. Studiu Privind Analiza Si Elaborarea Situatiilor Financiare din Cadrul Societatilor Comerciale

STUDIU PRIVIND ANALIZA SI ELABORAREA SITUATIILOR FINANCIARE DIN CADRUL SOCIETATILOR COMERCIALE.

APLICATIE LA COOPERATIVA DE CONSUM OTOPENI.

Capitolul 1 Prezentarea societatii comerciale COOPERATIVA DE CONSUM “OTOPENI”

1.1. Generalitati

In prezent, in Romania, exista 1.513 organizatii ale cooperatiei de consum care acopera un numar de 2.688 comune, 13.000 sate, 230 orase si 28 statiuni balneo-climaterice, cu un numar de peste 1.350.000 membri cooperatori asociati, servind o populatie de aproximativ 11.800.000 locuitori din asezarile in care functioneaza.
În cadrul cooperatiei de consum , functioneaza:
· 12.594 – unitati comerciale cu amanuntul ;
· 6.198 – unitati de alimentatie publica ;
· 473 – depozite de marfuri ;
· 770 – unitati de achizitii si prelucrare a produselor agroalimentare;
· 199 – unitati turistice ;
· 3.269 – unitati de prestari servicii, pentru populatie.

Cooperatia de consum asigura in prezent locuri de munca, pentru circa 27.000 de oameni. Cooperativele de sunt asociate in 41 federale teritoriale ale cooperativelor de consum – FEDERALCOOP.
Federalele teritoriale ale cooperativelor de consum sunt asociate in Uniunea Nationala a Cooperativelor de Consum si de Credit – CENTROCOOP.
CENTROCOOP detine capital majoritar in urmatoarele societati comerciale coopertiste: · ·17 – societati de productie nealimentara;
· 11 – societati de productie alimentara ;
· 2 – societati de comert si turism;
· 1 – societate de informatica;

Principiile generale si valorile cooperatiste:

Miscarea cooperatista mondiala reuneste 230 organizatii nationale, din mai mult de 100 de tari. Alianta Cooperatista Internationala (ACI) cuprinde circa 800 milioane de membri, fiind, de departe gigantul nr. 1 al lumii.
Infiintata in anul 1895, ACI este, ca vechime, a doua organizatie nonguvernamentala din lume, dupa Crucea Rosie Internationala.
Prima cooperativa viabila din lume a fost infiintata in anul 1844, in Anglia, de catre Pionierii de la Rochdale. Generatiile care au succedat-o si Alianta Cooperatista Internationala (ACI) si-au extras principiile din regulile formulate de catre Pionierii de la Rochdale.
Alianta Cooperatista Internationala, la Congresul sau aniversar din septembrie 1995, la Manchester, a adoptat Declaratia privind Identitatea Cooperatista.
In Declaratie s-a inclus o definitie a cooperativelor, o enumerare a valorilor de baza ale Miscarii si o revizuire a setului de principii ce urmeaza sa orienteze activitatea organizatiilor cooperatiste la inceputul secolului XXI.
Potrivit Declaratiei din 1995, cooperativele au la baza urmatoarele valori: autoajutorarea, democratia, egalitatea, echitatea si solidaritatea.
Membrii cooperatori respecta, de asemenea, in valorile etice ale cinstei, deschiderii, responsabilitatii sociale si ale grijii fata de semeni.
In Declaratia din 1995 cooperativa este definita astfel: "o asociatie autonoma de persoane, reunite in mod voluntar, în scopul satisfacerii nevoilor si aspiratiilor de natura economica, sociala si culturala, prin intermediul unei institutii detinuta in comun si controlata in mod democratic".

Totodata, in Declaratie, sunt enumerate sapte principii de baza:

Asocierea voluntara si deschisa

Controlul democratic al membrilor

Participarea economica a membrilor

Autonomia si independenta

Educarea, instruirea si informarea

Cooperarea intre cooperative

Preocuparea pentru comunitate.

1.2. Regimul juridic al Cooperativei de Consum “OTOPENI”

Date generale.

Denumire: Cooperativa de Consum “OTOPENI”.

Sediu: Romania, Localitatea Otopeni, Judetul Ilfov, Calea Bucuresti, Nr. 34 Bloc A1-1 cod 9000.

Baza de constituire: Legea 109/1991 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit, precum si a prezentului statut.

Loc de inmatriculare: Camera de Comert si Industrie. Registrul Comertului Bucuresti nr. J 40/575 / 1991.

Capitalul social: 881 058 000 lei.

Numar salariati: 17

Cooperativa de consum “Otopeni” are sediul in localitatea Otopeni, str. Calea Bucurestilor nr. 34, bl. A1-1, jud. Ilfov si functioneaza pe baza Legii nr.109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit, precum si a prezentului statut.

Cooperativa de Consum “Otopeni” are personalitate juridica, este inmatriculata la Registrul Comertului sub nr.J40/575/1991 si are cod fiscal nr. R 2785287 eliberat de Ministerul Finantelor din 21.01.1993.

Cooperativa de Consum este o asociatie autonoma, apolitica si neguvernamentala, al carui scop principal este organizarea de activitati bazate pe principiul intrajutorarii intre membrii cooperatori.

Cooperativa de consum este constituita pe principiul asocierii libere, nediscriminatorii si functioneaza in mod democratic. Organele de conducere ale cooperativei de consum se aleg in conditiile stabilite de lege si prezentul statut.

Fiecare membru al cooperativei participa la luarea hotararilor Adunarii generale cu un singur vot, indiferent de numarul partilor sociale subscrise.

Cooperativa de consum este o asociatie de persoane fizice, constituita in mod liber fara nici un fel de discriminare de nationalitate, origine etnica, limba, religie, apartenenta politica, avere, origine sociala sau sex, cu un numar variabil de membri si cu capital social format din parti sociale de valoare egala, fiind interzisa constituirea de cooperative de consum cu capital fix.

Cooperativa de consum are ca raza teritoriala de actiune orasul Otopeni.

La data de 31.12.2002 potrivit bilantului contabil, cooperativa de consum Otopeni are un patrimoniu de 2.595.353.000 lei, din care partea divizibila este de 2.595.353.000 lei.

La data de 31.12.2002 potrivit bilantului contabil, cooperativa de consum Otopeni are un capital social varsat de 881 058 000 lei.

Cooperativa de Consum Otopeni este o unitate cu:

personalitate juridică;

gestiune economică;

autonomie financiară.

Scopul:

Aplicarea comertului cu amanuntul in magazine nespecializate, cu vanzarea predominanta de produse nealimentare, bauturi si tutun.

Intreaga activitate a Cooperativei de Consum Otopeni este realizata prin cele 2 filiale teritoriale ale sale.

Filialele Cooperativei de Consum Otopeni sunt:

Jud.Ilfov, oras Otopeni Cal.Bucurestilor nr.12, colt Polona unde va desfasura activitatea de „Comert cu amanuntul in magazine nespecializate, cu vanzarea predominanta de produse alimentare, bauturi si tutun.

Jud.Ilfov, oras Otopeni str.23 August nr.2 bl. B1-2 unde va desfasura activitatea de „Comert cu amanuntul cu vanzarea predominanta de produse nealimentare”.

Obiectul de activitate principal este:

Cod Clasa CAEN 5211: Comert cu amanuntul in magazine nespecializate, cu vanzare predominanta de produse alimentare, bauturi si tutun.

In aceasta clasa se includ urmatoarele activitati:

– vanzarile, in magazine nespecializate, de marfuri diverse, in care predominante sunt cele alimentare, bauturile si produsele din tutun. Acest tip de activitati se desfasoara in general in magazine denumite "Magazine generale alimentare", care au ca principal obiect de activitate, vanzarea bunurilor de bacanie, precum si a altor tipuri de marfuri cum sunt: cosmetice, articole electrocasnice, articole de fierarie, imbracaminte etc.

1.3. Structura organizatorica si de conducere.

1.3.1. Organele de conducere

Conform Legii si statutului Organele de conducere ale cooperativei de consum sunt:
a) adunarea generalã;
b) consiliul de administratie;
c) biroul executiv.

Adunarea generalã

— Adunarea generalã este organul de conducere a activitãtii cooperativei de consum si este alcãtuit din totalitatea membrilor cooperatori înscrisi în cooperativa respectivã.

— Adunãrile generale sunt ordinare si extraordinare.

— Adunarea generalã ordinarã are urmãtoarele atributii principale:
a) aprobã sau modificã bilantul contabil si contul de profit si pierderi;
b) aprobã, pe baza bilantului contabil anual si a raportului comisiei de cenzori, modul de repartizare a profitului, inclusiv dividendele si alte drepturi sau avantaje ce se acordã membrilor cooperatori, precum si modul de acoperire a eventualelor pierderi;
c) aprobã programul de activitate si bugetul de venituri si cheltuieli; aprobã descãrcarea de gestiunea consiliului de administratie;
d) aprobã si modificã statutul cooperativei de consum;
e) aprobã asocierea cooperativei de consum la FEDERALCOOP sau cu alte cooperative;
f) confirmã primirea de noi membri cooperatori;

— Adunãrile generale extraordinare se întrunesc ori de câte ori este necesar a se lua hotãrâri pentru:
a) majorarea cuantumului pãrtilor sociale si a numãrului minim al acestora;
b) schimbarea sediului cooperativei de consum;
c) fuziunea cu alte cooperative de consum, divizarea sau dizolvarea cooperativei de consum;
d) modificarea obiectului de activitate al cooperativei de consum;

— Pentru validitatea hotãrârilor adunãrilor generale ordinare si extraordinare este necesarã prezenta majoritãtii membrilor cooperatori cu drept de vot sau a delegatilor acestora. Hotãrârile se iau cu votul majoritãtii celor prezenti.
Dacã adunarea generalã nu poate lucra din cauza neîndeplinirii conditiilor prevãzute la alin. 1 din prezentul articol, adunarea ce se va întruni dupã a doua convocare poate sã decidã asupra problemelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunãri, dacã este prezentã cel putin o treime din numãrul membrilor cooperatori sau al delegatilor acestora.
— Adunarea generalã ordinarã sau extraordinarã se convoacã de cãtre consiliul de administratie prin presedintele acestuia.

Consiliul de administratie

— Consiliul de administratie este format din 5–15 membri si 3–5 supleanti, alesi de adunarea generalã dintre membrii cooperativei pentru o perioadã de 4 ani. Administratorii trebuie sã fie cetãteni români.

— Consiliul de administratie are, în principal, urmãtoarele atributii:
a) supune spre aprobare adunãrii generale programul anual privind activitatea economico-financiarã, bugetul de venituri si cheltuieli, bilantul contabil si contul de profit si pierderi;
b) analizeazã periodic activitatea economicã, financiarã, organizatoricã si social-culturalã desfãsuratã de cooperativa de consum si ia mãsuri pentru îmbunãtãtirea acestora;
c) hotãrãste înfiintarea de noi unitãti pentru realizarea obiectului de activitate;
d) stabileste schema organizatoricã a cooperativei de consum;
e) organizeazã actiuni de cooperare si de asociere cu alte organizatii cooperatiste, cu persoane fizice sau cu persoane juridice din tarã sau din strãinãtate, pe care le supune spre confirmare adunãrii generale;
f) rezolvã orice alte probleme stabilite de adunarea generalã.
— Administratorii rãspund solidar fatã de cooperativa de consum pentru:
a) realitatea vãrsãmintelor efectuate de cãtre membrii cooperatori;
b) existenta registrelor cerute de lege si tinerea lor corectã;
c) existenta realã a profitului distribuit;
d) gospodãrirea judicioasã si eficientã a patrimoniului cooperativei de consum;
e) executarea întocmai a hotãrârilor adunãrii generale;
f) îndeplinirea îndatoririlor pe care legea si statutul le impun si care nu au caracterul unei obligatii speciale si personale.

Biroul executiv

— Biroul executiv este organul care conduce activitatea curentã a cooperativei de consum în perioada dintre sedintele consiliului de administratie.
— Biroul executiv se compune din 3–5 membri alesi de consiliul de administratie dintre membrii sãi.
Presedintele consiliului de administratie este si presedintele biroului executiv al cooperativei de consum.

— Biroul executiv are urmãtoarele atributii principale:
a) aduce la îndeplinire hotãrârile consiliului de administratie si raporteazã acestuia despre activitatea desfãsuratã;
b) initiazã actiuni pentru atragerea de noi membri si de vãrsare a pãrtilor sociale subscrise;
c) analizeazã si hotãrãste asupra cererilor de înscriere în cooperativa de consum;
d) angajeazã si concediazã personalul si stabileste drepturile si obligatiile acestuia;
e) stabileste si modificã, în coal, urmãtoarele atributii:
a) supune spre aprobare adunãrii generale programul anual privind activitatea economico-financiarã, bugetul de venituri si cheltuieli, bilantul contabil si contul de profit si pierderi;
b) analizeazã periodic activitatea economicã, financiarã, organizatoricã si social-culturalã desfãsuratã de cooperativa de consum si ia mãsuri pentru îmbunãtãtirea acestora;
c) hotãrãste înfiintarea de noi unitãti pentru realizarea obiectului de activitate;
d) stabileste schema organizatoricã a cooperativei de consum;
e) organizeazã actiuni de cooperare si de asociere cu alte organizatii cooperatiste, cu persoane fizice sau cu persoane juridice din tarã sau din strãinãtate, pe care le supune spre confirmare adunãrii generale;
f) rezolvã orice alte probleme stabilite de adunarea generalã.
— Administratorii rãspund solidar fatã de cooperativa de consum pentru:
a) realitatea vãrsãmintelor efectuate de cãtre membrii cooperatori;
b) existenta registrelor cerute de lege si tinerea lor corectã;
c) existenta realã a profitului distribuit;
d) gospodãrirea judicioasã si eficientã a patrimoniului cooperativei de consum;
e) executarea întocmai a hotãrârilor adunãrii generale;
f) îndeplinirea îndatoririlor pe care legea si statutul le impun si care nu au caracterul unei obligatii speciale si personale.

Biroul executiv

— Biroul executiv este organul care conduce activitatea curentã a cooperativei de consum în perioada dintre sedintele consiliului de administratie.
— Biroul executiv se compune din 3–5 membri alesi de consiliul de administratie dintre membrii sãi.
Presedintele consiliului de administratie este si presedintele biroului executiv al cooperativei de consum.

— Biroul executiv are urmãtoarele atributii principale:
a) aduce la îndeplinire hotãrârile consiliului de administratie si raporteazã acestuia despre activitatea desfãsuratã;
b) initiazã actiuni pentru atragerea de noi membri si de vãrsare a pãrtilor sociale subscrise;
c) analizeazã si hotãrãste asupra cererilor de înscriere în cooperativa de consum;
d) angajeazã si concediazã personalul si stabileste drepturile si obligatiile acestuia;
e) stabileste si modificã, în conditiile legii, preturile si tarifele la produsele, respectiv la lucrãrile executate si la serviciile prestate.

Președintele societății cooperative

Președintele societății cooperative este de drept președintele consiliului de administrație sau administratorul unic, după caz.

– Președintele societății cooperative asigură conducerea activității curente a societății cooperative, îndeplinirea hotărârilor adunării generale și a deciziilor consiliului de administrație.

– Președintele societății cooperative este ales dintre acei membri cooperatori care au calități manageriale și experiență în domeniu.

– Președintele societății cooperative reprezintă societatea cooperativă în relațiile cu terții, în limita atribuțiilor stabilite prin contractul de administrare și prin actul constitutiv.

Directorul executiv

Conducerea societății cooperative, cu aprobarea adunării generale a membrilor cooperatori, se poate încredința unui director executiv, pe baza unui contract de management în care sunt prevăzute criterii de performanță; directorul executiv poate să nu fie membru cooperator.

– Directorul executiv este numit de consiliul de administrație în urma unui concurs, în condițiile prevăzute în actul constitutiv.

– Administratorii nu pot avea funcția de director executiv.

Cenzorii

Adunarea generală a membrilor cooperatori ai societății cooperative alege 3 cenzori și tot atâția supleanți, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate cazurile numărul cenzorilor trebuie să fie impar.

Cenzorii sunt aleși de către adunarea generală pentru un mandat de 3 exerciții financiare.

În condițiile legii, cel puțin un cenzor trebuie să fie expert contabil sau contabil autorizat.

Situațiile financiare ale societăților cooperative, care intră sub incidența reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene și standardele internaționale de contabilitate, vor fi auditate de către auditori financiari, persoane fizice sau persoane juridice, în condițiile legii.

Societățile cooperative ale căror situații financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România în acest scop.

La societățile cooperative ale căror situații financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generală ordinară a membrilor cooperatori va hotărî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, după caz.

Cenzorii sunt obligați să supravegheze gestiunea societății cooperative, să verifice dacă situațiile financiare anuale sunt legal întocmite și în concordanță cu registrele, dacă acestea din urmă sunt regulat întocmite și dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea situațiilor financiare anuale.

Cenzorii sunt obligați să întocmească un raport amănunțit asupra situației financiare anuale și repartizării beneficiilor și pierderilor, care trebuie prezentat adunării generale.

1.3.2. Structura Organizatorica operativa si analitica.

A) Evidenta operative a imobilizarilor corporale

Documentele tipizate utilizate de Cooperativa de Consum „OTOPENI” sunt:

1) Registrul numerelor de inventar (cod 14-2-1) care se intocmeste de catre compartimentul financiar-contabil in scopul asigurarii controlului existentei imobilizarilor.

Pe baza acestui registru se atribuie fiecarei imobilizarii corporale care constituie un obiect de evidenta distinct, un numar de inventar la data intrarii imobilizarilor in intreprindere prin achizitionare, contruire, confectionare, transfer etc.(cu exceptia celor luate cu chirie). Acest document nu circula, fiind un document de evidenta contabila, operativa, arhivandu-se la compartimentul financiar contabil.

2) Fisa imobilizarilor corporale (cod 14-2-2) care se intocmeste intr-un singur exemplar, de catre compartimentul financiar-contabil pentru fiecare imobilizare corporala sau pentru mai multe imobilizari corporale de acelasi fel, daca acestea au aceeasi valoare de intrare, aceleasi cote de amortizare si sunt puse in functiune in aceeasi luna. Fisa imobilizarilor corporale este un document de evidenta contabila analitica, prin urmare nu circula, se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.

B) Evidenta operativa a stocurilor

Documentul tipizat cu ajutorul caruia se tine evidenta operative a stocurilor este

“fisa de magazie" (cod 14-3-8) intocmita la locul de depozitare. Fisa de magazine Nu Circula, fiind un document de inregistrare operative care serveste ca:

– document de evidenta operative a intrarilor, iesirilor si stocurilor existente la un moment dat la fiecare loc de depozitare;

– sursa de informatii pentru controlul operativ curent si contabil al stocurilor de valori materiale;

Fisele de magazine se deschid pentru fiecare element stocabil in parte si se ordoneaza pe conturi sintetice de stocuri, grupe si subgrupe de elemente stocabile concordante cu structurile de conturi analitice instituite pentru acestea sau in ordine alfabetica si/sau a codurilor atribuite prin “soft-urile” informatice.

Intrarile si iesirile din stoc se inregistreaza in fisele de magazie document cu document, stocul stabilindu-se dupa fiecare inregistrare si obligatoriu zilnic.

Documentul justificativ „clasic” care sta la baza inregistrarii intrarilor in stoc, respectiv in fisa de magazie este „Nota de receptie si constatare de diferente”(NIR) (cod 14-3-1A).

Nota de receptie si constatare de diferente se intocmeste de catre o comisie de receptie legal constituita, respectiv prin dispozitie scrisa a persoanei insarcinate cu administrarea unitatii patrimoniale, pe baza documentelor de livrare care insotesc transportul bunurilor, cum ar fi:factura fiscala, avizul de insotire a marfii etc.

Nota de receptie si constatare de diferente este un document justificativ complex care serveste ca:

Document pentru receptia bunurilor intrate in gestiune;

Document justificativ pentru intrarea bunurilor in stoc, respectiv pentru incarcarea gestiunii;

Act de proba, in justitie, in litigiile cu carausii si furnizorii, pentru diferentele cantitative constatate la receptie;

Document justificativ pentru inregistrarea intrarilor de bunuri in contabilitatea analitica si sintetica a stocurilor.

Circulatia notei de receptie si constatare de diferente se prezinta astfel:

Nota de receptie si constatare de diferente;

Se intocmeste in trei exemplare de catre Comisia de receptie;

Circula la:

Gestiunea de stocuri (toate exemplarele);

Compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);

Furnizorul (exemplarul 2);

Caraus (exemplarul 3).

Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.

Documentul clasic care sta la baza inregistrarii iesirilor in fisele de magazie este „Bonul de consum” (cod 14-3-4A).

Bonul de consum serveste ca:

Document de eliberare din magazie pentru consum a unuia sau mai multor elemente stocabile, dupa caz;

Document justificativ de iesire a bunurilor din stoc, respectiv de descarcare a gestiunii;

Document justificativ de inregistrare a iesirilor din stoc in contabilitatea analitica si sintetica a stocurilor.

Circulatia bonului de consum este prezentata mai jos:

Bonul de consum;

Se intocmeste in doua exemplare de catre compartimentul insarcinat cu eliberarea si lansarea programului de productie;

Circula la:

Persoanele autorizate sa semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare);

Persoanele autorizate sa aprobe folosirea materialelor inlocuitoare in cazul lipsei din stoc a celor solicitate initial (ambele exemplare);

Magazia de materiale, unde se semneaza de predare catre gestionar si de primire de catre primitor (ambele exemplare);

Compartimentul financiar-contabil pentru inregistrarea in contabilitatea analitica (exemplarul 1) si sintetica

(exemplarul 2).

Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil

Intrucat nici un exemplar din documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in evidentele operative ale gestiunilor de stocuri nu ramane in pastrarea (arhiva) gestionarului, pentru justificarea predarii de catre gestionar a tuturor documentelor justificative compartimentului financiar-contabil, se impune utilizarea, in acest scop, a documentului „Borderou de predare a documentelor” (cod 14-3-7).

Borderoul de predare a documentelor serveste ca:

Document de predare la contabilitate, de catre gestionar, a documentelor justificative privind miscarea (intrarea si iesirea) valorilor materiale;

Document de predare a documentelor justificative intre diferite compartimente functionale si/sau tehnico-productive ale unitatii patrimoniale;

Document de control al sumelor inregistrate in contabilitatea sintetica, prin confruntarea acestora cu totalul borderoului.

Circulatia Borderoului de predare a documentelor (cod 14-3-7) este prezentata mai jos:

Borderoul de predare a documentelor;

Se intocmeste in doua exemplare de catre gestionar zilnic sau pe masura predarii documentelor;

Circula la:

Compartimentul financiar-contabil (sau alte compartimente interesate) insotit de documentele justificative predate (exemplarul 1);

Magazia de materiale sau emitent pentru justificarea predarii documentelor (exemplarul 2).

Se arhiveaza la:

1) Compartimentul financiar-contabil sau alt compartiment primitor;

2) Magazie sau alt compartiment emitent (exemplarul 2).

Cooperativa de consum utilizeaza pentru contabilizarea stocurilor metoda inventarului permanent iar contabilitatea analitica a stocurilor este organizata dupa metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitic).

Metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitic) consta in tinerea evidentei cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar in contabilitate, a evidentei cantitativ-valorice.

Contabilitatea stocurilor se desfasoara pe gestiuni, iar in cadrul acestora pe categorii de bunuri. Controlul exactitatii si concordantei inregistrarilor din evidenta de la locurile de depozitare si din contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantitatile inregistrate in fisele de depozit si cele din fisele de cont analitic de la contabilitate.

In acceptiunea clasica a metodei cantitativ-valorice, contabilitatea analitica a gestiunilor de stocuri se realizeaza astfel:

Evidenta operativa se conduce numai cantitativ la locurile de depozitare, cu ajutorul „Fisei de magazie”, deschisa pentru fiecare element stocabil in parte, in care gestionarul calculeaza, stocul cantitativ scriptic dupa fiecare operatiune de intrare sau iesire de stoc.

Contabilitatea analitica se conduce cantittativ-valoric la compartimentul financiar-contabil cu ajutorul „Fiselor de cont analitic pentru valori materiale”. Se deschide cate o „Fisa de cont analitic pentru valori materiale” pentru fiecare element stocabil in parte, pentru care s-a deschis cate o „Fisa de magazie” distincta la locul de depozitare.

Inregistrarile in „Fisele de cont analitic pentru valori materiale” se fac,

document cu document, pe baza documentelor de intrare iesire a bunurilor stocabile in si din gestiuni care au stat la baza fiecarei inregistrari in „Fisa de magazie”.

Controlul gestionar-contabil al existentei si miscarile de stocuri se realizeaza prin:

Confruntarea concordantei dintre datele cantitative (intrari, iesiri si stoc) din „Fisele de cont analitic pentru valori materiale” si datele similare din „Fisa de magazie”.

Confruntarea concordantei dintre datele valorice (debit, credit, sold) din „Fisele de cont analitic pentru valori materiale” si totalurile balantelor de verificare analitice ale conturilor de stocuri.

Principalele operatiuni pe care le presupune aplicarea metodei cantitativ-valorice de contabilitate analitica a gestiunilor de stocuri sunt:

La locurile de depozitare a stocurilor:

Primirea-predarea bunurilor in baza documentelor de dispozitie privind intrarea-iesirea acestora;

Inregistrarea documentelor de dispozitie de intrare-iesire in „Fisele de magazie”;

Intocmirea „Borderourilor de predare a documentelor de intrare-iesire” catre compartimentul financiar-contabil.

La compartimentul financiar-contabil:

Verificarea necesitatii,exactitatii si oportunitatii operatiunilor de intrare-iesire de stocuri si confirmarea corectitudinii inregistrarilor efectuate de gestionari in „Fisele de magazie”.

Evaluarea cantitatilor intrate sau iesite din stoc in conformitate cu procedeele de evaluare acceptate de legislatia si doctrina contabila si adoptate de societate.

Inregistrarea documentelor de intrare-iesire in „Fisele de cont analitic pentru valori materiale” si eventual in situatiile centralizatoare ale intrarilor si iesirilor de bunuri.

Inregistrarea intrarilor iesirilor valorice in conturile de stocuri.

Intocmirea balantei de verificare analitica a conturilor de stocuri.

Schematic, realizarea contabilitatii analitice a gestiunilor de stocuri

potrivit metodei cantitativ-valorice se prezinta astfel:

Evaluarea stocurilor la iesire se realizeaza prin metoda FIFO.

IV) Evidenta operativa a furnizorilor si clientilor

Evidenta operativa si analitica a clientilor, respectiv a furnizorilor, este Situatia incasari-achitarii facturilor” (cod 14-6-7) care serveste ca:

Jurnalul axiliar pentru tinerea contabilitatii analitice a clientilor sau furnizorilor;

Situatie a soldurilor contului 411 si 401.

Acest document se intocmeste LUNAR sau PE MASURA EFECTUARII OPERATIILOR, in cadrul compartimentului financiar-contabil, fie pentru toti clientii sau furnizorii, fie separat pe feluri de clienti sau furnizori.

Situatia incasari – achitarii facturilor este un document de inregistrare contabila, NU CIRCULA, arhivandu-se la compartimentul financiar-contabil.

V) Evidenta operativa si contabilitatea analitica a decontarilor cu personalul

Evidenta operativa si contabilitatea analitica se realizeaza diferentiat in functie de doua criterii, si anume:

Caracterul relatiilor de munca criteriul care are in vedere, angajatii cu contract individual de munca si care se aplica cu ajutorul „statelor de plata” care indeplinesc urmatoarele functii:

Document justificativ pentru calculul veniturilor salariale cuvenite angajatiilor, a contributiilor obligatorii ale angajatului, impozitului pe veniturile salariale si a retinerilor din veniturile salariale nete.

Document justificativ de inregistrare a decontarilor cu angajatii in contabilitate.

Circulatia statelor de salarii se prezinta astfel:

Stat de salarii;

Se intocmeste in doua exemplare, lunar, pe compartimente de lucru: sectii, ateliere, servicii.

Circula la:

Persoanele autorizate sa exercite controlul financiar preventiv si sa aprobe plata;

Casieria unitatii pentru efectuarea platii;

Compartimentul financiar-contabil pentru inregistrarea platii;

Compartimentul salarii.

Se arhiveaza la:

Compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2 ca anexa la registrul de casa);

Compartimentul salarii (exemplarul 1).

Caracterul locului de munca ales de angajat, criteriu conform caruia pentru angajatii cu functie de baza se intocmeste „Fisa fiscala 1 (FF1)”, iar pentru cei care au declarat locul de munca cu functie de baza in alta parte, „Fisa fiscala 2 (FF2)”.

Evidenta operativa a TVA-ului consta in conducerea registrelor:

Jurnalul pentru vanzari cu ajutorul caruia se tine evidenta operativa a vanzarilor si a TVA colectat;

Jurnalul pentru cumparari cu ajutorul caruia se tine evidenta operativa a cumpararilor si a TVA deductibil.

Evidenta operativa a incasarilor si platilor in numerar se realizeaza in baza „Registrului de casa” care indeplineste urmatoarele functii:

Document de inregistrare operativa a incasarilor si platilor in numerar, efectuate prin caseria unitatii pe baza actelor justificative;

Document de stabilire la sfarsitul fiecarei zile a soldului de casa;

Document de inregistrare zilnica in contabilitate a operatiilor de casa.

Registrul de casa se intocmeste in doua exemplare, zilnic, de casierul unitatii.

C) Raporturile fiscale.

Raportari fiscale lunare

Lunar, pana la 25 a lunii urmatoare celei de referinta trebuie depuse la organul fiscal teritorial urmatoarele declaratii fiscale:

Declaratie privind obligatiile de plata la bugetul de stat (cod 14-13-01.01);

Decont pentru TVA (cod 14-13-01-02).

Raportari fiscale anuale

Anual, pana la 15 aprilie a anului curent, pentru anul expirat trebuie depusa la

organul fiscal teritorial „Declaratie privind impozitul pe profit” (cod 14-13-01.04)

D) Registrele de contabilitate utilizate:

Registrul – jurnal care serveste ca document obligatoriu de inregistrare cronologica si sistematica a modificarii patrimoniului unitatii. Se intocmeste lunar prin inregistrarea cronologica, fara stersaturi sau spatii libere, a documentelor in care se reflecta miscarea patrimoniului;

Registrul – inventar care serveste ca document contabil obligatoriu de inregistrare a rezultatelor inventarierii. Se intocmeste la sfarsitul exercitiului financiar pe baza datelor cuprinse in listele de inventariere si procesele – verbale de inventariere a elementelor patrimoniale.

Registrul Cartea-Mare sub forma Fisei de cont pentru operatii diverse care se intocmeste la sfarsitul lunii, in cadrul compartimentului financiar-contabil.

1.3.3. Structura Organizatorica si functionala.

Cooperativa de Consum Otopeni are următoarea structură functionala:

Serviciul Financiar-contabilitate, analize economice;

Serviciul Aprovizionare-administrativ

Control financiar propriu;

Serviciul Resurse Umane, management, relații sociale;

Biroul Marketing, contractarea marfuri și urmărirea vanzarilor, prețuri și tarife;

ORGANIGRAMA FUNCTIONALA A COOPERATIVEI DE CONSUM “OTOPENI”

AGA

CONSILIU DE

ADMINISTRATIE

BIROU EXECUTIV

PRESEDINTE

ADMINISTRATOR UNIC

DIRECTOR ECONOMIC DIRECTOR

EXECUTIV

Serviciu Vanzatori Serviciu Serviciu Aprovizionare Gestionari Financiar Resurse

Contabil Umane

Analiza cifrei de afaceri a intreprinderii “Cooperativei de Consum Otopeni”

Nota: Perioada luata ca baza de comparatie este 2002.

Ponderea vanzarilor firmei in cifra de afaceri a sectorului de activitate in perioada 2002 luata ca baza de comparative a fost de 10%.

Daca evolutia vanzarilor se face pe baza preturilor curente ar rezulta o crestere insemnata a acestora. Luand in calcul evolutia preturilor si corectand valorile curente rezulta o alta tendinta a vanzarilor in preturi comparabile.

In anii 2003 si 2004 vanzarile firmei au scazut fata de 2002: In 2003 sunt cu 19,2% mai mici decat in anul 2002 iar in 2004 au scazut cu 12% (calculul facut cu preturi comparabile. Deasemeni comparand evolutia vanzarilor firmei cu evolutia vanzarilor pietei sectorului de activitate se constata o slabire a pozitiei firmei pe piata.

Cuantificarea cresterii sau scaderii ponderii vanzarilor firmei in cadrul vanzarilor totale ale pietei sectorului de activitate se calculeaza cu formula:

(ICAf / ICAt – 1) * gf

Pentru anul 2003:

Indicele cifrei de afaceri a firmei noastre este: 81,81% (ICAf)

Indicele cifrei de afaceri a sectorului firmei noastre este: 85% (ICat)

Ponderea vanzarilor firmei in cifra de afaceri a sectorului in perioada luata ca baza de comparative este: 10%.(gf0).

Deci rezulta:(81,81/85– 1)*10% = – 0.38%

Rezulta ca ponderea vanzarilor firmei in anul 2003 este:

10% – 0.38% = 9.62%

Pentru anul 2004:

Indicele cifrei de afaceri a firmei noastre este: 87,55 % (ICAf)

Indicele cifrei de afaceri a sectorului firmei noastre este: 85 (ICat)

Ponderea vanzarilor firmei in cifra de afaceri a sectorului in perioada luata ca baza de comparative este: 10%.(gf0).

Deci rezulta:(87,55/85– 1)*10% = + 0.3%

Rezulta ca ponderea vanzarilor firmei in anul 2004 este:

10% + 0.3% = 10.3 %

Rezulta deci ca in anul 2004 a avut loc o usoara crestere a ponderii respective cotei de piata a firmei.(de la 10% la 10.3%). Pentru firmele puternice in general are loc o crestere mai substantiala a cotei de piata.

In orice caz este un fapt relativ imbucurator ca a avut loc o crestere (desi mica) a ponderii pe piata a Cooperativei.

Prezentare sintetica a performantelor Cooperativei de Consum Otopeni:

Cifra de afaceri

CA2002 = 4 786 807 mii lei

CA2003 = 4 489 155 mii lei

CA2004 = 5 070 888 mii lei

Profitul = Venituri totale – Cheltuieli totale

PR 2002 = 5 987 997 – 5 952 392 = 35 685 mii lei.

PR 2003 = 4 856 701 – 4 824 047 = 32 654 mii lei.

PR 2004= 5 073 374 – 5 043 647 = 29 727 mii lei.

Productivitatea medie anuala:

In anul 2002:

Wa = 4.786.807 / 14 = 341.914,15 (mii lei)

In anul 2003:

Wa = 4.489.155 / 16 = 280.572,18 (mii lei)

In anul 2004:

Wa = 5 070 888 / 17 = 298 287,53 (mii lei)

Productivitatea medie anuala a scazut continuu in anii 2003 si 2004 fata de anul 2002 luat ca baza de comparatie. Aceasta a scazut cu 61.342,6 respectiv cu 43 626,6.

Studierea concurentei

Analiza concurentei se face dupa urmatoarele etape:

1) Stabilirea cotei de piata a Cooperativei de Consum “Otopeni”:

Pentru anul 2002: (valori in mii lei).

Cifra de afaceri a Cooperativei de Consum “Otopeni” este: 4.786.807

(CAi)

Cifra de afaceri totala a sectorului de activitate este: 38.400.000 (CAt)

cpi = (4.786.807 / 38.400.000)*100 = 12,46%

Pentru anul 2003:

Cifra de afaceri a Cooperativei de Consum “Otopeni” este: 4.489.155 (CAi)

Cifra de afaceri totala a sectorului de activitate este: 40.500.000 (CAt)

cpi = (4.489.155/40.500.000)*100 = 11,06%

2) Stabilirea cotei de piata relative:

Pentru anul 2002:

Cifra de afaceri a Cooperativei de Consum “Otopeni” este: 4.786.807 (CAf)

Cifra de afaceri a SC.”Metro Cash & Cary” SRL este: 11 967018 (CA’)

cp’= (4.786.807 / 11 967 018) * 100 = 40%

Cooperativa de Consum “Otopeni” nu este lider de piata dar nu este nici nesemnificativa.

SC. “Metro Cash & Cary” SRL este intr-adevar lider de piata pe sectorul respective in orasul Otopeni.

Analiza clientilor intreprinderii

Nu este cazul sa facem o analiza a clientilor Cooperativei de Consum “Otopeni” pentru ca clientii sunt membrii locuitori ai orasului Otopeni.

Analiza furnizorilor intreprinderii (piata de aprovizionare)

Nu este cazul sa facem o analiza a clientilor Cooperativei de Consum “Otopeni.

PERSONALUL SI EVOLUTIA SA

A) Dimensiunea, structura si comportamentul potentialului uman

A.1) Dimensiunea potentialului uman

Numarul mediu de salariati inregistrati (cu contract de munca):

a) Pentru anul 2002: 14;

b) Pentru anul 2003: 16.

b) Pentru anul 2004: 17.

Numarul maxim de personal:

N = (Cifra de afaceri / Productivitatea anuala prevazuta)

Pentru anul 2002: = (4.786.807 / 250.400) = 19,11 = 20.

Pentru anul 2003: = (4.489.155 / 270.400) = 16,60 = 17

Pentru anul 2004: = (5.070.888 / 290.500) = 17,5 = 18

A.2) Structura resurselor umane

Pentru anul 2002: Nr.mediu de salariati a fost 14.

1) Dupa principalele categorii de salariatii:

Muncitori:

– direct productivi: gestionari (2); vanzatori (6); conducator auto (1); Contabili (1).

– indirect productivi: femei de serviciu (2).

Personal de administrare si conducere: presedinte (1) si contabil sef (1).

2) Dupa vechimea in intreprindere:

a) intre 2 si 5 ani: vanzatori, conducator auto, gestionari

b) intre 6 si 10 ani: contabil sef

c) intre 15 si 20 ani: presedintele

3) Dupa varsta, personalul se poate grupa astfel:

a) pana la 30 de ani: vanzatorii, conducatorul auto.

b) intre 31 si 40 de ani: contabil sef, gestionari.

c) intre 41 si 50 de ani: presedintele.

4) Dupa sex:

a) masculin: conducatorul auto, gestionari (2), vanzatori (2).

b) feminin: contabil (1), vanzatori (4), presedintele, contabilul sef.

5) Dupa nivelul de calificare:

a) superior: contabilul sef, presedintele.

b) mediu: vanzatorii, gestionarii, femeile de serviciu.

c) profesional: contabilul.

Pentru anul 2003: Nr.mediu de salariati este 16

1) Dupa principalele categorii de salariatii:

Muncitori.

– direct productivi: gestionari (2); vanzatori (7); conducator auto (1);

contabili(2)

– indirect productivi: femei de serviciu(2)

Personal de administrare si conducere: presedinte (1) si contabil sef (1).

2) Dupa vechimea in intreprindere:

a) intre 2 si 5 ani: vanzatori, conducator auto, gestionari

b) intre 6 si 10 ani: contabil sef.

c) intre 15 si 20 ani: presedintele.

3) Dupa varsta, personalul se poate grupa astfel:

a) pana la 30 de ani: vanzatorii, conducatorul auto.

b) intre 31 si 40 de ani: contabil sef, gestionari.

c) intre 41 si 50 de ani: presedintele.

4) Dupa sex:

a) masculin: conducatorul auto, gestionari (2), vanzatori (4).

b) feminin: contabil (1), vanzatori (3), presedintele, contabilul sef.

5) Dupa nivelul de calificare:

a) superior: contabilul sef, presedintele.

b) mediu: vanzatorii, gestionarii, femeile de serviciu.

c) profesional: contabilul.

Pentru anul 2004: Nr.mediu de salariati este 17.

1) Dupa principalele categorii de salariatii:

Muncitori.

– direct productivi: gestionari (2); vanzatori (8); conducator auto (1);

contabili(2)

– indirect productivi: femei de serviciu(2)

Personal de administrare si conducere: presedinte (1) si contabil sef (1).

2) Dupa vechimea in intreprindere:

a) intre 2 si 5 ani: vanzatori, conducator auto, gestionari

b) intre 6 si 10 ani: contabil sef.

c) intre 15 si 20 ani: presedintele.

3) Dupa varsta, personalul se poate grupa astfel:

a) pana la 30 de ani: vanzatorii, conducatorul auto.

b) intre 31 si 40 de ani: contabil sef, gestionari.

c) intre 41 si 50 de ani: presedintele.

4) Dupa sex:

a) masculin: conducatorul auto, gestionari (2), vanzatori (4).

b) feminin: contabil (1), vanzatori (3), presedintele, contabilul sef.

5) Dupa nivelul de calificare:

a) superior: contabilul sef, presedintele.

b) mediu: vanzatorii, gestionarii, femeile de serviciu.

c) profesional: contabilul.

A.3) Comportamentul personalului

1). Indicatorii circulatiei fortei de munca:

Coeficientul intrarilor = I / Ns

Coeficientul plecarilor = E/Ns

unde:

I este numarul total al intrarilor de personal in cursul perioadei analizate;

E este numarul total al iesirilor de personal;

Ns este numarul mediu de personal.

Pentru anul 2002:

Coeficientul intrarilor = 3/14 = 0.21

Coeficientul placarilor = 4/14 = 0.28

Coeficientul miscarii totale = (0.21 + 0.28)/14 = 0.035

Pentru anul 2003:

Coeficientul intrarilor = 2/16 = 0.125

Coeficientul placarilor =2/16 = 0.125

Coeficientul miscarii totale = (0.125 + 0.125) / 16 = 0.016

Pentru anul 2004:

Coeficientul intrarilor = 3/17 = 0.18

Coeficientul placarilor =2/17 = 0.12

Coeficientul miscarii totale = (0.18 + 0.12) / 17 = 0.018

2).Indicatori comportament individual:

– Rata generala a absenteismului:

In anul 2002, s-au inregistrat 15 zile.salariat de absente:

Rabs. = ((Nr. total de absente) / (Timpul maxim disponibil – zile)) * 100

Rabs. = (15 / 250) * 100 = 6 %.

In anul 2003, s-au inregistrat 18 zile.salariat de absente:

Rabs. = ((Nr. total de absente) / (Timpul maxim disponibil – zile)) * 100

Rabs. = (18 / 250) * 100 = 7,2 %.

In anul 2004, s-au inregistrat 16 zile.salariat de absente:

Rabs. = ((Nr. total de absente) / (Timpul maxim disponibil – zile)) * 100

Rabs. = (16 / 250) * 100 = 6,4 %.

– Nu s-au inregistrat greve sau conflicte de munca.

B) Eficienta utilizarii resurselor umane

Determinarea productivitatii muncii pe baza valorii adaugate se face dupa urmatoarele relatii:

Productivitatea medie anuala pe o persoana Wa m = CA / N

unde:

CA este Cifra de Afaceri;

N este numarul mediu de personal.

Productivitatea medie zilnica Wz m = CA / Tz

unde:

CA Cifra de afaceri;

Tz este timpul total de munca exprimat in zile

Productivitatea medie orara Whm = CA / Th

unde:

CA este valoarea adaugata;

Th este timpul total de munca exprimat in ore

Pentru anul 2002

Wa m = 4 786 807 / 14 = 341 915 mii lei / salariat;

Wz m = 4 786 807 / 250 = 19 147 mii lei / zi ;

Wh m = 4 786 807 / (250 * 8) = 2 393 mii lei / ora;

Pentru anul 2003

Wa m = 4 489 155 / 16 = 280 572 mii lei / salariat;

Wz m = 4 489 155 / 250 = 17 957 mii lei / zi ;

Wh m = 4 489 155 / (250 * 8) = 2 245 mii lei / ora;

Pentru anul 2004

Wa m = 5 070 888 / 17 = 298 288 mii lei / salariat;

Wz m = 5 070 888 / 250 = 20 284 mii lei / zi ;

Wh m = 5 070 888 / (250 * 8) = 2 235 mii lei / ora;

Puncte forte:

– personalul este bine calificat;

– structura pe varste este echilibrata;

– personalul este capabil sa se adapteze la innoire;

– productivitatea muncii este in crestere;

– absenta grevelor;

– lipsa grevelor si litigiilor de munca;

– protectia muncii corespunzatoare (reflectata prin reducerea totala a accidentelor de munca).

Puncte slabe

– productivitatea muncii realizata – in scadere, dar mai mare decat cea planificata;

– personal supradimensionat in activitati de intretinere spatii comerciale.

Evolutia Cheltuielilor salariale comparativ cu productivitatea realizata de angajati:

Capitolul 2: Cadrul general de armonizare a contabilitatii romanestii cu directivele europene si cu standardele internationale

2.1. Preliminarii

Cadrul general cuprinde conceptele si principiile teoretice care alcatuiesc impreuna sistemul de referinta pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare pentru utilizatorii externi, adica ceea ce trebuie sa fie contabilitatea, delimitata ca teorie contabila normativa deci un caz particular al teoriei contabile generale. Sau intr-o alta viziune, cadrul general isi aroga calitatea de referential pentru elaborarea normelor contabile si instrument de coerenta a normelor, reglementarilor si procedurilor contabile.

Functiile Cadrului general de contabilitate sunt:

a) Sprijinirea Consiliului IASB in: elaborarea viitoarelor IAS-uri, revizuirea celor existente precum si in promovarea armonizarii reglementarilor, standardelor si procedurilor de contabilitate referitoare la prezentarea situatiilor financiare prin aplicarea unor concepte de baza care sa reduca numarul tratamentelor contabile internationale;

b) Sprijinirea organismelor nationale de elaborare a standardelor, in procesul de dezvoltare a standardelor internationale;

c) Sprijinirea celor ce intocmesc situatii financiare conform IAS si de a face fata problemelor care nu se regasesc in acestea;

d) Sprijinirea auditorilor la formarea unei opinii referitoare la conformitatea situatiilor financiare elaborate in concordanta cu IAS;

e) Sprijinirea utilizatorilor la interpretarea informatiilor prezentate in situatiile financiare elaborate in conformitate cu IAS;

f) Furnizarea de informatii celor interesati de activitatea IASB privind modul de elaborare a standardelor.

Acelasi Cadru general prevede ca el nu este o norma contabila internationala si deci nu defineste un standard de evaluare si de inregistrare. Daca apare un conflict intre elementele de continut ale cadrului si o norma contabila internationala, obligatiile prevazute de norma contabila prevaleaza asupra acestui cadru.

Conducerea IASB recunoaste ca intr-un numar limitat de cazuri poate exista un conflict intre Documentul cadru si IAS. Totodata, avand in vedere ca activitatea conducerii IASB se orienteaza dupa Cadrul general la elaborarea standardelor viitoare si la revizuirea celor existente, numarul cazurilor de conflict dintre cele doua categorii de documente se va diminua.

Cadrul general IASB abordeaza:

– obiectivele situatiilor financiare;

– definirea, recunoasterea si evaluarea elementelor reprezentate in situatiile financiare;

– caracteristicile calitative ale informatiilor din situatiile financiare care determina utilitatea lor;

– conceptele de capital si de mentinere a capitalului.

2.2. Sfera de aplicare.

Cadrul general se refera la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare cu scop general, intocmite si prezentate cel putin anual. Ele contin informatiile care raspund necesitatilor comune majoritatii utilizatorilor. Asa cum apreciaza Consiliul IASB, aproape toti utilizatorii iau decizii economice pentru:

a) a hotari cand sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda o investitie de capital;

b) a evalua raspunderea sau gestionarea manageriala;

c) a evalua capacitatea intreprinderii de a plati si de a oferi alte beneficii angajatilor sai;

d) a evalua garantiile pentru creditele acordate intreprinderii;

e) a determina politicile de impozitare;

f) a determina profitul si dividendele ce se pot distribui;

g) a elabora si utiliza date statistice despre venitul national;

h) a reglementa activitatea intreprinderilor.

Acelasi Cadru general prevede ca utilizatorii pot solicita si au capacitatea de a obtine, informatii suplimentare fata de cele continute in situatiile financiare.

Rapoartele financiare cu scop special, de exemplu, declaratiile si alte situatii intocmite in scopuri fiscale se situeaza in afara Cadrul general IASB. Acolo unde este posibil Cadrul general IASB poate fi retinut si pentru elaborarea rapoartelor cu scop special.

2.3. Utilizatorii de situatii financiare si cerintele lor informationale

Aspecte teoretice.

Utilizatorii situatiilor financiare intocmite si publicate de intreprinderi se impart in utilizatorii externi si utilizatorii interni.

A) Utilizatorii externi.

1. Finantatorii intreprinderii

a. Investitorii actuali si potentiali

Acestia sunt interesati de informatii precum:

– capacitatea intreprinderii de a realiza castiguri viitoare;

– dividentele distribuite de intreprindere;

– riscul asociat investitiei;

– modul de remunerare al managerilor;

– rezultatul net pe actiune;

– cotatiile actiunii pe diferitele piete de capital etc.

In eventualitatea luarii hotararii de vanzare in totalitate sau partial a Cooperativei de Consum Otopeni (a unuia din cele 2 magazine spre exemplu) un potential cumparator (investitor) trebuie sa aiba la dispozitie o serie de informatii referitoare la societatea Cooperativa privind rentabilitatea acesteia, profitul realizat etc. , pentru a-si motiva hotararea de cumparare.

b. Creditorii

Acestia sunt reprezentanti de creditorii bursieri si de creditorii bancheri.

Creditorii bursieri sunt obligatari. Acestia sunt interesati sa cunoasca informatii precum:

– randamentul si riscul asociat unei obligatiuni;

– cotatiile obligatiunilor;

– gradul de indatorare al intreprinderii;

– lichiditatea intreprinderii etc.

Creditorii bancheri sunt interesati de obicei sa cunoasca informatii despre:

– capacitatea de rambursare a imprumuturilor;

– lichiditatea intreprinderii;

– rentabilitatea intreprinderii;

– modul de finantare al imobilizarilor;

– structura financiara a intreprinderii;

– garantiile pe care le poate oferi intreprinderea etc.

In cazul aparitiei necesitatii contractarii unui imprumut pe termen lung de catre Cooperativa, un potential bancher trebuie sa aiba informatii exacte despre rentabilitatea si lichiditatea Cooperativei, pentru a putea vedea daca aceasta este in stare sa returneze capitalul imprumutat, daca este capabila sa-si plateasca ratele din imprumut la timp. Deasemeni pe baza acestor informatii extrase din Situatiile financiare bancherul poate stabili atat suma maxima ce o poate acorda fara risc, durata de rambursare a creditului precum si rata dobanzii anuale.

c. Furnizorii

Acestia sunt interesati sa cunoasca in ce masura societatea debitoare va fi capabila sa isi indeplineasca obligatiile contractuale. Furnizorii finanteaza intreprinderea prin creditul acordat (“credit comercial”) pe perioada cuprinsa intre momentul achizitiei de bunuri, primirii de lucrari si servicii si momentul achitarii acestora. Orice furnizor trebuie sa aiba garantia ca societatea ii poate rambursa la termenul stabilit prin contract contravaloarea marfurilor livrate, precum si riscul asumat.

d. Statul (in calitate de eventual finantator).

Acesta poate finanta intreprinderea prin acordarea de subventii pentru investitii sau de sbuventii de exploatare. Necesarul acestor subventii este stabilit prin analize in cadrul carora informatia contabila ocupa un loc privilegiat.

e. Locatorul (in cadrul unui eventual contract de locatie).

2. Clientii

Acestia sunt interesatii sa obtina informatii privind continuitatea activitatii intreprinderii ca o garantie a continuarii contractelor incheiate. Interesul lor vizeaza deasemenea politica de preturi si de servicii (intretinere si reparatii de exemplu) etc. In cadrul unei asemenea categorii o importanta deosebita o au locuitorii din zona adiacenta de amplasare a magazinelor cooperativei care pot deveni cumparatori de la magazinele cooperativei. Acestora nu le este indiferenta situatia financiara a cooperativei la care sunt clienti (o societate cu o situatie financiara precara poate practica un adaus comercial mai mare si deci poate rezulta preturi de vanzare mai ridicate fata de la alte magazine).

3. Partenerii sociali

Acestia sunt reprezentati de salariati si de sindicate. Salariati sunt interesati sa cunoasca informatii privind:

– marimea si modul de utilizare a profitului;

– informatii privind performantele sectoriale (extinderea sau restrangerea de activitati);

– continuarea activitatii intreprinderii ca o garantie a conservarii locurilor de munca;

– investitiile pe care intreprinderea le face in pregatirea si perfectionarea profesionala a salariatilor etc.

Sindicatele solicita informatii privind:

– politica salariala;

– conditiile de munca;

– modul de remunerare al managerilor etc.

4. Statul.

Acesta prin administratia fiscala solicita informatii necesare stabilirii bazelor de calcul al impozitelor si taxelor. Puterea publica este reprezentata, deasemenea, de contabili nationali, responsabili de sintezele macroeconomice si previziunile la nivel national si statisticieni responsabili de satisfacerea nevoilor de informare detaliata, dar de interes general.

Deasemeni prin organismele administratiei financiare locale Statul trebuie sa poata afla daca veniturile nete declarate de Societatea Cooperativa sunt cele reale si daca aceasta isi plateste la timp “darile” catrre stat.

5. Alti utilizatori.

Acestia sunt reprezentati de:

– colectivitatile locale;

Acestea sunt importante pentru ca din randul acestora fac partre clientii cooperativei.

– miscarile ecologiste;

– organizatiile de protectie a consumatorilor;

– concurenta;

– tribunalele etc.

B) Utilizatorii interni

Acestia sunt reprezentati de manageri. Ei apeleaza la informatiile contabile care reflecta politicile de exploatare, de investitii, de finantare pentru fundamentarea lor. In acest scop ei folosesc atat informatiile facute publice cat si informatii din contabilitatea curenta. Spre deosebire de utilizatorii externi managerii au acces si la informatiile din sfera contabilitatii de gestiune (acestea nu sunt facute publice).

2.4. Obiectivul situatiilor financiare.

Obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatia despre pozitia financiara a intreprinderii, rezultatele (performanta) si modificarile pozitiei financiare ale intreprinderii. Toate aceste informatii satisfac necesitatile comune ale majoritatii utilizatorilor, lasand in afara o serie de necesitati informationale nefinanciare si predictive.

Informatiile privind pozitia financiara sunt oferite, in primul rand, de bilant, cele privind rezultatul, prin contul de profit si pierdere, iar informatiile privind modificarile pozitiei financiare prin intermediul unor situatii distincte.

Pozitia financiara a intreprinderii este definita de resursele economice pe care le controleaza, de structura financiara a activelor, datoriilor si capitalului propriu, de lichiditatea si solvabilitatea valorilor economice si de capacitatea sa de a se adapta la schimbarile mediului in care isi desfasoara activitatea.

Ecuatia fundamentala a pozitiei financiare este de forma:

CAPITAL PROPRIU (ACTIV NET) = ACTIV – DATORII (PASIV)

O intreprindere are o pozitie financiara pozitiva in cazul in care capitalul propriu este mai mare sau cel putin egal cu datoriile cu valoare economica. Aceasta conditie indica faptul ca intreprinderea, ca subiect de drept, are posibilitatea sa plateasca obligatiile fata de terti, atat pe parcursul desfasurarii activitatii sale cat si la lichidarea sa.

Daca se coboara la nivelul elementelor adica la structura financiara a ecuatiei de mai sus, ea exprima capacitatea unei intreprinderi de a genera lichiditati si cvasilichiditati (echivalente in numerar, exemplu stocurile si creantele care devin numerar prin vanzare si incasare) intr-o anumita perioada de gestiune denumita exercitiu financiar sau exercitiu contabil. O asemenea capacitate se traduce prin lichiditatea si solvabilitatea intreprinderii, adica puterea de a plati angajatii, furnizorii, datoriile fata de buget si alte organisme publice, de a plati dobanzile, de a rambursa creditele si de a remunera proprietarii intreprinderii. Lichiditatea se refera la disponibilitatile de numerar in viitorul apropiat, dupa luarea in calcul a obligatiilor financiare aferente acestei perioade. In schimb, solvabilitatea se refera la disponibilitatile de numerar pe o perioada mai lunga ce urmeaza sa onoreze angajamentele financiare scadente.

Comparativ pe cei 3 ani luati in analiza la Cooperativa de Consum Otopeni situatia se prezinta in felul urmator

Se constata ca in anii 2002 – 2003 Cooperativa a avut o pozitie financiara pozitiva (Datoriile fiind cu mult mai mici decat capitalul propriu). La incheierea exercitiului financiar 2004 Societatea cooperativa a inregistrat o usoara depasire (cu 2,4 %) a datoriilor fata de Capitalul propriu. Aceasta reprezinta un semnal de alarma pentru Menagementul Cooperativei in sensul intensificarii eforturilor in anul 2005 pentru redresarea situatiei si pentru plata datoriilor restante ale Cooperativei.

Remarca. Sintagma de pozitie financiara intr-o contabilitate patrimoniala este inlocuita cu cea de situatie patrimoniala. In acest scop se calculeaza ecuatia:

SITUATIA NETA A PATRIMONIULUI (PATRIMONIUL NET) = ACTIVUL

PATRIMONIULUI – OBLIGATIILE PATRIMONIULUI (DATORII)

Performanta sau rezultatul este definit prin prisma profitabilitatii intreprinderii. Ecuatia folosita in acest sens este de forma:

REZULTATUL EXERCITIULUI = VENITURILE EXERCITIULUI – CHELTUIELILE EXERCITIULUI.

Avand in vedere ca rezultatul se delimiteaza ca o diferenta dintre venituri si cheltuieli, ultimele doua componente pot fi definite ca structuri ale capitalurilor proprii. Prin urmare rezultatul poate fi definit si prin prisma variatiei capitalurilor proprii, ecuatia creata in acest sens fiind de forma:

Rezultatul exercitiului N = Capitalul propriu al exercitiului N – Capitalul propriu al exercitiului N-1 Contributia la capital (aport / rambursare) a proprietarului in cursul exercitiului N Alte cresteri /micsorari de capital propriu in afara rezultatului exercitiului N

Remarca. In cazul Cooperativei de Consum Otopeni se constata ca Rezultatele celor 3 exercitii financiare (absolute si in % din Cifrele de Afaceri realizate) cuantumul acestor rezultate este in general foarte mic. Acest lucru nu este alarmant deoarece printre obiectivele si principiile de baza ale activitatii cooperatiei nu se afla maximizarea profitului. Principalul obiectiv este ajutorarea comunitatilor din care fac parte.

Modificarile pozitiei financiare pot fi definite in diverse moduri cum sunt: fondul de rulment si fluxurile de fonduri, trezoreria neta si fluxurile nete de trezorerie.

Astfel intr-o viziune statica, modificarile pozitiei financiare definite prin fondul de rulment si trezoreria neta, sunt formalizate pe baza bilantului astfel:

Bilant la N

unde:

Fondul de rulment = Capital permanent – Activul imobilizat

Necesarul (nevoia) de Fond de rulment = Stocuri si Creante din exploatare si din afara exploatarii – Datorii din exploatare si din afara exploatarii

Trezoreria neta = Fondul de rulment – Necesarul de Fond de rulment

sau:

Trezoreria neta = Disponibilitati – Credite bancare pe termen scurt

Pentru dezvaluirea fluxurilor de trezorerie operatiile economice si financiare sunt grupate pe urmatoarele tipuri: investitii, finantari si exploatare.

Operatiile de investitii au ca obiect alocarea sau utilizarea surselor de finantare pentru procurarea bunurilor, activelor de folosinta indelungata (pe un termen mai mare de un an) denumite Imobilizari.

Operatiile de finantare vizeaza crearea resurselor de finantare a imobilizarilor. Ele pot proveni din aportul de capital propriu realizat de proprietar si din fondurile furnizate de terte persoane in raport cu patrimoniul intreprinderii.

Operatiile de exploatare au ca obiect achizitionarea – productia – vanzarea de bunuri, sub forma de “produse”, achizitionarea – revanzarea de “marfuri”. In sfera operatiilor de exploatare se includ si datoriile – creantele fata de terte persoane generate de cumpararile – utilizarile – vanzarile de bunuri, lucrarile si servicii.

Fluxurile de trezorerie sunt calculate la nivelul fiecarei activitati, exploatare, finantare si investitii prin prisma diferentei dintre incasari si plati. Formula folosita in acest sens este:

Flux net de trezorerie provenit din operatii de exploatare, finantare, investitii = incasarii din operatii de exploatare, finantare, investitii – plati privind operatiile de exploatare, finantare, investitii.

2.5. Concepte de baza

Contabilitatea de angajament.
Pentru a-si atinge obiectivele, situatiile financiare sunt elaborate conform contabilitatii de angajament. Astfel efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzactiile si evenimentele se produc (si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit) si sunt inregistrate in evidentele contabile si raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente. Situatiile financiare intocmite in baza acestui principiu ofera informatii utilizatorilor nu numai despre tranzactiile trecute, care au implicat plati si incasari, dar si despre obligatiile de plata din viitor si despre resursele privind incasarile viitoare. Deci acestea furnizeaza cele mai utile informatii referitoare la tranzactii si la alte evenimente trecute care sunt necesare utilizatorilor in luarea deciziilor economice.

Principiul continuitatii activitatii
Situatiile financiare sunt elaborate de regula pornindu-se de la prezumtia ca o intreprindere isi va continua activitatea si in viitorul previzibil. Astfel se presupune ca intreprinderea nu are intentia si nici nevoia de a-si lichida sau de a-si reduce in mod semnificativ activitatea; daca o astfel de intentie sau nevoie exista, s-ar putea sa fie nevoie ca situatiile financiare sa fie intocmite pe o baza diferita de evaluare si in acest caz vor fi prezentate informatiile referitoare la baza utilizata.

2.6. Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare.

1. Inteligibilitatea vizeaza o usoara intelegere a informatiilor de catre utilizatori. In acest scop trebuie asigurat un echilibru intre cunostintele de contabilitate, care sa fie suficiente, ale utilizatorilor privind afacerile si activitatile economice, pe de o parte, si dorinta acelorasi utilizatori de a studia informatiile depunand eforturi rezonabile, pe de alta parte. Asa cum se desprinde din Cadrul general IASB, informatiile despre probleme complexe care ar trebui incluse in situatiile financiare, datorita importantei lor in luarea deciziilor economice ale utilizatorilor, nu trebuie excluse doar pe motivul ca ar putea fi prea dificil de inteles pentru anumiti utilizatori.

Aceasta rezulta, cu alte cuvinte ca utilizatorul Situatiilor financiare trebuie sa aiba un minim de cunostinte in domeniul economic pentru a intelege situatiile financiare si a trage concluzia cea mai corecta privind o eventuala decizie economica. {n acelasi timp nu trebuie sa fie necesar ca utilizatorul sa fie “doctor in economie sa poata utiliza sau judeca informatiile furnizate de aceste documente. {n practica s-a constatat ca utilizatorii mentionasi mai sus al acestor situatii financiare au in general legaturi destul de stranse cu lumea economica.

{n cazul situatiilor financiare elaborate de Cooperativa de Consum Otopeni s-a constatat ca ele indeplinesc aceasta calitate (nu numai din motivul elaborarii lor in conformitate cu standardele in vigoare).

2. Relevanta

Informatiile au calitatea de relevanta daca vehiculeaza cunostintele necesare luarii deciziilor economice de catre utilizatori, adica ii ajuta pe acestia sa evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare, confirmand sau corectand evaluarile lor trecute.

Relevanta informatiei este influentata de natura si materialitatea (semnificatia) sa. In cele mai multe cazuri, natura este ea insasi suficienta pentru a determina relevanta sa. Dar nu putine sunt cazurile cand natura trebuie asociata cu materialitatea sa.

Materialitatea vizeaza pragul de semnificatie al informatiei pentru a determina relevanta lor daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare. In consecinta, materialitatea depinde de marimea elementului sau a erorii, judecate in imprejurarile specifice ale omisiunii sau gresitei lor declarari. Astfel, materialitatea ofera mai degraba un prag sau o limita decat sa reprezinte o caracteristica primara pe care informatia trebuie sa o aiba pentru a fi utila.

3. Credibilitatea.

Informatia este de incredere, atunci cand este libera de eroare, deformare sau partinire, iar utilizatorii pot avea incredere ca aceasta reprezinta corect si rezonabil realitatea modelata.

Urmatoarele elemente definesc credibilitatea informatiei:

a) Reprezentarea fidela.

Informatia descrie in mod corect tranzactiile si evenimentele pe care le sugereaza ca le reprezinta sau ar putea fi asteptat in mod rezonabil ca reprezinta pentru utilizatori.

b) Prevalenta economicului asupra juridicului

Informatiile sunt credibile daca operatiile si evenimentele sunt contabilizate si prezentate in concordanta cu fondul si realitatea economica si nu doar cu forma lor juridica. Fondul operatiilor sau evenimentelor nu este intotdeauna in concordanta cu ceea ce transpune din forma lor legala sau juridica sau conventionala.

c) Neutralitatea

Informatia este libera de deformare, deci nu influenteaza luarea unei decizii sau formularea unui rationament spre a realiza un interes predeterminat.

d) Prudenta.

Includerea unui grad de precautie sau atentie in folosirea rationamentelor necesare pentru a face evaluarile (estimarile) cerute in conditiile de incertitudine, cum ar fi nesupraevaluarea activelor si veniturilor si nesubevaluarea pasivelor sau cheltuielilor. Totusi, exercitarea prudentei nu permite, de exemplu, constituirea de rezerve ascunse sau provizioane excesive, subevaluarea deliberata a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberata a pasivelor sau cheltuielilor, deoarece situatiile financiare nu ar mai fi neutre si, de aceea, nu ar mai avea calitatea de credibilitate.

e) Integralitatea

Informatia din situatiile financiare trebuie sa fie completa in limitele rezonabile ale pragului de semnificatie si costului obtinerii sale. O omisiune poate face informatia sa fie falsa sau sa induca in eroare decizia economica a utilizatorului.

4. Comparabilitatea.

Pentru a compara situatiile financiare in timp si spatiu, informatiile trebuie sa fie comparabile. O implicatie deosebita are permanenta metodelor utilizate. Daca acestea s-au schimbat, utilizatorii trebuie sa fie apti pentru a identifica diferentele dintre metodele contabile.

Nevoia de comaparabilitate nu trebuie identificata cu simpla uniformitate si nu trebuie lasata sa devina un impediment in introducerea de standarde de contabilitate imbunatatite. Nu este indicat, pentru o intreprindere nici sa lase metodele sale contabile neschimbate atunci cand exista alternative mai relevante si credibile.

Cadrul general IASB defineste si limitele informatiei relevante si credibile respectiv, oportunitatea, echilibrul beneficiu-cost si echilibrul intre caracteristicile calitative.

Oportunitatea vizeaza raportarea la timp a informatiei pentru a-si realiza utilitatea sa in deciziile economice. Orice intarziere exagerata in raportarea informatiei conduce la pierderea relevantei acesteia.

Echilibru intre beneficiu – cost.

Beneficiile de pe urma informatiei trebuie sa depaseasca costul furnizarii acesteia. Este o formulare generala avand in vedere ca evaluarea beneficiilor si costurilor reprezinta un proces de rationament profesional, deoarece costurile pot sa nu fie suportate in mod direct sau neaparat de acei utilizatori care se bucura direct si de beneficii, dupa cum de beneficii se pot bucura si alti utilizatori decat cei pentru care informatia este pregatita.

Exemplu, oferirea de informatii suplimentare creditorilor pot reduce costurile de finantare a intreprinderii.

Echilibru intre caracteristicile calitative este o problema de rationament profesional care apartine celor care produc sau utilizeaza informatiile din situatiile financiare.

2.7. Imaginea reala si corecta. Imaginea fidela.

Cadrul general IASB nu abordeaza in mod direct conceptul de imagine fidela. Ideile formulate in acest sens sunt generale prin excelenta dupa cum urmeaza: situatiile financiare trebuie sa redea o imagine reala si corecta sau trebuie sa prezinte fidel pozitia financiara, rezultatele si modificarile pozitiei financiare, ale unei intreprinderi. In acelasi timp este emisa si ideea potrivit careia aplicarea caracteristicilor calitative principale si a standardelor adecvate de catre contabilitate are in mod normal ca rezultat intocmirea unor situatii financiare care reflecta, in general, o imagine fidela sau ca prezentare corecta a situatiei intreprinderii.

Imaginea fidela ca obiectiv fundamental in contabilitatea europeana este un concept de origine britanica, fiind formulat pentru prima data in Legea societatilor comerciale engleze din 1974. Ulterior a fost preluat si definit in Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene.

Perceptia britanica a principiului la nivelul protagonistilor sociali (producatori si utilizatori ai produsului contabil) are in vedere respectarea standardelor contabile si a legii. In plan teoretic, imaginea fidela este definita prin prisma termenilor de imagine veridica si imagine corecta sau imagine reala si imagine onesta.Nu este exclusa nici interpretarea ca un obiectiv inalt spre care tind situatiile financiare.

Intr-o contabilitate bazata pe reglementari normative, imaginea fidela ca obiectiv al contabilitatii financiare este definita prin prisma termenilor de regularitate si sinceritate. In cartea de contabilitate franceza, la cei doi termeni se adauga un al treilea, cel de fidelitate.

a) Regularitatea inseamna respectarea regulilor si procedurilor contabile in vigoare. Pentru aprecierea regularitatii, se apeleaza la textele legale si cele reglementate specializate care contin stipulari privind principiile, regulile si prevederile contabile. De asemenea, sunt luate in consideratie textele diverse care in cele mai multe cazuri contin distinct atat reglementari contabile cat si reglementari fiscale care contin simultan si elemente contabile.

In masura in care textele legale si cele reglementate sunt insuficiente pentru a acoperi regularitatea, intra in rol regulile fixate de jurisprudenta sau doctrina contabila.

b) Sinceritatea inseamna aplicarea cu buna credinta si profesionalism a normelor si reglementarile contabile in functie de cunoasterea pe care contabilii trebuie sa o aiba in mod normal asupra realitatii situatiilor si operatiilor inregistrate in contabilitate.

In mod concret sinceritatea se traduce atat in calitatea documentelor justificative, registrelor de contabilitate si situatiilor financiare – care trebuie sa fie cat mai exacte, cat si in comportamentul responsabilului contabil care trebuie sa fie onest, sa nu deformeze realitatea si sa cunoasca si sa aplice regulile si procedeele contabile.

c) Fidelitatea vizeaza caracteristica intrinseca a informatiei contabile, conformitatea sau neconformitatea cu realitatea, conformitatea sau neconformitatea cu ceea ce este norma, regula si reglementare contabila.

Sistemul de referinta in definirea fidelitatii informatiei contabile, implicit a integritatii sale, il reprezinta art. 2 din Directiva a IV-a C.E.E., care formuleaza urmatoarele reguli privind imaginea fidela:

1) Conturile anuale cuprind bilantul, contul de profit si pierdere si anexa. Aceste documente constituie un tot.

2) Conturile anuale trebuie stabilite cu claritate si in conformitate cu prezenta directiva.

3) Conturile anuale trebuie sa dea o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare, cat si a rezultatelor societatii.

4) Atunci cand aplicarea prezentei directive nu este suficienta pentru a da o imagine fidela prevazuta la paragraful 3, trebuie adaugate informatii suplimentare.

5) Daca in cazuri exceptionale aplicarea unei dispozitii din prezenta directiva este contrara obligatiei prevazute la paragraful 3, este necesar sa se faca o derogare de la respectiva dispozitie pentru a se da o imagine fidela, in sensul paragrafului 3.

O astfel de derogare trebuie mentionata in anexa, bine argumentata, cu indicarea influentei sale asupra patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor. Statele membre pot preciza cazurile exceptionale si fixa regimul derogatoriu corespunzator.

Prin raportare la IAS 1 “Prezentarea situatiilor financiare” prezentarea fidela si in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate impune:

a) Situatiile financiare trebuie sa fie in conformitate cu prevederile contabile semnificative ale Standardelor Internationale de Contabilitate;

b) Prezentarea fidela nu exclude posibilitatea abaterilor de la o cerinta specifica din Standardele Internationale de Contabilitate;

c) Pentru a asigura o imagine fidela si completa privind pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de numerar ale unei intreprinderi, aplicarea corespunzatoare a IAS-urilor nu exclude prezenta informatiilor suplimentare;

d) Tratamentele contabile neadecvate nu pot fi corectate, nici prin evidentierea politicilor contabile utilizate, nici prin note si material explicativ;

e) Trebuie evidentiate situatiile in care dispozitiile specifice dintr-un anumit standard sunt aplicate inainte de data intrarii in vigoare a IAS-ului.

Elementele prezentate mai sus vizeaza in fond adevarul in contabilitate. Discutat din acest punct de vedere, adevarul in sensul de imagine fidela, desi un obiectiv de atins, vizeaza capacitatea si obligatia situatiilor financiare de a furniza o informatie reala si onesta (corecta) asupra patrimoniului, situatiei financiare si rezultatului unei intreprinderi.

Un asemenea adevar este simultan un adevar reflectare si un adevar constructie, respectiv un adevar observare (fotografiere) directa a realitatii si adevar prelucrare a informatiei de intrare asigurata prin observare.

Adevar reflectare vizeaza relatia dintre obiect si reprezentarea sa. Observarea si redarea obiectului trebuie sa se inscrie in cerintele unei imagini fidele. In acest scop documentele justificative prin care se asigura informatia de intrare pentru construirea adevarului trebuie sa contina date reale si corecte, iar subiectul care le completeaza trebuie sa fie de buna credinta. Si pentru a legitima aceasta cerinta trebuie sa intre in rol verificarea documentelor, printre ale carei obiective se inscrie si cel privind realitatea datelor consemnate.

Adevar constructie are in vedere faptul ca informatia contabila este produsa in baza unei retete, cea a principiilor si a normelor (standardelor contabile) ca baza de referinta. In aceste conditii, datele de reflectare a realitatii reprezinta materia prima, care prin prelucrare se transforma in produsul de “informatie” in masura sa redea o imagine reala si corecta a intreprinderii. Aceasta imagine se supune unor norme ca ipoteze, optiuni si conventii de observare, masurare si sesizare a realului. Cele patru clisee importante prin care estte redata imaginea fidela sunt:

– bilantul privind pozitia financiara,

– contul de profit si pierdere privind rezultatul obtinut,

– situatia sau tabloul fluxurilor de trezorerie si

– notele explicative sau anexa la bilant, care contin informatii complete la primele trei.

Capitolul 3: Structuri si criterii de recunoastere si de evaluare ale situatiilor financiare.

3.1. Criterii de recunoastere ale situatiilor financiare

Recunoașterea este procesul încorporării în bilanț sau în contul de profit și pierdere a unui element care îndeplinește criteriile de recunoaștere prezentate mai jos.

Acest proces implică descrierea în cuvinte a respectivului element și asocierea unei anumite sume, precum și includerea respectivei sume în totalul bilanțului sau al contului de profit și pierdere. Elementele care satisfac criteriile de recunoaștere trebuie prezentate în bilanț sau în contul de profit și pierdere. Nerecunoașterea acestor elemente nu poate fi corectată nici prin prezentarea politicilor contabile folosite, nici prin note sa informatii suplimentare.

Un element care corespunde definitiei unei structuri a situatiei financiare trebuie recunoscut in cazul in care:

a) este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasa in sau din intreprindere; si

b) elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in mod credibil.

Asa cum se degaja din Cadrul general IASB, recunoasterea este procesul de incorporare in bilant sau in contul de rezultate a unui element care satisface definitia unui post. In acest sens au fost adoptate criteriile: probabilitatea beneficiului economic viitor si credibilitatea evaluarii.

Conceptul de probabilitate se fundamenteaza pe incertitudinea proprie mediului in care intreprinderea isi desfasoara activitatea. El se refera la gradul de incertitudine cu care beneficiile economice viitoare asociate unui element se vor constitui intr-un flux catre sau dinspre intreprindere. Spre exemplu, atunci cand incasarea unei creante a intreprinderii este probabila, in absenta unei probe care sa demonstreze contrariul se justifica recunoasterea creantei ca un activ.

Credibilitatea evaluarii presupune ca elementul recunoscut poseda o valoare sau un cost ce pot fi evaluate cu credibilitatea, adica sunt libere de eroare si deformare. In anumite cazuri, costul sau valoarea trebuie estimate. Asa cum se subliniaza in Cadrul general IASB utilizarea estimarilor rezonabile constituie o parte esentiala a elaborarii situatiilor financiare si nu influenteaza credibilitatea lor. Daca nu se poate face o estimare rezonabila, elementul nu este recunoscut in bilant sau in contul de profit si pierdere. Si totusi, in cazul unei diversitati mari a creantelor, daca din informatia disponibila in momentul intocmirii situatiilor financiare se constata un grad de neincarcare a creantelor, implicit se poate considera normala probabilitatea reducerii prognozate a beneficiului viitor care se va inregistra la cheltuieli.

Un exemplu, preluat din acelasi Cadru general IASB, incasarile previzionate in urma unui proces in instanta chiar daca corespund definirii activelor si veniturilor, precum si criteriului de probabilitate, in lipsa unei evaluari credibile, ele nu pot fi inregistrate in bilant si in contul de profit si pierdere. Aceste incasari previzionate vor fi evidentiate in cadrul unor note sau informatii suplimentare la bilant si la contul de profit si pierdere.

3.1.1) Recunoasterea activelor

Un activ este recunoscut în bilanț în momentul în care este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către întreprindere și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in mod credibil.

Un activ nu este recunoscut în bilanț atunci când este improbabil ca intrarea de numerar să genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare. În schimb o astfel de tranzacție va avea ca efect recunoașterea unei cheltuieli în contul de profit și pierdere. Acest tratament nu înseamnă că scopul pentru care s-au efectuat cheltuielile a fost altul decât obținerea unui beneficiu economic pentru întreprindere sau că managementul a fost deficitar. Singura implicație este aceea că gradul de siguranță privind obținerea unui beneficiu într-o perioadă contabilă ulterioară este insuficient pentru a garanta recunoașterea unui activ.

3.1.2 Recunoașterea datoriilor

O datorie este recunoscută în bilanț în momentul în care este probabil că o ieșire de resurse, purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligații prezente, iar valoarea la care se va realiza această lichidare poate fi evaluată în mod credibil. În practică obligațiile rezultate din contracte în care nu s-au respectat încă obligațiile contractuale (de exemplu, datoriile pentru stocuri comandate, dar neprimite încă) nu sunt în general recunoscute ca datorii în situațiile financiare. Totuși astfel de obligații pot corespunde definiției datoriilor și, în cazul în care criteriile de recunoaștere sunt îndeplinite în anumite circumstanțe, acestea pot fi recunoscute. În astfel de circumstanțe recunoașterea datoriilor implică și recunoașterea activelor sau a cheltuielilor aferente.
3.1.3 Recunoașterea veniturilor
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când a avut oc creștere a beneficiilor economice viitoare aferente creșterii unui activ sau diminuării unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. Aceasta presupune că recunoașterea veniturilor se realizează simultan cu recunoașterea creșterii activelor sau a reducerii datoriilor (de exemplu, creșterea netă a activelor rezultată din vânzarea produselor sau a serviciilor ori descreșterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).
Procedurile adoptate în practică în mod normal pentru recunoașterea veniturilor, de exemplu cerința ca venitul să fie obținut, constituie aplicații ale criteriilor de recunoaștere prezentate în acest "cadru general". Astfel de proceduri conduc în general la limitarea recunoașterii ca venituri numai a acelor elemente ce pot fi evaluate în mod credibil și care au un grad suficient de certitudine.

3.1.4 Recunoașterea cheltuielilor

Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui activ sau creșterii unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. De fapt aceasta înseamnă că recunoașterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoașterea creșterii datoriilor sau a reducerii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelor fixe).
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere pe baza asocierii directe între costurile implicate și obținerea elementelor specifice de venit. Acest proces, cunoscut sub numele de conectarea costurilor la venituri, implică recunoașterea simultană sau combinată a veniturilor și cheltuielilor care rezultă direct și concomitent din aceleași tranzacții sau din alte evenimente. De exemplu, diversele componente ale cheltuielilor care contribuie la determinarea costului bunurilor vândute sunt recunoscute în același timp cu venitul din vânzarea bunurilor. Totuși aplicarea conceptului conectării în conformitate cu prevederile prezentului "cadru general" nu permite recunoașterea în bilanț a elementelor care nu corespund definiției activelor sau datoriilor.

Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere pe baza unei proceduri de alocare sistematică și rațională, atunci când se așteaptă să se obțină beneficii economice în decursul mai multor perioade contabile și când asocierea acestora cu veniturile poate fi determinată doar în mod vag sau indirect. Această modalitate este deseori necesară în procesul recunoașterii cheltuielilor asociate cu utilizarea unor active, cum ar fi: terenuri și mijloace fixe, fond comercial, licențe și mărci de comerț; în astfel de cazuri cheltuiala este prezentată ca amortizare. Aceste proceduri de alocare au drept scop recunoașterea cheltuielilor în cadrul perioadelor contabile în care se consumă sau expiră beneficiile economice asociate acestor elemente.

O cheltuială este recunoscută imediat în contul de profit și pierdere atunci când un cost nu generează beneficii economice viitoare sau atunci când și în măsura în care viitoarele beneficii economice nu corespund sau încetează să mai corespundă condițiilor pentru recunoașterea în bilanț sub formă de activ.
O cheltuială este, de asemenea, recunoscută în contul de profit și pierdere în acele situații în care apare o datorie fără recunoașterea unui activ, cum ar fi cazul în care datoria apare ca urmare a acordării de garanții pentru produsele vândute.

3.2) Evaluarea structurilor situatiilor financiare

Evaluarea este procesul prin care se determină valorile la care structurile situațiilor financiare vor fi recunoscute în bilanț și în contul de profit și pierdere. Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare.
Diverse baze de evaluare sunt utilizate în situațiile financiare în combinații variate. Ele includ următoarele:
a) costul istoric. Activele sunt înregistrate la suma plătită în numerar sau în echivalente ale numerarului sau la valoarea justă din momentul cumpărării lor. Datoriile sunt înregistrate la valoarea echivalentelor obținute în schimbul obligației sau, în anumite împrejurări (de exemplu, impozitul pe profit), la valoarea ce se așteaptă să fie plătită în numerar sau în echivalente ale numerarului pentru a stinge datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor;
b) costul curent. Activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau în echivalente ale numerarului, care ar trebui plătită dacă același activ sau unul asemănător ar fi achiziționat în prezent. Datoriile sunt înregistrate la valoarea neactualizată în numerar sau în echivalente ale numerarului, necesară pentru a deconta în prezent obligația;
c) valoarea realizabilă (de decontare a obligației). Activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau în echivalente ale numerarului, care poate fi obținută în prezent prin vânzarea normală a activelor. Datoriile sunt înregistrate la valoarea lor de decontare; aceasta reprezintă valoarea neactualizată în numerar sau în echivalente ale numerarului, care trebuie plătită pentru a achita datoriile potrivit cursului normal al afacerilor;
d) valoarea actualizată. Activele sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor intrări nete de numerar, care urmează să fie generate în derularea normală a activității întreprinderii. Datoriile sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor ieșiri de numerar, care se așteaptă să fie necesare pentru a deconta datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor.

Baza de evaluare cel mai frecvent adoptată de întreprinderi în elaborarea situațiilor financiare este costul istoric. Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evaluare. De exemplu, stocurile sunt de obicei înregistrate la minimul dintre cost și valoarea realizabilă netă, titlurile tranzacționabile – la valoarea de piață, iar datoriile privind pensiile – la valoarea lor actualizată. Mai mult, unele întreprinderi utilizează costul curent ca răspuns la incapacitatea modelului contabil bazat pe costul istoric de a rezolva problemele legate de efectul modificării prețurilor activelor nemonetare.

3.2. Evaluarea activelor

3.2.1. Evaluarea activelor imobilizate

A) Reguli generale de evaluare a activelor, deci si a imobilizarilor:

a) La intrarea in intreprindere – activele imobilizate se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoarea contabila si care in raport cu modalitatea de intrare poate fi:

– Valoarea de aport – pentru bunurile intrate ca aport in natura la constituirea sau majorarea capitalului social. Ea se stabileste conform legii prin evaluari facute de experti evaluatori autorizati, persoane fizice sau persoane juridice si este acceptata de adunarea generala a asociatilor sau actionarilor.

– Valoarea justa – pentru bunurile intrate cu titlu gratuit prin donare, sponsorizare, subventie, plusuri la inventar etc. Prin valoarea justa se intelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii, la un pret determinat obiectiv.

b) Cu ocazia inventarierii. Si in inventar elementele de activ se evalueaza la valoarea actuala in functie de utilitatea bunului, starea sa si pretul pietei. Aceasta valoare poarta denumirea “valoare de inventar”.

c) La inchiderea exercitiului elementele de activ se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabila neta pusa de acord cu rezultatele inventarierii. In acest scop valoarea de intrare sau contabila neta (adica dupa ce s-au scazut amortizarile si provizioanele pentru depreciere cumulate) se compara cu valoarea de inventar, procedandu-se astfel:

– Diferenta in plus intre valoarea de inventar mai mare si cea neta contabila mai mica nu se inregistreaza sau determina o diminuare sau anulare a provizioanelor pentru depreciere existente.

– Diferenta in minus intre valoarea de inventar mai mica si cea neta contabila mai mare se inregistreaza sub forma unei amortizari suplimentare daca deprecierea este ireversibila sau se constituie respectiv se majoreaza provizioane pentru deprecieri daca deprecierea este reversibila.

– In bilant apare in acest fel valoarea contabila neta pusa de acord cu rezultatul inventarierii. Activele nemonetare, deci si imobilizarile corporale si necorporale promovate cu plata in valuta si inregistrate la cost istoric sau cele apreciate in valuta la valoarea justa sunt evaluate si evidentiate in bilant la cursul de schimb de la data intrarii sau aprecierii.

d) La iesirea din intreprindere sau gestiune pe orice cale, activele, deci si cele imobilizate se evalueaza la valoarea lor de intrare.

B) Reguli speciale privind evaluarea imobilizarilor, indeosebi in legatura cu prezentarea lor in bilant.

a) Imobilizarile necorporale.

Un activ necoporal este un activ nemonetar identificabil distinct, fara suport material detinut de intreprindere pentru utilizare in procesul de productie, furnizare de bunuri, prestarea de servicii sau executarea de lucrari, in vederea inchirierii la terti sau in scopuri administrative.

El este recunoscut in bilant daca se considera ca va aduce beneficii economice viitoare, iar costul sau valoarea sa pot fi masurate si evaluate credibil. Beneficiile economice viitoare reprezinta potentialul de a contribui direct sau indirect la fluxul de numerar sau echivalente de numerar. Un activ necorporal raportat initial drept cheltuiala nu poate fi recunoscut ulterior ca activ sau ca parte a unui activ necorporal.Cheltuielile ulterioare privitoare al unui activ necorporal se trateaza drept cheltuieli curente ale perioadei. Asemenea cheltuieli ulterioare pot majora costul initial al activului daca ele asigura in mare masura generarea de beneficii viitoare suplimentare peste cele initiale si pot fi evaluate credibil.

Evaluarea la bilant se face la valoarea de intrare, mai putin amortizarea si provizioanele pentru depreciere cumulate. Scoaterea din evidenta si din bilant se face atunci cand un asemenea activ nu mai asigura beneficii economice viitoare pentru intreprindere. Castigurile sau pierderile la iesire (care are loc la valoarea de intrare) se determina ca diferenta intre veniturile obtinute prin vanzare sau recuperari si valoarea neamortizata plus cheltuielile ocazionate de iesirea sa.

3.2.2 Evaluarea Imobilizarilor corporale

Sunt bunuri cu substanta materiala, detinute de o persoana in mod durabil, pe o perioada mai mare de un an, in scopul utilizarii in productia de bunuri, executarea de lucrari, prestarea de servicii, inchirieri sau pentru activitati de administratie care au o valoare mai mare decat limita stabilita de lege, iar aceasta valoare poate fi determinata in mod credibil.

Evaluarea initiala a imobilizarilor corporale se face conform regulilor generale prezentate in raport cu modalitatea lor de intrare. Cheltuielile ulterioare aparute cu privire la un activ imobilizat corporal sunt tratate drept cheltuieli curente ale perioadei. Tot la fel si cheltuielile cu toate categoriile de reparatii. Cheltuielile ulterioare legate de un activ sub forma unor investitii de dezvoltare, modernizare, reamplasare etc. pot fi recunoscute ca un activ imobilizat distinct sau activate in costul initial al acestuia daca asigura beneficii economice suplimentare.

La bilant imobilizarile corporale sunt evaluate la valoarea contabila neta, deci la costul de intrare mai putin amortizarea si provizioanele pentru depreciere cumulate, puse de acord cu rezultatele inventarierii.

O imobilizare corporala este scoasa din evidenta la casare sau cedare atunci cand nu se mai asteapta beneficii economice viitoare din utilizarea sau detinerea ulterioara. Castigurile sau pierderile cu aceasta ocazie se determina ca diferenta intre valoarea recuperata prin vanzare sau recuperari si suma valorii neamortizate si a cheltuielilor ocazionate de cedarea sau casarea bunului.

Reguli de evaluare alternative pentru imobilizarile corporale.

Conform legii si hotararii adunarii generale a asociatilor imobilizarile corporale pot fi supuse unor reevaluari periodice. In acest caz ele sunt prezentate in bilant nu la cost istoric, ci la valoarea stabilita prin reevaluare.

Modalitatea de reevaluare este stabilita prin lege sau daca nu, ea se face de catre evaluatori specializati si autorizati care determina valoarea justa a imobilizarilor. Aceasta noua valoare se va atribui activului in locul celei stabilite anterior la intrarea lui si in functie de aceasta se vor determina amortizarile, provizioanele pentru depreciere, etc.

Daca unul sau mai multe active imobilizate sunt supuse unei reevaluari intreaga grupa de imobilizari corporale va fi supusa reevaluarii. Reevaluarile de acest fel trebuie facute cu regularitate asigurand o apropiere intre valoarea justa si cea neta contabila a bunurilor.

Diferenta din reevaluare poate fi o crestere fata de valoarea neta contabila sau o descrestere fata de ea.

Daca la prima reevaluare efectuata rezulta o crestere aceasta va fi considerata o rezerva din reevaluare, va fi inregistrata ca atare in contabilitate si prezentata in bilant ca o structura de capital propriu distincta.

Daca la prima reevaluare efectuata rezulta o descrestere aceasta se considera o pierdere, se inregistreaza ca o cheltuiala si va fi evidentiata in contul de profit si pierdere.

Pentru reevaluarile ulterioare primei reevaluari se procedeaza astfel:

– daca din reevaluare rezulta cresteri si din cele anterioare exista rezerve constituite, acestea se vor majora;

– daca din reevaluare rezulta cresteri, iar la cele anterioare au fost inregistrate cheltuieli, se vor inregistra venituri in limita acestora si numai diferentele in plus vor fi considerate rezerve;

– daca din reevaluari rezulta cresteri si la cele anterioare s-au constituit rezerve, acestea vor fi diminuate sau anulate, iar ceea ce a ramas neacoperit se inregistreaza drept cheltuieli;

– daca din reevaluare rezulta descresteri si nu exista rezerve anterior constituite acestea se inregistreaza la cheltuieli.

3.2.3 Evaluarea Imobilizarilor in curs, corporale si / sau necorporale, reprezinta actiuni si cheltuieli de investitii neterminate, efectuate in regie proprie sau de catre terti neterminate fizic, formal, juridic sau documentar pentru a fi incadrate in categoria imobilizarilor necorporale sau corporale. Evaluarea lor se face la nivelul costului efectiv de achizitie sau productie in raport cu metode si procedee specifice si in baza inventarierii lor. Tot in aceasta categorie se incadreaza si avansurile acordate pentru imobilizari corporale si necorporale evaluate la valoarea nominala a acestora sau avand in vedere cursul de schimb la data acordarii si la inchiderea exercitiului daca s-au acordat in valuta.

3.2.4 Imobilizarile financiare sunt titluri de valoare detinute durabil in capitalurile altor societati: filiale si asociatii in cadrul grupului asociate in afara grupului sau altor societati sub forma titlurilor de participare, intereselor de participare, titlurilor de participare strategice, titlurilor puse in echivalenta si alte titluri imobilizate precum si creantele imobilizate fata de aceste tipuri de societati si dobanzile aferente lor.

Imobilizarile financiare recunoscute ca active se evalueaza initial la costul de achizitie sau valoarea determinata prin contractul de achizitie al acestora.

Cheltuielile accesorii generate de procurarea imobilizarilor financiare se inregistreaza la cheltuielile de exploatare ale perioadei.

Evaluarea la bilant se face la valoarea contabila de intrare mai putin provizioanele pentru depreciere cumulate.

Provizioanele pentru depreciere se calculeaza in baza compararii valorii juste a imobilizarilor determinate cu ocazia inventarierii si valoarea lor contabila neta.

3.3. Evaluarea activelor circulante.

A) Evaluarea stocurilor.

Stocurile de materii prime si materiale se inventariaza faptic, si se evalueaza, de regula la pretul zilei.

Cu ocazia inventarieii faptice se stabilesc cantitatile, si respectiv valorile materiilor prime si ale materialelor care nu pot fi utilizate potrivit destinatiei initiale, urmand a fi valorificate ca atare.

Produsele finite si marfurile care fac obiectul unor contracte sau comenzi ferme se evalueaza la pretul prevazut in aceste documente.

Productia neterminata se evalueaza pe baza preturilor produselor finite corectate cu gradul de finisare tehnica, stabilit cu ocazia inventarierii productiei in curs. Intrucat operatiunea este complexa si necesita timp, practic se procedeaza la evaluarea soldului productiei in curs de executie din bilant cu cheltuielile aferente comenzilor sistate, care urmeaza fi valorificate separat.

Celelalte elemente, se iau in calcul cu valoarea din bilant, corectata cu sumele ce reprezinta contravaloarea bunurilor degradate.

Cooperativa de Consum “OTOPENI” foloseste ca baza de evaluare metoda FIFO.

Metoda primei intrari – primei iesirii (cunoscuta si sub numele de FIFO) consta in urmatoarele: bunurile iesite din gestiune se evaluaeaza la costul de achizitie sau de productie al primei intrari, sau a primului lot obtinut.

Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite se evalueaza la costul de achizitie sau de productie a lotului urmator, pana la epuizare.

Redam mai jos un exemplu cu metoda FIFO:

1.03 stoc initial 3 000 kg la costul de achizitie de 1 000 lei/kg;

3.03 intrare 5 000 kg la costul de achizitie de 1 050 lei/kg;

8.03 iesire 4 000 kg;

14.03 intrare 6 000 kg la costul de achizitie de 1 100 lei/kg;

20.03 iesire 3 500 kg;

28.03 iesire 4 500 kg;

31.03 stoc final 2 000 kg.

Metoda primei intrari – primei iesiri FIFO. (First Imput First Out – primul intrat , primul iesit).

Cooperativa de consum “OTOPENI” in cadrul contabilitatii operatiilor privind stocurile cumparate foloseste metoda inventarului permanent la cost de achizitie.

B) Evaluarea creantelor

Creantele reprezinta drepturi banesti potentiale realizabile la termene diferite. In tranzactiile de vanzare-cumparare, interesul partilor este diferit. Astfel vanzatorul vrea sa-si recupereze prin pret valoarea totala a creantelor. Pentru cumparator, o suma care se va incasa peste un anumit termen nu mai are aceeasi valoare. Astfel:

a) Creantele certe care se iau la valoarea contabila.

b) Creantele exprimate intr-o alta moneda decat cea nationala se actualizeaza in functie de evolutia cursului de schimb.

c) Creantele pentru care se apreciaza ca incasarea va avea loc cu o intarziere de peste o luna se corecteaza in functie de costul imobilizarii capitalului pe perioada amanarii incasarii (dobanda bancara).

d) Creantele care se apreciaza ca nu mai pot fi incasate se scad din patrimoniu cu valoarea contabila. In acest caz trebuie sa se argumenteze si sa se justifice imposibilitatea incasarii.

C) Evaluarea disponibilitatilor.

Disponibilitatile in moneda nationala se iau in calcul cu valoarea nominala, deci nu se actualizeaza.

Disponibilitatile in valuta se iau in calcul la cursul oficial de schimb din data evaluarii.

D) Evaluarea altor active

In activul bilantului mai sunt inscrise unele pozitii, cum ar fi:

– cheltuielile inregistrate in avans (contul 471) care urmeaza a se suporta esalonat pe cheltuieli pe baza unui scadentar, in perioadele viitoare de activitate. Pentru cumparator, acestea sunt elemente care influenteaza profitul asteptat. In consecinta acestea nu se iau in calcul, respectiv se scad din activ.

– decontari din operatiunea in curs de clarificare (contul 473). In operatiunea de evaluare, se precizeaza natura operatiilor respective, perspectivele de calificare si modalitatile de solutionare. In functie de situatia de fapt, se decide daca se iau in calcul sau nu in calcul si la ce valoare.

E) Evaluarea datoriilor

O datorie este recunoscuta in bilant in momentul in care este probabil ca o iesire de resurse, purtatoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligatii prezente, iar valoarea la care se va realiza aceasta lichidare poate fi evaluata in mod credibil. In practica obligatiile rezultate din contracte in care nu s-au respectat inca obligatiile contractuale (de exemplu, datoriile pentru stocuri comandate, dar neprimite inca) nu sunt in general recunoscute ca datorii in situatiile financiare. Totusi astfel de obligatii pot corespunde definitiei datoriilor si, in cazul in care criteriile de recunoastere sunt indeplinite in anumite circumstante, acestea pot fi recunoscute. In astfel de circumstante recunoasterea datoriilor implica si recunoasterea activelor sau a cheltuielilor aferente.

F) Evaluarea cheltuielilor (Recunoasterea cheltuielilor)

Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuarii unui activ sau cresterii unei datorii, modificare ce poate fi evaluata in mod credibil. De fapt aceasta inseamna ca recunoasterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoasterea cresterii datoriilor sau a reducerii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelor fixe). Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere pe baza asocierii directe intre costurile implicate si obtinerea elementelor specifice de venit. Acest proces, cunoscut sub numele de conectarea costurilor la venituri, implica recunoasterea simultana sau combinata a veniturilor si cheltuielilor care rezulta direct si concomitent din aceleasi tranzactii sau din alte evenimente. De exemplu, diversele componente ale cheltuielilor care contribuie la determinarea costului bunurilor vandute sunt recunoscute in acelasi timp cu venitul din vanzarea bunurilor. Totusi aplicarea conceptului conectarii in conformitate cu prevederile prezentului "cadru general“ nu permite recunoasterea in bilant a elementelor care nu corespund definitiei activelor sau datoriilor.
Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere pe baza unei proceduri de alocare sistematica si rationala, atunci cand se asteapta sa se obtina beneficii economice in decursul mai multor perioade contabile si cand asocierea acestora cu veniturile poate fi determinata doar in mod vag sau indirect. Aceasta modalitate este deseori necesara in procesul recunoasterii cheltuielilor asociate cu utilizarea unor active, cum ar fi: terenuri si mijloace fixe, fond comercial, licente si marci de comert; in astfel de cazuri cheltuiala este prezentata ca amortizare.

Aceste proceduri de alocare au drept scop recunoasterea cheltuielilor in cadrul perioadelor contabile in care se consuma sau expira beneficiile economice asociate acestor elemente.
O cheltuiala este recunoscuta imediat in contul de profit si pierdere atunci cand un cost nu genereaza beneficii economice viitoare sau atunci cand si in masura in care viitoarele beneficii economice nu corespund sau inceteaza sa mai corespunda conditiilor pentru recunoasterea in bilant sub forma de activ.

O cheltuiala este, de asemenea, recunoscuta in contul de profit si pierdere in acele situatii in care apare o datorie fara recunoasterea unui activ, cum ar fi cazul in care datoria apare ca urmare a acordarii de garantii pentru produsele vandute.

G) Evaluarea veniturilor

Veniturile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand a avut loc o crestere a beneficiilor economice viitoare aferente cresterii unui activ sau diminuarii unei datorii, modificare ce poate fi evaluata in mod credibil. Aceasta presupune ca recunoasterea veniturilor se realizeaza simultan cu recunoasterea cresterii activelor sau a reducerii datoriilor (de exemplu, cresterea neta a activelor rezultata din vanzarea produselor sau a serviciilor ori descresterea datoriilor ca rezultat al anularii unei datorii).

3.3. Prezentarea structurilor din situatiile finaciare.

3.3.1. Pozitia finaciara (bilantul).

Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și de pasiv ale intreprinderii la incheierea exercițiului, precum și in celelalte situații prevăzute de lege. Bilanțul cuprinde toate elementele de activ și de pasiv grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv natură, proveniență și exigibilitate.

Formatul cerut pentru bilantul contabil este urmatorul:

A. Active imobilizate.
I. Imobilizari necorporale.
1. Cheltuieli de constituire (cand reglementarile permit imobilizarea acestora).
2. Cheltuieli de dezvoltare (cand reglementarile permit imobilizarea acestora).
3. Concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori similare si alte imobilizari necorporale, daca au fost:
a) achizitionate contra unei plati; sau
b) create de societate, in cazul in care reglementarile permit inscrierea acestora in active.
4. Fondul comercial, in cazul in care a fost achizitionat.
5. Avansuri si imobilizari necorporale in curs de executie.
II. Imobilizari corporale
1. Terenuri si constructii.
2. Instalatii tehnice si masini.
3. Alte instalatii, utilaje si mobilier.
4. Avansuri si imobilizari corporale in curs de executie
III. Imobilizari financiare.
1. Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului.
2. Creante asupra societatilor din cadrul grupului, altele decat cele comerciale.
3. Titluri sub forma de interese de participare.
4. Creante din interese de participare.
5. Titluri detinute ca imobilizari.
6. Alte creante.
7. Actiuni proprii (cu indicarea in note a valorii nominale).
Legislatia nationala permite inscrierea acestora in bilant.
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime si materiale consumabile.
2. Productia in curs de executie.
3. Produse finite si marfuri.
4. Avansuri pentru cumparari de stocuri.
II. Creante.
(Sumele ce trebuie sa fie incasate dupa o perioada mai mare de un an trebuie sa fie prezentate separat pentru fiecare element.)
1. Creante comerciale.
2. Sume de incasat de la societatile din cadrul grupului.
3. Sume de incasat de la societatile la care se detin interese de participare.
4. Alte creante.
5. Creante privind capitalul subscris si nevarsat.
III. Investitii financiare pe termen scurt.
1. Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului.
2. Actiuni proprii (cu indicarea in note a valorii nominale).
3. Alte investitii financiare pe termen scurt.
Legislatia nationala permite inscrierea acestora in bilant.
IV. Casa si conturi la banci.
C. Cheltuieli in avans.
D. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de un an.
1. Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni, prezentandu-se separat imprumuturile in monede convertibile.
2. Sume datorate institutiilor de credit.
3. Avansuri incasate in contul comenzilor.
4. Datorii comerciale.
5. Efecte de comert de platit.
6. Sume datorate societatilor din cadrul grupului.
7. Sume datorate privind interesele de participare.
8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si datorii pentru asigurarile sociale.
E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete.
F. Total active minus datorii curente.
G. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an.
1. Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni, prezentandu-se separat imprumuturile in monede convertibile.
2. Sume datorate institutiilor de credit.
3. Avansuri incasate in contul comenzilor.
4. Datorii comerciale.
5. Efecte de comert de platit.
6. Sume datorate societatilor din cadrul grupului.
7. Sume datorate privind interesele de participare.
8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si datorii pentru asigurarile sociale

H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli.
1. Provizioane pentru pensii si alte obligatii similare.
2. Alte provizioane.
I. Venituri in avans.
J. Capital si rezerve.
I. Capital subscris (prezentandu-se separat capitalul varsat si cel nevarsat).
II. Prime de capital.
III. Rezerve din reevaluare.
IV. Rezerve.
1. Rezerve legale.
2. Rezerve pentru actiuni proprii.
3. Rezerve statutare sau contractuale.
4. Alte rezerve.
V. Rezultatul reportat.
VI. Rezultatul exercitiului financiar.

El nu este pur contabil, dar are la baza conturile contabile tinute la zi si munca inventarului facuta la inchiderea exercitiului si care permite, pe de o parte observarea directa si corectarea conturilor (inventarul fizic) si pe de alta parte evaluarile incerte si subiective (deprecieri, riscuri). El se bazeaza pe dubla egalitate.

Descrierea elementelor din bilantul contabil

Activul reprezinta bunurile economice ca elemente ale patrimoniului cu valoare pozitiva pentru intreprindere.

Masa elementelor de activ, este impartita in subdiviziuni, in raport de natura, modul de utilizare a bunurilor si lichiditatea acestora. Structurile care raspund la o asemenea cerinta sunt cele de active imobilizate si asimilate.

A) Activele imobilizate cuprind toate valorile economice de investitie, de folosinta durabila, a caror lichiditate se extinde pe o perioada mai mare de un an.

La randul lor, aceste active sunt grupate in subdiviziunile:

A.1. Imobilizari necorporale sunt active identificabile nemonetare, fara suport material si detinute pentru utilizare in procesul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru scopuri administrative.

Imobilizarile necorporale sunt: cheltuieli de constituire, cercetare-dezvoltare, concesiuni, brevete si alte valori similare, fondul comercial.

A.2. Imobilizari corporale denumite si imobilizari materiale sau active fixe tangibile, sunt active nemonetare care au suport material. In aceasta situatie se afla:

– terenuri si amenajarile de terenuri;

– mijloacele fixe care sunt bunuri materiale care au o durata mai mare de un an, si o valoare contabila mai mare decat limita prevazuta de reglementarile in vigoare.

A.3. Imobilizarile financiare delimiteaza investitiile financiare pe termen lung (valori financiare investite de intreprindere in patrimoniul altor societati) sub forma de titluri de participare, interese de participare, alte titluri imobilizate si creante imobilizate.

a. Titluri de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni si alte titluri cu venit variabil detinute de o societate in capitalul altor societati comerciale, a caror detinere pe o perioada indelungata este considerata utila acesteia.

b. Interesele de participare reprezinta drepturi detinute in capitalul unei societati comerciale. Interesele de participare sunt detinute pe termen lung in scopul garantarii contributiei la activitatea persoanei juridice respective.

c. Creantele imobilizate cuprind urmatoarele categorii: creante legate de participatii, respectiv titlurile de participare si interesele de participare, imprumuturi acordate pe termen lung, actiuni proprii detinute pe termen lung si alte creante imobilizate.

B) Activele circulante.

Un activ se clasifica ca activ circulant atunci cand:
– este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;
– este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;
– este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata.

Structura activelor circulante este urmatoarea:

Stocurile sunt active:

1) detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;

2) in cursul de productie in vederea unei vanzari; sau

3) sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

1. Materii prime si materiale consumabile

a) Materii prime sunt acele mijloace care participa la un singur ciclu economic (de regula, productie) transmitandu-si valoarea integral si dintr-o data asupra rezultatului.

b) Materiale consumabile sunt acele mijloace care au regimul participarii la ciclul economic, identic cu cel al materiilor prime, dar nu pot fi identificate in mod direct, pe produs; ele sprijina procesul tehnologic imbracand, de regula forma de piese de schimb, combustibil, ambalaje etc.

2. Semifabricatele reprezinta mijloace economice care au strabatut numai unele faze ale procesului tehnologic si pot trece in fazele urmatoare sau pot fi vandute clientilor ca atare.

3. Produsele finite reprezinta mijloace economice care au parcurs toate fazele procesului tehnologic si se afla depozitate, ca atare, la magaziile de produse finite.

4. Marfurile sunt bunuri pe care intreprinderea le cumpara, le stocheaza si le vinde, de obicei in acelasi stadiu, fara prelucrare.

5. Ambalajele sunt bunuri pentru protectia integritatii materiale, conservarea calitatii sau transportul bunurilor.

6. Productia in curs de executie reprezinta bunurile obtinute in diferite stadii de prelucrare, ca urmare a indeplinirii partiale a standardelor tehnice de fabricatie, destinate in continuare prelucrarii.

7. Materiale de natura obiectelor de inventar sunt bunuri de mica valoare sau de scurta durata, destinate utilizarii repetate in mai multe cicluri de fabricatie.

Creante.

Prin creante se inteleg valorile avansate temporar de catre societatea comerciala, tertilor, pentru care urmeaza sa primeasca in viitor un echivalent ce poate fi constituit de o suma de bani, executarea unei lucrari ori prestarea unui serviciu.

a) Clientii reprezinta elementul patrimonial care reflecta drepturile societatii comerciale furnizoare (prestatoare) de a primi de la beneficiarii ei contravaloarea bunurilor livrate, lucrarilor executate sau serviciilor prestate.

b) Debitorii sunt persoane fizice sau juridice de la care societatea comerciala are de primit sume banesti (are drepturi asupra lor).

c) Actionari sau asociati.

Aceasta pozitie exprima drepturile reciproce pe care le capata actionarii sau asociatii subscriptori asupra co-actionarilor sau co-asociatilor de a le cere varsarea capitalului social subscris.

d) Efecte comerciale de primit reprezinta drepturile societatii comerciale asupra unor terti, de a primi contravaloarea bunurilor livrate in conditii de credit comercial.

Disponibilitati banesti cuprinde:

a) Numerar in caserie (Casa);

b) Disponibil in conturi la banci;

c) Acreditive;

d) Alte valori.

Structura pasivelor cuprinde:

B.1. Capitaluri proprii:

a) Capitalul social reprezinta nivelul valoric al mijloacelor economice, necesar a exista in scopul de a permite realizarea obiectului de activitate a societatii comerciale. El poate fi: capital social subscri varsat si capital social subscris nevarsat.

b) Primele legate de capital reprezinta diferenta dintre valoarea de emisiune (vanzare), mai mare si valoarea nominala (mai mica) a actiunilor emise pentru majorarea capitalului social.

c) Rezervele sunt destinatii ce se atribuie unor mijloace economice in scopul acoperirii unor riscuri probabile in perioadele urmatoare. Ele pot fi: rezerve legale, rezerve statutare si alte rezerve.

d) Rezultatul financiar care poate fi:

d.1) Profit care reprezinta echivalentul valoric al diferentei favorabile dintre veniturile si cheltuielile aceleiasi perioade, cand veniturile > cheltuielile.

d.2) Pierdere care reprezinta echivalentul valoric al diferentei favorabile dintre veniturile si cheltuielile aceleiasi perioade, cand cheltuielile > veniturile.

B.2. Obligatii exprima relatii determinate de indeplinirea unor prevederi prevazute de legi si alte acte normative cum sunt de exemplu cele referitoare la plata salariilor, a impozitelor si taxelor cuvenite bugetului statului, precum si relatii ce se stabilesc in legatura cu intrarea in patrimoniu a unor bunuri a caror plata nu se efectueaza in momentul achizitionarii si de asemenea in alte cazuri (retinerile din salarii datorate tertilor).

B.3. Obligatiile din emisiunea de obligatiuni.

Aceste obligatii deriva din derularea unei operatiuni destinate obtinerii de imprumuturi publice de catre societatile comerciale pe actiuni.

B.4. Obligatii fata de terti cuprinde:

a) Furnizorii exprima obligatia societatii comerciale beneficiare, fata de diversi agenti economici in legatura cu plata bunurilor, lucrarilor, serviciilor aprovizionate.

b) Creditorii reprezinta elementul patrimonial care reflecta obligatiile societatii comerciale fata de terte persoane fizice sau juridice, in legatura cu plata unor sume de bani, ca urmare a unor alte situatii decat cele ce tin de desfasurarea activitatii de baza.

c) Efecte comerciale de platit constituie elementul patrimonial care exprima obligatia societatii comerciale beneficiare fata de furnizorii de la care s-a aprovizionat pe relatia de credit comercial. Ele pot fi credite pe termen lung si mediu si credite pe termen scurt.

d) Obligatii fata de personalul angajat care cuprinde:

d.1) salariile reprezinta obligatiile societatii comerciale, fata de personalul propriu, in legatura cu plata muncii.

d.2) indemnizatii in cadrul asigurarilor sociale.

e) Obligatii fata de bugetul public care cuprinde:

e.1) impozitul pe profit;

e.2) Impozitul pe dividende;

e.3) Taxa pe valoare adaugata care poate fi: Taxa pe valoare adaugata deductibil, Taxa pe valoare adaugata colectata; Taxa pe valoare adaugata de recuperat; Taxa pe valoare adaugata de plata.

B.5. Datorii;

B.6. Conturi de regularizare care cuprinde: Venituri inregistrate in avans;

Cheltuielile inregistrate in avans

3.3.2. Contul de profit si pierdere

Contul de profit si pierdere face parte dintre situatiile financiare de inchidere a exercitiului financiar, fiind un document contabil de sinteza, care masoara performantele activitatii unei firme in cursul unei perioade date.

In contul de profit si pierdere este prezentat rezultatul activitatii desfasurate de o societate pe parcursul unui exercitiu financiar, care poate fi profit sau pierdere. Asa cum se cunoaste, “obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice”.

Profitul reprezinta componenta principala a avutiei unei societati si reflecta atat performanta intreprinderii, cat si capacitatea firmei de a reinvesti sau de a acorda dividende.

Majoritatea informatiilor cerute de utilizatorii de informatii sunt cuprinse in contul de profit si pierdere. De aceea, cu cat va fi mai detaliat contul de profit si pierdere, cu atat va fi mai transparent pentru utilizatorul informatiei financiare.

In cadrul contului de profit si pierdere, componentele sale sunt trecute intr-o anumita ordine, astfel incat fiecare linie sa arate utilizatorului care este situatia societatii, in functie de ce element este analizat.

Putem spune ca situatia financiara numita “contul de profit si pierdere” explica cateva, dar nu toate modificarile care apar in cadrul activelor, pasivelor si al capitalurilor proprii intre doua bilanturi consecutive, pentru ca in contabilitate se aplica principiul recunoasterii veniturilor si cheltuielilor care precizeaza: “…..Recunoasterea veniturilor in contul de profit si pierdere se realizeaza simultan cu recunoasterea cresterii activelor si a reducerii datoriilor (de exemplu, cresterea neta, a activelor rezulta din vanzarea produselor sau a serviciilor ori descresterea datoriilor ca rezultat al anularii unei datorii)….”

“….Recunoasterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoasterea cresterii datoriilor sau a reducerii acestora (drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelor fixe)”.

Modul de prezentare a contului de profit si pierdere difera de la o tara la alta, dupa continutul informational si dupa forma de prezentare.

Dupa continutul informational, distingem doua forme, si anume:

a) contul de profit si pierdere, cu prezentarea veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor;

b) contul de profit si pierdere, cu prezentarea dupa destinatie a cheltuielilor de exploatare (pe functii ale intreprinderii).

Dupa forma de prezentare, avem:

a) sub forma de lista (verticala) care prezinta formarea din treapta in treapta a rezultatului exercitiului;

b) sub forma de cont (tablou bilateral), in care cheltuielile si pierderile sunt prezentate in partea stanga, iar veniturile si profitul in partea dreapta.

Modelele de mai sus sunt prezentate si recomandate de Directiva a IV-a a Uniunii Europene.

I) Schema-lista a contului de profit si pierdere, cu prezentarea veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor, asa cum este conceputa de Directiva a IV-a a CEE, se prezinta astfel:

1) Marimea neta a cifrei de afaceri.

2) Variatia stocurilor de produse finite si lucrari in curs.

3) Lucrari efectuate de intreprinderi pentru sine si capitalizate.

4) Alte venituri din exploatare.

5.a) Cheltuieli cu materii prime si materialele consumabile;

5.b) Alte cheltuieli externe

6. Cheltuieli de personal:

a) Salarii;

b) Cheltuieli sociale, cu mentionarea separata a celor care acopera pensiile.

7.a) Corectarile de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizarile corporale si necorporale;

7.b) Corectarile de valoare privind elementele activului circulant, in masura in care ele depasesc corectarile normale de valoare in cadrul intreprinderii.

8) Alte cheltuieli de exploatare.

9) Venituri care provin din participatii, cu mentionarea separata a celor ce provin de la intreprinderile asociate.

10) Venituri care provin din alte valori mobiliare si din alte creante ale activului imobilizat, cu mentionarea separata a celor ce provin de la intreprinderile asociate.

11) Alte dobanzi si venituri asimilate, cu mentionarea separata a celor ce provin de la intreprinderile asociate.

12) Corectarile de valoare privind imobilizarile financiare si valorile mobiliare apartinand activului circulant.

13) Dobanzi si cheltuieli asimilate, cu mentionarea separata a celor ce vizeaza intreprinderile asociate.

14) Impozitul asupra rezultatului care provine din activitatile curente (ordinare).

15) Rezultatul care provine din activitatile curente, dupa impozitare.

16) Veniturile exceptionale (Veniturile extraordinare).

17) Cheltuielile exceptionale (Cheltuielile extraordinare).

18) Rezultatul exceptional (Rezultatul extraordinar).

19) Impozitul asupra rezultatului extraordinar.

20) Alte impozite care nu figureaza la posturile anterioare.

21) Rezultatul exercitiului.

II) Modelul sub forma tabelara, avand in vedere gruparea veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor, se prezinta astfel:

III. Schema-lista a contului de profit si pierdere, alcatuita dupa functia (destinatia) cheltuielilor, se prezinta astfel:

1. Cifra de afaceri (vanzari nete).

2. Costul de productie aferent afacerilor.

3. Profit – pierdere (1-2).

4. Costul de distributie.

5. Cheltuieli generale de administratie (inclusiv amortizarile si provizioanele).

6. Alte venituri din exploatare.

7. Venituri financiare (pe structuri).

8. Cheltuieli financiare (pe structuri).

9. Impozitul asupra profitului curent al exercitiului.

10. Profitul sau pierderea neta din activitatea curenta.

11. Venituri exceptionale (extraordinare).

12. Cheltuieli exceptionale (extraordinare).

IV. Structura contului de profit si pierdere sub forma tabelara, prezentata dupa functia (destinatia) cheltuielilor, se prezinta astfel:

In Romania, conform OMFP nr.94/2001 privind reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, precum si OMFP nr.306/2002 privind Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, structura contului de profit si pierdere se prezinta astfel:

1. Cifra de afaceri neta cuprinde sumele provenind din vanzarea bunurilor si serviciilor ce intra in categoria activitatilor curente ale intreprinderii, dupa scaderea reducerilor comerciale, a TVA si a altor impozite si taxe aferente.

2. Variatia stocurilor de produse finite, produse reziduale, semifabricate si productie in curs, reprezantand variatia in plus (crestere) sau in minus (reducere) dintre valoarea la costurile de productie efective a stocurilor de produse si productie in curs de la sfarsitul perioadei si valoarea stocurilor initiale ale produselor si productiei in curs, neluand in calcul provizioanele pentru depreciere constituite. Variatia stocurilor de produse finite si in curs de executie pe parcursul perioadei reprezinta o corectie a cheltuielilor de productie pentru a reflecta faptul ca fie productia a marit nivelul stocurilor, fie vanzarile suplimentare au redus nivelul stocurilor.

3. Productia imobilizata reprezinta costul lucrarilor si cheltuielilor efectuate de unitate pentru ea insasi, care se inregistreaza ca active imobilizate, corporale si necorporale.

4. Alte venituri din exploatare sunt veniturile din creante recuperate si alte venituri din exploatare.

5. a) Cheltuielile cu materiile prime si materialele consumabile; costul de achizitie al obiectelor de inventar consumate, costul de achizitie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei si apei consumate; valoarea animalelor si pasarilor, costul marfurilor vandute si al ambalajelor.

5.b) Alte cheltuieli din afara – cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti, redevente, locatii de gestiune si chirii; prime de asigurare; studii si cercetari; cheltuieli cu alte servicii executate de terti (colaboratori); comisioane si onorarii; cheltuieli de protocol; reclama si publicitate; transportul de bunuri si personal; deplasari, detasari si transferari; cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii, servicii bancare si altele.

6. Cheltuieli cu personalul

a) salarii;

b) Cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala, cu mentionarea distincta a celor referitoare la pensii.

7. a) Ajustarea valorii imobilizarilor corporale si necorporale cu acele cheltuieli de exploatare privind amortizarile si provizioanele;

7.b) Ajustarea valorii activelor circulante:

7.b.1) Cheltuielile. Se ajusteaza valorile activelor circulante cu pierderile din creante si cu cheltuielile privind deprecierea activelor circulante.

7.b.2) Veniturile: Se ajusteaza valorile cu suma creantelor reactivate privind clientii si cu debitorii diversi si cu veniturile din provizioanele pentru deprecierea activelor circulante.

8. Alte cheltuieli din exploatare – pierderi din creante si debitori diversi; despagubiri, amenzi si penalitati; donatii si alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital etc.

9. Venituri din interese de participare.

10. Venituri din alte investitii financiare si creante ce fac parte din activele imobilizate, cu mentionarea separata a celor generate de societatile din cadrul grupului.

11. Venituri din dobanzi si alte venituri similare, cu mentionarea separata a celor generate de societatile din cadrul grupului.

12. Ajustarea valorii imobilizarilor financiare si a investitiilor financiare detinute de active circulante.

13. Cheltuieli cu dobanzile si alte cheltuieli similare, cu mentionarea separata a celor care privesc societatile din cadrul grupului.

14. Profitul sau pierderea din activitatea curenta.

15. Venituri extraordinare.

16. Cheltuieli extraordinare.

17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinara.

18. Impozitul pe profit.

19. Alte impozite ce nu apar in elementele de mai sus.

20. Rezultatul exercitiului financiar.

21. Rezultatul pe actiune: de baza; diluat.

3.3.3. Situatia fluxurilor de trezorerie (tabloul fluxurilor de numerar)

Tabloul fluxurilor de trezorerie corespunde ultimelor dezvoltari in materie de tablouri de flux si este preconizat la scara interna¡ionala de catre Boardul IASC (Comitetul pentru Standarde Contabile Interna¡ionale).

Pentru intreprinderile industriale si comerciale importanta lui este incontestabila.

Tabloul fluxurilor de numerar pune inca serioase probleme intreprinderilor mari, care sunt obligate sa-l intocmeasca anual. Acestea apeleaza inca la specialisti in analiza financiara pentru a avea un instrument corect elaborat si care sa ofere o informatie fidela privind deciziile trecute (anuale) ale intreprinderii in materie de politica de exploatare, de investi¡ii, respectiv de finantare.

Clasificarea fluxurilor de numerar

Conceptul de flux a fost explicat in multe lucrari de specialitate. O definitie simpla arata ca fluxurile corespund ansamblului miscarilor care au un impact, fie imediat, fie amanat asupra lichiditatilor agentului economic.

Clasificarea generala a fluxurilor economice, conform teoriei financiare este urmatoarea:

A. Fluxuri care au un impact imediat sau amanat asupra lichiditatilor (trezoreriei), in cadrul carora se disting:

a) fluxuri reale sau fizice, care corespund unor cumparari sau vanzari de bunuri si servicii si care au incidenta asupra trezoreriei prin platile, respectiv incasarile imediate (in numerar) sau amanate (pe credit);

b) fluxuri monetare, care nu au ca si contrapartida un flux fizic de bunuri si servicii (cum sunt: plata dividendelor, rambursarea creditelor, plata impozitelor, incasarea sau plata dobanzilor) si au incidenta imediata sau amanata asupra lichiditatilor (trezoreriei), dupa cum exista sau nu un decalaj de timp intre decizia de realizare a acestor operatii si incasarea sau plata propriu-zisa;

B. Miscari contabile fara incidenta imediata sau amanata asupra lichiditatilor (trezoreriei), care au rolul de a corecta rezultatul financiar prin inregistrari de ajustare cu ocazia inventarului si inregistrari de delimitare in timp a veniturilor si cheltuielilor; se mai numesc si “decalaje contabile”.

C. Miscari contabile fara incidenta imediata sau amanata asupra lichiditatilor (trezoreriei), care se concretizeaza in inregistrari pentru:

a) corectarea valorii activelor sau pasivelor: amortizari, provizioane, diferente din reevaluare, operatii interne de majorare a capitalului social, erori de inregistrare contabila; se mai numesc fluxuri fictive sau nonfluxuri.

b) reflectarea operatiilor de fuziune, divizare, aport partial de activ; se mai numesc miscari legate de schimbarile de baza.

In cadrul tabloului de flux se utilizeaza prima categorie de fluxuri. Uneori, in functie de conceptia financiara si modelul de tablou de flux ales, mai pot fi utilizate fluxurile din a doua categorie.

Tipologiile fluxurilor financiare, in functie de conceptiile cu privire la echilibrul financiar, sunt:

A. Din punct de vedere al evaluarii fluxurilor:

a) fluxuri la costuri istorice sau contabile.

b) fluxuri la valori actuale care tin seama de unii factori ce distorsioneaza valorile contabile cum sunt: inflatia, raportul de schimb al monedei nationale, gradul real de invechire a bunurilor.

B. Din punct de vedere al modului de urmarire a fluxurilor pe parcursul unui exercitiu financiar-contabil sau a sistemului de contabilitate adoptat, acestea se clasifica in:

a) fluxuri de trezorerie (de numerar).

Acestea reprezinta suma fluxurilor de lichiditati degajate intr-o anumita perioada si se calculeaza ca si diferenta intre incasarile si platile perioadei. Variatia lichiditatilor reflecta rezultatul activitatilor desfasurate de intreprindere. Fluxurile de trezorerie se pot obtine cu usurinta pe baza datelor contabilitatii de trezorerie sau de incasari si plati.

b) fluxuri de fonduri (de utilizari si resurse).

Acestea reprezinta ansamblul fluxurilor reale legate de activitatile intreprinderii, indiferent de momentul incasarii sau platii. Fluxurile de fonduri sunt denumite fluxuri potentiale de trezorerie in masura in care conduc pe termen scurt sau lung la un flux de trezorerie efectiv. Fluxurile de fonduri se materializeaza in cresterea sau diminuarea unei utilizari, respectiv resurse. Ilustrarea lor presupune intocmirea bilantului contabil si aplicarea unei contabilitati de angajamente.

Elementele situatiei fluxurilor de numerar sunt:

Numerarul.

Acesta este reprezentat de numerarul in casa si de depozitele platibile la cerere (disponibilul in cont). Prin urmare, numerarul inseamna banii la care societatea poate avea acces imediat.

Echivalentele de numerar.

Sunt investitiile financiare pe termen scurt si extrem de lichide care sunt usor convertibile in sume cunoscut de numerar. Investitiile vor fi clasificate, in mod normal, in echivalente de numerar doar atunci cand ele au o perioada scurta de scadenta, de regula trei luni sau chiar mai putin de la data achizitiei. Prin urmare, investitiile de capital vor fi excluse din aceasta categorie.

Fluxurile de numerar.

Acestea sunt reprezentate de iesirile si de intrarile de numerar sau de echivalent de numerar ale entitatii.

Activitatile de exploatare.

Sunt principalele activitati producatoare de venit ale intreprinderii. Aceasta constituie o parte importanta a situatiei fluxurilor de numerar deoarece arata succesul inregistrat de activitatile entitatii la generarea unor fluxuri de numerar suficiente pentru rambursarea creditelor, plata dividendelor si realizarea de noi investitii fara ca entitatea sa fie nevoita sa apeleze la surse externe de finantare.

Activitatile de investitii

Acestea consta in achizitionarea si instrainarea de active imobilizate precum si alte investitii care nu sunt incluse in echivalentele de numerar. Este importanta prezentarea separata a acestor fluxuri de numerar deoarece ele reprezinta valoarea cheltuielii care a fost efectuata cu resurse menite sa genereze venit si fluxuri de numerar in viitor.

Activitatile de finantare

Acestea sunt activitati ce duc la schimbari ale dimensiunii si compozitiei capitalului propriu si datoriilor unei intreprinderi. Prezentarea separata a fluxurilor de numerar provenite din activitati de finantare este importanta deoarece este folositoare in estimarea cererilor viitoare de fluxuri de numerar din partea finantatorilor intreprinderii.

Formatul tabloului de flux da posibilitatea descrierii si aprecierii conditiilor de ajustare intre

diferitele tipuri de fluxuri. Aceste ajustari, inainte de a ilustra in termeni globali realizarea echilibrului financiar, vizeaza echilibre partiale specifice diferitelor decizii luate de intreprindere: de exploatare, de investitii sau de finantare.

Analiza fluxurilor de trezorerie include analiza rezultatului incasabil din exploatare, a platilor si incasarilor relative la deciziile de investitii si de finantare ale exercitiului incheiat, precum si a variatiei trezoreriei (elementelor componente ale numerarului).

Schema simplificata a tabloului fluxurilor de numerar, asa cum este prevazuta in IAS 7 se prezinta astfel:

3.3.4. Situatia modificarilor capitalurilor proprii.

Informatii ce trebuie prezentate in situatia modificarilor capitalurilor proprii.

Atat IAS 1, cat si Reglementarile contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS cer, ca minim, includerea in situatia modificarilor capitalurilor proprii a urmatoarelor elemente-randuri:

a. profitul net sau pierderea neta a perioadei;

b. fiecare element de castig sau pierdere recunoscut in mod direct in capitalurile proprii (permis in mod specific de alte IAS)

c. efectul cumulativ al modificarilor politicii contabile si corectia erorilor fundamentale (abordate de IAS 8).

d. Tranzactiile de capital cu proprietarii si distributiile catre acestia;

e. O reconciliere intre valoarea contabila a fiecarei clase de capital propriu, prime de capital si fiecare rezerva la inceputul si la sfarsitul perioadei, prezentand distinct fiecare modificare.

Prin natura lor modificarile de capital propriu reprezinta cresterea sau reducerea

activului net in cursul perioadei determinate de pierderile si castigurile capitalizate cum sunt: plusvalorile si minusvalorile din reevaluare; diferentele de curs valutar si dividendele primite care sunt recunoscute direct ca modificari de capitaluri proprii impreuna cu tranzactiile de capital si distribuirile catre proprietarii intreprinderii.

Modelul situatiei financiare privind modificarile capitalurilor propriu se diferentiaza in functie de elementele recunoscute, respectiv toate elementele de la a la f sau numai elemenetele de la a la c, urmand ca elementele de la d la f sa fie prezentate in notele la situatiile financiare.

Modelul Situatiei Modificarilor de Capital Propriu, asa cum este formalizat in IAS 1:

Precizarile cifrice potrivit modelului de mai sus trebuie sa fie insotite de informatii referitoare la:

– natura modificarilor;

– tratamentul fiscal aplicat (acolo unde este cazul);

– orice alte informatii semmnificative.

3.3.5. Anexa la bilant

Anexa la bilant explica si completeaza informatiile prezentate de bilant si contul de profit si pierdere dar nu le poate substitui. Da o imagine fidela a patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor intreprinderii.

Cele 3 documente de sinteza formeaza un tot unitar care semnifica un singur lucru: au acelasi statut juridic.

Anexa indica metodele folosite, criteriile de evaluare utilizate, schimbarile intervenite si derogarile continute.

Explica incidenta reglementarilor fiscale, decalajul intre contabilitate si fiscalitate si da mijloacele de trcere a rezultatului contabil in rezultatul fiscal.

Schimbarea unei metode de lucru trebuie semnalata explicit pentru ameliorarea informatiei.

Anexa contine toate informatiile susceptibile a influenta judecata asupra patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor intreprinderii.

Informatiile din anexa se construiesc pe baza conturilor mai mult sau mai putin subdivizate. Ele trebuie sa fie verificabile, prin completare cu piesele contabile de baza.

Lista principalelor informatii cuprinde:

a) situatia activelor imobilizate;

b) situatia stocurilor si productiei in curs;

c) situatia creantelor si datoriilor;

d) situatia de determinare a rezultatului fiscal;

e) situatia de repartizare a rezultatului.

Tipul de Situatii financiare utilizate de Cooperativa de Consum Otopeni aplica reglementarile contabile simplificate aprobate prin OMFP nr. 306 / 2002. Acestea constau din utilizarea urmatoarelor formulare:

– “BILANT” (formular 10, fila 1 si 2).

– “CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE” (formular 20 fila 1 si 2).

– “DATE INFORMATIVE” (formular 30).

– “SITUATIA ACTIVELOR IMOBILIZATE“ “SITUATIA AMORTIZ~RII ACTIVELOR IMOBILIZATE” si “SITUATIA PROVIZIOANELOR PENTRU DEPRECIERE” (formular 40 fila 1 si 2)

STUDIU DE CAZ COOPERATIVA DE CONSUM „OTOPENI”

Pentru anul 2004:

1) Se inregistreaza inchiderea conturilor de venituri:

2. Se inregistreaza inchiderea conturilor de cheltuieli:

Rezultatul exercitiului = venituri totale – cheltuieli totale

= 5 073 373 930 – 5 043 647 037 = 29 726 893 (profit brut)

Conform IAS 12 „Impozitul pe profit” calculul impozitului pe profit este prezentat mai jos:

Stabilirea Profitului impozabil

3) Se inregistreaza calcularea impozitului pe profit:

Profitul impozabil = Venituri Totale realizate – Venituri Neimpozabile – Cheltuieli Deductibile.= Venituri Impozabile – Cheltuieli Deductibile

Cooperativa de Consum „Otopeni” nu a avut in anul 2004 Venituri Neimpozabile.

Ca urmare: Profitul impozabil = 5 073 373 930 – 5 012 819 810

= 60 554 120 lei.

Prin urmare impozitul pe profit va fi:

Impozit pe profit = profitul impozabil * 25% = 60 554 120 * 25%

= 15 138 530 lei.

Diferenta de plata = Total impozit pe profit – Cheltuielile cu impozitul pe profit.

= 15 138 130 – 7 431 723 = 7 706 807 lei.

4) Se inchide contul 129 „Repartizarea profitului” cu repartizarile efectuate in timpul anului de 24 490 889 lei:

Profitul net = 29 726 893 – 7 431 723 = 22 295 170 lei.

121 = 129 22 295 170 lei

„Profit si pierdere” „Repartizarea

profitului”

5) Se calculeaza si se inregistreaza rezerva legala:

Calculul rezervei legale:

Conform hotararii AGA s-a stabilit suma de 2 575 638 lei.

Inregistrarea rezervei legale:

129 = 1061 2 575 638 lei

„Repartizarea „Rezerve

profitului” legale”

6) Se inregistreaza alte rezerve ca surse proprii de finantare aferente facilitatilor fiscale la impozitul pe profit.

129 = 1068 105 997 255 lei.

„Repartizarea „Alte

profitului” rezerve”

7) Se inregistreaza acoperirea pierderilor contabile din anii precedentii:

129 = 117 22 295 170 lei

„Repartizarea „Rezultatul

profitului” reportat”

8) Se inregistreaza varsamintele la bugetul de stat sau local, in cazul regiilor autonome, ori dividente, in cazul societatilor nationale, companiilor nationale si al societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat:

129 = 117 22 295 170 lei

„Repartizarea „Rezultatul

profitului” reportatat”

9) Se inregistreaza aprobarea situatiilor financiare anuale:

117 = 446 656 046 972 lei

„Rezultatul „Alte impozite, taxe si

reportat” varsaminte asimilate”

10) Se inregistreaza dividentele de plata:

117 = 457 12 608 697 lei

„Rezultatul „Dividente

reportat” de plata”

11) Se Inregistreaza participarea salariaților la profit:

Participarea salariaților la profit se reflectă în contabilitate prin constituirea unui provizion pentru riscuri și cheltuieli la nivelul sumelor estimate reprezentând atât sumele brute cuvenite salariaților, cât și contribuțiile aferente acestora, astfel:
6812 = 1518 30 000 000 lei

"Cheltuieli „Alte provizioane

de exploatar” pentru riscuri si cheltuieli”

și

121 = 6812 30 000 000 lei

Profit și pierdere" "Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru

riscuri și cheltuieli"

Capitolul 4 : Lucrari contabile de inchidere a exercitiului financiar

4.1) Lucrari preliminare întocmirii bilanțului contabil

Intocmirea bilantului cu intreaga suită de documente de sinteză reprezinta un proces complex de agragare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute.

Derularea acestui proces se concretizeaza intr-o suita de lucrari, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisa a bilantului.

Lucrarile preliminare sunt denumite lucrari contabile de inchidere a exercitiului, fiind structurate astfel:

1. Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere.;

2. Inventarierea generala a patrimoniului.;

3. Contabilitate operatiilor de regularizare privind:

a) Diferentele la inventar;

b) Amortizarile;

c) Provizioanele pentru deprecieri;

d) Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;

e) Diferente de conversie si de curs valutar;

f) Delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor.

4. Stabilirea balantei conturilor dupa inventariere;

5. Determinarea rezultatului exercitiului;

6. Distribuirea profitului sau finantarea pierderii;

7. Redactarea bilantului contabil.

4.1.1. Stabilirea balantei conturilor înainte de inventariere.

Balanta de verificare inainte de inventarierea patrimoniului se intocmeste pentru centralizare si controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi.

Controlul datelor inregistrate in conturi a evidentiat daca s-au intocmit documente justificative pentru toate operatiile economice si s-au inregistrat in contabilitate toate documentele primare si centralizatoare (control realizat prin punctare) referitoare la operatiile economice ale intreprinderii care au avut loc in perioada pentru care se intocmeste bilantul.

Aspecte depistate cu ocazia acestor verificari:

– au fost inregistrate toate facturile de intrare si iesire in conturile de terti;

– au fost inregistrate toate operatiile de intrari si iesiri de mijloace fixe pentru care exista documente pimare si nu exista operatii pentru care nu au fost intocmite documente primare.

– amortizarea mijloacelor fixe s-a inregistrat pe categorii de mijloace fixe in functie de gradul de utilizare;

– balanta costurilor inainte de inventariere poate fi abordata ca un inventar contabil;

Relatiile de control proprii balantei, sunt cele dintre debitul si creditul conturilor, inregistrarea cronologica si sistematica, inregistrarea sintetica si analitica.

Dintre acestea, cea care ofera informatia de control privind inregistrarea in conturi a tuturor documentelor justificative, este aceea ca totalul rulajului debitor sau creditor din balanta trebuie sa fie egal cu totalul rulajului calculat in registrul jurnal general.

4.1.2 Inventarierea generală a patrimoniului

Aceasta reprezinta lucrarea preliminara prin care se stabileste situatia reala a patrimoniului. Reala – in sensul de constatare a marimii faptice a elementelor patrimoniale si evaluarea lor la nivelul valorii actuale.Relatia proprie inventarului prin care se determina situatia reala a patrimoniului la un moment dat este data de formula:

SITUATIA NETA ACTIVUL DATORII

NETA = INVENTARIAT _ INVENTARIATE

A PATRIMONIULUI LA VALOAREA LA VALOAREA

ACTUALA ACTUALA

Pregatirea inventarierii.

Scopul principal al inventarierii il constituie stabilirea situatiei reale a patrimoniului Cooperativei de Consum „OTOPENI” avand in vedere toate elementele patrimoniale, precum si bunurile obtinute cu orice titlu, apartinand altor persoane fizice sau juridice.

Prin inventariere se constata existenta fizica a tuturor elementelor patrimoniale de activ si de pasiv, din punct de vedere cantitativ si valoric sau numai valoric (in cazul gestiunilor cu evidenta global valorica) in cadrul unitatii.

Pregatirea inventarierii cuprinde o serie de masuri premergatoare inventarierii propriu-zise care au menirea de a asigura reusita deplina, potrivit legii, a inventarierii ce urmeaza a se efectua. Unele din aceste masuri sunt de natura organizatorica si se refera la: stabilirea obiectivului inventarierii si sferei de cuprindere; numirea prin dispozitie scrisa a conducatorului unitatii, la propunerea conducatorului compartimentului financiar si a comisiei de inventariere. {n decizia de numire a comisiei de inventariere se arata obligatoriu:

– componenta; responsabilul comisiei, modul de organizare a inventarierii (pe fabrici, sectii, subunitati, depozite), data de incepere a operatiilor.

– instruirea, supravegherea si controlul modului de efectuare a operatiilor de inventariere de catre conducatorul compartimentului financiar-contabil.

– sortarea si gruparea bunurilor supuse inventarierii , separarea valorilor materiale in stare buna de cele degradate, a celor proprii de cele primite in custodie sau spre prelucrare.

– verificarea metodologica a instrumentelor si aparatelor de masurat si cantarit ce vor fi folosite in cursul inventarierii.

Atributii ale comisiei centrale de inventariere in cadrul Cooperativei de Consum „OTOPENI”

-Coordoneaza si centralizeaza activitatile subcomisiilor de inventariere.

-Arbitreaza eventualele diferente intre subcomisiile de inventariere si persoanele gestionare pe linie de acordare de perisabilitati , compensari de plusuri si minusuri in conditiile indeplinirii cumulative a urmatoarelor: plusurile si minusurile numai la sorturile aceleiasi grupe de produse, plusurile si minusurile sa fie produse in gestiune de catre aceileasi persoane responsabile, lipsa si plusul sa se produca in aceeasi perioada gestionara, egalitatea cantitativa intre plusuri si minusuri se obtine prin eliminarea din calcul a cantitatilor ce depasesc egalitatea, diferentele valorice se stabilesc intre totalul valorii sorturilor constatate in plus si totalul valorii constatate in minus din cadrul aceleasi compensari fara a se diminua valoric patrimoniul societatii.

-Aproba propunerile subcomisiilor de inventariere de recuperare a minusurilor constatate in conditiile legii.

Printre masurile premergatoare de natura contabila se inscriu: intocmirea de documente justificarive pentru toate operatiile economice si inregistrarea lor in contabilitate, stabilirea soldului scriptic a tuturor gestiunilor de valori materiale.

Efectuarea inventarierii

Inventarierea patrimoniului Cooperativei de Consum „OTOPENI” s-a facut

in data de 06.01.2004 pe baza deciziei de inventariere nr.7 din 06.01.2004 emisa de conducatorul de unitate, presedinte Stefan Angela.

Inventarierea patrimoniului a avut ca scop principal stabilirea situației reale a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute.

Având în vedere specificul activitatii Cooperativa de Consum „OTOPENI” Inventarierea anuala a fost organizata în doua etape, asigurându-se valorificarea si cuprinderea rezultatelor inventarierii în bilantul contabil pe anul 2004.

In prima etapă, în baza Deciziei nr. 6/6.02.2004 a fost efectuata inventarierea gestiunilor de materii prime, materiale, obiecte de inventar în depozit, marfuri în depozit, actiune complexa si de volum care s-a efectuat în perioada februarie-august 2004

In etapa a doua în baza Deciziei nr. 27/15.09.2004 a fost efectuată inventarierea elementelor corporale și necorporale ale patrimoniului, respectiv mijloace fixe, obiecte de inventar în folosința, investiții în curs de execuție, planul tehnic, produse finite, producție în curs de execuție.

Această acțiune complexă și de volum a fost efectuată de către Comisiile de înventariere Operative numite de către conducerea cooperativei, coordonate de către Comisiile Centrale de Inventariere numite prin deciziile menționate mai sus.

In urma acțiunii de inventariere s-au constatat plusuri de mijloace fixe (mobilier, aparatura birotica) in valoare de 334 409 378 lei, iar la celelalte elemente patrimoniale conform procesului verbal de inventariere nu s-au constatat diferențe si nici probleme deosebite.

{n baza proceselor verbale de inventariere, rezultatele inventarierii patrimoniale pe anul 2004 au fost consemnate în Registrul Inventar, prin inregistrarea tuturor elementelor de activ si pasiv, inventariate potrivit legislatiei mentionate si grupate dupa natura lor conform posturilor din bilantul contabil.

Nu se poate concepe un bilant, adica nu se poate determina patrimoniul, situatia financiara si rezultatele unei intreprinderi la un anumit moment in/si pe o anumita perioada de timp, fara sa se alcatuieasca in prealabil inventarul. Numai printr-un bilant alcatuit pe baze reale intreprinzatorul se poate orienta si mentine intr-o economie (de piata) insotita de variatia preturilor si puterii de cumparare a banilor.

4.1.3. Contabilitatea operatiunilor de regularizare

A) Operatii privind plusurile si minusurile – de inventar

{n principiu plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniul intreprinderii, iar minusurile se imputa. Daca diferentele constatate la inventariere nu se datoresc vinei cuiva, se deconteaza dupa caz asupra cheltuielilor sau veniturilor intreprinderii. De asemenea se pot admite compensari cantitative ale lipsurilor cu plusurile, in cazurile in care exista riscul de confuzie intre sorturile aceluiasi produs, fara a se diminua patrimoniul unitatii. Compensarea se admite de regula numai pentru aceeasi perioada de gestiune si la acelasi gestionar.

Pentru bunurile materiale la care sunt prevazute norme legale de pierderi se acorda scazaminte fara a depasi valoarea constatata in minus. De asemenea, pentru aceste valori, in cazul compensarii lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scazamintele se calculeaza numai in inflatia cand cantitatile lipsa sunt mai mari decat cantitatile in plus. Diferenta stabilita in minus in urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor legale de perisabilitate, reprezentand un prejudiciu pentru patrimoniu se recupereaza de la persoanele vinovate n conformitate cu dispozitiile legale.

{n urma inventarierii au fost constatate urmatoarele:

-plusuri de mijlloace fixe în valoare de 4 409 378 lei. {nregistrarea în contabilitate fiind urmatoarea:

214 = 722 4 409 378 lei

„Mobilier, aparatura „Venituri

birotica, echipamente de din productia

protectie a valorilor umane de imobilizari

si materiale si alte active corporale”

corporale”

Opinie:

{nregistrarea plusului de mijloace fixe nu constituie un venit efectiv realizat motiv pentru care contabilizarea intr-un concept de venituri nu are suport.

Articolul contabil corect ar fi:

214 = 131 4 409 378 lei

„Subventii

pentru investitii”

{n cazul contabilizarii pe venituri – aceasta a dus la o marire nejustificata a veniturilor.

B. Operatii privind calculul amortizărilor.

Amortizarea activelor imobilizate reprezinta în principiu o cheltuiala calculata si inregistrata pe baza planului de amortizare sau fiselor mijloacelor fixe.

La inchiderea exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, este normal ca valoarea de inventar sa fie egala cu valoarea ramasa de amortizat. Daca valoarea de inventar este mai mica decat cea ramasa de amortizat, iar diferenta este evidenta ca marime, aceasta se regularizeaza astfel:

a) inregistrarea unui amortisment suplimentar daca diferenta este apreciata semnificativ ca marime si ireversibila, planul de amortizare sau fisa mijlocului fix fiind modificata in consecinta.

b) constituirea unui provizion pentru depreciere daca diferenta este semnificativa ca marime si se apreciaza ca reversibila.

Pentru stabilirea sumei care se inregistreaza, se compara date din „Recapitulatia inventarului” corespunzatoare mijloacelor fixe, adica:

Diferenta dintre amortizarea contabila calculata potrivit uneia din metodele si amortizarea recalculata in funtie de gradul de utilizare a mijloacelor fixe de baza se evidentiaza in debitul contului in afara bilantului

8045 “ Amortizarea mijloacelor fixe aferenta gradului de neutilizare”.

{nregistrarile contabile sunt:

681 = 281 915 463 862 lei

„Cheltuieli de „Amortizarea

exploatare privind privind

amortizarea imobilizarilor” imobilizarile corporale”

si Debit 8045 0 lei.

C. Operatii privind provizioanele pentru deprecieri

Provizioanele pentru deprecieri vizeaza acele elemente de activ neamortizabile a caror valoare de inventar la data inchiderii exercitiului este mai mica decât valoarea contabila de intrare.

{n principiu inregistrarea provizioanelor este tratata ca o crestere a cheltuielilor, concomitent cu o crestere a posturilor rectificative de pasiv. Deoarece aceste minusuri, reduceri de valoare au caracter reversibil in consecinta ele sunt regularizate la inchiderea conturilor. {n acest scop se procedeaza astfel:

a) {n situatia in care deprecierea calculata pe baza inventarului:

Valoarea contabila – Valoarea de inventar este superioara provizionului constituit, se constituie un provizion suplimentar:

690 = 290

“Cheltuieli cu amortizari „Provizioane

si provizioane” pentru depreciere”

b) in cazul in care deprecierea constatata pe baza inventarului este inferioara provizionului constituit, se diminuieaza provizionul constituit cu diferenta corespunzatoare facindu-se inregistrarea:

290 = 781

„Provizioane „Venituri din

pentru depreciere” provizioane”

D. Operatii privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru finantarea acelor cheltuieli si pierderi a caror realizari sau plata este incerta ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare.

La inchiderea exercitiului provizioanele ce trebuie constituite efectiv se inregistreaza prin debitul conturilor de cheltuieli si creditarea conturilor de provizioane pentru riscuri si cheltuieli. De asemenea se analizeaza provizioanele constituite la finele anului precedent si cele in cursul exercitiului regularizandu-se astfel:

a) prin debitul conturilor de cheltuieli in cazul majorarii provizionului:

681 = 151

„Cheltuieli cu amortizarile „Provizioane pentru

si provizioanele” riscuri si cheltuieli”

b) prin creditul conturilor de venituri cand provizionul trebuie diminuat sau anulat,

respectiv acesta devine total sau partial fara obiect:

151 = 781

„Provizioane pentru „Venituri din

riscuri si cheltuieli” provizioane”

F.Delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor.

Pentru a stabili corect rezultatul exercitiului este necesara separarea in timp a cheltuielilor si veniturilor inregistrate in cursul exercitiului sau preluate ca sold in exercitiul precedent.

Din analiza rulajelor conturilor de cheltuieli se constata ca anumite cheltuieli sunt aferente exercitiului urmator si a fost efectuata inregistrarea :

628 = 401 545532 mii lei

La inchiderea exercitiului curent se inregistreaza aceste cheltuieli pe cheltuieli anticipate :

471 = 628 545532 mii lei

Inregistrarea veniturilor in avans:

411 = 472 411173 mii lei

4.1.4. Stabilirea balanței conturilor după inventariere.

Dupa inregistrarea in conturi a sumelor corespunzatoare pentru operatiunile de regularizare,se intocmeste balanta conturilor dupa inventariere, document pe baza caruia se intocmeste bilantul contabil.

4.1.5. Determinarea rezultatului cu ajutorul contului de profit și pierdere.

Pe lângă determinarea lunara, globala a rezultatului se impune si o reflectare centralizata pe un exercitiu financiar anuala acestuia.

Bilantul reflectă rezultatul intreprinderii (soldul contului 121), dar nu ofera cunoasterea operatiilor care au permis, au condus la constituirea lui.

Pentru a obtine aceste informatii contabilitatea utilizeaza contul de

profit pierdere care recapitulează operatiile ce au influentat rezultatul final.

Rezultatul exercitiului este constituit din:

– Operatii provenind din activitatea normala a intreprinderii;

– Operatii exceptionale care nu intra direct in cadrul activitatii normale.

Contul de profit si pierdere este un tablou al veniturilor si cheltuielilor unei perioade având ca sold rezultatul net. Acesta este determinat in cascada pe urmatoarele nivele: rezultatul curent (alcatuit din rezultatul din exploatare si rezultatul financiar); rezultatul exceptional si impozitul pe profit.

Veniturile si cheltuielile clasificate dupa natura sunt prezentate sub forma de listă cu date comparative pentru exercitiul încheiat și cel precedent.

Intocmirea contului de profit si pierdere se realizeaza plecând de la soldurile claselor 6 si 7 din ultima balanta de verificare sintetica.

Ordinea posturilor contului de profit si perdere nu coincide cu cea a simbolurilor din Planul de conturi. Acestea sunt regrupate in rubrici semnificative: venituri din exploatare, cheltuieli pentru exploatare, rezultatul din exploatare, etc.

Contul de profit si pierdere ca si bilantul se poate intocmi intr-o forma dezvoltata sau simplificata, in functie de marimea intreprinderii.

Determinarea rezultatului net este prezentată în relațiile:

(in mii lei pe anul 2004)

REZULTAT NET = REZULTAT BRUT – IMPOZIT PE PROFIT

22 295 = 29 727 – 7 432

unde

REZULTATUL BRUT = REZ. CURENT + REZ. EXCEPTIONAL

29 727 = 29 727 + 0

si

REZ. CURENT = REZ. DIN EXPLOATARE + REZ. FINANCIAR

29 727 = 133 741 + (- 104 014)

4.1.6.Repartizarea profitului.

Profitul brut este de 29 727 mii lei.

Conform Declarației pentru impoxitul pe profit întocmită în baza legislației în vigoare, impozitul pe profit datorat pe anul 2004 însumează 7 432 mii lei, rămânând astfel un profit net în suma de 22 295 mii lei care a fost repartizat, conform prevederilor legale astfel:

-rezerve legale 7% – 1 022 mii lei;

-fond de dezvoltare 50% – 11 150 mii lei;

-fond stimulare 12% – 2 230 mii lei;

-cota manager 10% – 2 200 mii lei;

-dividende totale 25% – 5 693 mii lei din care:

-impozit dividende 10%- 30635 mii lei;

-dividende de plată – 275711 mii lei.

Capitolul 5: Analiza situatiei financiar – patrimoniale a Cooperativei de Consum „OTOPENI”

Probleme de baza ale situatiei financiar-patrimoniale

A) Analiza patrimoniului net

Patrimoniul net sau Activul net contabil se poate determina astfel:

A.1.) Ca diferenta dintre Activul Total si Datoriile Totale (exprimarea materiala a patrimoniului net):

Pe cei 3 ani avem urmatoarea evolutie a patrimoniului net:

Avand in vedere aceasta prima modalitate de calcul a Patrimoiului net, acesta ar trebui sa creasca continuu daca ritmul de crestere al Activelor totale este mai mare decat ritmul de crestere al Datoriilor totale ceea ce ar fi o urmare a unei gestiuni sanatoase a firmei, care ar fi denotarea obiectivului major al firmei – cresterea patrimoniului acesteia.

In cazul firmei cooperative analizate se constata ca ritmul de crestere al datoriilor (este adevarat ca sunt pe termen de sub 1 an) este mai mare decat ritmul de crestere al activelor totale. Ca si in cazul analizei ratelor aratata mai sus este necesara o preocupare mai mare a menagementului cooperativei in perioada imediat urmatoare (pentru cresterea autonomiei financiare a firmei la valoarea de peste 50%)

A.2) Ca suma a elementelor capitalurilor proprii

Patrimoniul net = Total Capitaluri proprii

B) Analiza corelatiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si trezoreria neta

B.1) Fondul de rulment

B.1.1) Conceptia patrimoniala

a) Fondul de rulment = Fondul de Rulment propriu + Fondul de Rulment imprumutat

FR = FRp + FRi

FRp = Capitalul propriu – Activele imobilizate totale

FRi = Datoriile pe termen mediu si lung (> 1 an) (= 0 la Cooperativa de Consum Otopeni).

Pentru anul 2002:

Fondul de rulment = (2 595 353 + 0) – 2 705 116 = – 109 763

{n anul 2002 fondul de rulment este negativ ceea ce rezulta ca Cooperativa de Consum „OTOPENI” se confrunta cu un deficit (insuficienta) de fond de rulment.

Pentru anul 2003:

Fondul de rulment = (2 979 846 + 0) – 3 203 489 = – 223 643

{n anul 2003 fondul de rulment este negativ ceea ce rezulta ca Cooperativa de Consum „OTOPENI” se confrunta cu un deficit (insuficienta) de fond de rulment.

Pentru anul 2004:

Fondul de rulment = (2 599 410 + 0) – 3 299 509 = – 700 099

{n anul 2004 fondul de rulment este negativ ceea ce rezulta ca Cooperativa de Consum „OTOPENI” se confrunta cu un deficit (insuficienta) de fond de rulment.

Se constata pe langa faptul ca FR este negativ pe toti cei 3 ani analizati, dar el inregistreaza si o crestere in valoare absoluta.

b. Fondul de rulment calculat pe baza Activelor circulante:

FRc =Active circulante totale – Datoriile pe termen scurt.

Se constata si in acest caz ca FR are in toti anii analizati o valoare negativa si prezinta o crestere a valorii absolute.

Aceasta situatie este tipica pentru o unitate care desfasoara o activitate de comert cu amanuntul, obisnuita permanent sa lucreze „pe datorie”, in sensul ca furnizorii marfurilor ce le desface sunt achitati pe masura ce marfuriole respective se vand. (Marfurile se achizitioneaza pe baza de contract urmand ca achitarea lor sa se faca la o data contractuala ulterioara vanzarii).

B.2) Nevoia de fond de rulment

B.2.1) Conceptia patrimoniala

Nevoia de fond de rulment = (Stocuri + Creante) – Creditele pe termen Scurt

Pe cei 3 ani luati ca comparatie nevoia de fond de rulment este negativa, ceea ce inseamna un surplus de resurse temporare comparativ cu nevoile temporare, situatie favorabila doar daca este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante.

B.3) Trezoreria neta

B.3.1) Pe baza bilantului patrimonial

Trezoreria neta = Fondul de rulment – Nevoia de fond de rulment

{n anul 2002 trezoreria neta este negativa, ceea ce inseamna un dezechilibru financiar, la incheierea exercitiului contabil, un deficit monetar acoperit prin degajarea de noi credite pe termen scurt. Aceasta situatie evidentiaza dependenta Cooperativei de Consum „OTOPENI”

de resursele financiare externe (ale furnizorilor in special).

{n anul 2003 si 2004 trezoreria neta este pozitiva, aceasta este rezultatul intregului echilibrului financiar al cooperativei. Trezoreria neta este pozitiva, atunci excedentul de finantare, expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati eficiente, se va regasi sub forma disponibilitatilor banesti in conturi bancare si in casa. Aceasta situatie este favorabila se concretizeaza intr-o imbogatire a trezoreriei, intrucat cooperativa dispune din abudenta de lichiditati care ii permit, atat rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt, cat si efectuarea diverselor plasamente eficiente si in deplina siguranta pe piata monetara si/sau financiara. Se poate vorbi, in acest caz, chiar de o autonomie financiara pe termen scurt.

NOT~.

Cresterea trezoreriei nete pe baza exercitiilor contabile analizate, reprezinta Cash Flow-ul (CF) fiecarei perioade, determinat cu formula:

CF = TN1 – TN0

TN1 = Trezoreria neta la sfirsitul exercitiului contabil;

TN0 = Trezoreria neta la inceputul exercitiului contabil;

Pentru exercitiul 2003: CF = 60 490 – (- 24 953) = 85 443 mii lei.

Pentru exercitiul 2004: CF = 357 656 – 60 490 = 297 166 mii lei.

Se constata ca CF – urile celor 2 perioade sunt pozitive si crescatoare de la o perioada la alta.

Aceasta semnifica o crestere a capacitatii reale de finantare a investitiilor, in consecinta o imbogatire a activului net real, o confirmare a majorarii valorii cooperativei.

C) Analiza structurii patrimoniale a intreprinderii

C.1) Ratele privind structura activului

C.1.1) Ratele activelor imobilizate :

C.1.1.1) Rata activelor imobilizate totale= (activele imobilizate / total active) * 100

C.1.1.2) Rata imobilizarilor necorporale = (imobilizari necorporale / total activ) * 100

Aceasta rata pentru cei 3 ani nu este deoarece imobilizarile necorporale sunt 0, deci rezulta ca rata imobilizarilor necorporale este 0 pe cei 3 ani.

C.1.1.3) Rata imobilizarilor corporale:

Rata imobilizarilor corporale = (imobilizari corporale / total activ) * 100

C.1.1.4) Rata imobilizarilor financiare:

Rata imobilizarilor financiare = (imobilizarilor financiare / total activ) * 100

Concluzii rezultate din Analiza structurii Activelor imobilizate totale:

Se observa ca unitatea cooperatista analizata apartine sferei comertului cu ridicata. Rata imobilizarilor corporale este foarte apropiata de cea a activelor imobilizate, ceea ce demonstreaza preponderenta acestui element in totalul imobilizarilor.

Valoarea practic zero a imobilizarilor financiare si necorporale semnifica o activitate de investitii financiare restransa si deasemenea o pondere foarte mica a activelor intangibile in total active.

C.2) Ratele activelor circulante :

C.2.1) Rata activelor circulante totale

Rata activelor circulante totale = (total active circulante / total active) * 100

C.2.2) Rata stocurilor:

Rata stocurilor = (Stocuri / Total activ) * 100

C.2.3) Rata creantelor comerciale

Rata creantelor comerciale = (Clienti si conturi asimilate / total activ) * 100

C.2.4) Rata disponibilitalitatilor:

Rata disponibilitatilor = (Disponibilitati si active asimilate / Total active) * 100

Concluzii rezultate din Analiza structurii Activelor Circulante Totale:

– Stocurile de marfuri s-au mentinut practic la acelasi nivel in primii 2 ani si au inregistrat o usoara crestere de cca. 1,3 % in ultimul an al analizei.

– Creantele comerciale se afla la un nivel destul de ridicat (in jur de 20 %) dar inregistreaza o scadere continua (mai accentuata in anul al 2-lea), ceea ce demonstreaza o preocupare permanenta a menagementului pentru reducerea continua a acestora.

– Disponibilitatile inregistreaza deasemeni o crestere continua (substantiala in anul al 3-lea), fapt care contribuie la cresterea de 6% a ratei Activelor circulante (practic cresterea acestei rate se datoreaza majoritar pe cresterea disponibilitatilor banesti ale unitatii).

C.3) Analiza structurii Pasivelor

C.3.1) Rata stabilitatii financiare:

Rata stabilitatii financiare = (capital permanent / total pasiv) * 100

unde:

Capitalul permanent = capital propriu + rezerve + subventii + rezultatul nerepartizat + provizioane mai mari de 1 an + Datorii pe termen mediu si lung

Total pasiv = Capital permanent + Datorii pe termen < 1 an + Provizioane mai mici de 1 an.

C.3.2) Rata autonomiei financiare:

Rata autonomiei financiare = 100 * (Capitaluri proprii / Capital permanent)

C.3.3) Rata Datoriilor pe termen scurt:

Rata Datoriilor pe termen scurt = 100 * (Datorii pe termen scurt / Total pasiv)

C.3.4) Rata Datoriilor totale:

Rata Datoriilor totale = 100* (Datorii totale / Total pasiv)

Nota: La Cooperativa de Consum Otopeni Capitalul propriu = Capitalul permanent pentru ca societatea cooperativa nu are Datorii pe Termen Mediu si Lung, si deci Datoriile totale = Datoriile ce trebuie platite in termen mai mic de 1 an (datorii temporare). Ca urmare Rata B.2 = 100% si Rata B.3 = Rata B.4 (iar suma lor B.1 + B.3 = 100%).

Concluzii rezultate din Analiza structurii Pasivelor.

Din punct de vedere a structurii pasivelor societatea cooperativa a prezentat in primii 2 ani ai analizei o stabilitate financiara ridicata (prima rata de mai sus a fost mai mare de 50 %); aceasta situatie s-a degradat substantial in anul al 3-lea al perioadei analizate, cand aceasta a devenit practic egala cu 50% (nivelul minim dorit).

Deasemeni firma dispune de autonomie financiara, (Capitalul propriu = Capitalul permanent), Cooperativa de Cosum Otopeni nu a avut nevoie sa contracteze credite pe termen mai mare de 1 an (termen mediu si lung) in nici unul din cei 3 ani analizati.

Aceasta denota in acelasi timp o preocupare slaba (practic inexistenta) pentru investitii si deci pentru dezvoltarea societatii.

Faptul in anul al 3-lea se inregistreaza o scadere a stabilitatii financiare ceea ce impune o reorientare a politicii financiare a Cooperativei pe periada imediat urmatoare (in sensul scaderii datoriilor pe termen mai mic de 1 an).

D) Analiza corelatiei dintre creante si obligatii

D.1) Durata de imobilizare a creantelor (Di):

Di = (Sd * 360) / Rd

unde:

Sd = soldul mediu al creantelor;

Rd = rulajul debitor al conturilor de creante.

D.2) Durata de folosire a surselor atrase (Df)

Df = (Sc * 360) / Rc

unde:

Sc = soldul mediu al conturilor de obligatii;

Rc = rulajul creditor al conturilor respective.

E) Analiza lichiditatii si solvabilitatii firmei

E.1) Ratele de lichiditate sunt:

E.1.1) Rata lichiditatii generale

Rata lichiditatii generale = active circulante / datorii curente (pe termen scurt)

Interpretare:

Datoriile curente sunt formate in cazul cooperativei de consum Otopeni din obligatiile fata de furnizorii de marfuri. Se apreciaza ca situatia lichiditatii generale este satisfacatoare, dupa unele surse, in conditiile incadrarii acestei rate in intervalul 1,2 – 1,8; Dupa alte surse in intervalul 2 – 2,2. Se constata ca unitatea cooperativa prezinta valori mult mai mici decit cele specificate ceea ce este o consecinta a gradului ridicat de indatorare pe termen scurt (asa numitul „credit comercial”). Aceasta poate fi un semnal de alarma privind capacitatea cooperativei de a-si onora obligatiile scadente pe termen scurt.

E.1.2) Rata lichiditatii curente (intermediare)

Rata lichiditatii intermediare = (Active circulante – Stocuri) / (datorii curente)

Potrivit teoriei nord-americane aceasta rata este cunoscuta si sub denumirea de „testul acid”.

Aceasta rata este de obicei subunitara; intervalul considerat satisfacator pentru aceasta rata este de 0.65 – 1.

Pe perioada analizata la Cooperativa de consum Otopeni aceasta rasta are o tendinta de scadere, si in ultimii 2 ani are valori sub intervalul mentionat.

E.1.3) Rata lichiditatii imediate

Rata lichiditatii imediate = (disponibil + investitii financiare pe termen scurt) / datorii curente

Interpretare

Un nivel ridicat al acestei rate arata o solvabilitate mare, dar poate fi consecinta unei utilizari mai putin performante a resurselor disponibile. Valoarea ridicata a ratei nu constituie in acelasi timp o garantie a solvabilitatii, daca restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate.

E.2) Ratele de solvabilitate sunt:

E.2.1) Rata solvabilitatii patrimoniale.

Rata solvabilitatii generale = (Capitalul propriu)/(Capitalul propriu + Credite totale)

(este identica cu rata stabilitatii financiare)

Interpretare:

Valoarea limita minima a acestei rate este de 0,3 – 0,5. Peste 0,5 situatia poate fi considerata normala.

In cazul unitatii cooperative analizate in primii 2 ani criteriul de performata enuntat mai sus este indeplinit, iar in anul 2004 este la limita inferioara.

E.2.2) Rata solvabilitatii generale

Rata solvabilitatii generale = Active totale / Datorii totale

Interpretare:

Aceasta rata indica in ce masura datoriile totale sunt acoperite de catre activele totale ale intreprinderii (active imobilizate si active circulante). Cu cat valoarea ratei solvabilitatii generale este mai mare decat 1, cu atat situatia financiara de ansamblu a firmei este mai buna.

Cooperativa de Consum „OTOPENI” pe anii 2002, 2003 si 2004 a inregistrat o rata a solvabilitatii generale mai mare decat 1 ceea ce inseamna ca situatia financiara de ansamblu a cooperativei este mai buna.

E.2.3) Sinteza ratelor de lichiditate si solvabilitate ale Cooperativei de Consum „Otopeni”

F) Analiza echilibrului economico-financiar

F.1) Rata autonomiei financiare:

Rata autonomiei financiare = (capital propriu) / (capital propriu + capital imprumutat)

F.2) Rata de finantare a stocurilor:

Rata de finantare a stocurilor = Fondul de rulment / Stocuri

F.3)Rata de autofinantare a activelor:

Rata de autofinantare a activelor = Capital propriu / (Active fixe + Active circulante)

F.4) Rata datoriilor

Rata datoriilor = datorii totale / active totale

G) Analiza vitezei de rotatie a activelor circulante

G.1) Numarul de rotatie (n):

n = CA / AC

unde:

CA este cifra de afaceri;

AC este soldul mediu al activelor circulante – Stocuri + Creante (fara disponibilitatii).

G.2) Durata in zile (Dz)

Dz = (AC * T) / CA

unde:

T este numarul de zile ale perioadei analizate.

G.2.1) Durata de rotatie a stocurilor de materii prime si materiale:

(Stocul mediu de materii prime si materiale) / (Cheltuieli cu materiale) * T

G.2.2) Durata de rotatie a creantelor (durata de incasare a creantelor)

((stocul mediu al creantelor) / (veniturile din exploatare) )* T

{n tabelul de mai jos sunt date acesti parametri rezultati din calcule pe cei 3 ani la Cooperativa de Consum Otopeni.

H) Analiza rentabilitatii

H.1) Analiza structurala a profitului

CONCLUZII

In prezenta lucrare mi-am propus Studierea si Analizarea Situatiilor Financiare intr-o societate comerciala, cu exemplificare si referinte concrete la Societatea Cooperativa de Consum “Otopeni”.

Capitolul 1 al lucrarii “Prezentarea societatii comerciale COOPERATIVA DE CONSUM “OTOPENI” este consacrat:

– prezentari a Societatii in ansamblul ei insotita de un scurt istoric al Cooperatiei de consum la noi in tara precum si cadrul general din care face parte societatea analizata

– prezentarii si descrierii structurii organizatorice si functionale a societatii cooperative din Otopeni;

– prezentarii evolutiei principalelor performante economico – financiare ale Cooperativei Otopeni de-a lungul a 3 ani calendaristici 2002 – 2003.

Capitolul 2: “Cadrul general de armonizare a contabilitatii romanestii cu directivele europene si cu standardele internationale” este destinat:

– unei prezentari teoretice a Cadrului General de armonizare a contabilitatii romansti cu Directiva a IV-a a CEE si cu standardele internationale de contabilitate, elaborate de IASB.

– definirii si prezentarii detaliate a:

♦ utilizatorilor Situatiilor Financiare;

♦ obiectivelor Situatiilor Financiare;

♦ caracteristicilor Situatiilor Financiare;

In Capitolul 3: Structuri si criterii de recunoastere si de evaluare ale situatiilor financiare sunt prezentate detaliat:

– Structura Situatiilor financiare si a fiecarui document component al acesteia;

– Criteriile de recunoastere a elementelor din Situatiile financiare (Active, Datorii, Venituri, Cheltuieli, pe categorii si conturi);

– Modalitatile si regulile de evaluare a elementelor din structura Situatiilor financiare;

– Studiu de caz de Situatii financiare aferente Cooperativei de Consum Otopeni cu prezentarea evolutiei diversilor parametri de performanta economica de-a lungul unei perioade de 3 ani calendaristici 2002 – 2004.

In Capitolul 4 „Lucrari contabile de inchidere a exercitiului financiar” sunt prezentate detaliat si secvential Lucrarile ce se efectueaza pentru intocmirea Bilantului, prezentare teoretica si cu referiri concrete din Situatiile financiare de la Cooperativa de Consum Otopeni.

In Capitolul 5: Analiza situatiei financiar – patrimoniale a Cooperativei de Consum „OTOPENI”, sunt analizate teoretic si cu exemplificari concrete la Cooperativa de Consum Otopeni (cu concluzii si interpretarile de rigoare):

– Patrimoniul Net al intreprinderii;

– Corelatia dintre FR,NFR si TN;

– Structura patrimoniala a intreprinderii cu ratele respective de structura;

– Corelatia dintre creante si obligatii;

– Lichiditatea si solvabilitatea firmei cu ratele de lichiditate si solvabilitate;

– Echilibrul economico-financiar cu Ratele referitoare la acesta;

– Rentabilitatea intreprinderii cu ratele caracteristice acesteia.