor obiective propuse”.

Această competiție este des urmărită de jurnaliștii economici, deoarece este „vânată” și de cititorii interesați. Prin redarea articolelor despre cum se desfășoară rivalitatea dintre două companii, ziarele beneficiază și ele, la rândul lor, de creșterea audienței. Dar aceste competiții nu se desfășoară doar între mariile companii, ci și între redacțiile ce urmăresc aceste subiecte. De aceea jurnaliștii fiecărei redacții se luptă pentru informații în premieră în rubricile comune ale paginilor ce așteaptă să fie umplute cu noutăți din domeniul respeciv. De exemplu „Ziarul Financiar” și revista „Capital”, două ziare economice cu rubrici asemănătoare concurează pentru exclusivitatea anumitor evenimente.

„De aceea, atât economiștii, cât și oamenii de afaceri susțin necesitatea concurenței și a competitivității în cadrul economiei de piață. Ca argument pro concurență pot fi menționate următoarele:

– concurența este «motorul» economiei de piață;

– concurența este un factor mobilizator, permițând adaptarea permanentă la mediul de afaceri;

– concurența este un factor de progres atât pentru companie, cât și pentru societate;

– concurența este benefică pentru consumatori și întreaga societate;

– concurența îi obligă pe agenții economici să se orienteze spre consumatori, punând astfel în practică principiile marketingului;

– concurența este un factor motivator al afacerilor și chiar al existenței oamenilor;

-concurența permite mobilizarea eforturilor organizației către câștigarea unei poziții competitive în cadrul pieței de referință și a unui avantaj concurențial;

-printr-o concurență reală, liberă vor fi eliminate organizațiile neadaptate la piață, adică acelea care activează cu costuri mari, realizează produse de calitate inferioară și adoptă practici concurențiale neloiale;

– concurența permite maximizarea profiturilor agenților economici competitivi;

-ca rezultat al concurenței între agenții economici, consumatorii vor beneficia de o gamă largă de produse și servicii adaptate la nevoile lor;

-concurența stimulează agenții economici să folosească eficient resursele de care dispun, să reducă costurile;

-concurența promovează inovațiile tehnologice”.

Toate aceste argumente ale concurenței pot fi urmărite în amănunt de jurnaliști. Nu reprezintă subiecte ce trebuie ignorate, ci din potrivă, necesită o atenție sporită. Prin aceste concurențe, jurnaliștii economici pot scrie numeroase articole prin care să prezinte în amănunt progresul sau regresul unei companii. Aceste articole nu sunt adresate doar publicului avizat, deoarece pot fi urmărite de o gamă largă de cititori. Aceștia pot face parte din cadrul companiei îndeplinind diferite funcții, sau pot doar să fie interesați de dezvoltarea actvităților și de produsele ce le oferă.

Prin aceste articole jurnaliștii pot să pună într-o lumină bună compania respectivă, sau, dimpotrivă, pot influența publicul într-un mod negativ cu privire la serviciile și produsele oferite. Prin urmare, și în cadrul jurnalismului economic vorbim despre manipularea societății prin presă. Doar nu degeaba mass-media reprezintă a patra putere în stat. Întotdeauna a avut o influență puternică asupra cititorilor. În momentul în care presa devine interesată de o anumită companie, din diferite domenii de activitate, modul în care se scriu articolele depind foarte mult de modalitatea acelei firme de a se impune pe piață, în avantajul firmei competitoare din același sector de producție.

Toate aceste acțiuni vor fi prezentate în mod frecvent în interiorul ziarelor, prin strategiile adoptate de firmă pentru a avea un avantaj în fața concurenței, pentru a avea siguranța cuceririi consumatorilor și, în cele din urmă, creșterea profitului.

În momentul în care jurnalistul este decis să facă o anchetă economica asupra companiei, trebuie să urmarească câteva puncte cheie pe care se bazează firma respectivă. Pune accentul pe produsul promovat de către companie, costurile acestuia, calitatea produsului și avantajele de care beneficiază consumatorul. Iar în cazul în care acestui produs i se aduc îmbunătățiri, jurnalistul trebuie să țină seama și de acest aspect important.

Cei mai importanți factori pe care îi urmărește jurnalistul sunt:

prețul produsului/serviciului. În funcție de satisfacerea nevoilor consumatorilor, prețul produsului/serviciului va fi mai mic sau mai mare;

calitatea produsului/serviciului. Calitatea produsului este comparată cu cea a concurenților, urmărind dacă așteptările se ridică la nivelul costului;

raportul calitate-preț. aici se pot scoate în evidență însușirile produsului, dacă prețul este sau nu raportat la acestea, și satisface nevoile clientului;

costul produsului/serviciului. Pentru a avea avantaj în fața competitorilor, produsele se vor oferi la prețuri cât mai mici;

profitul. Se urmărește diferența dintre costul de producție și profitul din vânzare, obiectiv urmărit de companie;

raportul cost/profit. Se analizează prețul acoperit de companie în vederea producției produsului. Apoi se va scoate în evidență pretul cu care este scos pe piață și avantajele sau dezavantajele economice aduse firmei de acest produs;

volumul vânzărilor realizate. Se urmărește cota de piață. „Cu cât cota de piață deținută de o întreprindere va fi mai mare, cu atât se poate spune că aceasta ocupă o mare parte a pieței”.

economia de scară. Jurnalistul are în vedere experiența companiei de a produce o cantitate mai mare cu costuri reduse;

tehnologia utilizată. „Capacitatea de inovare și de integrare a progreselor tehnologice înregistrate în domeniul de activitate”;

timpul. Reprezintă „viteza de oferire a unui produs/serviciu, la care se poate adăuga și «rapiditatea» cu care consumatorii pot alege produsul”;

managementul. Sistemul managerial, obiectivele propuse de acesta în comparație cu cerințele pieței, poziția pe piață;

marketingul. Este unul dintre cei mai importanți factori vizați, orientarea consumatorilor către produsele ce le satisfac cel mai bine nevoile, modul prin care compania știe să își promoveze produsele.

Aceștia sunt pașii pe care trebuie să îi urmeze jurnalistul economic în vederea redactării știrilor, având ca subiect anumite companii și pe ceea ce acestea pun cel mai mult accentul. Nu în ultimul rând, jurnalistul trebuie să mai aibă în vedere un lucru foarte important: să răspundă la întrebarea „CÂT?”, întrebare cheie în elaborarea articolelor. Acesta este răspunsul pe care vrea cititorul să îl afle în urma tuturor factorilor prezentați mai sus. Acest răspuns trebuie să se afle chiar în primul paragraf al articolului, reprezentând un rezumat a tot ceea ce urmează pe parcurs.

2.7. Reputația și imaginea firmei de afaceri

Este greu pentru o firmă să își creeze o bună reputație în mediul de afaceri, dar și mai dificil este să o întrețină. Odată obținută, reputația nu este pentru totdeauna. Cu privire la acest aspect trebuie să participe fiecare angajat, de la cel mai mic la cel mai mare. Și această latură prezintă un bun subiect în vederea realizării textelor jurnalistice. Obligația jurnalistului este de a face o documentare amănunțită a firmei, să meargă direct la sursă și să înceapă prin a pune câteva întrebări esențiale.

Percepția managerului și a salariaților săi în legătură cu ei înșiși:

„Ce fel de reputație consideră firma că are?”;

Trebuie să se urmărească dacă într-adevăr contează reputația firmei, făcând apel la consumatori, clenți, investitori, distribuitori, personalul firmei, distribuitori:

„Ce fel de reputație are, în realitate, firma?”;

Se mai ține cont și de cunoașterea în profunzime a firmei și înțelegerea din punctul de vedere al activitățiiși domeniului de desfășurare:

„Ce fel de reputație dorește firma de afaceri să aibă?”;

„Sunt politicile și activitățile firmei compatibile cu reputația pe care aceasta și-o dorește?”

„Ce fel de metode și resurse sunt necesare pentru a elimina discrepanțele?”

În urma evaluării acestor rezultate, în comparație cu obiectivele urmărite, jurnalistul își poate da seama dacă firma, cu tot cu personalul inclus este conștient de desfășurarea lucrurilor și activităților în companie. Un alt subiect important poate fi tratat și în cazul unui demers prost pe piață, adică în situație de criză, firma este capabilă să își remedieze situația și să își asume responsabilitățile.

„Nu greșim atunci când afirmăm ca fiecare firmă de afacere are reputația pe care o merită. Cu alte cuvinte, buna reputație nu apare de la sine sau din pură întâmplare și nu se dobândește prin acțiuni hazardate, prin trucuri ingenioase sau reclame extravagante. Reputația firmei de afacere nu se primește ci se câștigă”.

Pe lângă toate acestea, poate urmări și metodele de marketing la care apelează firma pentru a se face cunoscută pe piață. De cele mai multe ori aceste metode se bazează pe reclame publicitare: „promovarea produselor este o acțiune de marketing complementară reclamei, care se desfășoară pe o perioadă de timp limitată, se realizează prin mijloace media sau non-media și urmărește dezvoltarea unor atitudini pozitive ale publicului în legătură cu o marcă sau un produs, în vederea achiziționării acestora de către consumatori”.

Pentru a-și îndeplini scopurile reclamelor, cea mai vizată metodă este întotdeauna presa, și în special presa cotidiană deoarece „poate oferi informații mai numeroase cu provire la produs, deține spațiu pentru includerea unor imagini și ilustrații relevante, sau are posibilitatea de a acorda cupoane cu reduceri cititorilor. Ca toate materialele scrise, presa oferă credibilitate și beneficiază în mod obișnuit de o audiență fidelă”.

Mass-media nu se rezumă doar la cotidiene. Pentru a fi siguri de rezultatul dorit, firmele apelează și la revistele ce vizează anumite categorii de cititori, adaptând „produsele prezentate și textul materialului promoțional la nevoile acestora”. Aici poate fi dată ca exemplu revista „Capital”, o revistă economică, ce vizează o anumită categorie de oameni, interesați de mediul de afaceri. Este o revistă potrivită pentru cei care vor să se afirme în lumea businessului și să atragă consumatorii.

Aceste strategii de promovare ale firmelor trebuie să sporească atenția jurnalistului, pentru a nu se lăsa manipulat de dorința de audiență, prin promovarea excesivă și deranjantă a companiilor respective. Trebuie să facă pentru început o scurtă documentare, pentru a afla ce urmărește firma respectivă și ce vrea să promoveze. În al doilea rând trebuie să fie atent și la cum se urmărește această promovare, ce fel de argumente i se aduc, pentru ca redacția să nu își creeze o imagine proastă și să piardă din cititori. Și nu în ultimul rând, trebuie să stabilească de la început cât timp i se alocă acea reclamă, pentru a nu deveni abuzivă pe paginile ziarului sau revistei.

2.8. Reclame specifice mediului economic

„Reclama de marcă are în vedere consolidarea imaginii unei anumite mărci, prin trimiteri la oferta existentă și la locația unde se pot găsi bunurile respective. Se menționează oferta de produse a unui distribuitor, dintr-o anumită zonă comercială;

Reclama cu răspuns direct are scopul atât de a informa, cât și de a genera o acțiune. De exemplu, prezentarea făcută unui produs (cărți, articole de îmbrăcăminte);

Reclama de tip Pagini Aurii sau Pagini Naționale, unde se prezintă oferta de produse sau servicii pe anumite domenii;

Reclama afacere către afacere, nu se adresează consumatorilor, ci altor oameni de afaceri sau ale celor care influențează decizia de cumpărare a consumatorilor: distribuitori, angrosiști, detailiști etc.;

Reclama instituțională, are ca scop cunoașterea sau o mai bună înțelegere a unei companii pe piață, atragerea investitorilor sau a unor angajațivaloroși, influențarea organizațiilor superioare cu putere de decizie”.

Acestea sunt cele mai întâlnite reclame în interiorul ziarelor cu profil economic, având puse la dispoziție câteva pagini, 2-3 de obicei, exclusiv acestui tip de publicitate, de afirmare. De asemenea reclamele se mai pot găsi și printre rândurile știrilor, scoțând în evidență informația prezentată, sau clientul vrea să se facă mai bine afirmat, deoarece nu toți cititorii de opresc să citească în mod special reclamele.

2.9. Redactarea știrilor cu caracter economic

„Aparent, a scrie nu înseamnă nimic mai mult decât a desena cuvinte”. Asta face și jurnalistul economic. Desenează pe paginile ziarelor multiple informații din viața societății economice, și își îndeplinește datoria de a informa în permanență publicul. Avantajul acestor jurnaliști este faptul că lumea economico-financiară acoperă o gamă largă de subiecte, prin urmare, poate aduce articolelor câte ceva nou în fiecare zi.

„particularități ale produselor nou apărute

prezentarea liderilor pieței în diverse domenii,

deschiderea sau închiderea unor filiale locale,

rezultatele trimestriale ale firmelor

situația economiei naționale

economiile altor țări

economia mondială”.

Însă nu trebuie să se lase păcăliți de dorința de noutate și diversitate. Pe lângă aceste articole, fiecare ziar financiar deține și o rubrică destinată editorialelor, comentariilor, analizelor, opiniilor proprii sau a unor specialiști. Pentru această rubrică, în special pentru redactarea unor editoriale, jurnalistul trebuie să dețină o bază solidă în privința domeniului economic, să cunoască termenii de specialitate, să știe contextul în care trebuie să îi folosească, și nu în ultimul rând, să dețină capacitatea citirii, înțelegerii și utilizării cifrelor.

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă jurnaliștii, indiferent de domeniul în care activează, este aceea că pun prea mult accentul pe conținutul textelor, iar de cele mai multe ori uită cărui public se adresează: „dată fiind importanța subiectului de analiză, jurnaliștii economici văd în cititori adevărați specialiști în domeniul economic, care își dau seama imediat dacă jurnalistul ezită sau greșește”.

Motivul pentru care se produc aceste greșeli, este faptul că de cele mai multe ori, jurnalistul uită ca lucrează cu publicul, în domeniul mass-media și este și comunicator, nu doar un specialist în domeniu ce stăpânește întotdeauna subiectele.

Orice reporter bun, implicat în munca sa, poate ajunge să elaboreze și articole din domeniul economic. Dar, pentru a-și îndeplini această misiune, trebuie să indeplinească anumite cerințe, indispensabile:

Însușirea noțiunilor și conceptelor economice de bază cu care va lucra;

Revizuirea noțiunilor algebrice, deoarece jurnalismul economic înseamnă, de fapt, cunoașterea acestor noțiuni. „În afară de acestea, sunt utile câteva cunoștințe de bază de statistică, pentru a putea înțelege o medie aritmetică ponderată, și cunoștințe legate de calculul procentual, pentru a înțelege rezultatele unui sondaj sau nivelul unei rate a profitului”;

Studierea articolelor din domeniul economic și financiar este una intre cele mai eficiente metode de a vedea și învăța direct de la specialiști cum se scriu articolele. Pot fi urmărite și publicațiile cu caracter general, dar cele mai importante rămân publicațiile economice, atât naționale cât și internaționale (The Economist sau Wall Street Journal);

Documentarea corespunzătoare „în această privință, redactarea unui articol economic sau financiar implică un volum mai mare de muncă de documentare, de cercetare, decât un articol obișnuit de știri: jurnalistul trebuie să citească cât mai mult despre compania, industria, persoana, produsul etc despre care scrie”;

Neclarități sau îndoieli în privința anumitor aspecte nu trebuie introduse „pur și simplu în articol, sperând că elementul respectiv se va integra în ansamblul articolului, sau va trece neobservat: s-ar putea ca unii cititori să observe și să judece”;

Consultarea tuturor surselor disponibile, persoane, documente, tot ce poate fi util în realizarea unui bun articol.

Acestea sunt principiile de bază de care trebuie să țină cont orice jurnalist, pentru a se integra în lumea afacerilor. Orice text jurnalistic, indiferent de domeniul pe care se bazează, trebuie să urmeze o serie de reguli, pentru a fi scris corect, în favoarea mulțumirii cititorului, care este cel mai crud critic al unui jurnalist. Aceste etape sunt:

Formarea unei imagini clare cu privire la conținutul articolului – jurnalistul trebuie mai întâi să înțeleagă și să își explice evenimentele sau lcrurile ce vrea să le prezinte cititorilor, deoarece nu poate redacta un articol, dacă nu știe ce trebuie să scrie în el, devenind astfel, un articol slab. „În cazul particular al jurnalismului economic, ei i se adaugă tendința jurnalistului de a amplifica, de a exagera anumite evenimente sau aspecte ale articolului”;

Valoarea articolului – este determinată de procesul de redactare al acestuia, contribuția proprie aducând astfel articolului autenticitate de veridicidate, și nu pare o copie a unui alt articol sau a unui comunicat de presă. Pentru a ajunge la acest rezultat, jurnalistul trebuie să își pună toate întrebările ce le poate ridica informațiile ce le deține, și să încerce să răspundă la ele. Aici intervine apoi amprenta jurnalistului;

Stabilirea detaliinlor importante și redactarea intro-ului – în intro se prezintă ideea de bază a articolului, bine structurată, și oferă suficiente informații încât cititorul să știe despre ce urmează să citească: „prea multă informație, este posibil ca cititorul obișnuit, nespecialist, să nu o poată asimila și să abandoneze lectura. În același timp, o asemenea construcție a intro-ului este convenabilă și pentru cititorii avizați, respectiv pentru specialiști: aceștia nu sunt agasați de faptul că nu găsesc toate informațiile importante în primul paragraf, și cu siguranță nu vor abandona lectura din acest motiv, pentru că sunt cu adevărat interesați de subiect”;

Explicarea cititorului importanța articolului – „cea mai mare «valoare adăugată» a textului se regăsește în aceste explicații; absent uneori din articolele cu caracter general, acest element – construit în termeni de «și ce dacă s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat?!» – reprezintă de fapt justificarea alegerii respectivului subiect, a redactării și publicării articolului. Mai mult decât atât, el reprezintă ajutorul, orientarea și interpretarea pe care o oferiți unui cititor prea ocupat să-și sistematizeze, să-și ordoneze întrebările, ca să nu mai vorbim de găsirea unor răspunsuri”;

Construcția aspectului știrilor sau informațiilor – este foarte impotant să fie amintite evoluțiile anterioare pentru noii cititori ai paginilor economice. Astfel că jurnalistul trebuie să știe cu precizie când să introducă aceste evoluții, pentru ca cititorul să nu își piardă interesul. Pe de altă parte trebuie să stabilească exact ce informații necesită amintite, deoarece mulți dintre cititori pot cunoaște deja aceste lucruri și pot interpreta greșit menționarea lor;

Prezentarea contextului știrii sau evenimentului – „cunoașterea contextului este la fel de importantă ca și cunoașterea fundalului despre care vorbeam la punctul precedent. Deciziile economice nu sunt adoptate în mod autonom, independent: ele depind de numeroși factori și au un scop foarte fine definit. Astfel, ele se pot adresa unei probleme particulare, sau pot face parte dintr-un plan complex destinat rezolvării unor disfuncționalități mai ample, pot fi fi adoptate ca reacție la anumite presiuni politice sau pot fi consecința unui eveniment etc. În cazul în care aceste lucruri nu le sunt explicate cititorilor, pe înțelesul lor, nu vor înțelege evenimentele descrise și își vor pierde interesul;

Documentarea corespunzătoare – este absolut necesară. În niciun caz nu trebuie publicate presupuneri sau speculații, fără a putea fi demonstrate prin dovezi valabile;

Echilibrul între interpretări, opinii personale legate se subiectul articolului – acest lucru este valabil și în momentul în care se scriu articole despre subiecte controversate. „În domeniul economic, nici măcar cei mai de seamă experți nu cunosc răspunsul la toate întrebările”. Toate acestea necesită o documentare aprofundată și adunarea cât mai multor opinii.

Utilizarea corespunzătoare a numerelor – ciferele sunt cele care dau specificitate articolelor economice. Nu este necesară o abundență a cifrelor în articlor, ci atât cât este necesar încât să pună în valoare caracterul articolelor. „Este practic imposibil ca aceste cifre să lipsească din articolele cu conținut financiar, dar este aproape la fel de grav dacă sunt introduse în neștire de către autor: un număr prea mare de date îngreunează înțelegerea, făcând ca cifrele respective să-și piardă relevanța; cititorul se trezește în acest fel asaltat cu informații financiare sub formă de cifre, procente, grafice și tabele, din care îi e greu să extragă esențialul, mai ales dacă nu e specialist”. Cititorul urmărește articolele tocmai a îi fi explicate lucrurile pe care nu le înțelege din domeniul financiar, nu pentru a-i aduce și mai multe îndoieli. Pentru a evita aceste neînțelegeri, articolele nu trebuie să depindă ce cifre, doar să le ofere autenticitate articolelor. „Chiar dacă datele sunt absolut esențiale pentru înțelegerea conținutului articolului, nu utilizați mai mult de două în intro – și cum adesea și două sunt prea multe, mai bine vă limitați la una singură, este arhisuficientă pentru paragraful introductiv”;

Utilizarea citatelor – „în jurnalismul economic, articolele fără citate sunt lipsite de dinamism și monotone – până la plictisitoare; așa că este necesar să găsiți un citat relevant și să-l introduceți chiar după intro, în al doilea, sau cel târziu, în al treilea paragraf”. Utilizarea personajelor puternice în articole va atrage întotdeauna atenția cititorilor și dorința lecturării textelor, în vederea aflării părerii specialiștilor cu privire la subiectul dezvoltat. O documentare atentă include și deținerea unei vaste liste de citate, specifice subiectului. „Citatele sporesc realismul story-ului, conferă un plus de autenticitate, deoarece redau mot-à-mot exprimarea unei persoane reale, și nu fictive. Mai mult, ele schimbă ritmul și dau culoare textului”. Aceste citate se folosesc de obicei în momentul în care redactorii nu stăpânesc bine modalitatea de a explica articolele;

Definiții și explicații – publicul nu cunoaște întotdeauna sensul fiecărui cuvânt sau expresie folosită în articolele economice. Astfel că redactorii sau editorii ar trebui să evite pe cât posibil folosirea acestora. În caz contrar, sunt obligați să ofere definiții ale cuvintelor, sau să explice, pe înțeles sensul lor. „Inserați o definiție clară, standard, în momentul în care bănuiți că cititorii sunt pe punctul de a abandona lectura deoarece ignoranța îi face să se simtă inconfortabil sau chiar iritați. În astfel de situații se impune să opriți desfășurarea articolului și să definiți termenul sau termenii în cauză.

Oferiți o serie de explicații succesive atunci când cititorul trebuie să înțeleagă nu terminologia de specialitate, ci mecanismul derulării unor procese”.

2.10. Cum influențează presa economică viața socială a oamenilor

Rubricile economice sunt prezente în majoritatea ziarelor generale. Datorită faptului că aceste rubrici sunt printre cele mai urmărite, au apărut ziarele de specialitate în domeniul economic. Și, având în vedere că trăim într-o eră a tehnologiei, fiecare publicație apare și în varianta online. Din dorința oamenilor de a fi la curent cu efectele economice din jurul lor, s-au înființat site-uri online specifice domeniului economico-financiar, și nu în ultimul rând, canale de televiziune, numit „Money Channel”. „Importanța jurnalismului economic a crescut datorită influenței pe care o are acest domeniu asupra opiniei publice. În toate ziarele, în programele de știri ale televiziunilor, radiourilor și în mediul online găsim permanent știri sau dezbateri pe această temă, deoarece economia afectează fiecare sector de activitate. Criza economică are un impact semnificativ atât pe plan internațional, cât și pe plan național”. 

Tocmai acest impact este cel mai urmărit în rândul cititorilor presei economice. Creșterea economică este subiectul despre care își dorește să citească, să vadă sau să audă fiecare cetățean, deoarece este scopul ce vor să fie atins.

„Majoritatea oamenilor – cei care sunt șomeri și își doresc locuri de muncă, cei ce se tem să își piardă locul de muncă sau cei care sunt săraci și își doresc salariile mai mari promise de creșterea economică – n-au nici o îndoială asupra beneficiilor dezvoltării”.

Pe lângă oamenii de afaceri, categoria de oameni enumerată mai sus, este cea care studiază piața economică, pentru a verifica situația în care se află.

Presa scrisă

Numeroasele publicații financiare din țara noastră scoate în evidență rata mare de consumatori ai acestui tip de media. Perioada dificilă prin care trece economia națională și cea mondială, de asemenea, au atras o creștere în rândul cititorilor. Pe parcurul timpului s-au mărit chiar și numărul publicațiilor economice de pe piața mass-media.

Cele mai importante ziare:

– Ziarul Financiar

– Bursa

– Curierul Național

– Financiarul

– Economistul și

– Săptămâna Clujeană.

Cele mai importante reviste:

– Capital

– Săptămâna Financiară

– Tribuna economică

– Business Magazin

– Money Express

– Forbes România

– The Marketer

– Business Review

– Biz

– Amfiteatru Economic

– Economie teoretică și aplicată

Cele mai citite ziare cu profil economic sunt „Ziarul Financiar”, „Revista Economică” și revista „Capital”. Toate eforturile pe care le depun redactorii se concentrează în special asupra efectului pe care îl vor produce articolele în cadrul cititorilor. Aceste efecte pot fi produse din punctul de vedere al luării deciziilor în vederea sistemului de a-și structura economiile, de a-și schimba strategia afacerilor sau de a lua hotărâri în privința produse ce le consumă.

STUDIU DE CAZ

ANALIZĂ COMPARATIVĂ A „ZIARULUI FINANCIAR” ȘI REVISTA „CAPITAL”

Jurnalismul economic reprezintă o muncă dificilă. Implică mai ales însușirea unor cunoștiințe solide în domeniul economic. Bazându-se pe subiecte de analiză, de cele mai multe ori, jurnliștii economici uită că lucrează în domeniul comunicării, iar cititorii nu sunt întotdeauna specialiști în economie. Pe de altă parte misiunea jurnalistului economic este, în primul rând, de a înțelege el însuși subiectul pe care vrea să îl aducă la cunoștiință cititorilor, iar mai apoi să îl sintetizeze și să îl explice pe înțelesul lor.

Pentru studiul meu de caz am ales să prezint 2 ziare economice naționale: „Ziarul Financiar”, și ziarul „Capital”.

I. STRUCTURA ZIARULUI

„Ziarul Financiar” este un cotidian de business ce apare în toată țara, de luni până vineri. Ziarul este printat în format mare, broadsheet, cu dimensiunile tiparului de 42 cm x 63 cm. Având în vedere mărimea uriașă a ziarului, cuprinde 12 pagini color. Dintre acestea, 2 pagini sunt destinate exclusiv reclamelor, predominând ceea ce este cel mai important – informația. Suportul material pe care îl folosește această publicație este o hârtie alb-gălbuie, destul de rezistentă.

Așa cum aranjarea scrisului în paginile unui caiet înfățișează oglinda unui elev conștiincios și bine pregătit, la fel reprezintă și numărul coloanelor ce reflectă oglinda unui ziar. La „Ziarul Financiar” avem un număr de coloane ce variază între 5 și 7, în funcție de lungimea articolelor, imaginile prezentate și numărul știrilor redactate pe o anumită pagină. De asemenea și lățimea coloanelor este diferită. Cu căt o coloana este mai îngustă, cu atăt cititorul poate lectura mult mai ușor răndurile din interiorul lor.

De exemplu, pagina 3 din „Ziarul Financiar” este alcătuită din 7 coloane înguste. Acestea par a conține mult mai multe informații numai bune și ușor de citit, în comparație cu pagina 7 a aceluiași ziar, ce are în alcătuirea sa 5 coloane, dar mai late. Deși nu au sintaxe elaborate și nu induc cititorul în eroare cu unități lexicale lungi, lectura poate deveni treptat mai obositoare.

Sub raport tipografic, pentru a aranja informațiile și imaginile în pagină într-un mod coerent, coloanele se delimitează printr-o linie subțire, iar pozele și graficele încearcă să nu le intelrcaleze cu rândurile scrise cu litere micuțe și negre. Se poziționează la începutul știrilor, la sfârșitul acestora, și foarte rar, au o poziție centrală în interiorul articolelor ( Exemplu: știrea „O economistă de 31 de ani a câștigat bursa de EMBA oferită de ZF și WU Executive Academy”, de la pagina 8 a „Ziarului Financiar” din data de 10 iunie 2015). Astfel, alternarea concomitentă a scrisului cu imaginile mențin viu interesul cititorului de a răsfoi, zilnic, fiecare apariție a ziarului.

Din punct de vedere al conținutului, este de menționat faptul că ziarul își menține standardele informării publicului la cote înalte, consolidându-și treptat poziția de lider pe partea de business. Putem spune chiar și faptul că și-au creat un slogan care să reflecte poziția lor pe piață: „ZF este vocea comunității de business”.

Această „voce” ne prezintă în cele 12 pagini știri și noutăți despre evenimente, burse, bănci și asigurări, profesii, business internațional, companii și nu în ultimul rând, business hi-tech. Prin urmare nu lasă niciun punct important neatins al vieții noastre economice și ale lucrurilor ce ne-ar putea îmbunătății traiul. Rolul ei este de a oferii publicului informații de actualitate, despre evenimentele zilei anterioare, despre ziua în cursul căreia se află, și despre evenimentele ce vor urma în zilele următoare.

Cu toate acestea are o gamă destul de restrânsă din punctul de vedere al genurilor jurnalistice. Se axează pe cel mai important gen, și anume știrea. Din 30 de articole, 18 dintre ele sunt știri, 11 sunt articole și 1 singur editorial.

Ziarul „Capital” este o revistă financiară săptămânală din România, ce apare în toată țara, în fiecare luni. Este printată în format mic, tabloid, cu dimensiunile 23 cm x 31 cm. Revista este alcătuită din 24 de pagini tipărite în policrom, dintre care, doar 3 pagini sunt răpite complet de reclame publicitare. De aici rezultă faptul că și aceast ziar pune accentul pe informarea publicului și nu doar pe umplerea a cât mai multe pagini. O altă asemănare între cele doua ziare este hârtia alb-gălbuie și rezistentă, specifică majorității ziarelor.

Pe scurt, aceasta este „Revista oamenilor de afaceri”.

Pentru a face o scurta legătură între „Ziarul Financiar” și revista „Capital”, am putea spune ca pot fi scrise pe paginile aceluiaș caiet al elevului silitor, dar, în care se oglindește, de această dată, doar într-o singură zi a săptămânii. În această zi pune cap la cap toate informațiile ce le-a adunat într-o săptămână și transmite oamenilor noutăți din domeniul economic.

Se aplică principiul separării prin coloane doar că, specific revistelor, numărul acestora este unul mai redus, deoarece și paginile sunt de mărime mai mică. Spre deosebire de „Ziarul Financiar”, revista „Capital” are un număr bine stabilit, încă de la început, de coloane. Pe fiecare pagină întâlnim 4 coloane, delimitate, la rândul lor, prin linii subțiri, pentru a nu se amesteca rândurile. Aici paginarea în coloane mai late necesară, pentru a se forma o armonie între formatul paginii și înformațiile ce trebuie să fie furnizate.

Imaginile pot ocupa și ele suprafețe considerabile, însă nu atât de mari încât să nu lase spațiu suficient știrilor. Spre exemplu, la pagina 6 a revistei „Capital” din data de 8-14 iunie 2015 întâlnim o știre cu titlul „Micile afaceri de care Fisul n-are habar”. Aici imaginea ocupă jumătate de pagină, titlul destul de mare și el, iar știrea trebuie să se încadreze în ce a mai rămas din restul paginii. Putem privi acest exemplu ca unul negativ. Însă nu este, având în vedere numărul considerabil de 24 de pagini al revistei economice.

La segmentul de conținut al revistei „Capital” putem spune că stă cel mai bine în domeniul economic. Nicio știre nu este pusă la întâmplare pe o anumită pagină. Fiecare pagină este dedicată în mod special unei anumite categorii și anume: eveniment, asigurări, analiză, opinii, imobiliare, sănătate (business), agricultură, comerț, bursă, fiscalitate, legislație, turism, chiar și timp liber.

Trebuie să menționez faptul că în această ediție se pune foarte mult accentul pe agricultură, ocupând 6 pagini din 24. Pentru a concretiza acest lucru, iată câteva titluri de știri: „Agricultura nu se mai face cu sapa”;

„Banii nu vin din hârtiile învârtite la Bruxelles”;

„Fermele tradiționale, cheia succesului către finanțarea europeană”;

„Cum reușesc să supraviețuiască crescătorii de vaci”;

„Poveste somelierului care promovează vinurile românești”;

„Producții mai mici decât în 2014”.

II STRUCTURA REDACȚIEI

COLECTIV REDACȚIONAL AL ZIARULUI „Ziarul Financiar”

DIRECTOR EDITORIAL – Cristian Hostiuc

REDACTOR-ȘEF – Sorin Pislaru

REDACTOR – ȘEF ADJUNCT – Dana Ciriperu

EDITORI BURSE – FONDURI MUTUALE – Roxana Pricop 

EDITOR HI – TECH – Adrian Seceleanu

EDITOR BUSINESS INTERNAȚIONAL – Bogdan Cojocaru

EDITOR POLITIC – Iulian Anghel

PUBLICAȚIE EDITATĂ de Mediafax Group

COLECTIV REDACȚIONAL AL REVISTEI „Capital”

DIRECTOR GENERAL: Dan Andronic

DIRECTOR EXECUTIV: Virgin Munteanu

DIRECTOR EDITORIAL: Claudiu Șerban

REDACTOR-ȘEF: Oana Osman

REDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Ciprian Mailat

REDACTORI: Răzvan Amariei, Aurel Drăgan, Diana State, Alexandru Urzică, Bogdan Biszok, Senica Micu, Diana Zaharia, Adrian Panaite, Valentin Gros, Radu Cazan

TEHNOREDACTARE: Sorana Popescu, George Constantinescu

FOTOREPORTER: Răzvan Petrescu

PUBLICAȚIE EDITATĂ de Editura Evenimentul și Capital SRL

Aparent, cele mai atrase persoane de ramura economică a jurnalismului sunt bărbații. Acest lucru ni-l demonstrează și faptul că sexul masculin predomină în colectivul redacțional al ambelor ziare din domeniul financiar.

Să înțeleagă oare băbații ciferele mai bine decât femeile? Se simt mai atrași de citirea unor dosare întregi de cifre decât oricare alt subiect? Putem spune că de această pasiune se bucură în special cititorii avizați dar și cei neavizați, din dorința de a se pune la curent cu economia țării noastre. Astefl sexul puternic ia amploare în cadrul acestor două ziare, îndeplinindu-și din răsputeri muncă minuțioasă de a colecta și verifica datele. Și se pare că se descurcă foarte bine, având în vedere numărul mare de cititori.

III. STUDIU PRIVIND AUDIENȚA

„Ziarul Financiar”, de exemplu, conform SNA CAPI, se bucură de cititori cu vârste cuprinse între 14 și 74 de ani, majoritatea având studii superioare și dețin funcții de conducere în diferite firme. Prin urmare, „Ziarul Financiar” este în atenția tuturor oamenilor de business ce doresc să fie în permanență la curent cu știrile și vor să își mențină statutul social și economic la un nivel ridicat.

LEGENDĂ EXPLICATIVĂ GRAFIC: – culoare închisă – studiu raportat la nivel mondial

– culoare deschisă – studiu raporat la „Ziarul Financiar”

Dacă luăm în considerare faptul că se adresează unui aumit public țintă, cu studii superioare in domeniul economic și financiar, trebuie să precizez faptul că deține o audiență impresionantă în rândul cotidienelor. Astfel, fiecare om de afaceri își începe ziua alături de „Ziarul Financiar” și își dezvoltă aptitudinile de a face business datorită știrilor apărute zilnic pe paginile mari ale ziarului.

Și nu doar vânzarea la liber a ziarului se află la cote ridicate. 9000 de abonamente determină distribuirea ziarelor prin toată țara.

Așa cum ne prezintă și Biroul Român de Audit Transmedia (BRAT) observăm că între lunile ianuarie-martie 2015 se distribuie lunar peste 9000 de exemplare ale ziarului și se difuzează în jur de 8000 de copii. Astfel oamenii de business și viitori oameni de afaceri nu stau niciodată degeaba și se delectează în permanență cu varietatea de știri oferite de „Ziarul Financiar”.

Pentru a ne satisface papilele olfactive răsfoind paginile plăcut colorate ale ziarului, nu trebuie să ne abatem în fiecare dimineață la chioșcul de ziare de la colțul străzii. Redacția ziarului s-a gândit și la faptul că oamenii de afaceri din ziua de azi sunt în permanență ocupați și nu își prmit să piardă din timpul lor prețios de a sta pe scaunul confortabil al unui birou imens pentru a merge să cumpere ziarul. Pentru asta există angajații, bineînțeles. Dar de ce să nu le facă munca și mai ușoară? Inspirați de acest lucru au scos pe piață, ca o completare a vânzărilor libere și abonamentele. Astfel, de la un număr de 122.082 de abonamente în luna ianuarie 2015, a crescut, în luna martie, la un număr de 139.053.

Nici despre revista „Capital” nu putem spune că a dus-o mai rău. De la un număr de aproape 8.000 de tipărite în luna ianuarie 2015, a crescut considerabil, în luna martie, la 9.500 de exemplare tipărite. A depășit la acest capitol chiar și „Ziarul Financiar”. Nici copiile difuzate lunar nu s-au lăsat mai prejos. De la 4.500 de copii difuzate, s-au ridicat, în 2 luni, la un număr de 6.500.

Prin urmare mai multe pagini atrag cu sine mai multe informații. Iar diversitatea informațiilor încântă cititorii diverselor domenii de business.

Se pare că și de această dată abonamentele predomină în difuzarea revistei. De aici ne putem da seama câți oameni de business avem în România, câți se preocupă de economia țării și încearcă să aducă îmbunătățiri în acest plan. De la o sumă de 15.004 de abonament înregistrate în luna ianuarie 2015 s-a ajuns la suma de 19.040 până în martie 2015. De remarcat este fapul că, din păcate, numărul de vânzări la bucată a scăzut evident de mult în aceste 3 luni. De la 8.298 de exemplare vândute, a scăzut la un număr de 6.729 de exemplare.

Din nefericire și apariția presei online a dus la scăderea excesivă a vânzării ziarelor. Deoarece este o metodă mult mai avantajoasă și din punct de vedere economic, este accesibilă la orice oră, și mult mai comodă, oamenii aleg de cele mai multe ori să acceseze paginile de internet ale publicațiilor. Da, este o metodă de a ne facilita treaba, dar nu ar trebui să uităm metodele clasice, acestea rămân în permanență varianta cea mai sigură în orice domeniu.

IV. Domenii predominante în ziare

Pe prima pagină a ziarului ne întâmpină călduros cea mai importantă știre a zilei, dar și un scurt rezumat despre ceea ce vom găsi în interiorul paginilor, clasificat pe domenii.

„Ziarul Financiar” nu se bazează pe o singură ramură e economiei, cu are câte un pic din fiecare, asa cum am precizat mai sus. Rubrica predominantă este cea în care se vorbește despre companii atât naționale, cât și internaționale.

În urma analizei asupra „Ziarului Financiar” pot preciza faptul că și titlurile sunt specifice jurnalismului economic. Ziarul nu oferă o avalanșă a acestora, dar nici nu le lasă la o parte, fiind indispensabile în domeniul economic.

Prima știre din domeniul „companii” al ziarului se află la pagina 8. Articolul atrage atenția cititorilor, în primul rând, printr-un titlu acroșant despre marile companii din România.

„Top 20 cele mai mari companii din România, «terenul» greilor din energie și comerț, clasamentul care așteaptă încă după prima afacere antreprenorială”. Acest titlu, cu scris mare și întins pe 3 rânduri, inițiază segmentul companiilor. Nici intro-ul nu se lasă mai prejos și, reprezentativ domeniului economic, ne prezintă date exacte despre subiect, bazate pe cifre.

„Energia are 12 dintre cele mai mari 20 de companii locale, comerțul patru, în timp ce bunurile de larg consum, industria grea, sectorul auto și telecomul au câte un reprezentant”. Imediat sub intro este pus la dispoziție un tabel complet despre rezultatele financiare și numărul de salariați al celor mai mari 20 de companii din România în perioada 2008-2014.

Pe baza tabelului, redactorul-șef adjunct, Dana Ciriperu, ne dezbate situația celor 20 de companii ale României. „Cele mai mari 20 de companii din România au avut anul trecut o cifră de afaceri de 146 mld. lei (33 mld. euro), în creștere cu 4% față de 2013, rezultat care reprezintă 12% din businessul total al firmelor locale”. „Constructorul auto Automobile Dacia, controlat de grupul francez Renault, este pentru al doilea an consecutiv cea mai mare companie din România după ce a raportat un avans de 2% al cifrei de afaceri până la 18,8 mld. lei și a mărit distanța față de locul doi, OMV Petrom SA, care a avut vânzări în scădere cu 9% și un profit net cu 62% mai mic față de 2013. Grupul austriac OMV are trei companii în top 20”.

Pentru a face o scurtă analiză a textului jurnalistic, trebuie să precizez în primul rând capacitatea de analiză și sinteză a editorului în domeniul economic. Universul afacerilor si mediul companiilor este cel mai abordat subiect de jurnaliști, deoarece prezintă un interes general, atât la nivel național, cât și la nivel mondial. Companiile nu vizează doar publicul specializat în domeniu, datorită faptului că, fiecare persoană în parte, interesată de aceste companii poate deține, la rândul ei, anumite funcții în cadrul acesteia. De la director la potențiali investitori, angajați sau chiar concurenți sau consumatori ai produselor firmei respective. Se poate spune că a îndeplinit principala funcție a jurnalistului economic, și aceea de a înțelege el însuși subiectul, să și-l poată explica, pentru a-l putea redacta.

Următorul titlu ce apare pe aceeași pagină ne face cunoștiință cu o economistă din cadrul companiei farmaceutice AstraZeneca. Nici aici nu lipsește specificul cifrelor, însă nu este din punct de vedere economic, ci ne arată vârsta fericitei câștigătoare: „O economistă de 31 de ani a câștigat bursa de EMBA oferită de ZF și WU Executive Academy”. În comparație cu articolul anterior, această știre nu se bucură ce același privilegiu al cifrelor, fiind cateva aruncate pentra a nu uitat totuși de ce este o știre economică. Pe de altă parte însă, ne prezintă pe scurt viața câștigătoarei: „NINA MIHAELA HANȚA, 31 de ani, un manager care ocupă funcția de finance business partner pe regiunea de sud-est a Europei în cadrul companiei farmaceutice AstraZeneca, a câștigat bursa ZF în valoare de 30.000 de euro pentru a urma cursurile programului de Executive MBA al WU Executive Academy din cadrul Universității de Științe Economice și Administrative din Viena. Bursa are o valoare de 30.000 de euro, restul de 5.000 de euro până la costul total al programului fiind suportat de câștigătoarea competiției pentru care s-au înscris circa 30 de manageri de pe plan local”.

Și aceasta este doar primul paragraf din știre. Aici nu mai putem vorbi de profesionalismul de care ar trebui să dea dovadă jurnalistul. În primul rând, după cum bine se observă, îi lipsește coerența de a scrie un articol, de a preciza datele importante încă de la începutul știrei. Costul total al programului este de 30.000 de euro? Sau de 35.000 de euro? Acesta era un detaliu ce trebuia stabilit de editor încă de la început, și nu sa lase cititorul să inducă varianta corectă. De multe ori cititorul poate trece doar cu vederea asupra articolelor, din diverse motive, iar din cauza unor astfel de neînțelegi a textului din partea editorului, nici publicul nu va înțelege, și va trece pasiv peste evenimentul respectiv.

Din categoria companiilor, mi-a mai atras atenția un singur titlu: „Centrele comerciale Mega Mall și Coresi și birourile Green Gate au majorat afacerile Bog’Art cu 45%”. Și nu mi-a atras atenția doar datorită mesajului transmis. Fiecare cititor ce răsfoiește ziarul, se oprește, cu siguranță, la titluri ce ies în evidență. Acesta este unul dintre cazuri. După cum se observă, și aici sunt prezente cifrele, dar se respectă regula de a folosi un singur grup de cifre, pentru a nu deveni deranjant pentru cititor. Încă din intro, ne face cunoștiință cu firma Bog’Art, și ne spune cu ce se ocupă. „Spre deosebire de alte mari firme locale de construcții, care fac afaceri în special din contractele încheiate cu statul, firma Bog’Art a avut de-a lungul timpului în principal proiecte în mediul privat”.

Dar o știre bună, nu se oprește doar la intro. Este un text fluent, cu date clare, nu aglomerează textul cu informații inutile, și îl face ușor de citit pentru toată lumea. Vizează lumea construcțiilor, pe cei calificați în domeniu, dar și pe cei ce abia au pornit pe acest drum. „Constructorul Bog’Art SRL, controlat de omul de afaceri Raul Doicescu, a încheiat anul 2014 cu o cifră de afaceri de peste 585 mil. lei, în creștere cu 45% față de 2013, acesta fiind de altfel cel mai bun rezultat din perspectiva încasărilor al companiei în ultimii șase, arată datele de la Ministerul Finanțelor”. Din păcate creșterea miraculoasă a unui asemenea profit rămâne cu semnul întrebării deoarece „reprezentanții Bog’Art nu au răspuns până la închiderea ediției la solicitarea ZF privind factorii care au influențat creșterea afacerilor și a profitului anul trecut”.

Clasificate după importanța dată de ziar asupra știrilor din diversele domenii, pe locul doi se situează cele legate de evenimente. Acest domeniu începe chiar cu pagina 2 a ziarului, fiind o știre mai mult de interes național, ce vizează clasa de mijloc a României. Titlul ziarului „Clasa de mijloc e singura șansă a României. Ea creează locuri de muncă și un mediu moral sănătos”. Să fie asta adevărat? Predomină în România clasa de mijloc astfel încât să se formeze echilibrul necesar?

Această știre ne demonstrează faptul că sunt oamenii care cred în acest echilibru, și ni-l dau ca exemplu pe Mircea Roman,de profesie medic veterinar, proprietar al Delos Medica

„Delos Medica deține o fabrică în Otopeni ce a necesitat investiții de 3 milioane de euro, din care 30% a fost finanțare bancară. Antreprenorul afirmă că singura șansă de dezvoltare a României este clasa de mijloc, care creează prosperitate”. „Mircea Roman este de părere că guvernul ar trebui să găsească metode de sprijinire a companiilor mici și mijlocii care vor să iasă pe piața externă. Ideea de bază este să existe un profil de export. În ultimii ani, oferta competitivă a firmelor românești producătoare de medicamente de uz veterinar a făcut ca balanța să încline în favoarea acestora din urmă, totul contrar celor ce se întâmplă pe piața medicamentelor de uz uman, unde medicamentele venite din import dețin controlul”.

Acest sfat ar putea îmbunătății economia țării. Dacă semnul dintre export și import ar fi mai mare în cazul celui dintâi, cifra economică a României ar înregistra creșteri considerabile. Acest lucru ni-l demonstrează și firma Delos Medica: „Am înregistrat produse în țări ca Rusia, Coreea de Sud și în tot Orientul Apropiat și Mijlociu. Exportăm o treime din cifra de afaceri, circa 600.000 de euro pe an”. Prin urmare și firmele mici trebuie luate în considerare, deoarece pot remedia considerabil economia.

Următorul titlu al unei știri nu a fost pus la întâmplare. „Ministrul economiei, optimist în privința exporturilor, vede un plus de 20% în acest an, la fel ca în 2011”. Se pare că evenimentul important al acestei ediții este exportul.

Un mare dezavantaj îl reprezintă însă importul exagerat al anumitor produse ce ar putea fi fabricate în țara noastră. Dar, după cum arată și imaginea alăturată, cu industria chimică la pământ nu ne rămâne decât o singură optiune, aceea de a importa.

Odată cu trecerea timpului și evoluția oamenilor a apărut și tehnologia. Dacă la la început nu s-a pus așa mare preț pe această ramură, astăzi putem spune, în schimb, că trăim într-o eră a tehnologiei. Ne înconjoară pretutindeni, acasă, la școală, la locurile de muncă, dar cel mai indispensabil obiect tehnologic îl purtăm în permanență în buzunare sau în genți. Pornind de la aceste lucruri, cei de la „Ziarul Financiar” au studiat piața hi-tech și au realizat un top al angajatorilor din acest domeniu.

„FURNIZORII de servicii IT și producătorii de software au început să urce în topul celor mai mari angajatori din industria locală IT&C, un clasament dominat în trecut exclusiv de companiile de telecomunicații, arată o ierarhie preliminară a datelor financiare pe anul 2014 disponibile pe site-ul Ministerului Finanțelor, realizată de ZF. Topul a fost realizat după prelucrarea datelor pe 2014 pentru mai mult de 120 de companii”.

Deși se află printre ultimele pagini ale ziarului, businessul hi-tech a luat amploare îl ultimul timp, aducând astfel beneficii asupra statului și cetățenilor acestuia.

După cum se observă, mii de cetățeni au un loc de muncă stabil în cadrul acestor firme, liderul pe piața serviciilor de telecomunicații fiind compania RCS&RDS, în cadrul căreia, tot mai multe persoane își câștigă existența.

Un alt titlu de știre din categoria business hi-tech ne aduce la cunoștiință faptul că tehnologia avansată ce se produce la noi în țară poate aduce beneficii remarcabile în urma exportului. Încă o data exportul ne salvează.

„Munteanu, Allview: Țintim creșterea vânzărilor cu 50% pe plan extern și intrarea pe noi piețe”. Așa se intitulează știrea. Editorul Ioana Niță ne atrage atenția asupra știrei încă de la început, lucru ce îndeamnă la o lecturare pătrunzătoare asupra rândurilor negre așezate atent pe trei coloane.

„Compania brașoveană Visual Fan, care comercializează telefoane mobile, tablete și alte gadgeturi sub brandul Allview, țintește creșterea vânzărilor internaționale cu 50% față de anul trecut ca urmare a planului de dezvoltare la nivelul piețelor externe din Europa”.

Lead-ul ne spune clar ceea ce vom afla în următoarele rânduri, însă nu trebuie trecut cu vederea un anumit aspect: graba editorului de a scrie știrea la timp îl împinde la neatenție și la nerespectarea semnelor de punctuație: „față de anul trecut, ca urmare…”.

Pagina dedicată business hi-tech ar merita un loc în primele pagini ale ziarului, și nu pagina 10. În al doilea rând, nu se pune foarte mare accent pe această ramură, deși este un subiect de ordinea zilei datorită tehnologiilor ultra moderne ce ne înconjoară și ne fac viața mai ușoară. Există chiar și un al treilea rând. Reclamele publicitare acaparează pagina. Nici cursurile pieței valutare și numerele de telefon nu lipsesc. Acestea sunt mici, dar importante detalii ce nu se potrivesc cu tema paginii. De multe ori trebuie sa punem mai mult accentul pe informație și nu pe aspect, sau doar sa umplem pagina. Trebuie să avem în vedere și lucrurile esențiale ale traiului nostru zilnic de viață. Ce ne-am face fără tehnologie? Am rămâne în urmă cu tot ce ne înconjoară și am rata monentele frumoase din viața noastră.

Revista „Capital”

Revista ”Capital”, intitulată și „Numărul 1 pe piața publicațiilor de business din România” deține avantajul apariției săptămânale, mai precis avantajul informațiilor bine puse la punct. Prima pagină este dedicată întotdeuna celei mai importante știri ale acelei săptămâni, urmată de un rezumat al celor mai esențiale știri din interiorul revistei. În comparație cu „Ziarul Financiar”, revista „Capital” pune accentul pe alte domenii. În numărul 23 al revistei din perioada 8-14 iunie 2015 revista oferă gratuit un suplimet de agricultura.

Acest supliment ne dovedește că banii primiți de micii agricultori de la Uniunea Europeană trebuie să vină ca un sprijin în folosul dezvoltării afacerii, și nu să depindă în totalitate de ei.

Agricultura a devenit cea mai răspândită și profitabilă afacere atât în rândul firmelor mari, dar și în rândul micilor afaceriști clandestini, din interiorul piețelor sau din fața porților.

Nu este un subiect de dat la o parte, deoarece sătenii agricultori își câștigă pâinea tocmai din acest venit. Și revista „Capital” a ales să dezbată acest subiect printr-o știre cu titlul „Micile afaceri de care Fiscul n-are habar”.

„Pentru multe familii din România, punerea pe roate a unei afaceri clandestine a fost singura modalitate de asigurare a unui trai decent. Iar obiceiul nu este deloc nou, ci a funcționat și în plin regim comunist”. Diferența ar fi situația economică de care dispuneau românii în perioada comunistă, în comparație cu zilele noastre. „Spre comparație, în 1990, când România avea 23 de milioane de locuitori (mai mult cu 15% față de prezent), numărul salariaților și al liber întreprinzătorilor era de 8,3 milioane (plus 45% față de cel de azi). S-ar putea trage concluzia că situația financiară a românilor e mai proastă decât în 1990”. Și asta poate confirma orice cetățean întâlnit la colț de stradă care a trăit în perioada comunistă. Perioadă în care toți românii apți de muncă aveau un serviciu asigurat, cu un salariu stabil. Astăzi în schimb, deși figurează în statistici ca fiind în țară, mulți români pleacă să lucreze peste hotare. Pe lângă aceștia mai sunt și cei care lucrează „la negru”. Fiind strâmtorați de diversele situații financiare, scăzute în aceste cazuri, se văd obligați să recurgă la aceste două mijloace pentru a supraviețui, având în vedere că majoritatea pot avea și familii.

Nici țăranul nu face parte din categoria celor cu venituri mari. Din contră, de cele mai multe ori, bugetul unei familii se poate afla sub medie. Această cauză i-a împins să ia măsuri pentru a-și îmbunătăți existența. Banii câștigați din micro-afacerile ilegale de la domiciliu pot face semnificativ diferența dintre supraviețuire și un trai decent. La sfârșitul zilei, după o zi încărcată și obositoare, asta urmărește fiecare persoană în parte, să asigure, atât ei cât și persoanelor din jur, un trai decent. Deși este criticat țăranul pentru modul în care luptă pentru starea lui financiară, ar trebui apreciat faptul că datorită lui avem produse românești de care să ne bucurăm, și nu trebuie să le consumăm numai pe cele din străinătate.

Conform revistei „Capital”, sunt oameni care apreciază efortul depus de țăran pentru bunăstarea „celor cu bani”. „În câteva ore, a scăpat de toate, căci funcționează pe bază de «abonament» – în schimbul a 50 de lei îți lasă acasă o cutie plină de produse de sezon din propria grădină, despre care garantează că nu s-au întâlnit vreodată cu erbicide, pesticide sau îngrașăminte chimice”.

Și astfel de persoane, numite „Țărani” se află în toată țara, la câțiva kilometri distranță de fiecare oraș. „Unii livrează fructe și legume. Alții lactate, alții ouă, alții carne, alții miere. Unii vin la poarta clientului. Alții merg în clasicele piețe sau își desfac marfa direct din portbagaj. Alții, mai comozi, așteaptă acasă vizita cumpărătorilor (eventual și-au pus anunțuri la poartă sau chiar pe Internet)”. Așa își căștigă traiul zeci sau chiar sute de mii de oameni. Pot fi clasați chiar și printre primii întreprinzători ai unei afaceri, deoarece este o meserie practicată încă din cele mai vechi timpuri.

Despre alți oameni din aceeași categorie putem spune că au avut mai mult curaj și și-au lărgit orizonturile către ceva ce le-ar fi putut crește veniturile: „și-au contruit mici ateliere în care procesează mâncare sau băutură (ingredientele fiind din producția proprie sau cumpărate). Practic în orice sat vei găsi zeci de producători de zacuscă, gemuri, murături, cârnați, vin, țuică etc. care își vănd bucuroși surplusul”.

Da, este adevărat că aceste mici afaceri nu aduc beneficii statului român deoarece nu sunt declarate, prin urmare nu sunt platite taxe la Fisc pentru banii câștigați, dar intră în buzunarele micilor producători, ajutându-i astfel să facă diferența între a avea sau nu ce pune pe masă.

Dar, odată cu înaintarea în vârstă și apariția unei noi generații, cu alte aspirații, se reduce și forta de muncă a țăranilor. Și scăderea forței de muncă prezintă un dezavantaj general la nivelul țării începând cu anul 1990 și până în prezent. Din cauza dorințelor tinerilor de a pleca să își câștige existența în străinătate, numărul angajatilor în România a scăzut semnificativ.

Aceste cauze au atras cu ele, bineînțeles, și un efect. Salariul minim pe economie a crescut cu aproximativ 200 de lei în perioada 2008-2014. Dar le este suficient românilor acest salariu pentru a-și plăti taxele la stat, facturile, să își întrețină familiile și să le ofere un trai decent? Poate că tocmai acestă întrebare și-au pus-o și românii înainte de a lua hotărârea să plece peste hotare pentru a-și câștiga pâinea. Și cu siguranță își vor pune această întrebare mulți alții de acum înainte. Această creștere a salariilor nu le este suficientă româniilor, și asta din cauza inflației din țara noastră. Nu și-a făcut simțită prezența printre cetățeni deoarece s-a desfășurat pe o perioadă lunga, iar majorarea salariilor a adus, așa cum era de așteptat, și marirea prețurilor. Prin urmare nu s-a produs nicio schimbare.

Deși este vorba doar despre business, sănătatea are și ea dedicată o pagină în revista „Capital”. Un exemplu ar fi știrea „Bani de la stat pentru cuplurile care nu pot avea copii”. Nu este unul dintre cele mai mari titluri ale revistei, dar este destul de mare încât să nu treacă neobservat. Ca mai toate titluri de știri din această revistă, nicio cifră nu își găsește locul printre cuvinte.

Important este faptul că „un nou program încurajează astăzi familiile care își doresc un copil, dar nu îl pot avea. Bugetul alocat acoperă doar o parte din necesar, calculele solicitând o sumă de trei ori mai mare”. Se pare că totul a fost frumos până aici, deoarece statul român nu își permite să acopere costurile totale. „În programul gratuit de fertilizare în vitro și embriotransfer (FIV) se spune că vor intra 300 de cupluri. […] Va fi decontată o singură procedură FIV, în valoare de aproape 1.500 de euro. […] Calculând, un cuplu are nevoie de peste 3.000 de euro pentru a acoperi toate cheltuielile asociate procedurii FIV”.

În urma acestui citat din revista „Capital”, ca cititor, pot avea un mic dubiu. Programul este gratuit sau se face în urma unei sume de bani? Să fi fost de vină oare exprimarea editorului sau informațiile au fost greșit așezate în pagină? Dar acest mic incident nu oprește cititorul să meargă mai departe cu lecturarea textului. Astfel de articole fac din revista „Capital” o revistă de interes public, și nu doar al oamenilor de afaceri.

Acest proiect, deși este extrem de costisitor, poate ajuta creșterea populației României. Deși nu ajută cuplurile cu un buget suficient, pentru multe dintre ele acești bani sunt exact ceea ce le lipsește pentru a-și întregi familiile. Ca majoritatea proiectelor începute în țara noastră, după o scurtă perioadă sistează. Nici acesta nu este o excepție, diferența face că a fost reluat la momentul potrivit.

„În acest an, ministrul sănătății, Nicolae Bănicioiu, a aprobat reluarea programului, care va beneficia de un buget de 1, 85 milioane de lei, după ce în 2013 conducerea de la acea dată a decis sistarea lui”. Deși revista a luat în vizor acest important program pentru tinerii români, se pare că statul nu pune suficient preț pe el. „Făcând o comparație cu alte state vecine, în Bulgaria și Ungaria, de exemplu, se decontează, prin Casa de Asigurări, în fiecare an câte trei – patru proceduri FIV, în timp ce la noi una singură”. Diferența este una remarcabilă. Și nu putem spune că aceste două tări au o economie mai ridicată decât a noastră, doar că știu, se pare, să pună accentul pe ceea ce este cel mai important pentru o țară: cetățenii ei.

Un aspect important al revistei „Capital” este ca la rubrica „Eveniment” creează chiar revista un eveniment. Unul dintre evenimente poartă titlul de „Capital premiază cele mai performante companii din industrie”. Un titlu mare, întins pe trei rânduri, cu litere negre înconjurate de o umbră albă, nu au cum să treacă neobservate. Chiar și pagina iese în evidență printr-o combinație de negru cu gri, și luminile albe ale unor reflectoare ce pătrund ușor în pagină.

„Cel mai important din activitatea economică a României este industria. Aproape un sfert din PIB este realizat de companiile din acest sector. Capital îi va prezenta și premia pe cei mai importanți actori în cadrul Galei Premiilor industriei românești”.

Prin aceste mijloace, revista încurajează forța de muncă în România să dea roade. Acordarea premiilor a fost întotdeauna și este un stimulent important pentru a duce la bun sfârșit un proiect. Așa se întâmplă și în segmentul economiei.

„Vor fi acordate 10 premii, opt din ele fiind rezervate companiilor care activează în sectoarele cu cea mai mare importanță în industrie. Sectorul auto, energia, industria chimică și cea a materialelor de construcții, industria grea, industria mobilei, industria textilă, sectorul IT și cel alimentar vor fi analizate de redactorii Capital”. Prin aceste mijloace scoate în evidență întreprinderile ce au reușit să facă față și pe timp de criză, aducând beneficii economice țării, fiind un exemplu pentru cei din breasla lor.

Prin urmare revista „Capital” nu scrie doar despre lumea afacerilor, ci o susține și o încurajează să își îndeplinească bine obligațiile.

Fiind tineri și la început de drum, întotdeauna am sperat că imediat cu terminarea studiilor, statul ne va pune la dispoziție un loc de muncă stabil și de ce nu chiar și o casă. La asta visam în copilărie. În privința casei, statul ne-a pus la dispoziție programul „Prima Casă”. Din nefericire revista „Capital” ne distruge acest vis, în care statul ne ajută să ne dezvoltăm.

Prin titlul „Prima Casă, cazinoul tuturor posibilităților”, redactorul Adrian Panaite ne prezintă adevăratul motiv pentru care acest program a fost înființat.

„Nu tineretul României a fost obiectivul Programului Prima Casă, ci susținerea artificială a prețurilor locuințelor în contextul unei cereri firave, totul în folosul unui sistem bancar avariat, plin de credite proaste al căror colaterale erau active imobiliare supraevaluate. […] Recircularea stocului de credit printre dărămăturile bulei imobiliare pe baza garanțiilor guvernamentale – asta a fost Prima Casă, la noi dar și programele similare derulate aiurea în lume”.

Acesta este modelul perfect de jurnalist economic. Pune în temă una dintre cele mai vizate și complexe probleme ale economiei. În al doilea rând ne explică adevăratele motive ale înfințării programului, nu doar ne informează. Nici despre limbajul specializat nu putem spune că i se simte lipsa. Iar știrea nu se oprește aici.

„Prima Casă ar urma să devină un veritabil cazinou al vânturării banilor și reciclării creditului nu de puține ori deteriorat. Cea mai importantă dintre prevederi este aceea de a lăsa posibilitatea de a accesa planul de finanțare și pentru debitori care au sucombat în trecut”.

Prin urmare nimic nu este inițiat în folosul cetățenilor. Așa cum vedeam de la acest proiect un nou început pentru cei care își formează un drum în viață, tot așa ne și dezamăgește, prin împrumuturi mici, dar dobânzile nu sunt de aceeași măsură.

În secțiunea de opinii în care se încadrează această știre, redactorul le pune la dispoziție cititorilor părerea sinceră despre acest proiect. Nu este unul veritabil, nu este pentru oameni, este făcut în special pentru bănci. Ne prezintă dezavantajele de care dispune acest proiect și, pentru ca știrea să se termine glorios, oferă „Succes pentru cine mai vrea sa mai încerce!”

Această pagină nu îi este rezervată exclusiv doar redactorului. Întâlnim un articol cu titlul „România cu 2 taxe”. De specificat este faptul că e singurul articol în care titlul contine o cifra. Pe de altă parte Bogdan Glăvan, profesor de economie, autorul blogului logec.ro își pune câteva întrebări simple, pe care ni le-am pus mulți dintre noi, și încearcă să explice răspunsul acestora.

„Ce ține în loc România? De ce nu cresc mai repede economia, producția și salariile reale? De ce nu prindem din urmă Germania? Principalul motiv economic este povara fiscal – birocratică. O țară nu se poate dezvolta dacă are de plătit biruri îngrozitoare. România este apăsată de poveri fiscale enorme, de neconceput cu un secol în urmă, atunci când țările occidentale (dezvoltate) au decolat economic. Faptul că povara fiscală este uriașă în România este demonstrată de eficiența foarte redusă a taxării”.

Prin urmare nu doar oamenii de rând resimt sistemul prost al economiei țării noastre, ci cei din domeniu. Dacă ei își ridică astfel de întrebări, restul ce ar trebui să facă? Nu le rămăne decât să aștepte și să spere la schimări miraculoase.

V.Mediul Online al ziarelor

Odată cu apariția internetului și extinderea lui, a început să se mărească și numărul utilizatorilor. Având în vedere că doar accesând o pagină de internet găsim tot ceea ce vrem să aflăm, despre orice ne interesează, și presa și-a extins raza de cititori. Astfel că fiecare publicație are și varianta tipărită, și cea de online. Multe dintre publicații au renunțat la print și au rămas doar pe mediul online datorită fondurilor economice reduse din cauza vânzărilor.

„Ziarul Financiar” și revista „Capital” fac parte dintre publicațiile ce activează atât în mediul online, cât și în presa scrisă, bucurându-se astfel de o dublă audiență.

„Ziarul Financiar”, adică www.zf.ro în varianta online, este mult mai dezvoltat decât în presa tipărită. Se axează pe o gamă mai largă de domenii, oferind astfel cititorilor, posibilitatea de a fi la curent cu știri din domenii variate ale mediului financiar și economic, mărindu-și astfel și numărul de vizitatori zilnici.

Domeniile „Ziarului Financiar” din mediul online:

Home, pagina de început, unde apar cele mai recente și de actualitate știri;

ZF 24, pagina în care se publică ultimele știri apărute, 24/24;

România 5% reprezintă ruprica pentru creșterea economică a României;

Eveniment, ne pune la curent cu evenimentele importante din viața economică;

Burse-Fonduri Mutuale, prezintă articole despre bugete anumitor companii, profitul acestora, investițiile și tranzacțiile;

Bănci-Asigurări, relatează informații din lumea bancară și a asugurărilor de orice fel;

Companii, vizează articole despre mariile companii naționale ce aduc profituri economice țării;

Energie, articole despre resursele de energie, de orice fel, despre industria petrolului, combustibili, afaceri din aceste domenii;

Agrobusiness, se ocupă de afacerile din agricultură;

Internațional, urmărește știrile despre fluctuațiile economice ale diferitelor țări;

Hi-Tech, se bazează pe noutățile din lumea tehnologiei și avantajele sau dezavantajele ce acesteanle oferă;

Opinii, se regăsesc păreri, atât ale redactorilor, cât și ale persoanelor cu studii specializate în domeniul economic;

ZF Corporate este o altă platformă din cadrul „Ziarului Financiar”, ce se ocupă de companiile din toate sectoarele de activitate, creat pentru antreprenori și pentru cei ce vor să fie informați în timp real.

Profesii, articole despre diverse locuri de muncă, despre salariile ce se oferă în diferite domenii, angajări și promovări;

Proprietăți, prezintă piața imobiliarelor și stadiul economic al acestora;

Construcții, nu este foarte diferit de rubrica anterioară, deoarece vizează atât imobiliarele, cât și noile construcții, tranzacțiile acestora;

Auto, urmărește noutăți din domeniul autovehiculelor;

Finanțe Personale, vizează economiile românilor, dobânzile în cazul unui împrumut bancar, informații despre creșterea sau scăderea valutei;

Fonduri Europene, scoate în evidență fondurile alocate de Uniunea Europeană României, modul în care s-au folosit acestea, și în ce scop;

Analiză, analizează procentele de creștere sau scădere a economiei;

DA Premium, este o altă platformă ce completează „Ziarul Financiar” prin trendurile de business lifestyle și lux ce le prezintă;

ZF Transilvania urmărește știri economice excusiv din zona Transilvaniei;

ZD, este „Ziarul de Duminică” un supliment cultural al „Ziarului Financiar”;

Live, prezintă știri în exclusivitate însoțite de imagini video;

ZF Print, este o ramură a platformei ZF Corporate;

Video, fiecare știre este însoțită de filmulețe video;

ZF English, este varianta în engleză a celor mai importante știri economice, creată special pentru persoanele venite din afara țării și nu cunosc limba națională.

Datorită tuturor acestor domenii complexe și bine structurate, platforma online a „Ziarului Financiar” are zilnic peste 40.000 de vizitatori, după cum arată și graficul întemeiat de SATI (Studiul de Audiență și Trafic Internet). Acesti vizitatori sunt monitorizați în permanență de butonul situat central, în josul paginii web a ziarului.

Pe de altă parte, în cazul în care cititorul nu poate să citească varianta tipărită a ziarului, majoritatea știrilor și articolelor se găsesc și în mediul online, făcând astfel o legătură între cele două.

Revista „Capital”, sau www.capital.ro în versiunea online, este o completare a celei tipărite, în care se actualizează permanent știri din diferite domenii. Spre deosebire de zf. ro, site-ul web al revistei lasă loc cititorilor să își exprime părerea cu privire la fiecare articol publicat prin rubrica „Spune-ți părerea” de la finalul fiecărei știri. În schimb, ziarul anterior nu are această rubrică, având în plus doar evidența numărului de cititori al fiecărui articol în parte, aflat la sfârșitul acestuia.

Fiecare domeniu din mediul online se clasifică în subdomenii, acoperind astfel o arie mai mare din fiecare sector:

ACTUALITATE

Cum se produce, sunt trei articole, însoțite de video, despre cum se produc diverse alimente din industria noastră, neactualizată însă din luna aprilie 2015;

Premiile Capital, ne țin la curent cu premiile oferite companiilor din diferite domenii ale economiei românești;

Eveniment, prezintă evenimentele pe plan economic atât din șară, cât și din străinătate;

Media, urmărește finanțările din partea statului, și nu numai, aupra mass-mediei, schimbările produse, interzicerile în cadrul audiovizualului;

Macro, se bazează sctrict pe creșterea vânzărilor, producțiilor, investițiilor economice, atât naționale cât și internaționale;

Interviu, redactează interviuri cu diferite personalități ale vieții economice;

Criză, articole despre criza economică la nivel internațional, metode de redresare;

Arhivă, se găsesc toate știrile de la apariția în mediul online;

Editoriale, scrise de redactorii și editorii revistei;

Abonamente, modalitatea prin care te poți abona, livrarea ziarului;

Concurs, premiile oferite participanților abonati la newsletter-ul capital.ro.

TOP 300

Topuri din anii trecuți, topul celor mai mari proiecte, topul averilor, milionarii îmbogățiți din agricultură;

Candidat la top 300, afaceriștii vizați pe anul 2015, rubrică neactualizată din data de 23 aprilie 2015.

BANII TĂI

Comunitate Durabilă, știri despre Guvern, Ministerele României, asistență socială;

Bursa, evoluțiile financiar – bancare și bursiere pe piață, creșterea sau scăderea actiunilor, a ecomoniei;

Cursul de schimb, schimbări luate în vederea monedei naționale, aprecieri sau deprecieri în privința acestuia pe piața monetară;

Asigurări și Pensii, informații despre organizare, obiective, investitori, modificări;

Taxe și impozite, noutăți despre Codul Fiscal, micile afaceri, impozitate plătite la stat;

Bănci, împrumuturi bancare, acordarea creditelor, oferte de cumpărare;

Banii tăi General, investițiile făcute de români, salariile primite;

Consultanța Fiscală, activități independente, negocieri cu U.E., măsurile luate de Codul Fiscal;

Legislație, contrale supra firmelor, noutăți privind legile cu caracter economic.

BUSINESS

Card Cadou, este o platformă a revistei „Capital” ce se ocupă cu oferirea angajațiilor anumitor cadouri, datorită creșterii numărului de companii;

Jurnalism economic, oferă știri despre industia economică, beneficiile turismului din România, dezavantajul migrării românilor la muncă în străinătate;

Companii, informații cu și despre companiile ce aduc profit țării;

Cariere și Educație, prezintă oferte de muncă pentru români în țară și în străinătate, dar și informații din domeniul educației

Retail, noutăți din lumea supermarket-urilor, a industriei alimentare;

IT&C, cele mai noi știri ale tehnologiei;

Transporturi și Infrastructură, articole despre transporturi terestre, maritime și aeriene

Imobiliare, noutăți din segmentul aconomic al construcțiilor, scăderi sau măriri ale preturilor de vânzare/cumpărare ale acestora;

Business General, articole despre toate tipurile de afaceri ce înregistrează profituri;

Agricultură, privită din punctul de vedere al afacerilor, al rolului ce îl joacă în economia română;

Tineri antreprenori, știri despre noi persoane ce își lansează pe piață diferite proiecte, finanțări, pierderi sau câștiguri;

Energie, date despre importuri și exporturi, prețul taxelor, noutăți;

Sănătate, inovații în cadrul sănătății, informații legate de Ministerul Sănătății, implementarea unor noi programe de sănătate, creșterea/micșorarea taxelor la CAS;

AUTOCAPITAL

Frankfurt Motor Show 2013, este un domeniu ce s-a bazat special pe mașini, însă nu a mai fost actualizat din data de 2 noiembrie 2013;

Drive Test, oferă informații din segmentul noilor mașini apărute pe piața automobilelor, dar nici aceasta nu a mai fost actualizată din data de 16 martie 2015;

Industrie, oferă informații despre construirea/falimentarea fabricilor auto, inovații, prețuri pentru noile automobile aparute;

Piața Auto

News

LIFESTYLE

Timp Liber

Luxury

Turism

Restaurante

Această categorie pune la dispoziția cititorilor moduri economice de a-și structura timpul liber. Oferă noutăți despre vacanțe, sejururi în diferite stațiuni, cele mai vizitate orașe. Nici accesoriile și îmbrăcămintea de lux nu este ignorată din articole, deoarece prezintă interes public, de la marii oameni de afaceri, până la simpli lucrători comercianți. Dorința de a se bucura de lux și confort, a inspirat echipa capital.ro să aducă noutăți și în privința băuturilor și preparatelor sofisticate. Astfel că, pentru o vacanță de vis nu ne rămâne decât să consultăm pagina web a revistei „Capital”.

IMM-IST ÎN ROMÂNIA

OPERAȚIUNEA „Radeți IMM-urile”

IMM Story

Consultanță

Piața IMM-urilor

Datorită diversității acestor domenii, capital.ro a înregistrat un maxim de audiență de 90.000 de vizitatori ai site-ului, conform studiilor făcut de SATI. Având în vedere că varietatea domeniilor nu este specifică doar mediului online, se creează o diversitate în publicarea articolelor. Anumite știri apar doar in print, altele doar în online, dar există și varianta de mijloc, unde anumite știri se regăsesc în ambele sectoare.

CONCLUZII

Prin această lucrare am încercat să scot în evidență deosebirile, dar și asemănările a două ziare economico-financiare, și anume „Ziarul Financiar” și revista „Capital”.

Pentru început, aș vrea să precizez faptul că „Ziarul Financiar” este un cotidian de business, ce apare de luni până vineri, iar revista „Capital” este un ziar săptămânal, ce apare în fiecare luni, la toate chioșcurile de ziare. Această apariție se resimte și prin numărul de pagini, ziarul fiind alcătuit de 12 pagini, iar revista, nu mai puțin de 24. Dacă luăm în mână ambele ziare și le privim atent, vom observa o mică, dar impresionantă diferență, adică formatul acestora. „Ziarul Financiar” are format mare, broadsheet, în schimb revista „Capital” are format mic, de tip tabloid. Prin acestea putem spune că se compensează numărul paginilor.

Una dintre cele mai importante asemănări ce le-am descoperit în compararea acestor ziare este faptul că ambele luptă pentru a-și menține standardele informării publicului la cote înalte, pentru buna imagine ce și-au creat-o datorită credibilității și veridicității informațiilor transmise. Și acest lucru se datorează în special colectivelor redacționale din ambele părți care nu uită că obligația lor este să informeze în permanență cititorii și să scrie întotdeauna adevărul. Aceste informații sunt publicate în diferitele rubrici: evenimente, burse, bănci și asigurări, profesii, business internațional, companii, business hi-tech, la „Ziarul Financiar”, revista aducând câteva domenii în plus: analiză, opinii, imobiliare, sănătate (business), agricultură, comerț, fiscalitate, legislație, turism, chiar și timp liber.

Popularitatea ziarelor reiese și din numărul de abonamente, ce duc aceste publicații în toate colțurile țării. Conform SNA Capi, între anii 2012-2013, „Ziarul Financiar” deținea un număr de 9.000 de abonamente, iar până în anul 2015 a ajuns la impresionanta sumă de 139.053. Despre revista „Capital” însă, nu putem spune că stă la fel de bine, deoarece in anul 2015 s-a întregistrat un număr de doar 48. 524 de abonamente. Dar ziarele nu se distribuie doar prin abonamente, ci și prin metoda vânzării la bucată, astfel că oricine e interesat, le poate răsfoi oricând paginile.

Printul nu este singura modalitate de a împărtășii publicului informațiile deținute. Prin varianta online a ziarelor www.capital.ro , respectiv www.zf.ro redacția este în permanență în legătură cu cititorii ei, prin știri de ultimă oră și informații utile. Această legătură poate fi întreținută și prin rubrica de comentarii, prezentă însă, doar pe site-ul capital.ro. În oline mai întâlnim și câteva rubrici în plus, față de publicația tipărită, datorită spațiului mai mare de a depozita informații, cu tot cu imagini video.

Prin urmare, presa economică nu este diferită de celelalte categorii de jurnalism, putem spune doar că este mai specială, datorită unor standarde ale cerințelor mai ridicate. Se redactează după aceeași regulă, a piramidei inversate, iar contextul informațiilor este la fel de important. În concluzie, jurnalismul economic face parte în fiecare zi din viața oamenilor, fiind probabil, una dintre cele mai citite prese atât din țară, cât și din străinătate.