Studiu Privind Aplicarea Standardului Isa 320 ,pragul de Semnificatie In Planificarea Si Desfasurarea Unui Audit

LUCRARE DE DISERTAȚIE

STUDIU PRIVIND APLICAREA STANDARDULUI ISA 320 “PRAGUL DE SEMNIFICAȚIE ÎN PLANIFICAREA ȘI DESFĂȘURAREA UNUI AUDIT”

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul I

Considerații generale privind auditul financiar și pragul de semnificație

I.1. Evoluția auditului financiar

I.2. Definirea, necesitatea și rolul auditului financiar

I.3. Obiectivele auditului financiar

I.4. Conceptul de prag de semnificație

Capitolul II

Standardul Internațional de Audit 320 “Pragul de ssemnificație în planificarea și deafășurarea unui audit

II.1. Noțiuni introductive

II.2. Pragul de semnificație în contextul unui audit

II.3. Pragul de semnificație și riscul de audit

II.4. Determinarea pragului de semnificație și riscul de audit

II.4.1. Utilizarea reperelor la calcularea pragului de semnificație

II.4.2. Nivelul sau nivelurile pragurilor de semnificație pentru anumite clase de tranzacții,

solduri de conturi sau prezentări

II.5. Pragul de semnificație funcțional

II.6. Revizuirea pragului de semnificație pe măsură ce auditul progresează

II.7. Cumularea denaturărilor identificate

II.8. Comunicarea și corectarea denaturărilor

II.9. Evaluarea efectului denaturărilor necorectate

Capitolul III

Studiu de caz privind aplicarea standardului ISA 320 la

SC ALI GAS OIL SRL

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Prin prezenta lucrare mi-am propus, pornind de la abordarea teoretică a temei și ținând seama de reglementările impuse prin Standardele Internaționale de Audit, să prezint un studiu de caz în ceea ce privește măsurile practice legate de documentarea secțiunilor B3 Cunoașterea clientului și evaluarea riscurilor, B4 Evaluarea riscului inerent, B5 Pragul de semnificație, B6 Revizuirea analitică preliminară, B7 Sumarul evaluării riscului și planul de eșantionare și A9 Sumarul erorilor din „Ghidul privind auditul calității”, emis de Institutul Contabililor Autorizați din Scoția (ICAS), utilizat de auditorii financiari, membrii ai Camerei Auditorilor Financiari din România, în traducerea autorizată a CAFR.

Capitolul I Considerații generale privind auditul financiar și pragul de semnificație este evidențiat prin noțiunile generale privind evoluția, definirea, rolul și obiectivele auditului financiar, precum și aspecte teoretice privind pragul de semnificație.

În capitolul II Standardul Internațional de Audit 320 “Pragul de ssemnificație în planificarea și deafășurarea unui audit” se fac referiri la determinarea pragului de semnificație în momentul planificării auditului, pragul de semnificație funcțional, revizuirea pragului de semnificație pe măsură ce auditul progresează, comunicarea și corectarea erorilor, precum și evaluarea denaturărilor necorectate.

În capitolul III Studiu de caz privind aplicarea standardului ISA 320 la SC ALI GAS OIL SRL s-a elaborat un studiu de caz privind planificarea și desfășurarea unui audit la o societate comercială pentru exercițiul financiar 2013 prin care se urmărește determinarea pragului de semnificație, precum și stabilirea denaturărilor semnificative și corectarea lor.

CAPITOLUL I

Considerații generale privind auditul financiar și pragul de semnificație

I.1. Evoluția auditului

Practica auditului are o vechime de peste un mileniu, în diferite perioade s-au folosit termeni diferiți, cu un conținut apropiat, cum sunt: inspecție, control, revizie, verificare, expertiză contabilă, supervizare etc.

Fiecare din acești termeni presupun compararea situației reale cu situația care ar trebui să existe, stabilirea și analiza abaterilor și riscurilor și propunerea sau recomandarea unor măsuri menite să contribuie la atingerea obiectivelor entității sau la asigurarea unei informări corecte. “Acești termeni pot avea o sferă de cuprindere diferită și pot să se bazeze pe unele tehnici și procedee specifice de investigare”.

“Termenul de audit are semnificația unei revizii a informațiilor contabile și de altă natură, realizată de către un profesionist independent, în vederea exprimării unei opinii asupra regularității și sincerității informațiilor auditate”.

În accepțiunea actuală, generalizarea utilizării termenului „audit” este legată de dezvoltarea societăților comerciale din secolul al XlX-lea, când a avut loc o delimitare a competențelor și responsabilităților managerilor (directorilor executivi) de cea a proprietăților (acționarilor și asociaților), în această perioadă conducerea afacerilor și gestionarea patrimoniului societăților comerciale este tot mai mult preluată de către acești manageri.

În urma acestor evoluții proprietarii au simțit nevoia să cunoască modul în care managerii și alte persoane cu funcții de conducere gestionează afacerile încredințate.

La început, proprietarii verificau personal activitatea managerilor, iar ulterior au început să apeleze la serviciile unor profesioniști independenți de conducerea entităților, care au fost însărcinați să verifice modul în care averea lor era gestionată de către managerii companiilor, inclusiv onestitatea și corectitudinea acestora, în aceste condiții apare o nouă profesie, cea de auditor.

“Auditul extern și intern s-a organizat sub presiunea publicului, în special a acționarilor și a celorlalți utilizatori de informații contabile, care manifestă o anumită neîncredere în corectitudinea și competența managerilor, în același timp, managerii au simțit și ei nevoia organizării compartimentelor de audit intern sau a aplerării la serviciile unor auditori externi, cel puțin din două motive, și anume”:

“creșterea complexității actului managerial, diversificarea activităților și creșterea concurenței, în condițiile mondializării afacerilor, a generat necesitatea apelării la serviciile unor consultanți chemați să acorde o asistență managerială”;

“descentralizarea activităților din marile entități pe fabrici, pe zone geografice, pe alte sectoare de activitate și modificarea politicilor manageriale, prin extinderea competențelor și responsabilităților acordate (delegate) conducătorilor de activități sau de sectoare a făcut ca direcțiile generale să nu mai poată stăpâni toate riscurile care amenință atingerea obiectivelor manageriale.”.

După criza economică din 1929, investitorii și publicul au acuzat contabilitatea pentru pierderile suferite. Se apreciază că această criză nu a fost numai economică, ci și o criză a calității informațiilor furnizate de contabilitate.

Aceste informații mascau situația reală a întreprinderilor deoarece erau insuficiente, lipsite de relevanță, prea optimiste și adesea înșelătoare. Managerii, urmărind interesele lor, aveau tendința să prezinte în fața acționarilor și a celorlalți utilizatori de informații, situații „înfrumusețate”.

Pentru creșterea încrederii în informațiile furnizate de contabilitate, legislațiile naționale, standardele (normale) internaționale și bursele de valori încep să impună societăților comerciale obligativitatea publicării situațiilor financiare, auditate de către persoane competente și independente.

Până la începutul secolului XX activitatea auditorilor externi și interni se caracteriza prin faptul că urmărea, în primul rând, depistarea fraudelor și erorilor, verificarea tranzacțiilor și operațiunilor se făcea, de regulă, în mod exhaustiv, auditorii nu erau preocupați să facă o evaluare a controlului intern și ca urmare, nu stabileau riscurile datorate insuficienței controlului intern.

Evoluția auditului din a doua parte a secolului XX s-a concretizat printre altele, în:

practicile de audit sunt tot mai mult armonizate și standardizate la nivel internațional;

auditorii devin tot mai mult preocupați de „evaluarea controlului intern”;

obiectivul principal al auditului nu mai este acela de a depista erorile și fraudele, de a contribui la asigurarea integrității patrimoniului, ci de a oferi o garanție rezonabilă asupra corectitudinii informațiilor furnizate diferitelor categorii de utilizatori;

auditorii generalizează și ameliorează tehnicile de verificare prin sondaj, reducând continuu ponderea verificărilor totale;

I.2.Definirea, necesitatea și rolul auditului financiar

Audit înseamnă examinarea de către o persoană competentă și independentă a fidelității reprezentărilor contabile și financiare, a probității și credibilității tranzacțiilor economice.

Obiectul auditului a evoluat progresiv de la o corectare specifică a fraudelor în documentele contabile până la o apreciere globală de fidelitate a rapoartelor emise de agenții economici și o analiză critică a procedurilor și structurilor acestora.

Prin audit se înțelege:

“examinare profesionistă a unei informații, în vederea exprimării unei opinii responsabile și independente, prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate”;

“o cercetare, în scopul de a produce o judecată motivată și independentă, cu referință la normele de evaluare, în vederea aprecierii fiabilității ori eficienței sistemelor și procedurilor unui agent economic”;

“un examen obiectiv al unui element, cu scopul de a exprima o opinie sau de a obține o concluzie asupra obiectului auditului”;

“procesul desfășurat de persoane fizice sau juridice legal abilitate (auditori) prin care se analizează și evaluează, profesionist, informații privind o entitate, prin tehnici și procedee specifice, în scopul obținerii de dovezi, numite probe de audit”.

“Auditul constă într-un ansamblu de activități legate între ele (un proces) desfășurate de către auditori sau de către alți experți, care pe baza cunoștințelor lor teoretice și practice și în urma însărcinărilor primite de la anumite organe analizează informațiile și operațiunile unei entități sau referitoare la o anumită activitate în vederea oferirii unei asigurări prin intermediul unei opinii sau în vederea formulării unor recomandări”.

“Auditul financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii asupra situațiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaționale de audit și adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România”.

“Auditul financiar o reprezintă procedura, efectuată de către un profesionist competent si independent, de constatare, colectare si evaluare a unor probe privind informațiile cuprinse în situațiile financiare, în vederea exprimării unei opinii profesionale cu privire la gradul în care acestea sunt întocmite în conformitate cu criteriile aplicabile stabilite anticipat”.

Scopul auditului financiar este acela de a exprima o opinie rezonabilă, obiectivă, și independentă privind respectarea principiilor contabile general acceptate, asigurându-se totodată de regularitatea activității contabile, conforme referențialului contabil.

Entitățile care sunt obligate să efectueze audit financiar conform reglementărilor românești sunt:

“Societățile care, la închiderea exercițiului financiar, îndeplinesc cel puțin două din următoarele trei criterii:

au active totale peste 3.650.000 euro;

au cifra de afaceri netă peste 7.300.000 euro;

au un număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar mai mare sau egal cu 50”.

“Societățile de interes public, precum: instituțiile de credit, societățile de asigurare/reasigurare, entitățile reglementate si supravegheate de CNVM (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare), societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, companiile și societățile naționale, persoanele juridice care aparțin unui grup de societăți și intră în perimetrul de consolidare de către o societate-mama care aplică Standardele Internaționale de Raportare Financiară, societățile de leasing și persoanele juridice, altele decât cele de mai sus, care beneficiază de împrumuturi nerambursabile sau cu garanția statului”.

“Obiectivul misiunii de audit financiar este acela de a da posibilitatea auditorului să exprime o opinie privind întocmirea situațiilor financiare, în toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiară identificat”.

“Misiunea de asigurare reprezintă o misiune în care un practician îsi exprimă o concluzie destinată creșterii gradului de confidențialitate a utilizatorilor vizați, alții decât partea responsabilă, referitor la rezultatul evaluării sau măsurătorii unei anumite probleme în funcție de criterii (Cadrul conceptual)”. Misiunile de asigurare efectuate de către un auditor sau un alt practician autorizat sunt de două tipuri:

Misiuni de asigurare rezonabilă

“Scopul unei misiuni de audit al situațiilor financiare anuale este acela de a obține un nivel de asigurare rezonabilă care dă auditorului posibilitatea de a-și exprima o opinie pozitivă potrivit căreia aceste documente de sinteză contabilă sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un referențialcontabil identificat (în conformitate cu anumite criterii)”.

Misiuni de asigurare limitată

Obiectivul unei misiuni de asigurare limitată îl reprezintă reducerea riscului misiunii de asigurare la un nivel acceptabil de scăzut în condițiile date ale misiunii, dar riscul este mai ridicat decât în cazul misiunilor de asigurare rezonabilă datorită procedurilor limitate, ca bază pentru o formă negativă de exprimare a opiniei.

I.3. Obiectivele auditului financiar

Obiectivele auditului sunt strâns legate de afirmațiile conducerii. Auditorul urmărește dacă aceste afirmații sunt juste.

Pentru a se putea pronunța asupra corectitudinii și sincerității afirmațiilor formulate de conducere auditorul este obligat să culeagă probe de audit suficiente și adecvate pe baza cărora să se poată pronunța asupra conformității sau neconformității situațiilor financiare cu criteriile prestabilite printr-un referențiar contabil identificat.

Astfel, obiectivele generale ale auditului pot fi formulate după cum urmează:

“Obiective generale referitoare la categorii de operațiuni reflectate în rulajul conturilor

Auditorul trebuie să urmărească dacă:

operațiunile au fost înregistrate și au avut loc în realitate;

evaluarea operațiunilor este corectă și dacă jurnalele contabile sunt corecte;

alocarea în timp, cronologia înregistrărilor asigură independența exercițiilor;

gruparea operațiunilor pe conturi s-a făcut corect”.

“Obiective generale referitoare la soldurile conturilor

Pe baza afirmațiilor conducerii auditorul trebuie să urmărească dacă:

activele, datoriile și capitalurile proprii există la închiderea exercițiului;

toate activele și toate datoriile sunt ale entității auditate;

toate elementele patrimoniale sunt reflectate în soldurile conturilor, fără omisiuni;

soldurile conturilor sunt corect evaluate, calculele sunt corecte, sunt în concordanță cu inventarierile, cu confirmările primite de la terți, cu evidențele operative și cu contabilitatea analitică”.

“Obiective generale referitoare la prezentarea și descrierea făcută prin intermediul situațiilor financiare

Referitor la conținutul situațiilor financiare auditorul urmărește dacă:

nu sunt incluse în situațiile financiare active, datorii, capitaluri proprii care nu există în realitate sau care nu aparțin entității;

dacă veniturile și cheltuielile provin din tranzacții și evenimente care au avut loc în perioada auditată și privesc entitatea;

nu s-au omis din situațiile financiare, în special din Notele explicative, unele informații care trebuiau incluse;

nu s-au încălcat principiile contabilității cu ocazia întocmirii situațiilor financiare”.

Codul privind conduita etică și profesională în domeniul auditului financiar menționează principiile fundamentale care trebuie respectate de auditorii financiari în exercitarea activității lor, și anume:

Integritatea. Acest principiu fundamental impune tuturor profesioniștilor contabili:

să fie onești și direcți în relațiile profesionale și de afaceri;

să evite asocierea cu evidențe, rapoarte sau comunicate atunci când acestea omit sau ascund unele informații, sunt false sau neglijente și, ca urmare, pot induce în eroare pe utilizatorii vizați;

să dea dovadă de scepticism profesional, fiind conștienți de faptul că afirmațiile părții responsabile pot fi incomplete, eronate sau false.

Obiectivitatea. Profesioniștii contabili au obligația:

să nu își compromită raționamentul profesional din cauze subiective, datorită conflictului de interese sau datorită altor influențe nedorite;

să fie imparțial.

Competența profesională și atenția cuvenită. Acest principiu impune următoarele obligații profesioniștilor contabili:

să obțină și să mențină un nivel adecvat de cunoștințe și aptitudini profesionale menite să asigure prestarea unor servicii profesionale competente către clienți sau către angajator;

să cunoască ultimele evoluții ale practicii, literaturii și legislației specifice;

să acționeze cu conștiinciozitate, meticulozitate și atenție cuvenită, în conformitate cu procedurile, normele și reglementările specifice;

să urmărească, supervizeze și instruiască persoanele aflate în subordinea lor.

Confidențialitatea. Profesioniștii contabili sunt obligați:

să se abțină să dezvăluie informațiile considerate confidențiale în afara firmei de audit sau de contabilitate, ori în afara entității angajatoare;

să nu folosească informațiile confidențiale obținute în avantajul său sau al terților;

să se asigure că persoanele din subordine, persoanele care oferă consultații sau expertize, persoanele care sunt asociați ai entității etc., nu dezvăluie informațiile dobândite.

Comportamentul profesional. Profesioniștii contabili trebuie să militeze pentru menținerea și creșterea prestigiului profesiei. Ei sunt obligați:

să se conformeze cerințelor reglementărilor specifice și standardelor profesionale;

să evite acțiunile și situațiile care ar putea discredita profesia;

să fie cinstiți și loiali în relațiile cu clienții sau angajatorii, să nu solicite remunerații exagerate;

să nu facă referiri compromițătoare care ar putea discredita pe alți profesioniști contabili, cu scopul de a atrage noi clienți.

I.4. Conceptul de prag de semnificație

“Informațiile sunt semnificative dacă omiterea sau denaturarea lor ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare”. Auditorii colectează probe de audit astfel încât să obțină o asigurare rezonabilă cu privire la reflectarea imaginii fidele prin intermediul situațiilor financiare, în conformitate cu un referențial contabil identificat.

Așa cum am văzut, conceptul de asigurare rezonabilă admite existența unui risc de audit, adică a unui risc că opinia auditorilor referitoare la situațiile financiare să fie necorespunzătoare. Datorită limitelor controlului intern din entitățile auditate (riscurile inerente și riscurile de control) și datorită limitelor oricărei misiuni de audit (riscul de nedetectare) există, uneori, riscul că anumite denaturări de informații, datorită erorilor sau fraudelor, să rămână nedepistate.

“Asigurarea rezonabilă este obținută atunci când, în urma aplicării procedurilor de audit, sunt colectate probe de audit suficiente și adecvate necesare pentru reducerea riscului de audit până la un nivel acceptabil de scăzut”.

Auditorii răspund numai dacă nu detectează denaturările semnificative de informații referitoare la clasele de tranzacții, soldurile conturilor și prezentările de informații, precum și la afirmațiile (aserțiunile) aferente. “Pragul de semnificație în cadrul auditului exprimă o valoare care se ia în considerare în efectuarea auditului, în vederea estimării nivelului global al erorii, neregularității sau inexactității, respectiv a nivelului erorii inacceptabile”.

Pragul de semnificație se stabilește în corelație directă cu riscul de audit acceptabil, adică în corelație cu mărimea riscului pe care auditorul este dispus să îl accepte, după încheierea misiunii și după emiterea unei opinii fără rezerve.

“Cu ocazia planificării misiunilor de audit, atunci când stabilesc natura, momentul și aria de cuprindere a procedurilor de audit pe care le va folosi, auditorii iau în considerare relația inversă dintre pragul de semnificație și nivelul riscului de audit, cu cât este mai înalt pragul de semnificație, cu atât este mai scăzut riscul de audit și invers”.

Astfel, dacă nivelul pragului de semnificație este stabilit la un nivel mai scăzut, crește probabilitatea ca denaturările de informație descoperite să depășească acest nivel și, ca urmare, crește riscul de audit. În această situație, auditorii sunt obligați fie să reducă riscul de denaturare semnificativă a informațiilor prin extinderea „testelor asupra controalelor interne”, fie să reducă riscul de nedetectare prin modificarea naturii, momentului și a ariei de cuprindere a procedurilor de fond pe care le vor aplica.

Nivelul pragului de semnificație se stabilește cu ocazia planificării inițiale a misiunilor de audit și este revăzut pe parcursul misiunii, în urma cunoașterii mai aprofundate a entității și a mediului său. Pragul de semnificație este luat în considerare de către auditor:

cu ocazia planificării misiunii, când determină natura, momentul și aria de cuprindere a procedurilor de audit pe care le va folosi;

cu ocazia evaluării efectului denaturărilor de informații descoperite pe parcursul misiunii.

Pragul de semnificație stabilit inițial pentru auditare poate fi revizuit ca urmare a faptului că valoarea totală a unor posturi din situațiile financiare este substanțial diferită în raport cu cea pe baza căreia s-a stabilit pragul de semnificație în etapa de planificare a auditului. Nivelul pragului de semnificație se stabilește atât la nivelul situațiilor financiare în ansamblul lor, cât și la nivelul claselor de tranzacții, solduri ale conturilor și prezentărilor de informații.

CAPITOLUL II

Standardul internațional de audit 320 –

Pragul de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit

II.1. Noțiuni introductive

În planificarea unui audit al situațiilor financiar, Standardului Internațional de Audit 200 Obiective generale ale auditorului independent și desfășurarea unui audit în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit, stabilește următoarele obiective generale ale auditorului financiat:

Obținerea de asigurări rezonabile în ceea ce privește măsura unde situațiile financiare ca întreg nu conțin denaturări semnificative, fie ele ca urmare a fraudei sau erorii.

Asigurarea rezonabilă îi dă posibilitatea auditorului financiar de a-și exprima o opinie cu privire la măsura în care sunt întocmite situațiile financiare, conform cu cadrul general de raportare financiară;

Raportarea cu în ceea ce privește situațiile financiare utilizatorilor, conducerii, persoanele însărcinate cu guvernanța sau părți din afara entității;

Comunicarea aspectele ce au fost descoperite pe parcursul detulării auditului, în confirmitate cu cerințele ISA și cu identificările auditorului.

În dorința de a atinge aceste obiective, auditorul trebuie să parcurgă anumiți pași în desfășurarea unui audit, și anume: să planifice misiunea de audit financiar, să obțină probe de audit, să ateste că situațiile financiare nu conțin denaturări semnificative și să întocmească un raport de audit ce va fi prezentat utilizatorilor, conducerii, persoanele însărcinate cu guvernanța sau părți din afara entității auditate.

Potrivit cerințelor Standardelor Internaționale de Audit, “denaturarea reprezintă diferența între suma, clasificarea, prezentarea sau dezvăluirea unu element raportat în situațiile financiare și suma, clasificarea, prezentarea dau dezvăluirea care este cerută pentru ca elementul să fie conform cadrului general de raportare financiar aplicabil”. Denaturările pot aparea sub forma unor erori sau fraude și pot proveni din:

O omitere a unei sume sau a unei prezentări;

O estimare contabilă greșită rezultată din omisiunea sau interpretarea evident incorectă a faptelor;

O lipsă a acurateței în strângerea sau procesarea de informații conform cărora sunt întocmite situațiile financiare;

Argumentele conducerii în ceea ce privește estimările contabile pe care auditorul financiar nu le consideră a fi convenabile sau selectarea și aplicarea policitilor contabile pe care acesta le consideră a fi inadecvate.

Având în vedere că s-a examinat fiecare tranzacție, solduri de conturi sau prezentări din exercițiul financiar supus auditării și s-a ajuns la cocluzia că toate înregistrările contabile au fost corect efectuate, reflectate, clasificate și cuprinse în situațiile financiare, auditorul financiar nu poate furniza utilizatorilor situațiilor financiare o asigurare absolută asupra fidelității situațiilor financiare.

Așa cum precizează Standardul Internațional de Audit 210 “Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit”, “misiunea de audit oferă o asigurare rezonabilă din partea auditorului și nu una absolută, având în vedere caracterul de test al probelor și procedurilor de audit desfășurate asupra tranzacțiilor entității”.

În vederea stabilirii asigurării rezonabile, auditorul utilizează noțiunea de prag de semnificație.

Reglementările aplicabile, ce sunt prezentate în lucrare, sunt:

ISA 320 tratează responsabilitatea auditorului în aplicarea adecvată a noțiunii de prag de semnificație în planificarea și efectuarea unui audit al situațiilor financiare;

ISA 450 justifică modul în care pragul de semnificație se aplică în evaluarea efectului denaturărilor identificate asupra auditului și a denaturărilor necorectate, asupra situațiilor financiare.

II.2. Pragul de semnificație în contextul

unui audit

Standardul Internațional de Audit 450 “Evaluarea denaturărilor identificate pe parcursul auditului” prezintă procedeul prin care se aplică pragul de semnificație în vederea evaluării influenței denaturărilor identificate asupra auditului și a denaturărilor necorectate, dacă ele există, asupra situațiilor financiare.

Cadrele de raportare financiară fac referire adesea la conceptul de prag de semnificație în contextul pregătirii situațiilor financiare. În legătură cu acest lucru, cadrele explică faptul că:

“Denaturările inclusiv omisiunile sunt considerate a fi semnificative dacă s-ar putea aștepta ca ele, în mod individual sau agregat, să influențeze deciziile economice ale utilizatorilor luate în baza situațiilor financiare”;

“Judecățile cu privire la pragul de semnificație sunt făcute în lumina circumstanțelor date și sunt afectate de mărimea sau natura denaturării sau o combinație a celor două”; și

“Judecățile cu privire la aspecte care sunt importante pentru utilizatorii situațiilor financiare sunt bazate pe luarea în considerare a nevoilor comune de informare a utilizatorilor individuali specifici, ale căror nevoi ar putea să varieze mult”.

“Stabilirea pragului de semnificație de către auditor reprezintă un aspect ce ține de judecata profesională și este afectat de percepția acestuia cu privire la nevoile de informații financiare ale utilizatorilor situațiilor financiare”. În acest context este rezonabil ca auditorul să presupună faptul că utilizatorii :

Au o înțelegere rezonabilă cu privire la afacere (activitate economică, contabilitate);

Înțeleg faptul că situațiile financiare sunt pregătite, prezentate și auditate la nivelul pragului de semnificație final;

Recunosc incertitudinile inerente în măsurarea sumelor pe baza folosirii de estimări, judecată și luarea în considerare a evenimentelor viitoare și,

Iau decizii rezonabile pe baza informațiilor din situațiile financiare.

Noțiunea de prag de semnificație este utilizat de auditorul financiar în planificarea si efectuarea auditului, precum și în evaluarea efectului denaturărilor semnificative identificate asupra auditului si a denaturărilor necorectate, în cazult în care există, asupra situațiilor financiare și în formarea opiniei din raportul auditorului.

Ca urmare, pragul de semnificație reprezintă un factor destul de important care este luat în considerare de către auditor în momentul în care se planifică auditul sau se evaluează dovezile pe parcursul derulării auditului. În efectuarea unui audit al situațiilor financiare, obiectivele generale ale auditorului constau în obținerea unei asigurări rezonabile cu privire la faptul dacă situațiile financiare ca întreg nu conțin denaturări semnificative – frauda sau eroarea.

Cu ocazia obținerii unei asigurări rezonabile, auditorul “exprimă o opinie cu privire la faptul că situațiile financiare sunt pregătite sub toate aspectele semnificative în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil”, “raportează cu privire la situațiile financiare și comunică constatările auditorului”, conform Standadelor Internaționale de Audit.

II.3. Pragul de semnificație și riscul în audit

Auditorul realizează o asigurare rezonabilă, realizându-se prin obținerea de probe suficiente de audit pentru a reduce riscul de audit (RA) la un nivel acceptabil de scăzut.

Riscul de audit reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie inadecvată atunci când situațiile financiare sunt denaturate semnificativ. Riscul de audit este stabilit în funcție de riscul de denaturare semnificativă și riscul de detectare, astfel:

Formula nr. 1. Calcularea ricului de audit

Sursa: Neamțu, H., Moldovanu, U., “Studiu de caz privind evaluarea denaturărilor identificate și efectul acestora asupra pragului de semnificație în audit și a opiniei auditorului independent”, revista “Audit financiar”, editată de Camera Auditorilor Financiari din România, an IX, nr. 10/2011

Formula nr. 2. Calcularea bandei de risc

Sursa: Neamțu, H., Moldovanu, U., “Studiu de caz privind evaluarea denaturărilor identificate și efectul acestora asupra pragului de semnificație în audit și a opiniei auditorului independent”, revista “Audit financiar”, editată de Camera Auditorilor Financiari din România, an IX, nr. 10/2011

unde: Ri = riscul inerent;

RC = riscul de control;

RNNE = riscul de nedetectare;

RNE = banda de risc.

Acest model mai poate fi reprezentat și astfel:

Formula nr. 3. Calcularea ricului de nedetectare

Sursa: Neamțu, H., Moldovanu, U., “Studiu de caz privind evaluarea denaturărilor identificate și efectul acestora asupra pragului de semnificație în audit și a opiniei auditorului independent”, revista “Audit financiar”, editată de Camera Auditorilor Financiari din România, an IX, nr. 10/2011

Există o relație invers proporțională între pragul de semnificație și nivelul riscului de audit (cu cât este mai înalt nivelul pragului de semnificație cu atât este mai scăzut riscul de audit și invers).

Pragul de semnificație și riscul de audit sunt luate în considerare pe parcursul auditului în special atunci când auditorul identifică și evaluează riscurile de denaturare semnificativă, determină natura, momentul și domeniul de aplicare a procedurilor de audit suplimentare, și evaluează efectul denaturărilor necorelate dacă există asupra situațiilor financiare și asupra formării opiniei, din raportul auditorului.

II.4. Determinarea pragului de semnificație în

momentul planificării auditului

În momentul în care auditorul elaborează planul de audit, el emite adjudecăți cu privire la mărimea denaturărilor ce vor fi luate în considerare ca fiind semnificative, oferind o bază pentru a determina natura, momentul și domeniul de aplicare a procedurilor de evaluare a riscului, a identificarea și evalua riscurile de denaturare semnificativă și a determina natura, momentul și aria de cuprindere a procedurilor de audit suplimentare.

Auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificație, astfel încât să poată detecta denaturările semnificative atât cantitative sau valorice, cât și calitative.

Exemple de denaturări calitative:

Descrierea inadecvată a unei politici contabile atunci când există dorința ca un utilizator al situațiilor financiare să fie indus în eroare de descriere (exemplu: modificarea politicii privind înregistrarea stocurilor de natura obiectelor de inventar);

Neprezentarea încălcării cerințelor de reglementare, ceea ce rezultă că impunerea ulterioară a restricțiilor, potrivit reglementărilor, influențează negativ, în mod semnificativ, capacitatea de operare;

Clauzele din contractele clienților cu banca pot să prevadă menținerea unor anumiți indicatori din situațiile financiare la nivel minim;

Cu toate că pragul de semnificație poate fi stabilit și aplicat folosind o abordare cantitativă, aspectele calitative ale denaturărilor de valoare mică pot afecta semnificativ deciziile luate de către utilizatorii situațiilor financiare.

Auditorul financiar trebuie să ia în considerare posibilitatea apariției denaturărilor la nivelul valorilor relativ mici care, însumate, ar putea avea un efect semnificativ asupra situațiilor financiare.

La planificarea auditului, auditorul studiează aspectele care ar putea face ca situațiile financiare să fie denaturate în mod semnificativ.

Înțelegerea pe care auditorul o are despre entitate și mediul acesteia îl ajută la:

determinarea unui cadru de referință în interiorul căruia auditorul planifică auditul și exercită raționamentul profesional cu privire la evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă a situațiilor financiare și la reacția la aceste riscuri, pe parcursul auditului;

stabilirea pragului de semnificație pentru situațiile financiare ca întreg;

estimarea faptului dacă raționamentul legat de pragul de semnificație rămâne valabil pe măsură ce auditul progresează.

II.4.1. Utilizarea reperelor la calcularea pragului

de semnificație

Pragul de semnificație pentru situațiile financiare ca întreg este stabilit ca un procent din valoarea unui reper ales de auditor. Pentru a identifica care este reperul cel mai adecvat, trebuie luați în considerare următorii factori:

Elemente din situațiile financiare, precum: activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile și cheltuielile;

Elemente ce se concentrează pe atenția utilizatorilor situațiilor financiare ale unei entități, precum: profitul, veniturile sau activele nete, în scopul evaluării performanței financiare;

Natura entității, sectorul de activitatea și mediul economic;

Modul în care este finanțată entitatea și structura de proprietate;

Volatilitatea relativă a reperului.

“Volatilitatea este o mãsurã de variaþie a preþului unui instrument financiar in timp (când profitul înaintea impozitãrii din activitãþi continue este volatil, este mai adecvat ca reper profitul brut sau totalul veniturilor)”.

Pentru a stabili pragul de semnificație, auditorul utilizează repere cantitative, și anume: profitul brut înainte de impozitare, media profitului înainte de impozitare pe 3 ani, total venituri, profit brut, total cheltuieli, total capitaluri proprii și valoarea activelor nete.

Determinarea unui procent din reperul ales implică raționamentul profesional al auditorului, astfel:

un procent aplicat la profitul înainte de impozitare va fi mai mare decât procentul aplicat la total venituri;

același procent asupra profitului poate fi adecvat pentru o entitate orientată către profit dintr-o industrie, dar inadecvat pentru o organizație non-profit.

În legătură cu reperul ales, informațiile financiare includ rezultatele financiare ale perioadelor precedente, pozițiile financiare ale perioadelor financiare și bugetele sau preveziunile pentr perioada curentă, ajustate în conformitate cu cu schimbările semnificative în circumstanțele entității și schimbărilor relevante ale condițiilor din sectorul de activitate sau mediul economic în care entitatea operează.

Pragul de semnificație se referă la situațiile financiare cu privire la care auditorul raportează. Acolo unde situațiile financiare sunt întocmite pentru o perioadă mai mare sau mai mică de 12 luni, în situația în care entitatea este nouă sau în cazul în care se schimbă perioada de raportare financiară, pragul de semnificație se referă la situațiile financiare întocmite pentru acea perioadă de raportare financiară.

Stabilirea procentului aplicat asupra unui reper depinde de raționamentul profesional al auditorului.

Auditorul financiar va stabili pragul de semnificație funcțional în scopul evaluării riscului de denaturare semnificativă și a determinării naturii, momentului și ariei de cuprindere a procedurilor de audit suplimentare.

În cazul entităților mici, “acolo unde profitul înainte de impozitare din activități neîntrerupte este în mod constant nominal, așa cum ar putea fi situația în care o companie este condusă de asociatul unic, unde acesta ia marea parte a profitului înainte de impozitare sub forma remunerației, un reper ca profitul înainte de remunerare și impozitare ar putea fi mai relevant”.

În situația în care se planifică auditul unei entități din sectorul public, costul total sau net (cheltuieli minus venituri) ar putea fi un reper mai adecvat pentru activitățile programate. În cazul în care entitatea din sectorul public are în custodie active în proprietate publică, activele ar putea fi considerate un reper adecvat.

II.4.2. Nivelul sau nivelurile pragurilor de semnificație pentru anumite

clase de tranzacții, solduri de conturi sau prezentări

“Auditorul financiar poate stabili praguri de semnificație pentru anumite clase de tranzacții specifice, solduri de conturi, prezentări, dacă, în înprejurările date, se constată astfel de informații specifice pentru care se așteaptă să existe denaturări cu valoare mai mică decât pragul de semnificație determinat pentru situațiile financiare ca întreg”.

Factorii care pot permite astfel de tranzacții, solduri de conturi, prezentări sunt:

Dacă cadrul general de raportare financiară, reglementarea sau legea afectează așteptările utilizatorilor situațiilor financiare cu privire la prezentarea sau evaluarea anumitor elemente, cum ar fi tranzacții cu părți afiliate, remunerarea conducerii și a persoanelor însărcinate cu guvernanța;

Recomandările cheie în legătură cu sectorul de activitatea în care operează entitatea;

În cazul în care se concentrează atenția asupra unui anumit aspect al afacerii netității care este prezentat separat în situațiile financiare.

În momentul în care auditorul financiar stabilește dacă, în circumstanțele specifice ale entității, asemenea clase de tranzacții, prezentări sau solduri de conturi există, acesta poate considera util să obțină o înțelegere în ceea ce privește opiniile și așteptările conducerii și persoanelor însărcinate cu guvernanța.

II.5. Pragul de semnificație funcțional

Conform Standardelor Internaționale de Audit (ISA), “pragul de semnificație funcțional reprezintă suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai scăzut decât pragul de semnificație pentru situațiile financiare ca întreg pentru a reduce la un nivel adecvat de scăzut probabilitatea ca denaturările necorectate sau nedetectate agregate să depășească pragul de semnificație pentru situațiile financiare ca întreg”.

„Se stabilește pentru acele clase de tranzacții, solduri de conturi sau prezentări, pentru care se așteaptă să existe denaturări de valoare mai mică decât pragul de semnificație stabilit la nivelul situațiilor financiare și care sunt susceptibile să influențeze deciziile economice ale utilizatorilor”.

Scopul stabilirii pragului de semnificație funcțional îl reprezintă evaluarea riscului de denaturare semnificativă și determinarea naturii, momentului și ariei de cuprindere a procedurilor de audit suplimentare.

Pragul de semnificație funcțional este stabilit pentru a reduce la un nivel scăzut posibilitatea că totalitatea denaturărilor necorectate sau nedetectate din situațiile financiare să depășească pragul de semnificație determinat la nivelul situațiilor financiare ca întreg.

Într-o situație asemănătoare, pragul de semnificație funcțional legat de nivelul pragului de semnificație pentru o anumită clasă de tranzacții, sold de conturi sau prezentări, este determinat de către auditorul financiar pentru a micșora la un nivel adecvat de scăzut posibilitatea că totalitatea denaturărilor necorectate sau nedetectate din respectiva clasă de tranzacții, sold de cont sau prezentare să depășească pragul de semnificație pentru acea anumită clasă de tranzacții, sold de cont sau prezentare.

Stabilirea pragului de semnificație funcțional implică exercitarea raționamentului profesional a auditorului, nu un simplu calcul mecanic.

Acesta este afectat de de cunoașterea entității de către auditorul financiar, actualizată pe parcursul efectuării procedurilor de evaluare a riscurilor .

II.6. Revizuirea pragului de semnificație pe

măsură ce auditul progresează

Auditorul financiar trebuie să verifice pragul de semnificație pentru situațiile financiare ca întreg, în cazul în care pe parcursul derulării auditului descoperă informații care l-ar fi determinat pe auditor să stabilească o valoare diferită, dacă:

Natura informațiilor identificate și circumstanțele în care au avut loc indică faptul că ar putea exista alte denaturări care, dacă ar fi luate în considerare în mod agregat, împreună cu denaturările cumulate pe parcursul auditului, ar putea fi semnificative;

Totalitatea denaturărilor cumulate pe parcursul auditului se apropie de valoarea pragului de semnificație.

Pragul de semnificație pentru situațiile financiare ca întreg ar putea să solicite revizuire, ca urmare a unei schimbări a împrejurărilor, care a avut loc în timpul derulării auditului, noi informații sau o modificare în înțelegerea auditorului cu privire la entitate și la operațiunile sale, ca urmare a efectuării de proceduri de audit suplimentare.

Dacă auditorul financiar consideră că este adecvată stabilirea unui prag de semnificație mai scăzut pentru situațiile financiare ca întreg decât cel stabilit inițial, acesta trebuie să determine dacă este cazul să revizuiească pragul de semnificație funcțional și dacă natura, amploarea procedurilor de audit suplimentare și plasarea în timp sunt adecvate.

Dacă, la cererea auditorului financiar, conducerea a examinat o clasă de tranzacții, sold de cont sau prezentare și denaturările care au fost detectate, auditorul va efectua proceduri adiționale de audit pentru a determina dacã denaturările rămân valabile.

II.7. Cumularea denaturărilor identificate

Auditorul financiar va cumula denaturările identificate în timpul derulării auditului, altele decât cele care sunt evident neînsemnate.

Acesta poate indica o valoare sub care denaturările ar fi neînsemnate și nu ar solicita cumularea ca urmare a faptului că auditorului se așteaptă că cumularea unor asemenea sume să nu aibă un efect semnificativ asupra situațiilor finanaciare.

În scopul de a-l ajuta pe auditorul financiar în estimarea efectului denaturărilor cumulate pe parcursul derulării auditului și în comunicarea acestora conducerii și persoanelor însărcinate cu guvernanța, ar putea fi considerat util să se facă distincția dintre denaturări efective, denaturări legate de raționament și denaturări proiectate.

“Denaturările efectivereprezintă denaturări cu privire la care nu există nici un dubiu”. Denaturările legate de raționament sunt compuse din diferențele rezultate din raționamentele conducerii în ceea ce privește estimările contabile pe care auditorul financiar nu le consideră a fi convenabile, sau selectarea sau aplicarea politicilor contabile pe care acesta le consideră a fi inadecvate.

Denaturările proiectate reprezintă cea mai bună și cea mai importantă estimare a auditorului în ceea ce privește denaturările în populație, care implică proiecția denaturărilor detectate în eșantioanelor în audit asupra întregii populații din care au fost selectate eșantioanele.

II.8. Comunicarea și corectarea denaturărilor

“Auditorul financiar comunică conducerii entității denaturările cumulate pe parcursul auditului, cu excepția situației în care acest lucru îi este interzis prin lege sau reglementări”, și solicită conducerii corectarea acestor denaturări.

Comunicarea în timp util a denaturărilor către nivelul cel mai adecvat de conducere este destul de importantă deoarece acest lucru îi permite conducerii să evalueze dacă elementele sunt denaturări, sa-l informeze pe auditorul financiar în situția în care nu este de acord cu acesta, și să ia măsuri măsuri în funcție de necesitate.

Comunicarea auditorului cu membrii conducerii sau alte persoane din cadrul entității cu privire la anumite denaturări ar putea fi restricționată în mod specific de către lege sau reglementări, acțiune ce ar putea prejudicia anchetarea de către o autoritate adecvată, a unui act ilegal concret sau a fi suspectat a fi ilegal. În asemenea situații, auuditorul financiar ar putea considera adecvat să solicite conultanță judiciară.

Conducerea va corecta toate denaturărilor apărute, inclusiv și cele comunicate de către auditorul financiar și îi va permite să mențină registre și înregistrări contabile exacte, respectiv îi va permite să reducă riscul de denaturare semnificativă a viitoarelor situații financiare datorat de efectul cumulativ al denaturărilor nesemnificative necorectatve cumulate legate de perioadele precedente.

“Dacã auditorul ajunge la concluzia cã denaturãrile pot fi semnificative, auditorul trebuie sã ia în considerare reducerea riscului de audit prin extinderea procedurilor de audit sau sã cearã conducerii sã ajusteze situațiile financiare”.

ISA 700 cere auditorului financiar “să evalueze dacă situațiile financiare sunt întocmite și prezentate conform cu cerințele cadrului general de raportare financiară aplicabil, sub toate aspectele semnificative”.

“În cazul în care conducerea refuzã să ajusteze situațiile financiare și rezultatele procedurilor extinse de audit nu permit auditorului sã ajungã la concluzia cã totalul denaturãrilor necorectate nu este semnificativ, auditorul trebuie sã ia în considerare modificarea corespunzãtoare a raportului de audit”. “Despre denaturãrile considerate de conducere cã nu sunt semnificative se vor solicita acesteia explicații”.

II.9. Evaluarea efectului denaturărilor necorectate

Pragul de semnificație va fi revizuit, în etapa de finalizare a misiunii de audit în conformitate cu ISA 320 și se bazează destul de frecvent pe estimări ale rezultatelor financiare ale entității, deoarece rezultatele efective ar putea să nu fie deja cunoscute.

Standardul Internațional de Audit 320 demonstrează că pragul de semnificație la nivelul situațiilor financiare ca întreg este revizuit doar în situația în care auditorul financiar primește noi informații pe parcursul derulării auditului care l-a fi determinat să stabilească inițial o valoare diferită.

Auditorul va stabili dacã denaturãrile necorectate sunt semnificative, în mod individual sau agregat, luând in considerare mãrimea și natura denaturãrilor, în imprejurările particulare în care acestea au loc și efectul cumulativ al denaturãrilor necorectate din perioadele anterioare asupra claselor de tranzacții, soldurilor conturilor sau prezentărilor relevante și asupra situațiilor financiare ca întreg.

Fiecare denaturare individuală este analizată în vederea evaluării efectului său asupra claselor de tranzacții, solduri de conturi sau prezentări relevante, respectiv pentru a evalua dacă nivelul pragului de semnificație pentru acea clasă de tranzacții este depășit.

Dacã o denaturare individualã este semnificativã, este puțin probabil ca aceasta sã poatã fi echilibratã de o altã denaturare (exemplu: situațiile financiare vor fi denaturate semnificativ prin supraevaluarea veniturilor, chiar dacã efectul denaturãrii este echilibrat de o denaturare echivalentã a cheltuielilor).

Unele denaturãri pot sã îl determine pe auditor sã le considere semnificative, chiar dacã sunt mai scãzute decât pragul de semnificație pentru situațiile financiare ca întreg, în urmãtoarele circumstanțe:

“afecteazã respectarea reglementãrilor;

afecteazã respectarea clauzele legate de datorii sau alte clauze contractuale;

au legãturã cu aplicarea incorectã a unei politici contabile, cu efect semnificativ în viitor;

ascunde o schimbare în câștiguri sau alte trenduri, în contextul economic general și condițiile sectorului de activitate;

afectează informații ale unui segment prezentate în situațiile financiare;

are un efect ce constă în creșterea compensației persoanelor din conducere;

afecteazã ratele folosite pentru evaluarea poziției financiare, a fluxurilor de numerar;

denaturarea este rezultatul unei fraude, urmând a fi luatã în considerare, împreunã cu alte aspecte ale auditului, chiar dacã nu este semnificativã în relație cu situațiile financiare”.

ISA 240 evidențiază modul în care implicațiile unei denaturări care este sau ar putea fi rezultatul unei erori sau fraude ar trebui luate în considerare în corelație cu alte aspecte ale auditului chiar dacă mărimea denaturării nu este semnificativă în raport cu situațiile financiare.

“Auditorul va comunica denaturările necorectate și efectul lor asupra opiniei din raportul de audit celor responsabili cu guvernanța”.

Totodatã, va comunica influența denaturãrilor necorectate legate de perioade anterioare cu privire la clasele de tranzacții, soldurile de conturi, sau prezentãrile relevante și situațiile financiare ca întreg.

În cazul entităților din sectorul public, în efectuarea auditului, evaluarea măsurii unde denaturarea este semnificativă ar putea fi afectată și de sarcinile auditorului stabilite de lege, reglementări sau altă autoritate pentru a raporta cu privire la anumite aspecte, inclusiv frauda.

Aspectele, cum ar fi interesul public, răspunderea, asigurarea supravegherii legilative eficare, ar putea afecta evaluarea măsurii în care un element este semnificativ prin virtutea naturii sale

CAPITOLUL III

Studiu de caz privind aplicarea standardului ISA 320 la

SC ALI GAS OIL SRL

În vederea stabilirii pragului de semnificație în planificarea și desfășurarea auditului situaților financiare aferente anului 2013 la societatea SC ALI GAS OIL SRL, respectiv identificării și corectării denaturărilor semnificative, am consultat „Ghidul privind auditul calității”, emis de Institutul Contabililor Autorizați din Scoția (ICAS), utilizat de auditorii financiari, membrii ai Camerei Auditorilor Financiari din România, în traducerea autorizată a CAFR.

Din „Ghidul privind auditul calității” am utilizat anumite secțiuni, și anume: B3 Cunoașterea clientului și evaluarea riscurilor, B4 Evaluarea riscului inerent, B5 Pragul de semnificație, B6 Revizuirea analitică preliminară, B7 Sumarul evaluării riscului și planul de eșantionare, precum și A9 Sumarul erorilor.

În prezentul studiu de caz, se fac referiri la determinarea pragului de semnificație în momentul planificării auditului, pragul de semnificație funcțional, revizuirea pragului de semnificație pe măsură ce auditul progresează, comunicarea și corectarea erorilor, precum și evaluarea denaturărilor necorectate.

PLANIFICAREA AUDITULUI

ACCEPTAREA DESEMNĂRII

CUNOAȘTEREA CLIENTULUI ȘI EVALUAREA RISCURILOR

CUNOAȘTEREA CLIENTULUI

SC ALI GAS OIL SRL, cu sediul social în Mun. Onești, str. A. I. Cuza nr. 7, bl. 7, sc. A, ap. 4, jud. Bacău a fost înființată in anul 2008 și funcționează în domeniul de activitate 467 “Comerț cu ridicata specializat al alor produse”, activitatea principală fiind 4671 “Comerț cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși al produselor derivate” (stații peco tip GPL).

Societatea este constituită în baza Legii nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare și este înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J04/1963/2008, cod fiscal 24713621. SC ALI GAS OIL SRL își desfășoară activitatea în județul Bacău, respectiv în cele trei puncte de lucru, stații peco tip GPL, și anume: în localitatea Onești (sediul central), localitatea Târgu Ocna și în comuna Livezi.

Managementul societății SC ALI GAS OIL SRL a fost asigurat de către Calapod Cătălin, în calitate de asociat unic și de administrator al societății, deținând 100% din capitalul social:

Tabel nr. 1. Situația privind acțiuni și acționarii societății

Situațiile financiare aferente exercițiului financiar 2013, prezentate în prezenta lucrare, au fost întocmite în conformitate cu prevederile:

Legii Contabilității nr. 82/1991 privind organizarea și conducerea corectă și la zi a contabilității;

Ordinului Ministerul Finanțelor Publice nr. 3055/2009 privind aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu completările și modificările ulterioare;

Ordinului nr. 79/2014 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.

Principiile care au stat la baza întocmirii situațiilor financiare aferent exercițiului financiar 2013 sunt:

Principiul continuității activității. Activitatea societății ALI GAS OIL va continua, neexistând indicii că în viitor societatea va intra în lichidare sau își va restrânge activitatea.

Principiul permanenței metodelor. Societatea va continua aplicarea acelorași reguli și norme privind evaluarea, recunoașterea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor.

Principiul prudenței. La întocmirea situațiilor financiare aferente exercițiului financiar 2013, evaluarea elementelor patrimoniale a fost făcută pe o bază prudentă, respectiv nu au fost subevaluate datoriile și cheltuielile și nu au fost supraevaluate activele și veniturile.

Principiul independenței exercițiului. Au fost luate în considerare veniturile și cheltuielile corespunzatoare exercițiului financiar 2013, fără a fi luată în considerare data încasării sumelor sau efectuării plății.

Principiul evaluării separate a elementelor de activi și datorii

Principiul intagibilității

Principiul necompensării.Valorile elementele de activ nu sunt compensate cu valorile elementelor de pasiv, repectiv veniturile societății nu sunt compensate cu cheltuielile efectuate de societate.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Informațiile prezentate în situațiile financiare aferente exercițiului financiar 2013 reflectă realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

Principiul pragului de semnificație. Elementele care cu o valoare semnificativă au fost descrise disctinct în cadrul situațiilor financiare, iar elementele ce au valori nesemnificative având aceeași natură sau funcții similare au fost însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.

În cursul exercițiului financiar contabil, nu s-au constatat abateri de la principiile contabile, metodele și politicile contabile utilizate.

Bunurile au fost înregistrate în conabilitate la valoarea de intrare, respectiv prețul de achiziție, pentru bunurile procurate cu titlu oneros și la costul de producție pentru bunurile produse în cadrul societății.

Cu ocazia inventarierii anuale nu s-au constatat diferențe între valoarea de intrare și valoarea de inventar și ca atare nu s-au înregistrat provizioane pentru deprecierea elementelor de activ. inventarierea creanțelor și datoriilor societății s-a făcut prin aplicarea procedurilor alternative de către societatea de contabilitate, firma netrimitând scrisori de confirmare a soldurilor.

În ceea ce privește personalul angajat în anul 2013, putem preciza că societatea a înregistrat un număr mediu de 9 salariați, pentru care s-au plătit salarii în sumă de 61.615 lei, iar cheltuielile sociale s-au ridicat la suma de 17.148 lei.

Salariul mediu brut pe unitatea la nivelul anului 2013 a fost de 571 lei. Societatea are credite acordate către organele de conducere ale societății în sumă de 330.992 lei pentru care nu se încasează dobânzi.

Activitatea principală efectuată de societate este “comerț cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi…” (stații peco tip GPL). Cifra de afaceri a societății aferentă anului 2013 se prezintă astfel, conform tabelului de mai jos:

Tabel nr. 2. Evoluția cifrei de afaceri

Profitul obținut de societate este aferent activității curente, în decursul anului financiar 2013 nu au intervenit evenimente extraordinare care să afecteze rezultatul intreprinderii.

În urma prezentării situațiilor financiare aferente anului 2013, asociatul unic, Calapod Cătălin, a constatat existența unui profit net în sumă de 186.399 lei și l-a repartizat astfel:

Tabel nr. 3. Repartizarea profitului aferent exercițiului financiar 2013

– Lei –

Veniturile și cheltuielile din exploatare ale societății, precum și situația creanțelor și datoriile se prezintă la 31.12.2013, astfel:

Tabel nr. 4. Analiza rezultatului din exploatare

Tabel nr. 5. Situația creanțelor

Tabelul nr. 6. Situația datoriilor

Pentru ținerea evidenței contabile și întocmirea situațiilor financiare, societatea SC ALI GAS OIL SRL are încheiat contract de prestări servicii cu societatea SC FISCONT SRL, societate de profil autorizată de C.E.C.C.A.R sub nr. 1097/2002, reprezentată de expertul contabil Alexandru Nemțanu. Personalul din cadrul firmei de contabilitate are pregătirea necesară și calificarea profesională adecvată funcțiilor ocupate, aceștia fiind absolvenți de studii superioare în domeniul economic.

FIȘA POSTULUI

ECONOMIST

Denumirea postului de muncă: Economist

Obiective specifice ale activității de muncă:

Este obligat să cunoasca prevederile legilor si normelor ce reglementează activitatea pe profil si să acționeze pentru aplicarea lor in munca specifică de contabilitate ;

Are datoria să realizeze la nivelul parametrilor cantitativi și calitativi ceruți, sarcinile ce decurg din funcția pe care o deține și răspunde de eventualele prejudicii materiale sau morale aduse Firmei, urmare a realizării sau prestării de calitate necorespunzătoare;

Are obligativitatea să dea dovadă de corectitudine și principialitate în raporturile interumane și să nu primească de la cetățeni bani sau alte foloase pentru activitățile prestate în cadrul atribuțiunilor de serviciu;

Urmarește introducerea în cadrul evidenței contabile a celor mai noi metode și tehnici în domeniu ;

Completează actele în baza cărora se fac mișcări bancare.

Integrarea în structura organizatorică:

Poziția postului de muncă în cadrul structurii organizatorice.

Postul imediat superior: Directorul Economic;

Postul imediat inferior: Contabil ;

Subordonări:

– Este înlocuit în cazul absenței de un alt economist sau contabil;

– Inlocuiește pe: șeful biroului contabilitate, pe alt economist sau contabil;

Relațiile de muncă:

Ierarhice: Director General si Director Economic;

Funcționale: cu ceilalti colaboratori, departamente si colaboratori externi;

De reprezentare: nu are mandat de reprezentare.

Responsabilități, sarcini, activități și acțiuni specifice postului de muncă:

Responsabilități

In raport cu alte persoane:

Păstrarea secretului de serviciu și a confidențialității activitatii pe care o desfășoară;

Să mențină relații profesionale și de colegialitate cu ceilalți angajați din firmei;

Cooperarea la nivelele impuse de post cu ceilalți angajați ai firmei;

In raport cu aparatura pe care o utilizează:

Cunoașterea perfectă a aparaturii din dotare precum si utilizarea corespunzătoare a acesteia pentru a evita eventualele defecțiuni nedorite;

Anunțarea oricărei defecțiuni serviciului administrativ si IT help-desk;

Utilizarea numai în caz de nevoie a mijloacelor de comunicare puse la dispoziție de firmă (telefon mobil, telefon fix, fax, etc..);

In raport cu produsele muncii:

Să respecte programul de lucru, să folosească integral și cu eficiență timpul de muncă ;

Păstrarea confidențialității datelor și a informațiilor pe care le deține privitor la salariati.

Protejeaza interesele materiale, financiare si morale ale societatii.

In raport cu securitatea muncii:

Să respecte normele de stingere a incendiilor și de protecție a muncii

Să contribuie la preîntâmpinarea și înlăturarea oricăror situații care ar pune în primejdie viața, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor ori bunurile materiale;

Să respecte prevederile Contractului Colectiv de Muncă al firmei, ale Contractului Individual de Muncă si ale Regulamentului de Ordine Interioară;

Privind precizia și punctualitate :

Să respecte programul de lucru, sa foloseasca integral si cu eficiență timpul de muncă ;

Să respecte ordinea și disciplina la locul de muncă;

Să se bucure de prestanță profesională și de respect în rândul angajaților firmei;

Să dovedească spirit organizatoric, disciplină și meticulozitate în activitatea pe care o desfășoară;

6. In raport cu metode/programe :

Participarea la programele de trening;

Să-și ridice necontenit nivelul de cunoștiințe profesionale și de cultură generală și să absolve cursurile de perfecționare organizate sau recomandate de firmă ;

Consultarea în permanență a literaturii de specialitate;

Imbunătățirea și îmbogățirea cunoștințelor de operare PC.

Privind relațiile cu alții/comunicarea

Dă răspunsuri competente atât la problemele din interiorul firmei cât și la cele cu firmele colaboratoare;

Dă dovadă de etică din toate punctele de vedere în relațiile cu colegii și colaboratori;

Are datoria de a informa șeful ierarhic superior asupra unor probleme dificile ce apar precum si asupra unor sarcini primite de la un nivel superior.

b. Sarcini si activități specifice postului de muncă

Intocmește evidențele contabile în conformitate cu legile în vigoare;

Efectuează ștatele de plată pentru angajații;

Ține evidența financiar- contabilă a obiectelor de inventar și a mijloacelor fixe;

Gestionează imprimatele cu regim special si fiscal: facturi, avize de expediție, chitanțiere;

Completează actele în baza cărora se fac mișcări bancare;

Întocmește rapoartele financiaren (generale și pe proiecte) în conformitate cu cerințele finanțatorilor și cu hotărârile Consiliului Director/Consiliului de Administrație;

Vizează cheltuirea sumelor pe proiecte și sesizează posibile neîncadrări, depășiri sau nereguli;

Verifică documentele justificative (deconturile) și le avizează în conformitate cu normativele în vigoare;

Verifică registrul de casă.

Competențele postului de muncă:

Cunoștiințe în legatură cu domeniul muncii:

Cunoașterea legislației în vigoare,

Experiență în domeniu ;

Cunoștiințe economice ;

Cunoașterea unei limbi străine de circulație internațională;

Cunoștiințe privind modul de execuție a sarcinilor:

Operarea cu baze de date (Ciel Wizcount);

Alte programe informatice in functie de reglementarile legale.

Experiența: minim 2 ani experiență în domeniu.

Cunoștiințe legate de folosirea accesoriilor muncii (aparate, utilaje) :

Cunoștiințe de utilizarea calculatorului personal, a aparatelor de telefon și a copiatorului;

Contextul muncii :

Relațiile interpersonale:

Comunicarea:

Să prezinte propuneri celorlalți folosind o argumentație abilă și mijloace vizuale de prezentare care să aducă schimbări și îmbunătățiri la nivel strategic ;

Să utilizeze afirmații, sugestii, gesturi sau manifestări;

Dorința comună de a găsi o soluție în interiorul corporației;

Frecvența: ridicată;

Intimitatea/secretul: în conformitate cu respectarea confidențialității datelor din cadrul Departamentului Financiar-Contabil

Tipuri ale relațiilor de rol solicitate:

De participare în echipă: își aduce contribuția la îndeplinirea obiectivelor firmei și ale departamentului, cooperarea, rezolvarea cererilor venite din partea conducerii firmei și a instituțiilor interesate.

Conditii fizice ale muncii

Postul de muncă: muncă de birou;

Condițiile de mediu: condiții de mediu controlate, nivel redus de zgomot sau condiții distractoare;

Solicitările postului de muncă: conditii specifice ale unei munci de birou;

Caracteristicile structurale ale locului de muncă

Criticabilitatea poziției postului: impact mediu al deciziei de la acest nivel asupra celorlalți angajați, nivel de responsabilitate mediu (functie de executie);

Rutină vs. provocarea activității de muncă: nivel mediu de automatizare a muncii, obiective și sarcini bine definite de către Director General și Director

Economic, solicită o atenție ridicată la detalii legate de proceduri standard de operare, nivel redus de monotonie, nivel redus de structurare (există posibilitatea stabilirii ordinii, priorității și ritmului de realizare a sarcinilor), nivel mediu de competiție.

Ritmul muncii și planificarea: respectarea termenelor in munca depusa, controlul mediu asupra întreruperilor, control ridicat al angajatului asupra ritmului de lucru.

De analiză: –

Cerințele psihologice ale locului de muncă

Cunoștințe:

De limbă- Cunoasterea limbii engleze: scris, citit, vorbit ;

De administrație și management – Cunoasterea principiilor de mamagement și a procedurilor standard de operare ;

De legislatie – cunoștiințe de legislație financiar-contabila; altele.

De calculatoar și electronică – Cunostinte operare calculator și a programelor de contabilitate-financiar;

De comunicare internă- comunicarea cu colegii din departament, cu alte departamente si directii.

Deprinderi:

Ințelegerea textelor, a informațiilor scris, ințelegerea paragrafelor și frazelor scrise din cadrul documentelor legate de muncă (norme, proceduri, instrucțiuni) ;

De management a timpului: gestionarea propriului timp astfel incat sa se respecte termenel;.

De scriere: comunicare eficientă în scris, adaptată la nevoile sarcinii;

De invățare activă: înțelegerea implicațiilor informației noi asupra proceselor decizionale și de rezolvare de probleme atât curente cât și viitoare (se realizează continuu ca condiție esențială în asigurarea fluxului operațional și nu numai);

De ascultare activă: concentrarea atenției asupra a ceea ce spun ceilalti colegi, superiori sau institutiile interesate, depunerea de efort pentru a înțelege punctele de vedere susținute de acestia, formularea adecvată a întrebărilor și evitarea întreruperii discursului celorlalți în momente nepotrivite;

De gândire critică: utilizarea logicii și raționamentului pentru a rezolva probleme si a prioritiza sarcini;

De vorbire: claritatea vorbirii – a ține discursuri în fața altor persoanae astfel încât înformația să fie transmisă eficient.

Aptitudini:

De înțelegere verbală- Capacitatea de a înțelege informații și idei prezentate oral sau scris.

De exprimare orală-abilitatea de a comunica verbal informații și idei într-o manieră în care să faciliteze înțelegerea celorlalți.

Ințelegerea textelor- abilitatea de a citi și înțelege informațiile și ideile prezentate în scris.

Exprimare în scris- abilitatea de a comunica informații și idei în scris, într-o manieră în care să faciliteze înțelegerea celorlalți.

Exprimarea orală – Aptitudinea de a comunica verbal informații și idei astfel încât să se facă înțeles de ceilalți.

Exprimarea scrisă – Aptitudinea de a comunica în scris informații și idei astfel încât să se facă înțeles de ceilalți.

Raționament inductiv – abilitatea de a combina informațiile disparate pentru a extrage reguli generale sau concluzii (pentru analiza dosarelor de creditare).

Raționament deductiv – abilitatea de a aplica reguli generale la probleme specifice pentru a produce soluții adecvate.

Claritatea discursului- abilitatea de a vorbi clar în fața celorlalți, astfel încât să te faci înțeles.

Sensibilitatea la detalii- abilitatea de a sesiza detaliile într-un timp foarte scurt, la toate documentele ce trebuie analizate în vederea constituirii și finalizării sarcinilor de lucru.

Sensibilitatea la probleme- abilitatea de a conștientiza dacă ceva este în neregulă in ceea ce priveste sarcinile, sesizarea problemelor celorlalti angajati.

Ordonarea informațiilor-abilitatea de a ordona lucruri sau acțiuni într-o anumită ordine sau pattern în funcție de o regulă specifică sau de un set de reguli.

Memorizarea – Aptitudinea de a-ți reaminti informații ca numere, cuvinte, desene și proceduri (necesara rezolvarii prompte a problemelor).

Atenția selectivă – Aptitudinea de se concentra și de a nu fi distras în timpul realizării unei sarcini de-a lungul unei perioade de timp.

Interese:

Caracter investigativ- identificarea problemelor si rezolvarea mentala a acestora.

Caracter întreprinzător- acest tip de ocupații presupun foarte frecvent inițierea și ducerea la bun sfârșit a proiectelor.

Caracter convențional- acest tip de ocupație poate să presupună unele proceduri de rutină care include analiza unor seturi de date, lucrul cu detalii (intocmirea de registrului de casă, înregistratrea operaților economico-financiare din conturile bancare deținute de firmă).

Stilul de muncă:

Capacitate de efort pentru realizarea scopurilor/sarcinilor în timp util ;

Rezistent la suprasolicitari fizice si intelectuale prelungite (stres) și program prelungit;

Inițiativă.

Loialitate și capacitatea de a păstra confidențialitatea ;

Perseverență, voință și tenacitate;

Atenție la detalii – abordare analitică a situațiilor și problemelor ;

Stabil emoțional, rezistent la activități repetative ;

Spirit de observație ;

Responsabilitate – în interacțiunea cu ceilalți angajați, cu superiorii și cu instituțile statului ;

Adaptabilitate ;

Spirit organizatoric, disciplină și meticulozitate în activitatea pe care o desfasoară.

Pregătirea necesară a postului de muncă

De bază: Studii medii;

De specialitate: Studii superioare cu profil economic;

Cursuri speciale: cursuri cu privire la legislația muncii în domeniu, cursuri de instruire în domeniu, operare programe de contabilitate, limbi străine.

Salariu și condiții de promovare

Salarizarea are loc în conformitate cu prevederile interne ale firmei și cu grilele de salariu aferente.

Am luat la cunoștiință prezentele prevederi și mă oblig să le respect întocmai .

Eventualele obiecțiuni mă oblig să le aduc la cunoștință administratorului în scris.

Data întocmirii: ––-/–––/––-

SEMNĂTURI :

Titularul postului: Director General

Numele și prenumele______________ Numele și prenumele______________

Semnătura : ______________ Semnătura : ______________

EVALUAREA RISCULUI INERENT

Riscul inerent reprezintă susceptibilitatea ca un sold de cont sau clasă de tranzacții să fie denaturată semnificativ și e împărțit în riscul inerent general și riscul specific.

Risc inerent general

* EVALUAREA RISCULUI POATE FI: F.SCAZUT, SCAZUT, MEDIU, RIDICAT, F.RIDICAT SI SE VA COMPLETA DE CATRE AUDITOR INTERPRETAND PROCENTELE

**=se va compoleta de auditor

PRAGUL DE SEMNIFICAȚIE

Valoarea globală a pragului de semnificație determinată prin metode cantitative poate fi modificată în funcție de raționamentul profesional al auditorului asupra efectul posibil al unor factori cantitativi cum ar fi frauda, efectul posibil al unei denaturări asupra unui segment de informație precum și altele.

Având în vedere toate aceste particularități, considerăm important prezentarea a câtorva metode de calcul a pragului de semnificație, și anume:

Metoda variabilei unice

Metoda mediei aritmetice

Metoda formulelor matematice

Metoda variabilei unice presupune calculul pragului de semnificație global utilizând indicatorul cel mai constant dintre elementele de referință alese.

Elementele de referință pe care le-am ales în prezentul studiu de caz sunt:

Cifra de afaceri, respectiv 1% din Cifra de afaceri și 2% din Cifra de afaceri;

Total cheltuieli, respectiv 1% din Total cheltuieli și 2% din Total cheltuieli;

Active brute, respeciv 1% din Active brute și 2% din Active brute.

Elementul de referință “profitul brut înainte de impozitare” nu a fost printre elementele alese pentru calculul pragului de semnificație global deoarece a variat semnificativ, firma înregistrând în anul 2012 o pierdere de 13.148 lei, respectiv un profit de 186.399 lei în anul 2013.

Tabel nr. 7. Pragul de semnificație

Utilizând ca bază de referință oricare dintre acești trei indicatori prin metoda singurei variabile, auditorul poate selecta pragul de semnificație corespunzător raționamentului său profesional din cadrul intervalelor oferite.

Justificarea nivelului de prag de semnificație ales:

Pragul de semnificație a fost calculat în funcție de activele brute, deoarece acesta a fost indicatorul care a avut o ușoară creștere în ultimii 2 ani.

Metoda mediei aritmetice presupune determinarea pragului de semnificație global prin calculul mediei tuturor elementelor de referință alese.

Formula de calcul a pragului de semnificație global este:

PSG =

Pragul de semnificație global determinat conform formulei de mai sus este în valoare de 36.871 lei. După calculul pragului de semnificație, auditorul este liber să considere nivelul acestuia și eventual, să-l modifice, în prezența unor informații care să solicite acest lucru.

Metoda formulelor matematice, în care pragul de semnificație se poate calcula și cu ajutorul unor metode statistice elaborate pe baza unui eșantion de societăți.

Printre cele mai cunoscute se află formula companiei KPMG și anume:

PSG = 1.84 (Cifra de afaceri sau Cheltuieli totale sau Active brute*)2/3

*se utilizează valoarea cea mai mare dintre aceste elemente

Pragul de semnificație global stabilit conform acestei metode este în valoare de 70.859 lei.

Concluzie

Metodele de calcul a pragului de semnificație oferă o serie variabilă de valori. Consider că metoda mediei aritmetice a celor mai importanți indicatori incluși în calculul pragului de semnificație este cea mai acceptabilă, deoarece riscul de denaturare semnificativă a fost evaluat la nivel mediu.

Întocmit de : Drăgoi Ioana Data: 12.05.2014

Revizuit de: Patriche Marian – George Data: 15.05.2014

REVIZUIREA ANALITICĂ PRELIMINARĂ

CONCLUZII

Exceptând aspectele menționate pentru persoana însărcinată cu revizuirea, sunt satisfăcut de faptul că deținem o înțelegere suficientă a clientului, domeniului său de activitate, mediului în care operează, modificărilor de la auditul anterior și deci a domeniilor de risc potențial.

Natura și amploarea procedurilor de audit solicitate au fost abordate în planul general de audit/ programele ajustate de audit, așa cum sunt indicate în Planificarea Auditului.

Întocmit de: Drăgoi Ioana Data: 12.05.2014

Revizuit de: Patriche Marian – George Data: 15.05.2014

PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI

Indicatori de lichiditate

Indicatorul lichidării curente:

Active circulante/Datorii curente = 786183/903617=0.87

Indicatorul lichidității imediate:

(Active circulante-Stocuri)/Datorii curente = (786183-42597)/903617 = 0.82

Indicatori de risc

Indicatorul gradului de îndatorare:

Capital împrumutat/ Capital propriu x 100 = 0/161495x 100 =0%

Indicatori de activitate (de gestiune)

Viteza de rotație a activelor imobilizate:

Cifra de afaceri/Active imobilizate = 3851051/278929= 13.81 ori

Viteza de rotație a activelor totale:

Cifra de afaceri/ Total active =3851051 /1065112= 3.62 ori

Viteza de rotație a debitelor – clienți

Sold mediu clienți/Cifra de afaceri x 365 = 291187/3851051 x 365 = 27.6 zile

Viteza de rotație a creditelor – furnizori

Sold mediu furnizori/Achiziții de bunuri (fără servicii) x 365 = 540527/385051 x 365 = 51

SUMARUL EVALUĂRII RISCULUI ȘI PLANUL DE EȘANTIONARE

SUMARUL EVALUĂRII RISCULUI SI PLANUL DE EȘANTIONARE

IMOBILIZĂRI CORPORALE

OBIECTIVELE AUDITULUI

Asigurarea faptului că imobilizările corporale sunt tratate corect în toate conturile, în conformitate cu legislația adecvată și cu standardele contabile aplicabile.

Asigurarea faptului că imobilizarile corporale înregistrate în conturi există.

Asigurarea faptului că un titlu valid al imobilizărilor corporale înregistrate în conturi este ținut de client.

Asigurarea faptului că evaluarea imobilizărilor corporale ale companiei este conformă cu politicile contabile ale companiei și că aceste politici sunt aplicate consecvent.

Asigurarea faptului că elementele au fost corect clasificate fie capitaluri, fie în venituri, inclusiv posibilitatea că elementele de capital sa fi fost în mod eronat clasificate drept venituri.

Asigurarea faptului că intrările de imobilizările corporale sunt corecte și că cedările și dezafectările au fost corect înregistrate.

Asigurarea faptului că ratele adecvate ale amortizării au fost corect aplicate tuturor imobilizărilor corporale care ar trebui amortizate, pe o bază corectă și adecvată și consecventă cu cea din anul precedent.

Asigurarea faptului că a fost constituit un provizion adecvat pentru depreciere.

Asigurarea faptului că imobilizările corporale care au fost acordate drept garanții au fost identificate.

Concluzie

Au fot obținute suficiente probe de audit care să ne permită să ajungem la concluzia că imobilizările corporale nu sunt denaturate semnificativ în cadrul conturilor.

Întocmit de: Drăgoi Ioana Data: 12.05.2014

Revizuit de: Patriche Marian – George Data: 15.05.2014

IMOBILIZĂRI CORPORALE

Revizuirea etapei de planificare

S-a revizuit etapa de planificare pentru a se urmări dacă au fost identificate toate riscurile aferente imobilizărilor corporale pentru anul în curs. S-a revizuit Sumarul evaluării riscului și s-a stabilit riscul de control 1, iar riscul inerent specific a acestei secțiuni a fost de 1,75, documentarea lui se poate consulta la referința RI.

Din activitatea desfășurată a rezultat faptul că nu există riscuri care să conducă la modificarea secțiunii de Planificare inițială, concluzionând astfel întocmirea corectă a secțiunii de planificare.

Politicile contabile privind imobilizările și amortizarea

S-au solicitat clientului de audit politicile contabile pe care le aplică. Echipa a verificat dacă politica pentru recunoașterea și înregistrarea corectă a imobilizărilor corporale este conformă cu legislația națională și standardele de contabilitate.

În urma verificării, s-a constatat că există la clientul de audit politica contabilă pentru recunoașterea și înregistrarea corectă în conturi a imobilizărilor corporale este conformă cu legislația națională și standardele de contabilitate.

Întocmit de: Drăgoi Ioana Data: 12.05.2014

Revizuit de: Patriche Marian – George Data: 15.05.2014

Evoluția imobilizărilor corporale

S-a solicitat clientului o situație cu toate conturile de imobilizări corporale, precum și Registrul de mijloace fixe. S-a reconciliat aceste situații cu balanța de verificare și s-a efectuat o revizuire analitică între soldurile conturilor de imobilizări din anul precedent cu cele din anul în curs. S-a verificat dacă soldurile ale conturilor de imobilizări au fost corect preluate din anul anterior.

În urma verificărilor efectuate, am constatat că toate conturile de imobilizări corporale s-au reconciliat cu balanța de verificare și Registrul de mijloace fixe. De asemenea am constatat că soldurile inițiale au fost corect preluate din situațiile financiare din anul anterior.

În urma revizuirii am constatat că aproximativ toate grupele de imobilizări au cunoscut creșteri procentuale ceea ce arată interesul managerului în creșterea și menținerea competivității financiare. Astfel construcțiile au cunoscut o creștere de 3,33%, instalațiile tehnice și mașini cu 22321 lei, precum și imobilizarile corporale în curs cu 89086 lei (Foaia de lucru E4)

Conform revizuirii și verificărilor efectuate, s-a constatat prezentarea corectă în conturi a imobilizărilor corporale.

Întocmit de: Drăgoi Ioana Data: 12.05.2014

Revizuit de: Patriche Marian – George Data: 15.05.2014

Tabel nr. 8. Evoluția imobilizărilor corporale

Figura nr. 1. Evoluția imobilizărilor corporale

Întocmit de: Drăgoi Ioana Data: 12.05.2014

Revizuit de: Patriche Marian – George Data: 15.05.2014

Valoare și evaluări

S-a verificat Registrul de mijloace fixe și balanța de verificare, precum și raportul de evaluare la 31.12.2013 întocmit de un evaluator independent.

În urma verificării raportului de evaluare, precum și verificarea stării de funcționare a bunurilor în urma vizitei la sediul scocietății și a punctele de lucru s-a constatat că bunurile nu s-au degradat în decursul anului 2013.

De asemenea, s-a constatat că firma de contabilitate nu a constatat nici o depreciere pentru bunurile aflate în proprietatea societății, prin urmare nu a înregistrat nici o ajustare privind deprecierea imobilizărilor corporale.

În urma verificării actelor contabile prezentate de către societate, care atestă dreptul de proprietate a bunurilor cumpărate, am constatat s-a constatat că societatea ALI GAS OIL deține drepturile de proprietate a bunurilor înregistrate în contabilitate.

Întocmit de: Drăgoi Ioana Data: 12.05.2014

Revizuit de: Patriche Marian – George Data: 15.05.2014

Calculul armotizării imobilizărilor corporale

Conform politicelor contabile prezentate de societate, precum și a Registrului inventar a mijloacelor fixe, s-a constatat că firma aplică amortizarea lineară ca metodă de calculare a amortizării imobilizărilor corporale.

Prin verificarea Registrului inventar și a situațiilor financiare, precum și consultarea Registrului de mijloace fixe, am constatat calcularea și înregistrarea corectă a amortizării.

Întocmit de: Drăgoi Ioana Data: 12.05.2014

Revizuit de: Patriche Marian – George Data: 15.05.2014

Tabel nr. 9. Calculul amortizării

Întocmit de: Drăgoi Ioana Data: 12.05.2014

Revizuit de: Patriche Marian – George Data: 15.05.2014

Verificarea balanței de verificare și situațiilor financiare

S-au solicitat clientului de audit situațiile financiare aferente exercițiului financiar 2013 întocmite de firma de contabilitate, precum și balanța de verificare.

Echipa de audit a verificat dacă soldurile finale imobilizărilor corporale din balanța de verificare corespund cu sumele din Registrul de inventar și situațiile financiare întocmite, dacă situațiile financiare sunt conforme cu legislația adecvată și cu standardele contabile aplicabile.

În urma activității desfășurate, am constatat că imobilizările corporale sunt prezentate corect, soldurile din balanța de verificare corepund cu sumele din Registrul inventar și sumele din situațiile financiare.

Am constatat că situațiile financiare aferente exercițiului financiar 2013 au fost întocmite în conformitate cu legislația adecvată și cu standadele contabile aplicabile.

Întocmit de: Drăgoi Ioana Data: 12.05.2014

Revizuit de: Patriche Marian – George Data: 15.05.2014

SUMARUL ERORILOR

Erorile și abaterile ce au fost notate pe parcursul desfășurării auditului pe teren sunt înregistrate mai jos, în care sunt specificate și detaliile cu privire la consecințele pe care le poate avea fiecare dintre erori. Dacă se procedează efectuarea ajustărilor, atunci acest fapt ar trebui notat în consecință. Erorile neajustate, aduse din perioada precedentă care sunt ireversibile ar trebui incluse de asemenea în acest program. Documentați referința și o sumă actuală sau cunoscută. Daca o eroare a fost constatată ca rezultat al tehnicilor de eșantionare, eroarea va trebui extrapolată (proiectată) pentru a implementa descoperirile la nivel de eșantion pentru lotul total.

Nivelul pragului de semnificație stabilit la 12.05.2014 a fost de 36871 RON.

CONCLUZIE

Nu s-au identificat denaturări semnificative pe parcursul desfășurării auditului situaților financiare aferente exercițiului financiar 2013 la SC ALI GAS OIL SRL.

Semnătură: Drăgoi Ioana Data: 12.05.2014

Revizuit de către: Patriche Marian – George Data: 15.05.2014

CONTINUITATEA ACTIVITĂȚII

REF A13/2,3

CHESTIONARUL CU PRIVIRE LA CONTINUITATEA ACTIVITĂȚII

RAPORTUL DE AUDIT

OBIECTIVELE AUDITULUI

ISA700

1.Să ofere asigurarea că raportul de audit a fost prezentat corect, în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit, cu alte îndrumări profesionale și reflectă concluziile activității de audit întreprinse.

CONCLUZII

Sunt pe deplin mulțumit că toate obiectivele stipulate mai sus au fost îndeplinite.

Semnătura Data 15.05.2014

Drăgoi Ioana

RAPORTUL DE AUDIT

RAPORTUL AUDITORULUI INDEPENDENT

Raport cu privire la situațiile financiare

Am revizuit raportările contabile ale societății comerciale ALI GAS OIL SRL. la data de 12.02.2014 compuse din bilanț din 31 decembrie 2013, contul de profit și pierdere și date informative aferente exercițiului financiar 2013, întocmite în conformitate cu Reglementările contabile.

Responsabilitatea conducerii pentru situațiile financiare

Conducerea este responsabilă de întocmirea și prezentarea fidelă a acestor situații financiare în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară și pentru acel control intern pe care conducerea îl determină necesar pentru a permite întocmirea situațiilor financiare care sunt lipsite de denaturare semnificativă, fie cauzată de fraudă sau eroare.

Responsabilitatea auditorului

Responsabilitatea noastră este de a exprima o opinie cu privire la aceste situații financiare pe baza auditului nostru. Ne-am desfășurat auditul în conformitate cu Standardele de Audit adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România. Aceste standarde prevăd conformitatea cu cerințele etice și planificarea și desfășurarea auditului în vederea obținerii asigurării rezonabile cu privire la măsura în care situațiile financiare sunt lipsite de denaturare semnificativă.

Un audit implică desfășurarea de proceduri în vederea obținerii de probe de audit cu privire la valorile și prezentările din situațiile financiare.

Procedurile selectate depind de raționamentul auditorului, inclusiv de evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă a situațiilor financiare, fie cauzată de fraudă sau eroare. În efectuarea acelor evaluări ale riscului, auditorul ia în considerare controlul intern relevant pentru întocmirea de către entitate și prezentarea fidelă a situațiilor financiare, în vederea conceperii de proceduri de audit care să fie adecvate circumstanțelor, dar nu cu scopul exprimării unei opinii cu privire la eficiența controlului intern al entității.

Un audit include, de asemenea, evaluarea gradului de adecvare a politicilor contabile și a caracterului rezonabil al estimărilor contabile efectuate de către conducere, precum și evaluarea prezentării generale a situațiilor financiare.

Consider că probele de audit obținute sunt suficiente pentru stabilirea opiniei asupra situațiilor financiare încheiate la 31.12.2013.

Opinie

Auditorul constată că situațiile financiare încheiate de S.C. ALI GA OIL SRL. la 31.12.2013, oferă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare și profitului și au fost întocmite în concordanță cu prevEderile reglementărilor contabile conforme cu directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/19.09.2009, Legii Contabilității nr. 82/1991 privind organizarea și conducerea corectă și la zi a contabilității și prevederile Ordinului nr. 79/2014 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.

Raport cu privire la alte dispoziții legale și de reglementare

Auditorul constată că situațiile financiare încheiate la finele exercițiului financiar 31.12.2013 sunt întocmite în conformitate cu prevederile Reglementărilor contabile conforme cu directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/19.09.2009 bazate pe o evidență contabilă clară și ținută corect.

Onești, 15.05.2014 Drăgoi Ioana

CONCLUZII

În prezenta lucrare am încercat să prezint un studiu de caz în ceea ce privește măsurile practice legate de documentarea secțiunilor B3 Cunoașterea clientului și evaluarea riscurilor, B4 Evaluarea riscului inerent, B5 Pragul de semnificație, B6 Revizuirea analitică preliminară, B7 Sumarul evaluării riscului și planul de eșantionare și A9 Sumarul erorilor din „Ghidul privind auditul calității”, emis de Institutul Contabililor Autorizați din Scoția (ICAS), utilizat de auditorii financiari, membrii ai Camerei Auditorilor Financiari din România, în traducerea autorizată a CAFR.

Primele două capitole sunt reprezentate prin aspectele teoretice privind evoluția, rolul și obiectivele auditului financiar, pragul de semnificație, precum și cum se aplică conceptul de prag de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit.

În capitolul al III-lea, am prezentat un studiu de caz privind aplicarea pragului de semnificație în planificarea și desfășurarea auditului situaților financiare aferent exercițiului financiar 2013 la societatea comercială ALI GAS OIL SRL din județul Bacău, localitatea Onești.

Am determinat pragul de semnificație global aplicând mai multe metode de calcul, am calculat dimensiunea eșantionului pe fiecare element în parte, am obținut probe de audit în cadrul prezentării secțiunii Imobilizări corporale și am constatat că imobilizările corporale nu sunt denaturate semnificativ.

BIBLIOGRAFIE

Băulescu, M., Bârnea, C., Audit financiar, Ediția a III-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Botez, D., Audit financiar – suport de curs, 2011

Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare , “Manual de Reglementări Internaționale de Control al Calității, Audit, Revizuire, Alte Servicii de Asigurare și Servicii Conexe”, ediția 2012, volumul I, București, 2013

Crăciun, S., Audit financiar și audit intern, Editura Economică, București, 2004, p. 22.

IASB, Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.

ICAS, Ghid privind auditul calitãții, coeditare CAFR – Ed. Irecson, București, 2010

Monitorul Oficial, Legislaþie pentru toți, OMFP nr. 3055/2008: Reglementările contabile conforme cu directivele europene, Secțiunea 7 „Principiile contabile generale”, 2008

Neamțu, H., Moldovanu, U., “Studiu de caz privind evaluarea denaturărilor identificate și efectul acestora asupra pragului de semnificație în audit și a opiniei auditorului independent”, revista “Audit financiar”, editată de Camera Auditorilor Financiari din România, an IX, nr. 10/2011

OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 766 din 10.11.2009.

Oprean, I.,Auditarea situațiilor financiare, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir București, Facultatea de Științe Economice Cluj-Napoca, 2010

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată în temeiul art. III din Ordonanța Guvernului nr. 67/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 31 august 2002

Standardul Internațional de Audit 320 “Pragul de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit”

Standardul Internațional de Audit 450 “Evaluarea denaturărilor identificate pe parcursul auditului”

Standardul Internațional de Audit 200 “Obiective generale ale auditorului independent și desfășurarea unui audit în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit”,

Standardul Internațional de Audit 260 “Comunicarea cu peroanele însărcinate cu guvernanța”

Standardul Internațional de Audit 580 “Declarații scrise”

Standardul Internațional de Audit 700 “Formarea unei opinii și raportarea cu privire la situațiile financiare”

Standardul Internațional de Audit 705 “Modificãri ale opiniei auditorului independent”

Toma, M., Inițiere în auditul situațiilor financiare ale unei entități, Editura CECCAR, București 2005, p.1

BIBLIOGRAFIE

Băulescu, M., Bârnea, C., Audit financiar, Ediția a III-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Botez, D., Audit financiar – suport de curs, 2011

Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare , “Manual de Reglementări Internaționale de Control al Calității, Audit, Revizuire, Alte Servicii de Asigurare și Servicii Conexe”, ediția 2012, volumul I, București, 2013

Crăciun, S., Audit financiar și audit intern, Editura Economică, București, 2004, p. 22.

IASB, Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.

ICAS, Ghid privind auditul calitãții, coeditare CAFR – Ed. Irecson, București, 2010

Monitorul Oficial, Legislaþie pentru toți, OMFP nr. 3055/2008: Reglementările contabile conforme cu directivele europene, Secțiunea 7 „Principiile contabile generale”, 2008

Neamțu, H., Moldovanu, U., “Studiu de caz privind evaluarea denaturărilor identificate și efectul acestora asupra pragului de semnificație în audit și a opiniei auditorului independent”, revista “Audit financiar”, editată de Camera Auditorilor Financiari din România, an IX, nr. 10/2011

OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 766 din 10.11.2009.

Oprean, I.,Auditarea situațiilor financiare, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir București, Facultatea de Științe Economice Cluj-Napoca, 2010

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată în temeiul art. III din Ordonanța Guvernului nr. 67/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 31 august 2002

Standardul Internațional de Audit 320 “Pragul de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit”

Standardul Internațional de Audit 450 “Evaluarea denaturărilor identificate pe parcursul auditului”

Standardul Internațional de Audit 200 “Obiective generale ale auditorului independent și desfășurarea unui audit în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit”,

Standardul Internațional de Audit 260 “Comunicarea cu peroanele însărcinate cu guvernanța”

Standardul Internațional de Audit 580 “Declarații scrise”

Standardul Internațional de Audit 700 “Formarea unei opinii și raportarea cu privire la situațiile financiare”

Standardul Internațional de Audit 705 “Modificãri ale opiniei auditorului independent”

Toma, M., Inițiere în auditul situațiilor financiare ale unei entități, Editura CECCAR, București 2005, p.1