,,STUDIU PRIVIND ASIMETRIA CONFLICTELOR DIN [604683]

ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU“

DISERTAȚIE

TEMA: ,,STUDIU PRIVIND ASIMETRIA CONFLICTELOR DIN
PERSPECTIVA METODELOR INSURGENTE “

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Lt.col.conf. univ.
dr. RAȚIU AURELIAN

AUTOR
Student m asterand
IONIȚĂ GABRIEL

– SIBIU, 2016 –

REFERAT DE APRECIERE
a disertației

1. Numele și prenumele absolvent: [anonimizat]:
____________________________________ _________________________
2. Domeniul de studii:
_____________________________________________________________
3. Programul de studii universitare de masterat:
_____________________________________________________________
4. Tema disertației:
________________ _____________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________

5. Aprecieri asupra conținutului teoretic al disertației (se marchează cu X):

Crite rii Nivel de îndeplinire a criteriului
minim mediu ridicat excelent
Identificarea stadiului actual al cercetării în
domeniu
Gradul de relevanță a conținutului teoretic în
raport cu tema abordată
Capacitatea analitică și spiritu l critic în raport
cu suportul teoretic
Construcția logică a argumentației teoretice

Capacitatea de orientare în selecția
bibliografiei (relevanță, actualitate)
Citarea corectă a ideilor și a conceptelor conform declarației p e propria
preluate din alți autori, evitarea plagiatului răspundere a autorului lucrării

6. Aprecieri asupra componentei practic -aplicative a disertației:

Criterii Nivel de îndeplinire a criteriului
minim mediu ridicat excelent
Core ctitudinea și caracterul logic al
demersului de cercetare
Corectitudinea formulării obiectivelor
cercetării
Calitatea metodelor și instrumentelor de
cercetare
Corectitudinea și eficiența utilizării
metodelor și instrument elor de cercetare
Pertinența concluziilor formulate de autor,
derivarea logică a acestora din studiul
realizat
Aplicabilitatea soluțiilor, a propunerilor
formulate
Originalitatea abordării practic -aplicative a
temei, cont ribuții personale ale autorului
7. Aprecieri privind redactarea disertației:

Criterii Nivel de îndeplinire a criteriului
minim mediu ridicat excelent
Corectitudinea și claritatea exprimării,
bogăția limbajului de specialitate
Calitatea grafică a lucrării

Respectarea exigențelor de redactare
conform Ghidului metodologic

8. Considerații finale:
________________________________ _____________________________
________________________________ ___________________ __________

Apreciez disertația cu nota ____________ și o recomand pentru a fi
susținută în prezența comisiei examenului de disertație.
Data Conducător științific

5 din 59
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ……………………….. 6
CAPITOLUL 1 : FACTORII CE DEFINESC FIZIONOMIA
CONFLICTELOR ASIMETRICE ………………………….. …………………………. 7
1.1. Situații de insecuritate asime trică ………………………….. ……………………… 7
1.2. Conflictul asimetric – formă de conflict neconvențional …………………. 11
1.3. Caracteristici ale asimetriei ………………………….. ………………………….. … 14
1.4. Tipologia conflictelor asimetrice ………………………….. …………………….. 17
CAPITOLUL 2 : INSURGENȚA, PARTE A CONFLICTELOR
ASIMETRICE ………………………….. ………………………….. …………………………. 22
2.1. Noțiuni generale privind conceptul de insurgență ………………………….. 22
2.2. Încadrarea acțiunilor insurgente în cadrul conflictelor asimetrice ……. 24
2.3. Ideologia și doctrinele insurgente ………………………….. ……………………. 25
2.4. Factorii care asigură succesul acțiunilor insurgente ……………………….. 27
2.4.1. Cauza ………………………….. ………………………….. …………………………. 28
2.4.2. Identificarea și folosirea slăbiciunilor adversarului …………………… 28
2.4.3. Condițiile geografi ce ………………………….. ………………………….. ……. 29
2.4.4. Suportul extern ………………………….. ………………………….. ……………. 30
2.5. Tehniciile folosite de că tre insurgenți pentru obținerea puterii ………… 31
CAPITOLUL 3 : STUDIU DE CAZ: ANALIZA ASIMETRIEI
CONFRUNTĂRII DINTRE FORȚELE NATO ȘI GRUPĂRILE
INSURGENTE ÎN AFGANISTAN ………………………….. ……………………….. 33
3.1. Analiza geografică a Afganistanului ………………………….. ………………… 33
3.1.1. Analiza teritoriului și a vecinilor ………………………….. ……………….. 34
3.1.2. Analiza reliefului ………………………….. ………………………….. ………… 35
3.1.3. Analiza populației și a culturii ………………………….. …………………… 36
3.1.4. Analiza sectorului economic, al educației și sănătății ……………….. 38
3.2. Analiza intervenției NATO în Afganistan ………………………….. ………… 40
3.3. Analiza comparativă a militarului din Forța ISAF și a insurgentului … 44
3.3.1. Recrutarea ………………………….. ………………………….. ………………….. 44
3.3.2. Instrucția ………………………….. ………………………….. …………………….. 45
3.3.3. Pregătirea psihologică ………………………….. ………………………….. ….. 45
3.3.4. Echipamentul ………………………….. ………………………….. ……………… 46
3.3.5. Condițiile de trai ale militarilor ………………………….. …………………. 47
3.3.6. Talibanii, origini și is toric ………………………….. …………………………. 47
3.3.7. Sursele de venituri ale insurgenților ………………………….. …………… 48
3.3.8. Dotarea și tacticile insurgenților ………………………….. ………………… 49
3.4. Concluzia studiului de caz ………………………….. ………………………….. …. 50
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 52
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ……………………… 54
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 57

6 din 59
INTRODUCERE

A doua jumătate a secolului XX a venit cu schimbări profunde în toate
domeniile vieții, atât pe plan social cât și pe plan politic, educațional și
tehnologic. Schimbările acestea, pe lângă efectele lor pozitive au generat și
apariția unor noi amenințări la a dresa securității naționale, dintre care cea mai
evidentă o reprezintă acțiunile asimetrice. Pentru prima dată în istorie, armata
a fost nevoită să se adapteze dar nu prin dezvoltarea teoriilor deja existente, ci
prin adoptarea unor legi și principii compl et noi.
Dar, eșecul invaziei sovietice din Afganistan a adus în atenția analiștilor
militari insurgența, o acțiune cu caracter asimetric, care până la momentul
respectiv era considerată ca având o importanță redusă și prin urmare era
studiat doar atunci c ând se realiza analiza unor conflicte regionale de mică
intensitate, fie era considerată ca fiind parte componentă a unor conflicte
asimetrice cu o amploare mult mai mare cum ar fi revoluțiile, și era studiată
din perspectiva acestora. Însă, ultimele dou ă războaie din Afganistan au scos
în evidență faptul că pentru a putea înțelege corect acest fenomen, insurgența
va trebui studiată ca acțiune asimetrică de sine stătătoare, fără a mai fi inclusă
în componența altor tipuri de conflicte.
Această monstruozi tate a războiului modern, în care noțiunea de
umanitate pur și simplu dispare și asta nu prin faptul că importanța omului
este redusă la minim ci prin faptul că omul este obiectivul principal și toate
acțiunile întreprinse sunt îndreptate direct împotriva lui, reprezintă cea mai
mare provocare, din punct de vedre militar, a începutului de secol XXI.
Analiștii militari se văd de multe ori depășiți de viteza cu care evoluează acest
fenomen, soluțiile elaborate după îndelungi cercetări și analize, dovedindu -se
la momentul implementării ca fiind ineficiente.
Principalul argument în vederea alegerii acestei teme îl reprezintă
gradul de noutate și numărul redus de lucrări din România pe marginea
acestui subiect.
Al doilea argument este reprezentat de faptul că î n ultimii ani, omenirea
s-a confruntat cu o reducere a conflictelor de tip convențional, însă conflictele
asimetrice au luat amploare, cu preponderență cele care au legătură directă cu
insurgența, astfel încât am considerat necesar pentru un ofițer din arm a
infanterie să studieze acest tip de conflict. Pentru întărirea acestei idei voi
veni și cu o serie de argumente. Astfel, ofițerul de infanterie este cel care ia
parte directă la confruntări, este cel care i -a contact cu aceasta, care
colaborează cu ea ș i a cărui principală sarcină este obținerea sprijinului
populației.

7 din 59

CAPITOLUL 1
FACTORII CE DEFINESC FIZIONOMIA CONFLICTELOR
ASIMETRICE

Există o multitiudine de factori ce individualizează fizionomia
conflictelor asimetrice în raport cu conf lictele c lasice: situații strategice de
insecuritate asimetrică și politico -economice , mijloacele și forțele de acțiune
specifice , obiectivele vizate, scopul politic și strategic , atitudinea față de
adversar , modul de manifestare a violenței și tipurile dominante d e acțiune ,
spațiul de desfășurare, concepția și intensitatea conflictului .
1.1. Situații de insecuritate asimetrică
A doua jumătate a secolului XX a fost marcată de manifestarea
pregnantă a un ui fenomen social economic, globalizarea, ce vizează toate
dome niile vieții sociale (politic, economic, demografic, ecologic, militar) de o
absolută noutate și de o importanță majoră la nivel planetar, fenomen deosebit
de complex și ireversibil. Globalizarea este un fenomen în care se manifestă
globalismul, respectiv un ansamblu de concepții ideologico -politice având ca
numitor comun analiza dimensiunilor planetare pe care le -au căpătat
problemele politice, tehnologice , economice și sociale cu care se confruntă
omenirea în prezent . Într -o altă ordine de idei globa lizarea poate fi percepută
ca rezultatul unor interacțiuni de ordin economico -financiar, politico –
diplomatic, mediatic și informațional care depășește toate frontierele
geografice, toate limitele istorice și toate caracteristicile sociologice și ce
tinde să înglobeze într -o singură entitate toate procesele .
Subiectul globalizării este unul îndelung discutat și controversat în
același timp, asupra lui răsfrângându -se puncte de vedere din cele mai variate.
Privită ca un fenomen ce vizează asigurarea unui carac ter integrat și concret
funcționalitații relațiilor din mediul internațional și optimizarea relațiilor
dintre actorii acestuia, globalizarea are un efect benefic, stimulator,
constituindu -se într -o tendință obiectivă a dezvoltării armonioase a umanității.
Pe de altă parte însă, văzută ca un proces forțat, subordonat dorințelor de
dominație, de ștergere a identităților naționale, de orientare a evoluției acestui
proces conform scopurilor celor puternici, de subordonare și periferizare a
celorlalți actori, ea se constituie într -un proces controversat, generator el
însuși de riscuri și amenințări globale.
Bineînțeles există bariere concrete în calea amplificării acestui fenomen,
deoarece globalizarea și protecția intereselor naționale (securitatea națională)
intră în raporturi contradictorii. Statele națiuni iau măsuri pentru a -și proteja
interesele intrând în contradicție cu alte state națiuni, dar și cu diverși actori
nonstatali și suprastatali.

8 din 59
Globalizarea presupune patru dimensiuni distincte dar foarte l egate în
care își face simțită influența:
a) Dimensiunea economică: are cea mai puternică forță de penetrare
antrenând importante interese legate de procesul de integrare;
b) Dimensiunea culturală: presupune o unitate globală în diversitate pentru a
fi viabilă;
c) Dimensiunea socială: este apreciată drept cea mai controversată;
d) Dimensiunea de securitate: este cea mai sensibilă datorită tensiunilor ce pot
fi agravate de opoziția unei riposte globale la adresa unor riscuri și amenințări
globale și dorința unor actori statali de a -și menține competențele în materie
de securitate.
În această ultimă dimensiune putem remarca influența globalizării
asupra domeniului militar care se manifestă prin extinderea noilor mijloace de
luptă (noilor tehnologii) și schimbarea impli cită a modalităților de ducere a
acțiunilor militare. În ceea ce privește relația cu politicul, personal cred că
există o relație de interdependență: politica influențează intensitatea
fenomenului de globalizare iar globalizarea, noile tipuri de relații po litice ce
se stabilesc pe scena internațională.
Noua arhitectură de securitate va urma îndeaproape procesul globalizării,
în cadrul ei trecându -se la un nou tip de echilibru, echilibru global. Momentan
mediul politico militar și de securitate internațion al este profund marcat de
moștenirile războiului rece cum ar fi: procesul de dezintegrare al fostei
U.R.S.S., dispariția confruntării est -vest care determină fenomenul de
regionalizare dar și apariția unor noi centre de putere la nivel regional: Iran,
Chin a, Pakistan, India.
În contextul răzb oiului rece ordinea mondială era caracterizată de
bipolaritate (U.R.S.S. -S.U.A) iar stricarea acestui echilibru și trecerea la
unipolaritate (într -o primă fază) și apoi spre multipolaritate (în viitor) este
cauzatoare de tensiuni cel puțin latente.
Chiar dacă pe termen scurt și poate chiar mediu echilibrul de putere va
avea un caracter unipolar (unde S.U.A. joacă rolul major ca actor principal
într-o piesă în care nu poate decăt să relaționeze cu ceilalți actori de pe scena
internațională, având însă capacitatea de a -și proiecta forța oriunde pe glob,
având resursele politice, economice, financiare și militare necesare), viitoarea
arhitectură de securitate va fi probabil una care se va sprijini pe mai mulți
piloni, impu nând caracterul multipolar.
Multipolarizarea va fi doar o etapă a fenomenului de globalizare în care
afirmarea și consacrarea noilor lideri planetari se constituie într -o adevărată
competiție, iar creșterea gradului de interdependeță și interacțiune dintr e
statele lumii, posibilă în urma destructurării sistemului comunist, accentuează
dialogul între civilizații și în acest cadru facilitează transferul de elemente de
civilizație dinspre occident spre orient. Acest fenomen se circumscrie
tendințelor de globa lizare care prin cele două dimensiuni fizice ale sale,

9 din 59
continentală (gestionată de țările vest europene) și mondială (controlată de
S.U.A.), direcționează și eforturile de integrare în structurile europene și
euro-atlantice ale țărilor din centrul și estul continentului european.
Fenomenul globalizării, eforturile de integrare europeană și euroatlantică
ale grupului de state ex -socialiste, revigorarea spiritului ofensiv în plan politic
al Rusiei pe arena internațională, afirmarea tot mai puternică a țărilor asiatice
în viața politică mondială, la care se adaugă reconsiderarea rolului țărilor
arabe în menținerea păcii în orientul mijlociu, condiționează în mod decisiv
evoluția mediului de securitate. La acestea se adaugă efectele proceselor
naturale la nivel global (încălzirea climei, lipsa apei potabile, deșertificarea,
inundațiile, cutremurele, epuizarea resurselor naturale, exploziile
demografice), ale terorismului internațional, crimei organizate și sărăciei, ce
devin tot mai prezente și vizibile în determinarea mediului de securitate.
În acest fel nivelul de complexitate al lumii în care trăim dar și al aceleia
spre care ne îndreptăm crește, majorând dificultatea localizării și definirii
riscurilor de securitate actuale. În prezent, enumerarea c âtorva domenii de
manifestare a riscurilor demonstrează că analiza acestora este de multe ori
depășită de realități: riscuri politice, riscuri economice și financiare,
tehnologice, sociale, naturale, așa cum se recunoaște într -un studiu al
Grupului Aspen, dedicat evaluării strategiei S.U.A. de la începutul deceniului:
“…cu fiecare dimensiune adăugată politicii internaționale, mult mai multe
probleme apar și devin la fel de presante.”1
Se pot enumera o serie de riscuri la adresa securității internaționale care
au marcat ultimul deceniu și pot fi cauzatoare mai mult ca sigur de
insecuritate și în următoarea perioadă2 :
a) Instabilitatea politică a unor state sau unor regiuni, creată și întreținută de
slaba legitimare a unor regimuri politice, luptele politice, măsuri agresive
și frecvente încălcări ale drepturilor omului;
b) Instabilitatea economică determinată în special de efectele de dependență
asociate fenomenului de globalizare, nivelul datoriilor externe, problemele
tranziției;
c) Terorismul sau acțiunile legate de terorism, atacuri teroriste, propagandă,
racolare de aderenți, strângere de informații sau fonduri, constituirea de
rețele de logistică, manipularea unor personalități, influențarea unor
partide sau chiar regimuri politice ;
d) Producerea, transportul, vâ nzarea și consumul de droguri;
e) Corupția și crima organizată internă și internațională;
f) Degradarea mediului natural și limitarea accesului la resursele naturale,
exploatarea nerațională a resurselor;

1 Gaston Bouthoul, Războiul, Editura Militară, București, 1978, p 83.
2 Carl von Clausewitz, Despre război , Editura Militară, București, 1982 , p 44.

10 din 59
g) Dezvoltarea și politizarea atitudinilor și confruntărilor etnice și religioase
care întrețin și dezvoltă manifestări naționaliste sau extremiste ;
h) Proliferarea armelor de distrugere în masă și a tehnologiilor duale ;
i) Apariția și proliferarea actorilor non statali.
Luând în considerare aceste riscuri în prezent au loc evenimente mai
mult decât elocvente privind necesitatea utilizării forțelor armate ca mijloc de
răspuns extrem dar și dezirabilitatea lor în anumite contexte.
Fenomenul război, definit cu foarte mult timp în urmă de Sun Tzî dar și
de către Clausew itz mai recent, a căpătat în zilele noastre noi conotații, în
special în ceea ce privește scopurile, amploarea și forma de manifestare. Mai
mult, pe măsură ce războiul de mare amploare devine din ce în ce mai puțin
probabil, datorită, în special schimbării condițiilor în care evoluează societate
umană, conflictul armat rămâne încă prezent cu aspectele sale esențiale de
utilizare a forței luând însă alte denumiri și forme.
Comunitatea internațională dorește să reducă rolul războiului ca
instrument de rezo lvare a disputelor dintre părți. Cele două tendințe, pe de o
parte globalizarea c u caracteristica sa principală, integrarea, iar pe de altă
parte cea de destructurare, fragmentare și marginalizare a actorilor
internaționali generează însă tipuri de conflic te a căror ultimă soluție este cea
militară. Preocupările specialiștilor instituțiilor și diferitelor organizații sunt
direcționate astăzi spre amplificarea acțiunilor de prevenire a războiului, iar
pe de cealaltă parte către utilizarea acestuia ca ultim m ijloc pentru instaurarea
păcii și menținerea stabilității.
Din punct de vedere economic și al dezvoltării sociale se prefigurează o
scenă internațională în care coexistă trei tipuri de state: state puternic
dezvoltate, state în curs de dezvoltare și state ale lumii a treia. Sistemul
interrnațional astfel compus poate fi perceput după criterii gen: ”noi și ei”,
“orient și occident”, “nordul dezvoltat și sudul sărac”, ”centru și periferie”,
”țări bogate și țări sărace”, ”zone de pace și zone de turbulențe”.
Interdependențele dintre acestea sunt ușor de sesizat fiind un rezultat al
relațiilor de putere pe care și le stabilesc tinzând să formeze un echilibru de
putere. Fiecare stat își utilizează sursele puterii (geografia, populația,
economia, voința naționa lă, conducerea) încercând să -și maximizeze
avantajele și bineînțeles să -și minimizeze dezavantajele față de eventualii
adversari.
În acest context internațional deloc nou în esență, dar reafirmat cu o altă
amplitudine, în care fiecare stat tinde să -și max imizeze puterea dar bazat pe
surse din ce în mai neconvenționale, uneori total diferite de cele din trecut dar
și de cele ale concurenților, iar războiul ca modalitate de realizare a
obiectivelor politicii, își schimbă fizionomia, caracterul și esența, pot afirma
că asimetria strategică devine principala caracteristică a relațiilor politico –
militare viitoare ea putând fi intâlnită în orice aspect al vieții internaționale.

11 din 59
Ceea ce doresc să remarc este faptul că această asimetrie strategică,
dealtfel normală la nivel politic, economic se răsfrânge ca și concept asupra
războiului, liderii militari încercând să exploateze toate asimetriile sub toate
aspectele lor, în acțiunile militare, de data aceasta ca urmare a unui demers
conștientizat în acest sens și nu d oar instinctiv sau empiric ca în trecut.
În concluzie aș dori să afirm că mediul de securitate global nu se
identifică cu securitatea statelor. El trebuie să permită promovarea intereselor
proprii fiecărui stat în parte, dar și a celor de grup sau globale în condiții de
siguranță și menținerea echilibrului social global. Bineînțeles că acest obiectiv
este dificil de atins, dar el se impune ca imperios necesar ca urmare a
dezvoltării eșichierului de securitate global.
1.2.Conflictul asimetric – formă de conflict neconvențional
Deși la prima vedere termenul sau de ce nu conceptul de “ conflict
asimetric” suscită interes, mirare, surprindere cât și fascinație prin
posibilitățile nenumărate pe care le oferă, atât pentru civili cât și pentru
militari (teoreticien i militari în special), la o analiză mai atentă a acestuia
putem constata că în esență denumirea este cel puțin improprie conținând în
sine un pleonasm. De ce? Deoarece conflictul în sine este asimetric prin tot
ceea ce -l caracterizează. Și totuși, de und e interesul pentru un concept care
poate părea greșit?
Răspunsul la această întrebare se relevă în momentul în care punctăm
evident aspectele relevante pentru un conflict pentru a -i determina caracterul
de asimetrie.
În analiza asimetriei ca și concept pute m pleca foarte simplu de la
conceptul opus acestuia, respectiv “simetrie”, putând -o traduce simplu prin
lipsă de simetrie. În Dicționarul explicativ al limbii române simetria este
definită ca fiind: “proprietatea unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din
elemente reciproc corespondente și de a prezenta pe această bază anumite
neregularități” sau “proporționalitatea, concordanța între părțile unui tot, între
elementele unui ansamblu”3 .
Într-un alt mod de a spune simetria reprezintă un echilibru iar asimet ria
ruperea acestui echilibru.
Asocierea asimetriei cu războiul este producătoare de idei cel puțin
interesante. Un lucru este clar și anume caracterul asimetric al coflictului nu a
fost descoperit sau inventat în prezent ci el apare din cele mai vechi timpuri.
Primul care a conștientizat avantajele ce pot fi extrase din exploatarea
asimetriei războiului este considerat Sun Tzî care în lucrarea sa Arta
Războiului a formulat câteva idei concludente în acest sens:
“…atacă -l acolo unde este nepregăti t, apari acolo unde nu se așteaptă…”
“Tot războiul se bazează pe inducere în eroare. Când te confrunți cu un
inamic trebuie să -i oferi acestuia o momeală pentru a -l ademeni; provoacă -i

3 Gl. bg. Vasile Paul, Asimetrii strategice, Editura DBH, București, 2001 , p 102.

12 din 59
dezordine și lovește -l; cănd el se concentrează, năpustește -te asupra lui; unde
el este puternic, evită -l.”4
Bineînțeles, aceste enunțuri pot fi făcute luându -se în calcul doar legile,
teoriile, cutumele legate de război, independent de caracterul asimetric al
războiului, dar întreaga operă a teoreticianului militar chinez ne face să
credem că acesta a fost totuși un vizionar.
Momentan termenul de asimetrie este omniprezent în dezbaterile de
opinie ce au urmat evenimentelor din 11 septembrie 2001, alături de alți
termeni deja cunoscuți precum amenințare asimetrică, strategie asimetrică sau
metode asimetrice. Totuși, examinarea atentă a utilizării lor ne îndeamnă să
ne întrebăm dacă cunoaștem corect ceea ce exprimă aceștia. Într -adevăr, nu
numai sensul înțeles de către utilizatori este larg, utilizarea însăși a noțiun ii de
simetrie este subînțeleasă de multiple înțelesuri nespuse.
Ca punct de plecare putem spune că asimetria ia un prag de atipic5 în
evantaiul calificării conflictelor. A caracteriza un conflict drept atipic vizează
a-l opune noțiunii de război clasic, ceea ce reprezintă unul din scopurile
urmărite prin această manieră de manevrare a analizei. Mai clar, acest război
fiind atipic e l nu permite, la prima impresie , posibilitatea de a trage
învățăminte de lungă durată.
Din anumite puncte de vedere se pot determina trei tipuri de
caracteristici ale conflictul legate de asimetrie, analizându -le în funcție de trei
factori 6:
a) Importanța mizei conflictului;
b) Mijloacele puse în acțiune ;
c) Cultura și sistemul de valori.
În acest fel simetria caracterizează o situ ație de corespondență în fiecare
din cele trei domenii. Astfel adversarii sunt comparabili în sensul că scopurile
războiului urmărite sunt de un nivel de interes compatibile, mijloacele umane
și tehnice puse în acțiune sunt similare atât în plan calitativ cât și cantitativ iar
modurile de acțiune sunt similare ca sens moral în ceea ce privește utilizarea
mijloacelor.
Disimetria desemnează un dezechilibru marcat de anumiți factori de
analiză: nivelul mizei sau perfecționarea mijloacelor, dar puțin (sau apr oape
deloc) asupra naturii mijloacelor și asupra manierei de acțiune.
Asimetria remarcă o disparitate extrem de pronunțată sau aproape totală
a trei factori cu un punct de plecare ce rezidă din manierele de acțiune fie
pentru că morala colectivă este tot al diferită, fie pentru că modurile de acțiune
sunt radicale și nu se află în nici un raport unele cu altele.

4 Gheorghe Arădăvoaice și Valentin Stancu, Războaiele de azi și de mâine, Editura
Militară, București, 1999 , p 25.
5 Alvin și Heidi Toffler, Război și antirăzboi , Editura Antet , București, 1996 , p 37.
6 Alvin Toffler, Puterea în mișcare , Editura Antet, București, 2001 , p 89.

13 din 59
Trecerea de simetrie la disimetrie sau asimetrie poate fi considerată drept
relativă și ținând cont doar de filosofia conflictului , deoarece act orii unui
conflict pot recurge direct la asimetrie pentru a extrage avanta jele dorite. În
acest sens simetria ar trebui respinsă deoarece ea nu poate fi decât nerelevantă
în evantaiul de combinații posibile de forțe și slăbiciuni, dar mai ales de
facto ri, ea angajează incertitudini la terminarea conflictului.
Această apreciere este indusă prin lecțiile învățate din observarea
conflictelor simetriei majore cum ar fi cele do uă războaie mondiale sau
războiul rece. Este destul de improbabil ca astăzi să aibă loc o angajare de
forțe într -un conflict perfect simetric.
Dacă o astfel de angajare de forțe ar avea loc, fieacare protagonist va
încerca modificarea raportului de forțe în favoarea sa pentru a evita
incertitudinea, erodarea, împotmolirea sau uzura într -un conflict prelungit.
Interesul fiecăruia dintre protagoniști este de a crea cât mai repede posibil o
înclinare a balanței în favoarea sa.
Deoarece am amintit mai devreme câteva concepte cu care se operează
în prezent, îmi propun să prezint și definiții le acestora. Astfel putem începe cu
“factorii de risc” pe care literatura de specialitate îi consideră acele
elemente,situații sau condiții interne sau externe care pot afecta prin natura lor
securitatea țării generând efecte contrare sau de atingere a int ereselor
fundamentale ale statului. În cadrul factorilor de risc, riscurile asimetrice sunt
definite ca acele strategii sau acțiuni îndreptate deliberat împotriva statului
care folosesc procedee diferite de lupta clasică și care vizează atacarea
punctelor vulnerabile ale societății civile, dar care pot afecta direct și forțele
armate. Conceptele definite mai sus se referă la un nivel statal al asimetriei
determinând termenul de asimetrii strategice (politice, economice, militare,
sociale, culturale) ce repr ezintă stările de dezechilibru natural sau provocate
de o parte adversă ca urmare a conceperii și apicării unei strategii adecvate
(asimetrice) între diverse state sau grupuri de state ce pot fi utilizate în situații
de criză sau de conflict.
Redusă la nivel strict militar (din perspectivă sistemică) asimetria reprezintă
acceptarea confruntării în condițiile superiorității acționale tehnice și
tehnologice de care dispune adversarul prin plasarea loviturilor proprii în
exclusivitate asupra vunerabilitățil or sale indiferent unde sunt acestea ,
desigur prin forme și procedee ce asigură surprinderea, vizâd efecte directe
sau indirecte asupra inițiativei, libertății de acțiune și voinței conducerii
forțelor.
Primul stat din lume care a sesizat importanța majo ră a asimetriei
conflictelor și a impactului pe care îl poate avea asupra desfășurării acestora
a fost S.U.A. care a abordat prin intermediul teoreticienilor militari subiectul,
considerând că abordările asimetrice urmăresc în general un impact psihic
major, ca de exemplu șoc sau confuzie care -i afectează adversarului inițiativa,
libertatea de acțiune și voința, folosind des tactici noi neconvenționale sau

14 din 59
netradiționale, arme sau tehnici diferite și putând fi aplicate la toate nivelurile
războiului: stra tegic, operativ, tactic precum și în întreg spectrul operațiilor
militare.
Mai concret, ajungem la esența demersului nostru respectiv războiul sau
conflictul asimetric pe care specialiștii militari îl definesc ca pe un mijloc prin
care un beligerant infe rior caută să obțină avantaje față de un adversar mai
puternic sau conflictul prin care se caută evitarea forței, a superiorității de
orice natură a adversarului, axându -se pe avantajele sau slăbiciunile uneia din
părțile aflate în conflict7 .
Trebuie în să neapărat făcută distincția între asimetriile care apar inerent
în cadrul unui conflict (de genul doctrinelor utilizate de părți, formelor de
luptă adoptate, diferențelor cantitative sau de organizare ) absolut inevitabile
și conflictul asimetric care c a concept în momentul de față se prezintă ca o
etapă în evoluția tipologiei războiului corespunzătoare stadiului actual al
dezvoltării umanității. Este și normal ca într -o lume marcată de asimetrii (de
la distribuția puterii până la diferențele culturale ) conflictele să capete o
formă și un conținut cu totul nou, transpunându -se în demersul discuției
noastre.
1.3. Caracteristici ale asimetriei
În continuare îmi propun să prezint câteva caracteristici ale asimetriei,
tocmai pentru a surprinde toate eleme ntele acesteia și a înțelege cât mai bine
mecanismul prin care o armată poate valorifica anumite diferențieri pentru a
obține avantaje asupra adversarului.
Pentru început voi enumera tipuri de asimetrie într -un conflict sau altfel
spus dimensiunile asimet riei8 .
Asimetria po ate fi pozitivă sau negativă. Asimetria pozitivă presupune
folosirea deosebirilor pentru a obține un avantaj (instruirea superioară,
valoarea comandanților,calitatea tehnicii). Asimetria negativă este o deosebire
pe care un adversar a r putea -o folosi pentru a obține avantaje de pe urma
slăbiciunilor și vulnerabilităților, reprezentând o formă de risc. Aceste tipuri
de asimetrie pot fi considerate în funcție de partea care le operează.
Aici trebuie adusă precizarea că nu trebuie confun dată antisimetria cu
asimetria negativă, deoarece antisimetria vizează să prevină limitarea
efectelor unei amenințări asimetrice date. Spre exemplu utilizarea
tehnologiilor de camuflare pentru a diminua efectele unei campanii aeriene
relevă antisimetria; î n schimb suportarea efectelor unei campanii aeriene fără
a i se opune relevă asimetria negativă (adică suportarea voluntară sau nu a
unui dezavantaj propriu)9 .
Deasemenea asimetria poate fi pe termen scurt sau pe termen lung.
Majoritatea tipurilor de asi metrie au fost și vor fi pe termen scurt, deoarece

7 Colectiv, Terorism -antiterorism -contraterorism, Editura Antet, București, 1997 .
8 Niccolo Machiavelli, Arta războiului, Editura Antet, București, 2000 , p 57.
9Sun Tzî, Arta războiului , Editura Antet, București, 2000 , p 93.

15 din 59
mai devreme sau mai târziu adversarul se adaptează. În schimb asimetria pe
termen lung este foarte rară deoarece trebuie alocate resurse enorme, efort
constant și adaptare pentru a se menține superioritate a și avantajele
asimetrice.
Alte două tipuri de asimetrii sunt asimetria planificată și întâmplătoare.
De obicei într -un conflict adversarii folosesc ceea ce au, fac ce știu dinainte,
așa că asimetria este întâmplătoare. Alte părți se gândesc la asimetri a
planificată căutând slăbiciunile adversarului și modul de folosire. Este foarte
importantă cunoașterea faptului că adversarul folosește asimetria planificată
pentru a adopta o strategie de răspuns flexibilă și a face ajustările necesare
contracarării ei.
Asimetria poate produce riscuri reduse sau riscuri foarte mari. Anumiți
factori de asimetrie precum instruirea și dotarea superioară sunt verificați din
timp avantajându -l pe cel ce îi promovează și constituind un risc pentru
adversar dar de o valoare redusă. Pe de altă parte terorismul constituie un risc
foarte mare.
Ceea ce este foarte important de subliniat este asimetria strategiei
individuale ori integrată altor tehnici simetrice. De ragulă numai adversarii
disperați folosesc într -un conflict meto de asimetrice individuale (atacurile
kamikaze). Cei capabili integrează metodele asimetrice în cele simetrice,
acest lucru necesitând din partea apărătorului strategii de contracarare
complexe.
Nu în cele din urmă asimetria poate fi materială sau psiholog ică, cele
două dimensiuni fiind interrelaționate deoarece un avantaj material adesea
generează avantaje psihologice. În istorie însă au existat state și conducători
care au fost adepții manipulării asimetriei psihologice, propagând o imagine
de violență (m ongolii, turcii). Adesea, asimetria psihologică este mai ieftină
decăt cea materială dar este mai greu de susținut.O altă particularitate a
asimetriei o reprezintă nivelurile la care se manifestă aceasta10 .
Cea mai obișnuită formă a asimetriei se regăseșt e la nivelul operativ al
războiului (războiul de gherilă -partizani, războiul dus de germani cu flota de
submarine pentru a contrabalansa avantajul Angliei cu nave mari de
suprafață) și cuprind acțiunile de gen armă – contraarmă sau între categorii
diferite de forțe armate.
Asimetria strategico -militară este o strategie militară integrată bazată
mai mult pe asimetrie decăt pe folosirea ei ca pe un ajutor –anexă la metodele
simetrice – (războiul fulger ).
Asimetria politico -strategică constă în folosirea mi jloacelor non militare
pentru a obține un avantaj militar (războiul informațional). De asemenea un
adversar poate obține avantaje într -un conflict pozând în victimă și câștigând

10 Vasile Păun și Anca Monica Popa, O provocare strategică: războiul informațional,
Editura UTI, București, 2002 , p 28.

16 din 59
un avantaj moral folosind oportunitatea războiului imagologic. Acest tip de
asimetrie va crește în importanță pentru că odată cu intrarea în era
informațională și accelerarea globalizării, statele vor fi mai dependente unele
de altele și vor mai sensibile la presiunile internaționale.
În final voi prezenta “formele asimetriei” pe care experții le -au
identificat în număr de cinci, relevante în domeniul conflictelor și al
securității naționale și internaționale11 .
a) Asimetria metodei: presupune folosirea conceptelor operaționale sau
doctrinelor tactice diferite de cele ale inamicului ( războiul de gherilă,
războiul urban); multe dintre conceptele operaționale pe care armata
anticipează că le va folosi în viitor (protecția multidimensională a forțelor,
loviturile de precizie, concentrarea logistică, manevra decisivă) vor
presupune și o lu are în calcul a asimetriei conceptelor operaționale.
b) Asimetria în tehnologie: adaptarea, avansul tehnologic pot fi decisive;
practic cel care are arma mai puternică, cu raza de acțiune mai lungă sau
precizia mai bună va avea sorți de izbândă. În general ac est tip de
asimetrie poate fi contracarat de adversari prin războiul de uzură.
c) Asimetria de voință: are un rol important când un beligerant își vede
supraviețuirea și interesele vitale în joc, iar celălalt își promovează ori
protejează interese mai puțin i mportante. Asimetriile de voința sunt cele
mai relevante la nivel strategic. La nivel operativ sau tactic echivalentul
asimetriei de voință este asimetria de moral. Aceasta poate fi crucială și
uneori chiar decisivă. O asimetrie de voință impune adversarul ui cu
interese mai mari să -și asume costuri majore și să întreprindă acțiuni pe
care adversarul mai puțin motivat le evită. Un aspect relevant, demn de
menționat este legătura dintre asimetria de voință și asimetriile normative
care au un rol important câ nd conflictul are loc între beligeranți cu
standarde etice și legale diferite (folosirea procedeelor teroriste, perfidiei,
purificării etnice, scuturilor umane).
d) Asimetria organizațional -structurală: a jucat un rol foarte important în
istoria militară. Put em remarca de -a lungul evoluției organizației militare
comanda unică a forțelor armate (un singur comandant care hotăra totul)
urmată de formarea structurilor de stat major sau mai nou aplicare unor
teorii gnoseologice cu efect în organizare: teoriile sis temice, teoria
procesual organică, din care au rezultat structurile complexe ale forțelor
armate respectiv conceptul de război în rețea. Inovația structurală a creat
un mare avantaj celui care a realizat -o chiar dacă nu a fost corelată cu
avantajul tehnolo gic sau de orice altă natură.
e) Asimetria în durată -răbdare: poate fi semnificativă, deși are legătură cu
asimetria de voință, operează mai mult în zona conflictelor interculturale.
Asimetria de durată poate avea loc atunci când un adversar intră într -un

11 Colectiv, Terorismul, Editura Omega, București, 2001

17 din 59
conflict dorind ca acesta să dureze o perioadă cât mai lungă de timp în
vreme ce oponentul lui este capabil să -i facă față doar pentru o perioadă
scurtă de timp. În prezent marile puteri doresc folosirea forței doar pentru
o perioadă scurtă folosind mijloace asimetrice net superioare.
Caracteristicile asimetriei conflictelor se răsfrâng mai mult sau mai puțin
asupra războiului asimetric, uneori doar una fiind suficient de puternică și
relevantă pentru a -l determina pe acesta ca fiind profund asimetric.
Dease menea, pentru ca un conflict să fie perceput de cei care -l poartă ca fiind
asimetric, trebuie făcută o “recunoaștere” (în mass -media ) a acestuia,
deoarece există o multitudine de cazuri în care s -au purtat conflicte asimetrice
dar care nu au fost percepu te la vremea respectivă ca atare.
1.4. Tipologia conflictelor asimetric e
Abordările acestui subiect făcute până în prezent nu relatează o tipologie
completă a conflictelor asimetrice (probabil nici nu se va reuși grație evoluției
rapide a domeniului mil itar), catalogările făcute fiind empirice pe baza unor
observații de moment, ancorate într -o situație concretă și servind unui scop
politico -strategic al unui stat sau coaliții.
Interesul acordat conflictelor asimetric e în perioada actuală, în special
după 11 septembrie 2001 ne -au făcut să credem că singura și cea mai
relevantă formă de conflict asimetric este războiul antiterorist, substituindu -se
în războiul viitorului. Fostul secretar de stat al S.U.A. Madelaine Albright
afirma că “războiul viitorului e ste războiul antiterorist ”; este simplu de
remarcat că afirmația servea unui scop precis și anume acela de a servi
interesele S.U.A. și de a mobiliza comunitatea internațională în acest demers.
Pentru a ne atinge într -un mod cât mai corect scopul și anume acela de a
realiza o tipologie a conflictelor asimetric e trebuie să ne ferim de a cădea în
plasa unor afirmații de genul celeia de mai sus (fără a respinge însă imprtanța
ei) încercând în același timp să căutăm criterii corecte și relevante care să
surpri ndă tipurile de conflicte asimetric e în multitudinea aspectelor.
Pentru a îndeplini această cerință propun să revenim la analiza anexei 1
care poate servi drept suport și în surprinderea evoluției tipurilor de conflict
asimetric și a situării lor pe scar a evoluției conflictelor în general. Criteriile
folosite ( cadrul politic, forțe și mijloace, amploarea spațială, amploarea
temporală, dimensiunea) permit o evidențiere a tipurilor esențiale de conflicte
asimetric e, percepute ca atare și de către militari dar și de către civili.
Trebuie precizat însă că , concluziile acestei tipologii, respectiv tipurile
de conflict asimetric descoperite pot fi catalogate folosind însă și alte criterii
proprii caracteristicilor asimetriei. Aceste criterii vor fi amintite l a momentul
respectiv.
Pentru început cadrul politic determină două tipuri de conflict asimetric:
războiul antiterorist și operațiunile de pace. Folosind acest criteriu putem
observa trecerea de la cadrul interstatal, clasic între structuri statale difer ite,
sau civil atunci când diverse facțiuni politice luptă pentru putere în cadrul

18 din 59
aceluiași stat la conflicte cu un caracter aparte în care actorii nu mai sunt
neapărat statali, cel puțin unul dintre ei fiind nestatal adică suprastatal
(organizații intern aționale recunoscute) sau nedefinit (organizații teroriste sau
ale crimei organizate).
În ceea ce privește criteriul forțelor și mijloacelor folosite, acesta nu se
transpune într -un tip de conflict asimetric concret ci determină fragmentar
toate conflic tele asimetrice cunoscute. Putem aborda acest subiect din trei
puncte de vedere total diferite: tehnic, moral și operațional.
Din punct de vedere tehnic, forțele și mijloacele folosite (covenționale și
neconvenționale) determină conflicte între armate cu nivel diferit de
dezvoltare, suficient de diferit încât să fie percepute într -un mod radical cum
ar fi confruntările armate din timpul revoluției Meiji din Japonia secolului
XIX sau războaiele burilor când unor armate înarmate cu săbii li s -au opus
arme de foc. Diferența de înarmare de atunci ar fi percepută astăzi ca și cum
unei armate clasice moderne i s -ar opune o armată din filmele S.F. înarmate
cu lasere și nave spațiale. Un război în care armamentul celor două părți
diferă printr -o diferență relativă în putere de distrugere, rază de acțiune sau
precizie nu poate fi considerat asimetric, aceste diferențe putând fi
contracarate prin metode și mijloace de luptă adaptate situației. Unii ar spune
că războiul din Golf din 1991 contrazice idea anter ioară, în să trebuie amintit
că asimetria acelui război a fost determinată de dimensiunile fizice utilizate de
operațiunile militare și de concepția acțiunilor în ansamblul lor (asupra cărora
o să mai revin) și nu de către mijloacele tehnice utilizate, integral, Ir akul
posedând resurse tehnice destul de ridicate.
Din punct de vedere moral, criteriul ne conduce către terorism și războiul
antiterorist, care presupune încălcarea unor coduri morale și etice general
acceptate sau a cutumelor conflictelor înscrise în tr atatele internaționale
(folosirea perfidiei sau lovirea obiectivelor civile, protejate). În noul context
militar internațional, forțele armate care încalcă legile internaționale ale
războiului au fost catalogate tot mai des “teroriste” deși nu corespund
descrierii corecte a unor forțe teroriste, urmărindu -se în special blamarea lor
de către opinia publică internațională.
Dimensiunea operațională impune folosirea unor tactici sau tehnici care
izvorăsc chiar din antichitate și care tocmai prin vechimea lor , prin antiteză
cu metodele actuale provoacă o asimetrie a confruntărilor de mari proporții. În
acest sens putem aminti acțiunile de gherilă întreprinse cu forțe mici, rapide,
independente acțional și care nu respectă un front al confruntării concis.
Armat ele moderne se pot confrunta cu aceste tipuri de forțe folosind diverse
categorii de forțe speciale, însă mult mai bine dotate, pregătite și susținute.
Operațiunile militare urbane (sau războiul urban) sunt însă specifice
epocii moderne și contemporane fi ind foarte diferite de asediile din antichitate
și evul mediu. Acestea presupun lupte de stradă extrem de intense și puternice
având foarte multe similarități cu lupta de gherilă, mai ales prin independența

19 din 59
subunităților luptătoare. Importanța conflictului urban rezidă din polarizarea
spre orașe și intensificarea activității unor organizații criminale și treroriste în
aceste zone, constituind un factor de risc. Particularitățile acestui tip de
conflict mai rezidă și din avantajele majore ale beligeranților care se apără în
interiorul localităților, aceștia folosindu -se intens de clădiri protejate prin lege
și din imposibilitatea legală a forțelor atacatoare de a distruge aceste
construcții.
O altă metodă, pe cât de veche pe atât de inedită în momentul de față, a
cărei relevanță este greu de identificat în momentul actual, constă în privarea
inamicului de elemente absolut esențiale pentru susținerea vieții în teritoriile
ocupat e: apă, hrană, adăpost și constă în pârjolirea pamântului, otrăvirea
fântânilor, incendierea orașelor în mod deliberat. Deși la vremea respectivă
aceste acțiuni nu au fost percepute ca asimetrice, în prezent ele sunt catalogate
în acest fel, dar nu mai pot fi folosite fără încălcarea chiar și parțială a legilor
internaționale, transfo rmându -se însă în acțiuni asemănătoare dar cu efecte
mai reduse: spre exemplu incendierea sondelor de petrol și deversarea
acestuia în mare pentru a îngreuna înaintarea forțelor americane în războiul
din Golf din 1991.
Criteriul ampl orii spațiale ar put ea părea total nerelevant la o prima
abordare dar ne atrage atenția însă prin prisma a câteva aspecte. Conflictele
locale nu pot fi asimetrice prin localizarea lor ci prin riscurile pe care le induc:
prin poziționarea într -o zonă instabilă, un conflict de mică intensitate poate
lua o amploare regională, stricând echilibrul de securitate. În ceea ce privește
conflictele mondiale, acestea nu pot fi considerate asimetrice absolut deloc,
deoarece prin acțiunile premergatoare, desfășurare și încheiere nu au pret ins
chiar deloc acest statut. Poate doar folosirea unor arme de distrugere în masă
cu caracter asimetric a stricat echilibrul de forțe și mijloace (arma atomică),
variațiile calitative și cantitative nefiind decât periodice.
În prezent, așa cum am mai s ubliniat, nu există pericolul unei confruntări
de proporții majore de genul unui conflict mondial. În schimb pot exista
conflicte regionale cu efecte la nivel mondial din toate punctele de vedere, în
special economic dar și politic și militar. În acest mom ent grație fenomenului
de globalizare, puține state ale lumii rămân neafectate de pe urma unui
conflict regional major, chiar și interesul public pentru acesta fiind foarte
mare. Amploarea spațială poate fi considerată și prin prisma proiectării
forțelor î n diverse zone ale lumii. Sunt puține state care își pot permite această
operațiune, dar pentru eventualele adversare ale acestora, această capacitate
constituie un risc asimetric (asimetrie negativă) dar și un avantaj (asimetrie
pozitivă).
Cu toate acest e criterii descrise mai sus, totuși cel mai spectaculos
rămâne criteriul dimensiunii în care se poartă conflictele, care s -a dezvoltat
foarte puternic și a avut implicații deosebite asupra evoluției războiului. Dacă
în conflictele primului val, acțiunile m ilitare se purtau numai în mediile

20 din 59
terestru și maritim, în mod independent, fără a avea caracterul unei colaborări
foarte strânse între cele două categorii de arme (dacă le putem numi așa la
acea vreme), eventual mijloacele navale fiind utilizate pentru tr ansportul
trupelor terestre, în conflictul celui de al doilea val, acțiunile militare se extind
și în mediul aerian odata și cu apariția unor noi doctrine operationale cu
privire la modul de folosire a acestor forțe. Acum apare conceptul de acțiune
întrun ită a categoriilor de forțe armate, nemai existând operațiuni de
anvergură în care forțele terestre, maritime și aeriene să nu conlucreze la
debarcări, desanturi, transport, acțiuni ofensive sau defensive. Cu toate
acestea nici un mediu fizic al conflictul ui nu și -a dovedit supremația, cu toate
că s-au auzit voci care au sugerat că supremația asupra mediului aerian
garantează câstigarea unui conflict armat. Au existat într-adevăr momente în
cele două conflicte mondiale, sau în conflictele contemporane spre exemplu
când supremația aeriană covârșitoare a unei părți a înclinat puternic balanța în
favoarea ei determinând o situație de asimetrie temporară doar, ca urmare a
măsurilor antisimetrice luate de partea adversă. În era industrială putem vorbi
de aspect e asimetrice ale evoluției acțiunilor militare în mediile fizice prin
proiectarea forței distructive dintr -un mediu în altul (susținerea trupelor
terestre de către cele aeriene sau maritime, integrarea puterii navale și cele
aeriene prin portavioane) spre deosebire de era agrară când forța maritimă a
unei armate nu -și putea susține forțele terestre în adâncimea teritoriului
inamic.
Asimetria “supremă” a fost atinsă doar în era informațională odată cu
extinderea războiului și în mediile cosmic și informațio nal. Dacă mediul
cosmic era utilizat într -o anumită măsură fiind integrat acțiunilor militare prin
posibilitățile sale de facilitare a telecomunicațiilor și a mijloacelor de
cercetare avansate (sateliți de comunicații și de spionaj), noutatea absolută a
constituit -o apariția în vocabularul teoreticienilor militari a ideii de
dimensiune informațională. Spre deosebire de antemergătoarele ei, aceasta nu
se relevă fizic, nu este palpabilă, vizibilă și distructibilă cu mijloace clasice.
Ea are un statut aparte și reunește elemente ale tuturor celorlalte dimensiuni,
facilitând legaturile dintre acestea (acțiunile întrunite). Tipul de conflict pe
care îl determină nu mai are ca obiectiv principal distrugerea fizică a
adversarului ci influențarea procesului decizi onal al acestuia prin mijloace
specifice; modul indirect de manifestare presupune o extindere și în domenii
altele decât cele militare cum ar fi politic, economic, cultural, social, a
acțiunilor cu caracter subversiv, manipulator.
Dimensiunea informațio nală este strâns legată de dezvoltarea accelerată
din ultimele decenii a tehnologiilor informaționale (comunicații, informatică)
din acest punct de vedere, viteza comunicațiilor devenind capitală iar
conexiunea cu mediul cosmic ca suport al mijloacelor de transmisiuni fiind
foarte importantă.

21 din 59
Deasemenea trebuie remarcat că mediul cosmic a fost folosit pentru
amplasarea de arme strategice, dar care nu au fost încă folosite, un atac la
adresa acestora sau asupra infrastructurii spațiale a unui stat fiind echivalentă
cu un atac nuclear ca importanță și efecte distructive.
Asimetria acestor medii este evidentă, deoarece avantajează doar statele
care își permit economic investiții majore în acest sens, celelalte neavând
decât un acces relativ la acestea, co ndiționat de marile puteri. Din acest punct
de vedere se și precizează în Strategia de Securitate a României ca fiind un
risc major pentru țara noastră izolarea informațională.
Conform celor expuse anterior pot spune că doar războiul informațional
determi nat de apariția dimensiunii informaționale în era postindustrială este
un tip de conflict asimetric, mediul cosmic fiind doar un suport pe care acesta
se construiește, acesta și cu celelalte trei dimensiuni fizice fiind atât mijloace
cât și ținte ale acțiu nii acestui nou tip de conflict . Deasemenea el rămâne
asimetric atâta timp cât unul din beligeranți nu folosește mijloace
informaționale, sau nu se ridică calitativ la un nivel acceptabil.
Dacă unui atac informațional i se poate răspunde eficient tot pri ntr-o
acțiune informațională, unei agresiuni într -unul din mediile fizice i se poate
răspunde corespunzător în orice alt mediu.

22 din 59
CAPITOLUL 2
INSURGENȚA, PARTE A CONFLICTELOR ASIMETRICE

Războiul convențional este precum un joc de șa h, în care numărul
soluțiilor este infinit, dar războiul asimetric este un joc de șah în care soluțiile
sunt atât de puține încât de multe ori par să nu existe. Nimeni nu a reușit până
acuma să descopere soluția perfectă care să poată fi aplicată de la înc eput la
final. De fapt, un război asimetric nu se câștigă prin folosirea unei singure
soluții, chiar dacă ea este cea mai bună, ci el se câștigă printr -o multitudine de
soluții, puse cap la cap, fiecare soluție fiind adaptată mediului și contextului
pentru care a fost creată. În esență, asimetria nu presupune forță, putere,
geniu, ea presupune adaptare, răbdare și o atentă analiză a inamicului.
Războiul asimetric, a schimbat total noțiunea de artă militară, și pentru
prima dată în istorie a obligat comand anții să gândească în afara cărților de
strategie militară, i -a obligat să evite șabloanele preconcepute, să se adapteze
și să gândească fiecare acțiune până în cel mai mic detaliu. Conflictele
asimetrice au arătat că fiecare lucru contează, că fiecare mil itar are un rol
extrem de important și că neglijarea unor aspecte care la prima vedere pot
părea lipsite de importanță pot duce în final la pierderea războiului. De
exemplu, în Intervenția Sovietică din Afganistan, rușii au considerat că rolul
pe care îl j oacă populația civilă în derularea evenimentelor este
nesimnificativ, idee care în final a dus la înfrângerea acestora.
Dar, la finalul secolului 20, toate aceste caracteristici ale războiului
asimetric au fost duse la superlativ, prin apariția unui nou tip de conflict și
anume: insurgența.
2.1. Noțiuni generale privind conceptul de insurgență
Insurgența este o rebeliune armată împotriva unui regim, a unei
autorități (recunoscută pe plan global, cum ar fi o autoritate recunoscută de
catre Organizația Naț iunilor Unite) în care cei care i -au parte la această
mișcare nu sunt recunoscuți ca beligeranți. Principalele arme prin care se pot
contracara aceste acțiuni sunt acțiunile de contra -insurgenta, măsurile de
protecție a populației cu scopul obținerii supor tului din partea acesteia, și nu
în ultimul rând prin acțiuni de natură politică și economică 12.
Termenul de insurgență este definit în Dicționarul Explicativ al Limbii
Române ca fiind inusrecție, răscoală. O altă explicație mai clară a termenului
de ins urgență este ca fiind o insurecție împotriva unui guvern, în care
participanții nu beneficiază de statutul de beligerant13
În Ghidul de contra -insurgență elaborat de câtre Guvernul Statelor
Unite ale Americii în anul 2009, se afirmă ca insurgența este folo sirea
violenței și a mijloacelor subversive în mod organizat, cu scopul reducerii sau

12 http://en.w ikipedia.org/wiki/Insurgency Accesat în 30.05.2016
13 http://dictionary.reference.com/browse/insurgency. Accesat în 30.05.2016

23 din 59
eliminării conducerii unei regiuni. Ca urmare, ea se manifestă ca o luptă
politica în care ambele părți folosesc forța armată cu scopul creării unui
mediu propice în care să își poată desfășura într -un mod eficient activitățile
politice, economice, sociale etc.. Încă de la început trebuie înțeles faptul că nu
este obligatoriu ca insurgența să fie condusă de câtre un singur grup, cu o
structură ierarhică clară, tipic milita ră, ci ea poate să se manifeste sub forma
unui sistem matriceal complex format din mai multe nuclee, fiecare cu o
conducere proprie dar între care să existe o strânsă colaborare14.
Clausewitz, a afirmat în tratatul său militar ,,Vom Kriege(Despre
război) ” că războiul este o continuare a politicii prin alte mijloace.
Parafrazându -l pe Clausewitz, David Galula a afirmat în cartea să
,,Counterinsurgecy Warfare. Theory and Practice” că ,,insurgența este
exercitarea politicii unei părți, în interiorul unui s tat, prin toate mijloacele
posibile “15. De aici rezultă ideea că insurgența nu poate fi inclusă ca o formă
de manifestare a războiului convențional ci mai degrabă poate fi inclusă în
cadrul mult mai vast al războiului asimetric, deoarece insurgența nu “est e o
continuare a politicii prin alte mijloace“, ea putând să înceapă cu mult înainte
ca membrii ei să recurgă la folosirea forței armate.
Astfel, din definițiile de mai sus, reiese ideea conform careia insurgența
se manifestă sub forma unei lupte armate. Însă, daca luăm în considerare și
ideiile lui David Galula, conform căreia insurgența poate începe cu mult
înainte ca ea să se manifeste sub forma unei lupte armate, atunci, studierea
acestui fenomen ar trebui să înceapă cu mult înainte de momentul în car e ea
se manifestă sub forma unui conflict armat, și definirea ei ar trebui să fie sub
forma următoare: Insurgența reprezintă totalitatea activităților cu caracter
politic, economic, și social desfășurate de catre un grup sau de catre o alianță
de grupări, orientate împotriva conducerii politice a unei regiuni, a unui stat
cu scopul obținerii puterii sau ai nou a anumitor drepturi și libertăți, care se
manifestă la început sub forma de acțiuni politice, economice, sociale pașnice,
dar cu un puternic caracter de opoziție și care în punctul ei culminant i -a
forma unei lupte armate.
Multe dintre organizațile insurgente ale secolului 20 s -au caracterizat
prin faptul ca erau organizații de sine stătătoare, centralizate cu o conducere
ierarhică, în care scopurile erau clar definite existând chiar și o abordare pe
etape a conflictului tocmai pentru a fi mai ușor de atins. Astăzi, organizațiile
insurgente moderne sunt caracterizate mai degrabă ca fiind o structură
matriceală complexă formată din mai mulți actori fi ecare cu scopuri și
obiective proprii. De cele mai multe ori, aceste rețele nu au o structură de
comandă centralizată dar sunt conectate între ele printr -o rețea întinsă și foarte

14 U.S. Government, Counterinsurgency guide, Bureau of Political -Military Affairs, 2009
p.31
15 D. Galula, Counterinsurgency Warfare . Theory and Practice, Westport, Praeger
Security International, 2006 , p.6

24 din 59
dinamică (deseori avantajată de sistemele moderne de comunicații).
Motivaț iile în cadrul acestor rețele sunt dintre cele mai variate începând de la
cele de ordin cultural, religios și continuând până la cele care au ca unic scop
desfășurarea activităților criminale. Multe dintre aceste organizații, nu mai au
ca scop să devină o autoritate care să guverneze o anumită regiune/țară,
scopul lor comun de cele mai multe ori fiind acela de a fi recunoscuți de catre
guvernul țării respective și de catre susținătorii lor internaționali, ca o
autoritate locală, independentă de controlul statului și cu o oarecare libertate
de acțiune16. Ca o concluzie se poate spune ca spre diferență de organizațiile
insurgente ale secolului 20 unde se urmărea obținerea controlului pe întreg
teritoriu unui stat, astăzi, organizațiile insurgente au ca scop mai degrabă
fărâmițarea statului într -o mulțime de mici formațiuni locale.
2.2. Încadrarea acțiunilor insurgente în cadrul conflictelor
asimetrice
Din perspectiva Institutului de Studii Strategice din SUA, asimetria
înseamnă ,,…a acționa, a organiza și a g ândi în mod diferit față de oponenți,
pentru a fi în măsură să se obțină efectele maxime din avantajele proprii, a
exploata slăbiciunile adversarilor, a cuceri inițiativa și a obține o mai mare
libertate de acțiune”17. Ea poate face uz de metode diferite, t ehnologie, valori
și organizații, perspectiva timpului sau o combinație a acestora. 18
Prin urmare, acțiunile militare asimetrice sunt ,,acele lupte, operații
sau bătălii în care există nete diferențieri (disproporții) între părți (amic –
inamic) în ceea ce privește calitatea forțelor și a mijloacelor, calitatea
concepțiilor (conceptelor) și planurilor (deciziilor) de acțiune, timpii de
reacție, resursele financiare, științifice etc., precum și modalitatiile specifice
de folosire a vulnerabilităților adversar ului, toate acestea constituind
mijloacele prin care o parte sau cealaltă poate obține avantaje sau victoria,
cu pierderi cât mai mici. 19
În ceea ce privește includerea insurgenței în spectrul larg al
conflictelor asimetrice se poate pleca de la definiți ile prezentate mai sus.
Astfel, caracterul asimetric al insurgenței se observă înca de la început, prin
analiza combatanților. Asimetria dintre insurgenți și contra -insurgenti este
evidentă atât în ceea ce privește numărul de trupe cât și în ceea ce prive ște
tehnica din dotare, tacticile și procedurile folosite de cele două părți.

16 U.S. Government, Counterinsurgency guide, Bureau of Political -Military Affairs, 2009,
P. 6
17 S. Metz, D. Johnson, Asymmetry and U.S. Military Strategy: Definition, Background an d
Strategic Concepts , Washington, U.S. Army War College, 2001, p.5.
18A. Rațiu, Gestionarea dinamicii conflictelor asimetrice, Sibiu, Editura Academiei
Forțelor Terestre ,,Nicolae Bălcescu”, 2012 p. 10
19 Idem p.10

25 din 59
La nivel cantitativ, asimetria acțiunilor insurgente este evidențiată prin
disproporția care există între numărul de insurgenți și numărul de contra –
insurgenti, proporție care întotdeauna este în favoarea celor din urmă
La capitolul armament și tehnică din dotare, asimetria este reprezentată
de diferențele majore care există între cele două tabere. Dacă, contra –
insurgentii întotdeauna vor dispune de armament, echipament și tehn ica de
luptă performantă, insurgenții întotdeauna vor fi nevoiții să lupte cu mijloace
elementare, de multe ori fiind nevoiți să foloseasca arme mult depășite moral
și fizic.
O altă caracteristica a conflictelor asimetrice care se regăsește în cadrul
acțiunilor insurgente este exploatarea slăbiciunilor adversarului și obținerea
de efecte maxime din avantajele proprii. Astfel, în cazul insurgențiilor,
avantajele pe care acestea le dispun în fața contra -insurgentiilor sunt puține,
cele mai semnificative fiin d, mobilitatea și buna cunoaștere a terenului. De
aceea întotdeauna, insurgenții vor evita contactul direct cu forțele inamice,
vor folosi tactici de guerrilă și vor încerca să își atragă inamicii în zone mai
puțin cunoscute de aceștia în care ei vor putea folosi la maxim avantajele
terenului și mobilitatea de care dispun. Un exemplu în acest sens, este
reprezentat de conflictul ruso -afgan din perioada 1979 -1989, când mujaedini
(insurgenții afgani) au mutat câmpul de bătălie din oraș în munți, zonă total
necunoscută pentru sovietici, în care superioritatea cantitativă și tehnologică a
rușilor a fost anulată de catre insurgenți printr -o bună cunoaștere a terenului și
o mobilitate crescută.
Un ultim argument în vederea includerii insurgenței în cadrul
confli ctelor asimetrice îl constituie direcțiile de acțiune a celor două părți
implicate în conflict. Astfel, în cazul conflictelor convenționale, direcțiile
principale de acțiune sunt îndreptate direct împotriva adversarului pe când în
cazul insurgenței, direcț ia principală de acțiune pentru cele două părți o
constituie populația civilă. Succesul acțiunilor în cazul insurgenței și contra –
insurgentei, nu constă în distrugerea adverasrului ci în câștigarea suportului
populației, fapt ce va conduce implicit și la înfrângerea părții adverse.
Din analiza realizată mai sus rezultă ca acțiunile insurgente fac parte
din spectrul conflictelor asimetrice. Prin urmare, daca insurgența este un
conflict asimetric, rezultă ca și acțiunile care au drept scop înfrângerea
acestei, mai exact acțiunile de contra -insurgență, sunt incluse, la rândul lor, în
cadrul conflictelor asimetrice.
2.3. Ideologia și doctrinele insurgente
În secolul 20, insurgenții erau cel mai desea motivați de ideologiile
Marxiste, religioase, naționaliste sau o combinație dintre acestea. În general,
aceștia erau conduși de catre persoane cu o înaltă pregătire, mulți dintre ei
fiind considerați ca fiind parte din elita intelectualilor din țara respectivă.
Insurgenții moderni sunt mai degrabă parte a unei re țele complexe
formată din mai mulți actori asimetrici, fiecare cu obiective diferite. Cel puțin,

26 din 59
principalii membrii ai acestor rețele vor fi motivați de catre o ideologie (sau o
formă de ideologie), dar aceasta nu este necesar ca să se extindă asupra
întregii rețele. Insurgența modernă este caracterizată de următoarele lucruri20 :
a) carisma liderilor s -a dovedit de multe ori ca fiind mult mai importantă
decât ideologia în ceea ce privește convingerea oamenilor în a se alătura
mișcarii.
b) unii dintre insurgenți sunt mai degrabă interesați de recompensele
financiare decât de ideologie. Aceste lucruri se aplică în special în rândul
tinerilor care nu au nici un venit și sunt plătiți de câtre insurgenți pentru
desfășurarea de diferite activități criminale
c) în general, nevoile, problemele și lipsurile populației au puține legături cu
ideologia liderilor insurgenți, dar aceștia pot exploata aceste probleme
pentru a obține suportul populației.
d) chiar și lupatorii, simpatizanții, suporterii mișcarii care își justifica
acțiu nile prin discursurile și simbolurile generate de catre propaganda
insurgenților, de cele mai multe ori nu sunt convertiți în totalitate la
ideologia mișcarii.
e) aversiunea populației civile, care a apărut în timpul conflictelor armate,
atrocitățile și depos edarea, au constituit de cele mai multe ori motivațiile
care au condus la alăturarea acesteia la mișcarea insurgentă sau din contră
la sprijinirea guvernului21.
Conceptul de doctrină în ceea ce privește insurgența nu există propriu –
zis, deoarece fiecare m ișcare de acest fel este unică și nu urmează niște tipare
stricte. Totuși, de -a lungul timpului, teoareticienii militari au identificat trei
doctrine ale insurgenței ale caror principii se pot regăsii într -o oarecare
măsură în fiecare mișcare insurgentă în parte. Cele trei doctrine sunt: Doctrina
Comuniștilor Chinezi, Doctrina Comuniștilor Europeni și Doctrina capitalistă
(The Bourgeois -Nationalist pattern). Primele două doctrine se regăsesc în
special în mișcarile insurgente ale secolului XX pe când cea d e a treia se
regăsește în special în cadrul mișcărilor insurgente actuale.

Doctrina Comuniștilor Chinezi
Formula după care funcționează este următoarea22:
a) Clasa muncitoare trebuie să se unească cu toate celelalte clase, partide
politice, organizații și indivizi care se opun opresiunii imperialiștilor și
susținătorilor acestuia, astfel încât să creeze un front comun care să se
întindă pe întreg cuprinsul țării.
b) Preluarea conducerii în cadrul noii alianțe de catre Partidul Comunist
c) Consolidarea puterii Partidului Comunist(PC).

20 Ibidem p. 6
21 Ibidem p. 6
22 D. Galula, Counterinsurgency Warfare. Theory and Practice, Westport, Praeger
Security International, 2006 p.11

27 din 59
d) Formarea armatei populare aflată în subordinea directă a PC.

Doctrina Comuniștilor Europeni
Acest model , nu urmărește doar obținerea puterii ci și îndoctrinarea
populației23.
a) Crearea unui partid.
b) Crearea unui front comun.
c) Războiul de gherilă.
d) Mișcarea populară.
e) Anihilarea totală a oponenților și îndoctrinarea maselor.

Doctrina Capitalistă
Acest model se regăsește cel mai des în cadrul mișcărilor insurgente
actuale. Dacă la toate modele amintite mai sus, insurgenții la înc eput operează
într-un cadru legal, organizat, în ceea ce privește acest model, insurgenții încă
de la începutul mișcării se află în ilegalitate. Scopul mișcării este strict
obținerea puterii fără a se concentra și asupra etapei ce urmează după ce ajung
la putere (de cele mai multe ori se urmărește obținerea puterii la nivel local).
De asemenea, principala armă a acestora nu este propaganda și influențarea
maselor prin impunerea unei ideologii, ci violența24.
Primul pas: Desfășurarea de acțiuni teroriste a supra populației civile
La acest prim pas, scopul insurgenților este a cea de a creea o stare de
nesiguranță și frica în rândul populației civile prin acțiuni teroriste care nu
vizează un obiectiv anume ci doar creeare de victime. Prin urmare, populația
se va afla sub constanta amenințare a membriilor mișcarii și va refuza să
colaboreze cu contra -insurgenții de frica unor viitoare repercursiuni ale
teroriștilor25.
Al doilea pas: Desfășurarea de acțiuni teroriste cu un obiectiv precis
La acest al doliea pas, insurgenții vor desfășura acțiuni teroriste având
un scop precis, acestea fiind orientate în special împotriva susținătorilor părții
adverse, și împotriva liderilor locali. Prin eliminarea liderilor locali care intră
în contact direct cu populația, in surgenții vor crea dezordine, lucru ce le va
permite să obțină controlul asupra pouplației.
2.4. Factorii care asigură succesul acțiunilor insurgente
Acțiunile insurgente, întotdeauna vor pleca cu un mare dezavantaj față
de contra -insurgenții atunci cand vine vorba de pregătirea trupelor și dotarea
acestora, din această cauză, insurgenții vor fi nevoiți întotdeauna să ia în
considerare toți factorii care le pot asigura succesul acțiunilor. Dintre acești
factori, cei mai importanți sunt: cauza (ideea pe car e insurgenții o susțin),
slăbiciunile adversarului, condițiile geografice și suportul extern.

23 Ibidem p. 11
24 Ibidem p.12
25 Ibidem p.12

28 din 59
Din punct de vedere al contra -insurgenților, cunoașterea cauzelor care
asigură succesul acțiunilor insurgente reprezinta primul pas pe care aceștia îl
pot face în vederea combaterii acestei mișcări.
2.4.1. Cauza
De departe, cel mai important criteriu pentru asigurarea succesului
insurgenței îl constituie formularea și susținerea unei cauze. Cauza este cea
care va influența într -un mod major suportul pe care pop ulația îl acordă
acțiunii26.
Principalele caracteristici ale unei cauze sunt:
a) adaptarea la mediu . Orice cauză trebuie să fie adaptată mediului în care se
desfășoară, de exemplu, nu poți să ai drept cauză emanciparea unei
minorități precum cea maghiară, în tr-o regiune în care aceștia se găsesc
într-un număr foarte mic.
b) atragerea de susținător i. Cauză trebuie să atragă cât mai mulți susținători
fără să își creeze foarte mulți oponenți.
c) durată. Deoarece insurgența este o acțiune care se întinde pe o durată
lungă de timp, și cauza trebuie să fie una de durată.
d) identificarea mișcarii cu cauza. O mișcare de eliberare națională nu va
putea niciodată să aibă drept cauză unificarea tuturor popoarelor.
e) natura cauzei . În ceea ce privește natura cauzei, insurgenții au o paletă
largă de unde alege cu precizarea ca aceasta ar trebui să aibă și o tentă
politică și să facă o trimitere clară împotriva regimului, autorităților
regiunii/statului. Astfel cauzele pot fi economice: combaterea sărăciei și a
marilor proprietari de pământuri, sociale: drepturile și libertățile omului,
politice
2.4.2. Identificarea și folosirea slăbiciunilor adversarului
Să presupunem că un grup de insurgenți a găsit o cauză sau o serie de
cauze care să le asigure susținerea din partea populați ei, dar nu trebuie uitat că
aceștia pleaca de la zero. Insurgenții nu au tehnica, echipamentul și pregătirea
necesară pentru a putea purta de la început un război, pe când inamicul lor
dispune de toate capabilitățile necesare pentru ducerea unui asemenea
conflict.
De aceea următorul pas pe care insurgenții trebuie să îl facă d upă
alegerea unei cauze (sau a mai multor cauze) este reprezentat de identificarea
punctelor forte și a punctelor slabe ale adversarului. Astfel, insurgenții vor
putea identifica slăbiciunile și vulnerabilitățile regimului cu scopul de a se
folosi de ele p entru a slăbi puterea pe care o deține adversarul. Aceste
slăbiciuni pot fi reprezentate atât de tensiuni care există în cadrul regimului,
de suportul pe care regimul îl are din partea populație cât și de pregătirea și
dotarea trupelor în vederea desfășură rii acțiunilor de contra -insurgență27.

26 Ibidem p.30
27 Ibidem p.32

29 din 59
2.4.3. Condițiile geografice
Un alt factor foarte important în reușita unei acțiuni insurgente este
reprezentat de caracteristicile geografice. Astfel28:
a) locația unui stat. Daca un stat este izolat din cauza bariere lor naturale
(mare, munți înalți, deșert) sau este înconjurat de state care se opun
acțiunilor insurgente atunci acest gen de acțiuni este foarte puțin probabil
să reușească.
b) dimensiunile statului. Cu cât un stat este mai întins, cu atât este mai greu
de s tăpânit, prin urmare acest lucru facilitează apariția și dezvoltarea
acțiunilor insurgente
c) configurația statului. Cu cât un stat este mai ușor de compartimentat, cu
atât este mai greu ca insurgența să se dezvolte, deoarece insurgenții au
nevoie de multă li bertate de mișcare pentru a își putea asigura succesul
acțiunilor întreprinse. De exemplu, Indonesia nu este o țară foarte
puternică din punct de vedere militar, dar datorită configurației acesteia
(arhipeleag), guvernul indonesian a reușit cu succes să în frângă
rebeliuniile apărute.
d) vecinii. Reușita unei acțiuni insurgente, este condiționată în mare parte și
de vecinii statului respectiv. Faptul ca aceștia susțin sau combat acțiunile
insurgente va influența în mare măsură derularea evenimentelor ce vor
urma. De exemplu, în războiul dintre URSS și Afganistan, insurgenții
afgani au fost susținuți de catre Pakistan, fapt ce a dus la pierderea
războiului de catre URSS.
e) terenul. Cu cât este mai frământat și mai greu accesibil în special pentru un
număr mare de forțe cu atât este mai benefic pentru dezvoltarea acțiunilor
insurgente. De aceea, de a lungul timpului, acțiunile insurgente s -au
dezvoltat în regiuni greu accesibile pentru ca de abia mai apoi să înceapă
să se orienteze și catre zonele care nu le mai ofe ră o protecție naturală
foarte ridicată. Un exemplu în acest caz este reprezentat de catre Revoluția
din Cuba, condusă de Fidel Castro, care în prima parte a revoluției sale, s -a
adăpostit alături de trupele proprii în munții Sierra Maestra
f) clima. În gene ral, o climă grea ar trebui să îi avantajeze pe contra –
insurgenti deoarece se presupune ca aceștia sunt mai bine echipați și
pregătiți pentru a face față condiților climatice. Dar acest lucru nu este
general valabil și se aplica mai degrabă soldaților care provin din mediul
respectiv
g) populația. În ceea ce privește populația, problema este foarte asemănătoare
cu cea a terenului, adica, cu cât populația este mai mare cu atât este mai
greu de controlat. Un alt criteriu foarte important este densitatea populați ei
și raportul care este între populația care provine din mediul rural și din cel
urban. Cu cât densitatea este mai mică și populația locuiește predominant

28 Ibidem p.35

30 din 59
în zonele rurale cu atât este mai bine pentru insurgenți. Din această cauză,
în anumite țări precum Malaesia, sau Algeria o acțiune a contra –
insurgenților a constat în masarea populației, tocmai pentru a fi mai ușor
de controlat cu un număr mai mic de forțe.
h) economia. Economia este un alt factor foarte important. Cu cât o țară este
mai devzoltată economi c și nivelul de trăi este mai crescut,cu atât este mai
greu pentru insurgenți să porneasca o mișcare.
2.4.4. Suportul extern
Suportul extern are un impact major asupra modului în care se
desfășoară o revoltă. Și acesta este cu atât mai important și mai d ecisiv în
cazul statelor care au vecini alte state. De exemplu, în cazul revoluției
Cubaneze, suportul extern nu a jucat un rol atât de mare tocmai din cauza
poziționării geografice a țării dar nici nu trebuie exclus atunci când este
analizat acest conflic t, deoarece blocada instaurată de catre SUA s -a dovedit
că a jucat un rol important în înfrăngerea regimul condus de Fulgencio
Batista. Suportul extern, în multe cazuri este cel care decide dacă o acțiune
insurgentă va reuși sau nu. Probabil cel mai bun ex emplu este reprezentat de
războiul dintre URSS și Afganistan, unde insurgenții afgani au fost susținuți
de catre Pakistan și SUA, fapt ce a avut un rol major în pierderea conflictului
de catre URSS.
Suportul extern poate lua următoarele forme29:
a) suport m oral. Este reprezentat de susținerea de câtre alte state a cauzei
pentru care insurgenții luptă. În general, suportul moral se manifestă mai
mult prin declarații din partea celorlalte state, prin care acestea își arată
adeziunea față de cauza insurgențilo r, comunicate de presă. Propaganda
reprezinta instrumentul principal folosit de câtre susținători, aceasta fiind
orientată în special asupra populației, cu scopul câștigării suportului
acesteia.
b) suport politic. Se manifestă în special prin presiunea politi ca aplicată în
mod direct sau indirect asupra contra -insurgentilor
c) suport tehnic, în special prin dotarea insurgenților cu echipament, tehnică,
armament și antrenarea acestora în verderea utilizării acestora
d) suportul financiar, așa cum spune și denumirea s e referă la susținerea
financiară pe care alte state o oferă insurgenților.
e) suportul militar. De departe este cel mai important și în general cuprinde și
celelalte patru tipuri de suport enumerate mai sus. Cel mai actual exemplu
de suport militar acordat d e catre un stat sau o alianță unei acțiuni
insurgente este reprezentat de conflictul libian din 2011, unde statele
membre NATO au acordat un ajutor substanțial insurgenților care luptau
împotriva trupelor lui Muammar al -Gaddafi, inclusiv printr -o intervenț ie
armată pe calea aerului.

29 Ibidem p. 38

31 din 59
2.5. Tehniciile folosite de catre insurgenți pentru obținerea puterii
Persuasiunea, de cele mai multe ori implică promovarea ideologiei
insurgenților, dar pe lângă această mai poate include și alte activități precum
furni zarea de bani și servicii sociale de bază populației locale, controlul
teritorial sau chiar numirea unor membrii influenți ai populației locale în
poziții importante în cadrul organizației. În acest sens, insurgenții vor urmări
realizare de alianțe cu part idele politice, liderii de trib, grupările etnice sau
religioase, liderii locali, rețele de crimă oranizată și organizațile criminale
locale. Pentru aceasta, ei vor exploata tendințele locale (religioase, culturale,
politice), plângerile și nevoile populaț iei civile, și vor urmări manipularea
anumitor organizații locale (religioase, etnice, culturale) care se află într -o
strânsă legătură cu populația. . Aceste tendințe nu trebuie neapărat să fie într -o
strânsă conexiune cu ideologia liderilor insurgenți pe ntru a putea fi exploatate
de câtre aceștia în obținerea sprijinului populației. Propaganda este un
element -cheie al persuasiunii și este folosit la nivel local , regional, național și
de multe ori chiar la nivel internațional pentru a influența percepțiil e
potențialilor susținători, a liderilor de opinie, și chiar a anumitor adversari ai
regimului în favoarea insurgenților; de asemenea mai este folosită pentru
promovarea cauzei insurgenților și pentru diminuarea credibilității guvernului.
Mai precis, prop aganda poate fi folosită în vederea controlului comunității
locale, discreditării guvernului, și chiar pentru intensificarea tensiunilor între
stat și anumite grupări30.
Subversiunea este acțiunea folosită de insurgenți pentru a se infiltra,
manipula, sub mina și perturba instituțiile și organizațiile guvernamentale. În
același timp, insurgenții pot specula anumite tensiuni și probleme existente
între stat și unele structuri cum ar fi triburile locale, organizațiile criminale,
între stat și anumiți lider i politici, religioși care contestă autoritatea acestuia,
pentru a putea obține puterea în cadrul statului. În acest sens, insurgenții vor
încearca să elimine din cadrul structurilor de administrație, autoritățile locale.
În mod evident, aceste tehnici vor fi deosebit de eficiente în zonele în care
serviciile guvernamentale sunt slabe sau absente31.
Constrângerea, poate spori și uneori chiar înlocui persuasiunea ca
mijloc de obținerea a suportului populației (dar lucru acesta este legat într -o
mare măsură de abilitatea forțelor guvernamentale de a asigura protecția
populației). Insurgenții vor urmări să intimideze persoanele care susțin sau
colaborează cu guvernul și să forțeze liderii locali în a participa la conflict de
partea lor. Acest lucru de cele m ai multe ori presupune folosirea violenței
astfel:
a) insurgenții pot folosi violența pentru a îi intimida sau chiar elimina pe cei
care se opun scopurilor lor. De asemenea ei derulează atacuri împotriva

30 U.S. Government, Counterinsurgency guide , Bureau of Po litical -Military Affairs, 2009,
P. 9
31 Idem p.10

32 din 59
trupelor guvernului dar și asupra infrastructurii folo site de acesta cu scopul
de a scădea moralul, încrederea și capabilitățile guvernului și pentru a slăbi
autoritatea și controlul acestuia în zonele vizate.
b) efectele violenței sunt cu atât mai mari cu cât acțiunile de propagandă
reușesc să portretizeze guve rnul ca fiind slab și insurgenții ca fiind
puternici. Propaganda reprezintă de multe ori principalul motiv al violenței
insurgenților (pentru insurgenți, violența este o acțiune specifica
propagandei)
c) prin creerea unei atmosfere de insecuritate și violență , insurgenții sunt
capabilii să influențeze populația să îi susțină pentru obținerea puterii în
cadrul statului cu scopul ,,reinstaurării ordinii publice“32.

32 Ibidem p.10

33 din 59
CAPITOLUL 3
STUDIU DE CAZ : ANALIZA ASIMETRIEI
CONFRUNTĂRII DINTRE FORȚELE NAT O ȘI
GRUPĂRILE INSURGENTE ÎN AFGANISTAN

La 20 Decembrie 2001 , cea mai mare putere mondială, SUA alături de
aliații săi invadează Afganistanul având drept obiectiv lupta împotriva
terorismului. În acest c onflict , adversarii marilor puteri au fost și sunt grupări
insurgente cu o dotare slabă și o pregătire militară sumară, care acționează pe
teritoriul Afganistanului.
Acest conflict care la prima vedere par e o simplă formalitate pentru
marile puteri s -a dovedit ca fiind mult mai dificil și mai îndelungat decât s -ar
fi așteptat chiar și cel mai pesimist analist militar. Greș elile făcute de către
giganți i mondiali și lupta îndârjită a insurgenților afgani a u făcut ca invazia
din Afganistan să constituie cea mai mare provocare militară pentru SUA.
În acest capitol, s-a realizat un studiu de caz privind coflictul din
Afganistan cu scopul identificării principalelor greșeli comise de către statele
implicate care au condus la obținerea rezultatelor pre zentate mai sus .
Deoarece, în capitolul anterior am arătat că pentru studierea acestui fenomen
nu este necesar ă doar analiza tacticilor și strategiilor adoptate, ci analiza
tuturor factorilor care pot influența decisiv rezu ltatul operații lor, în acest
capitol am realizat analiza strategiil or aplicate de către SUA, a militarilor
acestui stat și a insurgenți lor. Realizarea unei analize mai amănunțite are drept
scop inclusiv identificarea greșelilor minore care cumulate au dus la eșecul
operațiilor .
3.1. Analiza geografică a Afganistanului
Afganistan (Republica Islamică Afghanistan) este un stat din Sudul
Asiei, cu o suprafață de 652 230 km2 și o populație de 29 835 392 locuitori
(în iulie 2011).
În ceea ce privește vecinii, la N -V se învecinează cu Pakistan, la S -E cu
Iran, la N cu Turkmenistan, Uzbekistan,Tajikistan și în NE cu China. Trebuie
remarcat faptul că această țară nu are ieșire la mare.
Capitala statului este Kabul (3,9 milioane), alte orașe importante fiind
Pul-e-Khomri, Kandahar, Herat , Mazar -i-Sharif, Kunduz, Jalalabad, Ghazni.
Din punct de vedere administrativ, Afganistanul este împărțit în 34 de
provincii (welayat): Badakhshan, Badghis, Baghlan, Balkh, Bamyan,
Daykundi, Farah, Faryab, Ghazni, Ghor, Helmand, Herat, Jowzjan, Kabul,
Kandahar, Kapisa, Khost, Kunar, Kunduz, Laghman, Logar, Nangarhar,
Nimroz, Nuristan, Paktika, Paktiya, Panjshir, Parwan, Samangan, Sar -e Pul,
Takhar, Uruzgan, Wardak, Zabul.
Limbile oficiale sunt afg ana, persana sau dari (vor bită de 50% din
populație) , paș to (vorbită de 35% din populație) la care se adaugă li mbi

34 din 59
altaice (în principal, uzbecă și turkmen ă) vorbite de 11% din populație și încă
30 de limbi minore (în special balochi și pasai). 33
3.1.1. Analiza teritoriului și a vecinilor
Supra fața Afganistanul ui este de 652 230 km2(din punct de vedere al
suprafeței, ocupă locul 41 în lume, teritoriul acestui stat fiind de două ori mai
întins decât cel al României: 238391 km²). În ceea ce privește poziționarea
geografică , la N -V se învecinează cu Pakistan, la S -E cu Iran, la N cu
Turkmenistan, Uzbekistan,Tajikistan și în NE cu China.
Suprafață mare a acestui stat, și relieful preponderent muntos, fac din
Afganistan o țară care avantajează dezvoltarea acțiunilor insurgente. Din
punct de vedere al acțiunilor de con tra-insurgenta, datorită întinderii foarte
mari și a reliefului acestea sunt foarte costisitoare și de lungă durată.
În ceea ce privește vecinii acestei țări, atitudinea acestora în legătură cu
organizațiile insurgente este una ostilă, dar acest lucru nu o prește aceste
organizații să desfasuare acțiuni și pe teritoriile statelor cu care se învecinează
Afganistanul. Talibanistan, este denumirea primită de către o regiune din
Munții Hindu Kush aflată pe teritoriile a două state: Afganistan și Pakistan,
cunosc ută la nivel mondial ca locul de proveniență a celor mai multe
organizații teroriste care acționează atât pe teritoriul acestor două state cât și
la nivel internațional, cea mai cunoscută fiind Al-Qaeda34. Amplasarea și
populația care locuiește în această z onă, fac din Talibanistan o regiune
propice pentru apariția și dezvoltarea organizațiilor insurgente. Titlul de ,,casă
a talibanilor“, este unul relativ recent și a fost influențat în mare parte de
existența taberelor organizate de către SUA și Pakistan cu scopul antrenării
mujahediniilor care luptau împotriva trupelor sovietice, în conflictul ruso-
afgan dintre anii 1979 -1989. La rândul lor, Turkmenistan,
Uzbekistan,Tajikistan sunt trei state apărute relativ recent, ca urmare a
destrămării URSS -ului, care î n momentul de față se află în curs de dezvoltare,
și a căror atitudine față de insurgenți este una ostilă, chiar dacă aceste țări au
decis să nu se implice activ în conflictul actual din Afganistan. Totuși
securitatea acestor granițe nu este pe deplin asig urată, cu atât mai mult dacă se
ia în considerare faptul că încă de la înființare, Tajikistanul s -a confruntat cu
un sângeros conflict civil care a durat 5 ani (1992 -1997).
În concluzie, se poate afirma că poziția geografică a Afganistanului este
unul din tre principalii factorii care a favorizat apariția și dezvoltarea acțiunilor
insurgente, în special prin existența regiunii ,,Talibanistan“.

33 http://www.jrsromania.org/DOCUMENTE/Afganistan .pdf Accesat în 03.06.2016
34 http://www.foreignpolicy.com/articles/2010/10/11/inside_talibanistan Accesat în
03.06.2016

35 din 59
3.1.2. Analiza reliefului

Fig. 1. Harta topografică a Afganistanului 35
Afganistanul este o țară fără ieșire la mare. Așa cum se observă din fig.
3.1. aproximativ 75% din suprafața țării este ocupată de către Munții Hindu
Kush, al doilea lanț muntos ca mărime din lume cu înălțimi care depășesc
6100 m înălțime. Restul suprafeței este ocupat în mare parte de câmp ii aride,
care f lanchează Munții Hindu Kush în nord, în v est și în sud. Podișul sud –
vestic este în mare parte pustiu, nelocuit, marea majoritatea a populației fiind
concentrată în văile fertile din jurul orașelor Ghiuri, Bamian și Jalabad. 36
Relieful predo minant muntos, reprezintă un mare dezavantaj în derularea
acțiunilor de contra -insurgenta, și un mare avantaj pentru insurgenți. În primul
rând, regiunile muntoase reprezintă un foarte bun adăpost pentru insurgenți, le
permite dezvoltarea de tabere izolate , greu de depistat și care oferă o protecție
sporită în special împotriva acțiunilor militare terestre. De asemenea, aceștia
pot controla punctele importante de trecere cu un număr redus de trupe, și pot
organiza atacuri pute rnice împotriva contra -insurgen ților, cu un număr scăzut
de oameni (regiunile montane sunt zone propice organizării de ambuscade).
Un alt avantaj pentru insurgenți este reprezentat de libertatea de mișcare
foarte mare pe care acest tip de relief le -o oferă acestora, în comparație cu cea
oferită contra -insurgentilor , datorită mobilității crescute a insurgenților, a

35 Ro.wikipedia.org/wiki/A fganistan Accesat în 03.06.2016
36 Ibidem

36 din 59
cunoașterii foarte bune a terenului și datorită protecției și mascării pe care
acest tip de ter en le conferă trupelor atât pe timpul acțiunilor de luptă cât și pe
timpul deplas ării. În c eea ce privește contra -insurgenț ii, încă de la început ei
pleacă cu un mare dezavantaj reprezentat de cunoașterea deficitară a terenului
în comparație cu insurgenții. În actualul conflict din Afganistan, relieful
acestei țări s -a dovedit că fiind un obstacol foarte mare pentru trupele
implicate în lupta contra insurgenților. În acest conflict , majoritatea
confruntărilor au fost în teren muntos, teren care le -a permis insurgenților să
compenseze dezavantajul tehnologic printr -o bună cunoaștere a t erenului și o
mobilitate sporită.
3.1.3. Analiza populației și a culturii
Afganistanul prezintă un amestec bogat de etni și triburi, atfel:
a) Paștuni: 42% , sunt musulmani suniți; concentrați în provinciile Nangrahar
și Pakhtya;
b) Tajiki: 27%, majoritatea su nt musulmani șiiți, iranieni la origine care
vorbesc o formă de limbă persană întâlnită în estul Iranului; locuiesc în
provinciile Kabul și Herat, în partea de nord a muntiilor Hindu Kush și la
granița iraniană;
c) Hazara: 9%, sunt musulmani șiiți , ceea ce l e-a atras multe pe rsecuții sub
conducerea talibană ; provin din mongoli, vorbesc un dialect persan cu
multe cuvinte turcești; mulți locuiesc în regiunea Hazarajat;
d) Uzbeki: 9%, sunt musulmani șiiți; trăiesc în partea de nord și vorbesc un
dialect al limbii turce;
e) Turkmeni: 3% din populație;
f) Baloch: 2% ; sunt păstori nomazi, vorbesc o limbă de origine iraniană;37
Din punct de vedere al acțiunilor de contra -insurgenta, cu cât un stat
prezintă un amestec mai bogat de etni și triburi, cu atât el este mai greu de
controlat. De asemenea, în cazul statelor în care nu există o n aționalitate
majoritară, riscurile apariției unor mișcări de eliberare națională sunt foarte
mari, la fel de ridicat e fiind și riscurile apariției unor conflicte între e tniile
existente î n țara respectivă. Această slăbiciune este exploatată la maxim de
către insurgenți, cu atât mai mult atunci când scopul insurgentiilor nu este
acela de a obține puterea în stat ci de a obține puterea într -o anumită regiune.
Acest fenomen se întâmplă la mom entul actual în Afganistan. Datorită
numărului mare de etnii, a conflictelor care apar între acestea și a obiectivelor
urmărite de către insurgenți, este foarte greu de aplicat o doctrină de contra –
insurgență pe întreg teritoriul țării. Prin urmare, în fie care regiune trebuie
aplicată o tactică diferită, adaptată la mediul respectiv, acțiune ce necesită o
atentă analiză a culturii respectivei regiuni, a populației, a limbii și nu în
ultimul rând al obiceiurilor și tradițiilor. Toate aceste acțiuni, necesită foarte

37 http://www.jrsromania.org/DOCUMENTE/Afganistan.pdf Accesat în 04.06.2016

37 din 59
mult timp, timp care în cazul acțiunilor de contra -insurgenta, întotdeauna este
de partea insurgenților.
În ceea ce priveste cultura, aceasta este una dintre cele mai importante
componente atunci când se realizează analiza militară a Afganistanul ui. De a
lungul timpului, principalul obstacol în fața statelor care și -au dorit să
cucerească această țară nu a f ost nicidecum puterea militară , relieful sau clima
ci locuitorii acestei țări și cultura lor.
Populația acestei țări este majoritar nomadă, cu o organizare tribală,
fiecare regiune a țării având o cultură și tradiție proprie cea ce face din
Afganistan un stat multi -cultural și multi -lingvistic. În partea de sud și în cea
de est stilul de viață al locuitorilor este în concordanță cu cultura Paștu nă,
respectând Pashtunwali -un cod etic preistoric transmis pe cale orală din
generație în generație. De asemenea, mulți locuitori ai țării care nu sunt de
origine paștună dar care locuiesc în preajma acestora au adoptat și ei
Pashtunwali, proces cunoscut sub denumirea de paștunizare.38 Cele 4
elemente cheie ale acestui cod etic sunt: curajul (tora), răzbunarea (badal),
ospitalitatea (melmestia) și generozitatea.39
Per ansamblu, cultura afgană se caracterizează prin mândrie, onoare și
mai presus de orice re spectarea religiei și a independenț ei. Prin independență,
nu se face referire la independența de stat ci la independența individului și la
cea a tribului din care acesta face parte. La o analiză mai amănunțită, se poate
observa foarte clar, că în cazul Afg anistanului nu se poate vorbi despe
identitate națională, ci despre indentitate tribală , deoarece locuitorii țării sunt
mult mai atașați de tribul din care fac parte decât de țara lor. Chiar dacă în
majoritatea cazurilor, adeziunea scăzută a populației faț ă de stat a dus la
cucerirea sau dispariția țării respective, în cazul Afganistanului, tocmai
această caracteristică a contribuit la netransformarea acestei țări într -o regiune
a unui imperiu.
În ceea ce privește contra -insurgenta, organizarea populației î n triburi,
codul etic Pashtunwali și cultura caracterizată prin mândrie, onoare și
independență constituie niște obstacole care de alungul timpului s -au dovedit
ca fiind mult prea dificil de înlăturat. Astfel, caracterul idiosincratic al
acțiunilor de cont ra-insurgență se evidențiază cel mai bine în cazul
Afganistanului deoarece trupele COIN sunt nevoite să lucreze cu fiecare trib,
cu fiecare individ în parte într -un mod special, lucru care se dovedește a fi
foarte anevoios și care solicita o mare cantitate de resurse și timp. Totuși,
acest lucru nu ar fi chiar așa de dificil dacă nu ar interveni încă o problemă:
conflictele armate dintre triburi. Conceptul de mândrie, onoare este larg
răspândit în cadrul triburilor afgane, și orice lucru care încalcă câtuși de puțin
onoarea tribului său a persoanei trebuie pedepsit, răzbunat, și acest lucru de

38 B. Erinn (2003). Afghanistan: The land . St. Catharines, Crabtree Publishing Company,
2003 p. 32.
39 en.wikipedia.org/wiki/Pashtunwali Acce sat la : 04.06.2016

38 din 59
cele mai multe ori s e rezolvă printr -un conflict armat. Prin urmare conflictele
de orice natură dintre triburi sunt destul de frecvente, și acest lucru se reflectă
într-un mod negativ asupra acțiunilor COIN , prin faptul că atunci când
contrainsurgentii colaborează cu un trib sunt șanse foarte mari ca tribul advers
să se alăture mișcării de insurgență. Astfel, pe lângă acțiunile standard de
contra -insurgență, în cazul Af ganistanului trebuie duse și acțiuni cu scopul
medierii conflictelor dintre triburi, acțiuni greu de îndeplinit atunci când
intervine onoarea și mândria.
3.1.4. Analiza sectorului economic , al educației și sănătății
Economia, sănătatea și educația sunt tr ei capitole la care Afganistanul stă
foarte prost și care reprezintă avantaje și dezavantaje atât pentru insurgenț i cât
și pentru contra -insurgenț i. Conform Indexului Uman de Dezvoltare (Human
Development Index), Afganistanul se află pe locul 15 în topul ț ărilor cu cea
mai slabă dezvoltare. Atât educația cât și sănătatea sunt două capitole la care
această țară are foarte mari deficiențe.
Astfel, la capitolul sănătate, speranța medie de viață a unui afgan este de
aproximativ 60 ani (pentru ambele sexe). În ceea ce privește natalitatea,
Afganistanul se află pe locul 9 în lume în ceea ce privește rata natalității,
estimându -se că în medie, fiecare femeie naște 6 copii ( mai exact 5,64
copii/femeie), însă în același timp, această țară are și una dintre cele mai mare
rate ale mortalității infantile (copii care mor sub vârsta de un an) astfel în
2012 această a fost de 119,41 decese la 1 000 de copii cu vârsta sub un an. De
asemenea se estimează că unul din zece copii mor înainte de a atinge vârsta de
5 ani. 40 O altă problemă , o reprezintă numărul persoanelor cu dizabilității
care se află în jurul cifrei de un milion de persoane , dintre aceștia aproximativ
80000 și -au pierdut unul sau mai multe membre ca urmare a declanșării
dispozitivelor explozive improvizate ( IED)
Problemele din domeniul sănătății, reprezintă mai degrabă un atu pentru
contra -insurgenti decât un dezavantaj. Astfel, prin investițiile care se fac în
acest domeniu, se obține sprijinul și încrederea populației în defavoarea
insurgenților. Un exemplu foa rte bun în acest sens este reprezentat de f aptul
că în 2006, 60% din popul ație locuia la mai puțin de 2 ore de mers de cel mai
important spital, în condițiile în care în 2002 acest procent era de numai 9%.41
În ceea ce privește educația, aceasta este una dintre marile probleme cu
care trupele ISAF s -au confruntat încă de la început. Conform studiilor
efectuate de către armata americană la începutul anului 2011, 86% din
populația afgană era analfabetă. Conform aceluiași studiu, obiectivele trupelor
pentru anul respectiv, în ceea ce priveșt e rata de analfabeți a fost scăd erea
procentului de la 86% la 72 %, și o creștere a ratei de alfabetizare în cadrul

40 http://www.bbc.co.uk/news/world -asia-15942940 Accesat în 04.06.2016
41 http://news.yahoo.com/childbirth -maternal -health -improve -afghanistan -160657704.html
Accesat în 04.06.2016

39 din 59
trupelor de securitate afgane până la 50%, în acest sens fiind angajați peste
2600 de profesori.42
Rolul e ducației în cadrul acțiunilor de contra -insurgenta este foarte
mare. Astfel, un nivel de educație scăzut în rândul populației, reprezintă un
avantaj foarte mare pentru insurgenți, deoarece marea majoritate a luptătorilor
din aceste organizații (cu excepția liderilor) sunt persoane cu o educație
sumară sau de cele mai multe ori fără educație. În ceea ce prive ște trupele de
contra -insurgență , educația , alături de sănătate reprezintă domeniul în care
trebuie făcute cele mai mari investiții, deoarece creșterea nivelului de educație
are efecte atât pe termen scurt cât și pe termen scurt. Astfel, pe termen scurt,
creșterea nivelului de educație a populației duce la îmbunătățirea re lațiilor
dintre contra -insurgenț i și populația locală, dar efectele cele mai importa nte
sunt cele pe termen lung și acestea sunt: creșterea controlului statului asupra
populației civile, diminuarea acțiunilor insurgente, creșterea stabilității și
securității în cadrul regiunii/statului. Prin urmare, investițiile majore făcute în
educație de către trupele coaliției, nu sunt altceva decât parte din planul de
măsuri ce urmărește eliminarea insurgenței și creșterea securității
Afganistanului
La capitolul economie , Afganistanul se numără printre cele mai sărace
state de pe glob. În 2012, produs ul intern brut al acestui stat a fost de
34.000.000.000$ ceea ce face ca la o populație de 31.108.077 de locuitori,
PIB-ul pe cap de locuitor să fie de aproximativ 1.100$ (ca o comparație PIB –
ul pe cap de locuitor în România este de 16.518 $). Aproximativ 35 % din
populație nu are un loc de muncă și cam același procent este și în cazul
persoanelor care trăiesc sub nivelul sărăciei. Conform unui raport din 2009
aproxi mativ 42% din populație trăiesc cu mai puțin de 1$ pe zi 43. Toate
aceste probleme nu reprez intă decât un mare avantaj pentru insurgenți,
deoarece o populație săracă reprezintă o sursă ieftină de luptători, și de
asemenea, sărăcia reprezintă unul dintre principalii factori care duc la apariția
și dezvoltarea acțiunilor insurgente.
La o analiză as upra mișcărilor de insurgență care au apărut de a lungul
timpului în diferite state, se observă că principalii factori care au dus la
apariția și dezvoltarea acestor acțiuni au fost d e natură socială (nivelul de tra i
foarte scăzut, lipsa educației, sănătat ea precară) și economică. Prin urmare
cele trei domenii analizate mai sus au o importanță deosebită în ceea ce
privește apariția și dezvoltarea mișcării insurgente din Afganistan și
reprezintă trei domenii imp ortante pe care contra -insurgenț ii trebuie să î și
concentreze eforturile.

42 http://www.army.mil/article/59541/Rising_literacy_in_Afg hanistan_ensures_transition
Accesat în 04.06.2016
43 En.wikipedia.org/wiki/Afghanistan Accesat la 04.06.2016

40 din 59
3.2. Analiza intervenției NATO în Afganistan
În urma atacului terorist de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite
ale Americii, președintele SUA din aceea perioadă, George Walker Bush, a
acuzat guvernul taliban care se află la conducerea Afganistanului de susținere
organizațiilor teroriste, și în special a organizației teroriste Al -Qaeda
(răspunzătoare pentru atacurile din 11 septembrie 2001). Guvernul taliban a
negat aceste afirmații și în plus nu a acceptat să îl predea pe Osama Bin Laden
(liderul Al -Qaeda) guvernului american. Acest lucru a reprezentat unul dintre
motivele principale pentru începerea războiului la care se mai adaugă
susținerea organizațiilor teroriste de către guvernul taliban și regimul autoritar
din Afga nistan.
Prin urmare, la 7 octombrie 2001 SUA alături de Marea Britanie au
lansat operațiunea Enduring Freedom în Afganistan ce avea dre pt obiective
înlăturarea regimului taliban, instaurarea unui regim democratic și eliminarea
organizațiilor ter oriste de p e teritoriul afgan ( cu prioritate asupra Al -Qaeda).44
La 20 decembrie 2001, ONU (Organizația Națiunilor Unite) a decis
înființarea Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate (ISAF –
International Security Assistance Force) care se află sub conducere a NATO și
are dre pt misiune asigurarea securității Afganistanului și lupta împotriva
insurgenților. Membrii ISAF sunt: SUA, Regatul Unit, Canada, Australia,
Noua Zeelandă, Germania, Franța, Ungaria, Italia, Spania, Turcia, Polonia,
Portugalia, Romania, Cr oația,Georgia, Danemarca, Belgia, Cehia, Norvegia,
Bulgaria, Coreea Sud, Slovacia, Albania, Azerbaidjan, Slovenia, Singapore, și
El Salvador.
Prima parte a invaziei Afganistanului a avut drept obeictive principale
ocuparea celor mai importante orașe și di strugerea grupărilor teroriste. A stfel,
în perioada noiembrie -decembrie 2001, trupele americane și britanice au
cucerit și ocupat orașele Mazar -i Sharif, Kabul, Kunduz, Kandahar. O dată
îndeplinite aceste obiective, s -a trecut la a doua parte a planului și anume
eliminarea grupărilor teroriste de pe teritoriul Afganistanului și capturarea lui
Osama bin Laden, liderul grupări teroriste Al -Qaeda. Zona vizată de către
trupele americane și britanice era Tora -Bora – un sistem complex de peșteri
aflat în Munții Al bi din estul țării. Aceste peșteri erau folosite de către
membrii grupării teroriste Al -Qaeda ca loc de adăpost și de antrenament.
Datorită fizionamiei terenului, a sistemulului complex de peșteri, și a
numărului mare de teroriști, această operațiune a nec esitat un efort militar și
economic substanțial, dar care a avut drept rezultat alungarea teroriștilor din
această zonă și uciderea a peste 200 dintre aceștia, în rândul coaliției
neînregistrându -se pierderi de vieți omenești.

44 http://en.wikipedia.org/wiki/War_in_Afghanistan_(2001%E2%80%93present) Accesat
în 06.06.2016

41 din 59
O dată cu terminarea acestei prime părți, s -a trecut la a a doua etapă a
conflictului și anume: lupta împotriva insurgenților.
În această etapă a conflictului, trupelor americane și briatanice li s -au
adăugat trupele ISAF, misiunea principală a acestora fiind aceea de a asigura
secur itatea și de a ajuta la reconstrucția Afganistanului. Forțele coaliției și -au
stabilit principalele baze de operații la Baza aeriană Bagram, aflată în nordul
Kabulului și pe aeroportul din Kandahar.
În ceea ce privește insurgenții, aceștia au început să a tace bazele și
patrulele Coaliției. Tacticile folosite de aceștia, erau tactici specifice guerrilei,
cunoscute și sub denumirea de ,,Lovește și fugi (Hit and run)”, ceea ce
înseamnă că insurgenții desfășurau atacuri scurte asupra forțelor coaliției și
apoi se retrăgeau pentru a evita contactul direct cu acestea. De asemenea au
început să folosească pe scară largă dispozitivele explozive improvizate
(D.E.I.). Aceste D.E.I -uri reprezintă pentru insurgenți o alternativă ieftină și
foarte eficientă la minele c onvenționale (mult mai costisitoare și mai greu de
procurat).
În scopul înfrângerii grupărilor talibane de pe teritoriul Afganistanului,
trupele coaliției alături de Forțele Afgane, au desfășurat operațiunea
Anaconda (2002). Ca urmare a acestei operațiunii , talibanii au fost nevoiți să
se retragă în munții din partea de sud a țării, unde au început să organizeze
mișcarea de insurgență. Totuși, această operațiune nu a avut efectul scontat și
anume reducerea atacurilor insurgente împotriva trupelor coaliției, ci din
contră, începând cu anul 2003 atacurile asupra forțelor ISAF au cunoscut o
creștere alarmantă, fapt evidențiat în special prin numărul de victime în rândul
acestora care a crescut în fiecare an ajungând ca în 2010 numărul acestora să
fie de 711 mor ți, în condițiile în care în 2003 a fost de 58 de morți45
Un lucru care trebuie reamrcat în cazul acestie a doua faze o cons tituie
durata de timp. Această fază a început în ianuarie 2002 și s -a terminat de abia
în 2010. Operațiunea Anaconda, nu a fost sigu ră operațiune majoră a forțelor
coaliției, acestea desfășurând încă două ofensive majore împotriva
insurgenților: prima în 2007 și a doua în 2010. Totuși, în ciuda eforturilor
depuse, nu s -au observat schimbări majore în ceea ce privește securitatea
Afgani stanului.
A treia etapă a conflictului este reprezentată de adoptarea doct rinei de
contra -insurgență (COIN) elaborată de către generalul american David
Petraeus, și de începerea pregătirii retragerii forțelor ISAF de pe teritoriul
Afganistanului. Această a treia fază este încă în desfășurare la momentul
actual.

45 http://www.statista.com/statistics/262894/western -coalition -soldiers -killed -in-
afghanistan/ Accesat în 06.06.2016

42 din 59
Doctrina Petraeus are la bază următoarea expresie: ,,clear, hold, build
(curăță, menține și construiește)”46. Mai exact, această doctrină urmărește
eliminarea insurgenților dintr -o anumită zonă, menți nerea sub controlul
forțelor COIN a zonei și începerea reconstrucției. Diferența fundamentală
între doctrina folosită de către trupele ISAF din Afganistan până în 2010 și
Doctrina elaborată de generalul Petraeus constă în direcția principală de efort,
și anume, până în 2010 direcția principală de efort o constituia eliminarea
insurgentiilor, însă, o dată cu adoptarea acestei doctrine, direcția principală de
efort o constituie obținerea sprijinului populației civile. 47
Inițial, această doctrină a fost elabo rată pentru conflictul din Irak, dar
datorită succesului obținut, ea a fost extinsă și pentru Afganistan. În ambele
țări, aplicarea acestei doctrine a presupus creșterea numărului de forțe
implicate. De asemenea, pentru a putea obține sprijinul populației civile,
trupele au fost nevoite să intre în contact mult mai des cu aceasta, fapt ce i -a
făcut pe militari să fie mult mai expuși în cazul în care erau atacați.
Contrar așteptărilor, în ambele țări, prima consecință a aplicării acestei
noi doctrine nu a f ost scăderea numărului de morți ci din contră creșterea
numărului. Atât în Irak cât și în Afganistan anul implementării acestei
doctrine a fost anul în care s -au înregistrat cele mai multe victime. Astfel, în
Irak doctrina a fost aplicată în 2007, an în ca re numărul victimelor a atins
pragul maxim și anume 961 de morți. Același lucru s -a întâmplat și în cazul
Afganistanului, unde anul aplicării acestei doctrine – 2010, a fost cel mai
sângeros an din istoria conflictului: 711morti.48 Acest lucru se poate obse rva
și în cele două tabele prezentate mai jos:

Tabel 1. Statistica soldaților uciși în Războiul din Irak49

46http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/doctrina -%E2%80%98clear –hold–
build%E2%80%99 -din-irak–aplicata -in-afganistan -177491 Accesat în 06.06.2016
47 Idem
48 http://icasualties.o rg/ Accesat în 06.06.2016
49 Idem Anul SUA Marea Britanie Alte State Total
2003 486 53 41 580
2004 849 22 35 906
2005 846 23 28 897
2006 823 29 21 873
2007 904 47 10 961
2008 314 4 4 322
2009 149 1 0 150
2010 60 0 0 60
2011 54 0 0 54
2012 1 0 0 1
Total 4486 179 139 4804

43 din 59
Anul SUA Marea Britanie Alte state Total
2001 12 0 0 12
2002 49 3 18 70
2003 48 0 10 58
2004 52 1 7 60
2005 99 1 31 131
2006 98 39 54 191
2007 117 42 73 232
2008 155 51 89 295
2009 317 108 96 521
2010 499 103 109 711
2011 418 46 102 566
2012 310 44 48 402
2013 127 9 24 160
2014 34 6 5 45
Total 2335 453 666 3454
Tabel 2. Statistica soldaților uciși în Războiul din Afganistan50

Creșterea numărului de victime în anul implementării doctrinei nu
înseamnă că aceasta a eșuat , ci este o consecință a creșterii numărului de trupe
angajate în cadrul ope ratiuniilor de contra -insurgență și a creșterii expunerii la
care militarii se supun ca ur mare a intrării acestora în contact direct cu
populația civilă. Însă, în ambele tabele se observă faptul că în anii care au
urmat s -a constatat o scădere drastică a numărului de victime, fapt ce
demonstrează că doctrina elaborată de Petraeus a avut succes.
De asemenea, începerea pregătirilor pentru retragerea forțelor ISAF de
pe teritoriul Afganistanului, nu reprezintă un eșec în ceea ce privește lupta
împotriva insurgenței, ci constituie un demers normal în ceea ce privește
continuarea acțiunilor de contra -insurgenta. Astfel, unul dintre paradoxurile
COIN este acela că ,, dacă națiunea gazdă face ceva acceptabil îi mult mai
bine decât dacă ceilalți fac ceva foarte bine”51,prin urmare, la momentul
actual se încearcă ca prin retragerea ISAF și transferul respon sbilitatiilor către
Armata Națională Afgană (ANA) să se continue acțiunile de contra –
insurgenta, dar de data acesta ele să fie conduse de către națiunea gazdă.

50 Ibidem
51 Headquarter department of the army, FM 3 -24. Counterinsurgncy , Washington DC,
2006, p. 40

44 din 59
3.3. Analiza comparativă a militarul ui din Forța ISAF și a
insurgen tului
În războiul conve nțional, importanța soldatului stă în umbra grupului din
care face parte, și nu atât de mult în pregă tirea și dotare pe care o are ( de
multe ori dacă grupul este bine pregătit, faptul că în cadrul lui există anumiți
indivizi care nu se ridică la nivelul co lectivului, nu reprezintă un impediment
foarte mare). Bineînțeles, lucrul acesta nu atrage după sine și faptul că dotarea
și pregătirea individuală trebuie neglijată. În opoziție cu războiul
convențional, în cadrul operațiilor de contra -insurgență, valoare a grupului este
dată de cel mai slab militar, și nu de puține ori, deciziile luate la nivel
individual au un efect asupra î ntregului grup. Contra -insurgenț a, presupune
înainte de o bună pregătire a grupului, o bună pregătire a individului.
Instruirea clasi că a militarilor în vederea pregătirii acestora pentru un
confli ct convențional, s -a dovedit de -alungul timpului ca fiind o meteahnă
greu de înlăturat atunci când a venit vorba despre antrenarea trupelor în
vederea participării acestora la operațiuni de co ntra-insurgență ( bineînțeles,
asta în cazul în care comandanții au înțeles natura conflictului la care vor
participa, și nu l -au tratat ca fiind unul convențional). Și acest lucru nu s -a
întâmplat doar în cazul statelor mici și mijlocii, ci chiar și cele mai mari puteri
mondiale (SUA și Rusia) la momentul când s -au confruntat cu un asemenea
conflict, în loc să încerce să își modeleze pregătirea militară după modul de
desfășurarea al acestuia, au încercat să modeleze conflictul după modul lor de
pregătirea , și o greșeală mai mare nici că au putut face.
Încă din prima parte a lucrării, am scos în evidență, rolul și importanța pe
care individul o are în cadrul operaților de contra -insurgență . În acest capitol,
voi contura imaginea soldatului american, partcip ant la operații de contra –
insurgenta pe meleagurile afgane și imaginea insurgenților.
3.3.1. Recrutare a
În ceea ce privește recrutarea soldaților pentru co nflictul actual din
Afganistan, toți participanții la operațiile COIN sunt militari profesioniști,
special antrenați pentru așa ceva.
Importanța modului de recrutare a militarilor în cazul operațiilor de tip
COIN este foarte importantă tocmai datorită complexității acestor operațiuni.
Contra -insurgenț a, în comparație cu un conflict convențional, pe lâng ă
pregătirea militară de bază a militarilor, presupune și o pregătire de
specialitate în vederea desfășurării acestui gen de operații. Prin urmare, în
cazul pregătirii soldaților veniți pe bază de conscripție, aceasta este mult mai
dificilă în special dato rită faptului că aceștia pleacă de la zero cu pregătirea
militară, și într -un timp foarte scurt ei sunt nevoiți să se formeze pe două
planuri: militar și contra -insurgent. Un alt factor foarte important este
reprezentat de abilitățile și aptitudinile pe c are militarii le dețin. În cazul
militarilor profesioniști acestea sunt cu mult mai dezvoltate decât în cazul
celor care desfășoară stagiul militar obligatoriu, datorită faptului că cei dintâi

45 din 59
pentru a fi admiși în cadrul armatei trebuie să treacă o serie de teste medicale,
psihologice și fizice.
Un al doilea lucru în ceea ce privește recrutarea, este reprezentat de
modul în care soldații aleg să participe la operațiile de contra -insurgenta. În
cazul conflictului actual din Afganistan , majoritatea militari lor participă fie
pe bază de voluntariat, fie ca urmare a faptului că unitatea la care este încadrat
a primit misiunea să part icipe la acest gen de operații .
Modul în care militarul a junge să participe la acțiuni de tip COIN este
foarte important, deoarec e dacă alege voluntar să participe la acest gen de
operații atunci și pregătirea inițială a acestuia și mai apoi modul în care își
îndeplinește sarcinile și misiunile car e îi revin sunt mult superioare față de
unul care a fost obligat să participe. De asem enea, intervine și partea
psihologică, impactul psihologic atunci când acesta ajunge în teatrul de
operații este mult mai mic pentru un soldat venit pe bază de voluntariat decât
pentru unul care a fost obligat.
3.3.2. Instrucția
În ceea ce privește pregă tirea militarilor pentru participarea acestora la
conflictul actual din Afganistan, înainte de trimiterea în teatrul de operații, ei
parcurc o perioadă de pregătire inițială întinsă pe parcursul a 6 luni. Chiar
dacă perioada de timp alocată pregătirii sold aților este similară cu cea din ani
anii ’80, diferență esențială constă în nivelul inițial de pregătire a militarilor.
În acest caz , pregătirea este orientată strict în vederea desfășurării misiunilor
ce îi vor fi încredințate, fără a se mai focaliza și p e instrucția de bază, pe care
militarul o are deja. Acest lucru reprezintă un avantaj major deoarece, în
această perioadă de 6 luni, militarul se va pregăti strict în vederea participării
la operații de contra -insurgenta, astfel încât, în momentul în care el va ajunge
la fața locului, va știi ce trebuie să facă.
3.3.3.Pregătirea psihologică
Chiar dacă pregătirea pshihologica a militarului intră la partea de
instrucție, eu am considerat că acest lucru trebuie tratat de separat, tocmai
datorită importanțe i și complexității subiectului.
În ceea ce privește pregătirea psihologică a militarilor, am ales să studiez
un anumit domeniu aparent lipsit de importanță, dar care relevă foarte mult
starea psihică a militarului, mai precis, modul în care soldatul își nu mește
adversarul. Chiar dacă la prima vedere, acest amănunt pare lipsit de
importanță, la o privire mai atentă, ne dăm seama că modul în care soldatul își
numește inamicul, scoate în evidență imaginea pe care militarul o are despre
acesta, imagine care are o mare influență asupra psihicului. Dacă soldatul își
creează o imagine falsă despre inamic, atunci și modul în care el va acționa va
fi unul greșit, cu atât mai mult atunci când vine vorba despre un inamic care
iese din tiparul standard conferit combatan tului convențional. Pentru a susține
această idee, voi prezenta modul în care soldații îi numeau pe insurgenți în

46 din 59
războiul din Afganistan și modul în care acest lucru a influențat atitudinea
militarilor față de inamic.
În ceea ce privește conflictul actual din Afganistan, se observă două
etape distincte în ceea ce privește denumirile atribuite inamicilor. În prima
perioadă, cea caracterizată mai de grabă de un puternic spirit beligerant, în
care acțiunile de contra -insurgenta erau oarecum neglijate, inamicu l era numit
,,terorist “ și , ,taliban “, dar o dată cu schimbarea strategiei din Afganistan și a
conștientizării operațiunilor COIN s -a schimbat și denumirea dată inamicului
în ,,insurgent “. În ceea ce privește denumiriile din prima perioadă, atât cea
de,,terorist “ cât și cea de , ,taliban “ creează inamicului o imaginate de om
crud, lipsit de cultură și de sentimente a cărui scop nu este altul decât acela de
a omora oameni deci, prin urmare și atitudinea pe care militarii o aveau față
de ei era aceea că trebui e să îi omoare. În ceea ce privește a doua perioadă din
Afganistan, se observă și o schimbare a percepției militarilor cu privire la
imaginea inamicului. Insurgentul nu mai este văzut că o persoană crudă, a
cărui unic scop este acela de a ucide oameni ci mai de grabă ca un combatant
relativ pregătit care la rândul lui urmărește prin acțiunile care le întreprinde să
atingă anumite obiective. Imaginea de om crud a fost ușor eliminată,
ajungându -se la o imagine mai umană a acestuia, scopul principal al soldaț ilor
acuma fiind de a îi împiedică să opereze, și nu de a îi ucide. Din punctul meu
de vedere, percepția actuală în ceea ce privește inamicul este cea mai corectă
și mai apropiată de realitate, argumentul principal fiind reprezentat de faptul
că datorită p rogreselor făcute în conflictul din Afganistan (în special în cea de
a treia parte a conflictului), în perioada imediat următoare se dorește
retragerea trupelor coaliției de pe teritoriul acestui stat.
3.3.4.Echipa mentul
În cadrul operaților de contra -insurgență , dotarea militarilor ocupă un loc
foarte important. Primul lucru de care trebuie ținut seama atunci când vine
vorba de dotarea unui soldat pentru o operațiune de tip COIN nu este puterea
de foc a acestuia ci mobilitatea. Atunci când lupți cu un ina mic foarte mobil,
asigurarea mobilității trupelor proprii trece pe locul întâi înaintea puterii de
foc, deoarece degeaba ai capacitățile necesare pentru neutralizarea prin foc a
inamicului dacă nu reușești să îl ai în vizor. După mobilitate urmează în
ordine puterea de foc, comunicatiiile, protecția individuală, și de abia undeva
în spate vin și resursele necesare soldatului pentru a lupta o perioadă cât mai
îndelungată.
În conflictele din Afganistan, pentru a mari mobilitatea trupelor și pentru
a evi ta că soldatul să fie nevoit să transporte asupra să o cantitate mare de
materiale ci doar cele necesare îndeplinirii misiunii, s -a trecut la construirea
bazelor de operații înaintate (FOB). Aceste FOB -uri le permite militarilor ca
pe timpul misiunilor să ia strict materialele necesare, restul echipamentului
fiind lăsat în bază. De asemenea aprovizionarea cu hrana, echipamente și

47 din 59
muniție este mult ușurată, militarul ne mai fiind nevoit să se deplaseze în baza
principală pentru asigurarea logisticii.
3.3.5. Condițiile de trai ale militarilor
În ceea ce privește condițiile de trai ale militarilor care fac parte din
forțele ISAF, acestea diferă foarte multă de la o bază la alta. Astfel, dacă în
cazul bazelor importante, condițiile de trai sunt foarte bune, fiind asigurate
toate facilităț iile de care militarii au nevoie, cu cât importanța și dimensiunile
bazei scad, cu atât scade și nivelul condițiilor de trai, ajungându -se ca în cazul
FOB -urilor foarte mici acestea să fie la un nivel minim.
Chiar dacă, pe t ermen scurt, condițiile de trai nu influențează foarte mult
capacitatea de luptă a milităriilor, pe termen lung efectul acestora este foarte
evident, capacitatea de luptă scăzând într -un mod dramatic. Prin urmare, în
cazul forțelor ISAF , se încearcă realiz area unei rotiri permanente a trupelor
care sunt staționate în FOB -urile mici, tocmai pentru a permite milităriilor să
se refacă și pentru a evita efectele negative pe care condițiile de trăi foarte
proaste le au asupra acestora.
3.3.6. Talibanii , origin i și istoric
Talibanii (student în limba paștună) sunt membrii ai unei mișcări politice
fundamentalist Islamică din Afganistan. Această mișcare întinsă pe întreg
cuprinsul țării, a ajuns la guvernare în septembrie 1996 sub denumirea de
Emiratul Islamic al Afghanistanului și a deținut puterea în stat până în
Decembrie 2001 când regimul a fost înlăturat de către trupele Coaliției
formate din SUA și Marea Britanie. Acest regim a fost recunoscut diplomatic
doar de către trei state: Pakistan, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.
Începând cu anul 1994, liderul mișcării a fost Mohammed Omar.52
La origine, talibanii sunt foști luptători mujaedini antrenați de către
guvernul pakistanez în timpul războiului ruso -afgan. Însă, apariția și
afirmarea talibanilor înce pe abia 1994, când din dorința de a își extinde zona
de influență și asupra Afganistanului, Pakistanul, prin serviciile sale secrete
(Inter -Services Intelligence – ISI) pune bazele acestei mișcări. Încă de la
început, Armata Pakistaneză alături de ISI au o ferit talibanilor suport logistic,
financiar și militar. Conform lui Ahmed Rashid (expert, de origine
pakistaneză, în problemele ce țin de Orientul Mijlociu), în perioada 1994 –
1999 între 80000 -100000 de pakistanezi au fost antrenați și au luptat în
Afghani stan alături de talibani.53
Datorită ideilor radicale pe care le promovau, încă de la începutul
afirmării lor în viața politică și socială afgană, talibanii au intrat în conflict
direct cu unele grupări de mujaedini, conduse de către Ahmed Shah Massoud.
Dar, ca urmare a suportului primit din partea Pakistanului, în 1996, Talibanii
obțin puterea politică în Afganistan.

52 http://ro.wikipedia.org/wiki/Taliban Accesat în 07.06.2016
53 G. Hall American global strategy and the 'war on terrorism '. Farnham, Ashgate Pub.
Co. 2005. p. 59.

48 din 59
Regimul impus de talibani, a fost unul autoritar, caracterizat de o
puternică aversiune împotriva femeilor, nerespectarea dreptului omului și
crime împotriva umanității. Pe deasupra, aceștia au susținut diferite
organizații teroriste care își desfășurau activitatea pe teritoriul
Afganistanului, și care foloseau această țară ca loc de pregătire a viitoarelor
atentate împotriva Occidentului (din tre aceste organizații, cea mai importantă
a fost Al -Qaeda). Toate aceste acțiuni au dus la înlăturarea regimului în
decembrie 2001 de către trupele Coaliției formate din SUA și Marea Britanie.
Răsturnarea de la putere a talibanilor, nu a dus implicit și l a eliminarea
acestora. Din contră, talibanii sprijiniți de membrii organizațiilor teroriste care
activau pe teritoriul afgan, s -au organizat într -o mișcare de insurgență cu
scopul înfrângerii forțelor ISAF și a răsturnării guvernului afgan condus de
către Hamid Karzai (actualul președinte al Afganistanului)
3.3.7. Sursele de venituri ale insurgenț ilor
Chiar dacă acțiunile insurgente nu sunt foarte costisitoare, totuși banii
reprezintă unul dintre principalii factori care conduc la succesul acțiunilor
întreprinse de către aceștia.
Datorită funcționării în ilegalitate a acestor organizații, nici sursele de
venituri pe care le au nu pot fi tocmai legale. Inclusiv sprijinul acordat de
către alte state organizațiilor insurgente de cele mai multe ori se face sub
acoperire.
În ceea ce privește talibanii, principalele surse de venit rezultă din
activitatiile infracționale, cea mai frecvent întâlnită fiind producția și traficul
de droguri.
La scurt timp după invazia condusă de SUA producția de opiu a crescut
semnifi cativ, astfel încât în 2005, Afganistanul a redevenit producătorul
numărul 1 de opiu din lume, producând 90% din opiul existent la nivel
mondial, cea mai mare parte fiind transformat în heroină și vândut în Europa
și Rusia. În 2009, BBC a raportat că desc operirile ONU arată că există o piață
de opiu în valoare de 65 miliarde de dolari, care finanțează terorismul la nivel
mondial, formată din 15 milioane de dependenți, și ucide 100.000 de oameni
în fiecare an.54
Pe lângă traficul de droguri, o altă sursă imp ortantă pentru talibani o
constituie traficul de armament ( traficul de armament reprezintă principala
modalitate de procurare al armamentului și muniției necesare insurgenților).
De fapt, traficul de droguri se afla intr -o stransa legatura cu traficul de
armament. Astfel, heroina produsă în Afganistan ca urmare a prelucrării
opiumului, este vanduta în Tajikistan, de unde mai apoi ajunge pe piețele
Europene, în schimbul drogurilor, insurgenții primind armament(un kilogram
de heroina se vinde pe 30 de kalasn ikov-uri). 55

54 http://news.bbc.co.uk/2/hi/south_asia/8319249.stm Accesat în 07.06.2016
55http://www.independent.co.uk/news/world/asia/drugs -for-guns -how-the-afgha n-heroin –
trade -is-fuelling -the-taliban -insurgency -817230.html Accesat în 07.06.2016

49 din 59
Rolul pe care sursele de venituri ale insurgenților le au în ceea ce
privește derularea acțiunilor de contra -insurgenta este evident. În ceea ce
privește conflictul actual din Afganistan, sursele de venituri ale insurgenților
au avut drept re zultat o întindere a conflictului pe o perioadă de 13 ani, la ora
actual, conflictul fiind încă în derulare.
3.3.8.Dotarea și tacticile insurgenților
În ceea ce privește dotarea și tactică adoptată, se poate afirma că
originile talibanilor se află în rând ul luptătorilor mujaedini.
Astfel, în ceea ce privește dotarea, talibanii sunt dotați în special cu
armament ușor de infanterie: precum puști de asalt model Kalașnikov și
aruncătoare de grenade portative. Pe lângă armamentul ușor de infanterie se
mai înt âlnesc mitraliere și aruncătoare de bombe, majoritatea fiind de
proveniență rusească. Motivul pentru care armamentul folosit de către talibani
este de origine sovietică, este acela că în timpul primului conflict din
Afganistan, din dorința de a elimina ori ce suspiciune în legătură cu o
eventuală implicare în acel război, SUA a preferat să livreze mujaediniilor
armament sovietic cumpărat din Egipt, armament care după terminarea
războiului a intrat în dotarea talibanilor.
Din punctul de vedere al tacticilor abordate, talibanii au folosit tacticile
de guerrila. Datorită diferențelor foarte mari în ceea ce privește dotarea și
numărul, insurgenții au încercat să evite contactul direct cu inamicul. Tactica
cea mai folosită era aceea de ,,a lovi și a se retrage imediat” evitând în acest
fel contactul cu contra -insurgenții. O altă tactică foarte folosită este aceea de
a îi atrage pe contra -insurgenți, în zone mai puțin cunoscute de aceștia în care
superioritatea tehnicii și armamentului este compensată de mobilit atea
crescută a insurgenților și de bună cunoaștere a terenului.
Un element de noutate în ceea ce privește tactica actuală a talibanilor îl
constituie utilizarea pe scară largă a IED-urilor. Folositrea frecvență a acestor
dispozitive se datorează prețului redus de producție, ușurinței cu care pot fi
confecționate, detectării foarte dificile și efectelor distructive foarte mari.
Astfel, ace st fapt se observă și din fig. 3 .3 unde numărul atacurilor cu IED-uri
din Afganistan a crescut de la 797 în 2006 până la 16554 în 2012.

50 din 59

Fig. 3 .3. Graficul atacurilor cu IED în Afganistan56

3.4. Concluzi a studiului de caz
În co ncluzie, din analiza efectuată în conflictul din Afganistan, a ieșit în
evidență o serie de probleme în cadrul forțelor ISAF, care au jucat un r ol
decisiv în modul de desfășurarea a conflictelor.
Astfel, prima greșeală identificată care este și cea mai evidentă este
reprezentată de abordarea greșită a conflictului . NATO în prima parte a
intervenției în Afganistan, a abordat insurgența exact ca pe un conflict
convențional, obiectivul lor principal fiind eliminarea insurgenților și nu
obținerea sprijinului populației. Soluția la această problemă, a fost o
schimbare totală a abordării acestui conflict, lucru realizat de NATO prin
adoptarea Doctrin ei Petraeus, în care direcția principală de efort a devenit
câștigarea suportului populației și nu eliminarea inamicului.
A doua greșeală identificată, este reprezentată de selecționarea și
pregătirea trupelor pentru desfășurarea operațiunilor de contr a-insurgenta.
Această greșeală a arătat că pentru a putea participa la operații de tip COIN,
militarii, pe lângă pregătirea de bază trebuie să mai beneficieze și de o
perioadă de pregătire de specialitate în care să fie inițiați în noțiunile de
contra -insurg enta.
A treia greșeală, observată în cazul NATO, este reprezentată de
desfășurarea de acțiuni de contra -insurgenta la scară largă. În cazul operațiilor
de tip COIN, scara la care se duc aceste acțiuni trebuie să fie cât mai redusă,
cu atât mai mult în ca zul unei țări precum Afganistanul, unde cultura,
organizarea tribală și desele conflicte interetnice nu permit desfășurarea de
acțiuni decât pe plan local, deoarece, diferențele dintre comunități sunt așa de

56 http://pakpotpourri2.wordpress.com/2012/04/01/study -ied-sufferings -in-af-pak/ Accesat
în 07.06.2016

51 din 59
mari încât soluțiile care sunt bune în cazul uno ra se dovedesc că fiind total
greșite în cazul celorlalte așezări.
La aceste trei greșeli se mai adaugă multe altele, mult mai reduse ca
importanță dar care puse împreună au avut un rol important în eșecul
acțiunilor COIN. Acestea sunt: mobilitatea forț elor, condițiile de trai ale
militarilor, subestimarea/supraestimarea inamicului, selecționarea militarilor
pentru misiune etc..
De asemenea, analiza Afganistanului a scos în evidență faptul că
teritoriul întins, vecinii nesiguri, relieful muntos, mul ti-culturalitatea,
conflictele dintre etnii, problemele economice, lipsa educației și sănătatea
precară sunt principalii factori care au făcut ca din punct de vedere geografic,
această țară să îndeplinească toate condițiile necesare pentru apariția și
dezv oltarea mișcărilor de insurgență.
În concluzie ca urmare a analizei geografice și a intervenției NATO se
poate afirma că Afganistanul, este statul care asigura toate condițiile necesare
derulării unor acțiuni insurgente, iar orice intervenție externă în scopul
desfășurării unor acțiuni de contra -insurgenta, indiferent de actorii implicați,
trebuie foarte bine pregătită și analizată în prealabil deoarece fiecare greșeală
va avea un efect maxim tocmai datorită avantajelor pe care acest stat le oferă
insurg enților.

52 din 59
CONCLUZII

Studiile pe marginea insurgenței și a conflictelor asimetrice coroborate
cu experiența conflictului din Afganistan au scos în evidență o serie de
concluzii care arată complexitatea acestor acțiuni.
Astfel o p rimă concluzie, o reprezintă importanța populației în aceste
acțiuni. Dacă în cazul războaielor convenționale, întotdeauna s -a încercat
scăderea rolului pe care populația îl joca în cadrul conflictului, și implicit
evitarea implicării acesteia în acțiunil e militare, insurgența și contra –
insurgenta au adus populația în centru conflictului. Toate acțiunile întreprinse
se învârt în jurul ei, fiecare parte implicată urmărind să câștige susținerea
acesteie, susținere care în final va asigura victoria. Astfel, intervenția NATO,
a arătat că indiferent de puterea militară și economică a uneia dintre părțile
implicate în conflict, pierderea suportului populației va duce implicit și la
pierderea războiului.
A doua concluzie o constituie nevoia de schimbare în sist emul militar.
Principiile și legiile după care acest sistem a fost condus mii de ani, astăzi,
atunci când vine vorba despre implicarea unui stat în operații de contra –
insurgenta se dovedesc ca fiind depășite și fără importanță, nemai oferind
soluții viabil e. Conflictele a simetrice și implicit insurgența , presupun înainte
de toate adaptare la mediu și exploatarea slăbiciunilor adversarului, cerințe
care nu pot fi atins e fără realizarea de schimbări majore în gândirea militară .
A trei a concluzie la care s -a ajuns ca urmare a studierii acestui conflict o
reprezintă schimbarea polilor de decizie. Dacă în cadrul conflictelor
convenționale, deciziile importante sunt luate de către eșaloanele superioare și
mai apoi transmise către eșaloanele inferioare, în schimb, în cadrul acțiunilor
de contra -insurgență , deciziile cele mai importante sunt luate de către
comandanții structurilor mici, implicate direct în mijlocul acțiunilor, deoarece
aceștia se află în centru acțiunilor și au o viziune de ansamblu mult mai
apropia tă de realitate de cât comandanții marilor unități . De asemenea,
deciziile , în cazul COIN nu se iau pe baza experienței și vechimii , ci se iau pe
baza unei bune înțelegeri și a unei analize atente a zonei de operații, criterii
care nu pot fi îndeplinite de către un comandant care nu se află în centrul
acțiunilor. Un alt argument în acest sens este reprezentat de schimbarea
importanței nivelurilor artei militare. Asftfel, în cazul conflictelor
convenționale, cel mai important este nivelul strategic urmat de cel operativ și
în final cel tactic, în schimb, în ceea ce priveșt e acțiunile de contra -insurgență ,
ordinea se schimbă, nivelul tactic devenind cel mai important, importanța
nivelurilor operativ și strategic fiind foarte mică.
Ultima concluzie, o constit uie nevoia unei schimbări în ceea ce privește
organizarea sistemului militar. Dacă, organizarea ierarhică, este una dintre
caracteristicile acestui sistem, dezvoltarea acțiunilor asimetrice a adus în
vedere necesitatea unor schimbări în ceea ce privește ac est lucru, aducând în

53 din 59
centru atenției organizarea de tip rețea. Avanta jele acestui nou tip de
organizare sunt reprezentate de faptul că oferă structurilor militare de nivel
mic o mai mare libertate acțională și decizională, cerințe esențiale în cadrul
acțiunilor de contra -insurgență.
Concluzia generală care reie se ca urmare a studierii acestui concept ,
este aceea că in surgența, dar și contra -insurgenț a, impun sistemului militar o
serie de modificări majore care vor schimba radical imaginea acestei
organiz ați . Astfel, structurile militare vor deveni mult mai independente,
organizarea de tip ierarhic fiind treptat înlocuită de una de tip rețea, acțiunile
militare se vor adapta cerințelor câmpului de luptă, și nu invers, iar importanța
structurilor de nivel mic (echipă, grupă, pluton) va crește în detrimentul
structurilor militare de nivel mare.
Concluzia personală în ceea ce privește nevoia de schimbare din
domeniul militar pentru adaptarea acestuia la conflictele asimetrice este aceea
că, rigiditatea sist emului, nu va permite realizarea acestor cerințe prea curând.
Prin urmare, soluția în acest sens este crearea în cadrul armatelor moderne a
unor structuri dedicate acțiunilor de contra -insurgenta, a căror pregătire de la
început până la sfârșit să fie orie ntată spre acest gen de operații și nu înspre
acțiuni convenționale. Acest lucru se datorează faptului că soldatul modern,
antrenat pentru un conflict convențional, nu are abilitatiile și pregătirea
necesară pentru a acționa în operațiile de contra -insurge nță, iar antrenarea
acestuia presupune o lungă perioadă de timp, și o schimbare radicală a
cunoști nțelor sale în legătură cu lupta armată.

54 din 59
BIBLIOGRAFIE

Autori români:
 Rațiu, A., Gestionarea dinamicii conflictelor asimetrice, Sibiu , Editura
Academiei Forțelor Terestre ,,Nicolae Bălcescu”, 2012 .
 Gl. bg. Vasile Paul, Asimetrii strategice, Editura DBH, București, 2001
 Gheorghe Arădăvoaice și Valentin Stancu, Războaiele de azi și de mâine,
Editura Militară, București, 1999
 Colectiv, T erorism -antiterorism -contraterorism, Editura Antet, București,
1997
 Vasile Păun și Anca Monica Popa, O provocare strategică: războiul
informațional, Editura UTI, București, 2002
 Colectiv, Terorismul, Editura Omega, București, 2001

Autori străini:
 Alvin și Heidi Toffler, Război și antirăzboi. Supraviețuirea în zorii
secolului XXI, București, Editura Antet, 1996.
 Alvin Toffler, Powershift. Puterea în mișcare , București, Editura Antet,
1995.
 B. Erinn (2003). Afghanistan: The land. St. Catharines , Crabtree
Publishing Company, 2003 p. 32.
 D. Galula, Counterinsurgency Warfare. Theory and Practice , Westport,
Praeger Security International, 2006 .
 G. Hall , American global strategy and the 'war on terrorism' . Farnham,
Ashgate Pub. Co. 2005.
 S. Metz, D. Johnson , Asymmetry and U.S. Military Strategy: Definition,
Background and Strategic Concepts , Washington, U.S. Army War
 Gaston Bouthoul, Războiul, Editura Militară, București, 1978
 Carl von Clausewitz, Despre război, Editura Militară, București, 1982
 Niccolo Mac hiavelli, Arta războiului, Editura Antet, București, 2000
 Sun Tzî, Arta războiului, Editura Antet, București, 2000

Legislație:
 Headquarter department of the army, FM 3 -24. Counterinsurgncy ,
Washington DC, 2006, p. 40
 U.S. Government, Counterinsurgency gu ide, Bureau of Political -Military
Affairs, 2009 .

55 din 59
Infografie:
 http://dictionary.reference.com/browse/insurgency. Accesat în 30.05.2016
 http://www.jrsromania.org/DOCUMENTE/Afganistan.pdf Accesat în
03.06.2016
 http://www.jrsromania.org/DOCUMENTE/Afgani stan.pdf Accesat în
04.06.2016
 http://www.army.mil/article/59541/Rising_literacy_in_Afghanistan_ensur
es_transition Accesat în 04.06.2016
 http://news.yahoo.com/childbirth -maternal -health -improve -afghanistan –
160657704.html Accesat în 04.06.2016
 http://en.w ikipedia.org/wiki/War_in_Afghanistan_(2001%E2%80%93pres
ent) Accesat în 06.06.2016
 http://www.statista.com/statistics/262894/western -coalition -soldiers –
killed -in-afghanistan/ Accesat în 06.06.2016
 http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/doctri na-
%E2%80%98clear –hold–build%E2%80%99 -din-irak–aplicata -in-
afganistan -177491 Accesat în 06.06.2016
 http://www.independent.co.uk/news/world/asia/drugs -for-guns -how-the-
afghan -heroin -trade -is-fuelling -the-taliban -insurgency -817230.html
Accesat în 07.06.2 016
 http://news.bbc.co.uk/2/hi/south_asia/8319249.stm Accesat în 07.06.2016
 http://www.foreignpolicy.com/articles/2010/10/11/inside_talibanistan
Accesat în 03.06.2016
 http://pakpotpourri2.wordpress.com/2012/04/01/study -ied-sufferings -in-
af-pak/ Accesat î n 07.06.2016
 http://en.wikipedia.org/wiki/Insurgency Accesat în 30.05.2016
 Ro.wikipedia.org/wiki/Afganistan Accesat în 03.06.2016
 en.wikipedia.org/wiki/Pashtunwali Accesat la : 04.06.2016
 En.wikipedia.org/wiki/Afghanistan Accesat la 04.06.2016
 http://ica sualties.org/ Accesat în 06.06.2016
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Taliban Accesat în 07.06.2016
 http://www.bbc.co.uk/news/world -asia-15942940 Accesat în 04.06.2016

56 din 59

ABREVIERI

1. ANA – Armata Națională Afgană
2. COIN – Contra -insurgență
3. IED – Dispozi tiv exploziv improvizat
4. ISAF – Forța Internaționala de Asistență și Securitate
5. ISI – Serviciul Intern de Informații Pakistanez
6. NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de NORD
7. ONU – Organizația Națiunilor Unite
8. PIB – Produs Intern Brut
9. SUA – Statele Unit e ale Americii
10. URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

57 din 59

ANEXE

Anexa nr. 1

Repartiția Forțelor ISAF în Afganistan

Sursa: http://publicintelligence.net/international -security -assistance -force –
isaf-and-afghan -natio nal-army -strength -laydown/

58 din 59

Anexa nr. 2

Insurgenții afgani

Sursa: http://www.funtur.ro/blog/2013/01/06/lumea -in-cateva -cuvinte –
afganistan/#.U7R0NNKSwdA

59 din 59

Anexa nr. 3

Autovehicul al For țelor ISAF distrus ca urmare a exploziei unui IED

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Improvised_explosive_device#
mediaviewer/File:Cougar_Hit_By_IED.jpg