Studiu Privind Analiza Structurii Financiare la Societati Listate la Bursa de Valori Bucuresti

CUPRINS

Introducere

Capitolul I-Considerații teoretice privind structura financiară a firmei

Conținutul structurii financiare a firmei

Datorii pe termen scurt în structura financiară

Modalități de optimizare a structurii financiare

CAPITOLUL II – Studii privind analiza structurală financiară la societăți listate la Bursa de Valori București

BRD

SNP

SNN

SNG

TG

TLV

BRK

FP

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Finanțele întreprinderii reprezintă un ansamblu de măsuri și activități al căror obiect este fenomenul financiar. Activitatea financiară se prezintă ca o practică organizațională, ca un ansamblu de activități ce se desfășoară prin intermediul serviciilor sau direcțiilor financiare și care se exprimă valoric.

Indiferent cine inițiază și coordonează activitatea financiară a întreprinderii, esențial este faptul că acestă activitate presupune existența permanentă a unor fluxuri financiare, pozitive și negative, organizate și programate a avea loc în condiții care să servească interesele întreprinderii. În mod deosebit, finanțele întreprinderii sunt organizate pentru a satisface realizarea obiectului activității, în condiții de rentabilitate. Aceasta înseamnă dimensionarea riguroasă a nevoilor de fonduri pentru exerciții financiare date și procurarea la timp și în cuantimul necesar a resurselor acoperitoare cele mai avantajoase posibil pentru întreprindere.

Dacă dimensionarea nevoilor de finanțat reprezintă o operațiune cu pronunțat caracter tehnic, în sensul că atît activele imobiliare, cît și cele circulante țin, în ultimă instanță, de cifra de afaceri previzionată, formarea sau procurarea resurselor financiare acoperitoare implică decizia de finanțare și care nu se poate lua decît corelînd costurile cu rentabilitatea proiectelor avute în vedere.

Procurarea fondurilor se poate realiza fie din surse interne, precum beneficiul propriu, amortizarea activelor imobiliare, fie din surse externe, cum ar fi aportul adus de acționari, împrumuturi obligatare, credite bancare pe termen mijlociu și scurt, credite comerciale. Fiecare din aceste două mari categorii de resurse presupune costuri, fapt pentru care în cadrul activității financiare este necesară o gestionare judicioasă a fiecărei resurse în parte, selecționarea lor după criterii economice sau după alte constrîngeri la care este supusă întreprinderea. Fluxurile pozitive, de formare a fondurilor necesare finanțării proiectelor, sunt urmate, mai curînd sau mai tîrziu, de fluxurile de ieșire, precum dividentele plătite, dobînzi și rambursări de credite, plata furnizorilor, plăți în contul impozitelor și taxelor etc. Analistul din întreprindere va trebui să gestioneze atent și aceste fluxuri financiare, să le coreleze ca volum și cronologic cu fluxurile de intrare, pentru a le face compatibile.

Echilibrul dintre nevoi și resurse acoperitoare este, alături de rentabilitate, obiectivul cel mai important al finanțării întreprinderii. Echilibrul financiar la nivel microeconomic se realizează numai în condițiile păstrării capacității de plată, a lichidității financiare și a solvabilității drept caracteristici permanente ale întreprinderii. Lipsa capacității de plată sau a lichidității financiare, chiar pe un fond de solvabilitate, crează greutăți financiare foarte mari, care pot merge pînă la faliment. Rolul finanțelor întreprinderii este de a supraveghea și corecta operativ orice dezechilibru, inițiind fluxuri corespunzătoare de intrare sau ieșire înainte ca dezechilibrul să ia forme ireparabile.

O bună activitate financiară, desfășurată de organele specializate din întreprindere, ca și de conducerea întreprinderii influiențează direct nu numai rezultatele economice și financiare, dar și menținerea unor raporturi corespunzătoare cu partenerii de contracte, cu banca, cu acționarii sau obligatarii, precum și cu organele fiscale ale statului.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND STRUCTURA FINANCIARĂ A FIRMEI

Conținutul structurii financiare a firmei

Intreprinderea, indiferent de forma sa de organizare, de forma de utilizare a capitalului său, de natura capitalului, iși desfășoară activitatea în legătură cu un ansamblu de norme ce se cer respectate în cadrul unor fluxuri de natură bănească și financiară.

Prin structura financiară a intreprinderii se întelege raportul între finanțările sale pe termen scurt și finanțările pe termen mediu și lung. Structua financiară reflectă deci, compoziția capitalurilor intreprinderii.

Problematica structurii financiare a firmeiconstituie una din problemele importante ale managementului financiar. Alegerea structurii financiare a unei firme este o problemă veche și în același timp, dificilă.

”Delicatețea” acesteia izvorăște din faptul că, încă, nu s-a dat un răspuns, unanim acceptat, la întrebarea dacă o firmă este prea mult sau suficient îndatorată. În legătură cu această întrebare, există o serie de teorii și păreri, unele contradictorii, care vin să complice și mai mult problema.

În cadrul politicii financiare a oricărei firme moderne, necesitatea alegerii unei structuri financiare-obiectiv reprezintă o prioritate. Această politică trebuie să se încadreze în normele strategiei generale a firmei, în funcție de realitățile conuncturale și domeniul de desfășurare a activităților, în vederea realizării obiectivelor dorite.

Conform obiectivului de bază al funcției financiare a firmei, propunerea managerilor este creșterea continuă a valorii firmei, astfel încât să se realizeze o maximizare a acesteia în raport cu structura activelor care o compun. Dacă obiectivul maximizării este urmărit pe fiecare proiect de investitii ce se intenționează a se realiza, prin obținerea unei valori actualizate cât mai mari, firma consideră ca o sumă de proiecte de investiții va spori în valoare. Dar valoarea actualizată netă este mai mare fie datorită obținerii unor cash=flow-uri mai mari, fie datorită înregistrării unui cost mediu ponderat al capitalului investit cât mai mic, cost mediu ponderat care reprezintă rata de actualizare a cash flow-urilor investiției.

Deci realizarea unei structuri financiare optimale a capitalului investit va permite minimizarea costului mediu ponderat al capitalului și implicit, maximizarea valorii firmei.

Există, ca atare, o interdependență între costul capitalurilor și structura financiară și de aceea problema optimizării structurii este o problemă de management financiar strategic care diferențiază, din punct de vedere al eficienței, cocurenții cu eforturi financiare asemănătoare.

Structura financiară exprimă împărțirea resurselor financiare ale firmei între capitaluri proprii și capitaluri împrumutate (datorii). Aceasta este, adesea confundată cu raportul datorii/capitaluri proprii – termen denumit ca pârghie financiară sau de levier financiar.

Optimizarea structurii financiare presupune stabilirea acelei combinații între capitalurile proprii și cele împrumutate definită în termeni de rentabilitate și risc care să maximizeze valoarea acțiunilor firmei. Așadar, alegerea unei structuri financiare optime este esențială pentru orice firmă, întrucât va determina, în mod direct, rentabilitatea și riscul acesteia.

Putem spune că noțiunea de ”structură financiară ideală” sau ”structură financiară optimală” a unei firme este, în sine, greu de stabilit. De altfel, de-a lungul timpului noțiunea de structură financiară bună sau structură financiară ”echilibrată” a suferit multiple modificări. După anul 1980, scade interesul pentru îndatorare, fapt explicat prin riscurile pe care le presupune aceasta ca metodă de finanțare atât pentru împrumutat cât și pentru împrumutător. Din punct de vedere al firmei care se împrumută, îndatorarea comportă riscul de a nu face față obligațiilor de plată față de creditori, iar un volum prea mare al datoriilor exigibile neonorate o poate aduce în stare de insolvabilitate.

Cu privire la structura financiară, sunt de subliniat următoarele aspecte:

Firmele rentabile și viabile, datorită produselor lor, pot să nu cunoască niciun fel de dificultate importantă a trezoreriei din cauza unei îndatorări mari;

Firmele nerentabile, neviabile pe termen lung din cauza calității produselor lor, vor avea mari probleme de trezorerie, indiferent de structura lor financiară.

Adaptarea unei anumite structuri financiare este rezultatul unui proces decizional al firmei care nu se poate realiza fără a ține seama de constrâgerile rezultate din fracționarea pieței de capital, dat fiind faptul că orice formă de capital costă. Astfel, structura capitalului este o variabilă care nu depinde numai de firmă, de obiectivele sale de creștere economică, de rentabilitatea sau de riscurile pe care consimte să și le asume. Aceasta este influențată și determinată de acționari, de bănci sau de alți împrumutatori, de stat, ca și de conjunctura economico-financiară.

1.2. Datorii pe termen scurt în structura financiară

Datorită insuficienței capitalului permanent, pe parcursul ciclului de exploatare intreprinderea își completează nevoia de capitaluri cu împrumuturi pe termen scurt.

Capitalul împrumutat pe termen scurt poate să provină din:

-creditul comercial acordat de furnizori

-creditul bancar pe termen scurt.

Creditul comercial acordat de furnizor, numit și credit de furnizor, apare ca urmare a existenței între partenerii de afaceri ai unor înțelegeri sau contracte referitoare la condițiile de livrare, termene și modalități de plată. Existența unei distanțe în timp între momentul livrării produselor și momentul plății generează la cumpărător existența unor capitaluri care îmbracă forma materială sau bănească și pe care acesta le folosește fără costuri.

Creditul bancar pe termen scurt este destinat acoperirii nevoilor temporare de funcționare ale intreprinderii. Ele se pot acorda sub forma de :

-creanțe comerciale

-credite de trezorerie.

Creanțele comerciale se acordă sub formă de titluri de credit prin instrumente specifice, cum ar fi:

-biletul la ordin

-cambia

-cecul.

Aceste înscrisuri sunt cunoscute sub denumirea de efecte de comerț. Cu ajutorul

lor, intreprinderea primește credit dar poate acorda la randul ei, astfel de credite.

Creditele de trezorerie sunt acordate intreprinderii pe termen de până la un an de zile, iar rata dobânzii este variabilă pe durata de angajare a creditului.

Creditele bancare pe termen scurt mai pot fi acordate astfel:

-credite prin casa, caz în care banca autorizează firma să preia din fondul său suma superioară față de disponibilul existent

-linia de credit, o modalitate prin care se acordă intreprinderii, sub formă de credit, o sumă de bani, pentru o perioadă dată și în limitele în care firma poate face plăți.

Pentru a beneficia de un credit pe termen scurt intreprinderea trebuie să facă dovada unui fond de rulment net suficient de mare pentru ca banca să-și asigure, prin intermediul lui, o anumită marjă de siguranță pentru creditele acordate.

În cazul în care intreprinderea înregistrează valori ale datoriilor pe termen scurt mai mari decat activele circulante, avem o situație caracterizată de o structură financiară deficitară și pentru a depăși această situație este necesar să se contracteze datorii pe termen lung și/sau mediu sau să se mărească capitalurile proprii.

Datorii pe termen scurt sunt și obligațiile pe care intreprinderea le are față de bugetul asigurărilor sociale de stat, față de bugetele locale și față de bugetul de stat. Acestea pot reprezenta pentru societate o formă de creditare până în momentul în care se face plata acestora.

Modalități de optimizare a structurii financiare

Optimizarea structurii financiare, respectiv a proporțiilor optime de finanțare prin capitaluri proprii și împrumutate se poate realiza prin două modalități:

Analiza ratelor structurii financiare

Teoria lui Modigliani și Miller

Analiza ratelor structurii financiare

Ratele structurii financiare sunt parametrii de orientare pentru conducerea firmei în ceea ce privește influența costului surselor de finanțare asupra nivelului eficienței, dar și indicii pentru potențialii creditori în ceea ce privește riscul redobândirii capitalurilor împrumutate.

În acest sens, sunt calculate și interpretate mai multe rate de structură financiară, dintre care nominalizăm:

Solvabilitatea patrimonială- ce reprezintă gradul în care firma poate face față obligațiilor de plată și se calculează ca raport între capitalul propriu și totalul pasivului din bilnțul contabil al firmei. Solvabilitatea patrimonială este considerată bună, când rezultatul obținut depășeste 30%, indicând ponderea surselor proprii în totalul pasivului firmei.

Rata autonomiei financiare- este dată de raportul dintre capitalul propriu și capitalul permanent.

Acest raport arată măsura în care firma își utilizează capitalurile proprii și exprimă gradul său de independență față de creditorii permanenți. Din considerente impuse de normele bancare, în relațiile de credit cu firma, acest raport trebuie să fie cât mai mare sau egal cu 0,5. Cu cât raportul este mai mic, cu atât firma depinde mai mult de creditorii săi și cu cât este mai mare, cu atât gradul de independență este mai ridicat.

Rata datoriilor financiare ( datoriilor pe termen mediu și lung)- este o rată complementară cu rata autonomiei financiare și este dată de raportul dintre datoriile pe termen mediu și lung și capitalul permanent. În continuare firma poate benefiia de o îndatorare pe termen mediu și lung în măsura în care această rată este mai mică de 0,5.

Rata datoriilor- reprezintă raportul dintre datoriile totale și activele totale, fiind considerată și rata de stabilitate.

Rata capitalului propriu față de activele imobilizate- exprimă condițiile de finanțare a imobilizărilor. O valoare supraunitară semnifică faptul că ansamblul imobilizărilor este finanțat din capitaluri proprii.

Lichiditatea generală- reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile și reprezintă raportul dintre activele circulante și datoriile curente. Lichidarea generală se apreciază ca fiind favorabilă atunci când are o mărime supraunitară – cuprinsă între 2 și 2,5. Cu cât raportul este mai mare decât 1, cu atât firma este mai bine pusa la adăpost de o insuficiență tranzitorie care ar putea fi provocată de rambursarea datoriilor la cererea creanțierilor.

Lichiditatea imediată- exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile pe teremen scurt din creanțe și disponibilități. În datoria economică, se apreciază că o rată cuprinsă între 0,8 și 1 reprezintă situația optimă.

Rata solvabilității generale- este dată de raportul dintre activele sociale și datoriile curente.

Securitatea financiară- reflectă gradul în care capitalurile proprii asigură finanțarea activității, comparând resursele proprii cu datoriile pe termen mediu și lung. În cazul în care capitalurile sunt mai mici decât datoriile la termen, adică securitatea financiară este subunitară, capacitatea teoretică de împrumut a firmei este saturată. De aceea, normele bancare recomandă un raport supraunitar.

Gradul de îndatorare- arată linia până la care firma este finanțată de alte surse decât capitalurile proprii. Așadar, acesta indică măsura în care angajamentele sale pe termen scurt, mediu și lung sunt garantate de capitalurile proprii ale întreprinderii.

Teoria lui Modigliani și Miller

Teoria lui Modigliani și Miller fundamentează relația logică dintre costul mediu ponderat al capitalului și structura de finanțare în două situații: în absența impozitării și în prezența impozitării.

În absența impozitării- cei doi cercetători au pornit de la două ipoteze simplificatoare:

Finanțarea firmelor se realizează integral din capitaluri proprii

Fluxurle de venituri ale firmelor se întind pe un orizont infinit de timp

Valoarea medie a acestor fluxuri în timp sau profitul mediu pe unitatea de timp este finit și reprezintă o variabilă aleatoare cu o distribuție subiectivă

Firmele pot fi împărțite în clase cu ”venit echivalent”, astfel încât venitul aferent acțiunilor unei firme dintr-o clasă este perfect corelat cu venitul obținut de câtre orice altă firmă în aceeași clasă.

Raționamentul lui Modigliani și Miller se bazează pe procesele de arbitraj care se produc pe piața financiară în cazul în care există posibilități de profit fără risc și când piața este în dezechilibru. Astfel, când piața se află în dezechilibru, investitorii vor vinde acțiuni la firma îndatorată și vor cumpăra la firma neîndatorată până la eliminarea posibilităților de profit. Această eliminare se produce atunci când valorile celor două firme sunt egale și echilibrul pe piață este realizat.

Așadar, concluzia celor doi cercetători (econometriști), Modiglicani și Miller este aceea a neutralității structurii financiare în absența impozitării, respectiv costul mediu ponderat al capitalului este independent de structura financiară. Îtotdeauna, câștigul permis de contractarea unor împrumuturi cu o rată a costului mai mică este în intregime absorbit de costul suplimentar antrenat de prima de risc financiar cerută de acționarii firmei îndatorate ca urmare a riscului financiar pe care-l încorporează.

În această variantă, decizia de finanțare nu determină modul de împărțire a câștigului între acționari și creditori, iar noțiunea de structură financiară optimă își pierde relevanța.

În ipoteza impozitării, structura financiară nu este neutră, deoarece dobânda fiind deductibilă în calculul profitului impozabil, structura financiară influentează valoarea firmei. Deci, prin îndatorare este posibilă creșterea valorii firmei.

Pentru confirmarea concluziilor acestei ipoteze se pornește de la modul de formare a profitului net la firme și mai ales, de la ilustrarea consecinelor impozitării valorii celor două categorii de firme neîndatorate și îndatorate.

De o deosebită importanță este relația ce se stabilește între costurile capitlurilor proprii și între costurile medii ponderateale capitalului pentru cele două firme, atât ăn absența, cât și ăn prezența impozitării. Rata costului capitalului propriu la firma îndatorată este egală cu suma dintre rata costului capitalului propriu la firma neîndatorată și prima de risc financiar.

CAPITOLUL II

STUDII PRIVIND ANALIZA STRUCTURALĂ FINANCIARĂ LA SOCIETĂȚI LISTATE LA BURSA DE VALORI BUCUREȘTI

Denumire comercială: BRD-Groupe Societe Generale S.A

BRD- Groupe Societe Generale este o societate pe acțiuni admisă la trancționare pe o piață reglementară și funcționează, ca persoană juridică româmă, în conformitate cu legislația privind societățile, cu reglementările privind piața de capital și cu legislația bancară precum și cu prevederile prezentului act constitutiv și a documentelor normative interne. În acest act constitutiv, BRD –Groupe Societe Generale S.A este denumită Bancă

Activitatea principala a băncii este: ”ALTE ACTIVITĂȚI DE INTERMEDIERI MONETARE” – Cod CAEN: 6419

Domeniul principal: ”INTERMEDIERE MONETARĂ”- Cod CAEN: 641

Solvabilitatea patrimonială

Rata datoriilor

Rata capitalului popriu față de activele imobilizate

R.C.p-A.I.2013 = = 0,794.086

Gradul de îndatorare

BRD – Groupe Societe Generale (BRD) a înregistrat în primele nouă luni din acest an un profit net de 51 milioane lei (11,5 milioane euro), potrivit informațiilor transmise de bancă, Bursei de Valori Bucuresti (BVB).

„Evoluția pieței bancare din Romania în trimestrul al treilea al acestui an nu a fost favorizată de condițiile macroeconomice, cererea de creditare ramânand la un nivel scăzut. Totuși, piața persoanelor fizice și-a continuat evoluția pozitivă, în special datorită programului Prima Casa", arata BRD într-un raport.

Stocul de credite brute al BRD era, la 30 septembrie 2013, de 34,4 miliarde de lei, în scadere cu 5,1% în comparație cu nivelul înregistrat la 30 septembrie 2012. Creditele acordate clientelei de persoane fizice au crescut cu 1,4% fațăde 30 septembrie 2012 (comparativ cu o scadere de 2,3% la nivelul sistemului bancar). 

Aceasta evoluție pozitivă a fost susținută în principal de creditele imobiliare, care au crescut cu 25,6% în ultimele 12 luni (în comparație cu o creștere de 8,4% înregistrată la nivelul sistemului bancar). Stocul de credite acordate persoanelor juridice (17 miliarde lei) a înregistrat o scadere de 10,9% față de 30 septembrie 2012.

SNP- Denumire comercială- OMV PETROM S.A

Tip de societate- Societate pe acțiuni

Activitate- extracția petrolului brut

OMV Petrom S.A. este cea mai importantă companie românească de petrol și gaze, cu activități în sectoarele Explorare și Producție, Rafinare și Produse Petrochimice, Marketing, Gaze Naturale și Energie.  Petrom exploatează rezerve dovedite de petrol și gaze estimate la 0,9 miliarde barili echivalent petrol, o capacitate anuală de rafinare de 8 milioane de tone și aproximativ 550 de benzinării în România.După privatizare compania a investit peste 8 miliarde de euro, adică mai mult de 95% din profitul operațional obținut, asigurând peste 20.000 de locuri de muncă și circa 11% din veniturile bugetului public. Statul deține în 2014 la Petrom circa 20% din acțiuni. În plus, Petrom rămâne cel mai important contributor la PIB-ul României, în 2012 a plătit către bugetul de stat, prin taxe și impozite, 8 miliarde lei

Cod CAEN: 610

Solvabilitatea patrimonială

Rata datoriilor

Rata capitalului propriu față de activele imobilizate

Gradul de îndatorare generală

3.SNN- SC.NUCLEARELECTRICA S.A

Domeniul principal de activitate: cod CAEN 351 – Producția, transportul și distribuția

energiei electrice

Activitatea principală a societății: cod CAEN 3511 – Producția de energie electrică

Societatea Națională "Nuclearelectrica" S.A. are sediul in Municipiul București,Strada Polona nr. 65, sectorul 1.

Sediul societății comerciale poate fi schimbat pe baza hotărârii adoptate de Consiliul de Administrație, în condițiile legii.

Societatea Națională "Nuclearelectrica" S.A. are două sucursale, după cum urmează:

Sucursala “CNE Cernavoda”, cu sediul în localitatea Cernavoda, strada Medgidiei nr. 1,

Sucursala “FCN Pitesti”, cu sediul în Mioveni, strada Câmpului nr.1.

Desființarea și/sau reorganizarea sucursalelor existente, precum și schimbarea sediului acestora, se pot face prin hotărâre a Consiliului de Administrație.

Solvabilitatea patrimonială

Rata datoriilor

Rata capitalului propriu față de activele imobilizate

Gradul de îndatorare generală

Simbol SNG

Denumire: S.N.G.N.-ROMGAZ S.A

Organizare: Societate pe acțiuni

Domeniu principal de activitate: extracția gazelor naturale

Cod CAEN: 0620

Adresa:Str.Unirii, Nr. 4, Loc. Mediaș, Jud. Sibiu

Compania Romgaz este o societate pe acțiuni, în care statul, prin Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, este acționar majoritar al societății deținând 70.01%% din acțiuni. Fondul Proprietatea deține 14.99% din acțiuni, iar restul de 15% din acțiuni sunt deținute de alți acționari.

Producția și înmagazinarea gazelor naturale este realizată, prin exploatarea a peste 3.600 sonde, 20 stații de comprimare și 6 depozite de înmagazinare subterană, cu o capacitate actuală de 2,55 miliarde metri cubi/ciclu.

Solvabilitatea patrimonială

Rata datorii

Rata capitalului propriu față de activele imobilizate

Gradul de îndatorare generală

Simbol: TGN

Denumire: S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A.

Tip: Societate pe acțiuni

Obiectiv principal de activitate: transporturi prin conducte, cod CAEN: 495

Societatea Națională de Transport de Gaze Naturale Transgaz S.A. Mediaș a fost înființată prin hotărârea nr. 334 /28 aprilie 2000, aGuvernului României, prin desprinderea de Romgaz în vederea restructurării și separării extracției, transportului, depozitării și distribuției gazelor naturale. Obiectul principal de activitate al Transgaz este transportul de gaze naturale și cercetarea-proiectarea în domeniul transportului de gaze naturale. Mai exact, este vorba despre monitorizarea, întreținerea și exploatarea conductelor magistrale dedicate tranzitului si a instalațiilor tehnologice aferente acestora. Aceste conducte sunt destinate transportului gazelor naturale provenite din Federația Rusă și tranzitează România prin zona Dobrogei spre culoarul balcanic.

Capacitatea de transport a gazelor naturale este de circa 30 miliarde mc/an și este asigurată prin 11.840 km de conductă și racorduri de alimentare gaz cu diametre cuprinse între 50 mm și 1.200 mm, la presiuni cuprinse între 6 bar și 35 bar cu excepția tranzitului internațional (54 bar).

Solvabilitatea patrimonială

Rata datoriilor

Rata capitalului propriu față de activele imobilizate

Gradul de îndatorare generală

7.Simbol-TLV

Denumire comercială- Banca Transilvania S.A

Tip organizare: societate pe acțiuni

Banca Transilvania (BT) (BVB: TLV ) este una dintre cele mai mari trei bănci din România. Banca fost înființată în anul 1993, la Cluj-Napoca, de un grup de oameni de afaceri locali, cu 79% capital românesc și 21% străin. In 2014, Banca Transilvania împlinește 20 de ani din momentul în care a devenit operațională, odată cu deschiderea sucursalei din Cluj.

Activitatea sa este organizată pe patru linii principale de business, și anume: corporate, IMM, retail și Divizia pentru Medici. Banca Transilvania are aproape 1,76 milioane de clienți, 550 de sedii și peste 6.000 de angajați. Din iunie 2013, directorul general al BT este Ömer Tetik În vârstă de 40 de ani, este unul dintre cei mai tineri bancheri din România.

Domeniul principal de actvitate: alte activități de intermedieri monetare

Cod CAEN:6512

Solvabilitatea patrimonială

Rata datoriilor

Rata capitalului propriu față de activele imobilizate

Gradul de îndatorare generală

Activele bilantiere ale Bancii Transilvania sunt, la sfarsitul lunii decembrie 2012, de 29.572 milioane lei, cu 15% mai mari fata de 31.12.2011. Pozitiile de activ au crescut, pastrandu-se echilibrul intre diversele categorii de plasamente: investitiile in active disponibile pentru vanzare, plasamente la banci, respectiv credite acordate. Activele bilantiere ale bancii prevazute pentru anul 2012 sunt in suma de 28,5 miliarde lei. Acest obiectiv a fost realizat in proportie de 104%.

8. Simbol-BRK

Denumire comercială: S.I.F. BROKER S.A

Tip organizare: Societate pe acțiuni

Domeniul de activitate Activitati de intermediere a tranzactiilor financiare

Cod CAEN 6612

Adresa Str. Motilor, nr. 119, Cluj-Napoca

Principalele caracteristici ale valorilor mobiliare emise: 338,681,867 actiuni ordinare, nominative, indivizibile, liber tranzactionabile de la data de 05.02.2005 (data admiterii la tranzactionare pe piata reglementata administrata de SC Bursa de Valori Bucuresti SA), cu o valoare nominala de 0.25 lei/actiune.

Solvabilitatea patrimonială

Rata datoriilor

Rata capitalului propriu față de activele imobilizate

Din punct de vedere a rulajelor intermediate la Bursa de Valori Bucuresti anul 2013 a fost cel mai bun an din istorie pentru SSIF Broker SA, valoarea totală a tranzacțiilor intermediate la BVB depășind pentru prima oară rulajele realizate în anul 2007. În plus, pe nouă platforma de tranzacționare destinată piețelor internaționale SSIF Broker a intermediat în anul 2013 tranzacții în valoare totală de cca 200 milioane euro, rulajele fiind generate atât de investitori de retail cât și de investitori instituționali. Totodată, veniturile din exploatare ale SSIF Broker au urcat cu peste 60% față de veniturile realizate în anul 2012. Veniturile din comisioane de tranzacționare pe piete externe au ajuns la o pondere de 20% din totalul comisioanelor încasate iar veniturile aferente departamentului clienți institutionali, constituit în februarie 2013, au reprezentat de asemenea o pondere importantă. Cu o cota de piață de 8.53% SSIF Broker ocupa la finalul anului 2013 locul 5 în topul intermediarilor de la Bursa de Valori Bucuresti, comparativ cu finalul anului 2012 data la care cota de piață a fost de 3.33% ocupand astfel locul 10 în topul intermediarilor.

9. Simbol FP

Denumire comercială- FONDUL PROPRIETATEA S.A

Tip organizare: societate pe acțiuni

S.C. Fondul Proprietatea S.A. (“Fondul” sau “Fondul Proprietatea”) a fost înființată la 28 decembrie 2005 ca societate pe acțiuni, care funcționează ca o societate de investiții de tip închis. Fondul este înregistrat la Registrul Comerțului București, având numărul de înregistrare J40/21901/2005 și codul unic de înregistrare 18253260. Obiectivul investițional al Fondului este aprecierea pe termen lung a capitalului prin investiții în principal în acțiuni românești, cu aderare strictă la principiile “value investing”.Administratorul unic este Franklin Templeton Investment Management Limited United Kingdom, Sucursala București (“FTIML” sau “Administratorul Fondului”), începând din 29 septembrie 2010. Începând cu data de 25 ianuarie 2011 acțiunile Fondului sunt listate la Bursa de Valori București. (“BVB”)

Solvabilitatea patrimonială

Rata datoriilor

Rata capitalului propriu față de activele imobilizate

Gradul de îndatorare generala

În perioada iunie – august 2013, VAN a Fondului a avut un trend ușor crescător în special datorită trendului crescător al prețului acțiunilor companiilor listate, în special OMV Petrom, și a programului de răscumpărare derulat de Fond.

La 30 septembrie 2013 VAN pe acțiune a scăzut comparativ cu luna precendentă datorită schimbării metodei de evaluare a deținerii în Nuclearelectrica SA din valoare justă evaluată de un evaluator independent în preț de achiziție al acțiunilor subscrise de Fondul Proprietatea, urmare a exercitării dreptului de preemțiune, în cadrul majorării de capital legată de oferta publică primară inițială derulată de Nuclearelectrica. Impactul acestei schimbări a metodei de evaluare asupra valorii activului net al Fondului a fost o scădere de 371,6 milioane Lei sau 0,0288 Lei pe acțiune.

CONCLUZIILE STUDIULUI DE CAZ

În urma analizei economico-financiare realizată pentru societățile listate la Bursa de Valori București, putem menționa că fiecare unitate poate să-și lărgească activitatea, să investească în activități profitabile pentru a abține venituri viitoare. Scopul oricărei întreprinderi este obținerea profitului, iar aceasta presupune investiții permanente atît materiale, financiare cît și umane.

De asemenea pentru a obține în continuare profit cît mai mare este necesar ca întreprinderea să atragă atenția cu privire la elaborarea deciziilor financiare, repartizarea și utilizarea eficientă a mijloacelor bănești, precum și organizarea unei rotații a resurselor financiare.

Pentru realizarea acestui scop conducerea fiecărei unități trebuie să îndeplinească următoarele cerițe:

Asigurarea formării unui volum necesar de resurse financiare în conformitate cu sarcinile dezvoltării;

Asigurarea utilizării eficiente a resurselor financiare;

Optimizarea rotației monetare;

Asigurarea maximizării profitului în condițiile unui grad de risc prevăzut;

Asigurarea unui echilibru permanent în procesul activității întreprinderii;

Asigurarea minimizării riscului în condițiile unui nivel al profitului prognozat;

Crearea sistemelor informaționale eficiente;

Gestiunea riscului, în special evitarea riscului de insolvabilitate.

CONCLUZII

Analiza situațiilor financiare studiază factorii care au influențat modificarea rezultatului unui exercițiu financiar.

Această analiză se realizează în special pentru luarea deciziilor cât mai în cunoștință de cauză a conducerii cu privire la viitorul unei firme.

Potrivit aspectului particular al condițiilor financiare ale unei firme, putem spune că indicatorii se împat în 3 categorii majore.

Indicatori ai rentabilității, ce măsoară puterea câștigului și rentabilitatea firmei;

Indicatori ai lichidității, care se referă la cât de repede elementele patrimoniale ale unei firme se pot transforma în bani

Indicatori cu privire la structura capitalului- acestia au rolul de a determina gradul de îndatorare al firmei.

Este foarte important ca după fiecare indicator analizat să tragem concluziile aferente. În urma calculării indicatorilor de rentabilitate, putem să vedem daca firma a fost profitabilă ca mai apoi conducerea să poată lua anumite decizii din punct de vedere al calculării producției ,costurilor, lucrărilor sau serviciilor.

Analizând rezultatele indicatorilor ai lichidității nne putem da seama cât de rapid vânzările firmei se transformă în bani. Este foarte important ca forma să vândă produse, dar mai ales ca firma să își restituie lichiditățile la timpul potrivit pentru a putea avea un flux continuu de vânzări și cumpărări.

Indicatorii cu privire la structura capitalului sunt importanți în cazul în care firma dorește să se extindă. Sunt importanți pentru a cunoaște în cât timp pot restitui un credit bancar sau care ar putea fi valoarea maximă pe care o poate lua de la bancă și pe care o pot restitui într-un anumit timp prestabilit.

Acestea sunt doar câteva concluzii care se pot desprinde din calcularea acestor indicatori însă trebuie acceptat faptul că pentru o firmă, într-un anumit an, este de o utilitate mică și limitată. Indicatorii trebuie comparați cu preformanțele obținute în alti ani, cu standardele sau obiectivele setate la începutul unui exercițiu de către o firmă sau cu reyultatele unei alte firme similare.

Analiza financiară a societăților este benefică pentru luarea deciziilor în cunoștință de cauză.

BIBLIOGRAFIE

Ana Gheorghe „Finanțele și politicile financiare ale întreprinderii” București 2001.

Bistriceanu „Finanțele agentului economic”.

Hoanță Nicolae „Finanțele firmei” Sibiu 1996.

Hoanță Nicolae „Finanțele firmei” București 2003.

Ilie Vasile „Gestiunea financiară a întreprinderii”.

Nicolae Antonin „Finanțele întreprinderii” București 2004.

Onofrei Mihaela „Finanțele întreprinderii” București 2004.

Paul Bran „Finanțele întreprinderii”.

Toma Mihai „Finanțe și gestiune financiară”

Valentina Paladi, Ludmila Gavriliuc, Diana Furtună „Analiza rapoartelor financiare” Asem 2004

H. Cristea, I. Talpeș, D. Cosma, Gestiunea financiară a întreprinderilor, Ed. Mirton, Timișoara, 1998

SITE-URI WEB:

www.bvb.ro

www.wikipedia.ro

www.drconsultants.ro

www.brd.ro

www.scribd.ro